Issuu on Google+


Întrucât climatul economic în care majo‑ ritatea organizaiilor operează în ultimele decenii este în continuă schimbare, procesul de adaptare permanentă a strategiilor la noile realităi a devenit o necesitate. Cei care fac, însă, parte integrantă din pro‑ cesul de schimbare sunt oamenii. Vorbind despre oameni este important să spunem următorul lucru: în procesul de schimbare fiecare va reaciona în modul său specific. Sunt persoane care se vor dedica trup şi suflet schimbării, dar sunt şi unii care vor fi reticeni. Cea mai importantă este atitu‑ dinea oamenilor în momentul schimbărilor. Atitudinea faă de schimbare este factorul care poate încetini sau, dimpotrivă, poate stimula acest proces. Impactul pe care îl are atitudinea asupra schimbărilor în cursul unei viei este incredi‑ bilă. Atitudinea este, pentru mine, mai im‑ portantă decât faptele. Este mai importantă decât trecutul, circumstanele, eşecurile, suc‑ cesele. Ea va consolida sau va dezbina o fa‑ milie, o prietenie sau chiar o companie. Lucru remarcabil este că putem alege în fiecare zi atitudinea pe care o vom avea în ziua respectivă.

Editorial

Nu putem schimba trecutul şi nu putem schimba inevitabilul. Singurul lucru pe care îl putem face este să ne folosim de ceea ce este numai al nostru: atitudinea pe care o adoptăm. Haidei să adoptăm o atitudine pozitivă şi orice schimbare care va trece peste noi nu va face decât să ne întărească şi să ne ajute să câştigăm experienă! Să ne dea Dumnezeu sănătate, putere de muncă şi o atitudine cât mai adecvată în noua instituie: Direcia Regională de Poştă Centru. Director Regional DRP Centru, Olimpiu Nicolae CONSTANTIN

Mai aproape de voi

Acest număr al re‑ vistei noastre continuă, cu fidelitate şi consec‑ venă, seria articolelor despre evenimentele des‑ făşurate în cadrul regiu‑ nii noastre poştale, la care suntem martori şi la care participăm şi noi, salariaii poştali, precum şi a articolelor care povestesc istoria instituiei noastre şi a locurilor în care trăim. Dar, pentru că ne dorim să fim şi mai aproape de colegii noştri, atât în timpul serviciului, cât şi în viaa lor personală, vă propunem patru rubrici noi şi anume: „Hobby”‑urile salariailor poştali, „Copil de poştaş”, „Farmacia naturii” şi, nu în ultimul rând, „Tradiii şi obiceiuri”.

În primul rând vă mulumesc, dragi colegi, că v‑ai deschis sufletele şi ne‑ai lăsat să pătrundem în viaa voastră ca să putem istorisi preocupările, împlinirile, bucuriile şi succesele pe care le trăii. Doar astfel am putut realiza rubricile „Copil de poştaş” şi „Hobby”‑urile salariailor poştali. Mulumesc pe această cale şi Muzeului Ţăranului Român care ne sprijină cu noua rubrică „Tradiii şi obiceiuri” şi mulumesc, de asemenea, şi Revistei „Formula As” care a făcut posibilă apariia rubricii „Farmacia naturii”. În sperana că lectura revistei noastre va fi astfel mai plăcută şi mai aproape de su‑ fletele dumneavoastră, vă doresc o toamnă liniştită, plină de dragoste şi împliniri. Redactor Şef, Gabriela BOTICI


Noile Direcţii Regionale de Poştă

Dragi colegi, după cum probabil ai aflat, Poşta Română s‑a restructurat din nou înce‑ pând cu luna august 2011, renunându‑se la mai multe sucursale (Imobiliara, Transport, Servicii Poştale, IT&C). Această restructurare a avut loc deoarece conducerea Companiei a constatat modul greoi de comunicare şi mai ales de rezolvare a problemelor urgente cu care se confruntau salariaii, confuzia pe care o făceau posibilii clieni la momentul abordării pentru înche‑ ierea de noi contracte comerciale, imposibi‑ litatea urmăririi în timp real şi util a veniturilor şi cheltuielilor Companiei. De asemenea, în ultima perioadă s‑au achiziionat materiale de curăenie care să asigure strictul necesar la toate oficiile poştale până la sfârşitul anului, s‑a declanşat procedura pentru achiziia combustibilului de încălzire pentru iarna 2011‑2012 şi se vor achiziiona materiale de întreinere pentru mentenana clădirilor necesare în 2011. După cum am mai spus noi, conducerea Companiei împreună cu dumneavoastră trebuie să aducem Poşta Română pe profit şi ca dovadă este faptul că pierderea pe 7 luni/2011 este jumătate faă de aceeaşi perioadă a anului 2010 respectiv ‑78.419/‑ 36.798 . În urma acestei restructurări s‑au reîn‑ fiinat Direciile Regionale de Poştă, pe care vi le prezint:

august - septembrie 2011

Direcia Regională de Poştă Bucureşti cu oficiile componente: Oficiul Zonal Sector 1, 2, 3, 4, 5, 6, Oficiul Judeean de Poştă Ilfov şi Oficiul Judeean de Poştă Giurgiu. Direcia Regională de Poştă Centru – Braşov cu următoarele oficii judeene componente: Oficiul Judeean de Poştă Alba, Braşov, Covasna, Harghita, Mureş şi Sibiu. Direcia Regională de Poştă Nord Vest – Cluj cu următoarele oficiile judeene componente: Oficiul Judeean de Poştă Bihor, Bistria Năsăud, Cluj, Maramureş, Sălaj şi Satu Mare. Direcia Regională de Poştă Sud Est – Constana cu următoarele oficii judeene componente: Oficiul Judeean de Poştă Brăila, Buzău, Constana, Galai, Tulcea şi Vrancea. Direcia Regională de Poştă Sud Muntenia – Ploieşti cu următoarele oficii judeene componente: Oficiul Judeean de Poştă Argeş, Călăraşi, Dâmbovia, Ialomia, Prahova şi Teleorman. Direcia Regională de Poştă Sud Vest – Craiova cu următoarele oficii judeene componente: Oficiul Judeean de Poştă Dolj, Gorj, Mehedini, Olt şi Vâlcea. Direcia Regională de Poştă Nord Est – Iaşi cu următoarele oficii judeene compo‑ nente: Oficiul Judeean de Poştă Bacău, Botoşani, Iaşi, Neam, Suceava şi Vaslui. Direcia Regională de Poştă Vest – Timişoara cu următoarele oficii judeene componente: Oficiul Judeean de Poştă Arad, Caraş Severin, Hunedoara şi Timiş. De asemenea, mai există în acest moment 4 sucursale şi anume: Sucursala Servicii Financiare, Sucursala Servicii Integrate, Muzeul Naional Filatelic şi Fabrica de Timbre. Mioara PRIBESCU, Director Executiv CNPR

3


Evenimente

Festivalul Medieval Sighişoara 2011

Anul acesta a avut loc la Sighișoara, între 27 și 31 iulie, cel mai mare festival medieval din România. Eveniment cultural cunoscut deja în Europa, a atras numeroși turiști români și străini. Având în vedere notorie‑ tatea evenimentului, Poșta Română a hotărât ca Oficiul Poștal Sighișoara 1 să fie deschis și în zilele de sâmbătă și duminică, asigu‑ rând practic accesul turiștilor la serviciile poștale pe toată durata de desfășurare a festivalului. În afară de serviciile poștale obișnuite, Oficiul Poștal Sighișoara 1 a oferit turiștilor și câteva surprize filatelice. Astfel, corespon‑ dena prezentată la oficiul poștal a fost obliterată în fiecare zi cu câte o ștampilă specială dedicată festivalului. În total au fost utilizate 5 ștampile speciale, machetate de doamna Lioara Mareș de la Serviciul Relaii Publice din C. N. Poșta Română. Muzeul Naional Filatelic a expus pe

4

durata festivalului, în incinta Oficiului Poștal Sighișoara 1, două colecii filatelice. Coleciile, achiziii ale Muzeului Naional Filatelic, au fost medaliate de mai multe ori la mari expoziii filatelice naionale și internaionale și au aparinut unor nume cunoscute ale filateliei românești (prof. Valentin Berezovschi din Craiova și prof. Veniamin Micu din București). Prima colecie a inclus peste 150 de ilus‑ trate maxime (piese filatelice foarte specta‑ culoase) reprezentând personalităi ale culturii, artei și știinei românești. Textele ex‑ plicative, realizate în limba română și engleză, au permis vizitatorilor să constate preocuparea permanentă a Poștei Române de a populariza valorile culturale naionale, prin emiterea și punerea în circulaie a unor mărci poștale dedicate celor care au avut o contribuie remarcabilă la progresul cultu‑ ral, artistic și știinific al României.

august - septembrie 2011


A doua colecie, intitulată „Autoportretul în pictura universală”, a prezentat publicului care a trecut pragul oficiului poștal peste 100 de ilustrate maxime realizate cu mărci poștale emise de diferite administraii poștale din întreaga lume care reprezintă autoportrete realizate de mari maeștri ai picturii univer‑ sale, precum Nicolae Grigorescu, Francesco Goya sau Albrecht Dűrrer. Merită subliniat faptul că pe planșele de expunere a fost nominalizat muzeul care adăpostește tabloul (Luvru, Prado, Ermitaj etc.). Prin expunerea acestei colecii în public s‑a urmărit prezen‑ tarea rolului educativ al filateliei. Putem spune că timp de cinci zile vizitatorii Oficiului Poștal Sighișoara 1 au putut admira

august - septembrie 2011

seleciuni din patrimoniul marilor muzee ale lumii prin intermediul pieselor filatelice expuse. Evenimentul filatelic de la Sighișoara s‑a bucurat de un ecou favorabil din partea vizi‑ tatorilor și a presei, fapt ce i‑a determinat pe doamna Director Executiv Mioara Pribescu din C. N. Poșta Română și pe domnul Director Olimpiu Nicolae Constantin de la Centrul Regional Reea Poștală Brașov, ambii prezeni la eveniment, să declare că iau în considerare posibilitatea ca astfel de aciuni să se desfășoare și la viitoarele ediii ale festivalului. Cristian SCĂICEANU Director adjunct Muzeul Naional Filatelic

5


Evenimente

Expoziţie filatelică în Oficiul Poştal Braşov 1

În perioada 5 ‑ 13 august 2011, la Oficiul Poştal Braşov 1, în sala publicului, s‑a putut admira o expoziie filatelică organizată de Muzeul Naional Filatelic în cadrul căreia au fost prezentate două colecii intitulate „Per‑ sonalităi ale culturii, artei şi ştiinei româneşti” şi „Autoportretul în pictura universală”. În prima colecie au fost 148 de piese filatelice, montate pe 75 foi de expunere, reprezentând savani, scriitori şi pictori care, prin creaia lor, au adus o contribuie remarcabilă la îmbogăirea patrimoniului cultural naional. Colecia a fost organizată din punct de vedere cronologic, fiind pre‑ zentate personalităi din toate perioadele istorice. Dintre personalităile expuse îi men‑ ionăm pe Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Lazăr, Anton Pann, Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Ion Slavici, Tudor Arghezi, George Bacovia, Liviu

6

Rebreanu, Mircea Eliade sau Martha Bibescu. Cea de‑a doua colecie a fost compusă din 110 ilustrate maxime care au redat cele mai importante figuri ale pictorilor şi sculptorilor universali din următoarele stiluri artistice: renaştere, baroc, romantism, neoclasicism şi realism, precum: Alberti Leon Ba ista, Leonardo Da Vinci, Sandro Boticelli, Michelangelo Buonarroti, Titien, Albrecht Dürer, Diego Velazquez, Peter Paul Rubens, Rembrandt Hermensz van Rijn şi Lorenzo Berninni, Francisco de Goya, Ion Negulici, Gheorghe Tă ărescu, Theodor Amann, Nicolae Grigorescu şi Ion Andreescu. Diversitatea şi originalitatea pieselor, dar şi mesajul pe care acestea îl transmit, au atras atenia şi admiraia publicului vizita‑ tor, doritor să cunoască atât piesele filatelice, cât şi arta universală şi istoria literaturii şi culturii româneşti.

august - septembrie 2011


Emoţia revederii

Cu emoie în suflet, absolvenii Şcolii Postliceale de Poştă şi Telecomunicaii Bucureşti (Secia Dirigini) promoia 1975 s‑au întâlnit la sfârşitul lunii iunie 2011 în frumoasa staiune de pe Valea Oltului – Căciulata. Unii dintre aceştia nu s‑au revăzut de la terminarea şcolii, fapt ce le‑a adus o puternică emoie şi bucurie. Într‑o atmosferă de bună dispoziie, bucurie şi emoie, cei 18 poştaşi participani din judeele: Alba, Argeş, Cluj, Gorj, Mureş, Prahova, Sălaj, Teleorman, Vâlcea şi Bucu‑ reşti au depănat frumoase întâmplări din viaa de poştaş şi amintiri din anii petrecui pe băncile şcolii.

august - septembrie 2011

Cei prezeni au adus omagiu şi recunoş‑ tină celor care le‑au îndrumat paşii în frumoasa, dar dificila, meserie de poştaş, dascălilor şi îndrumătorilor de la unităile poştale unde şi‑au făcut ucenicia, devenind la rândul lor îndrumători în activitate pentru alte generaii de oameni dedicai poştei. La sfârşitul celor două zile toi cei prezeni s‑au despărit cu regret în suflet că timpul a fost prea scurt pentru a‑şi depăna amintiri dragi şi au hotărât să se reîntâlneas‑ că şi în anii următori, cu sperana că şi ali colegi vor răspunde „prezent” la viitoarele întâlniri. Ionel STANCIU Diriginte Oficiul Poştal Cugir, judeul Alba

7


Evenimente Festivalul de datini şi obiceiuri al Văii Mureşului Deschiderea oficială a celei de‑a VII‑a ediii a festivalului, organizat de către Asociaia Comunităilor Mureş – Călimani în colaborare cu Instituia Prefectului judeului Mureş şi Consiliul Judeean Mureş a avut loc sâmbătă, 9 iulie, orele 13.00, în Răstolia, „La Alei”. Ediia din acest an a festivalului s‑a desfăşurat în comuna Răstolia. Comorile festivalului au fost tradiia şi portul popular. Au fost standuri special amenajate cu obiecte vechi, costume naionale de peste 150 de ani, lăzi de zestre şi covoare esute manual, perne, ştergare şi multe alte obiecte de uz personal al meşterilor populari. Şi pentru că vorbim de tradiie era normal ca şi Poşta Română să fie în mijlocul oamenilor, în cadrul evenimentului. Poşta Română, reprezentată de OJRP Mureş, a participat la acest festival cu un stand mai deosebit amenajat şi anume cu un ghişeu mobil. Ghişeul mobil a fost atracia copiilor la festival. Aceştia, însoii de părini, au urcat în ghişeul maşinii şi au pus tot felul de întrebări: „Poşta asta umblă până în sat la noi?” Colegele noastre Iacob Meda şi Ruja Ana de la Oficiul Poştal Târgu Mureş 1, doamna Dirigintă Stoica Mariade şi oficianta Fodor Maria de la Oficiul Poştal Răstolia, alături de domnul Director Judeean Crişan Eugen au prezentat ghişeul poştal mobil vizitatorilor. Claudia MÎNDRU, OJP Mureş

8

august - septembrie 2011


Începând cu 1 iulie 2011, Oficiul Rural Stînceni s-a mutat într-o nouă locaţie Pe Valea Mureşului, într‑o zonă montană turistică extraordinar de frumoasă, am întâlnit o familie de poştaşi dedicai total acestei meserii. ,,Să fii poştaş este o cinste. În anul 1970 am inaugurat primul oficiul poştal aici în Stînceni şi iată că am trăit s‑o văd şi pe fiica mea mutată într‑o nouă locaie”, a declarat fostul Diriginte Ciubotă Grigore, care era şi el în mijlocul nostru şi îşi amintea cu nostal‑ gie de primele clipe petrecute ca poştaş. Toi cei care lucrează aici sunt o familie în adevăratul sens al cuvântului: Ciubotă Dumitru ‑ factor rural, Ciubotă Mihaela ‑ factor local, Ciubotă Maria ‑ oficiant rural. Această locaie a fost amenajată în tota‑ litate cu sprijinul primăriei locale şi al consiliului local. Viceprimarul Nut Aurel a declarat: ,,Colaborăm cu Poşta Română de aproape 40 de ani şi acesta este cel mai bun lucru care se poate întâmpla între instituii.” Domnul Director judeean OJRP Mureş a declarat: ,,Pe noi, poştaşii, ne onorează că ne aflăm în asemenea spaii, în care ne putem desfă‑ şura activitatea în mod civilizat şi mulumim

celor care ne‑au sprijinit în această aciune, atât Primăriei cât şi Consiliului Local. Toate aceste amenajări s‑au făcut în primul rând pentru comunitate, pentru clienii noştri şi nu în ultimul rând pentru colegii noştri.” Directorul Regional CRRP Braşov, Olimpiu Nicolae Constantin, a declarat: „Deşi Poşta Română este în plin proces de restructurare, o nouă locaie aduce satisfacii atât profesionale, cât şi financiare prin creşterea de venituri”. De asemenea ��i mulumim şi colegului nostru Săliştean Florin de la secia Imobi‑ liara Mureş, care şi‑a adus aportul prin spiritul lui de bun organizator, făcând posibilă inaugurarea unei noi locaii în cadrul OJRP Mureş. Fie ca şi de acum înainte colegii noştri să fie la fel de apreciai de către comunitate aşa cum sunt acum şi cum reiese din declaraia unei fidele cliente referitor la poştaşi: „Vino, că numai pe tine, poştaşule, şi pe popă îl mai aştept cu drag.” Claudia MÎNDRU, OJP Mureş

Ciubotă Grigore – pensionar diringinte, Ciubotă Dumitru – factor rural, Ciubotă Mihaela – factor local, Ciubotă Maria – oficiant rural, Ciubotă Elisabeta – pensionară factor înlocuitor

Director Judeean OJRP Mureş – Eugen Crişan, Viceprimar Stînceni – Nut Aurel şi Director Regional – Olimpiu Nicolae Constantin

august - septembrie 2011

9


Evenimente )

)

Cartile postale îti arata lumea ,

,

Concursul naional „Cările poştale îi arată lumea” organizat de Compania Naională Poşta Română, cu sprijinul Minis‑ terului Educaiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, a ajuns la final. Acest concurs presupune colecionarea a cât mai multor cări poştale primite de către copii, în timpul vacanei de vară (cu data poştei cuprinsă în perioada 1 iunie – 12 septembrie). Seciunile concursului: Cele mai multe cări poştale primite, indiferent de expeditor; ROMÂNIA – Această seciune presupune colecionarea de cări poştale primite din cele mai multe localităi din România; EUROPA – Această seciune presu‑ pune colecionarea de cări poştale primite din cele mai multe ări din Europa; DIN LUMEA ÎNTREAGĂ ‑ Această seciune presupune colecionarea de cări poştale primite din cele mai multe ări din întreaga lume. Ultimele etape ale concursului: A12 septembrie – 24 septembrie ‑ com‑ pletarea formularului de înscriere sub îndru‑ marea obligatorie a unui cadru didactic care să confirme numărul de cări poştale colecio‑ nate. Formularul se poate descărca de pe site‑ ul Poştei Române: www.posta‑romana.ro. AExpedierea formularelor de înscriere în

1| 2|

3| 4|

10

,

concurs până la data de 24 septembrie 2011 (data limită a poştei). A28 septembrie 2011 ‑ Deschiderea pli‑ curilor de către Comisia de jurizare în pre‑ zena membrilor juriului şi desemnarea câştigătorilor. Se va solicita câştigătorilor desemnai să expedieze coleciile de cări poştale în vederea validării acestora. A 29 septembrie – 5 octombrie 2011 ‑ Sosirea coletelor cu coleciile de cări poştale ale copiilor câştigători în vederea validării premiilor. A6 octombrie – Deschiderea coletelor cu cările poştale de către Comisia de jurizare în prezena membrilor juriului şi validarea câştigătorilor. Premii: MARELE PREMIU – Circuitul Europei ‑ 7 zile cu autocarul pentru 1 copil însoit de 1 părinte 4 Premii I (câte unul pentru fiecare seciune): 1 sejur de 5 nopi la mare în spaiile de cazare ale CNPR pentru 1 copil însoit de 1 părinte 4 Premii II (câte unul pentru fiecare seciune): 1 sejur de 5 nopi la munte în spaiile de cazare ale CNPR pentru 1 copil însoit de 1 părinte 4 Premii III (câte unul pentru fiecare seciune) un clasor cu timbre. Gabriela BOTICI

august - septembrie 2011


Interviu MARIANA PASCARIU – Director operaţional OJP Braşov

„Sunt o femeie norocoasă” Pentru început spunei‑ne câte ceva despre dumneavoastră. Primele noiuni despre serviciile oferite de Poşta Română le‑am aflat înainte de a împlini 15 ani, vârstă la care am început studiile la Liceul Industrial de Poştă şi Telecomunicaii Bucureşti. După terminarea studiilor, începând cu anul 1976 am ocupat în Poştă, de‑a lungul anilor, mai multe funcii: telefonistă în judeul Dolj, oficiantă, casieră, diriginte, inspector cu atribuiuni de coordonare a Colectivului de Control Ulterior şi inspector exploatare în cadrul OJP Braşov. Din anul 2001 şi până în octombrie 2010 am înlocuit toi şefii de OJP Braşov care au ocupat această funcie de‑a lungul anilor. Funcia de Director Operaional o dein din octombrie 2010. Despre familia mea vă pot spune că este foarte puternică şi bine închegată. În general sunt o femeie norocoasă pentru că am o căsnicie trainică şi fericită, am un băiat, Cătălin, care s‑a realizat foarte bine pe plan profesional, o noră, Alina, care lucrează şi ea în Poştă şi doi nepoei frumoşi şi sănătoşi, Tudor şi Rareş. Spunei‑mi mai multe despre oamenii care fac parte din personalul Oficiului Judeean de Poştă Braşov. Colegii din cadrul OJP Braşov sunt persoane cu o mare experienă profesională, dedicai muncii lor. Comunicarea între noi este bună, iar atunci când se ivesc situaii speciale se lucrează în echipă până la rezolvarea acestora, fără să se ină cont că s‑au epuizat orele de program. Ce fel de activităi vă ocupă majoritatea timpului de lucru şi cum ai ajuns să vă dedicai cu trup şi suflet acestora? Nu pot să mă refer la un anumit tip de

