Page 1

Terapia vorbirii orientată pe corp Profesor psihopedagog Jurge Raluca Anamaria Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Satu Mare „Pentru a veni în contact verbal cu cei din jur, pentru a-şi face transmise nevoile, dorinţele, impresiile, gândurile şi intenţiile, copilul trebuie să le îmbrace în forme verbale inteligibile pentru alţii. Or, articularea deficitară a sunetelor verbale îngreunează interceptarea semnificaţiei mesajului informaţional transmis. Comunicarea verbală poate fi parţial alterată sau chiar blocată.” (Boşcaiu, E. 1980, pag. 6) Astfel de dificultăţi, de a-şi îmbrăca gândurile în forme verbale inteligibile apar la o mulţime de persoane, iar preîntâmpinarea, ameliorarea şi eliminarea lor sunt obiectivele tuturor intervenţiilor corectiv-compensatorii din sfera logopediei. Însă, aceste intervenţii diferă prin aplicarea unor tehnici şi metode specifice. Una dintre multele metode este şi metoda KOST, o abordare relativ nouă de terapie a vorbirii orientată pe corp. Cei care promovează această metodă ne îndeamnă, să nu ne limităm la a demonstra doar implicarea structurilor care influenţează în mod direct realizarea corectă a vorbirii (buzele, limba, bolta palatină, palatul moale, laringele, etc). Nu numai aranjarea defectuoasă a dinţilor, sau alte disfuncţii organice ale zonei orofaciale determină tulburări ale vorbirii, ci şi malformaţii ale bazinului, anumite scolioze sau cifoze ale coloanei vertebrale, poziţia vicioasă a centurii scapulare, sau hiperactivitatea, care datorită caracterului lor vor duce la o poziţie inadecvată a corpului, care, la rândul său, va influenţa în sens negativ producerea vorbirii. (Moldovan, I. 2007) Autoarea conceptului KOST este Susanne Codoni, logoped şi terapeut elveţian. KOST provine din sintagma germană „Korperorientierte Sprachterapie”, adică „terapia vorbirii cu orientare pe corp”. În urma unor studii efectuate în perioada 1991-1994, Codoni, S. a constatat că aplicarea simplelor măsuri logopedice în terapia vorbirii persoanelor manifestând disfuncţii în această sferă, conduce de multe ori la recidive. Un alt motiv pentru care s-au pus bazele noii metode KOST, a fost constatarea faptului că o mare parte a copiilor/persoanelor cu tulburări de vorbire prezintă diferite aspecte anormale ale poziţiei corpului. Având în vedere aceste aspecte, a apărut KOST, „o nouă metodă de tratament-recuperare bazată pe o concepţie holistică, ce antrenează o multitudine de exerciţii pentru stimularea şi dezvoltarea funcţionalităţii diverselor componente şi structuri anatomo-fiziologice în vederea creşterii şi/sau îmbunătăţirii performanţelor acestora, sau a altora cu care se află într-o strânsă relaţionare. Astfel KOST se prezintă ca o bază terapeutică de sine stătătoare, corporal – integratoare, fundamentată pe cunoştinţe de anatomie, biologie şi fiziologie umană, ce se aplică în funcţie de nivelul de dezvoltare psiho-motorie a pacientului.” (Cassan, A, pag. 9) Care sunt caracteristicile metodei KOST? Analogia dintre funcţionarea organismului uman şi mecanismul unui ceasornic este deosebit de relevantă în vederea susţinerii unei abordări holistice a copilului, atât din perspectiva evaluării, a diagnosticării cât şi a intervenţiei. Dacă în cazul ceasului, fiecare rotiţă îşi are funcţia sa, influenţând astfel întregul, la fel şi în cazul organismului uman, toate organele, aparatele şi sistemele sunt „relaţionate între ele, iar funcţiile fiecăruia se pot desfăşura în integralitate, fiind optime datorită interdependenţei dintre ele, astfel, toate contribuind la formarea şi funcţionarea organismului ca un tot unitar.” Astfel, nu numai aranjarea defectuoasă a dinţilor, sau alte disfuncţii organice ale zonei orofaciale determină tulburări ale vorbirii, ci şi malformaţii ale bazinului, anumite scolioze sau cifoze ale coloanei vertebrale, poziţia vicioasă a plantei, a centurii scapulare, sau alte „tulburări” organice care datorita caracterului lor vor duce la o poziţie inadecvată a corpului, care, la rândul


