PeRspective

Page 1


COLABORATORI

Un proiect conceput de către Departamentul de Relaţii Publice al Organizaţiei PRIME Iaşi COORDONATOR: Diana CIOBANU REDACTORI: DEPARTAMENTUL DE RELAŢII PUBLICE Cosmin BRÎNZĂ Amelia GHEORGHIŢĂ Delia ZOSIN DEPARTAMENTUL DE RESURSE UMANE Alexandra NICORICI Manuela ENACHE DEPARTAMENTUL DE STRÂNGERE DE FONDURI Anca GÎLCĂ Liviu GAJORA, Alumnus PRIME Iaşi EDITORIALIST Andreea ISTRATE Departamentul de Resurse Umane (preşedinte PRIME Iaşi octombrie 2009-octombrie 2010)

În colaborare cu: Maria GALAN: Bărbatul şi moda Denisia AGHIORGHIŢOAIE: Carte de vizită Alina AXANE, Alumnae PRIME Iaşi: Coperta Irina IVANOV, Departamentul de Relaţii Publice: Redactare tehnică Fotografie: „Din PeRspectivă“, „Iaşi prin obiectiv”: Delia ZOSIN; „O nouă PRovocare”: Manuela ENACHE; „Stimaţi colaboratori”: Alexandra NICORICI; „Carte de vizită”: Florin CONSTANTIN Surse foto: www.polirom.ro – p. 5 www.impawards.com – p.6 www.impawards.com – p.8 www.flickr.com - p. 13 www.bpmmagazine.net – p.16 www.fanpop.com – p.17

2


CUPRINS

EDITORIAL … de trei ani PRIME Iaşi

4

LUI PRIME ÎI PLACE Bărbatul şi moda

5

Candidatul

6

Wag the dog

7

INTERVIU Interviu cu Loredana Violeta Pascal

9

OFERITE DE NOI A brand new world

13

Web-ul sălbatic

14

Creativitatea.

17

LA CULES DE PeRe O nouă PRovocare

18

Stimaţi colaboratori,

20

CARTE DE VIZITĂ Bobby Voicu

21

IAŞI PRIN OBIECTIV Iaşi prin obiectiv

22

PRIME Iaşi Cu PRIME Iaşi în gând

23

Din PeRspectivă Din PeRspectivă

25

3


EDITORIAL

...de trei ani PRIME Iaşi Mi s-a cerut să fiu concisă, obiectivă, să nu abuzez de prea multe rânduri şi mi s-a deschis un document Word. Şi scrie. Îndemnul cu pricina a fost ascuns printre listele de to do-uri zile la rând. Nu-mi este lesne să găsesc perspectiva corectă din punctul meu de vedere, din punctul vostru de vedere. Nu mă înţelegeţi greşit; nu, nu-i vorba despre mine aici, ci-i vorba despre PRIME Iaşi. Şi ştim cu toţii că informaţia, ca şi energia, tinde să se transforme în entropie, adică să se rezume la „zgomote”, repetiţii, banalităţi. Taman aspectul acesta îmi doresc să-l evit în continuare. Cuvintele asupra cărora mă voi opri vor încerca să contureze ceea ce reprezintă PRIME Iaşi pentru membrii săi, în primă instanţă, cât şi pentru cei pe care îi are ca şi public-ţintă, studenţii pasionaţi de domeniul Comunicării, al Relaţiilor Publice, al Publicităţii. Am împlinit trei ani de activitate, trei ani de evoluţie constantă şi frumoasă, trei ani în care ne-am închegat ca membri voluntari, trei ani în care am pus mână de la mână pentru a ne bucura de astăzi de aprecierile ale căror adresanţi suntem. Dorinţa de a aplica cele deprinse în timpul studiilor de licenţă/masterat, transpusă ulterior în dorinţa de a lucra în şi pentru PRIME Iaşi ne-a conferit curajul iniţierii următoarelor activităţi: recrutări, team ADventure - Festival Concurs de Strategie Publicitară şi Relaţii Publice, videoconferinţa PR OUTLook - Gold

4

series, PR Tea de Iaşi, teambuilding, Şcoala de Iarnă PRIME, Iaşi la CNSC (Congresul Naţional al Studenţilor la Comunicare), ATELIERE PRIME Iaşi, ZPD (Zilele Porţilor Deschise), practica în PRIME Iaşi, Şcoala de Vară PRIME, training-uri, workshop-uri. Cu toate că nu ne place să ne împăunăm, întrunim toate considerentele pentru a nu ne fi teamă să o facem. Ne respectăm misiunea şi obiectivele, ne diferenţiem prin profesionalism şi perseverenţă, prin iniţiativă şi independenţă, prin motivare şi competenţă. Am învăţat că fundamentul a ceea ce reprezintă PRIME Iaşi rezidă în îndeplinirea sarcinii de a coevolua. Miam dorit ca PRIME Iaşi să fie atât locul în care creşte puterea de a da, nevoia de a da, cât şi baza de definiţii ale curajului, responsabilităţii, team work-ului eficient şi eficace. Doleanţa cu pricina mi-a fost îndeplinită. Voluntariatul este o acţiune benevolă, just. PRIME Iaşi nu doar mi-a subliniat o atare explicaţie, ci mi-a demonstrat încă de la intrarea în organizaţie că nu orice acţiune întreprinsă de bună voie este voluntariat. Conchid prin a le mulţumi celor care, în trei ani şi timp de trei ani, nu au ezitat să fie alături de demersurile PRIME Iaşi. În numele tuturor membrilor ce-şi ţin în acest moment pumnii strânşi, vă invit să răsfoiţi cel de-al doilea număr al revistei PeRspective. Andreea ISTRATE (preşedinte PRIME Iaşi în perioada octombrie 2009-octombrie 2010)


LUI PRIME ÎI PLACE

Bărbatul şi moda Înainte de a fi o carte despre istoria costumului masculin şi despre transformările actuale în vestimentaţia masculină, “Bărbatul şi moda” (Ovidiu Buta şi Adina Nanu) transmite un mesaj general valabil: fiecare om este creatorul propriei imagini. Comunicarea este eminamente realizată prin imagine, iar moda şi stilul personal sunt resurse din care aceasta se hrăneşte. Moda este definită drept o “reacţie firească împotriva tocirii atenţiei prin obişnuinţă”, iar stilul reprezintă capacitatea individului de a-şi construi o înfăţişare originală şi calitativ susţinută. Întâlnim în carte metafora <costum-a doua piele> care doar facilitează înţelegerea rolului vestimentaţiei, un rol primordial de protecţie-adaptare la mediu, urmat apoi de funcţia de comunicare (iniţial de diferenţiere a sexului, vârstei, funcţiei, rangului, averii) şi funcţia estetică. Fiecare capitol este presărat cu trimiteri la istorie şi artă, care nu pot decât să ne ajute la îmbogăţirea culturii generale şi a noţiunilor ce ţin de crearea unei imagini. Aflăm care sunt mijloacele de expresie vizuală: desenul, umbra şi lumina, culoarea şi materialele utilizate (noţiuni cunoscute dar neconştientizate întotdeauna). Istoria personajelor masculine preocupate de eleganţa vestimentaţiei l-a reţinut pe Beau Brummel (Dandy), ale cărui atitudine şi apetenţă spre frumos pot fi internalizate de orice consilier de imagine, bineînţeles păstrând limita pe care Brummel nu a reuşit să o respecte.