12

activităi. În cursul unei zile activităile desfăşurate sunt variate, administrative, de organizare şi nu în ultimul rând de exploa‑ tare. Cum să nu te dedici activităilor zilnice când poşta „îmi curge prin vene”, cum se spune şi doresc permanent ca totul să decurgă normal, să avem cât mai puini clieni nemulumii de calitatea serviciilor oferite de noi, să încercăm să asigurăm salariailor condiii optime de muncă, în limita posibilităilor, în vremuri atât de grele din punct de vedere financiar. Descriei‑mi, în linii mari, o zi din activitatea dumneavoastră. De regulă o zi de lucru începe cu vizarea documentelor pentru virarea sumelor sosite prin mandate poştale pentru beneficiarii de conturi bancare, alocarea către salariaii OJP‑ului a lucrărilor sosite, îndrumarea salariailor în vederea soluionării lucrărilor şi respectarea termenelor de răspuns, verificarea subunităilor poştale din subordinea OJP‑ului pe teren şi multe alte activităi (audiene cu clienii, rezolvarea de reclamaii, etc.).

august - septembrie 2011


Care este rolul dumneavoastră în cadrul Oficiului Judeean de Poştă Braşov şi de ce ai ales să vă implicai la acest nivel? Rolul meu în cadrul OJP‑ului este acela de a organiza, coordona, îndruma şi contro‑ la desfăşurarea întregii activităi din punct de vedere poştal, prin intermediul tuturor subunităilor poştale. Am considerat că, fiind atât de implicată în decursul anilor, pentru fiecare funcie deinută în sistem, este datoria mea să încerc să mă implic şi la acest nivel. Care este, după părerea dvs., profilul unui director operaional la nivel de oficiu judeean şi, uitându‑vă atent la colegii din alte judee, ce fel de oameni sunt aceştia? După părerea mea un director opera‑ ional trebuie să fie corect şi competent. Cât despre colegii mei din celelalte judee din cadrul Direciei Regionale de Poştă Braşov consider că se încadrează în profilul celor api să rezolve şi să coordoneze multitu‑ dinea de probleme care apar zilnic la nivelul judeului lor. Prin ce credei că se difereniază colecti‑ vul Oficiului Judeean de Poştă Braşov, faă de alte colective asemănătoare? Eu consider că fiecare colectiv de inspec‑ tori de exploatare la nivel de jude are aceeaşi menire şi, indiferent de situaie, fiecare salariat în parte trebuie să‑şi înde‑ plinească atribuiunile alocate, să fie cât mai eficient şi să nu‑şi piardă timpul aşteptând să se termine programul de lucru. Nu consider că există diferene între colectivul OJP Braşov şi alte colective asemănătoare. Toi suntem puternic motivai să muncim, pentru creşterea veniturilor, în vederea păstrării locurilor de muncă. Cum credei că v‑a dezvoltat ca om şi ca lider această funcie? În popor se spune că dacă vrei să vezi caracterul unui om, dă‑i o funcie de şef! Ca om încerc să fiu imparială, să ajut cum şi cât pot , iar ca lider vreau să mă fac îneleasă de către toate persoanele cu care relaionez, atât cu colegii, cât şi cu clienii Poştei.

august - septembrie 2011

Ce credei că v‑ar fi lipsit din viaă şi din activitate dacă nu ai fi fost numită coordo‑ nator al oamenilor şi al bunului mers al activităii din subunităile poştale din tot judeul Braşov? Având în vedere traseul meu profesional, pe parcursul celor 35 de ani vechime, cred că lipsa acestei funcii ar fi fost ca o neîm‑ plinire profesională. Aşa gândesc acum, când îndeplinesc şi această funcie. Ce au trezit în dumneavoastră noile solicitări venite din partea conducerii, odată cu ocuparea acestui post: spiritul antrepre‑ norial, capacitatea de a lua decizii rapid, spiritul analitic, spiritul de echipă, toate la un loc sau niciunul? Solicitările pe care le implică această funcie au trezit în mine toate acestea la un loc, pentru că îmi doresc ca fiecare decizie pe care o iau să fie bună, să nu dezamăgesc niciuna dintre persoanele care cred în potenialul meu şi nici pe colegii mei, alături de care lucrez zi de zi. Cum şi unde vă vedei peste 10 ani? Această întrebare mă amuză. Peste 10 ani ar trebui să fiu la pensie, dacă m‑ai fi întrebat eventual, cum şi unde mă văd peste 5 ani, aş fi răspuns că mă văd tot salariat al Poştei, iar peste 8 ani mă pregătesc să fiu o tânără pensionară. Care considerai că este cea mai mare realizare a dumneavoastră până în prezent? Din punct de vedere personal cea mai mare realizare este copilul meu şi familia lui, asta însemnând: studii, loc de muncă, cămin, soie şi copii. Ce altceva îşi mai poate dori o mamă? Iar din punct de vedere profesional cea mai mare realizare o constituie ascensiu‑ nea mea în funcie, de‑a lungul carierei, ca o recunoaştere a muncii mele. Care este cea mai mare dorină în ceea ce priveşte viaa dumneavoastră personală? Dorine? Multe, dar în primul rând să fiu şi să am o familie sănătoasă, ca să mă pot bucura alături de ei de toate bucuriile şi împlinirile pe care i le dă viaa. Marinela PETRIŞOR

13


Copil de postas , ,

Mândria de a fi campion

Faptul că avem copii de excepie la Braşov o ştim cu toii, dar atunci când aceştia provin din familii de poştaşi, mândria noastră este şi mai mare. Astfel se întâmplă şi cu MARIA CONSTANTIN, fiica Luminiei Constantin – oficiantă la Oficiul Poştal Braşov 7, care a participat la diferite olimpiade şi concursuri interne şi internaionale, ocupând locuri fruntaşe. S‑a născut la 24 martie 1993, la Sinaia, într‑o frumoasă primăvară, aşa cum i‑a fost şi viaa până acum: un drum presărat cu realizări. La o vârstă destul de fragedă, atunci când alte fetie nu renunaseră la jocurile copilă‑ riei, Maria participa, în clasa a IV‑a, la concursul „Cangurul”, unde obinea locul I

14

pe jude, iar în clasa a VI‑a câştiga o tabără internaională, obinând locul III la acelaşi concurs. Şi‑a continuat studiile la Colegiul „Andrei Şaguna” şi în clasa a XI‑a participă la Olimpiada de Informatică, calificându‑se la faza Naională, unde obine medalia de bronz. Tot în această perioadă face parte dintr‑o echipă de elită care participă la ACSL (American Computer Science Language) din North Haven Connecticut SUA, la sfârşitul lunii mai a acestui an, de unde s‑au întors premiani la Braşov. La întoarcere, Maria a declarat: „Sunt mândră că le‑am furat aurul americanilor. Nu ne aşteptam să aducem aurul în ară, deoarece am avut o concurenă acerbă, mai ales din partea echipei Canadei, dar în final

august - septembrie 2011


am reuşit”. În America, braşovenii au intrat în concurs alături de alte 230 de licee din America, Europa şi Canada, concurând la categoria „Seniori 3”, unde au obinut 109 puncte din 110 posibile. Acest palmares, cât şi multe alte rezultate, s‑au datorat numai muncii ei asidue, Maria fiind conştientă că numai astfel viaa îi va fi încununată de împliniri, satisfacii şi bucurii. Maria este o fată modestă, obişnuită, ambiioasă, o adolescentă căreia îi plac muzica şi sportul (mai ales baschetul), care ştie ce vrea de la viaă, care luptă pentru a‑şi atinge idealurile. Ştie că toate visurile ei, într‑o bună zi, vor deveni realitate şi şi‑a propus să urmeze Facultatea de Informatică

august - septembrie 2011

de la Cluj, pentru ca apoi să îşi găsească un loc de muncă într‑o companie multina‑ ională, în domeniul informaticii. Ne punem întrebarea firească: oare cum se simte mama Mariei cu un asemenea copil, lăsat singur acasă de mic, din cauza serviciului, maturizat înainte de vreme, dar cu o fire ambiioasă? Cum poate fi altfel decât mândră şi fericită că a adus pe lume o minune de copil care a uimit pe toată lumea de la o vârstă fragedă. Sperăm ca şi pe viitor să auzim de rezultatele de excepie ale Mariei, dar şi de rezultatele altor copii care provin din familii de poştaşi. Mult succes! Daniela PUMNEA

15


)

Oficiile Postale se prezinta ,

Oficiul Poştal Braşov 12

CIURTE MARILENA – diriginte

Suciu Mihaela – oficiant

Parîng Anca – oficiant

16

Breban Cornelia – oficiant

Balog Monica – oficiant

Ţeposu Răzvan – oficiant

Romanov Cristina – oficiant

Lingea Ileana – oficiant

Gavrilă Eugenia – oficiant

Muntean Aristia – casier

august - septembrie 2011


Mă numesc Ciurte Marilena, sunt diriginta Oficiului Poştal Braşov 12 şi sunt liceniată în management. Lucrez în sistemul poştal de peste 31 ani, iar la acest oficiu de numai 4 ani, deşi pare că suntem împreună de o viaă. Când am venit aici aveam acumulată experienă în această funcie, întrucât mai fusesem diriginte şi la Oficiul Poştal Braşov 4 şi la Oficiul Poştal Braşov 7. Colectivul acestui oficiu este compus din 10 salariai: 8 oficiani, un casier şi dirigintele, jumătate dintre ei fiind angajai după venirea mea aici. În toată activitatea mea ca diriginte mi s‑a părut deosebit de important ca salariaii să fie coreci, să‑şi cunoască foarte bine atri‑ buiunile din fişa postului, fapt ce rezolvă problema disciplinei în muncă. Atunci când salariatul ştie exact ce are de făcut, atunci când ştie că munca sa reprezintă o verigă din lanul activităii pe care o desfăşoară în‑ tregul colectiv, nu poi da greş. Performana de a avea un asemenea colectiv unit, fără falsă modestie, se obine doar prin impli‑ carea tuturor şi mult profesionalism. Iar noi ne mândrim cu faptul că suntem un adevărat COLECTIV, aşa cum este el definit şi îneles de marea majoritate a oamenilor. Oficianii din Oficiul Poştal Braşov 12 pot lucra în orice ghişeu şi sunt folosii ori de câte ori este nevoie, fără teama că nu cunosc anumite programe informatice. Este normal ca toi oficianii să cunoască toate programele informatice şi instruciu‑ nile specifice de lucru, pentru a putea face faă în orice situaie ivită, iar acest lucru rezolvă, în mare parte, problemele legate de personal, în perioade de concedii de odihnă sau când se ivesc concedii medicale. Subunitatea noastră este amplasată pe strada Zizinului nr. 71, la intersecia a trei

august - septembrie 2011

mari artere de circulaie din Braşov: Bulevardul Alexandru Vlahuă, Bulevardul Saturn şi strada Zizinului, acest lucru făcând ca numărul vizitatorilor noştri să fie mare. Ne străduim să ne păstrăm clienii fideli şi să atragem şi ali clieni de la firme concurente, acest lucru fiind posibil doar printr‑un serviciu de calitate şi un zâmbet oferit din inimă, ca de la om la om. Dăm relaii cât mai exacte şi soluii cât mai bune la probleme pe care clienii le ridică în relaia cu Poşta. Salariaii noştri sunt instruii să găsească cea mai optimă soluie pentru clienii care ne solicită ajutorul, astfel încât să le câştigăm încrederea, ştiind că aşa vor reveni la noi, acest lucru însemnând pentru Poştă venituri şi implicit locuri de muncă. Din rândurile de mai sus pare că activitatea noastră se desfăşoară într‑un mod rigid, dar atunci când toi îşi fac treaba corect şi până la capăt, totul devine o obişnuină şi nimic nu i se mai pare greu. Cu toate că activitatea este continuă, totuşi zilele de naştere ale colegilor noştri nu trec neobservate, ne bucurăm şi sărbătorim împreună şi toi încercăm să le facem sărbătoriilor acea zi specială, aici, în mica noastră familie. Aş vrea să menionez realul ajutor pe care îl primim de la întreg colectivul de inspectori al OJP Braşov, care răspunde la orice solicitare a noastră în măsura posibilităilor şi mai ales doamnei Director Mariana Pascariu. Ne bucurăm că revista „Poştalionul de Braşov” a poposit în mijlocul colectivului nostru, motiv care îmi dă fericitul prilejul să spun că mă simt onorată că lucrez în acest colectiv. Diriginte CIURTE Marilena

17


Hobby

Tablouri din paie Începând cu acest număr al revistei inaugurăm o nouă rubrică, în care aducem în prim plan pasiuni ale lucrătorilor din oficiile poştale, pasiuni pe care unii şi le exteriorizează printr‑o formă de artă. Am început această rubrică prezentând pasiunea artistică a Dorinei Enache, fost factor poştal la Oficiul Poştal Hălchiu, jude‑ ul Braşov, care şi‑a desfăşurat activitatea în cadrul acestui oficiu timp de 33 de ani. Doamna Dorina Enache, în vârstă de 58 ani, acum pensionară, a făcut o adevărată pasiune pentru un anumit tip de artă. Ea a încercat şi a reuşit să dea naştere unor tablouri din materiale destinate cu totul şi cu totul altor scopuri, folosind ca materie primă pentru tablourile sale paie şi chiar muşchi de copac. Deşi pare incredibil, Dorina Enache a creat adevărate imagini artistice doar din aceste materiale. „De câiva ani am încercat să «pictez» orice utilizând doar paie. Nu am folosit şi nici nu voi folosi colorani chimici. Pentru toate tablourile am întrebuinat culorile baturale ale firelor de paie. În această privină, ca să pot obine diferite nuane, folosesc paie de grâu şi orzoaică culese

înainte, în timpul şi după coacere. Am vrut să dovedesc că din aceste paie, pe care toată lumea le calcă în picioare sau care sunt folosite pentru hrana şi îngrijirea animalelor, se pot face lucruri frumoase. Bineîneles, este nevoie de îndemânare, gust pentru frumos şi măiestrie”. Dorina Enache a ajuns la o asemenea îndemânare în acest domeniu, încât, pentru a realiza un tablou de mărime medie, îi sunt necesare circa trei‑patru zile de muncă. „Pot să «pictez» orice, de la chipuri de oameni şi diferite obiecte, până la peisaje naturale. Pentru mine nu mai constituie o problemă niciun fel de subiect”. Decoraiunile interioare lucrate manual aduc un aer de autenticitate şi personalitate locuinei sale. Realizarea acestor tablouri artizanale necesită migală şi talent. Bucăile de paie trebuie lipite cu mare grijă, pentru a nu rămâne urme. Pânza este de culoare închisă, pentru a crea un contrast cu repre‑ zentarea tabloului, de culoare galben deschis. A învăat singură să realizeze obiecte artizanale folosind materiale adunate chiar de ea din natură. Peisaje, clădiri sau chiar chipuri de oameni stilizate se regăsesc

Vă consideraţi o artistă? „E prea mult spus. Poate un fel de artist popular. Nu am pretenţii, iar ceea ce fac, fac din pasiune şi pentru copii, din dorinţa de a le transmite dragostea pentru muncă, pentru frumosul din natură şi pentru a le dezvolta gustul estetic.” Ce vă place cel mai mult? „Îmi place să muncesc, îmi place viaţa şi când spun viaţa mă refer la tot: oameni, comunicare, relaţii între oameni. Îmi plac munca şi plimbările în aer liber. Activitatea de factor poştal mi-a adus multe satisfacţii şi sănătate, dar şi mult stres. Mişcarea este foarte importantă, dă tonusul activităţii umane.” Ce nu vă place? „Nu îmi place să văd oamenii îndureraţi şi trişti, dar din păcate acum văd tot mai mulţi în astfel de situaţii. Aş vrea să îi văd pe toţi bucuroşi. Detest vulgaritatea şi atitudinea oamenilor faţă de mediul înconjurător. Nu îmi place răutatea oamenilor.”

18

august - septembrie 2011


reproduse în tablourile sale, fără acuarelă sau uleiuri, ci doar cu ajutorul unor paie presate şi aranjate după metode doar de ea ştiute. „Sunt abilităi dobândite. A fost ceva nepremeditat. Dumnezeu m‑a îndemnat şi sprijinit, am făcut‑o din plăcere şi ca să‑mi domolesc nevoia de sim artistic, după ce m‑am îmbolnăvit şi am ieşit la pensie. Este doar un hobby care mă relaxează şi mă ajută să‑mi eliberez energia negativă. Am realizat pentru prima dată un tablou reprezentând o imagine simplă. Am constatat efectul realizat prin contrastul paiului de orzoaică cu fundalul din pânză de o nuană închisă. Realizez imagini artistice în diferite forme: flori, chipuri de om, de copii, biserici, animale încadrate în peisaje din natură, reproduceri după icoane. Îmi fac singură rost de materiale. Adun paie din lanuri de cereale după care le leg în

august - septembrie 2011

mănunchi şi le pun la uscat. Le cură de funzele uscate, aleg poriunile dintre noduri, le secionez şi le presez. Operaia următoare este aplicarea lor pe o suprafaă de placaj sau pe o pânză de culoare închisă, bucată lângă bucată, lipite cu un adeziv uşor.” Atât despre meşteşugul său, restul manoperei preferând să nu îl dezvăluie, pentru că nu prea mai sunt persoane care lucrează aşa ceva. „Este foarte multă migală, iar timpul în care realizez o lucrare diferă în funcie de complexitatea imaginii. Eu oricum lucrez numai pentru plăcerea şi liniştea mea interioară.” Deşi nu ne putem erija în critici de artă, credem că operele Dorinei Enache ar merita o mai mare atenie din partea celor abilitai să o susină şi să certifice valoarea lucrărilor sale. Marinela PETRIŞOR

19


)

)

)

^

Posta Romana va ofera , Poliţe de asigurare prin oficiile poştale informatizate În conformitate cu strategia Companiei Naionale Poşta Română de dezvoltare a portofoliului de servicii financiare pe segmentul de asigurări şi creşterea nivelului de venituri obinute din acest segment, în 495 de oficii poştale informatizate de pe întreg teritoriul ării se pot încheia următoarele tipuri de polie de asigurare:

RCA

asigurarea de răspundere civilă auto pentru daune produse terilor. Această asigurare este obligatorie şi permite posesorilor de autovehicule înmatriculate în România să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse terilor în urma accidentelor. Se pot încheia polie de asigurare emise de următoarele societăi de asigurare: Astra, Asirom, Omniasig.

PAD

asigurarea obligatorie a locuinei pentru riscurile de cutremur, alunecări de teren şi inundaii ‑ regle‑ mentată de Legea 260/2008. Se pot încheia polie de asigurare emise de societăile de asigurare: Astra, Omniasig, BCR Asig.

AFL

asigurarea facultativă a locuinei pentru riscurile de incendiu, alte

calamităi naturale (furtună, vijelie, grin‑ dină, ninsori abundente, greutatea stra‑ tului de zăpadă), cădere de corpuri străine, inundaie din orice cauză, van‑ dalism, furt. Se pot încheia polie de asigurare emise de următoarele societăi de asigurare: Astra, Omniasig, BCR Asig. Dacă există polia de asigurare facul‑ tativă a locuinei care prevede şi riscurile prevăzute de PAD, asigurarea PAD nu mai trebuie încheiată.

TRAVEL

asigurarea medicală de călătorie în străinătate acoperă cheltuielile ocazionate de costu‑ rile interveniilor medicale în caz de accident sau îmbolnăvire pe teritoriul altor state. Se pot încheia polie de asigurare emise de următoarele societăi de asigurare: Astra, Omniasig, BCR Asig.

Emiterea polielor de asigurare se face electronic la ghişeele din cadrul oficiilor poştale desemnate pentru această activitate. Achitarea polielor de asigurare se realizează cu numerar. Detalii pe www.posta‑romana.ro.

