Page 1

aprilie 2011

19

ŞocurI ŞI electroŞocurI anchetă

IULIUS CAESAR - THE MAKING OF

TNTm: Connecting to Europe

RoBERTA PoPA ionESCU

actrIŢa

„În teatrul pentru copii mă simt

liberă şi înţeleasă”

actorul

Colin BUZoiAnU

„Am ambiţia să mă redescopăr

cu fiecare rol”


ion rizea

Ştefan iOrDĂnesCu

Codruţa pOpOV

Ciprian MarinesCu

geanina Jinaru

szilárd antal

director general

director adjunct

consultant artistic

secretar literar

realizator revista atent

realizator revista atent

concepţie grafică atent

laura aVarVari

sabina BiJan

Daniela BOstan

Colin BuzOianu

traian BuzOianu

ana-Maria COJOCaru

iuliana CrĂesCu

paula Maria frunzetti

Claudia iereMia

romeo iOan

Doru iOsif

Valentin iVanCiuC

Victor ManOViCi

ana-Maria panDele

roberta pOpa iOnesCu

Mirela puia

alina reus

alecu reus

Cristian szekeres

andrea tOkai

luminiţa tulgara

Cătălin ursu

irene flaMann Catalina

Vladimir JurĂsCu

Damian OanCea

adrian JiVan

Mălina ManOViCi

Bodgan spiriDOn

Călin stanCiu Jr.

Benone Viziteu

ion-ardeal iereMia

Mihaela liChiarDOpOl

sabin pOpesCu

kristina nagy

geta MeDinsChi

regizor

regizor

regizor

scenograf

scenograf

C

O

l

e

C

t

i

V

u

l

a

r

t

i

s

t

i

C

ada hausVater


1

Plinul din noi Mi-e foarte greu să încep, nu ştiu de unde să încep, mai ales că vreau să vorbesc despre ceva din mine, despre ceva ce simt tot timpul. Oare de ce expresia „golul din suflet” sau „ce gol mi-a lăsat în suflet” trebuie să fie atât de uzuală, atât de des folosită ? Mi-ar plăcea să nu existe, cred că ar fi mai bine să nu existe. Când, de fapt, avem sufletul atât de plin sau, cel puţin aşa ar trebui să-l avem, când viaţa e atât de frumoasă şi ne oferă atât de multe! De ce trebuie să avem o problemă foarte gravă ca să reînvăţăm să ne bucurăm de o rază de soare, de un fir de iarbă, de un spectacol frumos sau de o persoană dragă? De ce să realizăm ce am avut doar în momentul în care pierdem pe cineva sau ceva? Eu cred cu adevărat că „ştiinţa” de a fi fericiţi şi „arta” de a fi toleranţi va învinge întotdeauna ranchiuna şi ura. Mi se pare din ce în ce mai important să ştim să ne bucurăm de momentul prezent, să deschidem ochii mai mult, să vedem cu adevărat şi să recunoaştem, nu doar să ne prefacem: să vedem, nu să privim. Deci, hai să vedem: Timişoara are un Teatru, un Teatru renăscut. Teatrul are o echipă de care cu mândrie pot spune că e unică în România şi, pentru mine, unică şi de neînlocuit în întreaga lume. Am convingerea că a venit timpul ca acest Teatru şi echipa Lui, actorii Lui, să fie un motiv de mândrie, în primul rând pentru timişoreni, dar nu numai. Cred că spectacolele oferite publicului său de Teatrul Naţional Timişoara au tot ce le trebuie pentru a fi o părticică din acel plin care ne poate umple sufletul, nu doar nouă, celor din interior, cât şi dumneavoastră, cei care ne priviţi. Când pierdem pe cineva, suferim la gândul că am pierdut o persoană dragă, realizăm brusc ce însemna ea pentru noi. N-am putea oare să punem acestei ecuaţii semnul „plus”? De ce să nu ni se umezească ochii de bucurie când îi vedem alături de noi pe cei la care ţinem, de ce să nu ne ştergem pe furiş o lacrimă de apreciere, de mulţumire pentru partitura unui actor sau, pur şi simplu, pentru un spectacol? Căci fiecare spectacol şi fiecare rol, oricât de mare sau de mic, e o lume, vieţi puse în slujba celui care le primeşte. Ele există doar atâta timp cât cineva le priveşte, le simte, le acceptă. Toate aceste lucruri frumoase ne înconjoară, sunt lângă noi. Este suficient să avem ochii limpezi, să le vedem şi să ne apropiem. Atât, şi-un suflet suficient de mare să facă loc bucuriei. Cred că noi, echipa Teatrului Naţional Timişoara am învăţat, înainte de orice, sensul bucuriei de a fi împreună şi acest lucru ne-a dus mai departe. Acesta este motivul pentru care nu ni se pare un gând prea îndrăzneţ să ne dorim şi

Ion Rizea

actor, director adjunct TNTm

să susţinem proiectul Timişoara - Capitală Culturală Europeană. Este posibil dacă o dorim cu toţii şi, împreună, parcă nici nu mai e atât de greu. Iar Teatrul Naţional Timişoara este şi va fi meru un partener de nădejde pentru realizarea unui astfel de obiectiv care trebuie să aparţină oraşului şi care poate însemna înflorirea lui în tot ceea ce are el mai important, în tot ceea ce îl defineşte. Ştiu, cuvintele sunt puţine, insuficiente pentru a exprima tot ce simt şi tot ce sper eu pentru acest Teatru şi pentru oamenii care îl fac să trăiască, dar sentimentele mele sunt nesfârşite. Vreau să le mulţumesc tuturor celor din echipa TNTm, care pun din ei în fiecare zi, fiecare cât poate, pentru ca acest Teatru să ajungă în locul unde se află acum. Şi vreau să le spun timişorenilor că pot fi la fel de mândri ca şi mine şi că, în sfârşit, au teatrul pe care îl merită. Ca actor, pe scenă, după fiecare spectacol fac o plecăciune pentru spectator; ca director adjunct, mă plec în sufletul meu în faţa echipei teatrului. Mergem mai departe şi chiar dacă uneori am în ochi o lacrimă pentru cei care nu mai sunt, sufletul meu nu va fi niciodată gol; e plin şi încă mai e loc. Trebuie doar să iubim.


01

Ion Rizea, director general al TNTm Plinul din noi

03

Claudia Ieremia, în așteptarea Galei UNITER: „În spatele Mariettei stau alte roluri izbutite cu care mă mândresc”

Compozitorul Yves Chamberland: „Țin ca muzica mea să descrie mișcările sensibilității omenești”

36

Interviu cu actorul Matei Chioariu De la mailuri necitite la războaie câștigate

38

Actriţa Roberta Popa Ionescu: „În teatrul pentru copii mă simt liberă şi înţeleasă”

41

Compozitorul Cári Tibor: „Prefer puţină contradicţie între creatori, din asta se nasc ideile”

43

Actorul Adrian Jivan: „E o prostie să fii egoist pe scenă”

46

11

Baritonul și actorul Cristian Rudic: „Cu toţii spunem o comedie cu nodul în gât”

Șocuri și electroșocuri „Iulius Caesar” – The Making Of

50

21

Dansatorul și actorul Răzvan Mazilu Când cuvântul se zbate să iasă

24

Actorul Colin Buzoianu: „Am ambiția să mă redescopăr cu fiecare rol”

27

Dramaturgul Peca Ştefan: „Dacă Shakespeare ar fi trăit azi, cred că şiar fi scris poveştile în limba de azi”

30

Scenografa Judit DOBRE-KÓTHAY: „Tot ce se întâmplă în Egipt, Liban, Tunisia reproduce spectrul halucinant al manipulării”

Uțu actorul care ne privește de sus

atent

ISSN 1842 – 1709

Revistă a Teatrului Naţional Timişoara Str. Mărăşeşti nr. 2; Tel.: 0256 293 397, 0721 083 837 www.tntimisoara.com; ciprian.marinescu@gmail.com geanina.jinaru@tntimisoara.com

Realizatori: Ciprian Marinescu, Geanina Jinaru Corectură: Codruţa Popov Concepţia grafică: Antal Szilárd Foto (în afară de cele altfel menţionate): Adrian Pîclişan

Tipar: Teatrul Naţional Timişoara

05

TNTm: Connecting to Europe La masa rotundă cu membrii rețelei teatrale internaționale ETC.

32


3

„În spatele Mariettei stau alte roluri izbutite cu care mă mândresc” Interviu cu actriţa Claudia Ieremia

Claudia Ieremia // în vizită

Tocmai când credea că s-a dezobișnuit de ele – în favoarea unei avalanșe de roluri principale recente - Claudia Ieremia a fost nominalizată de UNITER tocmai la secţiunea „Cea mai bună actriţă în rol secundar”. Marietta din spectacolul „în vizită”, producția TNTm purtând semnătura regizorală a lui Alexandru Dabija, este partitura care le-a atras atenția criticilor. Cel puțin pe listele de la UNITER, Marietta, femeia cu sufletul

preaplin de un univers de vise tinerești neîmplinite, a eclipsat toate celelalte roluri ale actriței timișorene. Despre ea și despre toate acele roluri care se ascund nevăzute pe aceeași listă a nominalizărilor, ne-a povestit mai multe chiar Claudia.


4

Claudia Ieremia // în vizită

Marietta ți-a adus o nominalizare la UNITER. Ne dezvălui câte ceva din nașterea ei ca personaj? Prin câte Mariette ai trecut pentru a ajunge la cea de pe scenă?

Călătoria de „facere” începe cu multe întrebări, incertitudini, frânturi de amintiri, așteptări, gânduri, sunete, culori, tristeți, neîmpăcări, iar la sfârșitul drumului te trezești vorbind de un personaj, o femeie, Marietta. Asta mă fascinează și îmi place la meseria mea. E un proces care mă uimeşte de fiecare dată. Nu știu cum s-a născut. Pas cu pas. Așa. Marietta avea o proiecție relativ clară în mintea mea, dar îmi era frică. Și am fost sinceră. La un moment dat am spus: nu știu. Aici nu știu. Și am fost vulnerabilă, fără să-mi fie rușine de neștiința mea. Alexandru Dabija a exploatat tocmai această vulnerabilitate și m-a lăsat să mă folosesc de ea în ultimul moment important al personajului (cel în care i se declanșează criza).

De ce crezi că ai fost nominalizată pentru acest rol? Ce a fost diferit de data asta?

Aș putea să-ți răspund: „Pentru că e un rol bine construit, bine gândit și bine jucat”. Simplu, nu? Dar trebuie să mai spun ceva, acum că am ocazia. Nu am fost nominalizată la categoria „premiul de excelență” sau pentru întreaga activitate. Cu toate astea, în spatele Mariettei stau alte roluri izbutite cu care mă mândresc. Deci și experiența mea ca actor cântărește greu în nominalizarea asta. Apoi mai este și rolul, el însuși ofertant și spectaculos. O adevărată partitură. Sau poate că există un timp al lucrurilor... Nu pot să nu vorbesc și despre întâlnirea cu regizorul Alexandru Dabija care își are partea lui de „vină”.