său, va influenţa în sens negativ producerea vorbirii din cauza unei respiraţii incorecte, a hiper sau hipotonicităţii musculare. După cum afirma Codoni S. disfuncţiile orofaciale reprezentând 65% dintre cazurile care se prezintă în cabinetele logopedice sunt doar vârful aisberg-ului unor disfuncţii mult mai complexe. Tocmai pe baza acestui considerent, se impune necesitatea evaluării copilului de către diverşi specialişti: medici pediatri, generalişti, din domeniul ORL, a ortopediei maxilofaciale, a ortopediei, logopezi, kinetoterapeuti, psihologi şi în acelaşi timp şi diagnosticul interdisciplinar. În centrul preocupărilor echipei interdisciplinare se află copilul, cu particularităţile sale , iar toţi membrii specialişti şi nespecialişti (părinţii sau alte persoane semnificative) îşi vor aduce contribuţia la crearea unui ansamblu prin participarea efectivă atât în evaluarea, diagnosticarea cât şi realizarea obiectivelor terapeutice. Astfel, una dintre caracteristicile definitorii ale metodei KOST este dispariţia totală a graniţelor dintre diferitele domenii care îşi aduc aportul la o mai bună funcţionare a organismului uman, modelul interdisciplinar bucurându-se de un succes tot mai mare, iar abordarea copilului prin munca în echipă s-a dovedit a fi extrem de eficientă. În cazul evaluării şi a unei diagnosticări ulterioare, informaţiile din diverse domenii: de la medici, logopezi, psihologi, phomotricieni şi părinţi, vor duce la elaborarea unui tablou cât mai complex al particularităţilor copilului, cu capacităţile, competenţele şi nevoile si dificultăţile sale. Pe lângă metodele obiective de examinare practicate în domeniul medicinii (tehnicile imagistice, analizele sângelui), adiţional diverselor teste utilizate de psihologi, logopezi, o relevanţă deosebită în evaluare o au informaţiile obţinute de la părinţi, deoarece, mai înainte de oricine şi orice, ei îşi cunosc cel mai bine copilul, ei îşi petrec cel mai mult timp împreună cu el. Rolul părinţilor nu se restrânge doar la oferirea de informaţii ci, ei îşi pot aduce un aport însemnat chiar şi în procesul terapeutic, în timpul desfăşurării activităţilor corectiv compensatorii, ci şi continuând aceste activităţi terapeutice acasă, realizând astfel transferul achiziţiilor copilului din contextul activităţilor desfăşurate în cadrul cabinetului, în mediul familial,cotidian, precum şi prevenirea „uitării”sau a pierderii celor însuşite în şedinţele de lucru. Participarea activă a părinţilor la aplicarea programului terapeutic elaborat, pe lângă beneficiile aduse în sfera corectării tulburărilor limbajului oral, are un rol deosebit de important în îmbunătăţirea relaţiilor părinte-copil. Recunoaşterea dreptului familiei, respectiv al părinţilor de a participa şi de a se implica în procesul terapeutic s-a făcut pentru prima dată în anul 1980 în SUA printr-o lege federală, PL 99457. (Bower, C., Cupples, L. 2004). De atunci şi până în prezent, „părinţii şi-au câştigat dreptul de a contribui la modelarea procesului de educare a copiilor lor” (Micle, H.2000), permiţânduli-se să contribuie şi să participe la elaborarea şi aplicarea programelor recuperatorii, sau, cel puţin să-şi exprime acordul sau dezacordul cu privire la conţinutul programului de intervenţie personalizat pentru copilul lor. „Parteneriatul cu părinţii trebuie avut în vedere, deoarece, aceştia au cea mai mare responsabilitate