20

august - septembrie 2011


Rovinietele electronice În baza legislaiei privind introducerea rovinietei electronice, Poşta Română oferă clienilor posibilitatea de achitare a tarifului de utilizare a reelei de drumuri naionale din România şi emiterea rovinietei electronice cu ajutorul unor terminale, precum şi emiterea multiplă printr‑o procedură modernă, „E‑Rovinieta”, prin serviciul „Roviniete Electronice” cu următoarele caracteristici: încasare prin terminale şi emitere rovinieta electronică la ghişeele oficiilor poştale abilitate – 481 subunităi poştale • la achitarea tarifului de utilizare se eliberează clientului un tichet (voucher) emis din terminal (care atestă înregistrarea în baza de date a CNADNR a rovinietei electronice valide) şi factura emisă în sistem informatizat de oficiul poştal. procedura modernă, „E‑Rovinieta”, care permite atât emitere roviniete pentru un singur vehicul, cât şi emitere multiplă, pentru mai multe vehicule, utilizând o funcionalitate de tip coş de cumpărături, disponibilă în 47 de oficii poştale la nivel naional • în baza comenzii de roviniete prin prezentarea/transmiterea unui tabel – ca şi comanda fermă, semnat şi ştampilat, în care clientul a trecut pe propria răspundere toate informaiile privind datele autove‑ hiculelor, perioada de valabilitate, data începerii valabilităii, precum şi datele de contact ale clientului, pentru o eventuală corespondenă ulterioară. Tabelul menio‑ nat poate fi prezentat sau transmis pe fax sau la adresa de e‑mail la oricare din cele 481 oficii poştale abilitate să emită roviniete electronice şi prin terminale; • după achitarea tarifului de utilizare se eliberează clientului, persoana fizică sau juridică, o singură factură care atestă plata tarifului de utilizare, indiferent de numărul de autovehicule, împreună cu un document eliberat în format electronic din aplicaia web, care atestă emiterea de către oficiul poştal abilitat a rovinietelor electronice pentru

A

B

august - septembrie 2011

autovehiculele solicitate. La solicitarea clien‑ tului, i se pot transmite operativ documentele emise, pe mail, scanat, sau pe fax, FĂRĂ încasarea unor taxe suplimentare. 1. achitarea tarifului de utilizare şi emiterea rovinietei electronice poate fi făcută pentru oricare dintre perioadele de valabilitate: o zi (cu excepia autoturismelor şi vehiculelor de transport marfă cu MTMA mai mică sau egală cu 3,5 tone), 7 zile, 30 zile, 90 zile sau 12 luni; tariful de utilizare se încasează cu cel mult 30 zile anterior datei de începere a valabilităii rovinietei; 2. încasarea tarifului de utilizare se face atât de la utilizatorii români, cât şi de la cei străini, persoane fizice sau juridice; plata tarifului de utilizare se poate face cu numerar, ordin de plata sau mixt; 3. tariful de utilizare se încasează numai pentru autovehiculele înmatriculate definitiv sau temporar, care circulă pe reeaua de drumuri naionale din România; pentru vehiculele înregistrate şi autorizate provizoriu sau pentru probe NU se încasează tariful de utilizare; 4. nu mai este necesară prezentarea de către client a certificatului de înmatriculare a vehicu‑ lului pentru care se solicită rovinieta electro‑ nică, ci furnizarea următoarelor informaii: nr. de înmatriculare vehicul, tip vehicul şi, după caz, nr. de identificare vehicul (numai pentru rovinieta valabilă 12 luni), ara în cazul în care clientul este utilizator străin; în cazul în care sunt suspiciuni asupra încadrării vehiculului în categoria rovinietei, salariatul poştal poate solicita clientului certificatul de înmatriculare. Potrivit legislaiei în vigoare şi a comuni‑ catului de presă al CNADNR din 30.09.2010, neplata contravalorii tarifului de utilizare constituie contravenie, posesorului vehiculu‑ lui circulând fără rovinietă i se întocmeşte proces‑verbal, iar amenda i se trimite prin Poştă, la domiciliu. Precizăm că pentru achitarea cuantumului amenzii clienii pot achita contravaloarea amenzii prin mandat poştal, contul fiind menionat în procesul‑ verbal.

21


Muzeul National Filatelic , O SITUAŢIE INEDITĂ la Oficiul Poştal Braşov 1 în anul 1919 Aplicarea mărcilor poştale pe plicuri sau scrisori are rolul de a demonstra că taxa pentru expedierea respectivei trimiteri a fost plătită de expeditor. Timbrul de pe trimitere este de fapt o chitană care atestă plata taxelor poştale. Încă de la introducerea primelor mărci poştale româneşti, în anul

1858, Poşta Română a asigurat mereu aprovizionarea cu mărci poştale a oficiilor sale, fără de care activitatea acestora ar fi fost mult îngreunată. Sunt extrem de rare cazu‑ rile când, din diverse motive, mărcile poştale nu au fost disponibile la unele oficii poştale. Astfel de situaii s‑au semnalat în anii ’60 din secolul XIX la oficiul poştal din Bolgrad, în sudul Basa‑ rabiei, când din cauza lipsei unor valori nominale s‑au utilizat, înjumătăite, timbre cu dublul valorii nominale necesare. Două cări poştale ilustrate şi un plic, toate trei expediate din Braşov în luna decembrie a anului 1919, demonstrează că şi la Braşov a existat un caz asemănător. Cele trei trimiteri Figura 1 poştale, fig. 1‑3, nu sunt

Figura 7

22

august - septembrie 2011


Figura 2 francate, dar au aplicată, pe lângă ştampila de zi BRASSO 1 (denu‑ mirea româneas‑ că BRAŞOV va apărea pe ştam‑ pilele poştale mai târziu, în cursul anului 1920), o ştampilă de cau‑ ciuc cu textul Taxa …. báni pla‑ tita in bani gată. Toate trimiterile

au şi ştampila în tuş violet a cenzurii braşovene, apli‑ cată în mod curent pe trimiterile poştale din acea perioadă. Cările poştale ilustrate sunt expediate la Csikszentmárton (astăzi Sanmartin, judeul Harghi‑ ta), iar scrisoarea este trimisă la Bucureşti. Niciu‑ na dintre piese nu are ştampilă de sosire. Utilizarea unei ştam‑ pile la Braşov, în anul 1919, care să ateste că plata

Figura 3

Figura 4

august - septembrie 2011

taxelor poştale s‑a făcut, dar nu au fost aplicate, din motive obiective, mărcile poştale, este un fapt inedit, ce merită o analiză atentă. În primul rând remarcăm o oare‑ care confuzie în folosirea diacriticelor specifice limbii române, dar acest lucru este posibil să se datoreze tipografului care a cules literele. Exis‑ tena unei astfel de ştam‑ pile atestă că problema lipsei mărcilor poştale la Oficiul Braşov 1 în luna

23


Muzeul National Filatelic , decembrie 1919 nu era un accident, ci o chestiune care a necesitat confecionarea unei ştampile speciale. Din ce cauză nu erau disponibile la Oficiul Poştal Braşov 1 mărci poştale în decembrie 1919? Este greu e răspuns astăzi la o asemenea întrebare în lipsa unor docu‑ mente, dar se pot face câteva supoziii. Unirea Transilvaniei, Banatului, Bucovinei şi Basarabiei cu România, în anul 1918, a adus modificări importante privind teritoriul şi populaia ării. Anii războiului diminuaseră masiv stocurile de mărci poştale existente în depozite, iar altele noi s‑au imprimat cu dificultate. Cu toate că Ferdinand a devenit rege al României încă din 1914, au continuat să circule mărcile poştale cu efigia regelui Carol I până în 1920, când au apărut noile timbre uzuale Ferdinand. Din cauza capa‑ cităii tehnice limitate a Fabricii de Timbre, o parte a noii serii de timbre uzuale Ferdi‑ nand a fost tipărită la Tipografia C. Sfetea din Bucureşti. Cu toate că disponibilul de timbre poştale din depozitele Poştei Române era limitat, au fost trimise de la Bucureşti în Transilvania cantităi de mărci poştale româneşti care au fost folosite la francarea corespondenelor, aşa cum se poate vedea din fig. 4, care reproduce o carte poştală ilustrată expediată din Braşov la Bucureşti

24

în august 1919 şi francată cu o marcă poştală românească. Având în vedere stocurile limitate de mărci poştale de la Bucureşti, care puteau asigura doar necesarul din Vechiul Regat, în noile teritorii unite cu Ţara au fost acceptate să circule, o perioadă de timp, mărcile poştale existente în oficiile poştale din acele teritorii (ungureşti în Transilvania şi Banat, austriece în Bucovina şi ruseşti în Basarabia). Un astfel de exemplu este cel din fig. 5 care ilustrează o carte poştală maghiară de 10 filleri expediată în noiembrie 1919 de la Braşov la Sebeş (în epocă Szászsebes). Datorită condiiilor locale specifice, mărcile poştale româneşti au fost folosite în paralel cu cele ungureşti la francarea coresponden‑ elor din Transilvania în anul 1919, rezultând uneori francări mixte, compuse din timbre româneşti şi ungureşti. Un astfel de caz este cel prezentat în fig. 6‑7, în care cartea poştală trimisă din Braşov în iulie 1919 „drăgălaşei cuconie Mărioara Tătariu, [la] Lipova prin Măria Radna” a fost francată cu un timbru românesc de 10 bani alături de unul unguresc de 5 filleri. Considerând că mărcile poştale sunt sim‑ boluri naionale, aşa cum sunt şi monedele, imnul sau drapelul, Poşta Română a iniiat o aciune de supratipărire a stocurilor de timbre ungureşti aflate la oficiile poştale din Tran‑ silvania. Supra‑ tiparul s‑a reali‑ zat în două etape, la Cluj în iunie 1919 şi la Oradea în octombrie 1919. Pe mărcile poştale ungureşti găsite în coli întregi la oficiile poştale din Ar‑ deal a fost impri‑ mat un cerc care Figura 5 conine textul

august - septembrie 2011


REGATUL ROMÂNIEI, cifrul regelui Ferdinand, FF, şi iniialele PTT. La tirajul realizat la Cluj moneda este redată cu majuscule BANI sau LEI, pe când la cel de la Oradea moneda este culeasă cu litere cursive Bani sau Lei. Timbrele supratipărite nu şi‑au atins însă scopul poştal decât în rare cazuri, deoarece au fost cumpărate prepon‑ derent de către comercianii de mărci poştale pentru a fi valorificate cu scop filatelic. Din acest motiv corespondenele francate cu astfel de timbre sunt foarte rare şi de aceea foarte apreciate de filateliştii de astăzi. Teoretic, după realizarea supratiparurilor de la Cluj şi Oradea, numărul timbrelor poştale ungureşti din oficiile transilvănene s‑a diminuat simitor şi acest fapt, coroborat cu dificultăile de aprovizionare cu timbre româneşti de la Bucureşti, ar fi putut fi cauza lipsei de mărci poştale cu care s‑a confruntat Oficiul Poştal Braşov 1 în decembrie 1919. Poate că şi în alte oraşe din Transilvania, unde s‑a resimit lipsa de mărci poştale, au fost confecionate şi s‑au utilizat ştampile similare celei de la Braşov „Taxa de.. platita în báni gată”, dar acest fapt nu a fost încă semnalat. În textul imprimat de ştampilă oficiantul poştal trebuia să completeze suma de bani încasată, corespunzător tarifului poştal în vigoare. Lucrurile nu sunt clare nici din

august - septembrie 2011

acest punct de vedere, deoarece tariful în vigoare în acea perioadă era de 10 bani pentru cările poş‑ tale şi 15 bani pentru scrisori. În ambele cazuri tre‑ buia să se mai adauge încă 5 bani pentru timbrul de ajutor, mai de mult în vigoare în Vechiul Regat, dar obligatoriu în Figura 6 Transilvania abia de la 15 octombrie 1919. Se vede însă că în cazul ilustratelor analizate oficiantul braşovean a avut unele ezitări, marcate prin modificarea primei cifre din suma încasată, care poate fi 10 sau 20 bani, dar în nici un caz 15 bani cât ar fi fost corect (10 bani plus 5 bani taxa timbrului de ajutor). În ceea ce priveşte scrisoarea, cifra 3 înscrisă pe plic nu are nici un sens, tariful corect ar fi trebuit să fie 20 bani (15 bani plus 5 bani timbru de ajutor). Probleme cu aplicarea tarifului apar şi la alte trimiteri poştale expediate în epocă din Braşov. La ilustrata din fig. 4 tariful corect era de 15 bani (10 plus 5), dar s‑a francat cu 10 plus 2,5 bani deoarece cursul de schimb era 2 coroane maghiare pentru 1 leu. Nici cartea poştală din fig. 5 nu respectă tariful care ar fi trebuit să fie 10 bani plus 5 bani timbrul de ajutor şi nu 5 bani (10 filler= 5 bani) cum este în cazul de faă. Perioada instaurării administraiei poşta‑ le româneşti în Transilvania a fost o perioadă de tranziie, în care regulile nu erau întot‑ deauna aplicate, în care există o mare doză de provizorat şi care, în consecină, mai are multe aspecte încă neelucidate. Cristian SCĂICEANU Director adjunct Muzeul Naional Filatelic

25


(

(

Scrisori de altadata...

Anton Pann (1794 - 1854) Trubadur al meleagurilor româneşti, „fin al Pepelei”, cum îl numea Eminescu, Anton Pann se dovedeşte cel mai mare cărturar, scriitor, poet şi muzician român înainte de Eminescu, Creangă şi Alecsandri. Legăturile sale cu Braşovul şi în speă cu Biserica Sf. Nicolae, Şcoala din Şchei şi românii braşo‑ veni sunt pe deplin confirmate de docu‑ mentele aflate în arhiva istorică a muzeului Primei şcoli româneşti. În urma revoluiei lui Tudor Vladimi‑ rescu, alături de cei peste 8.000 de munteni, Braşovul îl găzduieşte şi pe tânărul Anton Pann, care – după propria mărturisire – a trecut Carpaii: „cu sufletul plin de dor şi inimă de mohor”, locuind în casa poetului iluminist Ioan Barac, de la care „au învăat a compune versuri mai potrivite”. Cel de‑al doilea popas braşovean are loc după şapte ani, 1828‑1829, când Anton Pann găseşte un mediu şcolar înnoit prin munca dascălilor Vasile Nergeş şi Eustatie Popp, deservind şi el şcoala, alături de aceştia. Mai puin cunoscut literaturii de specia‑ litate a rămas cel de‑al treilea popas braşo‑ vean şi, de fapt, cel mai rodnic pentru şcoală. George Ucenescu, autorul muzicii imnului „Deşteaptă‑te Române”, ne dă cele mai multe amănunte cu privire la acesta. „Tocma în anul 1850 – scria Ucenescu – în luna fevruarie aştepta onor, reprezentana să sosească d. Anton Pann, cu doi cântărei la Braşov. De aceea a decis, într‑o şedină a sa, ca îndată ce va sosi acel bun profesor şi amic al braşovenilor, să se consulte laolaltă cum să poată procura cântărei statornici şi corespunzători chemării lor, după dorina onorat (ei) reprezentanii”. Cu acest prilej, Anton Pann, „cunoscut de toată naia română – cum spune documentul în continuare – împreună cu protopopul Ioan Popazu şi protopopul Iosif Barac, chibzuind spre

26

folosul naiunii române din Ardeal”, se oferă să înzestreze şcoala şi biserica cu dascăli buni, în persoana ucenicilor săi, Mihalache Popescu şi Dincă Trandafir. Tot atunci Anton Pann îi recrutează din Şchei pe Dumitru Lupan, Ioan Petrişor şi Geoarge Ucenescu pentru a‑i pregăti la şcoala sa de la Bucureşti „ca să poată fi vrednici de a inea locul unui profesor perfect, ca să predea ştiinele sale altor tineri şi să scoată cântărei buni din sânul patriei – declara Anton Pann – fără să avei trebuina a vă ruga de toi proştii şi rău nărăvaşii de prin alte pări”. După un an de studii, atestatul emis de Anton Pann dovedeşte că George Ucenescu a studiat Bazul teoretic şi practic, editat de Anton Pann în 1845; Anastasimatarul, prelucrat de Anton Pann după serdarul Dionisie şi tipărit la Bucureşti în 1853; Doxologiile octave, panegirice; Liturghia „pe jumătate”, iar Heruvicele şi Ghenonicele „integral”; Paresimierul editat în 1847 şi Antiaxionul – cări care se găsesc astăzi în colecia muzeului. Al doilea atestat, semnat de Anton Pann la aceeaşi dată, dovedeşte perfecionarea lui George Ucenescu în arta muzicii ecleziastice, „cu tot fundamentul”, întrucât, timp de doi ani „a trecut prin predare, atât toate pările

august - septembrie 2011


Bazului Teoretic şi practic ale acestei sisteme, împreună cu toate poemele melodiilor stihiratice, irmologice, papadice şi calofonice şi perfecio‑ nându‑se în toată cunoştina acestei arte, cum şi

august - septembrie 2011

în regulile versificaiei, s‑a examinatu faă cu ali profesori, de la care luând aplaude, i s‑a da atestat, cu care, oriunde se va afla, să i se dea cinstea cea cuviincioasă de cântăre şi de profesor

27


(

(

Scrisori de altadata... al acestei arte”. Prin George Ucenescu, care între timp devenise dascăl al şcolii, Anton Pann înzestrează şcoala cu cări, păstrate în marea lor majoritate şi azi în biblioteca veche a muzeului. Dintre acestea menionăm: Bazul Teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau gramatica melodică, Bucureşti, 1845; Irmolog sau catavasier pentru trebuina semina‑ relor şi altor şcoli, Bucureşti, 1846; Epitaful sau slujba înmormântării Domnului şi Mântuito‑ rului nostru Iisus Hristos, Bucureşti, 1846; Prescurtarea la bazul muzicii bisericeşti şi din Anastasimatar, Bucureşti, 1847; Paresimier, Bucureşti, 1847; Rânduiala Sfintei şi Dumne‑ zeeştii Liturghii, Bucureşti, 1847; Privegher, Bucureşti, 1848; La sfânta Liturghie... şi alte cântări psaltice, Bucureşti, 1854. Pe marginea acestei donaii de cări, Anton Pann poartă o bogată corespondenă, din care aflăm preocuparea cărturarului pentru pătrunderea cuvântului tipărit în toate spaiile româneşti. O ultimă însemnare despre Anton Pann o aflăm pe un Minei care aparinea tot lui George Ucenescu, care, alături de o mai veche inscripie a lui Anton Pann, adaugă „Acest mare cântăre (Anton Pann) a trecut la viaa cea mai bună, în 5 noiembrie 1854, la Bucureşti, pe timpul acesta s‑a numit Anton Pann. Cel ce ştie a scris G. Ucenescu, ciracul lui Pann” (C. V. 237). Redăm în continuare una dintre multele scrisori ale lui Anton Pann păstrate în arhiva din Şcheii Braşovului, prin care Anton Pann cere informaii braşovenilor cu privire la cările editate în tipografia proprie şi trimise acestora pentru şcoala din Şchei, consi‑ derându‑se ctitor al acesteia:

„Onorailor domni reprezentani ai bisericei cei mari româneşti ortodoxe din Şchei, 1853 noemvr. 15 Bucureşti Domnilor! Cu onoare vă aduc aminte iarăşi pentru cările muzico‑ecleziastice ce să află lăsate la dumnv., că nici o urmare n‑ai făcut pentru dânsele1 ci vă rog şi acum să binevoii, sau preul lor să‑mi trimitei sau, de nu vă sânt de trebuină, să mi le înapoiai, că aceasta a o face este prea uşor, nu rămâne ca să vă mai supăr cu cereri şi altădată. Am auzit că ai ales din şcolari şi i‑ai pus la învăătura aceştii arte şi îmi pare bine că prin prilejul acesta vei îmbunătăi podoaba sfintelor biserici şi vă vei face eternă suvenire în tot Ardealul. Aş vrea să ştiu însă că aceşti şcolari pe cele cări o să învee, că cările ce le‑am lăsat abia sânt pentru câiva inşi şi prin urmare folosul o să fie puin şi bătaia de cap a profesorului lor zadarnică, fiindcă fiecare şcolar neaparat cere ca să‑şi aibă cartea sa înaintea ochilor, ca tot meseriaşul instrumentul la mâna sa. Pentru carii, eu din parte‑mi prezentez cincizeci bucăi Ciasuri sau Gramatici muzicale2, ca să înlesnească deocamdată greutăile la această întreprindere, puindu‑mă şi pe mine în coada fundatorilor şcolii şi când vei binevoi vei trimite a le lua. Decât vă rog ca să nu întârziai pentru cele opt trupuri de cări ce sânt lăsate la dumnv., or în ce chip, fiind al dumnv. Prea plecat. Anton Pann (ss) (doc.2017/1853 noembrie 15, 2 file) Pr. prof. dr. Vasile OLTEAN

1

Prin ucenicul său, George Ucenescu, în anul 1852 Anton Pann trimite protopopului Ioan Popazu şi reprezentanilor bisericii „un trup de cări” spre vânzare, dar aceştia, implicai în frământarea ridicării primului gimnaziu, au întârziat să‑i răspună lui Anton Pann la scrisori. 2

Este vorba de Bazul teoretic şi practic al muzicii bisericeşti sau gramatica melodică, editată de Anton Pann la 1845, din care se mai păstrează şi astăzi câteva exemplare în muzeul şcolii.