Am regăsit în cartea „Bărbatul şi moda” acele „tips and triks” pe care vrem să le descoperim în orice domeniu pentru a ne uşura învăţarea şi, de ce nu, cunoaşterea de sine. Astfel, oricine este interesat, cu precădere reprezentanţii sexului tare, poate afla ce transmite forma capului şi a feţei (Chopin şi Humphrey Bogart au avut figura ovală, spre exemplu), ce reprezintă etajele feţei, cum poate fi corectată faţa prin coafură, barbă şi mustaţă şi, cel mai important, cum pot fi corectate disproporţiile trupului prin veşminte. După o scurtă călătorie în lumea dansului şi a legăturii acestuia cu diferitele modele de costume purtate de-a lungul sutelor de ani, cei doi autori îşi exprimă individual perspectivele asupra modei vi i torul ui („Moda vi i torul ui î n versiunea lui Ovidiu Buta” şi „Costumul viitorului în versiunea Adinei Nanu”) şi implicit asupra imaginii.

„Ecranele vor putea fi inserate în orice obiect de vestimentaţie, bărbatul putând, printr-o simplă atingere, să navigheze pe Internet, să îşi acceseze contul bancar sau să-şi urmărească şi săşi înregistreze emisiunile favorite. În drumul spre birou, panourile de publicitate vor înregistra automat ţinuta bărbatului şi îi vor transmite mesaje personalizate („la cămaşa roz pe care o porţi, firma X îţi propune o cravată în aceeaşi nuanţă”) ”. Ovidiu Buta

Maria GALAN

5


LUI PRIME ÎI PLACE

Candidatul Filmul „The Candidate”, din 1972, e listat de Obama în topul preferinţelor sale. Într-un fel, nu e greu de înţeles de ce: e povestea lui Bill McKay, un tânăr idealist fără experienţă politică ce încearcă să candideze pentru un loc în senat într-o cursă împotriva unui senator cu state vechi de plată, Crocker Jarmon. McKay e un outsider cu şanse minime de a câştiga alegerile, la fel cum era considerat şi actualul preşedinte al Statelor Unite în momentul în care şi-a lansat candidatura. Bill McKay este jucat de un Robert Redford la începuturile carierei: tânăr, chipeş, idealist, dar lipsit de experienţă, în mare măsură cam la fel ca personajul său. Redford se achită însă cu brio de rolul său: joacă atât de natural şi credibil, încât eşti uneori tentat să crezi că vizionezi un documentar. De altfel, impresia este dată şi de stilul întregii puneri în scenă: suntem martorii tăcuţi ai unei campanii politice, prezenţi în fiecare moment, de la decizia de a candida, până la anunţarea rezultatelor alegerii. Motorul din spatele acţiunii pare însă a fi Marvin Lucas, consultantul politic care îl atrage pe McKay în cursa politică. Acesta îi propune să candideze şi îl convinge pe tânărul idealist că poate fi un candidat sincer şi îi oferă cea mai bună garanţie a faptului că nu trebuie să devină altcineva: un bileţel de hârtie pe care scrie sub ochii lui „You lose” („O să pierzi”).

Şi, într-adevăr, ce poţi să faci greşit când nu ai nimic de pierdut şi

6

nici o şansă de câştig? Poţi comunica aşa cum vrei, poţi face politică fără compromisuri. Dar poţi câştiga făcând toate astea? Sau rişti să cazi pradă inevitabil dezbaterilor lipsite de conţinut, lozincilor transformate în slogane politice şi acţiunilor făcute de dragul imaginii?

Sunt două lucruri care sunt fascinante de urmărit pentru un comunicator.

Primul este mecanismul campaniei politice, privit chiar din interior (suntem spioni pe trenul ascensiunii politice între cele două staţii: cea a înfrângerii, de la început şi cea a victoriei, de la final). Al doilea este parcursul candidatului de la un naiv idealist la un demagog cinic. Scena în care McKay merge cu limuzina de la un miting la altul pentru a ţine „discursul schimbării” şi începe să îşi repete replicile încurcându-le într-o manieră comică şi absurdă este una clasică, ce nu ar trebui ratată.


LUI PRIME ÎI PLACE Care sunt lecţiile Candidatului? Că politica e un loc în care inevitabil şi cele mai mai pure intenţii sunt murdărite? Că puterea corupe? Că oamenii nu aleg întotdeauna pe criterii pur subiective şi de multe ori arbitrare? Candidatul nu oferă nici o morală şi nici o soluţie, ne oferă doar un loc în faţă în caruselul propagandei politice.

Dacă este vreo lecţie care poate fi extrasă, este aceea că imaginea, departe de a fi un instrument, a făcut din noi instrumente şi că s-ar putea să fie prea târziu pentru a modifica lucrurile. Tot ce putem face e să ne asigurăm că şi oamenii care au ceva de spus vor avea consilieri de imagine la fel de buni ca cei care nu au nimic de spus.

Wag the dog „Because a dog is

“Why does a dog wag its tail?“

smarter than its tail. If the tail was smarter, the tail would wag the dog.”

Un producător hollywoodian de film şi un spin-doctor… de ajuns pentru a scoate un preşedinte dintr-un scandal sexual; „Wag the the dog” prezintă campania de reabilitare a preşedintelui SUA, în toată complexitatea ei. Filmul merită (dacă nu chiar, „trebuie”) vizionat, mai ales de noi, cei pasionaţi de domeniul Relaţiilor Publice. Cuplul Robert De Niro (Conrad Brean) – Dustin Hofman (Stanley Motss) promite un film cel puţin interesant. Cu toate că cei doi asigură farmecul întregii poveşti, filmul pune accentul mai degrabă pe acţiune, decât pe jocul actorilor. Întreaga structură a peliculei este ordonată logic: obiectiv (meţionat mai sus) – strategii– acţiuni. Spin - doctor-ul Casei Albe, Mr.

Brean, îl cooptează pe Mr. Motss în realizarea strategiei propuse– „burying the bad news”. Colaborarea dintre cei doi este fructuoasă: Brean propune- Motss concepe şi vice-versa. Rezultatul este spectaculos: în 11 zile se găseşte un inamic, se inventează un război şi un batalion, automat apare şi un erou prin intermediul căruia se apelează la sentimentele şi plăcerile poporului (prin simboluri, sloganuri, melodii realizate la comandă, ba chiar şi prin strategii de marketing). Filmul devine o operă de artă a Relaţiilor Publice; „PR at it's finest”.