asupra evoluţiei şi dezvoltării armonioase a copilului din toate punctele de vedere.” (Gherguţ, A., Neamţu, C.2000) Necesitatea elaborării unui program de intervenţie personalizat apare din prisma importanţei desfăşurării activităţilor care să se centreze pe copil, care trebuie privit şi abordat ca fiinţă unică, cu propriile capacităţi, abilităţi şi nevoi. Unicitatea fiinţei umane este determinată de influenţa şi interacţiunea dintre diverşi factori, dintre care cei mai importanţi sunt ereditatea şi mediul cu toate componentele sale începând cu mediul intrauterin, mediul fizic, mediul socioeconomic, socio-cultural şi educaţional. Astfel, în elaborarea programului de intervenţie personalizat, vor fi luaţi în evidenţă toţi factorii care acţionează asupra copilului, particularităţile psihoindividuale şi de vârstă ale acestuia, gradul deficienţei, sau gravitatea acesteia. Observarea continuă a copilului, precum şi comunicarea adecvată între membrii echipei în timpul procesului recuperator evidenţiază o altă caracteristică definitorie a metodei KOST, dar şi beneficiul adus activităţii terapeutice prin economia atât de timp cât şi de cost. Observarea permanentă a clientului precum şi înţelegerea lui „în complexitatea sa naturală şi permanenta sa transformare” (Vargha, J.L. (2006), conduce la revizuirea şi adaptarea programului în funcţie de


dificultăţile şi necesităţile pe care le întâmpină copilul şi membrii echipei pe tot parcursul intervenţiei. Dacă, dimpotrivă, programul şi-ar urma cursul prestabilit, neţinând seama de particularităţile „cazului”, ar putea să se desfăşoare timp îndelungat fără nici un rezultat semnificativ, sau, în cel mai rău caz, să atragă după sine formarea unei condiţionări aversive a copilului faţă de procesul terapeutic. Foarte frecvent e vehiculată ideea conform căreia copilul se află în centrul preocupărilor echipei interdisciplinare, această idee fiind argumentată prin faptul că, întreg programul terapeutic este elaborat în funcţie de caracteristicile şi nevoile lui. Însă, contribuţia clientului însăşi în procesul terapeutic corectiv-compensatoriu este de cele mai multe ori nesemnificativă sau chiar absentă, deşi copilul trebuie să participe activ şi să fie privit ca şi agent al schimbării în terapia tulburărilor fonologice şi nu numai. Un aport deosebit în realizarea obiectivelor propuse care vizează corectarea tulburărilor de vorbire poate veni din partea clientului, iar măsura în care acesta îşi asumă responsabilităţi pe parcursul procesului terapeutic şi chiar şi după încheierea acestuia, demonstrează implicarea sa activă. La ce vârstă putem considera un copil ca fiind responsabil de activităţile pe care le desfăşoară în vederea corectării unui comportament deficitar? Este o întrebare al cărui răspuns se impune a fi cunoscut, tocmai pentru a putea implica activ copiii în demersul terapeutic. Datele statistice şi studiile efectuate în acest sens, relevă faptul că momentul în care copiii îşi depistează şi recunosc propriile greşeli fonologice ca fiind cu adevărat o problemă este semnificativ din acest punct de vedere, copiii devenind responsabili şi începând din acest moment se pot activa de către specialişti astfel forţele de autovindecare ale clienţilor însăşi. Astfel,clienţii o dată motivaţi pentru a prelua responsabilitatea procesului recuperator sau corectiv îşi vor aduce un aport benefic în realizarea obiectivelor propuse, iar rolul logopedului, se va schimba, devenind un „coechipier”, sau doar moderator, ceea ce va duce la parteneriat şi colaborare plină de respect, pe tot parcursul activităţilor terapeutice. Concluzionând şi în acelaşi timp scoţând în evidenţă o altă caracteristică a metodei