28

august - septembrie 2011


Noi emisiuni filatelice

150 de ani de la înfiinţarea Asociaţiunii şi Bibliotecii Astra Sibiu În luna noiembrie a anului 1861 s‑a înfiinat la Sibiu, într‑o atmosferă europeană propice revigorării conştiinei naionale şi militând pentru ridicarea românilor prin cultură, Asociaiunea Transilvană pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA). Odată cu constituirea ASTREI, a luat fiină şi Biblioteca Asociaiu‑ nii, care număra, la început, 195 de volume. Primul Preşedinte al Asociaiunii (1861‑ 1867) a fost Andrei Şaguna, care a militat pentru drepturile românilor transilvăneni şi împotriva deznaionalizării. Scopul declarat al Asociaiunii era unitatea culturală a românilor, ca mijloc principal în obinerea unificării statale. Momentul cel mai important din existen‑ a Asociaiunii îl constituie publicarea, între 1898‑1904, a Enciclopediei Române, operă în trei volume coordonată de Cornel Diacono‑ vici. În prezent, ca rezultat al unor donaii numeroase din ară şi străinătate, Biblioteca ASTRA reuneşte o bogată colecie bibliofilă, fiind o instituie românească de referină în acest sens.

august - septembrie 2011

Emisiunea de mărci poştale pe care Romfilatelia o introduce în circulaie cu ocazia Zilei Mărcii Poştale Româneşti este dedicată aniversării a 150 de ani de la înfiinarea Asociaiunii şi Bibliotecii ASTRA Sibiu şi a fost prezentată, într‑un cadru festiv, vineri 15 iulie a.c., în spaiul primitor al Bibliotecii Judeene ASTRA Sibiu. Cele două mărci poştale ale emisiunii ilustrează secvene din istoria ASTREI, respectiv imaginea lui Andrei Şaguna – Primul Preşedinte al acesteia şi Corpul A al Bibliotecii ASTRA. Emisiunea mai conine 1 FDC şi un carton filatelic, iar ca formă de machetare – bloc de 2 timbre, minicoală de 8 timbre şi o vignetă şi coală de 32 de timbre. Alături de elementele emisiunii a fost tipărit, într‑un tiraj limitat de 800 de exemplare, un album filatelic echipat cu blocul de 2 timbre al emisiunii, numerotat cu roşu de la 001 la 800 (cu logo aniversar pe manşetă, imprimat în folio aur) şi două ilustrate tematice.

29


Muzeul National Filatelic ,

Clădire emblematică pentru Bucureşti – Palatul Poştelor Apariia statului modern român în 1859, prin unirea celor două principate româneşti, Moldova şi Muntenia, a fost însoită de o dezvoltare fără precedent a societăii româ‑ neşti din cele două Principate şi implicit a serviciilor poştale. Devenise evident pentru autorităi că era nevoie de o clădire pe măsura noii adminis‑ traii poştale în plină dezvoltare. Vechiul sediu din Ulia Bărcănescu, astăzi strada Doamnei (foto 1), era neîncăpător şi impro‑ priu dotat pentru Poşta unui stat care adopta, pas cu pas, modelul organizatoric vest‑european (convenii poştale cu alte administraii poştale, precum şi ajutorul primit din partea Elveiei în elaborarea noilor regulamente ale serviciului poştal român). Acest sediu, deşi avea o curte mare, adăpostea numeroase clădiri mici slujind drept magazii pentru cariolele care aduceau corespondena de la gară şi de la cutiile poştale răspândite în oraş. De altfel, acest local devenise şi neîncăpător datorită dezvoltării traficului şi prin înfiinarea de noi ramuri ale serviciului poştal. Astfel că, în 1890, Directorul general al Poştelor şi Telegrafului, Mihail Şuu (a condus Administraia poştală în intervalul martie 1888 – aprilie 1889 şi noiembrie 1889 – februarie 1891), trimite adresa nr. 17.027 din 27/VII/1890 spre aprobare ministrului de Interne, Generalul G. Manu ‑ Poşta apari‑ nând în acea vreme Ministerului de Interne. Ministrul, înelegând necesitatea şi impor‑

30

tana serviciului poştal, pune următoarea rezoluie: „Să se facă un proiect de lege pentru construirea unui palat, care se va prezenta Corpurilor legiuitoare în sesiunea ce va urma. Locul pe care se va construi să fie acelaş, cu exproprieri până în bulevard şi strada Academiei. Direciunea poştelor va întocmi un program de încăperile necesare şi se va ine un concurs pentru facerea planurilor.” În urma şedinei Consiliului de Miniştri din 5 mai 1890 s‑a hotărât întocmirea unui proiect de lege pentru construirea unui sediu al poştelor şi telegrafelor. Iniial s‑a dorit construirea acestui palat lângă Impri‑ meria Statului, bulevard şi cheiul Dâmbo‑ viei, însă propunerea a rămas nefinalizată deoarece tot aici se avea în vedere construi‑ rea palatului Camerei. Doi ani mai târziu, se votează în Cameră şi în Senat Legea pentru construirea palatului poştelor. În lege se specifică: „Se deschide pe seama Ministe‑ rului de Interne un credit de 3.000.000 de lei aur, care se va acoperi printr‑o emisiune de rentă sau prin orice alte mijloace va găsi guvernul mai nimerit. Acest credit va servi pentru plata terenurilor, pentru construcia localului, precum şi pentru cheltuielile de supraveghere a construciei”. În şedina din 26 iulie 1892, Consiliul de Miniştri decide locaia definitivă a construciei în Piaa Constantin Vodă, situată între strada Carol (actuala stradă Franceză), Stavropoleos şi

august - septembrie 2011


Calea Victoriei. Pe locul ales, în sec. XVII se aflau casele marelui agă Constantin Bălăceanu, pe locul cărora domnitorul Constantin Brâncoveanu (1688‑1714) a construit un mare han ce i‑a purtat numele – „Hanul Constantin Vodă”. Incendiul din anul 1847, care a cuprins o mare parte din oraş, a distrus şi hanul ale cărui ruine au fost demolate până în 1862. Arhitectul Alexandru Săvulescu este însărcinat să se ocupe de planul impună‑ toarei clădiri. Arhitectul a fost foarte minu‑ ios ales, acesta fiind şcolit la Bucureşti şi Paris, unul dintre primii reprezentani ai şcolii româneşti de arhitectură modernă. A proiectat clădirile mai multor şcoli de gimnaziu şi licee în calitatea sa de arhitect al Ministerului Instruciunii Publice şi Cul‑ telor. A fost preşedintele Societăii Arhitec‑ ilor Români şi unul dintre întemeietorii Şcolii de Arhitectură din Bucureşti. Minis‑ trul de Interne hotărăşte să‑l trimită în străinătate pe directorul Poştelor, Ernest Sturza (februarie – octombrie 1892), însoit

de arhitectul Al. Săvulescu, pentru a se inspira din construciile similare din alte capitale europene. Cei doi vizitează clădirile de poştă din Viena, München, Zürich, Geneva, Paris, Bruxelles, Torino, Milano, Veneia şi Budapesta, alegându‑se ca model, în cele din urmă, clădirea Poştei din Geneva. După Ernest Sturza urmează la condu‑ cerea Poştei Dumitru Cezianu (octombrie 1892 – octombrie 1895), care se ocupă şi el, îndeaproape, de construcia noului Palat. Planurile clădirii ce va ocupa peste 8.000 mp, întocmite de arhitect, au fost aprobate şi avizate de domnii Paul‑René Léon Ginain (1825‑1898) şi Geradet – arhiteci profesori din Paris, iar în 1894, în urma unei licitaii, construcia este adjudecată de „Societatea Română de Construcii şi Lucrări Publice”, reprezentată de directorul ei Effingam Grant (afacerist şi fost secretar al consulatului Marii Britanii). Lucrările la clădire s‑au realizat sub controlul unei comisii tehnice compusă din inspectorii generali ai Ministe‑ rului lucrărilor publice: C. Mironescu,

–1–

august - septembrie 2011

31


Muzeul National Filatelic ,

P. Ţăruşeanu şi Gr. Cerchez. Pe 20 octombrie, Regele Carol I pune piatra de temelie a Palatului Poştelor. La ceremonie el este întâmpinat de Lascăr Catargiu, prim‑ministru şi ministru de Interne, însoit de toi miniştrii, de primarul Capitalei, de directorul Cezianu cu perso‑ nalul superior al Administraiei Poştelor şi Telegrafelor şi de prefectul Poliiei Capitalei. Regele Carol I a luat cuvântul spunând: „… Pun dar, cu vie mulumire, temelia acestui palat, dorind ca dânsul să fie în curând isprăvit, spre a asigura unei administraii, care a luat o dezvoltare aşa de mare, un adăpost demn de importana sa.” După aceasta, Regele şi persoanele oficiale au semnat actul de fondare, care împreună cu o serie de monede româneşti în circulaie au fost zidite în colul clădirii dinspre Biserica Sf. Dumitru şi strada Carol.

32

–2–

Între anii 1899 şi 1901, când la conduce‑ rea Poştei se afla Mihail Ghica, se realizează ultimele lucrări la noul palat. Acum se realizează instalarea reelei electrice pentru funcionarea aparatelor speciale de telegraf, telefon şi poştă precum şi confecionarea mobilierului necesar, fiind posibilă mutarea unul câte unul a serviciilor, a comparti‑ mentelor şi a oficiilor centrale ale Adminis‑ traiei Poştale (foto 2). Clădirea, reprezentativă pentru o capitală europeană, este construită în stil neoclasic, având 4 nivele (subsol, parter şi două etaje). Faada principală este prevăzută cu trepte pe toată lungimea ei şi cu un portic susinut de 10 coloane dorice. În exterior, deasupra intrării principale, au fost amplasate 10 statui reprezentând diferite alegorii. Printre acestea, două au fost realizate de Carol Storck (1854–1926):

august - septembrie 2011


„Drumul de fier” şi „Electricitatea”. La cutremurul din 10 noiembrie 1940, o parte dintre aceste statui au căzut, nemaifiind refăcute, iar restul au fost distruse. (Cezar Petrescu a protestat, într‑un articol de ziar, asupra distrugerii acestor statui). Extremi‑ tăile, formate din două volume proeminen‑ te, sunt înălate şi acoperite de câte o cupolă. Alături de oficiile poştale aflate la parter (cu toată aparatura specifică – cabine cu tele‑ foane publice, ghişee telegrafice, mesageria şi serviciul post‑restant) se afla întreg aparatul central al administraiei, precum şi centralele telefonice ce deserveau abonaii din Capitală, depozitul de timbre, şcolile de telegraf şi poştă, de telegrafie, biblioteca şi arhiva instituiei. Încă de la inugurare s‑au amplasat în interior statui ale unor foşti directori ai Administraiei (busturi ale lui D. Cezianu, M. Ghica realizate de sculptorul Rafaello Romanelli). Palatul Poştelor a ocupat o suprafaă de peste 10.700 mp şi era, la începutul secolului XX, una dintre cele mai impozante clădiri destinate administraiei de poştă, telegraf şi telefon din Europa. Clădirea a funcionat conform destinaiei iniiale până în 1972, când s‑a decis schimbarea specificului prin înfiinarea Muzeului Naional de Istorie a României. Influena pe care această clădire a exercitat‑o asupra locuitorilor mai poate fi observată şi astăzi când, după o jumătate de secol, mai sunt oameni ce o recunosc după destinaia sa iniială. O clădire atât de impozantă şi cu o destinaie de o asemenea importană cum o constituie înlesnirea comunicaiilor umane nu putea să nu fie marcată prin mărci poştale. Astfel, în 1903 apare emisiunea de mărci

august - septembrie 2011

poştale „Căişori” (Michel 146‑153), emisiu‑ nea fiind lansată pentru inaugurarea Palatului P.T.T. Desenul reprezintă o trăsură de poştă trasă de patru cai în goană, plecând de la un releu de poştă. Gravura a fost realizată de M. Theverin şi au fost tipografiate la Imprimeria Statului Francez (Paris) în 1901. Emisiunea este compusă din 8 valori nominale identice ca desen, dar în culori diferite. Cea de a doua emisiune dedicată Palatului P.T.T. a fost pusă în circulaie în acelaşi an – „Carol I Efigii” – (Michel 154 ‑ 160). Gravura, realizată după modelul executat de Gabriel Popescu, are 7 valori, toate cu aceeaşi imagine: efigia regelui Carol I în medalion, faada Palatului Poştei Centrale şi un olac tras de mai muli cai în galop. Şi aceste mărci poştale au fost tipărite tot la Imprimeria Statului Francez în 1900. În anul 1932 se aniversează „30 de ani de la inaugurarea Palatului P.T.T.” (Michel 457) prin tipărirea unei mărci poştale ce reia desenul „Căişorilor” din 1903. Pe mărcile poştale cu valorile nominale de 100 şi 500 lei ale emisiunii „Munca P.T.T.” (Michel 867 şi 873) din 1945 apare din nou imaginea Palatului. În 1953, emisiunea „Semicentenarul Palatului Poştelor” (Michel 1445‑1448) era formată din 4 valori. Acestea redau fiecare imaginea Palatului alături de aspecte ale diverselor servicii oferite de serviciul poştal (telefonie, curierat, telegrafie, radio). Dese‑ nele au fost realizate de Oswald Adler şi Trişcu. „Ziua mărcii poştale româneşti” (Michel 2189‑2194) reia imaginea clădirii pe marca cu valoarea nominală de 1,55 lei. Desenul reproduce imaginea mărcii din 1953. Sorian UYY Muzeograf Muzeul Naional Filatelic

33


Destine care au schimbat lumea

Mihai Viteazul „Domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi a toată Ţara Moldovei” Lucrarea de faă o dedicăm împlinirii celor 410 de ani de când Mihai Viteazul a murit ca un martir pe Câmpia Turzii, la puin timp după ce îşi văzuse visul cu ochii: Moldova, Muntenia şi Transilvania unite într‑un singur stat. Aflat în strânse şi traince legături cu românii din Şcheii Braşovului, Mihai Viteazul a rămas în conştiina local‑ nicilor, dar şi în documentele încă păstrate aici de atâtea veacuri. Prezentăm aceste documente evocând acele vremuri istorice

în care se realiza visul de aur al acestui popor – unirea tuturor românilor. Apelăm la aceste mărturii acoperite de colbul ignoran‑ ei pentru a cunoaşte, prin prisma lor, Braşovul anilor lui Mihai Viteazul.

Popasurile braşovene ale voievodului

„La anul 1599 – se scrie în cronica anoni‑ mă din Şchei („Înştiinări – reproducere după un manuscript de la finea veacului al XVIII‑lea”, Braşov, 1906, p.6) – s‑au sculat Mihai Vod(ă) domn(ul) Ţării Munteneşti, trecând muntele într‑această Ţară... pentru aceia s‑au sculat judeul de aici, anume Ţerviş şi cu ali domni de ai Sfatului şi cu prot(opopul) Mihai şi mergând cu multe daruri, rugându‑l ca să apere acest oraş şi inut al Bârsei, să nu facă stricăciune şi aşa au făcut bună linişte.” Este primul popas al marelui voievod în inutul Bârsei, la 20 octombrie 1599, venind prin pasul de pe Valea Buzăului. Întâmpinat de fonogul cetăii, „Ţervis” – cum îl numeşte cronica pe fostul jude Greising Kirilus (1592‑1597), devenit fonog (1593‑1597), căci judele braşovean Valentin Hirscher (1598‑1603), speriat de renumele voievodului muntean „plecase” la Sibiu (după cum afirmă documentele oficiale ale Braşovului). Cu acest prilej, Mihai Viteazul este întâmpinat şi de protopopul bisericii din Şchei, Portretul lui Mihai Viteazul – Budapesta 1860 – popa Mihai (1577‑1605), căruia A. Rohn documentele oficiale ale Braşovu‑

34

august - septembrie 2011


lui îi confirmă numeroasele popasuri „oficiale” la curtea domnilor de peste muni. Personal îl însoeşte pe doctorul braşovean Paulus Kir la curtea voievodului pentru a‑l trata pe acesta după un nefericit incident de vânătoare. Protopopul Mihai, în calitate de delegat al şcheienilor, fusese de mai multe ori la curtea lui Nicolae Pătraşcu (tatăl lui Mihai), a lui Petru Cercel (fratele voievo‑ dului Mihai), obinând danii pentru biserica din Şchei. Acum, în contextul primului popas al lui Mihai Viteazul în Ţara Bârsei, i se oferă voievodului daruri. Vizitând, cu sigurană, Braşovul, voievodul este surprins de lipsa crucilor de pe bisericile luterane: „Numai au zis saşilor de aici – spune cronica în conti‑ nuare – dacă să numesc că sânt creştini, de ce nu au cruci la bisericile lor? Şi aşa le‑au poruncit de au pus cruci la biserici, precum să văd şi în vremile de acum...”. De atunci datează, probabil, şi crucea de pe Biserica Neagră şi de pe toate bisericile luterane din Ţara Bârsei. Tot cu acest prilej oferă bisericii din Şchei un „antipendium” (învelitoare din catifea roşie) pe care – după moartea voievodului – l‑au preluat saşii la Biserica Neagră, după cum afirmă cronica oficială a Braşovului. Astăzi, „antipendiumul” încă se mai păs‑ trează în colecia de covoare de la Biserica Neagră din Braşov. Cronicarul braşovean Julius Teutsch apreciază că Mihai a folosit ca loc de fortificare pentru tabăra sa Pietrile lui Solomon, apreciere firească, ştiindu‑se avan‑ tajul montan al acestei aşezări cu posibilităi strategice de comunicare atât spre Rucăr‑ Bran, cât şi spre Ţara Bârsei. Al doilea popas braşovean are loc între 1 şi 15 martie 1600, după strălucitele victorii de la Şelimbăr (unde la 18/28 octombrie 1599 învinsese oştile lui Andrei Batory) şi după triumfala intrare în Alba Iulia. Acum, Mihai este primit cu mare cinste de oficialităile Braşovului, în frunte cu judele braşovean Valentin Hirscher. Emite o serie de acte de danie şi privilegii, între care şi privilegiul din 10 ianuarie 1600 oferit braşovenilor

august - septembrie 2011

privind dreptul de a percepe „vicesima” (vama de târg) pentru negustorii aflai în popas braşovean şi la 9 martie 1600 întâm‑ pină solia turcească care‑i aduce însemnele de recunoaştere a domniei. Tot aici, între 12 şi 15 martie 1600 convoacă în Casa Sfatului (azi Muzeul Judeean) Dieta Transilvaniei. După fulgerătoarea „călătorie” în Moldova, dovedindu‑şi „pohta ce‑a pohtit”, adică „domn al Ţării Româneşti, al Ardea‑ lului şi a toată Ţara Moldovei”, revine la Braşov pentru cinci zile, începând cu 17 iunie 1600, fiind de asemenea bine primit. Nu acelaşi lucru se petrece după înfrân‑ gerea suferită de Mihai la 18 septembrie 1600, când încearcă să se refugieze în Ţara Bârsei pentru a‑şi reface oştile cu muntenii lui Sava şi Radu Buzescu şi cu sârbii lui Deli Marcu şi Baba Novac, căci patriciatul săsesc trece de partea lui Basta. Braşovul este atacat de Mihai Viteazul (aciune la care au luat parte şi români din Şchei), la 1 octombrie 1600 pe la Timiş şi pe la moara de hârtie, ajungând să‑şi stabilească din nou tabără la Prejmer (cca. 16.000 de ostaşi). Nemulumit de comportamentul şcheienilor, judele braşovean porunceşte să se scrie pe „Poarta Valahă” (cunoscuta Poartă a Ecaterinei) ruşinoasa inscripie: „Barbara progenies dum nos vicina Valachus”. Au urmat apoi eveni‑ mentele istorice cunoscute, care au culminat cu moartea voievodului pe Câmpia Turzii, la 9 august 1601.