Cum s-a văzut colaborarea cu el în modul în care ai decis să abordezi personajul? Ce resorturi a acționat în tine pentru ca Marietta să fie așa, și nu altfel? Îmi doream foarte mult să lucrez cu Alexandru Dabija, dar pe undeva îmi

era și frică de întâlnirea cu el. Aveam emoții. Așteptam senzaționalul. Să-mi spună marele secret. Să-mi dea formula. Nu așa s-a întâmplat. Am avut totuși înțelepciunea și încrederea de a mă lăsa pe mâna lui. Având încredere în el, am avut încredere în mine. Alexandru Dabija este un regizor care te provoacă să-i propui tu un drum, iar când te rătăcești, te duce de mână mai departe cu răbdare, umor și înțelepciune. Și cu multă ironie. Mi-am făcut bine treaba. La o întâlnire cu un asemenea regizor (de fapt cu orice regizor) nu poți veni cu geamantanul gol. Trebuie să pui câte ceva în el. Aș vrea să mai colaborăm și îi mulțumesc sincer.

Într-un număr mai vechi al revistei spuneai că ești „un actor de primă linie”, o declarație de profesionalism care ascunde tot atâta responsabilitate. Cât de mult speri să iei premiul?

Faptul că am fost nominalizată e important pentru că îmi întărește convingerea că îmi fac meseria așa cum trebuie. Reușita mea în acest rol nu e o întâmplare, e rodul unei constante preocupări... e modul meu de a lucra și de a trăi în teatru. Sigur că mi-aș dori să vin cu premiul acasă... dar, dacă nu va fi să fie, nu e nimic „dramatic”... data viitoare am să-l iau cu siguranță (râde).

Interviu realizat de Geanina JINARU


5

Interviu cu Heidi WILEY

delegat general al Convenţiei Teatrale Europene

„Sunt convinsă că energia pozitivă a Adei Hausvater şi a echipei ei va oferi multă inspiraţie în activitatea Convenţiei Teatrale Europene” Laura Benson, Michael Eickhoff, Heidi Wiley, Bettina Pesch

Convenţia Teatrală Europeană a fost fondată în 1988. Cum s-a născut ideea înfiinţării unei astfel de reţele şi ce dificultăţi aţi întâmpinat în crearea ei?

Heidi Wiley este delegat general al Convenţiei Teatrale Europene (CTE) / European Theatre Convention (ETC) (www.etc-cte.org), cea mai importantă reţea de teatre de stat din Europa, al cărei membru a devenit, recent, şi Teatrul Naţional din Timişoara. ETC este o reţea formată din 40 de teatre din 25 de ţări europene, care oferă posibilităţi multiple de colaborare între teatrele partenere. Ca delegat general al ETC, sarcina principală a lui Heidi Wiley este de a coordona şi de a gestiona viaţa de zi cu zi a reţelei şi de a pune în aplicare strategiile stabilite de Consiliul Convenţiei. Munca ei acoperă o mare varietate de activităţi, inclusiv managementul reţelei, coordonarea activităţilor media, cele de comunicare, însoţirea procesului artistic de dezvoltare a proiectelor, asigurarea legăturii cu actorii politici, organizarea reuniunilor şi conferinţelor ETC şi, nu în cele din urmă, găsirea resurselor financiare şi administrarea generală a ETC.

ETC a fost fondată de trei instituţii teatrale din Germania, Belgia şi Franţa – Staatliche Schauspielbühnen Berlin, Teatrul Naţional din Bruxelles şi Comédie de Saint Etienne –, cu scopul de a crea o reţea de colaborare şi de a facilita schimbul de spectacole şi de personal artistic şi tehnic între teatre, precum şi de a dezvolta forme noi de coproducţie într-un context intercultural, în beneficiul instituţiilor, al profesioniştilor de teatru şi al publicului. Iniţiativa s-a născut chiar înainte de căderea Cortinei de Fier, arătând că încă de atunci a existat o dorinţă puternică de a începe activităţi la nivel european în domeniul cultural. Cele trei teatre fondatoare au simţit nevoia de a realiza cooperarea informală la un nivel superior, prin oficializarea parteneriatului lor. În acest fel, acestea nu numai că şi-au


6 consolidat activitatea, dar au pus bazele unei reţele de teatru care, 20 de ani mai târziu, a devenit cea mai importantă reţea de teatre de stat din Europa. La fondarea reţelei, a fost nevoie de anumite proceduri administrative şi formale, dar n-aş spune că au existat dificultăţi reale în crearea reţelei. De la început, ea a crescut organic, condusă de energiile şi interesele profesionale ale membrilor săi – care au determinat, de asemenea, direcţia activităţilor.

Care au fost primele activităţi din cadrul ETC?

Primele activităţi ale ETC reprezintă încă o parte substanţială a muncii noastre de acum: schimbul de spectacole între teatrele membre, schimbul de artişti şi de tehnicieni, coproducţii între teatrele membre, precum şi organizarea unui Festival de Teatru European în care sunt prezentate producţiile teatrelor membre ETC.

Când a început reţeaua să devină foarte interesantă pentru teatrele din Europa, iar teatrele să înceapă să-şi dorească să fie parte din ea? Odată cu schimbările politice din Europa de după 1989, situaţia a început să se schimbe treptat şi pentru ETC. La începutul anilor `90, reţeaua a crescut în principal în baza relaţiilor personale, şi mai ales cu implicarea teatrelor din ţările occidentale. Pe la mijlocul anilor `90, noi teatre din Europa Centrală şi de

Est au început să îşi arate interesul de a se conecta la reţea. Cu toate acestea, până la sfârşitul anilor `90, teatrele membre ETC au depăşit cu greu numărul de 20, din cauza formelor de cooperare disponibile. Dar în ultimii 10 ani, tot mai multe teatre, atât din Estul cât şi din Vestul Europei au abordat reţeaua în privinţa aderării. Ca o consecinţă, regulamentul de înscriere în ETC a fost modificat şi adaptat în 2006, pentru a facilita accesul teatrelor în ETC.

Ţările cu reprezentativitatea cea mai mare în ETC sunt Germania şi Franţa. Există o explicaţie pentru asta?

În primul rând, cred că acest lucru încă se leagă de istoria de început a ETC, fondată de teatre din Franţa şi Germania. În al doilea rând, cred că reflectă şi reprezintă peisajul teatral european, deoarece ambele ţări sprijină într-o măsură foarte mare creaţia teatrală. În Germania se găsesc mai mult de 140 de teatre de repertoriu, fie de stat, fie naţionale sau municipale, cu ansambluri artistice proprii, iar în Franţa, mai mult de 50 de teatre sunt fie teatre de stat, fie teatre naţionale.

Primul birou al delegaţiei ETC a fost stabilit la Lisabona, în Teatrul Dona Maria. În 1995, biroul s-a mutat la Bruxelles, iar în 2005 la Paris, aflându-se în incinta Centrului Naţional de Teatru (CNT). De ce aţi ales Franţa pentru a găzdui biroul delegaţiei şi nu Germania, care are numărul cel mai important de teatre membre în ETC? Decizia de a muta sediul la Paris în 2005 a fost determinată de doi factori. Sediul central al ETC se află în Franţa, în St. Etienne şi, prin urmare, administraţia urmează sistemul juridic francez. Când Jean-Claude Berutti a fost ales preşedinte în 2005, Centrul Naţional Francez de Teatru (CNT) a oferit ETC spaţiu de birouri, reţeaua beneficiind de vizibilitate şi de infrastructura existentă. Este interesant, dar în 2005 din ETC nu făceau parte atât de multe teatre germane, iar ideea de a merge în Germania pur şi simplu nu era relevantă.

Cum sunt iniţiate, în general, proiectele în cadrul ETC – ca propuneri de colaborare din partea teatrelor, sau ca urmare a ideilor Consiliului ETC? Se poate întâmpla în ambele sensuri. În trecut am văzut proiecte dezvoltate cu succes de către membri, cum ar fi „Orient Express Theatre”, în vreme ce prima ediţie a proiectului „Young Europe – Young Creation and Education in Theatre” a fost ideea consiliului. Dar, în general, accentul este întotdeauna dat de ideile fiecărui teatru membru, iar în timpul adunărilor generale există mereu sesiuni de discuţie a diverselor propuneri de proiect pentru a găsi partenerii potriviţi şi pentru a dezvolta ideile cu eforturile comune ale ETC.

Care este rolul Consiliului ETC în timpul anului?

În general, rolul Consiliului ETC este de a determina strategia reţelei, planul anual de lucru şi de a gestiona reţeaua în conformitate cu dispoziţiile statutare şi de reglementare. Membrii consiliului se întâlnesc de până la şase-opt ori pe an, propun iniţiative, reprezintă ETC la ocazii oficiale, discută despre afacerile în curs de desfăşurare ale reţelei şi iau decizii.

Care dintre proiectele ETC aţi spune că au fost cele mai vizibile în ultimii ani?

Festivalurile periodice organizate de ETC au fost întotdeauna prilejuri bune de a pune în lumină teatrul european şi diversitatea acestuia. În ultimii ani, aceste festivaluri au fost asociate în special cu principalele proiecte artistice ale ETC: „Orient Express” şi „Young Europe”, organizate de către un total de 16 teatre membre din 12 ţări. Un alt proiect remarcabil pe termen lung este editarea regulată a publicaţiei „European Theatre Today”, care prezintă la fiecare doi ani cele mai bune trei piese din fiecare ţară europeană. Catalogul bilingv (franceză şi engleză) este un document de referinţă pentru teatrul contemporan din Europa. Fiecare piesă este prezentată cu un rezumat, o istorie a montărilor, traducerile disponibile, indicaţii despre personaje şi detaliile de contact ale dramaturgului. Catalogul este disponibil gratuit online, în format digital.

Care sunt următoarele proiecte ETC pe care le plănuiţi?

În momentul de faţă pregătim următoarea adunare generală a ETC, sub numele


7 „Către un repertoriu dramatic european”, care va fi de fapt reuniunea de lansare a noului festival european NEAT11 în Nottingham, în luna mai. Pe parcursul festivalului vor fi prezentate spectacole ale membrilor ETC, catalogul „European Theatre Today”. În acelaşi cadru va avea loc primul schimb de tineri din proiectul „European Theatre Young Forum”. Al doilea episod al acestui proiect va avea loc în iunie în Bad Hersfeld, Germania, cu peste 50 de tineri din Norvegia, Luxemburg, Ungaria, Turcia şi Israel. Tot acum pregătim şi următoarea ediţie a proiectului „Young Europe”, care va începe în octombrie şi va avea loc pentru următorii doi ani. Proiectul dezvoltă în sistem classroom piese pentru tineri, cu actori profesionişti şi încurajează tinerii în procesul de scriere creativă, urmând ca piesele să fie prezentate ulterior în şase ţări. Ca membru al consorţiului Platforma, ETC va organiza anul viitor o conferinţă europeană despre rezultatele activităţii platformei. Şi, nu în ultimul rând, teatrele membre ETC şi-au exprimat puternic dorinţa de a colabora mai strâns cu şcolile de teatru din Europa, aşa că vom iniţia o reţea pilot între teatre şi şcoli de teatru europene.

