Issuu on Google+


Hanoch Levin s-a născut în 1943 la Tel Aviv. Este una dintre figurile majore ale culturii israeliene contemporane. Autor al mai multor volume de poezie şi proză, se impune ca dramaturg cu peste cincizeci de piese de teatru, dintre care treizeci şi trei au fost montate, cel mai adesea de către el. În anii ’60, primele sale spectacole de cabaret politic, scrise vitriolant, provoacă scandal. Text fondator, Iaacovi şi Leidental inaugurează era personajelor”leviniene“, oameni obişnuiţi confruntaţi cu incapacitatea de a-şi urma speranţele şi dorinţele. Urmează operele care propun o nouă lectură a tragediilor greceşti, a Bibliei sau care împrumută forma frescei epice (Suferinţele lui Iov, Copilul visează). Fie că situează acţiunea în microcosmosul unui cartier sau într-un spaţiu simbolic, Hanoch Levin inventează un limbaj teatral care îi este propriu, amestec de provocări, poezie, cotidian şi umor, condimentată mereu cu o tandreţe fundamentală pentru fiinţa umană. Comedie sau frescă metafizică? Devenit dintr-o dată conştient că viaţa înseamnă să trăieşti, Itamar Iaacovi se hotărăşte să rupă relaţiile cu vechiul lui prieten David Leidental şi să pornească în căutarea fericirii, gata să insufle viaţă trupului său pierdut în inerţie şi comodă rutină. Atent la sine însuşi şi la tot ce-l înconjoară, Iaacovi o întîlneşte pe Rut Şahaş, toată numai carne, o Venus din Willendorf care se visează pianistă. Hotărît să „trăiască”, se străduieşte din răsputeri să se convingă că e îndrăgostit, face tot ce trebuie, spune tot ce trebuie, ba chiar se şi însoară cu ea. În tot acest timp, Leidental, pierdut, se ţine după ei, agăţat de geamantanul lui ca un copil de jucăria sa. Se oferă pe sine însuşi cadou de nuntă, numai să nu rămînă singur. Timpul trece şi, odată cu el, şi euforia. Voluptatea fericirii, a nefericirii, a saţietăţii se fărămiţează în derizoriu, lăsînd în loc regretul după binecuvîntatele vremuri în care Iaacovi juca domino cu prietenul lui dintotdeauna, Leidental. Pînă la urmă, imaginea unuia mai nefericit decît tine nu ajunge să te facă fericit... Împinşi de o voinţă feroce de a cuceri lumea, personajele lui Hanoch Levin din Iaacovi şi Leidental se aruncă în viaţă cu capul înainte, în speranţa că vor realiza marea promisiune pe care viitorul, cel puţin aşa cred ei, le-o rezervă, dar bat în retragere în momentul în care înţeleg că prezentul, cotidianul nu va fi niciodată la înălţimea speranţelor lor. Dezamăgiţi, se agaţă de himere, într-o tentativă disperată de a găsi fericirea. (…) Levin ne invită să ne recunoaştem în ele, să iubim umanitatea, visul, slăbiciunea şi laşitatea care există în ei, care există în noi toţi. Nurit Yaari


Îşi vor spune, cum fac Tugati (din Krum), (…) sau Leidental (din Iaacovi şi Leidental), că viaţa este la o aruncătură de băţ, pe partea cealaltă a străzii, dincolo de zid, la îndemînă şi că ajunge să faci pasul, să mergi acolo, dar de dus, nu se duc. Şi vor spune toate astea în aşa fel încît să nu mai avem decît o singură dorinţă atunci cînd terminăm de citit aceste pagini, să tragem un picior în uşă, să ieşim, să o luăm la fugă şi să alergăm, să alergăm spre viaţa asta care ne aşteaptă. Laurence Sendrowicz


Într-un univers care oscilează între umor şi disperare, într-un limbaj teatral jubilatoriu, Hanoh Levin redă viaţa minunat. Marie-Céline Nivière

Să hotărăşti că vrei să trăieşti e-un lucru complicat. Trebuie să te laşi de partidele de domino, s-o rupi cu cel mai bun prieten, să-ţi găseşti o muză, şi mai ales să crezi în toate astea. Drumul e presărat cu obstacole. Înveţi că „nefericirea unuia nu devine automat fericirea celuilalt” şi viceversa... că nu trebuie să ai încredere în femeile care se pretind pianiste şi nici în prietenii care se oferă ca dar de nuntă... Hanoch Levin creează o fabulă veselă, o poveste pentru copii mari, capricioşi şi nemulţumiţi, o poveste alcătuită din scene de viaţă conjugală, comice, patetice, derizorii. Cum să-ţi găseşti o femeie? Cum să agăţi un bărbat? Cum să scapi de cel mai bun prieten al tău? Ne regăsim fără să vrem în personajele acestei fabule, mereu încercînd să prindem viaţa din urmă, sau măcar sentimentul că existăm. Această comedie a lui Levin vorbeşte despre viaţă, despre viaţa noastră ca o partidă de lupte greco-romane în trei. Frédéric Bélier-Garcia