Imaginea voievodului Mihai în spaiul braşovean Bucurându‑se de multă apreciere, chipul său a rămas imortalizat nu numai de cronicile timpului, dar şi de artiştii iubitori ai penelului. Nu întâmplător Junii Braşoveni poartă şi azi chipul voievodului pe steagu‑ rile lor, iar patru dintre grupuri modelul căciulii lui Mihai. Legendele locale vorbesc de repetata aciune a acestora asupra cetăii, unii cercetători considerând Junii Braşoveni o reminiscenă a acestor vremuri. Avem încredinarea că încă în perioada venirii sale

35


Destine care au schimbat lumea (publicate de Nicolae Iorga) aflăm că s‑a plătit de către voievodul muntean Costantin Brâncoveanu „şase florini unui zugrav român care a renovat chipul lui Mihai Vodă din biserica română”, iar cu patru ani înainte „de Sfânta Mărie 1690, Costantin Brânco‑ veanu asista la slujbă în biserică, pe pereii căreia se vedeau chipurile lui Petru Cercel şi al lui Mihai Viteazul” (concluziona Nicolae Iorga). Când şi de ce a dispărut această frescă nu ştim, dar aceste mărturii l‑au îndreptăit pe Costin Petrescu în 1946, cu prilejul restaurării bise‑ ricii, să realizeze în frescă, pe acelaşi perete, intrarea lui Mihai în Braşov, frescă păstrată şi astăzi. La 29 februarie 1940, protopopul braşovean dr. Nicolae Stinghe, sprijinit de toi preoii din Ţara Bârsei şi per‑ sonalităi ale timpului, înaintează un memoriu rezidentului regal al Ţinutului Bucegi, moti‑ vând că „astăzi (29 fe‑ bruarie 1940) preoimea judeului Braşov, întru‑ nită în sala Sfatului din Braşov, se gândeşte să continue faptele de înalt patriotism ale înain‑ taşilor şi Vă roagă Exce‑ lenă a primi vicepre‑ şedenia activă a unui comitet restrâns, care şi‑a ales ca scop să dureze o frescă, repre‑ zentând pe Mihai Viteazul în sala «Mihai Viteazul» din Sfatul Municipal Braşov... pen‑ tru a‑i eterniza trecerea prin Ţara Bârsei”. Preşe‑ Mihai Viteazul – frescă de Costin Petrescu în tinda bisericii dinte al acestui comitet Sf. Nicolae din Şcheii Braşovului

la Braşov, pe unul dintre pereii interiori ai ctitoriei voievodale din Şchei este imortalizat episodul intrării sale în cetatea Braşovului de către Nicolae Cretanul, pictorul grec, care l‑a însoit pe Mihai Viteazul prin Ardeal şi a executat portretele voievodului de la Alba Iulia, Râme, Ocna Sibiului, Târgu Mureş, Ludişoara etc., stabilindu‑se după moartea voievodului la Cluj, aflându‑se şi în slujba lui Radu Şerban. Existena acestei fresce pe peretele bisericii nu poate fi contestată, căci în „Socotelile Braşovului” pentru anul 1694

36

august - septembrie 2011


este ales marele istoric Nicolae Iorga (document inedit în arhiva din Şchei). În acest scop, inginerul şef al serviciului tehnic din Braşov emite un referat pozitiv asupra stării de conservare a clădirii. Fresca trebuia să cuprindă: „Pe peretele central din fundul sălii să apară figura lui Mihai Viteazul, care stă pe scaunul de onoare străjuit de doi comandani ai săi. În dreapta domnitorului se găseşte vestitul protopop Mihai alături de conducătorii români din Ţara Bârsei în straie de sărbătoare. În stânga domnitorului apar: magistratul Braşovului şi ceilali conducă‑ tori saşi în straie de epocă. Întreaga scenă este înconjurată de bărbai şi femei în costume populare româneşti din Şcheii Braşovului. Pe peretele din dreapta sălii, sub inscripia «Unii‑vă în cuget, unii‑vă în simiri», se află figura lui Andrei Mureşianu înconjurat de contemporanii săi. Pe peretele din stânga sălii, sub inscripia «Pe‑al nostru steag e scris Unire», Ciprian Porumbescu, alături de Andrei Bârseanu conduc un cor de tineri şi tinere în costumele vechilor societăi studeneşti”. Intervenind Dictatul de la Viena la 27 noiembrie 1940, această încercare s‑a dove‑ dit imposibilă, la care s‑a adăugat şi moartea preşedintelui societăii, în persoana marelui istoric Nicolae Iorga. Nici până astăzi acest proiect nu a primit soluionare. Prin anii 1878‑1879 – confirmă Candid Muşlea, autorul monografiei bisericii din Şchei – junii Curcani şi‑au confecionat un steag frumos din mătase, înfăişând pe una din pări chipul lui Mihai Viteazul. Steagul a fost scos prima dată „Între Chietri” (la Pietrele lui Solomon). Autorităile maghiare au impus folosirea steagului numai alături de tricolorul maghiar, condiie neacceptată de juni. Păstrat cu sfinenie în casa Junelui Gheorghe Urzică, în fiecare an, în miercurea Paştilor, Junii Curcani îl scoteau în curtea junelui vătaf, cântând după tradiie „Hristos a înviat!”, ducându‑l apoi la locul său. În anul 1916, cu ocazia intrării Armatei Române în Braşov, steagul este predat festiv,

august - septembrie 2011

pentru a însoi voluntarii braşoveni până la Iaşi, de unde a fost returnat, păstrându‑se în timpul lui Candid Muşlea (1886‑1065) în fondurile „Astrei” Braşov.

Moartea lui Mihai Viteazul pe Câmpia Turzii Recent ne‑a fost dat să descoperim în Şcheii Braşovului piesa de teatru „Moartea lui Mihai Viteazul la Torda” – dramă istorică în 3 acte şi 6 tablouri, compusă de Costantin Halepliu şi editată la Bucureşti în tipografia Colegiului Naional, în anul 1854, fiind prima piesă cu subiect românesc scrisă de un român, până la 1854 piesele teatrale fiind traduceri din literatură străină. Piesa lui Costantin Halepliu, jucată prima dată la Bucureşti în 1854 apoi dată uitării, a fost una dintre primele piese româneşti cu temă istorică, între cele 16 piese istorice din perioada anilor 1850‑1860. Concepută în trei acte (Infamia ‑ Virtutea în exil; Patriotizmul ‑ Triumful ‑ Eroizmul şi Trădarea ‑ Mârşăvia ‑ Moartea prin trădare), piesa prezintă întâmplări din ultimul an al vieii lui Mihai Viteazul, insistând atât asupra personajului, dar şi asupra a ceea ce se întâmplă cu familia voievodului, aflată la Făgăraş, unde Mihai o lăsase zălog al înelegerii sale cu generalul Basta. Tematic şi scenic piesa se încadrează în categoria celor realizate după o jumătate de secol de Barbu Ştefănescu Delavrancea. Vechiul catastif al bisericii din Şchei, descoperit recent, îl pomeneşte alături de ceilali ctitori ai bisericii şi pe Mihai Viteazul la loc de cinste: „Pomeneşte Doamne pe Io Mihail Voievod şi doamna sa Stanca, Io Nicolae Voievod şi sora sa Florica”. Îl pomenim şi noi, după 410 ani, ca pe un erou al neamului, căruia, deşi i‑a fost dată de Dumnezeu o scurtă domnie, a realizat prima mare unire a românilor şi a dovedit lumii întregi importana pe care o are o Românie unită. Pr. prof. dr. Vasile OLTEAN

37


Traditii si obiceiuri , ,

Piatra şi lutul

18 septembrie 2011 – 16 septembrie 2012 Muzeul Udrişte Năsturel din Hereşti, Judeţul Giurgiu Vernisaj: duminică, 18 septembrie 2011, ora 12.00

Piatra şi lutul, preioasă simbioză artistică, este prilejul organizatorilor de a prezenta într‑o expoziie unul dintre cele mai vechi meşteşuguri tradiionale, olăritul. Olăria a avut totdeauna un loc de cinste de care azi ne este greu să ne dăm seama. Era folosită în casa săracului, dar şi la masa bogatului… Farfurii, străchini, vase de friptură, căni de apă şi de lapte, oale cu toartă sau oale cu mănuşă, vase de bătut untul, strecurători, castroane, chiupuri, chesele de dulceaă, ulcioare de apă şi ulcioare de nuntă, ploşti, cahle, epe de acoperiş, jucării... au fost nelipsite din casele ăranului sau ale orăşea‑

38

nului, s‑au aflat printre darurile obişnuite la nuni, dar şi la pomenile pentru mori. Ornamente geometrice (spirala, valul, cercul), astrale (stele, soare, luna), florale (buchete, ghirlande, ramura de brad), zoomorfe (urşi, câini, căprioare, lei, păsări), antro‑ pomorfe înfrumuseează aceste obiecte născute din nevoile coti‑ diene ale omului la Vama (Mara‑ mureş), Rădăui (Suceava), Poiana‑ Deleni (Iaşi), Româna şi Oboga (Olt), Vlădeşti şi Horezu (Vâlcea), Pisc (Ilfov), Vălsăneşti, Stoeneşti şi Curtea de Argeş (Argeş), Târgu Jiu şi Gălişoaia (Gorj), Calvini şi Mânzăleşti (Buzău), Siseşti (Mehe‑ dini), Hălmăgel şi Bârsa (Arad). Vizitatorii Palatului Udrişte Năsturel pot admira aceste creaii din 18 septembrie, într‑o prezentare inedită. Paşii îi vor purta prin Casa de Piatră şi vor trece prin „Sala Ulcioarelor”, „Sala Farfu‑ riilor şi a Castroanelor”, „Sala Oalelor şi a Ulcelelor”, „Sala Cahlelor”, „Sala Multi‑ culturală Laolaltă” sau prin „Sala Inter‑ activă” destinată jucăriilor din lut, loc în care copiii vor putea modela jucăria preferată privind originalul aflat în expunere. O sală specială va fi destinată proieciilor video, publicul putând să vadă aici filme despre Muzeul Naional al Ţăranului Român, despre Casa de Piatră Udrişte Năsturel, despre obiceiuri de Crăciun şi de Anul Nou sau despre monumente impor‑ tante din România.

august - septembrie 2011


Din trecutul patiseriei braĹ&#x;ovene Puini sunt aceia care mai Ĺ&#x;tiu, probabil, că ĂŽn secolele al XVIII‑lea Ĺ&#x;i al XIX‑lea BraĹ&#x;ovul era faimos pentru excelentele sale piĹ&#x;coturi (cunoscute sub numele de posmagi sau pesmei ĂŽn documentele vremii), dar Ĺ&#x;i pentru alte articole de patiserie, mult apreciate de poicioĹ&#x;i. Produsele ieĹ&#x;ite din mâinile pricepuilor patiseri erau apreciate de negustorii de la sud de Carpai ĂŽncă din secolul al XVIII‑lea, dovadă o constituie o scrisoare datând din 15 ianuarie 1778 a lui Antonie Nicolantin către naĹ&#x;ul său Hagi Constantin Pop din Sibiu, căruia ĂŽi solicita să‑i trimită, printre altele, „câteva piĹ&#x;coturi sau pesmei de BraĹ&#x;ov sau ce vei socoti dumneataâ€?. Din anul 1824 datează o altă comandă a negustorului Panu, din Câmpulung, care‑i cerea lui Sterică Arsenie, patiser din BraĹ&#x;ov: „covrigi la un foc No.1, pesmei de dulce No.2, deto dă post No. 3, turte dulci mărunteâ€?. AceleaĹ&#x;i piĹ&#x;coturi de BraĹ&#x;ov erau evocate cu nostalgie de nefericitul Ion Codru DrăguĹ&#x;anu, care, ĂŽmbarcat la bordul unui vas, era nevoit să guste din ruda mai săracă Ĺ&#x;i, vai!, mult mai puin gustoasă a piĹ&#x;cotului – pesmetul: „În câteva zile sfârĹ&#x;ii proviziile proprii Ĺ&#x;i fui constrâns a mă hrăni ca marinarii, din cele comune. Aceasta fu culmea suferinelor mele nautice. Mâncasem piĹ&#x;coi de BraĹ&#x;ov ĂŽn tineree, piĹ&#x;coi franuzeĹ&#x;ti a la Cuilliere, piĹ&#x;coi englezeĹ&#x;ti servii la ceai, cunoscusem gustul maca‑ roanelor cu caĹ&#x; de Parma, cu suc de carne Ĺ&#x;i ĂŽnecate ĂŽn unt proaspăt. AĹ&#x;a ĂŽmi ĂŽnchipuiam preparatele anonime ale lui Signior Rafaelle dar, vai ce amăgire! PiĹ&#x;cotul marin seamănă ĂŽn virtute ca ďŹ erul oelit, altmintrele e o cocă nesărată, ca pâinea franuzeascăâ€?. Reputaia piĹ&#x;coturilor braĹ&#x;ovene era atât de mare ĂŽn secolul al XIX‑lea ĂŽncât Ecaterina Steriady, autoarea unui tratat culinar inti‑

august - septembrie 2011

tulat Buna menajeră, apărut la Galai ĂŽn anul 1871, se simea datoare să le destăinuie cititoarelor minunata reetă a „posmacilor de BraĹ&#x;ovuâ€? pe care o redăm mai jos, respectând ortograďŹ a vremii: „Se va lua una oca făină. Se pune 50 dramuri lapte Ĺ&#x;i 50 dramuri drojdie de bere, răsetură de la o alămâie mare, 10 dramuri apă de ori, ĂŽnsă laptele mai caldu, Ĺ&#x;i se face o plămădeală bătând‑ o forte bine. Lăsai‑o să crească, apoi să ia 100 de dramuri lapte caldu, puină sare, 6 ouă, 100 dram zahăru pisatu ĂŽnsă din zahăru să se oprească de presăratu d’asupra, 1 litră untu din care să se ungă Ĺ&#x;i formele. Apoi se frământă până ce se dă pe mână, Ĺ&#x;i de va mai trebui puină făină vei mai pune, luându bine sema la fremântatu, se lasă să crească la căldură, apoi se pune aluatu pe scânduri, se tae bucăele mici, le fremântai Ĺ&#x;i le facei rolole, lungimea Ĺ&#x;i grosimea după plăcere (dar obicinuitu se face lai) apoi le scrÄłelai cu unu cuitu. Aceste bucăi se punu ĂŽn formă Ĺ&#x;i le punei la unu locu caldu să dospească, se ungu apoi cu ou Ĺ&#x;i se presară cu zahăru Ĺ&#x;i se dau ĂŽn cuptoru ca de pâne. După ce se scotu se lasă a se răci pe o masă uscată Ĺ&#x;i tăei‑le ĂŽn fălii ca de posmaci, se presară iarăĹ&#x;i cu zahăru pisatu. Se vor da iarăĹ&#x;i ĂŽn cuptoru priveghindu‑i ca să nu ardă ci ca să se usuce; Ĺ&#x;i de vei vroi la ultima frementătură le punei puinu chimionu.â€? Ion BLÄ‚JAN Ĺžef secie Colecii Muzeul Ĺ˘Äƒranului Român

39


La plimbare prin...

SASCHIZ – crâmpeie de istorie Dacă mergi de la BraĹ&#x;ov spre SighiĹ&#x;oara pe drumul european E60, după ce intri ĂŽn judeul MureĹ&#x;, ĂŽnconjurat de meri, culturi de viă de vie Ĺ&#x;i hamei, de fânee Ĺ&#x;i păĹ&#x;uni, terenuri arabile Ĺ&#x;i dealuri ĂŽmpădurite, ĂŽn satul Sasiz privirea ĂŽi este atrasă de un impunător turn cu ceas. Trebuie să te opreĹ&#x;ti! La Sasiz, istoria frământată a Evului Mediu ne‑a mai lăsat mărturie două fortiďŹ caii: Biserica evanghelică Ĺ&#x;i Cetatea ărănească.

Istoric SaĹ&#x;ii s‑au stabilit ĂŽn Sasiz pe la sfârĹ&#x;itul secolului al XIII‑lea, luând locul secuilor care locuiseră aici până atunci. Prima atestare documentară a localităii datează din anii 1308‑1310. Mai târziu, Sasiz a devenit un sat prosper, ĂŽn care existau cu totul Ĺ&#x;apte bi‑ serici, astfel că mai era cunoscut Ĺ&#x;i sub denu‑ mirea de „Siebenkirenâ€? („Şapte bisericiâ€?). Se spune că a fost o vreme ĂŽn care Sasizul a rivalizat iar Ĺ&#x;i cu SighiĹ&#x;oara, care, ĂŽn acele timpuri, era „capitalaâ€? saĹ&#x;ilor transilvăneni. Comuna Sasiz a fost ĂŽn trecut una dintre cele mai bogate localităi săseĹ&#x;ti.

40

Biserica

Biserica evanghelică din Sasiz a fost construită la sfârĹ&#x;itul secolului al XV‑lea (ĂŽntre anii 1493‑1496) de către coloniĹ&#x;tii saĹ&#x;i din localitate Ĺ&#x;i poartă hramul Sfântul Ĺžtefan. Monumentul impresionează prin frumuseea expresivă a proporiilor Ĺ&#x;i prin riguroasa adaptare a elementelor de forti‑ ďŹ care la formele unui lăcaĹ&#x; de cult. Există un etaj fortiďŹ cat care este suprapus peste navă Ĺ&#x;i cor, precum Ĺ&#x;i un drum de strajă scos ĂŽn consolă deasupra arcurilor masive. Din exterior, ediďŹ ciul apare ca un basti‑ on, cu arcuri impunătoare construite deasupra uriaĹ&#x;ilor contrafori de piatră, elemente caracteristice tuturor monu‑ mentelor gotice. Frumuseea arhitecturală se ĂŽmbină ĂŽnsă cu destinaia defensivă a Bisericii fortiďŹ cate, ĂŽn spatele arcurilor ďŹ ind ĂŽncă vizibile fantele gurilor de aruncare. Dintre obiectele aate ĂŽn biserică, o valoare deosebită o are un potir gotic, lucrat acum mai bine de 500 de ani de către un artist necunoscut. Biserica de la Sasiz face parte din patrimoniul UNESCO din anul 1999, alături de ĂŽncă Ĺ&#x;ase biserici fortiďŹ cate: Biertan Ĺ&#x;i

august - septembrie 2011


judetul Mures, , Valea Viilor (judeul Sibiu), CĂŽlnic (judeul Alba), Dirjiu (judeul Harghita), Prejmer Ĺ&#x;i Viscri (judeul BraĹ&#x;ov).

Turnul cu ceas Turnul din Sasiz este una dintre cele mai frumoase construcii medievale din Transilvania, aparinând, ca Ĺ&#x;i Biserica fortiďŹ cată, arhitecturii săseĹ&#x;ti de secol XV. Turnul marează Ĺ&#x;i astăzi centrul comunei Sasiz. Funcia sa defensivă este atestată de gurile de aruncare Ĺ&#x;i de cele 12 lucarne care ritmează acoperiĹ&#x;ul. AcoperiĹ&#x;ul impozant, căruia i‑a servit ca model Turnul cu ceas din SighiĹ&#x;oara, are o bază piramidală ĂŽnvelită cu iglă policromă, cu lucarne Ĺ&#x;i patru turnulee de col.

Cetatea ărănească Cetatea care domină Ĺ&#x;i acum satul Sasiz este o amprentă a frământărilor epocii medievale. Construită pe un deal ĂŽmpădurit, la aproximativ 2 km de vatra satului, fortiďŹ caia a fost ridicată ĂŽn secolul al XIV‑lea pentru a‑i proteja de invazii pe locuitorii din Sasiz Ĺ&#x;i din alte Ĺ&#x;ase comune alăturate, care au ajutat la construirea ei. Ĺži cetatea este opera comunităii germane din zonă, de aceea trebuie remarcat speciďŹ cul acestui loc de refugiu ĂŽn condiiile ĂŽn care majoritatea fortiďŹ caiilor săseĹ&#x;ti au fost

august - septembrie 2011

ridicate ĂŽn jurul bisericilor din centrul aĹ&#x;ezării. Lucrările au ĂŽnceput ĂŽn anul 1347, după cum indică o inscripie de pe zidul de nord‑ vest al cetăii. Tot ĂŽn zidul de incintă au fost inserate Ĺ&#x;i cele patru turnuri de col Ĺ&#x;i cele două de poartă, toate cu funcii de supra‑ veghere Ĺ&#x;i de apărare. Judecând după denu‑ mirile acestor turnuri (Turnul Ĺžcolii, Turnul Muniiei, Turnul Voievodal, Turnul Preotu‑ lui, Turnul Porii Ĺ&#x;i Turnul de Pază), ne putem da seama de buna organizare a comunităii. ĂŽn interiorul cetăii se aa o capelă din care astăzi nu a mai rămas decât o ruină. Ca Ĺ&#x;i stil arhitectonic cetatea aparine perioadei de trecere de la stilul romanic la cel gotic (a fost terminată ĂŽn secolul al XIV‑lea), fapt conďŹ rmat de acoperiĹ&#x;ul ĂŽntr‑o singură pantă Ĺ&#x;i de gurile de tragere prevă‑ zute cu o grindă din lemn care se putea roti pentru a ĂŽnlesni oirea cu ghiulele Ĺ&#x;i arcuri cu săgei.

Ceramica de Sasiz Breasla olarilor din Sasiz a devenit cunoscută la ĂŽnceputul secolului al XVIII‑lea prin ceramica smăluită de culoare albastră, cu luciu metalic, pe care meĹ&#x;terii de aici au ĂŽnceput să o producă din anii 1700. Lioara MAREĹž

41


Satul, printre imagini si cuvinte ,

Oamenii de lângă noi

Nea’ Ion Are aproape 80 de ani şi e născut şi crescut într‑un sat de poveste ‑ Holbav (judeul Braşov). Nea’ Ion se mândreşte că cinci din cei şase copii ai săi trăiesc tot aici pe dealuri, unde şi‑au întemeiat gospodării cu mâinile lor. Mai are o fată care e căsătorită în Măieruş. După 10 ani de lucru în Mina 1 Mai din Vulcan, unde a lucrat în condiii foarte grele, cel mai mult se bucură de aerul curat şi de liniştea pe care i le oferă dealurile din jur.