Ce aşteptări aveţi de la Teatrul Naţional Timişoara, ca nou membru al reţelei ETC? Una dintre priorităţile tuturor teatrelor membre ETC este de a lucra împreună, de a colabora în proiecte comune, deci sper că Teatrul Naţional din Timişoara va găsi în curând posibilitatea de a dezvolta idei cu un alt partener de teatru. Fiecare colaborare îmbogăţeşte întotdeauna colectivele artistice, tehnice şi administrative ale teatrelor implicate. Până în prezent, Teatrul Naţional din Timişoara şi-a anunţat

deja interesul de a participa la unul din proiectele noastre viitoare majore, despre multilingvism în teatru. Sunt sigură că, în acest context, contribuţia Teatrului Naţional din Timişoara va fi foarte fructuoasă. Sunt convinsă, de asemenea, că energia pozitivă a Adei Hausvater şi a echipei ei va oferi multă inspiraţie în timpul reuniunilor ETC şi al activităţii noastre. Având deja trei parteneri din România, ETC are o coloană vertebrală puternică în Europa de Est. Sunt nerăbdătoare să consolidăm împreună poziţia reţelei şi a teatrului european, mai ales în acest areal.

Interviu realizat de Ciprian MARINESCU

Din octombrie 2010, Teatrul Național Timișoara este membru al European Theatre Convention (ETC), afiliere care plasează TNTm pe o hartă culturală europeană de amploare. Decizia va genera colaborări şi coproducţii europene în plan artistic, informal, educaţional şi nu în ultimul rînd social. I-am rugat pe câțiva dintre noii noștri parteneri să ne vorbească despre ce a însemnat pentru ei statutul de membri ai unei rețele teatrale internaționale.

`

Claude JUIN

director adjunct Théâtre de l’Est parisien Théâtre de l’Est parisien

Ne-am alăturat ETC în 2008, pentru că doream să ne extindem activitatea pe teritoriul european, mai ales în ceea ce privește circulația textelor, schimbul dintre artiști și deschiderea spre publicul tânăr. În cadrul ETC, echipa noastră artistică a colaborat cu cea dintr-o altă țară (echipa de la Deutsches Theater Berlin). Acțiunea „Young Europe” a prilejuit o coproducție fructuoasă atât pentru actrițe, cât și pentru autorul/traducătorii/regizorii, pe scurt pentru toți cei care au lucrat împreună. Confruntarea

concretă a diferitelor metode de lucru s-a dovedit un real ferment artistic. Așa sperăm noi să se realizeze Europa... Din nefericire, Ministerul Culturii a decis să schimbe direcția teatrului începând cu iunie 2011, dându-i o altă orientare, asfel că nu mai putem prevedea acțiuni europene. Și, cum toate proiectele europene au nevoie de timp... Mesaj pentru TNTm: România este în același timp aproape (fiind o cultură latină) și departe (fiind situată în capătul Europei). Toate încurajările noastre Timișoarei!


8

Christa MÜLLER

Coordonator Relaţii Internaţionale Deutsches Theater Berlin Secretar general al reţelei ETC Deutsches Theater Berlin

Foto: Oliver Paul

Am început să lucrez ca delegat în cadrul Convenţiei Teatrale Europene încă din 1998, întâi ca reprezentant al Teatrului de Stat din Hanovra, apoi al Teatrului Thalia din Hamburg, iar începând din 2010, al Deutsches Theater din Berlin. În anul 2006 am devenit membru în consiliul ETC. În toate aceste teatre am lucrat şi continuu să lucrez alături de Ulrich Khuon (actualul director al Deutsches Theater Berlin – n.n.). Principala noastră motivație pentru aderarea la organizaţie a fost posibilitatea - şi provocarea de a realiza contacte la nivel internaţional. Am făcut parte dintr-o mulţime de programe ETC şi am dezvoltat diverse proiecte, inclusiv în calitate de reprezentant al organizaţiei: schimbul permanent de personal şi de spectacole, programul de traduceri Translation on Stage, atelierele profesionale (în domeniile Internet, machiaj, presă, marketing

Christian HOLTZHAUER Dramaturg Schauspiel Stuttgart Schauspiel Stuttgart

Schauspiel Stuttgart s-a alăturat ETC în toamna anului 2007 – la reuniunea de la Craiova. De doi ani, teatrul nostru avea o echipă nouă; odată reconfirmați pe plan artistic în Stuttgart, am vrut să ne întărim poziţia și în plan internaţional. Deschiderea internaţională este foarte importantă pentru teatrul contemporan. Evoluţiile transnaţionale, cum ar fi procesul de integrare europeană, mondializarea reţelelor digitale sau globalizarea nu pot trece neobservate de teatru, chiar dacă acesta activează în primul rând pe plan local. Am trecut în revistă reţelele de teatru existente şi ne-am decis pentru ETC, cea mai vitală dintre ele. Mulţumită afilierii noastre la ETC suntem în permanent contact cu oameni de teatru din peste douăzeci de ţări. Aflăm de noi creatori, de piese noi şi de noi modalităţi de a face teatru. Acest lucru ne ajută ca, din când în când, să punem sub semnul întrebării modul în care îl facem noi înșine. De asemenea, sub auspiciile ETC am reuşit să derulăm un proiect internaţional de anvergură: „Orient Express”, care în 2009 a plecat din Ankara şi s-a oprit la Stuttgart, staţionând şi în România. Ideea s-a născut la conferinţa de la Craiova, şi toţi

Foto: TJP

sau design), proiectul de mare performanţă Learning Europe de Armin Petras, care a conectat şase teatre europene, proiectele de classroom-play, proiectul Young Europe etc. Următorul pas pe care ni-l propunem este un proiect classroomplay care va conecta trei teatre membre ale ETC – Deutsches Theater Berlin, Teatrul Tineretului din Zagreb şi Fondazione Teatro Due Parma. Textul, „Du bist dabei! – You’re in!„, va fi scris de un tânăr dramaturg de succes, Holger Schober. Este o piesă pentru doi actori concentrată în jurul ideii de casting: ce înseamnă castingul pentru tineri şi cum ajunge să îi transforme. Mesaj pentru TNTm: Aruncaţi o privire la ceea ce s-a făcut şi fiţi atenţi la ce se va întâmpla în timpul Adunării Generale de la Nottingham (26-29 mai 2011 n.n.); cunoaşteţi-vă colegii, vorbiţi cu ei şi generați noi idei împreună cu ei.

partenerii implicaţi în proiect sunt membri ETC. Fără sprijinul conceptual şi financiar al rețelei, proiectul nu ar putut fi realizat. În momentul de faţă ne gândim la alte proiecte, mai mari şi mai mici. Printre cele mai importante se numără desigur conferinţa din 2012 privind multilingvismul - un fenomen al timpului nostru, atât într-o Europă unită în care se vorbesc multe limbi, ca şi în fiecare oraş în care trăiesc împreună oameni din culturi diferite care, de multe ori, în afara limbii „oficiale” vorbesc propria lor limbă. Teatrul, pentru care limba reprezintă o componentă importantă, trebuie să se confrunte cu aceste lucruri. Mesaj pentru Timişoara: Fiecare teatru trebuie să decidă pentru el însuşi ce anume aşteaptă de la aderarea la o astfel de organizaţie şi cu ce poate contribui. ETC trăieşte din iniţiativele şi ideile membrilor săi. O sugestie ar fi politica „pașilor mici”: schimbul de personal, participarea la numeroasele proiecte pentru tineri, şi apoi treptat trecerea la marile proiecte de colaborare va veni de la sine. Pentru început, e important să ne cunoaştem bine, iar ETC oferă cadrul adecvat pentru asta.

Regizorul Grégoire CALLIES

directorul Théâtre Jeune Public Strasbourg Théâtre Jeune Public Strasbourg Théâtre Jeune Public Strasbourg (TJP), Centre Dramatique d’Alsace, s-a alăturat ETC în mai 2010, la iniţiativa directorului adjunct, Sophie Fournel. Cum Strasbourg e în inima Europei, părea firesc ca TJP să devină parte a ETC – o rețea ce numără teatre europene importante. Am intrat in legătură cu Jan Linders, viitorul director artistic al Teatrului de Stat din Karlsruhe. Întâlnirea a însemnat găsirea unui partener pe care l-am căutat timp de mai bine de 14 ani. Participăm împreună în proiectul Young Europe II, drept pentru care pregătim o piesă de teatru filosofic. Făcând aluzie la istoria Strasbourg ca la intersecţia

filosofică a Europei şi la tradiţia alsaciană a „Stammtisch”-ului (masă rotundă), ne propunem să creăm ceva asemănător unei mese rotunde filosofice transfrontaliere, implicând adolescenţi. Mesaj către TNTm: Teatrul din Timişoara trebuie să-şi prezinte cât mai bine activitatea. În plus, ar fi importantă dezvoltarea de trei sau patru contacte cu alţi membri ai reţelei, în scopul creării de parteneriate durabile. Şi nu în ultimul rând, teatrul ar putea lua în considerare contactarea consilierilor europeni români la Strasbourg. Aceştia ar putea fi interesaţi şi capabili să susţină unele proiecte.


Foto: Krisztián Bócsi

9

Imre HALASI

director Miskolci Nemzeti Színház

Radana HROMNIKOVA

Manager de proiect, Slovenské národné divadlo Teatrul Naţional Slovac

Teatrul Naţional Slovac s-a alăturat ETC în 2000. Intenția noastră era de a plasa teatrul slovac într-un context mai larg decât cel regional. Doream să cooperăm cu teatrele din reţea, să fim parte din proiecte, dar şi să iniţiem altele noi, plasând astfel teatrul nostru în Europa. Prin ETC am întâlnit reprezentanţi din diferite ţări şi teatre, iar mulțumită rețelei avem un contract anual de schimb artistic cu Ljubljana (Slovenia). Ei vin să joace la noi în fiecare an, iar trupa noastră e invitată la ei. Am fost, de asemenea, invitaţi la un festival din Turcia, am făcut turnee în Franţa, Serbia, Ungaria. În cadrul ETC am participat la două proiecte majore: Learning Europa în 2004 şi Young Europa în 2009. Ambele au implicat teatre din mai mult de opt ţări, astfel că am avut posibilitatea de a observa stiluri diferite de lucru şi de interpretare ale artiştilor din Europa. În cadrul proiectului Young Europe am organizat o conferinţă internaţională despre artă şi educaţie, la care am invitat specialişti care să prezinte modul în care publicul tânăr din diferite țări e educat să înţeleagă teatrul. Cum nu aveam experienţă în programe educative destinate publicului tânăr, a fost grozav să vedem cum funcţionează şi cum se pot realiza ele. Pe viitor, ne interesează să facem parte şi din Young Europe 2, trebuie să vedem dacă ne putem permite asta și financiar. Mesaj pentru TNTm: Există câteva proiecte ETC care vor începe curând, şi depinde de teatrul vostru să vedeţi care anume vi se potrivesc. Cele mai multe se bucură de subvenţii şi sprijin din partea UE, ceea ce e bine. Categoric, nu rataţi Adunarea Generală în care puteţi întâlni majoritatea membrilor, puteţi discuta posibile proiecte și puteţi stabili contacte importante cu alte teatre. Mult noroc şi bun venit în familia ETC!