KOST, putem recunoaşte importanţa participării active în desfăşurarea programului terapeutic propus atât a clientului/copilului, cât şi a membrilor familiei acestuia. Datorită respectului reciproc între terapeut şi client, a comunicării eficiente dintre aceştia, a activării forţelor de autorealizare a clientului, întreaga activitate se desfăşoară într-un climat stenic, pozitiv, se urmăreşte promovarea unei stări de bine, alt obiectiv al acestei metode. Această stare de bine, în terapia KOST, pe lângă cele menţionate anterior, se realizează şi prin intermediul relaxării determinată de masaj şi exerciţii ale întregului corp. Este cunoscut aportul benefic a mişcărilor corecte ale organelor fono-articulatorii în expresivitatea vorbirii. Dacă, dimpotrivă, există încordări, o rigiditate crescută a muşchilor, sau un tonus muscular slăbit a întregului corp va fi influenţată în sens negativ funcţionalitatea muşchilor orofaciali şi a celor fono-articulatorii, toate acestea având ca şi consecinţe nu numai deformările, omisiunile, substituirile ale unor sunete ci şi o respiraţie deficitară, incorectă şi o acustică inadecvată. Acest fapt demonstrează încă o dată unitatea funcţională a organismului uman, privit ca un întreg a cărui componente sunt interdependente. În concluzie, caracteristicile metodei KOST sunt: -munca în echipă interdisciplinară, care presupune evaluarea, diagnosticul şi elaborarea şi aplicarea unui plan de intervenţie personalizat -abordarea holistică a copilului -observarea permanentă a copilului, evaluarea, revizuirea şi adaptarea permanentă a programului propus -implicarea activă a părinţilor sau a unei persoane semnificative -copilul este privit ca şi agent al schimbării - promovarea unei stări de bine.


În ce constă metoda KOST? Prin această metodă se urmăreşte, aşa cum am mai afirmat promovarea stării de bine, relaxarea şi îndreptarea corpului, un tonus echilibrat al musculaturii în vederea corectării tulburărilor de vorbire. Încă de la începutul secolului 20, Rogers a fost preocupat de dezvoltarea şi antrenarea musculaturii orofaciale prin exerciţii de gimnastică. La fel şi terapeuţi ca Andersen & Haupl, Balters, Fraenkel au subliniat importanţa exerciţiilor însoţitoare miofuncţionale în terapia ortopediei maxilofaciale, pentru ca ulterior, Codoni S. să elaboreze şi aplice cu mult succes metoda KOST . Din moment ce musculatura organelor fono-articulatorii este „activizată”, iar întregul corp relaxat şi într-o poziţie adecvată,toate acestea realizându-se prin diverse exerciţii efectuate de terapeut/logoped împreună cu copilul, activitatea logopedică se va desfăşura mult mai facil şi va avea rezultate imediate. Majoritate logopezilor practică cu clienţii lor exerciţiile motrice ale organelor fonoarticulatorii înaintea activităţii logopedice propriu-zise recunoscând, eficienţa acestora datorită creşterii coordonării şi a forţei musculaturii implicate direct în producerea vorbirii, însă puţini sunt cei care în activităţile premergătoare celor logopedice vor utiliza diverse metode de creştere a coordonării şi forţei musculare a întregului corp, atât de importante în producerea corectă a vorbirii. Prin toate aceste exerciţii progresive de la picioare la cap, cuprinzând mişcări pasive, active cu rezistenţă şi diferite tehnici de masaj şi relaxare, metoda KOST asigură eficienţa terapiei logopedice ulterioare datorită relaxării întregului organism, a „activizării” organelor fono-articulatorii prin masaj şi creării unui climat de desfăşurare a acestor activităţi în contextul unei stări pozitive, unei stări de bine resimţită de logopat. Dintre beneficiile terapiei vorbirii orientată pe corp se impune a fi menţionat faptul că rezultate