Nea’ Ion povesteşte: „Acolo numai unul singur puteai să lucrezi, că spaiul era de 2 m lungime şi 1,20 m lăime. Şi intram la 80 m adâncime. Nu ştiai dacă e zi sau noapte, că se vedea peste tot la fel. Chiar şi cu lampa, mergeai o bucată bună până i se obişnuiau ochii cu întune‑ ricul. Apoi, când ieşeai înapoi la lumină, te uitai aşa, ca mâu’. Din cauza asta m‑am stricat eu la vedere. După un timp, a dat

42

bunul Dumnezeu să vină de la Bucureşti o comisie de protecia muncii. Eram schimbul 1 şi au intrat acolo în pu. Când au văzut cum ploua şi în ce hal lucram, m‑au scos afară şi apoi toată conducerea a fost «dumnezeită»: directori, maiştri, geologi. Pe toi i‑au certat şi nu le‑au dat voie să vorbească absolut nimic, decât numai întrebai. Apoi, ne‑au întrebat pe toi minerii care eram acolo, ce salariu avem şi dacă suntem mulumii. După toată discuia, ne‑ au dublat salariul. Am mai lucrat trei luni de zile acolo, după care ne‑au mutat în Munii Făgăraşului. Iarna lucram în mină şi vara, la suprafaă. Făceam şanuri, puuri. Asta era prin 1972 – ’73. Din Munii Făgăraşului, ne‑ au detaşat în Bălan (pe Valea Crişului, mai în jos un pic, chiar de unde izvorăşte Oltul), că acolo a fost o lucrare mare pentru care aveau nevoie şi de specialişti în lemn. Că‑n rest, ei lucrau numai cu armături metalice de fier. Acolo, o galerie principală avea 1,5 km. Când ajungeai în capătul ei, vedeai omul mic de tot. Aici la Bălan, am lucrat alte trei luni de zile. Mi‑a plăcut, că erau condiii foarte bune de lucru şi ne erau asigurate şi alimente bune, proaspete. Apoi, ne‑au adus înapoi în Munii Făgăraşului şi am mai continuat acolo până în 1985, când am ieşit la pensie. La un moment dat, m‑au găsit cu silicoză, de la mină, din cauza prafului şi timp de patru ani de zile, a trebuit să urmez un tratament.

august - septembrie 2011


Apoi, m‑au trimis la spitalul din Avrig, unde am stat internat o lună de zile şi după aceea, a dat Dumnezeu de am scăpat de boală. Şi uite că au trecut 26 de ani de când sunt la pensie. Îmi petrec timpul cu găinile mele. Astă iarnă nu prea au ouat, că dacă e grajdul mare şi nu mai am alte animale în el, e frig şi ouă mai greu. Dar le‑am dat mâncare caldă totdeauna, ca să nu prea simtă frigul. Am avut 30 de găini, dar atunci cu gripa, au venit şi mi le‑au luat pe toate. Da’, doar nu le‑am avut bolnave, numa’ că…aşa a fost. Am mai pitulat din ele, le‑am băgat prin casă şi în beci. Că m‑a anunat din sat un văr de‑al meu; zice: «Mă, nea’ Ioane, du‑te şi pitule‑i din găini, că‑s ăştia pe deal de le ia». Aşa că am pitulat jumătate din găini, cocoşul nu am putut, că ăla cânta. Şi‑apoi au venit cu poliia, chiar eram acia în faa casei. «Am venit să luăm găinile», la care eu am zis: «Domnule, până nu vine şi medicul veterinar să constate că am găinile bolnave, dumneata n‑ai ce căuta aici. Când venii cu doctorul, atunci le luai, până atuncia, nu.» Dar poliia a zis să mă dau la o parte şi să‑i las. Aşa că au început să le prindă, după care le rupeau gâtul şi le băgau într‑un sac. Când mai aveau numa’ vreo patru bucăi, s‑au gândit să mi le lase, ca să am de mâncare. Pe cele pe care mi le‑au luat, mi le‑ au plătit pe toate.” Cum stăteam noi aşa, se aude cucul cântând. „În fiecare dimineaă, vine cucul şi

cântă în nucul ăsta mare de lângă casă. Vrea să‑şi facă cuib acolo. O să‑l las până şi‑l face şi după ce ouă, merg să i‑l stric. Că dacă am pui mici şi‑i vede singuri, imediat mi‑i fură”. Ca să sperie coofenele şi ulii, nea’ Ion a confecionat şi o morişcă de vânt, care îşi atinge scopul. În timp ce vorbim, trece cocoşul prin faa noastră şi nea’ Ion îmi zice: „Ăsta‑i aşa un cocoş bun! Că eu nici nu ştiu cum trăieşte, că nu l‑am văzut niciodată să mănânce. Dacă o râmă găseşte sau un gândac, imediat le cheamă pe găini, să mănânce ele. Am mai avut un cocoş, dar n‑am putut să‑l inem, că‑ l bătea pe ăsta de câte ori îl vedea. Aşa că nu l‑am mai inut. Găinile ce le‑avem sunt tare bune! Stau libere toată ziua, dar nu se duc departe; stau aci pe lângă casă; şi chiar dacă ar vrea ele să se ducă mai încolo, cocoşul imediat le cheamă înapoi. Ia să le dau eu nişte grăune, să vedei cum vin aici”. Şi aşa a fost, că nici n‑a apucat nea’ Ion să deschidă uşa de la magazie, că au şi simit că‑i rost de mâncare şi s‑au adunat pe lângă el. Apoi, le‑a chemat, ca să fie sigur că‑s toate şi le‑a aruncat grăune de grâu, după care s‑ a aşezat pe banca de lângă rândul de lemne, privindu‑le cu căldură şi mulumire, ca pe nişte copii dragi. Ba unele chiar veneau să‑i mănânce din mână. „Sunt mai igănoase”, zice nea’ Ion, zâmbind. Text şi foto: Ana A. NEGRU www.revista‑satul.ro


Armonie

Feng Shui la birou Arta vieii în armonie cu mediul încon‑ jurător, Feng Shui acoperă şi aspectul muncii, spaiului de lucru din viaa noastră, ca fiind de o reală importană în rând cu celelalte aspecte – odihna, hrana. Cei mai muli dintre noi petrecem cel puin opt ore pe zi la serviciu. Cu toate că nu întotdeauna suntem în postura de a face schimbări fundamentale sau de a alege clădirea unde să lucrăm, este posibil să aducem unele modificări care să favorizeze captarea acelor energii benefice pentru a avea succes în carieră şi în afaceri. De altfel, este un lucru de bun sim să aranjăm spaiul de lucru fie la serviciu, fie acasă, astfel încât acesta să devină mai plăcut, mai sănătos şi mai aducător de prosperitate. Şi în cazul clădirilor şi încăperilor unde se desfăşoară activităi lucrative se poate utiliza metoda aspiraiilor Pa Kua suprapu‑ nând latura cunoaştere‑carieră‑mentori peste zidul din planul construciei, care con‑ ine intrarea principală. Astfel, în zona bunăstării (care se referă la bani şi la finane) situată în colul/partea din stânga sus pe planul Pa Kua este oportun a se amplasa biroul contabilului, casierului sau preşedin‑ telui firmei. În zona căsătoriei, care, în cazul firmelor, se referă la relaii şi armonie între membrii unei echipe, ar putea fi plasat departamentul de relaii publice sau resurse umane. Serviciul sau compartimentul care se ocupă de angajări va avea mai mult succes în zona „copii”, care presupune contactul cu persoane tinere. „Mentorii” sunt oameni care pot oferi sfaturi utile. Această zonă este indicată pentru o sală de conferine, unde se pot asculta sugestiile unor astfel de oameni. „Cunoaşterea” este locaia legată direct de studiu. Dacă într‑o casă este locul ideal pentru păstrarea cărilor, într‑o firmă se va

44

afla compartimentul de calificare şi perfec‑ ionare. Mergând mai departe în aranjamentul interior al birourilor (încăperilor firmei), plasarea mobilierului poate urmări de asemenea aspiraiile Pa Kua. Bunăstarea, faima sau cariera sunt sectoarele cele mai indicate pentru plasarea biroului de lucru. Aşezarea biroului este deosebit de importantă. Ar trebui să se stea cu faa spre uşă sau cel puin cu o vizibilitate bună a intrării, iar dacă acest lucru nu este posibil se poate folosi o oglindă pentru a nu vă mai întrerupe din lucru, întorcându‑vă să vedei cine intră în cameră. Este important şi ca cei care intră să vă poată vedea chiar de la uşă, în caz contrar este posibil ca momen‑ tele promovărilor sau proiectelor speciale să treacă „nevăzute” pe lângă cei „invizibili”. Cu toate că trebuie să privim către intrare, biroul nu ar trebui să fie orientat ostentativ spre uşă pentru a nu crea confruntarea, inti‑ midarea şi respingerea potenialilor clieni. Rezultatul optim se obine cu un birou aşezat într‑un unghi favorabil, faă de intrare. De asemenea, este benefic ca în spatele scaunului de la birou să fie un perete care conferă stabilitate şi sprijin şi nu o fereastră ce determină nesigurană. Situaiile de Shar generate de existena unor coluri de ziduri (încăperi în formă neregulată, de L de exemplu) pot fi reme‑ diate prin plasarea unor ghivece cu plante sănătoase. Nu este potrivită o poziie a biroului în faa unui zid gol deoarece determină frustrare şi nervozitate prin faptul că nu se poate vedea ce se petrece în spate. Pentru remediere se poate atârna o oglindă pe zid sau tablouri, sau imagini pitoreşti, în culori vesele, care să atragă energia Ch'i. În încăperile cu mai multe birouri, dacă

august - septembrie 2011


se poate, este bine ca toate persoanele din acel spaiu să vadă intrarea principală. Dacă în încăperea respectivă există un număr mic de birouri acestea pot fi aşezate diagonal unul faă de celălalt, simulând octogonul Pa Kua. Şeful sau şefa biroului va trebui să ocupe cea mai favorabilă poziie, de obicei colul cel mai îndepărtat de intrare. Totodată acesta trebuie să evite o schemă de aranjare similară profesorului faă de elevi (faă în faă) pentru a nu sugera confruntare. În limita posibilului cablurile electrice şi telefonice să nu fie vizibile. Spaiul de lucru trebuie să fie foarte bine şi egal luminat, iar sălile mari cu birouri multiple ar fi bine să fie colorate foarte subtil. Nu trebuie să uităm că cel mai important lucru este ca o încăpere să arate şi să fie cât mai confortabilă şi că un birou aşezat într‑o poziie bizară, doar pentru a aplica strict

august - septembrie 2011

unul dintre îndemnele Feng Shui, va afecta negativ ansamblul încăperii şi curgerea energiei Ch'i. Dacă nu se pot aduce îmbunătăiri poziiei biroului în încăpere, atunci cu sigurană se pot utiliza aspiraiile Pa Kua şi deasupra mesei de lucru. De exemplu, în zona bunăstării (colul din stânga sus cum privim din locul în care stăm) se pot aşeza simboluri ale bunăstării: obiecte metalice, monede, obiecte de culoare aurie. În sectorul familiei sau al copiilor poate exista o fotografie cu familia. În partea din dreapta jos telefonul poate să vă folosească prin apelarea celor care să ofere sprijin, acelora care vă sunt mentori. Vă doresc să culegei roadele celor semănate, energie Ch'i din plin, iubire, lumină şi armonie. Mirela CONSTANTINESCU

45


Coltul verde , Familia: Orchidacee Înălimea: 30‑90 cm Expunere: lumină indirectă Udare: medie Cultivare: dificilă

Orhideea

Orhideea este o floare de o frumusee extraordinară, care transmite un mesaj uni‑ versal de dragoste, înelepciune, rafinament şi credină. Ea înveseleşte zeci de mii de locuine şi reprezintă o pasiune pentru zeci de mii de oameni. Dacă la început erau aproape imposibil de reprodus în afara habitatului pădurii tropicale (motiv pentru care se vindeau extrem de scump, fiind accesibile numai persoanelor foarte bogate), astăzi sunt practicate culturi de orhidee la nivel industrial ca urmare a înmulirii artificiale. Considerată ca fiind una dintre cele mai frumoase flori exotice, orhideea se poate încadra perfect oricărui decor. Florile, disponibile într‑o mare varietate de culori, având diametrul de 5‑10 cm şi care persistă până la 6 săptămâni, sunt farmecul acestei plante. Fiecare plantă poate produce chiar mai mult de 3 pedunculi într‑un an. Însă, pentru a te bucura de ea, trebuie să îi oferi condiii adecvate şi îngrijire potrivită.

Lumina: Orhideele care nu beneficiază de lumină suficientă nu vor înflori. Cel mai bun loc de creştere a orhideelor sunt pervazele. O fereastră cu expoziie sudică este locul ideal, cea cu expoziie vestică poate fi următoarea variantă urmată apoi de cea estică şi nordică. Orhideele iubesc locurile luminate, dar se tem de razele de soare directe şi curenii de aer. Nu expunei orhideele direct la soare, deoarece se produc arsuri sub forma unor pete pe frunze sau frunze îngălbenite.

46

Temperatura: Iarna adoră temperaturile de 14‑16oC, iar vara pe cele de 22‑24oC. Tempe‑ ratura este un element de bază în înflorirea orhideelor. Variaiile de temperatură induc înflorirea şi de aceea este indicat să fie poziionate pe pervaze unde există variaii de temperatură.

Apa: Apa în exces este principalul factor care conduce la moartea orhideelor. Acestea preferă o perioadă de uscăciune între două perioade de umiditate. Nu uitai că ele în mediul natural trăiesc căărate pe crengile copacilor şi ploaia nu cade direct pe ele. În plus, majoritatea speciilor sunt adaptate să reziste la perioade destul de lungi de secetă, atunci când plouă foarte puin, timp de mai multe săptămâni. Pentru udare, folosii apă la temperatura medie (pentru ca planta să nu intre în şoc termic şi să îi cadă bobocii) şi fără calcar. Dacă este udată cu apă mai rece de 10oC, rădăcinile vor muri. Atunci când udai orhideea, nu udai şi frunzele şi evitai să lăsai apa să stagneze în farfurioară. Când atmosfera este uscată şi caldă, atunci este permis să pulverizai apă pe frunze, dar nu udai florile pentru că se pătează. O altă opiune este să punei ghiveciul pe un strat de pietricele meninut mereu umed. Ghiveciul nu trebuie să stea în apă, el va fi înălat astfel încât baza acestuia să fie la nivelul superior al pietricelelor, deci să nu aibă contact cu apa. Când udai orhideea, facei‑o fără nici un fel de reinere. Scufundai ghiveciul (care trebuie să fie prevăzut cu numeroase orificii de drenaj) într‑o găletuşă cu apă. Ţinei ghiveciul

august - septembrie 2011


în apă mai multe secunde; repetai opera‑ iunea. Ideea este să vă asigurai că substratul este complet saturat cu apă. După ce ai îmbibat ghiveciul cu apă, lăsai‑l să se scurgă bine de surplusul de apă. Unii specialişti recomandă ca pentru udarea orhideei să folosii numai apă de ploaie. Ei bine, putei folosi şi apa de robinet, cu condiia ca aceasta să nu fie prea dură şi să o lăsai să stea de seara până dimineaa. Atunci când nu suntei siguri dacă e cazul să udai orhideea sau nu, mai bine vă abinei. Ritmul mediu de udare este de o dată pe săptămână, adică la 7 zile. Cultivarea: Orhideele preferă ca substrat un amestec de scoară de copac, lemn de ferigă, plută, turbă, cărbune şi nisip. Putei folosi amestecuri gata preparate din comer sau putei folosi scoara de copac simplă. Deoarece rădăcinile acestora au nevoie obligatoriu de lumină, acestea se vor cultiva în vase transparente. Capacitatea vasului trebuie bine dimensionată deoarece cu cât vasul este mai mare, cu atât perioada de creştere a rădă‑ cinilor este mai mare în detrimentul părilor aeriene adică a formării pedunculilor cu flori. Când pedunculii sunt suficient de lungi, legai‑i de bee subiri, verticale, pentru a‑i împiedica să cadă sub greutatea florilor. Transplantarea se face la interval de 2‑3 ani şi este determinată de degradarea substratului ca urmare a udărilor la care este supus, ce antrenează tasarea lui. În această situaie rădăcinile nu au aer şi nu pot respira. Dacă nici drenajul nu mai funcionează, umiditatea care se crează antrenează moartea rădăcinilor prin putrezire şi asfixiere. Transplantarea nu trebuie aplicată nicioda‑ tă, cu excepia cazurilor de urgenă, în timpul înfloririi, deoarece va compromite serios viitorul plantei. Scoaterea plantei din vas în vederea transplantării trebuie să fie cât mai puin dureroasă pentru plantă. În cazul în care rădăcinile au aderat de pereii vasului se preferă spargerea lui pentru a se evita ruperea sau rănirea lor. Planta se curăă de rădăcinile moarte, de frunze şi tulpini uscate, eventual de pările

august - septembrie 2011

bolnave, după care toate tăieturile făcute se flambează sau se pudrează cu cărbune vegetal. După transplantare, în decurs de 2‑3 săptă‑ mâni, nu se udă. Apa este asigurată prin folosirea unui substrat umezit în prealabil şi totodată printr‑o umiditate atmosferică ridicată (se realizează prin pulverizarea plantei şi a substratului de pământ de la suprafaă în fiecare dimineaă). Reproducere: Planta se multiplică prin divizare după perioada de înflorire. Scoatei‑o din ghiveci cu grijă şi căutai punctul în care se divide şi separai‑o cu fermitate. Poriunile de plantă, care trebuie să aibă cel puin un vlăstar, se plantează într‑n vas cu un volum mai mare decât rădăcina plantei. Meninei compostul umed, într‑un loc umbros, până când rădăcinile încep să crească. Boli şi dăunători: Dacă atmosfera este prea uscată, planta poate fi atacată de păianjenul roşu care se elimină prin tratarea cu substane antiparazitare. Putregaiurile de origine micotică, datorate ciupercilor, se manifestă prin putrezirea rădăcinilor şi pete negre pe spatele frunzelor. Acestea se pot trata prin stropirea cu fungicide. Putregaiurile bacteriene se manifestă prin apariia de pustule mari pe frunze, urmate de un pu‑ tregai moale pe toată suprafaa lor. Trebuie tăiate imediat pările atinse de boală pentru a se evita contaminarea plantelor vecine, iar pe tăieturi se aplică o pudră de hidroxid de cupru. Se scade uşor temperatura şi umiditatea pentru a se diminua extinderea bolii. Lăsai‑vă seduşi de frumuseea or‑ hideelor şi vei simi dragostea pe care o transmit acestea. Gabriela BOTICI

47


(

(

Sanatate

FEBRA Trebuie subliniat de la început că febra, în sine, este o armă de apărare a organismului, deci un simptom, nu o boală, care ajută organismul să‑şi mobilizeze imunitatea în vederea luptei cu „duşmanul”, indiferent care ar fi acesta. Mai concret, ea are capacitatea de a coagula (anihila) proteina virală sau microbiană, la 40°C, dar fără a afecta proteina umană. Pentru a înelege mai bine modul în care acionează această armă de apărare îmi permit o comparaie din basmele noastre, când „zmeul cel rău” trimite buzduganul cu mult timp înainte la locul unde este captivă prinesa răpită, ca masa să fie gata, nici prea caldă, nici prea rece. În această poveste, febra joacă rolul buzduganului. Febra şi/sau subfebrilitatea au caracteristici care sunt foarte importante şi necesare în identificarea cauzei acesteia. Astfel, febra poate fi oscilantă, „gotică”, adică creşte seara şi scade dimineaa. Acest tip de febră oscilantă este caracteristic virozelor (virozei respiratorii, virozei intestinale, etc.) În cazul meninerii aceleiaşi valori ridicate pe tot parcursul zilei, adică febra este „în platou”, însemnă că este de natură microbiană. Aici începe povestea identificării diag‑ nosticului care, în funcie de simptome (cu transpiraii, fără transpiraii, dureri cu iradieri în regiunea abdominală) poate fi: o infecie în gât, angină, bronşită, infecie urinară, o boală eruptivă a copiilor, enterocolită, înepătură de insectă (căpuşe), malarie (ânar). În general părinii îmi spun: „nu observăm nici un fel de simptome”. În acest caz, în momentul apariiei febrei, când încă nu ştim de ce natură este aceasta, stimulăm imunitatea administrând din 30 în 30 de minute Formula 1 (antivirotică) alternativ cu Formula antimi‑ crobiană. Se administrează până la dispariia febrei. Se pot administra şi antitermice alopate, nu este nicio problemă. Nu este influenată negativ imunitatea, deoarece tratamentul homeopat şi cel alopat sunt compatibile, ele

48

mergând în aceeaşi direcie, dar cu participări diferite. Dimineaa, bolnavul, adult sau copil, „îşi demască diagnosticul” şi ştim de ce natură este febra, adică aflăm cine a trimis „buzduganul” din poveste. Când nu ni se oferă nimic din punct de vedere al simptomatologiei, dar presupunem că poate fi o boală eruptivă caracteristică co‑ pilăriei, se administrează o priză de Sulfur iodat CH‑7 care ajută erupiei să iasă, amelio‑ rând starea generală. De asemenea, când există febră fără alte simptome (aşa numitul vid de simptome), administrăm Ferrum phosphori‑ cum CH‑7 – una‑două prize/zi, timp de 2‑3 zile, deoarece acesta este remediul congestiilor localizate (boli ale căror denumiri au sufixul „ită”: cistită, amigdalită, conjunctivită, otită, apendicită, colită, rinită, etc). Între timp, pa‑ cientul „îşi demască diagnosticul”, apar simptome caracteristice unei afeciuni, cum ar fi dureri în gât, şi vom administra remedii corespunzătoare fiecărei boli şi anume: pentru amigdalită (de ex. Phytolacca CH‑9, Corp amigdalian CH‑9, Streptococcinum CH‑9, etc); pentru miciuni dese şi cu usturimi, deci infecie urinară, cu frison (intervenim cu For‑ mula 6b şi Formula 7, însoite de Coliba‑ cillinum CH‑9, Cantharis CH‑9, Formica rufa CH‑7 – în cazul urinei urât mirositoare). Între timp beneficiem de consultul şi diagnosticul medicului specialist sau de analizele de laborator, unde testul de sânge ne poate pune pe drumul cel bun (diagnostic): o viroză, o rujeolă, o mononucleoză, o „febra fânului”, o sinuzită, enterită, etc. Orice semn este important pentru homeopat: dacă îi este sete bolnavului, câtă apă bea, cât de deshidratat este, cât de uscată este limba. Şi cum toate aceste informaii nu se pot obine prin telefon, este necesar consultul bolnavului la cabinet, altfel nu‑mi pot asuma responsabilitatea. Şi dacă‑l credem pe celebrul profesor ho‑ meopat George Vithoulkas (şi trebuie să‑l cre‑ dem!) vindecarea (febra) se datorează Puterilor Superioare. Se întâmplă uneori ca lucrurile să fie organizate de inteligene superioare. Ne pătrund uneori şi ne indică remediul. Dr. Rodica BREBENARU

august - septembrie 2011


Farmacia naturii În august, sănătatea coboară din munţi Deşi este vremea vacanelor, a soarelui arzător şi a bucuriei ultimei luni de vară, natura se pregăteşte de... iarnă. Cele mai puternice fructe şi legume terapeutice apar acum, ca un ajutor oferit tuturor vieuitoarelor pământului, pentru a se proteja împotriva anotimpului rece. Iar între ele, afinele ocupă un loc de frunte. Cu fructul lor ca nişte mărgele negre, brumate, înglobează în ele toată energia solară captată pe platourile muntoase pe care cresc. Sunt fructe specifice marilor înălimi, dar oferite special, parcă, pentru a completa hrana destul de săracă a oamenilor de munte. O porie de afine valorează cât 3‑4 casete cu vitamine, cu specificaia că vitaminele A, E, F, PP şi B (B1 şi B2) coninute de afine sunt mult mai uşor de asimilat, deoarece sunt în formula naturală. Cât despre aciunile terapeutice, lista lor impresionează atât prin mărime, cât şi prin efectul neobişnuit al acestor alimente‑ medicament sau, mai bine zis, medicamente‑ aliment, care sunt afinele. Fructul proaspăt de afin, dar şi cel uscat, ajută la regenerarea vaselor de sânge, la normalizarea glicemiei şi la regenerarea purpurei retinei, creşte sensi‑ bilitatea fotoreceptorilor de la nivelul ochiului, neutralizează infeciile din intestin, dilată uşor vasele coronare, protejează organismul contra radioactivităii. Mirtilina, o substană coni‑ nută de fructe şi frunze, penetrează celula bacteriei şi îi slăbeşte vitalitatea, iar adminis‑ trată intern, scade glicemia. Pigmenii care dau nuană albăstruie fructului protejează corpul împotriva radioactivităii şi reglează anumite procese imunitare. Din lista de afeciuni în care se folosesc cu succes fructele de afin am selectat câteva, dar, înainte de a le cunoaşte, să aflăm câteva lucruri despre soiul afinelor care se folosesc şi cum se prepară acestea.