Teatrul Naţional Miskolc

Teatrul Naţional Miskolc a devenit membru oficial al ETC în primăvara anului 2010. Acum câţiva ani ne-am dus la Zagreb pentru a vedea senzaţia stagiunii, un spectacol intitulat „Zagrebacki Pentagram”, realizat de regizorul italian Paolo Magelli. Paolo este un vechi prieten de-al meu, care mi-a povestit despre organizaţia ETC, despre caracterul progresiv al reţelei şi proiectele interesante pe care le propune. În Zagreb l-am întâlnit pe directorul general al Teatrul Tineretului Zagreb, Dubravka Vrgoc, cu care am discutat despre condiţiile de admitere. După o procedură scurtă am devenit singurul teatru maghiar membru al organizaţiei. Nu suntem membri ai reţelei de mult timp, dar deja sunt evidente avantajele. De exemplu, avem posibilitatea ca, sub egida ETC, să cunoaştem alte teatre membre, să identificăm noi parteneri de proiect şi să facem schimb de profesionişti de teatru. Putem, de asemenea, să utilizăm biblioteca electronică a reţelei, care conţine versiuni traduse ale pieselor contemporane de teatru european. După intrarea în reţeaua ETC, am păstrat contactul cu Teatrul Naţional din Cipru. Ca parteneri ai lor ne-am racordat la un proiect european intitulat Young Europe 2, concentrat pe problemele tinerilor. Piesa unui tânăr autor maghiar, Krisztián Grecsó, va fi montată de un regizor de teatru cipriot, iar textul unui dramaturg cipriot va fi montat de un regizor maghiar. Ambele spectacole vor avea distribuţii mixte ungaro-cipriote. În cadrul unui alt proiect, Youth Forum, studenţi maghiari vor participa la un eveniment în Germania, experienţele lor urmând să se reflecte într-o producţie comună, la sfârşitul anului. Am primit, de asemenea, o cerere de la Heidelberg, pentru realizarea unui proiect comun despre minorităţi, folosind surse reciproce de dans şi proză. Mesaj pentru TNTm: Doresc să felicit Teatrul Naţional din Timişoara pentru aderarea la reţeaua ETC. Sper că vom colabora în scurt timp în cadrul organizaţiei. Sunt convins că în România multiculturală există multe posibilităţi incitante. Cred, de asemenea, că pentru Timişoara ar putea fi interesante proiectele pentru tineret şi cele transfrontaliere.

Foto: Lena Obst

Dr. Manfred BEILHARZ

director artistic al Hessisches Staatstheater Wiesbaden Director artistic al Festivalului „Noi piese de teatru din Europa” Preşedinte al International Theatre Institute (ITI) Berlin Hessisches Staatstheater Wiesbaden

M-am alăturat ETC foarte devreme – în Anul european 1992, când eram director artistic al Schauspiel Bonn. În același an am fondat festivalul „Theaterbiennale – New Plays from Europe” („Theatrebiennale – Noi piese de teatru din Europa”), împreună cu dramaturgul Tankred Dorst. În 2004, am transferat evenimentul la Wiesbaden, dat fiind că din 2002 eram directorul artistic al Hessisches Staatstheater Wiesbaden. În cadrul festivalului am realizat mai multe schimburi de spectacole cu membrii ETC. Tot în cadrul acestui festival, ETC a sprijinit organizarea workshop-ului

„Forum for Young European Playwrights” / „Forumul Tinerilor Dramaturgi Europeni” şi a realizat una dintre întâlnirile reţelei la Wiesbaden. A fost o ocazie pentru schimburi artistice, iar ulterior am schimbat spectacole cu membri din Slovenia, Polonia etc. În plus, atât la teatrul din Bonn, cât și la cel din Wiesbaden, am realizat schimburi de personal artistic și tehnic cu teatre din alte țări. Vom continua cooperarea cu ETC şi la următoarea ediţie a festivalului, în iunie 2012, dar şi cu ocazia altor proiecte viitoare. Mesaj către TNTm: Fiţi deschişi şi curioşi la toate proiectele ETC – şi bucuraţi-vă de reţeaua noastră europeană! Bine aţi venit!


10

Ira RATEJ

director artistic al Slovensko narodno gledališče Nova Gorica Teatrul Naţional Nova Gorica, Slovenia

Teatrul nostru a luat pentru prima oară parte la adunările generale ale ETC în anul 2000, la Oslo, în calitate de observator; anul următor am devenit membri asociaţi şi în 2003 - membri cu drepturi depline. Cel mai mult ne-a interesat posibilitatea de a avea proiecte internaţionale comune şi schimburi de spectacole şi de informaţii despre dramaturgia europeană contemporană şi despre noile producţii teatrale. Printre cele mai importante activităţi ale teatrului nostru în interiorul Convenţiei se numără schimbul de producţii cu alte teatre membre şi organizarea Festivalului ETC în 2004, care a încheiat unul dintre cele mai ambiţioase proiecte ale ETC – „Theatres in Europe: Mirror of Displaced Peoples” / „Teatrele din Europa: oglinda oamenilor strămutaţi”. Festivalul a avut loc împreună cu Festivalul Internaţional de teatru MEJ NI FEST (TEATRU FĂRĂ FRONTIERE), fiind susţinut financiar de Comisia Europeană, în cadrul programului Cultura 2000. Festivalul a prezentat 16 spectacole din România, Serbia, Croaţia, Italia, Franţa, Spania, Suedia, Ungaria, Marea Britanie, Republica Cehă, Germania, Luxemburg, Austria, Slovacia, Norvegia, Lituania şi Slovenia, dintre care patru montări au fost premiere absolute. Apoi am fost în turneu cu spectacolele noastre la trei teatre care fuseseră invitate în festival. Am prezentat „Visul unei nopţi de vară” în cadrul Spring Theatre Festival din Salonic şi în Festivalul Shakespeare de la Craiova, în 2003, şi „Aşteptându-l pe Godot” la Göteborg, în 2005. În cadrul programului de cooperare dintre membrii ETC, spectacolul noastru „Bacchae” / „Bacantele” de Euripide a fost invitat la Adana şi Istanbul (pentru ediţia a IX-a a Festivalului Internaţional de Teatru Sabanci, 2007).

Ca parte a proiectului de producţie a trei piese de David Edgar, am realizat prima montare slovenă a piesei „The Shape of the Table” / „Forma mesei” (2004), iar ca parte a proiectului „Teatrele din Europa: oglinda oamenilor strămutaţi” am realizat prima montare a piesei „Medtem (Meanwhile)” / „Madtem (Între timp)” de Srečko Fiser, scrisă special pentru acest proiect (2004). Textul a fost publicat ulterior de ETC într-o ediţie bilingvă (2005). În proiectul „Orient Express” am găzduit la Nova Gorica spectacole din Zagreb şi Ankara şi am luat parte la evenimentul final al proiectului, Festivalul ETC de la Stuttgart, cu spectacolul „The Titanic Orchestra” / „Orchestra Titanic” (2009). În cele din urmă, am luat parte la proiectul TRAMES 5, montând piesa „La petite pièce en haut de l’escalier” / „Cămăruța din capul scărilor” de Carole Fréchette. Pentru moment n-avem planificat nici un proiect de colaborare cu membrii ETC, din cauza reducerilor bugetare pe care le suportăm. Din păcate, situaţia financiară se va agrava în 2012. Şi nu vrem să ne obligăm să participăm la proiecte internaţionale fără a ne putea ridica la nivelul propriilor noastre exigenţe. Sper să reuşim să restabilim cât mai curând legăturile cu membrii ETC. Majoritatea programelor aprobate şi susţinute de ETC sunt interesante şi oferă platforme creative pentru schimburi de idei şi procese de lucru. Deci, pentru următorii doi ani, vom considera o reuşită chiar şi numai păstrarea statutului de membru ETC şi participarea la adunările generale ale Convenţiei. Mesaj către TNTm: România este o mare necunoscută pentru mulţi europeni şi multe ţări europene. Ar fi util ca Teatrul Naţional din Timişoara să-şi prezinte cât mai bine activităţile artistice trecute şi prezente la nivel internaţional.

Holk FREYTAG

director al Bad Hersfelder Festspiele Bad Hersfelder Festspiele

M-am alăturat ETC în 2006, având convingerea că teatrul poate juca un rol vital în dezvoltarea unei noi identităţi a Europe unite. Proiectul EUROPOLIS 2050 propus de Festivalul de la Bad Hersfeld nu ar fi fost posibil fără sprijinul ETC. Am dezvoltat proiectul împreună, iar acum organizăm în fiecare an International Youth Festival / Festivalul Internaţional de Tineret, cu participanţi din şase ţări europene diferite. Tinerii sunt trimişi de teatrele membre ETC. De asemenea, am întâlnit artişti minunaţi prin intermediul ETC. Vremea concentrării pe problematici naţionale s-a terminat la noi. Dacă noi, ca europeni, vrem să concurăm cu alte regiuni puternice cum ar fi Asia, America sau Africa, va trebui să gândim internaţional. ETC este un pionier în acest domeniu – şi este cea mai bună reţea culturală europeană. Următorul proiect pe care îl vom realiza împreună cu ETC este a doua ediţie a Forumului

Internaţional de Tineret, în cadrul festivalului de la Bad Hersfeld. Şaizeci de tineri între 16 şi 19 ani se vor întâlni şi vor schimba idei despre cum va arăta Europa în următorii patruzeci de ani. Pe viitor ne propunem să realizăm un schimb de piese originale de teatru pe acelaşi subiect, între teatrele membre ETC. Mesaj către TNTm: Felul în care Teatrul Naţional din Timişoara poate realiza proiecte în cadrul ETC depinde de programul specific al acestei instituţii. Aş fi încântat dacă reprezentanţi ai teatrului ar participa la festivalul nostru, precum şi la Forumul Internaţional de Tineret sau la alte activităţi pe care le desfăşurăm. Sunt absolut sigur că TNTm va putea convinge și alte teatre din Europa să monteze piese româneşti. De asemenea, ar fi benefic dacă Teatrul Naţional Timişoara s-ar înscrie în programul de traduceri al ETC. În orice caz, va trebui să îşi ofere propriile idei de colaborare în cadrul reţelei.

Anchetă realizată de Ciprian MARINESCU


11 Iulius Caesar

Șocuri și electroșocuri

„Iulius Caesar” – The Making Of

Experiența Alexander Hausvater e în sine o provocare. Pentru echipa din spatele spectacolului „Iulius Caesar”, regizorul a adăugat una în plus: câteva minute de reflecție, în scris, asupra modului în care aportul personal la crearea

Iulius Caesar

unui spectacol eveniment își pune amprenta pe existența cotidiană a fiecăruia. „Observații, similitudini, dubii, poate revelații”, detalia invitația lansată pe cale electronică de Codruța Popov, secretarul literar al TNTm. Patru actori au răspuns provocării. Acestea sunt cuvintele lor.