Altfel spus, filmul prezintă exact ceea ce face un spin - doctor:

7


LUI PRIME ÎI PLACE

analizează problema, gaseşte soluţii şi le pune în balanţă, alege oameni potriviţi, aplică strategii, are întotdeauna un plan B, distrage atenţia publicului pentru ca în final totul să fie aşa cum trebuie. Toate acestea prin intermediul TV-ului şi al ziarelor. Este aproape ca într-un spectacol de iluzionism: „magicianul” îşi foloseşte mâna stângă, pocnind din degete, pentru a-ţi distrage atenţia de la mâna dreaptă, acolo unde se petrece de fapt şiretlicul. E un film în care este prezentată faţa neplăcută, ocultă a Relaţiilor Publice, cea care a stârnit destule stereotipuri în rândul maselor. Este interesant să vezi cum diversele strategii, alese pe sprânceană şi aplicate prin instrumente potrivite (în cazul nostru de la flash-mob-uri până la conferinţe de presă) reuşesc să stârnească emoţii adevărate unor oameni care chiar cred ce văd la televizor sau citesc în ziare. În final misiunea este îndeplinită: avem un preşedinte ales de 89% din electorat, o victorie împotriva unei ţări europene, avem eroi, avem un stat puternic, avem patriotism, avem istorie. Ceea ce nu avem, în schimb, este adevărul!

Cosmin BRÎNZĂ

8


INTERVIU Interviu cu Loredana Violeta Pascal

bine.

O

ptăm pentru „comunicare şi relaţii publice” în speranţa că vom avea o carieră, vom fi oameni de bază într-o companie şi vom câştiga foarte

Profesioniştii ne pot împartăşi din experienţa lor şi ne ajută astfel să ne formăm o idee cu privire la viitorul nostru ca oameni de PR. Am avut plăcerea să primim răspunsuri de la Loredana Violeta Pascal. Lucrează de peste 8 ani în PR şi în urmă cu peste 4 ani a lansat PRwave, primul site dedicat în totalitate expertizei în PR, imagine şi comunicare. Predă online un curs de PR– Relaţii publice în afaceri la AcademiadeAfaceri.ro.

„Dacă în afară se recomandă ca atunci când vii în România să ai grijă să nu fii furat, atunci ar trebui să vedem ce putem face în acest sens.” Anca Gîlcă: Ca student la CRP, în primele zile ale anului 1 de studiu ai impresia că vei avea cel mai cool job! Însă după primul semestru (dacă nu chiar mai devreme) se mai schimbă părerile şi unii studenţi îşi dau seama că ar fi bine dacă s-ar implica în diverse activităţi extracurriculare. Aici intervine termenul de „voluntariat”. În viziunea specialistului Loredana Pascal, care sunt avantajele voluntariatului şi cât de important este? Loredana Pascal: Voluntariatul este o oportunitate de învăţare – dar devine atu şi la angajare. Astfel sunt făcuţi poate primii paşi în viaţa profesională: se constată cum se lucrează în echipă, se pot desfăşura activităţi care să meargă pe linia de specializare urmată în facultate (se pot afla mai multe). Voluntariatul reprezintă şi o oportunitate de a cunoaşte mulţi oameni interesanţi şi de la care se poate învăţa. E un soi de test – pentru că dacă vezi că nu îţi place ce ai de făcut, ai şansa de a te reorienta la timp (de pildă, să mergi spre jurnalism în loc de PR); în plus, poţi vedea ce anume din viitorul domeniu de activitate te atrage mai

mult. Există multe plusuri în dreptul voluntariatului. Fireşte că fiecare visează din prima la locuri de muncă plătite – voluntariatul poate fi ceva intermediar care să ducă la atingerea acelui scop. A.G.: Trecem la studenţii în an terminal. Ce facem când terminăm facultatea? O reţetă specială pe care am putea să o urmăm pentru a fi cât mai aproape de un job în domeniu există? Sau aplicăm reţeta clasică: trimite studentul CV-uri cu scrisoare de intenţie şi un portofoliu (subţire), dacă există? L.P.: Nu cred că există o reţetă valabilă pentru toţi. Este de dorit– şi recomand acest lucru şi în cursul pe care îl ţin, dar şi de fiecare dată când mă întâlnesc cu diverşi clienţi– ca o persoană să se analizeze în mod obiectiv. Îşi poate da astfel seama ce activităţi i se potrivesc mai bine. Apoi trebuie să vadă cum ar putea ajunge acolo unde îşi doreşte. S-ar putea ca, trimiţând CV-uri peste tot să nimereşti la timp undeva unde chiar au nevoie de o persoană. S-ar putea să nu aibă niciun efect.

9


INTERVIU

A.G.: Îţi mai aminteşti cum a fost prima activitate pe care ai desfăşurat-o în domeniul comunicării şi al relaţiilor publice? L.P.: Era un eveniment inedit şi evident că mi-a plăcut, mai ales că a fost un eveniment foarte bine realizat şi chiar de succes, unde toată lumea sa simţit bine (iar acel loc există şi acum şi e iubit în egală măsură).

„Pasiunea se simte şi e apreciată!” A.G.: O teamă pe care o are cam toată lumea, mai ales la început de facultate, este vorbitul în public. Cum să procedăm pentru a învinge roşul din obraji, bâlbele sau tracul? Un om de PR trebuie să ştie să se prezinte mai întâi pe el şi apoi compania pentru care lucrează, iar acţiunea de public speaking este de o importanţă deosebită. L.P.: Un răspuns simplu ar fi: prin exerciţiu. Numai că lucrurile nu sunt deloc atât de simple. Unul dintre serviciile pe care le oferă PRwave INTERNATIONAL şi care e căutat (de voie, de nevoie, ca să glumesc puţin) este cel al consilierii în vederea susţinerii unor prezentări. De la modul în care acele prezentări arată şi până la cum sunt ţinute – totul contează. Unii au un talent care îi ajută în acest sens. Alţii pot, repetând şi încercând, să se perfecţioneze. Dar locul altora nu va fi niciodată în faţa unui auditoriu. Sună ciudat? Ei bine, nu e. Cred că fiecare trebuie să fie conştient de limitele sale– evident şi de atuurile pe care le are – şi să ştie ce limite pot fi depăşite, şi când o încercare de depăşire a lor ar duce la situaţii cel puţin caraghioase. Dacă ar fi însă un element universal- valabil atunci ar trebui să spun aşa: o persoană trebuie

10

să stăpânească foarte bine subiectul despre care vorbeşte, să pună pasiune şi să meargă mai departe. Cunoscând foarte bine subiectul – atenţie, aceasta nu înseamnă memorarea cap - coadă a unui discurs sau a unei prezentări – poate fi spontan, e sigur pe sine pentru că ştie că poate răspunde şi la întrebări şi, de asemenea, nu e constrâns de a zice gluma X în momentul Y şi elementul A în momentul T3 al prezentării. Poate jongla cu informaţiile din prezentare, poate depăşi momentele în care se încurcă etc. Dacă vorbeşti despre un proiect la care ţii sau în care te- ai implicat ori de care eşti mândru– iarăşi ai toate şansele să ai succes. Pasiunea se simte şi e apreciată! Mulţi se pierd cu firea atunci când constată că au ratat un element sau o replică. Se blochează şi aceasta e una dintre cele mai mari greşeli. Mergeţi mai departe, improvizaţi, faceţi o paranteză – sunt soluţii, important e să ştii că sala nu îţi e duşman. Desigur, sfaturi sunt multe şi totul se personalizează– de altfel, nici pregătirile pe care le facem noi nu sunt identice de la o firmă la alta, de la o persoană la alta. A.G.: Presupunem că am vrea să ne angajăm la firma Loredanei Pascal. Ce condiţii ar trebui să îndeplinim noi, încă studenţi la Comunicare şi Relaţii Publice? L.P.: Întotdeauna am văzut echipa alcătuită din persoane complementare. Trebuie să ai şi oameni atenţi la detalii, persoane descurcăreţe şi oameni care să vadă întregul şi aşa mai departe. De-a lungul timpului am primit multe CV-uri– din păcate, nici nu mai apuc să le răspund tuturor celor ce ne trimit scrisori de intenţie şi CV- uri în vederea unei potenţiale angajări. Într-o parte am regăsit şi multe lucruri