Ce fel de afine sunt recomandate „Industria fructelor de pădure” este de dată ceva mai recentă, dar deja se face simită şi în supermarketurile noastre, sub forma unor caserole cu afine, care se păstrează un timp incredibil de îndelungat. Secretul pentru ca afinele să ajungă la distane mari în bună stare

august - septembrie 2011

este să fie trimise când încă nu sunt coapte complet, pe de o parte, iar pe de altă parte, de cele mai multe ori li se mai administrează şi o doză bună de radiaii. Adăugai că mai sunt crescute cu tot felul de chimicale şi vei obine un tablou suficient de descurajant încât să evităm aceste „bunătăi” de import. Alte „falsuri” apărute pe pieele noastre sunt afinele mai mari de câteva ori decât cele obişnuite, destul de bune la gust, dar fără aroma specifică fructului natural, cules din flora spontană de munte. Acestea sunt afine de cultură, cultivate în ultima vreme şi în România, în satele de la poalele Munilor Făgăraş, de unde sunt apoi livrate în toată ara şi, mai ales, la export. Afinele de cultură autohtone sunt mult mai sănătoase decât suratele lor importate la caserolă, deşi au un procent de vitamine, pigmeni, minerale mai redus decât afinele de munte, culese direct din flora spontană, micue şi cu gust intens, care sunt cele mai bogate în vitamine şi vor fi căutate cu predilecie pentru a obine rezultate terapeutice.

Mod de administrare De la bun început trebuie spus că substanele vindecătoare (cum ar fi pigmenii care dau culoarea albastru‑închis afinelor şi care au totodată şi un efect puternic antioxi‑ dant) se găsesc exclusiv în afinele proaspete, precum şi în cele uscate la temperaturi scăzute şi, într‑o măsură ceva mai mică, în cele congelate, nu însă şi în cele preparate termic. Ca atare, pentru a obine efecte terapeutice, ne vom orienta doar spre consumul fructelor proaspete, netrecute prin foc.

Afinele în consumul obişnuit Doza minimă pentru a obine beneficii de pe urma administrării acestor fructe este de 150 grame pe zi. Aceasta este şi poria zilnică minimă recomandată de nutriionişti pentru toate fructele de pădure, fie că este vorba de fragi, coacăze negre sau zmeură. Numai în această doză fructele încep să aibă efectele scontate de prevenire a bolilor. Pentru a

51


vindeca însă anumite afeciuni este necesar să mărim mult cantitatea ingerată şi să stabilim un anumit interval de timp de administrare. Cu alte cuvinte, avem nevoie de o cură, despre care vom vorbi în continuare.

Cura cu afine Zilnic se consumă 200‑400 grame de afine, în mai multe reprize, cu aproximativ 30 de minute înaintea meselor principale. Se mănâncă fructele bine spălate, din care s‑au îndepărtat toate pările stricate sau intrate în fermentaie (pentru a evita deranjamentele gastro‑intestinale). O cură cu afine durează minimum 7 zile şi maximum 1 lună, dar de cele mai multe ori este limitată de timpul în care găsim aceste fructe proaspete, care nu este mai mare de trei‑patru săptămâni.

Câteva boli ce pot fi prevenite cu ajutorul afinelor Boala canceroasă ‑ o substană coninută în afine, numită acid elagic, are un puternic efect antioxidant, împiedicând apariia mutaiilor şi malignizarea celulelor din organismul uman. Se in cure cu afine pe timpul verii, pe parcursul cărora se consumă câte 300 de grame de fructe proaspete pe zi, vreme de măcar trei săptămâni. Alte fructe de pădure care previn boala canceroasă şi cu care se poate face cură în timpul sezonului estival sunt murele, fragii şi coacăzele negre, toate fiind bogate în acelaşi principiu activ anti‑tumoral ‑ acidul elagic. Boala coronariană şi infarctul miocardic ‑ o porie de 300 de grame de afine conine resveratrol mai mult decât un litru de vin roşu de cea mai bună calitate. Aşadar, consumai afine cu încredere ‑ vor preveni depunerea colesterolului şi trigliceridelor pe artere, vor preveni formarea trombilor şi blocarea irigării cu sânge a muşchiului cardiac. Colesterol şi trigliceride mărite ‑ o jumătate de kilogram de afine consumat zilnic asigură mai mult de 50% din necesarul de fibre alimentare de care are nevoie organismul uman şi care ajută la reducerea nivelului colesterolului şi al trigliceridelor din sânge. La persoanele care consumă vreme de câteva săptămâni afine în doze suficiente se produce o scădere a nivelului colesterolului total şi al

52

colesterolului negativ (LDL) în medie cu peste 10%. Reumatism ‑ cercetătorii americani de la Universitatea de Medicina Harvard au făcut un studiu gigant pe nu mai puin de 27.000 de femei, pentru a vedea impactul alimentaiei asupra afeciunilor articulare. Conform acestui studiu, afinele şi murele (cele două conin pigmeni similari) sunt printre cele mai bune antireumatice. Pentru tratarea artritei reuma‑ toide, a artrozei, a bolilor reumatice în general, se recomandă cura de afine sau mure, în care se consumă minimum 300 de grame de fructe pe zi, pe o perioadă de minimum 4 săptămâni. Constipaie, diaree ‑ da, ai citit bine, aceste fructe pur şi simplu tratează ambele afeciuni ale tranzitului intestinal. Contra constipaiei, se consumă afinele proaspete, câte 300 de grame în fiecare zi, dimineaa, pe stomacul gol. Enzimele, fibrele şi acizii organici din afinele proaspete accelerează tranzitul intestinal şi curăă întreg colonul de reziduuri. În cazul diareei, se recomandă afinele uscate (mini‑ mum 10 grame zilnic). www.formula‑as.ro

august - septembrie 2011


Psihologie

Cât de europeni suntem? LA JUDECATA DE PE URMĂ A ROMÂNILOR Am folosit sintagma judecata de pe urmă şi nu judecata de apoi pentru că a doua expresie are ceva definitiv şi este oricum rezervată Zeului... Ori judecata de pe urmă implică mintea cea mai de pe urmă a românului, cea atât de adâncă, după ce s‑a contaminat cu experiena durerii, a pierderii sau a suferinei încât poate fi considerată un fel de înelepciune amară şi esenializată a acestui neam. Cine şi când ar trebui să facă această judecată? Probabil că orice român, în momentele de limită ale existenei sale, ca un fel de cuminecare rituală prin puterea gândului drept şi frumos. Oare şi noi, tinerii, avem dreptul să practicăm acest exerciiu de sinceritate, la capătul căruia un Robert Turcescu nevăzut ne acordă bila albă sau bila neagră? Răspunsul meu este că mai ales tinerii ar trebui să fie judecătorii supremi, şi aceasta din mai multe motive: Vă aducei aminte cântecul tragic „Unde ni‑s colindătorii?” al lui Liviu Tudan? Imediat după controversata Revoluie din 1989, un clip filmat în atmosfera halucinantă a unei lumi zdrobite, în preajma sărbătorilor de Crăciun, prezenta cohorte de tineri îmbrăcai imaculat, care păşeau ritualic spre sacrificiul suprem, pentru a restitui unei naii demnitatea sa pierdută, pe care precauia adulilor laşi sau resemnai o transformaseră în pactul cu puterea ori cu Diavolul, cum vrei să‑i zicei... Vă aducei aminte de litania mioritică a tânărului ciobănel care comută spre planul metafizic cutremurătoarea dramă a omorului fratricid, transformat în ritualul cosmic al morii senin asumate? Lui, acestui ciobănel moldovean, i‑am putea găsi un corespondent aproape mitic în tânărul Orfeu, cel care a plecat de pe meleaguri tracice spre Hades, pentru a

august - septembrie 2011

răscumpăra, din ara umbrelor, iubirea pierdută. Re‑găsită şi re‑pierdută apoi pentru eternitate, pentru că Orfeu a fost ori prea trac, ori prea tânăr şi îndrăgostit şi a încălcat consemnul, privind înapoi spre preafrumoasa lui Euridice. Ca un blestem, tinereea acestei naii trebuie să‑şi asume şi acum aceeaşi opiune tragică între bila albă şi bila neagră a istoriei, să judece cu mintea sa cea mai de pe urmă şi să ia hotărârea supremă: are România un destin sau nu? Este românul în mod etern condamnat să fie doar reactiv şi să‑i facă alii istoria? Trăieşte el în mod real în afara istoriei sale, aşa cum afirma nu demult la televiziune Octavian Paler? Pe de altă parte, se pare că avem deja datorii foarte mari faă de Occident, faă de Europa cu precădere. Ce ar fi însemnat Maiorescu fără germanitatea educaiei sale, sau Eminescu fără experiena sa vieneză sau berlineză? Şi ce‑am fi fost noi fără reîntoarcerea lor şi a atâtor altora la ara de origine? Cum ar fi descoperit Eliade faptul că bazinul carpato‑dunărean are cea mai fabuloasă memorie colectivă a miturilor lumii, dacă n‑ar fi avut curajul călătoriilor iniiatice din Tibet şi până în cele mai îndepărtate coluri ale lumii, spre izvoare? Şi totuşi, nu înelegem de ce un Cioran ‑ eruditul tehnician al disperării de nuană francofonă ‑ sau un Ionescu ‑ dramaturgul care a încercat să extragă esena unui sens din oceanul absurdului existenial ‑, nu au mai dorit să‑şi revadă ara natală, deşi după Revoluie acest lucru a fost aşteptat izbăvitor de milioane de români. Ne‑a rămas în contrapartidă extraordinarul exemplu al acelui Socrate balcanic şi divin‑metafizic, Petru Ţuea, ori a promotorului ideii de

53


Psihologie „cantonament cultural”, filosoful de la Pălitiniş, Constantin Noica, de sub streşinile minii căruia izvorăsc lin apele specialistului în îngeri, Andrei Pleşu sau cele ale dialecticianului limitei, Gabriel Liiceanu. La o judecată dreaptă, cu mintea noastră cea mai de pe urmă, vom descoperi câtă dreptate avea Lucian Blaga când vorbea, în singurul său roman – Luntrea lui Caron – de faptul că românii au un mod ciudat de a se apăra de teroarea istoriei, retrăgându‑se în preistorie... Ne‑am lăsat rusificai şi cu elitele intelectuale decapitate fără un foc de armă, remarca amar lebăda mută din Lancrăm, redescoperind astfel o nouă formă de supravieuire, prin ceea ce creatorul psihanalizei, Sigmund Freud, a identificat a fi mecanismul regresiei. În bolile psihice majore, în nevroze, în bolile obişnuite sau atunci când dormim, libidoul (concept asimilabil în fapt unei energii psihice unificatoare) se retrage spre forme revolute de echilibru, revenind spre nepieritorul sine inconştient, cel care deine fora de a fi elementul propulsor al vieii. Dacă vom sta strâmb şi vom judeca drept, cu mintea noastră cea mai de pe urmă, vom constata nu numai faptul că Lucian Blaga a descoperit în zaurile inconştientului individual matricea formativă, elementul fundamental care explică specificul cultural al creaiilor popoarelor, descoperire aproape nebăgată în seamă de specialiştii în suflet, adică de psihologi. Această viziune pozitivă, remaniată, despre puterile lăuntrice ale inconştientului dezvoltată de Blaga avea să fie desăvârşită într‑un mod profund original de Mircea Eliade, cel care a vorbit de un cu totul alt tip de regresie, mai credibilă, mai frumoasă şi mai necesară spiritului european decât cea propusă de ateul Freud. Românul a vorbit într‑o manieră măiastră despre timpul profan şi timpul sacru, despre eterna pendulare a omului între cei doi poli, om care fără dimensiunea sa religioasă este despuiat de chiar sensul suprem al existenei sale. Timpul dintâi este considerat un timp sacru pentru că el este unul întemeietor de sensurile devenirii. El nu este nicicând şters din memoria colectivă, pentru care sărbătorile religioase au rolul de a suspenda prin ritual timpul profan şi reveni la origini, la timpul zămislitor de sens, adică la timpul întemeierilor. Un alt fel de regresie decât cea freudiană, care ne repune în acord cu cea mai înaltă dimensiune spirituală a fiinei noastre şi ne face parteneri divini ai

54

august - septembrie 2011


Creaiei originare. Se pare deci că „regresia” românească are de spus un lucru funda‑ mental Europei şi lumii, pentru că o învaă să redescopere complicatul drum spre începuturi. În acest sens noi, românii, nici nu mai aspirăm să fim doar europeni, pentru că suntem deja universali: suntem un popor cu un trecut multimilenar, chiar dacă istoria noastră ca naiune se măsoară doar în secole. Nu am ajuns niciodată să înflorim în adevăratul sens al cuvântului, deşi au existat Basarabi, Brâncoveni, Cantacuzini, Ştefani sau Cantemiri, Avram Iancu sau Horii, Bălceşti sau Mihai Viteazul, care au inut doar temporar în cumpănă roata unei istorii până acum potrivnică, al cărei fir roşu îl constituie cel mai adesea chiar jertfa de sânge. Dar pentru că ei s‑au topit în textura acestui neam, alături de legendarul Orfeu, de mioriticul ciobănaş moldovean, de gânditorul de la Hamangia şi de tragicii colindători ai Revoluiei din ’89, anticipăm că ei constituie veritabila noastră rezervă secretă, care va trebui să iasă cândva la lumină cu fora gheizerului sau a izbucului... Sau poate cu fora Păsării Măiastre a lui Brâncuşi! Aşadar, noi nu suntem doar europeni, pentru că europeni am fost dintotdeauna. Noi suntem chiar mult mai mult decât atât, suntem o rezervă secretă a Europei, căreia multă vreme i‑am fost doar poartă estică şi scut uman în calea năvălirilor. În multe privine noi suntem lamura, partea cea mai bună, pentru că suntem deinătorii memoriei originare şi avem ştiina regresiei întemeietoare a începuturilor. Mărturie în acest sens stă chiar măria sa, limba română, uriaş depozit de latinitate şi de vorbire limpede şi pură, puin coruptă de vremea care a vremuit fără să‑i altereze esena generatoare de sensuri. La judecata de pe urmă a fiecărui român s‑ar putea să luăm deciziile capitale după chipul şi asemănarea noastră: mai mult unt, Coca Cola, fast‑food

august - septembrie 2011

şi „merane” (ce cuvânt oribil!), sau ‑ dimpotrivă ‑ să refacem drumul iniiatic al lui Eminescu, Eliade sau Noica. Ori poate al lui Ştefan Hruşcă, al cărui exemplu are o foră de neimaginat, pentru că exemplul său este atât de aproape de noi: după ce a redescoperit colindul românesc pentru generaia lovită de amnezia comunistă s‑a retras în Canada, din motive pe care nu le înelegem. Suspendat între două lumi, Hruşcă parcă nu‑şi mai găseşte drumul, deşi atunci când timpul regresează spre sărbătorile de iarnă, el ne inundă de fiecare dată cu frumuseea originară a colindelor sale... Eu cred că, un arheolog care va veni spre noi dinspre viitor, încercând să descopere vestigiile actuale ale unei Europe dispărute după o tot mai posibilă nouă eră glaciară, se va minuna îndelung în faa vertebrelor romboidale de la Târgu Jiu. Le va pune una lângă alta, una peste alta şi va descoperi finalmente COLOANA, axul viu al lumii celei de dedesubt şi a celei de deasupra. Pentru a înelege şi mai bine minunea, el va încerca să desluşească sub surâsul de Giocondă neolitică vorbele mute ale Cumineniei pământului, cea zămislită tot de Brâncuşi. Dacă va putea să îneleagă în adâncime tăcerea ei deasă ca o umbră multi‑ milenară, atunci îşi va fi dat seama că în colul cotit al Carpailor s‑a aflat cu adevărat mitica Hiperboree sau, după spusa textelor sfinte, iterate şi de Papa Paul al II‑lea, Grădina Maicii Domnului. Aşadar, cu mintea cea mai de pe urmă a românului care sunt, concluzionez că suntem una dintre foarte vechile rădăcini ale Europei, care are enorm de mare nevoie de români, pentru că noi nu am apucat încă să ne spunem cântecul. Povestea noastră este povestea magnoliei care stă la pândă cu bogăia corolei sale de minuni, somând să vină primăvara. Psiholog Aurel Ion CLINCIU

55


)

Stiati ca... , , ... fotografia a fost inventată de către chinezi, în secolul al IV‑lea î.Ch.? Aceştia foloseau un dispozitiv numit ulterior camera obscură. În cea mai simplă formă a sa, aceasta era o cutie întunecată, cu o gaură de ac la un capăt, pentru a lăsa lumina să intre. Când lumina trecea prin gaură, proiecta o imagine răsturnată pe partea din spate a cutiei. Ca să înregistreze imaginea, un artist o desena pe hârtie. ...prima fotografie reuşită a fost produsă în lunile iunie/iulie ale anului 1827 de către Joseph Nicéphore Niépce. Acesta a folosit un material care se întărea în momentul în care era expus la lumină. Această fotografie a necesitat o expunere de opt ore. Pe 4 ianuarie 1829 Niépce a fost de acord cu un parteneriat propus de Louis Daguerre. Cei doi francezi considerau că trebuie să existe o metodă de a capta imaginile fără a fi nevoie să le desenezi sau să le pictezi. Niépce era inventator, Daguerre artist şi scenigraf. Lucrând împre‑ ună, ei au reuşit „fixarea” permanentă a unei imagini pe o suprafaă sensibilă la lumină. Niépce a murit la numai patru ani după încheierea acestui parteneriat, dar Daguerre a continuat experimentele. Curând a descoperit o modalitate de dezvoltare a fotografiei, reducând timpul necesar expunerii de la opt ore la doar o jumătate de oră. Descoperirile lui Daguerre au deschis era fotografiei. ...în 1853, omul de ştiină englez William Fox Talbot a creat o procesare fotografică folo‑ sită şi astăzi? El a descoperit că îmbrăcând hâr‑ tia cu un compus al argintului şi expunând‑o apoi la lumină, se crea un negativ al imaginii. Cu ajutorul negativului, puteau fi imprimate nenumărate imagini pozitive. Ali inventatori au adaptat principiile fotografiei descoperite de Talbot şi Louis Daguerre şi le‑au folosit în camera obscură. Punând plăci fotografice sensibile la lumină în spatele camerei obscure, putea fi capturată o imagine negativă, iar mai târziu developată şi imprimată. ...cel mai vechi negativ cunoscut se numea „Calotype” şi a fost inventat de William Henry

august - septembrie 2011

Fox Talbot în august 1835? Acesta era mic şi de slabă calitate, dar până în anul 1840 a fost treptat perfecionat, iar în 1844 a reuşit realiza‑ rea unei fotografii numite „Condeiul naturii”. Marele avantaj al metodei lui Talbot consta în faptul că putea fi realizat un număr foarte mare de fotografii, materialul pe care se realizau acestea fiind hârtia, un material uşor de găsit şi prelucrat. Dezavantajul era că toate imperfeciunile hârtiei erau imprimate în fotografie. Oricum, pe baza acestei metode se realizează şi acum fotografiile, desigur, cu toate perfecionările făcute de atunci. ...fotografia instantanee cunoscută sub numele de Polaroid a apărut în anul 1948, fiind pusă la punct de dr. Edwin Land, la început în alb/negru, iar din 1962 în culori? ...în 1990, compania Kodak a prezentat publicului DCS 100 – primul aparat de fotografiat digital disponibil în comer?