12 Romeo Ioan, Benone Viziteu, Andrea Tokai, Victor Manovici, Colin Buzoianu // Iulius Caesar

Corina Dohanici

actriţă, asistent de regie Ceau Codruța, De abia acum găsesc o clipă liberă în care aş putea scrie câteva gânduri despre această experienţă prin care trec ca om, în primul rând, apoi ca „angajat” într-un eveniment artistic. Suntem încă în prima jumătate, o perioadă de acumulare de informaţii, idei, de relaţionări umane și artistice. Să încep însă cu începutul. Undeva în jurul datei de 16 octombrie am primit chiar de la tine textul piesei cu numele „Iulius Caesar” - William Shakespeare. Cum auzisem măcar „din greşeală” ambele nume - personaj istoric şi dramaturg - primul gând a fost că voi citi piesa lui Shakespeare. Este foarte adevărat că, sub numele dramaturgului, apărea: „traducere şi adaptare de Peca Ștefan, pe un scenariu de Alexander Hausvater”, dar încă nu înţelegeam mare lucru din această precizare. Şoc: prima pagină începea cu intrarea publicului şi era aproape plină cu didascalii. Primul personaj ce apărea în textul piesei era Profesorul. Pentru mine totul era deja în ceaţă. Stăruitoare din fire şi preocupată să

Ioan Strugari, Ion Rizea // Iulius Caesar

„înţeleg” lucrurile, insist şi mă apuc de citit... piesa... Pentru că nu am totuși o părere proastă despre mine, am crezut că textul nu e scris în româneşte. Nu înţelegeam mai nimic... Ba pe la jumătatea textului a început să mă doară capul aşa că am renunţat să citesc. Nici măcar nu mai aveam curiozitatea firească de a vedea cum se termină... Am reluat textul într-o altă zi, şi parcă la a doua citire nu mai eram chiar atât de în ceaţă. Îţi spun de această primă senzaţie, deoarece la prima repetiție, când încă nu se ştia distribuţia, am văzut cum îi copleșea pe actori. (Trebuie să-ți spună ei asta.) A urmat prima mea discuţie cu Alexander Hausvater în calitate de asistent de regie. Am reţinut 2 lucruri: că ceea ce se întâmplă este un eveniment, nu un spectacol, şi că doreşte sunetist încă de la primele repetiţii. Am intrat cu bunăvoinţă, dăruire, şi mai ales cu multă inocenţă în acest proiect. Nu a trecut nici o lună de la prima întâlnire cu textul, cu regizorul, cu distribuţia... şi am senzaţia că au trecut deja 10 ani. Astăzi a fost ultima repetiţie în care s-a făcut miză. Cu alte cuvinte piesa e în picioare, dar suntem ca şi copiii pe la 10 luni. Încă nu ştim să mergem... mai cădem, ne mai clătinăm. (Aştept ziua când vom putea alerga, hahaha!) Cum există mai multe spaţii de joc şi sunt scene care au loc simultan, simt o nevoie acută de a ordona intrările şi ieşirile actorilor. E foarte greu să îmi dau seama ce se întâmplă deodată, ținând cont că am doar o mână cu care să scriu. Dar să revin la şocurile pe care mi le-a produs acest eveniment până acum. Al doilea şoc l-am avut în momentul în care mi s-a cerut să notez TOT. TOT ce? Dacă nu ai mai lucrat cu Hausvater, dacă nu îi ştii limbajul, dacă „nu te prinzi de ceea ce vrea”, dacă nu cunoşti partea tehnică din spatele unui asemenea gen de spectacol,


13

Victor Manovici, Călin Stanciu Jr. // Iulius Caesar

dacă ţi-e greu să pricepi textul, cum să facă faţă mintea şi sufletul la TOT? Greu, dar nu imposibil. Şi am început să-mi stabilesc priorităţi din acest TOT. Mai ales că eu îmi închipuisem că trebuie să-i ajut pe actori. De unde să-mi imaginez că trebuie să mă preocupe şi recuzita, sunetul, luminile? Primul meu text - am trecut deja la al doilea pentru că nu mai înţeleg nimic din notațiile de pe primul - e plin de indicaţii pentru actori. După „clasica” citire la masă, am trecut la miză. Am început să recunosc limbajul textului în limbajul regizorului și să constat că nu e doar pentru mine mai greu de înţeles. Cei care au mai lucrat cu el au o relaxare demnă de invidiat, dar nici acum nu îmi dau seama dacă efectiv îl înţeleg ... Oricum ar fi, se vede, se simte determinarea lui Hausvater față de ceea ce trebuie să fie acest eveniment. În momentul ăsta încep să înţeleg ce vrea, dar nu am încă foarte clar în minte structura tehnică a piesei. Aștept cu mari speranțe ca lucrurile să se lege, pentru că, deocamdată, am senzaţia că suntem „traşi cu cheia”, răspundem pur şi simplu unor comenzi. Ne dezvăluim personalităţile doar în pauzele dintre repetiţii. Sper să se inverseze cât mai curând lucrurile. Nu ştiu ce mai urmează, dar cred că aş fi în stare să scriu un roman despre şocurile ce îmi tot dau târcoale... Al treilea şoc: după ce în prealabil mi se spusese să opresc unde nu înţeleg, nu puteam opri „tăvălugul” nici dacă aş fi aruncat o bombă. Hausvater e ca un tren care trece prin gări dar nu opreşte. Dacă te sui în tren din mers, norocul tău. Dacă nu... rămâi în gară! Şocul 4: o exprimare defectuoasă faţă de unul din actori, urmată de mici scântei...

doar ceartă şi pierdere de vreme. Șocul 5, dar cu siguranţă nu ultimul: astăzi Hausvater m-a făcut incapabilă, pentru că nu am zis ceva exact atunci când a vrut el... hahaha! Aștept şocul 6. (...) Dacă reuşim să facem ca spectacolul să ajungă la toţi cei chemaţi să-l creeze, aici fiind implicat şi spectatorul - încă de la prima pagină, chiar de dinaintea apariţiei atunci va fi într-adevăr un eveniment şi nu un spectacol ca toate celelalte. Dar până acolo mai e cel puţin o lună şi ceva (vreo 10-15 ani pentru mine). Sper să nu îmbătrânesc, ci să cresc, să mă împlinesc în tot acest timp. Parcă am făcut compunere, dar asta mi-a venit. Te pup şi sper să găsesc timp până la premieră să-ţi mai scriu. spor la treburi, Corina


14

Ceau Codruța, Nu am mai apucat să notez gânduri despre ceea ce se întâmplă la repetiţii, dar simt o evoluţie a tuturor. Sunt tot mai convinsă că va fi un spectacol bun. Sunt prea multe elemente ale acestui puzzle imens pentru a nu ajunge la spectator, fie el de orice rasă, naţie, concepție sau personalitate. M-am liniştit brusc ieri, când a început lucrul la lumini. Aproape că nu îmi vine să cred văzând cum Moga (Lucian Moga, video n.r.) reuşeşte să lege aparent atât de simplu lucrurile cu care noi ne chinuim de o lună jumate încoace. Eu încă nu-mi găsesc locul real în proiect, încă mă mai întreb ce sunt: asistenta de regie, om de serviciu, actor? Cu siguranţă sunt şi eu unul dintre cei mulţi care participă la acest proiect şi cred că m-am adaptat destul de bine lucrului şi echipei. Mă bucur foarte mult, dincolo de întrebări, iluzii, frământări şi speranţe, că am reuşit să fac parte - printr-o fericită întâmplare - din această trupă. Aş dori din tot sufletul ca fiecare spectator să vină la spectacolul ăsta din dorinţa de teatru şi să plece cu necesitatea de a schimba ceva în primul rând în el însuși. Cred că ţara şi lumea în care trăim au nevoie de un asemenea avertisment. Totul devine important când devine o necesitate.

Doru Iosif, Ion Rizea // Iulius Caesar

Cât despre echipă, cred că Timişoara se poate mândri cu o trupă de teatru reală. Şi asta e evident din adaptarea rapidă a celor apăruţi întâmplător în acest proiect, cum e Matei. Suntem cu toţii puţin obosiţi, dar încă în putere. Te salut şi spor la treburi. Corina Dragă Codruța, îţi scriu un ultim e-mail înainte de premieră, și mă simt în faţa calculatorului ca la o confesiune sinceră. Nu ştiu nici în acest moment care este exact statutul meu în proiect, dar ştiu că sunt un om care pur şi simplu își doreşte să creeze ceva frumos, miraculos, ceva ce eu cred că este posibil prin teatru. E o diferenţă atât de mare între ceea ce simţim şi ceea ce se întâmplă în realitate încât, ca să citez din Hausvater, „dracu ştie” ce e cu adevăr real şi ce nu. Știu foarte clar că actorul poate crea miracole, poate provoca impresii, poate schimba convingeri. Şi mai ştiu că şi partea tehnică e un liant foarte important şi necesar în actul artistic. Ştiu că inclusiv cel care a dat cu „rugină” pe decor e important. Ştiu că în general „tehnicienii” au o altfel de gândire şi aplomb în ceea ce priveşte un act artistic, dar până la urmă poate tocmai aici stă frumuseţea, în faptul că fiecare e diferit. (...) Ce ştiu cu siguranţă este că nimeni nu va rămâne indiferent la acest spectacol. Şi că a fost realizat ceea ce s-a stabilit de la bun început, o primă reprezentație pe 15 decembrie. Crede-mă, nu-mi închipuiam că va fi posibil. Îmi doresc să fie şi cu succes, dar aici, oricât de bine mi-aș fi făcut treaba de asistentă de regie, nu pot să am nicio certitudine. În speranţa că spectacolul va continua să crească și după premieră şi că va fi asumat de toată lumea, inculsiv de mine, te salut şi îţi doresc o noapte bună. Corina


15

Colin Buzoianu, Doru Iosif, Matei Chioariu // Iulius Caesar

Doru Iosif, actor Prima săptămână

*

Azi m-am mutat într-un salon nou la profesorul Alexander. Zice că a introdus o nouă terapie. O să jucăm teatru. După masă, înainte de contravizită, a venit asistenta şi ne-a împărţit nişte texte. E vorba despre unu’ Iulius Cezar şi cum a vrut el să se facă împărat sau cam aşa ceva şi despre viaţa lui secretă că pe texte scrie secret. Pe urmă a venit profesorul Alexander şi ne-a pus să citim. Ne-a spus că nu ştie ce o să jucăm fiecare, dar eu cam ştiu, că ne-am întâlnit acu’ câteva săptămâni în curte şi mi-a spus că mă vede în Cezar. Mi-a mai spus ceva şi directoarea spitalului. Cred că o să-mi fie cam greu; eu sunt aici pentru că am spus că sunt „Decebalus per Scorilo” (nu neapărat în ordinea asta).

*

Azi ne-a spus ce rol are fiecare, da’ aşa

de repede că n-am reuşit să reţin fiindcă eu sunt Cezar. Şi Cezar nu trebuie să reţină fiindcă el ştie deja. Mai încolo când mă plimbam pe coridor nu ştiu ce mi-a venit şi am băgat capul la el în cabinet. Profesorul Alexander m-a întrebat că ce vreau. „Am venit, am văzut, am plecat”, am zis eu. El îmi spune că şi Cezar a spus asta, dar altfel. Eu cred că am început să intru în personaj.