INTERVIU neadevărate (lucruri spuse mai mult ca să fie cât mai multe), însă la foarte multe am găsit date şi informaţii ce mi-au suscitat interesul. Din păcate, nu am avut foarte multe deschideri de p o s t u r i – d a r d i n p e r s p e c t i va studenţilor constat că sunt mulţi foarte buni şi am convingerea că îşi vor găsi un loc în diversele agenţii şi departamente de relaţii publice pentru că e mereu nevoie de oameni capabili. A.G.: Ştiu că eşti pasionată de călătorii. Dacă ai fi numită Ministru al Turismului în România, care ar fi primele „mişcări” pe care le-ai face pentru a îmbunătăţi conceptul de „brand de ţară”? L.P.: Mărturisesc că nu m-am gândit niciodată să intru în politică. De altfel, încă nu mă gândesc la acest lucru. Desigur însă că din perspectiva omului de PR constat că există mari lipsuri în ceea ce priveşte acest „brand de ţară”. Dincolo de orice măsuri ar putea fi luate de un ministru, trebuie să mergem mult mai adânc şi să ne dăm seama că percepţiile celor de afară despre noi le construim noi. Dacă în afară se recomandă ca atunci când vii în România să ai grijă să nu fii furat, atunci ar trebui să vedem ce putem face în acest sens. Da, recunosc ca mi s-a întamplat să văd cum o persoană ce venise cu un domn ce urma să prezinte la un eveniment a fost jefuită într-un oraş al României. Da, poate că arăta ca un turist... dar acea persoană – şi domnul desigur – ce credeţi că le vor spune prietenilor? Ce peisaje frumoase au văzut sau care a fost motivul pentru care au vizitat spitalele din acel oraş? În consecinţă, cred că brandul de ţară e unul ce nu trebuie să fie considerat a ţine de un anumit minister sau de un anumit departament. Ţine de fiecare român în parte şi, de asemenea, de toate

structurile politice şi administrative. Ar trebui să existe o politică la nivel central, coerentă şi, mai presus de toate, ar trebui ca fiecare român să devină conştient de rolul său. Avem multe tare – le putem cu siguranţă înlătura sau măcar corecta în bună măsură. Dar trebuie început de undeva şi mai ales- continuat în mod coerent.

„Un blog lansat, dar neîntreţinut, nedezvoltat, fără a crea o comunitate în jurul lui e un eşec...” A.G.: Ai avut curajul să lansezi primul blog de PR din România (www.prwave.ro/blog/). Cum a venit ideea şi care au fost reacţiile? L.P.: PRwave Blog a fost într-adevăr primul blog de PR de la noi– şi continuă sa existe şi astăzi. În fapt, toate ideile PRwave au mers pe inovaţie, pe a aduce lucruri noi în România. Ideea blogului a venit cumva din partea Corinei Gonteanu (PR CinemaCity), am discutat şi... a ieşit :). Corina a fost cea care a întreţinut blogul în primii ani şi a scris extrem de bine acolo. De altfel, uitâdu- mă în urmă constat că multe dintre lucrurile spuse de ea acolo sunt valabile şi astăzi. Anul trecut Alina Popescu a preluat blogul, Corina mergând mai departe cu un blog propriu în limba engleză. Alina şi-a pus deja amprenta asupra PRwave Blog, astfel încât acest blog continuă să ofere informaţii interesante şi să aibă însemnări utile, deosebite.

A.G.: Astăzi, toată lumea îşi poate face blog. Presupunem că ai în faţă o persoană care este împotriva bloggingului. Cum o convingi că este important ş avantajos să îşi creeze un

11


INTERVIU blog personal? L.P.: Sincer, nu aş încerca să conving acea persoană să îşi creeze un blog. Dacă nu simte că are ceva de spus, bine şi în mod constant, nu aş avea de ce să conving persoana să îşi lanseze un blog. Aş putea sugera „guest posturi” pe bloguri relevante, articole şi multe alte asemenea care să ajute la fel de mult. Să nu uităm că astăzi avem la dispoziţie multe modalităţi de exprimare– chiar online, dar nu numai. Important este să alegi ceea ce se potriveşte cel mai bine (unei afaceri, unei persoane). Însă aşa cum le spun tuturor celor pe care îi consiliez,

probabil că vom vorbi şi de o perioadă ce va fi trecut de momentul „criza” de acum. În această perioadă au fost multe companii ce şi-au internalizat anumite activităţi de relaţii publice– pentru a face economie– dar au existat şi firme ce au început astfel de activităţi de PR, conştiente acum (poate în ceasul al doisprezecelea pentru unele) de importanţa lor. Constat că sunt facute din ce în ce mai multe campanii responsabile şi mai ales, întreţinute în timp şi de responsabilitate socială (CSR) şi cred că aici vom avea din ce în ce mai multe iniţiative şi din ce în ce mai bune, și cu impact. De asemenea, se constată de la un an la altul dispariţia unor

„Am spus multe poveşti – şi cred că multe rămân nespuse :) Dacă vorbim de anii 2011-2013, atunci probabil că vom vorbi şi de o perioadă ce va fi trecut de momentul „criza” de acum... cred că veştile sunt bune. Rămâne ca timpul să confirme.” indiferent ce alegi să faci trebuie să păstrezi o constanţă. Un blog lansat, dar neîntreţinut, nedezvoltat, fără a crea o comunitate în jurul lui e un eşec, iar aceasta are nişte repercursiuni mult mai importante asupra unei persoane decât lipsa unui blog.

persoane sau firme ce spuneau că oferă servicii de PR dar care, în fapt, nici măcar nu ştiau ce înseamnă relaţiile publice. Acest lucru nu poate fi decât de bun augur pentru toţi cei implicaţi. În concluzie da, cred că veştile sunt bune. Rămâne ca timpul să confirme.