favorabile sunt vizibile după un timp mult mai scurt decât în cazul terapiilor logopedice tradiţionale, acest lucru putând fi explicat pe de o parte datorită exerciţiilor şi masajului corporal, iar pe da altă parte datorită opticii interdisciplinare centrată pe copil sau persoana cu tulburări de vorbire şi a permanentei adaptări a programului propus, evitându-se „mersul în gol” şi asigurânduse astfel economicitatea demersului terapeutic atât din punct de vedere temporal cât şi material. Terapia vorbirii prin orientare corporală are ca bază sau punct de pornire, procedurile metodei KOST, pentru ca ulterior să se desfăşoare activitatea logopedică propriu-zisă. După cum am mai afirmat şi în paginile anterioare reuşita oricărei metode terapeutice depinde în mare măsură de centrarea pe persoana căruia i se adresează, pe aptitudinile şi nevoile sale, tocmai din acest motiv, se impune elaborarea planurilor de intervenţie personalizate. Chiar dacă activităţile logopedice vor fi individualizate, în corectarea tulburărilor de pronunţie a diverselor sunete deficitare se respectă anumite etape: - poziţia corectă şi elaborarea noului sunet - fixarea şi consolidarea sunetului în silabe şi logatomi, în diferite poziţii - automatizarea noului sunet în vorbire (Anca, 2003; Guţu, 1974; Jurcău, 1989; Moldovan, 2006) Aceste etape sunt grupate de către Moldovan I. în etapa terapiei recuperatorii propriu-zise, precedată de etapa pregătitoare care cuprinde inclusiv „cunoaşterea copilului, anamneza, diagnosticul complex, înlăturarea negativismului copilului faţă de vorbire şi crearea încrederii în posibilităţile corectării” (Moldovan, I. 2006), pe lângă, gimnastica generală, educarea respiraţiei, gimnastica fono-articulatorie şi dezvoltarea auzului fonematic. Specific metodei KOST este tocmai introducerea în cadrul etapei pregătitoare alături de subetapele enumerate anterior, a metodelor şi tehnicilor de relaxare, masaj şi exerciţii corporale. Şi în abordările propuse de diverşi specialişti români în domeniu sunt cuprinse în etapele pregătitoare, sau ca şi metode şi tehnici de corectare a tulburărilor vorbirii cu caracter general, gimnastica generală, exerciţiile de relaxare, tocmai din acest considerent o scurtă incursiune în trecut ar fi necesară. În concluzie, se poate cu certitudine afirma că toţi specialiştii în domeniu admit şi promovează importanţa exerciţiilor întregului corp şi a relaxării, în corectarea tulburărilor de vorbire însă, în foarte mică măsură, sau chiar deloc nu propun folosirea metodelor de masaj, a


exerciţiilor activo-pasive sau active cu rezistenţă în etapa premergătoare terapiei logopedice propriu-zise. Bibliografie Bower, C., Cupples, L. The role of families in optimizing phonological therapy outcomes. Child Language Teaching and Therapy 20,3, 245-260, 2004. Cassan, A. Atlas de anatomie. Editura Steaua Nordului, pag. 9, 2006 Codoni, S. Ganzheitlich orientierte Sprachtherapie. Die Sprachheilarbeit 40, pag. 271- 278, 1995 Gherguţ, A., Neamţu, C.Psihopedagogie specială.Ghid practic.Polirom,Iaşi p.145, 2000 Moldovan, I. Probleme de logopedie. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,2002 Moldovan, I. Corectarea tulburărilor limbajului oral. Presa Universitară Clujeană, ClujNapoca,2006 Moldovan, I. Terapia vorbirii orientată pe corp. O nouă modalitate de abordare a muncii logopedice. În curs de apariţie, 2007 Preda, V. (coord.), Orientări teoretico-praxiologice în educaţia specială. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca,2000 Vargha, J.L. Psihologie clinică. Cluj-Napoca: UBB, curs pentru studenţii anului III Psihologie, format electronic, 2006.

S 4 9  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you