Hanoch Levin este, fără îndoială, unul dintre dramaturgii cei mai importanţi ai secolului XX. Temele pe care le abordează ating universalul şi problema existenţei. Ca şi Cehov, el ştie să le vorbească oamenilor despre oameni. Cu o simplitate aparentă şi mai ales în comedii, creionează fiinţa umană, fără false culori, în viaţa lor de zi cu zi, atît de lipsită de rost încît de aici ţîşneşte o enomă forţă poetică. (...) Pus în scenă de însuşi Hanoch Levin (e primul text pe care autorul îl pune în scenă în calitate de regizor), Iaacovi şi Leidental conţine o serie de teme recurente ale operei sale: întîlnirea cu femeia visurilor, întemeierea unui cămin alături de ea, lăsarea unei urme a trecerii prin această lume prin copii, găsirea unui sens al existenţei, o reală îneţelegere a suferinţei umane. Comediile sînt una dintre formele teatrale predilecte pentru Levin atunci cînd vrea să descrie lupta cotidiană a oamenilor mărunţi. În acest caz un triunghi – doi bărbaţi şi o femeie – se plasează încă o dată în acel spaţiu “levinian” care oscilează între casă şi cartier. Se învîrt în cerc. Visează. Forţa acestei comedii stă în contrastul dintre energia desfăşurată, personaje şi rezultatele sărăcăcioase pe care le obţin. Frédéric Bélier-Garcia


Cu Iaacovi şi Leidental a fost dragoste la prima vedere. Mi-a plăcut enorm amestecul foarte special de tragic şi comic, în fond felul de a aborda viaţa, propriu teatrului lui Hanoch Levin, dar care aduce mult cu atît de românescul “rîsu-plînsu”. Sigur, conta şi faptul că structura dramatică e foarte temeinică, iar partiturile actoriceşti sînt adevărate recitaluri. Dar ce e fabulos la Levin este că în spatele unei abordări groteşti pe alocuri, ironice, comice, stau adevăruri esenţiale de viaţă în care nu avem cum să nu ne regăsim cu toţii - situaţii penibile, comice, triste, dincolo de care, însă, întrezăreşti adevărurile profunde ale micul nostru univers. E frumos că, deşi nu-şi menajează personajele, Hanoch Levin nu le priveşte critic, nu le acuză şi nu le judecă pentru că le iubeşte, scrie cu drag. E o lume strîmbă, dar e a noastră. Ca regizor, dacă nu respecţi asta, pierzi însăşi esenţa scriiturii. Hanoch Levin nu arată cu degetul; nici noi n-o facem. Mihaela Lichiardopol

În Iaacovi şi Leidental, Hanoch Levin asociază efecte burleşti şi situaţii banale. Rîsul, adeseori feroce, scoate la iveală adevărul uman al unor oameni banali, prinşi în încleştarea cotidiană cu existenţa. Personajele îşi petrec mai mult timp vorbind despre ele însele, despre ezitările lor decît realizîndu-şi visurile. Cînd, în sfîrşit, fac ceva, se simt împovăraţi de regrete şi, culmea, de plictiseală. Cum să-ţi împlineşti aspiraţiile ? Cum să-ţi schimbi “viaţa“ în aşa fel încît să laşi ceva frumos în urma trecerii tale pe pămînt? Hanoch Levin nu oferă nici un răspuns. Cei trei anti-eroi ai piesei sale se confruntă cu incapacitatea lor de a fi fericiţi. Imaginea este caustică, iar rîsul – salvator. O comedie care ne ajută să trăim, Iaacovi şi Leidental a fost pusă pentru prima oară în scenă în 1972, la celebrul teatru Kameri din Tel Aviv.


IAACOVI sI LEIDENTAL de Hanoch Levin

traducerea Ada Ichim

DISTRIBUŢIA (în ordinea autorului)

David Leidental Itamar Iaacovi Ruth Şahaş

BOGDAN SPIRIDON CĂLIN STANCIU JR. SABINA BIJAN

scenografia GETA MEDINSCHI

muzica ALMÁSI GABRIEL, ADRIAN MARDAN mişcarea scenică LIANA IANCU light design FLORIAN PUTERE

asistent scenografie Diana Dobra REGIA ARTISTICĂ MIHAELA LICHIARDOPOL

regia tehnică sufleor lumini sonorizare

Adrian Kipper Diana Dobra Viorel Popp Eugen Obrad

secretariat literat Codruţa Popov marketing Maria Manolache coordonator tehnic ing. Horaţiu Nica recuzită costume coafură machiaj

Mariana Doboşan Monica Grand Dana Genig, Marcel Rusu Gabriela Strugaru

tehnic Iosif Toth, Marius Crăciunesc, Birtalan Robert personal sală Niculina Morar, Maria Manolache, Mihaela Peter, Carmen Trifan, Ciprian Cojocaru, Alina Avram, Bogdan Socaciu, Gabriel Cozma, Ciprian Prune redactor foto concepţie design tipar

Codruţa Popov Adrian Pîclişan popljubo TNTm

www.tntimisoara.com teatrul naţional timişoara este o instituţie publică subvenţionată de ministerul culturii şi patrimoniului naţional


IAACOVI sI LEIDENTAL