A.G: Am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa… În final, te rugăm, dă-ne veşti bune! Cum vezi viitorul relaţiilor publice în România în următorii 3 ani? L.P.: Am spus multe poveşti– şi cred că multe rămân nespuse :) Dacă vorbim de anii 2011-2013, atunci Interviu realizat de Anca GÎLCĂ

12


OFERITE DE NOI

A Brand New World Dimineaţa ne trezeşte alarma telefonului mobil marca X, folosim pasta de dinţi marca Y, parte a concernului Z, deschidem calculatorul T şi cu ajutorul browserului U accesăm portalul de ştiri V şi tot aşa până la finalul zilei, când adormim la un film văzut pe televizorul nostru widescreen marca W. Evident, folosim toate aceste produse nu doar pentru că sunt mai bune decât produsele obişnuite, dar şi pentru că sunt mai eficiente, mai ieftine şi mai frumoase decât mobilul A, pasta de dinţi B, calculatorul C sau televizorul D. De

lansa o linie de îmbrăcăminte al cărei nume este „NOLOGO”, pentru ca şi cei revoltaţi să poată fi la fel de nonconformişti ca toţi ceilalţi. Dacă vreun artist grafic londonez cunoscut ca Banksy se va hotărî să „decoreze” clădiri din Marea Britanie cu stencil graffiti cu mesaje anti- capitaliste şi anti-globalizare, nişte personaje la fel de isteţe îşi vor da seama că nu există cale mai bună de a anula valoarea declaraţiei anti-consumeriste a lui Banksy decât cea de a-i vinde „operele” la licitaţii de artă pe sume extrem de capitaliste.

altfel, cine mai e atât de fraier în ziua de azi încât să folosească un browser obişnuit?

Eşti anarhist?

Trăim într-un fel de Disneyland, doar că mai plin de branduri. Oricum ne mişcăm, nu ne putem abţine să nu fim parte a unei reclame. Suntem gospodina enervantă care nu mai ştie cu ce să spele rufele, sau vasele, suntem microbistul care se

aparatul de ras cu zece lame, suntem

bărbiereşte numai cu

studentul care adună cu trudă minute de convorbire cu prietenii. Minunata lume nouă a inventat câte un nume comun alternativ pentru fiecare produs. Ne cumpărăm adidaşi, folosim frigidere, xeroxăm documente. Orice revoltă e inutilă. Dacă ajungem să exclamăm saturaţi

„NOLOGO”!,

la fel ca autoarea cărţii cu acelaşi titlu, vreun personaj isteţ se va gândi că nu e decât un acces de furie adolescentină şi va

Avem o linie de modă numai pentru tine. Vrei să foloseşti doar produse de igienă naturiste? Noua divizie a gigantului conglomerat de produse cosmetice s-a înfiinţat special ca tu să te simţi mai bine. Îţi plac tricourile simple, fără nume de mărci pe ele? Nici o problemă: cele mai cunoscute firme de echipament sportiv lucrează la asta, dar o să te coste mai scump. E cam greu să mergi împotriva curentului când curentul îşi schimbă direcţia în funcţie de tine. Până la

„clientul nostru– stăpânul nostru” s-a dovedit a

urmă

fi cea mai bună decizie de marketing luată vreodată, pentru că, departe de a-i îngrădi pe cei care vând, a ajuns să îi facă prizonieri tocmai pe cei care cumpără. De ce? Se va întreba consumatorul. Parafrazând, am putea spune: „simplu, pentru că meriţi”.

Liviu GAJORA

13


OFERITE DE NOI

Web-ul sălbatic Mediul online este încă o mină de comori nedescoperite, un tărâm prea puţin restricţionat de legislaţie, un Vest Sălbatic care face totul mai mare, mai strălucitor şi mai simplu. Sunt lucruri care existau dinaintea Internetului, dar pe care acesta le-a adus la un cu totul alt nivel (spamul, profilul de consumator, mostrele), la fel după cum sunt lucruri pe care doar Internetul le-a făcut posibile, pentru care nu există corespondent în celelalte medii (link-ul, ferestrele popup, reţelele sociale). Nu doar că a devenit aproape imposibil să conduci o afacere astăzi fără o componentă online, dar există afaceri care se desfăşoară exclusiv în spaţiul virtual. Poate că e un moment bun să analizăm câteva din lucrurile pe care Internetul le-a schimbat în mod ireversibil, pentru a înţelege mai bine cum va evolua comunicarea de marketing în următorii ani. Spamul(publicitatea nesolicitată). Reclamele venite prin poştă nu sunt un concept nou. Primim şi acum cataloage în căsuţa poştală de la diversele magazine şi supermarketuri din oraş. Factorul de noutate îl constituie lipsa totală de efort logistic cu care spam-ul este acum realizabil. Necesarul de resurse umane a fost redus practic la zero, din moment ce trimiterea mesajelor publicitare poate fi pur şi simplu „programată”. Amploarea luată de acest fenomen este relevată de faptul că dacă azi încerci să trimiţi un mesaj cu ataşament trebuie să demonstrezi că nu eşti un program virtual (cam în acelaşi mod în care înainte de a intra într-un bloc trebuie să „demonstrezi” la interfon că nu vrei să umpli căsuţele poştale cu publicitate

14

Cum

a co ntri bui t In dez pe tern volt ver etu are tica l la a lă ş teh i pe nici oriz lor ont de ală ma a rke ting

nesolicitată). Estimările oficiale arată că peste 80% din mailurile trimise în prezent reprezintă spam (cele mai pesimiste susţin că procentul se apropie de 95%). Însă pe acest domeniu lucrurile au început deja să se mişte, iar recent au început să fie date amenzi pentru spam şi în România, aşa că putem spera că din ce în ce mai puţine prinţese africane o să ne solicite să le ajutăm să depoziteze un milion de dolari în conturile noastre. P r o f i l u l d e c o n s u m a t o r. Individul a încetat de mult să mai fie privit ca altceva decât ca un consumator. Sondajele de opinie, înregistrarea cumpărăturilor făcute de clienţii fideli ai magazinelor mari, analizarea tendinţelor de cumpărare, toate servesc găsirii răspunsului la aceeaşi întrebare: „ce altceva mai pot să îi vând celui care a cumpărat deja ceva de la mine?” Cât de mult a uşurat însă Internetul toată aceasta muncă! Orice căutare, orice click, se transformă într-o caracteristică a eului virtual. Când cauţi informaţii despre un oraş, automat cauţi informaţii despre ce posibilităţi de transport ai până acolo, ce posibilităţi de cazare ai odată ajuns acolo şi ce poţi vizita. Devine din ce în ce mai greu să cauţi ceva care să nu includă produse sau servicii. Multe dintre site-urile accesate pot


