Page 11

Poştei din Geneva. După Ernest Sturza, urmează la conducerea Poştei Dumitru Cezianu (17 octombrie 1892-16 octombrie 1895). În timpul directoratului său, Cezianu s-a ocupat foarte mult cu lucrările clădirii Palatului Poştei. Planurile întocmite de arh. Al. Săvulescu au fost supuse aprobării Consiliului Tehnic superior din ţară, după care s-a cerut avizul arhitecţilor profesori din Paris, GIAnIn şi GERADET. (...) Construcţia, graţie stăruinţelor directorului Cezianu, a început imediat, aşa că, la 20 octombrie 1894, la ora 11 dimineaţa, Regele Carol, însoţit de aghiotantul de serviciu, a sosit la locul noului sediu, unde a fost întâmpinat de Lascăr Catargiu, prim-ministru şi ministru de Interne, cu toţi miniştrii, preşedintele D. Ghica, preşedintele societăţii de construcţii, directorul Cezianu cu personalul superior al Administraţiei Poştelor şi Telegrafelor, prefectul Poliţiei Capitalei. Un serviciu divin s-a început imediat, iar după sfârşirea lui directorul Cezianu rosteşte următoarea cuvântare: „Sire, Sunt fericit că mi se prezintă ocazia a Vă putea aduce recunoscătoarele mulţumiri ale corpului telegrafo-poştal că aţi binevoit a onora această serbare cu prezenţa Majestăţii Voastre. Clădirea acestui palat, la care Majestatea Voastră pune azi prima piatră, se impunea prin avântul luat de serviciul telegrafo-poştal. Acest edificiu va acoperi o suprafaţă de 8.000 mp şi va costa peste 3.000.000 lei aur, împodobind Capitala cu un monument care se va putea număra între cele dintâi palate poştale din Europa. (...) La 1873, când s-a înfiinţat prima statistică de către dl. George Lahovari, fost director al poştelor şi telegrafelor, corespondenţa poştală număra 2.000.000 de scrisori, iar la 1893 ea se ridică la 25.000.000; aceasta ne dă măsura dezvoltării culturale ce a luat Romania în acest interval; valorile ce s-au expediat prin serviciul de mesagerie al poştei au trecut de la 300 milioane, cât era în 1873, la 1 miliard în 1893. Progresul ce am făcut este mare, mai avem însă mult de lucrat pentru a ajunge la ţinta ce ne-am propus. Corpul nostru telegrafo-poştal, care a dat atâtea dovezi de hărnicie, muncă şi răbdare, va fi, sunt convins, la înălţimea acestei misiuni.(...)” După aceasta, M.S. Regele şi persoanele oficiale semnează actul de fondaţie, care împreună cu o serie de monede romane în circulaţie au fost zidite în colţul clădirii dinspre biserica Sf. Dumitru şi strada Carol (...) Pe 3 mai 1899, directorul PTT de atunci, Ghica, obţine un credit extraordinar de 209.227 lei şi 50 bani pentru instalarea luminii electrice şi a ascensoarelor, iar prin legea de la 2 iulie 1899, deschiderea unui alt credit, de 1.191.227 lei, pen-

Locaţia din B-dul Libertăţii găzduieşte şi acum sediul MCSI

Sediul de pe Splaiul Unirii se afla în scara unui bloc

tru efectuarea lucrărilor de amenajare, instalaţii de lumină, pentru aparatele, instrumentele, maşinile, materialele şi lucrările necesare instalaţiilor speciale de telegraf, telefon şi poştă precum şi pentru confecţionarea mobilierului necesar. Cu sumele obţinute şi cu străduinţa depusă, directorul Ghica reuşeşte ca în octombrie 1899 să mute în noul palat divizia tehnică şi a contabilităţii, în aprilie 1900 celelalte divizii şi servicii ale Administraţiei centrale, iar în anul 1901 oficiul central telegrafic şi telefonic. După moartea directorului Ghica, prin subscripţie publică printre funcţionarii superiori ai Administraţiei centrale, se realizează câte un bust directorilor Cezianu şi Ghica, care au fost lucrate de sculptorul Romanelii şi apoi aşezate, în februarie 1906, în Palatul Poştelor, în ambele părţi ale scării principale ce ducea la Administraţia centrală. Totodată, acest impunător edificiu a adăpostit şi Muzeul Poştei, găzduit la etajul 2 al clădirii, în aripa dinspre str. 13 Decembrie.” (Leonard Paşcanu, preşedinte Federaţia Filatelică Română, articol publicat în „România Liberă”- nr. 3.632, din 2 martie 2002). Poşta s-a bucurat de acest edificiu până în 1972, când autorităţile comuniste au decis că locaţia este mult mai bună pentru a adăposti sediul Muzeului naţional de Istorie. Sediul Poştei s-a mutat în aceeaşi clădire cu cel al Ministerului Transportului şi Telecomunicaţiilor, unde a rămas până după Revoluţia din decembrie 1989. În cursul anului 1990, sediul administraţiei centrale s-a mutat pe B-dul Libertăţii nr. 14, în acelaşi loc cu noul Minister al Comunicaţiilor. Peste alţi 12 ani, în vara anului 2002, noua locaţie a Poştei Române a devenit clădirea de pe Splaiul Unirii nr. 6. În fine, ultimul sediu central al companiei este cel actual, situat pe Bulevardul Dacia nr. 140, care a fost inaugurat în primăvara anului 2007. POªTAªUL404 ¦ 11

Revista "Poştaşul" - Iulie 2012  

Revista "Poştaşul" - Iulie 2012

Revista "Poştaşul" - Iulie 2012  

Revista "Poştaşul" - Iulie 2012

Advertisement