*

Trebonius şi Lucius care-s vecini la al doilea rând de paturi au râs azi de Cezar. Păcat că piesa nu-i de-adevăratelea, că îi excomunicam din salon. Sau mai bine plecam eu. Da de ce eu, că mai bine primul în salon decât al doilea pe coridor. Brutus a zis că şi pe asta a zis-o Cezar, dar iarăși altfel. Ăia doi se prăpădeau de râs la ce ziceam eu, da’ ştiu că îi rodea pizma că ei nu pot să fie Cezar şi că le-am aruncat zarurile. Să spun cum o fost: Lucius şi Trebonius jucau table în draci în puterea nopţii şi se luminau la o baterie care-mi bătea mie în ochi: „Bă încetați că Cezar vrea să doarmă”. Da ei nimic şi

că să-mi pun perna în cap dacă nu-mi convine. Atunci pac! le-am luat zarurile şi le-am aruncat pe geam: „Zarurile au fost aruncate nenorociţilor”, că de când am început rolu’ ăsta multe chestii îmi vin în latină. Şi mi-a venit să le trag una peste bot, da mi-e teamă că o să se supere profesorul Alexander, care nu ne dă voie să ne batem decât în mod organizat sau ca o completare la terapie.

*

Profesorul Alexander ne-a spus că pentru documentare la piesă să nu stăm numa’ în salon şi să observăm şi ce mai e pe afară. Pe afară, la ora prânzului, e că organizaţia „Dreapta” a protestat împotriva celor cu o mână mai lungă şi a unor minorităţi favorizate care au acaparat ilegal proprietăţi şi centrul şi fac viaţa amară vecinilor din imediata apropiere şi de peste gard. Eu zic că s-a facut greșeală mare, că dacă nu le dădea proprietăţi înapoi la ăia care le-au avut înainte, ăia nu ar fi avut ce să vândă unor favorizaţi de culoare şi ar fi rămas ăia cu corturile şi şi-ar fi făcut


16

Ion RIzea, Alina Reus // Iulius Caesar

viaţa mai veselă între ei nu nouă. Decât să ne scuipe coji de seminţe şi scuipaţi, că a înnebunit portaru’ de la nervi şi nu pot să-l interneze că are asigurare din Ucraina şi nu e valabilă aici, cam asta am observat. Am mai observat că în piesa noastră Cezar nu moare de tot, el mai stă oarecum viu și din când în când ca o fantomă încă două acte ca Ceauşescu în conştiinţa unora.

*

Dimineaţa am făcut nişte exerciţii fizice şi mi-a venit o poezie: „Foaie verde trei migdale Cezar e la-nviorare”. Pe urmă, din cauza efortului, mi-a venit transpiraţia şi a trebuit să-mi schimb tricoul cu cineva din Senatul Romei. Apoi a venit Peca (aşa îl cheamă pe bune) şi a tot notat ceva pe nişte foi, că o să cam schimbe cică textul sau mai adaugă ceva. Poate la mine nu. După contravizită a venit compozitoru’ care o să ne cânte şi încă un profesor din piesă, Profesorul Mazilu, care o să ne danseze şi o să dansăm şi noi că n-o să ne uităm numai la el. Cică în decembrie, când se termină piesa, o să ies de aici complet vindecat şi o să pot să-mi reiau

vechea identitate, adică numele meu real, Împăratul Iosif al II-lea. Da’ circulă zvonuri că nimeni nu mai iese întreg de aici.

*

Dimineaţă electroşocuri

*

După masă a venit profesoara şi am făcut latină. Da’ atâta vreme cât a mai rămas ceva de făcut, cred că n-am făcut nimica, aşa că o să fac în continuare engleză. Asta a zis tot Cezar. Săptămâna a doua

*

Azi profesorul Alexander ne-a arătat decorul în care o să jucăm: un fel de găleată, da’ cu lumini (LED-uri). Eu am întrebat cum o să încăpem toţi acolo, să ne şi mişcăm. Profesorul Alexander a spus că n-o să ne mişcăm, numa’ ne uităm în ea. Dar o să jucăm şi afară şi nici n-o să ne fie frig, fiindcă la actorii de-adevăratelea, atunci când creează, nu li-e foamă, nu li-e sete, nici de impozite nu se tem, că ei beau roua de la artă şi ea nu te lasă să te prăpădeşti (asta cu impozitele nu-i prea clar da’ o să-l întreb pe Traian Decebal de la salonu’ 2, care-i

contabil, că l-au internat că a luat şpagă 5 kile de cârnaţi care, de doi ani de când e aici, s-au uscat de-o să-i mănânce cu drujba). Eu cred că noi suntem mai de-adevăratelea decât toţi oamenii de pe lume, că nu ne trebuie nici bani şi că facem piesa de dragul lu’ profesorul Alexander şi a tratamentului bun de la spital, că avem un spital ca o mamă, că avem directoare că dacă era director era ca un tată.

* Profesorul Alexander ne-a prins când schimbam medicamentele între noi şi a zis: „Stai nu mai schimba nimic! Și din momentu ăsta dă-i lui Cezar ce-i a lu’ Cezar, lui Brutus ce-i a lu’ Brutus lui Casius ce-i a lu’ ...”, şi aşa mai departe până a rezolvat tot salonu şi coridoru’ şi ne-a spus să nu mai schimbăm niciodată între noi că nu toţi suntem cine ne credem şi s-ar putea să ne cauzeze.

* Azi noapte, fiindcă era lună plină sau aşa mi s-a părut mie pentru că era geamu’ nespălat şi băteau neoanele de la reclamă, da’ aşa cu irizaţii de la căcatu’ de la muşte, foarte frumos, mi-am pus un


17

Romeo Ioan // Iulius Caesar

cearceaf şi o lanternă sub nas, de arătam de groază. Da’ nu m-am speriat pentru că ştiam că sunt eu. Şi m-am dus la patu’ lui Brutus: „Ne vedem la Filipi”, de s-a speriat aşa tare că a dat cu capu’ de stativu’ de la perfuzii - că de când m-a omorât, în piesă, nu te mai înțelegi cu el şi umblă labil şi-i dau calmante cu perfuzia. Când şi-a mai revenit, şi-a dat seama imediat că sunt fantomă şi m-a întrebat - să nu audă Cassius care dormea în picioare - că „De ce la Filipi?”. Pentru că până acolo e foarte departe şi poate te calmezi pe drum şi nu te mai baţi cu Antonius şi Octavius că o să trebuiască să te sinucizi şi nu e creştineşte (da’ poate că la precreştini nu-i aşa grav). Aşa spune la adevărul istoric unde-i cam ambiguu, da’ te poţi exprima factice. Aşa am văzut eu la „Descopery” o chestie cu maşina timpului, că dacă ai o viteză exorbitantă de mare te poți vedea din spate sau mă rog din profil.

*

În piesă zice că Cezar să se ferească de 15 Martie, pentru că atunci e sărbatoarea Ciupercalia sau cred că Ideile lui Martie la romani, fiindcă la iberici cred ca-i zice Capşunaria.

*

Iar am uitat textu’, da’ profesorul Alexander a spus că nu contează că uiți, mai grav e să nu-ţi aminteşti. Io

acuma mi-am amintit că ne-a adus de la pavilionu’ de femei pe Iudita, nu aia din Biblie, care o să ne şoptească cuvintele care nu ne vin. Da’ nu poate să ne şoptească şi cum să ne mişcăm, că-i sare rotula şi trebuie să fim foarte atenţi când îi sare şi să ne uităm pe sub paturi, așa că nu mai putem fi atenţi la piesă.

io l-am provocat pe Lucius să vorbească în afara piesei, ceea ce era adevărat şi asta dovedeşte încă o latură umană a lui Cezar, faptul că recunoaşte că el a vorbit cu Lucius nu Lucius cu el.

*

Azi am ajuns la moartea lui Cezar, da nu ca-n Şecspir, că la noi au băgat curent în el cu Kilowatu’, de era să sară ceaşca din stâlp. Oricum, cu asta nu te joci şi la premieră trebuie să ai o rezervă de curent sau măcar să investeşti în sistemu’ energetic. Da’ io cred că nu poţi să-l omori pe Cezar şi să mai rămână şi curent; trebuie să te hotărăşti: ori Cezar, ori curent.

Azi l-au externat pe Procust Vasile, da’ nu vrea nimeni să se mute în patu’ lui că era unu’ de ăla cu motoraşe şi reglaje şi l-a paradit dobitocu’. Se tot urca pe noptieră şi sărea pe el, totuși au zis asistenţii că oricum spitalu n-o să fie în pagubă, că îl impută la aparţinători sau la familie ori la asigurări. Nici nu-l înghiţea nimeni, că ne momea să stăm pe patu’ lui şi dădea drumu’ la motoraşe şi după aia le bloca cumva şi rămâneai înţepenit şi te gâdila la tălpi cu peria de la WC până sughiţai de râs, da’ de ăla nervos şi cu sufocări. Cred că şi de aia s-a paradit patu.

*

Abia acuma am înțeles ce înseamnă să te teleportezi, pentru că trebuie să fii când într-o parte, când într-alta a decorului, da’ aşa repede că-ți vezi ceafa, cum am mai zis. Şi mi-a mai spus că mă mişc ca o maimuţă, da’ nici Cezar nu-i chiar om, chiar dacă vrea să se facă împărat. Pe urmă a strigat la Lucius, însă i-am zis că

Săptămâna a treia

* M-am luat cu tratamentu’ şi n-am mai scris. Sedative, electrice, una, alta, că eram chiaun şi nu ştiu da’ eram foarte calmat de la calmante şi o fi fost sau nu sau mi s-a părut da’ a apărut unu’ în salon cu un câine, ceva între Ciupacabras şi câinele din Baskerwille. Și zicea profesorul Alexander că o să joace în piesă şi ori ne omoară pe rând, ori pe toţi odată, n-am înţeles bine. În orice caz, spectatorii o să se pişe pe ei, da’ io cred că o să le dea calmante la uşă.

*


18

A mai apărut cineva din afară care cică o să scrie o carte despre Noul tratament, o domnişoară care e familiarizată cu activitatea din spitale şi pe care n-o mai miră nimic. Da nu putem să mai fim slobozi la gură mai greu o să fie cu Trebonius, că are sindromul Tourette şi o să trebuiască să înjure în gând. Pe mine m-a luat deoparte şi mi-a pus întrebări cu reportofonu’. Din prima m-am speriat, da’ după aia m-a luat aşa o căldură şi o ameţeală plăcută de la vorbit, că am înhăţat reportofonu’ şi atâta am spus că a trebuit asistenţii să mă gâdile să-i dau drumu’, că vorbeam despre cultură şi io am luat-o mai din jos, adică de la facerea culturii, că la cultură mă ştiu.

*

Azi la cină ne-au dat iaurt „Cufurel”, cu bucăţi de prune. Cică n-a apărut pe piaţă şi-l experimentează pe noi că suntem spital de categoria 0.

*

Prof. Alexander zice că Cezar mai are o sarcină, să fie impotent, da’ io cred că Cezar a avut oreion când era în campanie în Galia şi a făcut şi amigdalită, că atunci când zbiară la Senat e cam răguşit.

*

Prof. Alexander ne-a pus să facem biografia personajului şi io m-am dus aşa departe cu urmaşii lui Cezar, că am ajuns până la Nero ăla de avea o nevastă pe nume Popeea sau Popey nu mai ştiu. Da’ cum să fie nevasta lui Nero un marinar, că nici nu avea din ce trăi, că pe vremea aia nu era spanac? Da’ mai ştii? Că împăraţii ăştia cum veneau înspre noi erau din ce în ce mai nărăviţi. Ăsta a dat foc la Roma ca la mirişte, s-o sistematizeze, că n-avea buldozere şi screpere şi dumpere şi excavatoare, că nu se inventase încă motorina. Pe urmă ne-au arătat la sala de mese un film cu Dinică, „Prin cenuşa imperiului”, să ne facem o idee.