OFERITE DE NOI înregistra şi transmite mai departe informaţiile furnizate de utilizator fără a îl înştiinţa pe acesta (în cel mai bun caz un avertisment cu font de 8 va specifica acest lucru la finalul paginii). Şi aşa ne trezim a doua zi cu reclame pe care, deşi nu le-am solicitat, se potrivesc în mod ciudat cu interesele noastre şi cu ceea ce s-ar putea să considerăm util. Mostrele (produsele de test). Mostrele sunt o foarte bună modalitate de pretestare şi de stabilire a unei relaţii de încredere între cel care oferă produsul şi consumator. Mostre de parfum sau şampon în reviste, de produse alimentare în supermarketuri, toate cu scopul de a familiariza clientul cu produsul şi oferite în cantitate limitată: doar cât să stârnească o anumită curiozitate. Programele electronice sau serviciile online pot fi şi ele oferite spre pretestare (celebrele trial versions), însă tipul de limitare impus este mai variat. Un produs electronic poate fi limitat în 3 moduri: cantitativ (număr finit de utilizări/accesări), calitativ (nu sunt disponibile toate caracteristicile produsului) sau temporal (cu termen de garanţie: asemenea unui mesaj din „Misiune: Imposibilă”, programul se va „autodistruge” într-un anumit număr de zile). Fiecare variantă de limitare are avantaje şi dezavantaje şi se pliază mai bine unor anumite produse/servicii, însă toate oferă consumatorului acelaşi avantaj: de a şti pe ce urmează să dea banii. Linkul. Unitatea de bază a Internetului a devenit şi unealta principală a marketingului online. Orice cuvânt, orice imagine, poate fi o reclamă mai mult sau mai puţin mascată la un produs sau un serviciu. E suficient un click pentru a accesa site-ul unei companii, efortul e

simbolic, iar informaţia este servită pe tavă (uneori chiar în mod agresiv, prin atribuirea de linkuri unor substantive comune dintr-un text care ar trebui să fie pur informativ). E greu de crezut că un instrument atât de simplu şi eficient nu are corespondent în viaţa de zi cu zi. Şi totuşi, când răsfoim catalogul vreunui supermarket şi ajungem la pagina de mobilier nu ne apare din senin în mâini un catalog al magazinelor de mobilă din oraş. Provocarea cea mai mare va fi, pe viitor, păstrarea unor zone „neutre”, lipsite de linkuri cu caracter publicitar. Wikipedia încearcă an de an să strângă bani din donaţii, în parte şi pentru a putea rezista din punct de vedere financiar fără a apela la sponsorizări comerciale. Multe dintre ediţiile online ale unor ziare nu au avut însă aceeaşi atitudine fermă, iar linia dintre informare şi promovare a fost ştearsă printr-un nevinovat click. Rămâne de văzut în ce măsură viitorul va aduce reglementări mai stricte şi va reuşi să refacă graniţele. Ferestrele pop-up. Reclamele la radio şi TV se difuzează sau nu. Afişele outdoor sunt vizibile sau nu. Macheta publicitară fie ocupă pagina unui ziar, fie nu. În lumea concretă mesajele publicitare nu apar/dispar pur și simplu. Când nu ne mai uităm ele sunt tot acolo. Pe Internet reclamele stau la pândă, de veghe în lanul de site-uri. Ferestrele de tip pop-up apar doar atunci când zăbovim pe un site suficient de mult şi de multe ori nu putem scăpa de ele foarte simplu (uneori chiar deloc). Unele dintre ele sunt astfel programate încât chiar şi atunci când apăsăm butonul de închidere, să deschidă pagina la care fac reclamă. Utilizatorul e forţat fie să le suporte, fie să părăsească pagina cu totul dacă vrea să le evite. O formă de publicitate agresivă şi înşelătoare, pentru care nu par să fie prea multe

15


OFERITE DE NOI reglementări sau soluţii. Reţelele sociale . Faptul că oamenii fac parte din anumite reţele sociale, că fac parte din diverse grupuri în funcţie de interese şi pasiuni împărtăşite, nu e neapărat un lucru nou în sine. Dar ca o astfel de reţea să fie adusă din abstract în concret, să fie vizibilă cu ochiul liber, iată un vis devenit realitate pentru lumea marketingului. Acum ai acces nu doar la un singur consumator, ci odată cu el la întreaga lui reţea de prieteni cu preferinţe comune. Word of mouth n-a fost niciodată o unealtă mai puternică decât acum. Conceptul de videoclip viral a devenit posibil în mare parte şi datorită site-urilor de reţele sociale. Încarci un film pe YouTube, îl faci cunoscut tuturor contactelor tale prin Facebook, care la rândul lor îl fac cunoscut contactelor lor, şi în câteva zile sau chiar ore toată

lumea e „infectată”. Dintre toate tehnicile analizate aceasta e cu siguranţă cea mai eficientă, pentru că nu agasează şi creează consumatorului iluzia că el dictează direcţia pieţei. Aproape nici nu se simte nevoia de reglementare: atâta timp cât tu deţii controlul, de ce ai vrea să schimbi lucrurile? Internetul nu e doar încă o formă de invazie a publicităţii. E prin excelenţă forma cea mai puternică, cea mai variată şi cea mai răspândită. Iar utilizatorii săi sunt mai sensibili ca niciodată la tendinţele care devin tendinţe pentru că ei le dau voie. Comunicarea în era Internetului trebuie să fie mai subtilă, mai fluentă şi mai complexă ca niciodată până acum.

Liviu GAJORA

16


OFERITE DE NOI

Creativitatea. Creativitatea este definită ca un proces mental prin care se descoperă noi idei şi concepte sau noi asociaţii dintre idei şi concepte deja existente. Urmând această definiţie, am vrut să fiu creativă şi am pus acel punct în titlu, adică am rearanjat vechiul într-o nouă formă :D. Cred că, totuşi, e greu să definim creativitatea. Dacă stăm să ne gândim că nicio creativitate nu seamănă una cu alta sau că ideea mea creativă s-ar putea să fi fost ideea creativă şi originală a altcuiva sau care sunt etaloanele după care măsurăm creativitatea observăm că nu e chiar uşor cu creativitatea asta. Nu e uşor, deşi mie tare mi-ar plăcea sa ajung creative director într-o mare agenţie de publicitate, să arunc încolo şincoace cu bombe creative, iar toată lumea să se înghesuie la fântâna creativităţii (asta fiind eu). Până să ajung la stadiul de zeiţă a creativităţii, m-am gândit să urmez

paşii marilor creativi pentru că am văzut că funcţionează. Pentru început, voi dormi mai bine noaptea. Voi încerca să nu uit faptul că, uneori, ideile cele mai simple sunt cele mai eficiente, că nu trebuie să ştiu de fiecare dată care sunt regulile jocului, că a fi copil înseamnă să vezi ce alţii nu reuşesc să vadă, că o simplă mâzgâlitură îmi poate dezvolta creativitatea, că în publicitate a fi creativ înseamnă mai mult să vinzi decât să creezi opere de artă. Îmi voi lărgi sfera de activitate, voi cunoaşte oameni de tot felul, voi vizita cât mai multe locuri şi admira peisaje cât mai variate pentru a-mi întări background-ul de unde îmi voi extrage ideile creative ulterioare, voi ţine seama de faptul că toţi suntem creativi, dar că eu şi agenţia mea trebuie să fim mai bune. Jurământul de creativitate fiind depus, mă declar credincioasă acesteia şi promit a acţiona pentru binele creaţiei... Amelia GHEORGHIŢĂ