...cel mai scump aparat foto din lume e din 1923 şi funcionează perfect? Aparatul Leica 0, de producie germană, s‑a vândut la licitaie cu 1,15 milioane lire sterline. Este singurul din lume care are gravată pe capacul de sus ara de producie şi, în acelaşi timp, este primul aparat Leica 0 exportat vreodată. Doar 25 de aparate foto prototip, modelul Leica 0, au fost fabricate în 1923 de producătorul german Leica, cu doi ani înainte ca modelul să intre în linia generală de producie. Valoarea de pornire a licitaiei a fost de 273.000 lire. Lioara MAREŞ

Leica 0, 1923

57


Hapuri ardelene Reflecţii despre păsăretul poştal Alaltăieri bunica Lucreia a avut ziua de naştere. A fost un eveniment de rezonană, dacă inem seama şi de amănuntul că, la număratul puzderiei de ani, mătuşica Lucreia s‑a slujit, pentru prima oară, de prefixul 8. Şi cum sărbătorita ştia că poştaşul o să‑i aducă scrisoare de felicitare de la căpşunăreasa din Spania – adică de la fata dânsei, Mioara – a stat cu cafelua caldă, pentru cărăuşul depeşelor. N‑a trecut mult şi poştaşul a apărut la poartă. – No, acuma‑i musai să intri la mine – a strigat băbua de la fereastră – fiindcă‑i ziua de naştere a adresantei şi nu se face ca poştaşul să nu se desfete la o cafeluă. – Mătuşă Lucreia, e o zi atât de însemnată, încât sub nicio formă nu se poate refuza invitaia. Iată că intru, să ne cafegim, dar la repezeală, mamaie, fiindcă abea sunt la jumătatea rondului la zi. Ai ceva oaspei, ca altădată, din Spania sau din Grecia? – N‑am, omule, sunt singură, cum îmi şade mie bine. Şezi, poştaşule, să‑i odihneşti picioarele. – Săru'mâna, bunicuo şi... câi ani zici că s‑au adunat? – Începând de azi sunt... optzecistă. – Muli înainte! S‑apuci... suta! – Ce să fac cu suta, poştaşule? Abea‑i târăsc pe cei ce s‑au îngrămădit peste mine. În timp ce poştaşul soarbe cafelua aburindă, mătuşica Lucreia scoate dintr‑un plic albastru o ilustrată multicoloră, arătând un pâlc de îngeraşi înaripai care poartă

58

buchete mari cu flori. De pe verso‑ul înflorat al cartonului, bunica Lucreia citeşte, cu glas tare, o urare de suflet: „La muli ani, mami! Să fii sănătoasă, ca să‑l poi sălta, mare şi voinic, pe nepoelul matale şi pe odorul meu, Mihăiă. Te sărut, mami şi pupă‑l şi‑n locul meu pe Mihăiă, de... 80 de ori! Mioara din Spania.” – Nu‑l văd pe năzdrăvanul de Mihăiă – observă poştaşul. – L‑am dus la grădiniă – răspunde bunica. La prânz îl aduc acasă. Să ne sărbă‑ torim în doi. Ne‑am obişnuit să ne bucurăm şi uneori să ne întristăm, împreună. Nici nu ne dă prin gând de cum ar putea fi altfel. – Comit o... indiscreie... întrebându‑vă... cu ce vă... desfătai la masa... festivă? – Nu, vai! Am luat din hală un pacheel cu spinări şi aripi de pui. Ciorbica şi fripturica sunt pe plită. După ce ne războim cu ele, le pune capac plăcinica cu mere, care... a dat în sfârâite în cuptor. Poştaşul se codeşte cam multişor până să întrebe: – Mătuşă Lucreia, îmi aduc aminte că‑n anii din urmă, de... ziua matale şi a lui Mihăiă, mai... primeai din Spania, ba şi din Grecia... pacheele cu... de toate. Întreb, mamaie... acum, la... 80 de ani, n‑au mai... picat... surprize cu... – Dacă picau, matale, poştaşule, trebuia să‑mi aduci... avizul. Am îneles din scrisorile lor că şi‑n Spania, şi‑n Grecia bântuie spurcata şi sărăntoaca de criză şi că euroii sunt tot mai greu de adunat şi pe acolo. Aşa că eu caut să mă descurc cum pot,

august - septembrie 2011


din pensioara de urmaşă de la fi' iertatul meu om, odihnească‑n pace. Ei... chiar şi la o sărbătorică, Lucreia musai să‑şi facă îmbucătura, cât gura, cât punga. Şi întrucât poştaşul dă să se ridice, mătuşa Lucreia o cârmeşte spre un subiect neaşteptat, care mai mult ca sigur va lungi zăbava musafirului cu geantă. – Dragă poştaşule, eu nu ştiu cum se face că, în ultima vreme, pe măsură ce criza ne vămuieşte tainele de bucate, Poşta spaniolă, ba şi cea grecească îmi umplu casa cu păsă‑ retul de curte şi cu alte vietăi domestice. – Care păsăret, tanti Lucreia!? – face ochii din cale afară de mari poştaşul. – Zburătoarele de pe... timbrele poştale! O, doamne, dacă aş avea în curte aripatele de pe mărci, da‑n carne, oase şi pene, aş putea oferi o masă de octogenară pentru pe puin 20 de invitai, în cap cu poştaşul meu drag. Ia uite matale, poştaşule, la podoaba de galinacee de pe plicul de azi! Noi, românii, îi zicem „găina porumbacă”, în timp ce spaniolii îi spun, pe latineşte, uite: „Gallus bankivu domesticus”. Ehei, de s‑ar întrupa porumbaca, doamne ce supică aş scoate din ea! Şi cum s‑ar mânji pe guriă Mihăiă al lui bunica, cu pipoica şi cu pulpia... Aşa poştaşule, aşa, să ne ştergem amândoi la gură şi să‑nghiim în sec... Dar cum preuieşti matale gâsca asta... latinească, de pe plicul spaniol din luna trecută? E vestitul „Anser domesticus”, descendentă a legendarelor gâşte sacre, care prin gâgâitul lor infernal au răscolit odinioară bătrânul Capitoliu. Mamă, ce l‑aş îneca pe jumătate în oală şi i‑aş rumeni în cuptor cealaltă jumătate... – Mătuşă, te‑ascult cu mare... poftă şi îmi lasă gura apă. – Cu apa din gură rămânem amândoi.

august - septembrie 2011

Uite şi o răuşcă dolofană pe un plic mai vechi. O cheamă „Anas platyrhynchos”. Hai s‑o mâncăm şi pe asta, cu ochii, ca să nu ni se aplece. – Mai ai şi alte specii de păsări... poştale? – Am! Uite – curcanul înfoiat, poreclit de olteni „Bismarc” şi pe latineşte „Meleagris gallopavo”. Doar din cele două aripi aş putea sătura doi‑trei meseni, de ziua mea... Principalul, poştaşule, e că de la păsăretul poştal deprind, încet‑încet, antica latină, care, iată, greşit se susine că ar fi limbă moartă. – Nu mi‑ai spus, mătuşă Lucreia, Poşta grecească nu i‑a trimis vreo zburătoare? – Grecii îmi trimit, când şi când, patru‑ pede domestice, cu nume tot latineşti. Uite, colea, o oaie merinos din vestita Arcadia, unde roboteşte tăticul lui Mihăiă. Grecii îi zic „Ovis aries”. Ba am şi o stampă cu o bărboasă de „Capra hircus”. Şi uite‑aşa, prietene poştaş, încep să fiu expertă la latină... Poştaşul se ridică şi pleacă să‑şi facă rondul la zi. La poartă mai felicită o dată pe bunicua Lucreia. Apoi, în drumul său lung şi cam anost, mereu acelaşi şi ieri şi azi, încet‑încet îi încoleşte în minte şi îl munceşte tot mai stăruitor, un gând, un... plan, tare frumos şi captivant... Da! Întors acasă se va odihni un ceas‑jumate. Apoi îşi va lua soioara de bra... Vor intra la o florărie. Ba şi la o cofetărie. Şi la ceasuri de amurg, o să sune la poarta mătuşii Lucreia. Ca prăznuirea celor... 80 de ani să se rânduiască în patru... Poştaşule, să te aibă Cel de Sus în grija şi judecata Sa! Că parcă merii ca, odată şi odată, să‑i dormi veşnicia la dreapta Lui! Atila SOCACIU

59


(

Doua maini dibace

Bicarbonatul de sodiu remediu bun la toate

Folosit mai ales ca agent de afânare, bicarbonatul de sodiu a început să fie folosit pe scară largă după anul 1863, când Ernest Solvay a descoperit o modalitate mult mai economică de obinere a acestuia. Pe lângă calităile sale de agent de afânare al făinei, bicarbonatul are şi alte întrebuinări: poate fi folosit pentru curăenie, în cosmetică sau pentru a trata unele afeciuni.

Pentru curăenie De ce să folosii bicarbonatul de sodiu în locul altor ageni de curăare? Datorită texturii uşor abrazive poate curăa orice suprafaă, este un bun dezinfectant, nu are parfum, putând fi folosit şi de cei care au alergii, este ieftin, nu este toxic nici pentru oameni şi nici pentru mediu.

60

Sfaturi practice de utilizare a bicarbonatului de sodiu ca agent de curăare:  dizolvat în puină apă îndepărtează pete‑ le de ceai sau cafea de pe obiectele din porelan;  curăă excelent grăsimea şi petele de pe chiuvete, blaturile din bucătărie, gresia sau faiana, cratie şi oale;  poate înlocui lichidul pe care îl folosii pentru a curăa wc‑ul: împrăştiai pe vasul de wc 3‑4 linguri de bicarbonat de sodiu, lăsai să acioneze pentru 15 minute; frecai cu o perie. Va curăa şi va elimina mirosul neplăcut;  o soluie din 2‑3 linguri de bicarbonat de sodiu şi 100 de ml de apă curăă excelent interiorul frigiderului;  bicarbonatul umezit uşor poate constitui o excelentă pastă cu care putei curăa tacâmurile din inox;

august - septembrie 2011


 în amestec cu oetul poate desfunda chiuveta;  pentru a elimina mirosul neplăcut poate fi folosit pentru a curăa găleata de gunoi sau recipientele din plastic;  pentru a curăa perdelele de la cabina de duş le putei pune într‑o soluie de bicarbonat de sodiu şi apă;  amestecând 3 pări de bicarbonat de sodiu cu o parte apă obinei o pastă care poate fi folosită pentru a curăa cuptorul de la aragaz sau cuptorul cu microunde;  adăugat în compartimentul de detergent al maşinii de spălat îmbunătăeşte aciunea detergentului folosit;  poate fi folosit pentru a îndepărta zgârieturile şi urmele de creion de pe podele sau perei;  scoate diverse pete;  o soluie de bicarbonat şi apă curăă excelent periile de păr;  îndepărtează petele de pe manşete sau gulere;  pentru a reîmprospăta culorile covoarelor presărai bicarbonat de sodiu peste ele şi frecai uşor cu o perie uscată;  o pastă din bicarbonat de sodiu şi oet poate fi folosită pentru a curăa orice tip de grătar. Alte utilizări ale bicarbonatului de sodiu în gospodărie: 1. pus în cutiile cu nisip ale pisicilor îndepărtează mirosul neplăcut; 2. adăugat în apă prelungeşte viaa florilor puse în vaze; 3. adăugat în scrumiere înlătură mirosul specific; 4. dacă lăsai în frigider un recipient deschis în care avei bicarbonat de sodiu nu va mai mirosi urât; 5. punei puin bicarbonat de sodiu în mănuşile de plastic pe care le folosii în gospodărie, vor intra mult mai uşor pe mâini; 6. o soluie din bicarbonat de sodiu şi apă poate fi folosită pentru a spăla fructele şi legumele; 7. amestecai o parte bicarbonat de sodiu, cu o parte apă şi una de oet pentru a face o soluie în care putei pune periile cu care

august - septembrie 2011

vopsii; nu se vor mai usca; 8. folosii puin bicarbonat pentru a îndepărta urmele de adeziv de pe geamuri; 9. bicarbonatul de sodiu presărat pe lângă casă împiedică invazia furnicilor şi a gânda‑ cilor.

Utilizări cosmetice 1. aplicat cu mişcări circulare pe faa uşor umezită este un excelent tonifiant; 2. poate fi folosit ca tonifiant pentru întregul corp, fie simplu, fie amestecat cu puin ulei de măsline; 3. adăugat în şamponul pe care îl folosii uzual acionează ca un balsam pentru păr; 4. folosit simplu sau în amestec cu peroxid înlocuieşte cu succes pasta de dini (amestecai 2 pări bicarbonat cu o parte peroxid); 5. aplicat pe tălpi previne mirosul neplăcut; 6. este un excelent deodorant, îl putei folosi fie pur şi simplu aplicat la sub bra, fie ca bază pentru un deodorant făcut în casă; 7. aplicat pe mâini elimină mirosuri persistente (de ex. mirosul de peşte); 8. ajută la îndepărtarea durerii în cazul înepăturilor de insecte; 9. adăugat în apa de baie a bebeluşilor ameliorează iritaiile cauzate de scutece. Pe lângă larga utilizare a bicarbonatului în bucătărie, acesta mai este şi un valoros reme‑ diu folosit în mai toate afeciunile. Bunicii noştri îl foloseau în stări gripale şi răceală, amigdalită, ulcer, boli femeieşti, miros neplăcut al picioarelor, iritaii ‑ până când, mai recent, s‑a descoperit că ar fi un leac chiar şi în tratarea cancerului. Iată câteva boli care pot fi tratate cu ajutorul bicarbonatului de sodiu: guşa adenomatoasă, pinten osos, tumoare canceroasă, sinuzită, boli articulare, aritmii, conjunctivită, candida, amigdalita şi durerile în gât în general, „rău de maşină”, hipertensiune arterială, panariiu (inflamarea cu puroi a unui deget), ulcer, du‑ reri dentare şi prevenirea cariilor, umflături după muşcătura insectelor, acnee, iritaie sau orice altă erupie neplăcută şi îmbunătăirea performanelor fizice. Marinela PETRIŞOR

61


Cumpără Č™i citeČ™te revistele 2,49 lei NUMAI

Nr. 9/2

11 aug 011 – din

integrame

ust

ăescu

na Br

r Directo

106

Maria dator:

fon

Nr. 2/2011 2/2011#6,99 # 6,99 lei

se

gustoa

:

Reporta

j

IDEI P Direct

mâneș

oamen

i harn

uturile

ici!

Nr. 8

/201

pentru tine și familia ta

2,99 lei

Or

scu

te și ez cu lap

Ciorbă

pere

de pui Ă 



T

l casei

Animale

Plante

t Deco ra cu mig Č›iuni făcute ală de tineri =

PYZaĂ›

la gr ec

]Tƒ-

]TNZWL

t Bulld og komon , borzoi sau dor – În grijirea lor

UPƒ4

OPTO

PLQL

NP]Tƒ

t Două pl ĂŽndrăg ante de vară ite de cititori

,YTX

LWPƒ

lei

integrame

2]ÛO

Nr. 8 (70)

TYT

3,99 lei

/ 2011 Pre ĹŁ 3,99 LEI

     

tema lunii:

lei

ReČ›etele copilăriei 73

i de a-ți 16 ➢ 5 modur pul p. modela cor p. 28 de sezon ➢ 7 fructe ale bunei e ret ➢ 8 sec iții p. 64 dispoz uli pentru p. 72 reg 10 ➢ liniștit un somn

2011

TAME N

Meșteru

99

PreČ›: 2.99

I APAR

A MEA

2,99 lei2

sănătate

INÄ‚ Č˜

ĂŽngriji o grădm cu mult d ină ĂŽm e belČ™ug votament ată

p. 57

la cuptor

GRÄ‚D



p. 22

fasole Păstăi de

a Brăe

REMEDI I NATU RALE t Deco ct saschi ul de u ritmul reglează cardiac RENOVÄ‚ RI t Mod iďŹ ca balconu rea lui

1 PreČ› : 2.

49 lei

CASÄ‚,

GRÄ‚DIN

p. 62

p. 10

ENTRU

or: M arian

ti:

ro nesc l ardele • Č˜niĹŁe ole verde tă t cu fas • Cotle lce sau pican nesc nă du ve ca ldo To • mo de pui • Piept

Din ĹŁin

ia, Hărnic unei case ta e h c eti

/ VARÄ‚ (2) SPECIAL

entru

or fo ndat

CuriozitÄƒČ›i # Teste de cultură generală # Umor #Integrame # Rebusuri # Jocuri # Teste psihologice # Timp liber

actic roČ™ie ceapă aĹŁÄƒ de re“ • Dulce apte de pasă rzi ve • Tort „LaĹŁÄƒ de prune • Dulce

AB C Pr

2,49 lei

stă p

pentru tine și familia ta

lei

reĹŁete

O revi

lei

și cu

tă ai citi Cea m

49

2

6,99 lei

6 99

ia

Român ă din

st tă revi mpăra

rețete

ĂŽngheČ›ată cu trei straturi

Sc ri so ri

vară p. 6 lăceri de p. 62 ➢ Mici nep ii au zile critice baČ› ➢ Č˜i băr esivă p. 68 iraČ›ie exc ca să-l eviČ›i ➢ Transp gii ate str : tul ➢ Infarc

INTEGRAME  SUDOKU REBUS 38 rețete!

p. 56 p. 32

xicația alim

entară

riilor – truc

uri

, ĂŽN FAMI CU DRAG

/ PreĹŁ 2,49

11:07:21

lei

Coperta

AM

PreČ›: 7,99 lei

1.indd 1

1MBDJOUF

ĂŽnc ep utu ril ĂŽn bu că tăr e ie

,

1,99 lei

Nr. 8 / 201

1

ai N um RO

UST 2011

NR. 8 /AUG

icelului

5/25/11

G u stoa s aducer e i a m int e

N 9 9 1,

DE CITIT,

coada șor

7,99 lei

LIE

REVISTÄ‚

Remediu:

VI OR IC A SU SA NU de sp re

l ia ec sp

Despre into

Arderea calo

la ma ma

Frigărui de peČ™te Č™i creveČ›i

Ft TJIPMPHJ BQJJt1 Bt5FS STUBB*** QJJt7É $P t ćJF UB t"MJNFO

2,49 lei

M ân că ru ri gă tit e de mi cii bu că tar i Pr im el e ĂŽn ce rc ăr i ĂŽn bu că tăr ie Sa vo ar ea de ne ui ta a bu ca tel t or de

p. 78

ante i in t e re s ĂŽn t re bărali m e n t aČ›ie d e s p re p. 18

de sp re far va ca nĹŁe i me cu l la bu nic i

Salată cu sos de maioneză

2,99 lei

‌de la sărat, la dulce

fon Director

colorat! mea de cu Draga 7/18/11

2:44:45

D E VA R

PM

Un joc in teligen

coperta sudok

u_08_11

.indd 1

171

CA

REUR t pentru toată fa P LU S !a!8 K I mili 7/18/11

La găseČ™ti la orice oficiu poČ™tal!

SUDO

AKURO

12

Reviste editate de

1 6

K

t  8 K IL U LE R

Ä‚

i

âtă cea ur

reună doar ĂŽmp Se vinde

1

4 7 1 5 6 2 9 8 3 3 2 8 7 4 9 6 1 5 6 9 5 8 1 3 4 7 2 5 8 3 1 NO8ecUar9 e3 5 6 9 4 7 2 1 2 4 2 ĂŽn ďŹ 6 9 4 6 2 7 1 lună! 5 7 3 4 6 8 6 7 5 8 3 7 9 4 9 Ia-Č›1 1 2 i po 2 1 7 3 9 8 6 5 4ĂŽndeaccarerČ›uriai 5 3 6 2 7 1 3 8 5 7 8 4 5 9eastă 7 3 9 4 5 1 2 6 vacanČ›Äƒ! 2 1 4 86 4 3 1 9 8 2 9 5 8 8 5 2 6 6 4 7 2 6 3 3 7 1 9 1 5 7 5 9 8 4 1 6 4 9 1 3 3 7 8 3 8 6 9 2 8 3 5 9 4 2 4 7 2 7 5

i:

a RÄƒĹŁuČ™c

Nr. 2/2 01

i

ntru pitic

iĹŁa • Gărgăr o hi • Pinocc

oku

t 4 Killer

9 le

Poezii pe

4 Kakuro

ma

PLUS:

tare Adap eangă Ion Cr

Nu

stea Pove ului porc după

2,9

87 careuri S ud

u

a Brăesc

Marian dator:


Cartea de bucate

Pentru umplutură 1 kg struguri 4 ouă 750 g brânză cu smântână 250 g zahăr 2 plicuri praf de budincă

Preparare

Ingrediente

Pentru aluat 200 g brânză dulce 6 linguri lapte 1 ou 8 linguri ulei 100 g zahăr 400 g făină 1 plic praf de copt 1 lingură unt

)

)

Prajitura cu struguri 1. PENTRU ALUAT: scurgi brânza şi o mixezi cu zahărul, laptele, oul şi uleiul, apoi încorporezi făina cernută împreună cu praful de copt şi omogenizezi aluatul. Întinzi o foaie cu dimensiunea de 30x40 cm. Ungi cu unt, apoi tapetezi cu aluat o tavă de 25x35 cm, ridicând aluatul şi pe pereii tăvii. 2. PENTRU UMPLUTURĂ: speli strugurii şi culegi boabele de pe ciorchine. Bai spumă tare albuşurile. Mixezi brânza cu gălbenuşurile, 150 g zahăr şi budinca preparată. 3. Întinzi uniform crema obinută peste aluat, apoi aşezi boabele de struguri şi presari zahărul rămas. 4. Coci prăjitura în cuptorul preîncălzit, la foc mijlociu, timp de 40‑45 de minute. Reetă trimisă de revista „Practic în bucătărie”



Revista "Poştalionul de Braşov" - August 2011