*

Azi am făcut exerciţiu cu halatu’n cap, că trebuie să mergi şi să spui fără să vezi nimic, şi nici să nu spui dacă ai văzut. Da’ nici nu-ţi închipui câte vezi, că eram cu capu’ în jos şi mă uitam la papuci. Am văzut de ce e Brutus aşa treaz, că nu-şi ia toate medicamentele şi cred că jumătate le aruncă sub pat învelite în foiţa de la batoanele cu „Rom cel dublu”. Asta în cârdăşie cu Cassius, Mettelus şi Decius, că nu avem voie să băgăm în salon decât două batoane pe săptămână. Am mai uitat că a adus de la pavilionul de femei

pe nevastă-mea Calpurnia şi pe mai multe paciente, că nu-i voie să le spui bolnave pentru că nu-i etic şi că ni se spune că societatea-i bolnavă, nu noi şi io am zis că ar fi bine să mai ieşim din când în când în societate, să le băgăm minţile în cap. Noi am râs de chestia asta, da’ asistenţii n-au, că ei nu sunt permanenţi.

*

Mi-au scăpat şi mie nişte înjurături când m-am lovit de noptiera lui Casca, da’ nu s-a prins nimeni că am zis în latină. De ce s-o fi chemând asta noptieră, că io m-am lovit ziua de ea, de ce nu-i zice zilieră? M-am uitat la Antonius care s-a lovit de o asistentă, da’ n-a înjurat deloc. Cred că şi ăsta înjură în gând.

*

Azi, în ziua liberă de teatru, am făcut curăţenie în salon cu mopu’, că s-a redus personalu’ şi au zis că noi suntem oricum bolnavi la cap nu la mâini şi la mers ca ăia de la locomotori, unde-s o groază de simulanţi, că a zis guvernu’ c-o să intre în ei pentru că i-a adus de pe centură şi din intersecţii cu tot cu scaune, şi nu au dreptu’, că le-au luat de la ajutoare şi de la gura ălora de au nevoie şi nu au mai apucat. Da’ nu-s toţi aşa, că mai sunt şi bolnavi care parcă-s autentici. Io am cunoscut unu’ în curte căruia i-a făcut familia un scaun cu rotile din conserve goale şi lădiţe de Ciupa Ciups, că erau lipiţi şi cam puţini, așa că n-au mai apucat să se înghesuie la ajutoare, şi ăla din scaun îi ţinea pe toţi din milă. Da’ avea G.P.S. pe el, că i l-a dat unu’ la Fontana di Trevi fiindcă n-avea mărunt la el. Şi plângeau ăia de au venit în vizită când ăsta povestea şi au pus mână de la mână să-i cumpere un dividiu cu Stephen Howking, că ăsta din scaunu’ artizanal era fan Morgan Freeman şi avea şi navigatoru’ setat pe vocea actorului, de îi spunea ăla în engleză pe unde să sară gardu’.

*

Azi e a treia zi de război mondial, că aşa

a zis Baba Vanga de 11 noiembrie, că-i spuneau la babă Nostradamus cu ceafa groasă din Balcani. Şi chiar dacă aia cu războiu’ nu le-a prea ieşit, au băgat de la rezervă explozii solare. De aia la noi în oraş s-au făcut simulări de a sărit în aer o stradă întreagă, da’ au mai rărit-o că s-a scumpit gazu’. Da’ io cred că vrea să ne sperie că de aia a ieşit vorba aia că frica păzeşte municipiu. Nu ştiu ce au babele astea că le apucă aşa o premoniţie când încep să le dea tuleele în barbă, da’ pe categorii de credinţă, de-a băgat Baba Vanga groaza în creştini. Da’ şi noi ne-am răzbunat cu Baba Novac, că fugeau turcii de-şi dădeau cu barba în c...ie când își ridica baba poalele şi le arăta nu ştiu ce, că istoria ezită. Nu ştiu ce făcea Baba aia O’ Relly, că vorbea în engleză şi io n-am ajuns cu învăţatu’ la limbă decât până la E, Elvis şi aia-i tocmai la dublu V, Who.

* O parte din salon a plecat la împărtăşit experienţa cu alte spitale, că-i ca în marxism: când ai supraproducţie nu poţi s-o ţii pe stoc şi trebuie s-o mai dai şi pe afară. Și combinăm şi cu epoca presclavagistă când predominau schimburile în natură; da’ ăia erau agrari, pe când noi suntem mai mult eminamente culturali. Am rămas în salon numa eu, Calpurnia, Antonius, adică gaşca lui Cezar şi ceva din Senat, Cassius şi a picat tratamentu’ pe noi că ne bagă pastilele de la ăilalţi care-s la împărtăşit. Cică până vin ăia expiră medicamentele şi-i păcat.

* Cică NASA a descoperit o gaură neagră în spaţiu’ imediat, adică nişte săptămâni lumină, da’ femeia de serviciu i-a dezamăgit pe toţi savanţii când a şters lentila de la telescop şi a zis: „uite un căcat de la muscă!”. Nu ştiu cum se face că toţi gasesc numa’ găuri, da’ unu’ n-ar găsi un dop negru.


19 Andrea Tokai, Cătălin Ursu, Victor Manovici, Romeo Ioan // Iulius Caesar

Ana Maria Cojocaru, actriţă Bună Codruța, Găsesc că e un pic ciudat să-i scriu cuiva despre cum lucrez eu la un rol; mi se pare un lucru foarte intim, iar faptul că scriu prin e-mail, cam impersonal. ......................... Pentru mine, marea provocare vine din faptul că scenele în care apare Calpurnia sunt scurte, dar de o mare încărcătură emoţională. Nu-ţi poţi permite luxul de a fi relaxat, pentru că atunci nu ai mai avea timpul necesar să te redresezi. În timp scurt și cu vorbe puţine, fără o biografie, un trecut şi un viitor, tu construiești personajul cu ceea primeşti de la regizor sau de la partenerii de scenă. Îmi amintesc ce spunea Sanda Manu: «Când doi actori au o scenă - un dialog -, nu sunt atentă la ceea ce îşi spun, ci la ceea ce se creează între ei». Sunt total de acord cu ea. ............................ De la prima apariţie a Calpurniei trebuie să se perceapă teama ei camuflată, care creşte cu fiecare scenă, culminând cu mărturisirea: «Mi-e frică». A fost educată să nu se teamă, însă o macină visele; luptă cu frica, cu propriile sale slăbiciuni, dar e învinsă treptat de ceva mai presus de raţiune. E convinsă că ceva rău se va întâmpla pe 15 martie. Îi porunceşte lui Caesar, îl roagă, încearcă să-l seducă, face orice pentru a-l opri să meargă la Senat. Orgoliul e acela care îl pierde pe Caesar, același orgoliu care l-a împins în faţă, care l-a făcut să ajungă în vârf, îl va şi distruge. Decizia de a merge la Senat, punctată cu un hotărât «Merg», amintește de o altă celebră replică a lui Caesar: «Alea Jacta Est», rostită înaintea războiului civil cu Pompei. Doar că de această dată zarul nu va fi câștigător. Istoria îşi va urma cursul. Clipa aceea în care s-a «învârtit zarul până a se opri», până la momentul rostirii lui «Merg», e pentru Calpurnia un război, un zbucium, o rugăciune, o speranţă, o eternitate, o suspendare a timpului. ............................... I-am propus lui Hausvater ca părul meu să fie scurt la scena cu Octavius, atât în semn de doliu, cât şi ca semn al unei schimbări de caracter. Din acel moment,

Calpurnia devine femeia-bisturiu, decisă să nu mai ierte, să nu mai tolereze nimic. Hausvater mă întreabă foarte încântat: «Cum o facem?». ”Cu o perucă”, îi răspund, încântată la rândul meu că i-a plăcut ideea. După câteva secunde de gândire îmi zice: «La final toate fetele să fie cu părul scurt». Mi-a fost teamă că se vor supăra fetele pe mine. Am încercat mai târziu să-i spun că, dacă le tunde şi pe fete, nu se va mai citi semnul, mesajul meu. «Tu ai mai multe scene înaintea lor, în plus vei purta haina lui Caesar după moartea acestuia”. Asta mi-a plăcut mult. ................................... Vineri, Lumi (Luminița Tulgara n. r.) a anunțat că nu mai poate veni din motive medicale. Îmi pare rău pentru ea, sper să se facă bine. .................................... Sâmbătă am făcut o probă de costume. Cămaşa de noapte e foarte frumoasă, sper să iasă bine şi rochia. ............................... Duminică, după repetiție, am fost la ziua de naștere a Velicăi. La repetițiile de după masă, la Sala 2, am avut surpriza ca o parte din decor să fie deja montat. Îmi place. Am repetat cu Andreea, Doru şi Hausvater în foaier; a fost ok, deși mai e de lucru în ceea ce mă priveşte. Vorba lui Hausvater: «E o etapă de lucru.» De dimineaţă am sunat-o pe Lumi: e mai bine. Mi-e dor de ea. Împărțeam aceeași cabină la ”Iulius Caesar” și ne înțelegeam bine. În locul ei intră Corina. Cred că are emoţii. Pe curând, Ana Maria


20

Cătălin Ursu, Ion Rizea // Iulius Caesar

Cătălin Ursu, actor

… Prima repetiție la „Iulius Caesar”. Nu știu cine sunt în piesă, ce personaj, nu știu ce joc. Nimeni nu știe, cel puțin aparent. Se împart texte, citesc pagina 2 și mă blochez; pe moment, nu înțeleg ce se întâmplă. Am emoții de parcă ar fi primul spectacol cu Hausvater. El ne vorbește despre implicarea în general a oamenilor în societate, despre asumarea sau nu a unor evenimente, despre ipocrizie. Citim textul integral, fără personaje. Mi se pare foarte complicat. Explicațiile regizorului sunt foarte precise, dar el gândește cu mult mai departe decât noi ; totul este la o intensitate TERIBILĂ. Se discută despre politic, eu am junghiuri în stomac. De ce? Pentru că nu vreau să aud de războaie, conflicte, cuceriri, conspirații și lupte de orgolii, de putere. ... Ni se spune că trebuie să știm ansamblul, să avem totalitatea piesei, să cunoaștem evenimente importante, să cercetăm politicul la toate nivelele. Fac parte dintre cei aleși să participe activ la un complot, la o crimă, la săvârșirea morții necesare. Mă intrigă faptul că tot ceea ce este politic în jurul nostru este un circ incredibil. Cum reacționăm atunci când avem puterea? Puterea corupe... nasol. ... Mă uit la emisiuni politice. Lumea parcă a înnebunit, totul se duce de râpă. Nu-mi place politica. Dar cum și ura față de ceva este o atitudine politică, se pare că o practicăm zilnic. Alexander spune că singura modalitate de a combate o mișcare politică este aceea de a o accepta.