17


LA CULES DE PeRe

O nouă PRovocare Unu, doi, unu, doi...şi numărătoarea continuă în acelaşi stil, până crezi că ai dat de capătul drumului. Momentan, pasul trei s-a oprit în corpul A, şi-a întins cifrele pe băncile din amfiteatre şi ascultă pentru trei ani de zile, numărătoarea celor ce intră în săli, zâmbetele celor ce reuşesc să iasă şi calmul frunzelor de toamnă când se face inventarul povestirilor din anii studenţiei. Ai trecut de tine, de propria raţiune şi ai călcat în picioare gândurile trecute de primul cuvânt. Ai continuat să aştepţi până cineva ar fi reuşit să te asculte sau măcar să te audă, să audă alte visuri sparte, alte imagini în alb şterse. În fiecare dimineaţă încerci să repeţi Tatăl nostru, seara de poticneşti când vrei să Crezi şi nu reuşeşti să îţi mai găseşti propriul Eden. Sunt gânduri poate inconştiente, sunt poate litere scăpate în delir, dar ce e mai frumos este că se potrivesc, că sunt raţionale şi empirice pentru a putea exista. Numai omul reuşeşte să fie şi să existe. Gândul îi dă existenţa, raţiunea îi oferă fiindul. Lecţia despre studenţie. 1. Adormi gândindu-te la ultima imagine imprimată pe retină, sau mormăi vorbe fără noimă despre note muzicale ce nu ţi-au dat pace toată ziua. 2. Încerci să te trezeşti. 3. Uiţi că de fapt visezi şi visezi, din nou, la ce vei face când vei fi mare. 4. Visezi.

18

5. Desprins ca din Amintirile lui Creangă, realitatea intervine prea dimineaţă şi prea crudă. Te trezeşti în aceeaşi manieră şi îţi aminteşti că ai ratat primul curs, din nou. 6. Te simţi încă prea copil, dar nu ştii dacă vrei să îţi revezi părinţii sau încă visezi la ce vei face când vei fi mare. Mâine împlineşti 20 de ani şi nu ştii ce vei face în viaţă, după ce reuşeşti să bei cafeaua cu „trupa” din cămin, din campus, din anul I. 7. Aceasta nu este de fapt o lecţie. Trebuie să ştii cine eşti, trebuie să ştii ce vei fi, ce vei deveni. Şi da, trebuie! Asta înseamnă să ajungi student, să găseşti criteriile comunicării cu tine însuţi, să reuşeşti să devii diplomatul umanităţii reprezentându-ţi propria categorie. Sau, poţi fi omul, studentul, persoana care alegi să fii: „Omul nu se naşte, se formează!” (J.P. Sartre). Dincolo de tine se află o întreagă lume, o mare de oameni, de „pui ai monstrului mare… care vin cu gurile scoase din teacă... vin să te mănânce”(Iona - Marin Sorescu); depinde de fiecare cum reuşeşte să-şi „cunoască” contextul, sau să şi-l creeze. Eşti deja student la CRP, te gândeşti însă la ceea ce vei face, la cariera de copyrighter sau la ziua în care îţi vei deschide proprie agenţie de PR sau Advertising... eşti fiecare student... eşti la Litere şi încerci să termini de citit Booth, la Istorie sau Chimie... eşti student.


LA CULES DE PeRe

Paşii spre facultate i-ai făcut încă din liceu, primii paşi făcuţi în facultate au fost parcă desprinşi din ultimul vis despre silogism. Ai uitat să îţi mai cauţi carnetele de elev, ai uitat să păstrezi coperta şi acum, primeşti un nou jurnal. Jurnalul acesta te reprezintă cu diplomaţie în sistem, după cod. Nu ai crezut niciodată că la facultate va fi, în mare parte, un nou teren de joacă. Un

castel mult mai mare, cu turnuri seculare, cu figuri decupate din peretele istoriei şi unde te poţi juca numai uneori. Mai urât este atunci când te condiţionează oamenii „mari” să faci prea multă „documentaţie”. E totuşi distractiv. Ţi-ar fi fost frică să ştii de la început că atunci când creşti nu mai există parcuri pentru copii şi jocuri pentru toată lumea.

Am terminat de băut cafeaua, de scris un articol, am terminat şi liceul. Am început facultatea şi simt cum „Cu mine se întâmplă ceva. O viaţă de om.” (Marin Sorescu)

Manuela ENACHE

19


LA CULES DE PeRe

Stimaţi colaboratori, Uneori tind să cred că şi voi v-aţi săturat de această lume a studenţiei. De studenţia aia care te îneacă în lucruri necugetate, în nopţi nedormite şi în examene ratate încă de la primul auz. Anul acesta ni s-a cam schimbat un pic sistemul de evaluare cu care ne obişnuisem până acum şi, vrând nevrând, am mai adăugat pe lista pregătirilor profesionale un mare teanc de proiecte la care de cele mai multe ori ne uitam lipsiţi de admiraţie şi poftă de muncă. Pentru a mai alunga din sporul de muncă care ne ,,cuprinde” treptat, unii dintre noi mai citesc pereţii albi ai căminului, mai beau o ciocolată caldă la Balenă sau se mai delectează în faţa unui film siropos care-i mai rupe un pic de aura stresului. Nu de alta, dar sesiunea e grea, iar studenţii au nevoie de-o pauză. Mi-a plăcut anul ăsta. Toată lumea a crezut cu tărie că va reuşi să trezească spiritul de echipă în noi, însă ştiţi cum e, socotelile de'acasă nu se potrivesc cu cele din târg. Nu că nam fi noi dornici de colaborare, însă nu mulţi dintre noi au ajuns în echipe în care au dat şi ultima picătură de transpiraţie. Poate doar ultima picătură de isterie, atunci când minunaţii tăi colegi nu şi-au terminat temele la timp. Pentru că rezultatele nu se obţin prin telefon sau prin emailuri trimise cu un ochi deschis şi unul pe pernă. Şi uite aşa, ne-am ratat şi proiectele, am pierdut şi timpul şi probabil câţiva neuroni în plus care se perindau agale în faţa puştii. Mi-e frică de colegii mei care visează în gol, fără să le pese de viaţa de apoi, acea în care nu te mai trezeşte nimeni

dimineaţa să te duci la examen. Acum s-a schimbat sistemul, la anu' nu ştim ce-o mai fi. Dacă la sfârşitul celor trei ani de facultate reuşeşti prin forţe proprii sau divine să capeţi o bucăţică de licenţă, îţi mai aminteşti ce-i aia publicitate şi nu mai spui că bloggingul e de fapt bloggering, te poţi considera un om împlinit. Nu de alta, dar nu te vor mai angaja cei de la primărie ca ,,piar”.

Alexandra NICORICI

20


CARTE DE VIZITĂ

Bobby Voicu 1.

În ce proiecte activezi în momentul de faţă? Profesional: bobbyvoicu.ro, revvnation.com, ftw.ro. Pe plan social/personal: proiect4.ro.

2.

Care sunt primele trei lucruri pe care le faci în debutul oricărei acţiuni pe care o coordonezi? Caut să înţeleg cui mă adresez, apoi ce pot oferi şi, într-un final, caut oameni buni să se ocupe :).

3.

Câte ore dedici pe zi vieţii tale profesionale? În jur de 12 – 16 ore/zi.

4. Care este instrumentul pe care îl foloseşti cel mai des pentru promovare, din mediul online? Blog, twitter, facebook, în ordinea asta. 5. Ce crezi că se va întâmpla în doi ani cu blogurile? (de exemplu: Vor ajunge să fie surse credibile de ştiri pentru marea masă a populaţiei?) Nu cred. Sunt însă deja surse credibile pentru oamenii care transmit mesajul mai departe. 6. Ce consideri a fi „must have-uri" în construirea unui brand personal? Trebuie să fii tu însuţi, să nu pari fals. În rest, doar uneltele potrivite (pentru mine cel mai mult a contat blogul şi tot ce am obţinut ulterior datorită lui: emisiunea la radio, comunitatea ş.a.m.d).

7.

Care este, după părerea ta, cel mai profitabil domeniu din România la momentul actual? Nu mă pricep la orice, în afară de online nu am idee ce se întâmplă, ca afacere, în alte domenii.

Interviu realizat de Denisia AGHIORGHIŢOAIE

21


IAŞI PRIN OBIECTIV

Iaşi prin obiectiv Atunci când auzim de Iaşi avem mereu ideea că acest oraş este un minunat centru cultural, fiind presărat într-o armonie cu monumente şi clădiri care impresionează prin arhitectura autentică. Să nu uităm însă că Iaşul este considerat oraşul marilor idei, acestea nefiind ale celor care conduc Iaşul, ci ale tinerilor care se folosesc de orice metodă pentru a se face „auziţi”. „Public speaking-ul” de durată în zonele cele mai aglomerate ale oraşului a fost materializat cu ajutorul unor şabloane şi al spray-urilor cu vopsea. Putem admira diverse inscripţii caligrafiate, imagini pictate sau gravate pe pereţi sau pe alte suprafeţe publice sau private care nu sunt destinate acestui scop, din ce în ce mai des.

caracter vulgar, negativ, unele sprijinind ideea de a respecta liderii. Majoritatea au un caracter politic, aducând critici la unele sisteme care au marcat istoria. „La modă” acum e stancil-ul, arta şablonului, legată în mod direct de noul mediu social, cel underground. Stencil-ul are legătură în primul rând cu arta grafitti, apoi cu graphic designul şi publicitatea. Latura publicitară apare dacă mesajul conţine ideile birocratice ale unei firme, care utilizează această artă pentru o manipulare comercială.

Lăsând aceste caracteristici în urmă, graffiti şi stencil-ul pot fi doar o revoltă care accentuează existenţa individului în viaţa socială. Aceste acte de vandalism nu fac altceva decât să promoveze un mediu care poate duce la delicte serioase. Chiar dacă avertismentele date de poliţie sunt costisitoare, aceşti tineri nu au avut reţinerea de a-şi exprima opinia despre capitalism chiar pe pereţii sediului unui partid politic. Nu toate mesajele au un

22

Delia ZOSIN


PRIME Iaşi

Cu PRIME Iaşi în gând ce s-a conctretizat prin prezentarea activităţilor întreprinse de organizaţie în perioada octombrie 2008decembrie 2009 şi prin acordarea titlului de Membru de Onoare al PRIME Iaşi domnului profesor Constantin Sălăvăstru.

În primul rând, am creat o expoziţie în incinta Corpului A al Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” cu toate materialele care ne-au reprezentat activitatea, atât intern (poze de la training-uri, teambuildinguri, party-uri), cât şi extern (materiale de promovare din cadrul proiectelor noastre, scoase cu grijă din arhiva PRIME Iaşi).

Recunoştinţa noastră nu este îndreptată numai către profesorii care ne susţin şi contribuie la buna desfăşurare a evenimentelor PRIME Iaşi, ci şi către foştii membri ai asociaţiei, care şi-au lăsat amprenta în buna dezvoltare a acesteia. Drept urmare, în cadrul aniversării celor trei ani de PRIME Iaşi am alumnizat încă patru membri (cele patru fete care au stat la cârma organizaţiei în perioada octombrie 2008- octombrie 2009). Crina Coranga (preşedinte PRIME Iaşi şi coordonatorul ediţiei a doua de „recrutări”), Sabina Năftica (Secretar General şi coordonator al celei de-a treia ediţie de „recrutări”), Oana Filip (coordonator al Departamentului de Resurse Umane, coordonator al celei de-a doua ediţii a „PR Tea de Iaşi”) şi Iuliana Decianu (coordonator al Departamentului de Relaţii Publice, coordonator al primei ediţii a proiectului „PR Tea de Iaşi”, iniţiatoarea şi coordonatoarea primului număr al revistei „PeRspective”) au continuat tradiţia de a „creşte” un PRIME Iaşi frumos, cu proiecte şi activităţi noi, cu oameni care iubesc ceea ce fac şi care transmit acest sentiment mai departe, de la o generaţie la alta.

Lanţul activităţilor a continuat cu întâlnirea dintre PRIME Iaşi şi profesorii de la Catedra „Ştiinţe ale Comunicării” (Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, UAIC), întâlnire

Toate aceste activităţi au culminat cu o petrecere de neuitat: tematica „Oscar”, ţinute elegante, peretele faimei „PRIME Iaşi”, covor albastru, cu salata noastră de fructe,

„Echipa PRIME Iaşi la trei ani”

De ce să ajungem în pragul împlinirii a patru ani de activitate şi în gândurile noastre să domine încă experienţa aniversării celor trei? Pentru că împlinirea celor trei ani a avut o semnificaţie uriaşă în cea ce priveşte istoria organizaţiei noastre. Pe lângă faptul că am avut parte de o petrecere de neuitat, am încercat să marcăm acest eveniment şi prin alte activităţi.

23


PRIME Iaşi

cu tortul nostru aniversar (albastru şi el), cu gânduri bune aşternute pe agendele alumnilor, cu cadouri de la Secret Friends, dans, muzică, poze... Nu ştiu dacă se putea altfel. A fost aşa cum am vrut să fie.

Cu PRIME Iaşi în gând... Chiar şi după un an, îmi exprim sentimentul de recunoştinţă faţă de Ligia Anghel (coordonatorul proiectului „Aniversare PRIME Iaşi”, la trei ani), faţă de întreaga echipă de organizare, faţă de toţi membrii PRIME Iaşi alături de care m-am simţit atât de bine. Cu PRIME Iaşi în gând... Nu aduc elogii, ci mă gândesc cu mândrie la noua generaţie, la aniversarea celor patru ani de activitate şi la toate care vor urma... Şi tot cu PRIME Iaşi în gând vă invit să răsfoiţi cu plăcere numărul doi al revistei „PeRspective” şi pe cele care îi vor urma. Le mulţumesc tuturor colaboratorilor pentru promtitudine, motvaţie, entuziasm şi creativitate!

„Salata de fructe, parte din cultura organizaţională”

Diana CIOBANU

24


Din PeRspectivă

Din PeRspectivă

„Culoarea este sensibilitate în formă materială“ - Yves Klein -

Fotograf: Delia ZOSIN

25


pr ime Asociaţia Europeană a Studenţilor la Relaţii Publice şi Comunicare

26

iaşi

Asociaţia Europeană a Studenţilor la Relaţii Publice şi Comunicare


Fii PRegトフit!

27



Millions discover their favorite reads on issuu every month.

Give your content the digital home it deserves. Get it to any device in seconds.