Atâta timp cât noi vom crede cu adevărat în ceva, publicul va fi prezent cu emoția și ne va accepta jocul. ... În teatru este importantă contradicția. Da, mă surprind deseori în contradicție, dar scenic ea este ceva mai greu de realizat. Am văzut filmul „Zeitgeist” ca documentare – poate - pentru spectacol. O întreagă teorie a conspirației. În ce lume trăim? Mă gândesc din nou că e mai bine să nu știi, decât să vezi că nu ai ieșire. Cred în continuare că nu am puterea de a răsturna un munte; poate că este o mentalitate de învins. Dar cred în același timp că, dacă fiecare dintre noi s-ar gândi câteva minute pe zi la lucruri pozitive, am fi altfel. Dacă am face săptămânal măcar un lucru bun pentru cineva de lângă noi, am fi mai oameni. Dar nu cred că cei care dețin puterea se gândesc la noi! Scriind asta acum simt revoltă pentru că ... n-are importanță. ... Aburdul situației în care ne aflăm: în paralel mi se întâmplă să văd un film despre deportarea evreilor francezi din Paris în iunie 1942 și toată cruzimea prin care au trecut, de la FOAME la MOARTE, iar la știri se anunță că oamenii din țară pleacă spre București să protesteze din cauza foametei. În aceași timp, Herta Müller vorbește în cartea ei despre ÎNGERUL FOAMEI care s-a instaurat în fiecare deportat în lagărele de muncă din Rusia. Foame? Distanța în timp între aceste 3 exemple este de peste 60 de ani și totuși proteste, violențe, războaie există încă. Pentru ce, dacă nu duc nicăieri? Uneori e mai bine să fii ignorant, pentru că dacă te informezi, auzi, vezi. Sau poate acesta este scopul lui „a suferi spre a-nțelege”- Eschil. ... O zi: simți uneori că ești prins într-un cerc, nu știi care sunt granițele, dar știi și simți că ești în interior. Vrei să alergi, să ieși, dar nu există uși, porți, niciun fel de ieșire. Gândurile ți se amestecă; probabil că această apă tulbure în care te afli se va limpezi, dar deocamdată

e prea mult moloz. În jur se mușcă, se judecă pripit și totul la repezeală. Parcă nu mai există timp pentru discernământ. ... Uneori îmi doresc să-mi pot folosi energia interioară pentru a mișca lucrurile din loc, dar pentru asta am nevoie de claritate, de liniște suficientă pentru a transmite acest echilibru și altora. Vrei să fii ascultat, fii echilibrat! Am observat cum circulă părerile, cum oamenii își fabrică pripit puncte de vedere. ... Dacă vrei să realizezi o faptă mare, decizia trebuie să fie puternică, fără ezitare. Asumarea este importantă, te transformă în alt om. Interiorul ți se schimbă, forțe subconștiente ies la lumină, gândești lucrurile la altă temperatură. Corpul are spasme nevăzute, privirea devine mai atentă, respirația se accelerează. Paranoia. Ai senzația că totul în jurul tău are ochi și te privește, te urmărește și faci lucruri ieșite din comun. Instinctele ți se ascut. ... Când mă gândesc la fapte eroice care au rezistat timpului, am senzația că autorii lor erau supraoameni. De fapt, erau oameni normali, care iubeau, urau, trădau, îmbătați de putere. Găsim și vedem aceleași lucruri și în ziua de azi: cei care ne zâmbesc pentru a ne cuceri, pentru ca apoi, odată atins scopul, zâmbetul să se transforme în rânjet și dezinteres. Oamenii au nevoie de cineva care să le dea o direcție și investesc încredere în acel om. După care vine trădarea. ... E foarte interesant să-ți conștientizezi reacțiile atunci când treci la fapte. Pulsul se schimbă, atenția se ascute, jocul de putere devine altul. Îți încerci puterea de convingere, emani o altfel de energie decât într-o zi obișnuită, tensiunea din priviri este mai puternică, mai concretă. Plăcerea de a cuceri e mai mare. Excitarea îți dă forță să parcurgi pași pe care nu i-ai face în mod normal. Cred că omul puternic nu se oprește la lucruri banale. El cucerește masele, are planuri paralele și argumente puternice. ... Atunci când fapta eșuează, jocul de putere se schimbă. Toate trăirile se răstoarnă, ești atent la alt tip de argument, care să te salveze, instinctul de conservare se ascute. Dacă atunci când domini ai impresia că poți zbura și nimic nu te poate opri, reversul face ca totul să fie implozie. Devii mic, meschin, vulnerabil.


21 Răzvan Mazilu // Iulius Caesar

interviu cu dansatorul și actorul Răzvan Mazilu

Când cuvântul se zbate să iasă Așteptat cu multă curiozitate, primit cu încântare, rolul „cu replici” al lui Răzvan Mazilu a surprins. Ani de-a rândul s-a dovedit un neîntrecut al artei mișcării; în „Iulius Caesar” și-a însușit Cuvântul. I-a ieșit. Replicile au venit cu aceeași ușurință și grație cu care își schițează pașii de dans. Nu ar trebui să mire pe nimeni, mă asigură, ca și cum ar fi fost lucrul cel mai simplu din lume. Un artist total trebuie să fie pregătit să dea totul pe scenă. Ghicesc în spatele zâmbetului plin de candoare, al echilibrului domol al răspunsurilor, al siguranței cu care își așază meticulos pe masa de toaletă obiectele de machiaj înaintea reprezentației - se machiază întotdeauna singur - o bucurie tăcută, nemăsurată.


22 Profesorul, unul dintre personajele pe care le interpretezi, este cel ce declanșează experimental toate jocurile politice din „Iulius Caesar”. Cât de puternică e latura politică a lui Răzvan Mazilu? Trăiesc într-un timp paralel cu socialul, cu tot ceea ce înseamnă politica. Înainte de Revoluţie – pentru că am prins din plin epoca trecută – îmi construiam o existenţă paralelă ca paliativ la lucrurile groaznice care se întâmplau atunci în societate. Era o evaziune prin cultură împreună cu familia, cu prietenii; mergeam la teatru, la cinematecă, pictam. Exista între noi un anumit tip de solidaritate pe care cu greu îl mai întâlnim azi. Cel mai mult ne lipsea libertatea de a spune ce gândim, de a ne exprima pe noi înșine, de a călători, de a ieşi din acest spaţiu concentraţionar. Astăzi planurile şi jocurile sunt altele. Avem libertatea, dar de multe ori nu ştim ce să facem cu ea. Uneori vin vremurile peste noi şi trebuie să le facem cumva faţă. Mă văd nevoit din nou să îmi construiesc o lume paralelă care mă ajută să supravieţuiesc. E vorba de profesie, care mă ajută foarte mult şi îmi dă putere, de prieteni, de oamenii care îmi sunt alături. Foarte greu înţeleg tot ceea ce înseamnă joc politic. Îmi este un plan cumva străin. Tot ceea ce fac şi tot ceea ce trăiesc e în numele artei. Sunt un om care nu ştie să supravieţuiască în plan social, un inadaptat în acest tip de societate. În acelaşi timp încerc să fiu la curent, să fiu racordat cu tot ceea ce se întâmplă, să nu fiu chiar un autist. Până la urmă dansul contemporan este o oglindă a lumii, a societăţii, trebuie să ştii ce se întâmplă în jur. Tu cum ai ales să trăieşti noua libertate? Făcând ceea ce îmi place: dans. Asta este pentru mine lucrul cel mai important. Am mai ales să o trăiesc călătorind foarte mult, văzând, cunoscând mereu oameni şi lucruri noi, locuri despre care ştiam doar din cărţi. De ce ai rămas în țară? Uneori - şi parcă din ce în ce mai des în ultimul timp – simt că mi-ar fi plăcut să fiu mult mai racordat la ceea ce se întâmplă pe plan internaţional în domeniul dansului. Mă întreb dacă faptul că am ales să trăiesc şi să muncesc în România - şi gândul acesta chiar mă sperie - nu este egal cu un anumit tip de ratare, un tren pe care poate l-am pierdut - sau nu. Nu ştiu încă, timpul o să-mi spună. În ultima vreme mă întreb din ce în ce mai des cum ar fi arătat destinul meu artistic dacă aş fi ales să lucrez numai în străinătate.

Consideri că statutul pe care ți l-ai câștigat aduce cu sine și obligativitatea unei responsabilizări sociale? Când faci anumite lucruri considerate de succes, devii automat un reper; nu poţi continua oricum. După un spectacol a venit o mamă care mi-a spus: „Băieţelul meu v-a văzut dansând şi acum vrea să urmeze cursuri de dans”. Dincolo de faptul că îţi face foarte mare plăcere acest lucru, sigur că te şi responsabilizează. Mai ales acum când, iată, la spectacolele de dans contemporan sălile sunt pline, cu atât mai mult simţi că oamenii au nevoie de ceva ce nu ştiu încă să definească, teatrul-dans sau dansul contemporan. Asta te responsabilizează să vrei mai mult de la tine, să vrei să atragi publicul fără a-i da doar ceea ce aşteaptă. Să-l surprinzi de fiecare dată. Spuneai într-un interviu mai vechi că ți-ai dori să te implici mai mult în lupta pentru drepturile animalelor… Nu am găsit timpul să o fac şi îmi pare foarte rău. Este un regret şi o promisiune pentru viitor. Pur şi simplu iubesc foarte mult animalele. Când eram mic spuneam că, dacă nu voi deveni dansator, voi fi sigur veterinar. În casa mea tocmai a apărut o a doua pisică luată de pe stradă în urma unui accident. Răzvan Mazilu îl întâlnește pe Alexander Hausvater... Ți-am dat intro-ul, completează tu scenariul. Îmi doream de mult să lucrez cu Hausvater. În anii ‘90, după acel moment teribil în care s-a produs Revoluţia anticomunistă, iar noi ca artişti am dobândit această libertate extraordinară - eu însumi am avut libertatea de a alege dansul contemporan - am văzut la Teatrul Odeon „...au pus cătuşe florilor”. A fost un spectacol care m-a bulversat, mi-a schimbat total criteriile. L-am văzut de vreo zece ori şi încă de atunci m-am întrebat de multe ori cum ar fi să ne întâlnim profesional. Nu a fost să fie până acum, dar uite că s-a întâmplat. Am luat ca pe o provocare întâlnirea în sine, apoi propunerea de personaj care m-a surprins – cum altfel? – şi m-a incitat, pentru că îmi doream la un moment dat să aud cum îmi sună vocea într-un rol cu text. Cele două luni de repetiții pentru acest spectacol beneficiază de o descriere unanim acceptată: o perioadă intensă, „totală”, ca să folosesc un cuvânt drag regizorului. Tu cum ai caracteriza-o? De ce? Nu au fost deloc două luni uşoare. Hausvater nu te lasă să lâncezeşti, să faci ceea ce ţi-e mai la îndemnă. Te ia cu forţa din ceea ce îţi este comod şi te pune în situaţia pe care o vede el, pentru că spectacolul se derulează ca un film în mintea lui de la bun început. Chiar dacă mă surprinde de multe ori, cred că îl înţeleg. Chiar şi din onomatopeele pe care le foloseşte, pentru că are un limbaj complet inedit pentru a-şi exprima gândul regizoral. De cele mai multe ori văd ceea ce vede el. Ai stârnit ceva rumoare prin asumarea unui rol cu replici complexe. Interpretarea a fost primită așa cum te așteptai? Crezi că supriza a fost justificată? Cred că rolul a ieşit aşa cum trebuia să iasă, mai ales transferul de personalitate dintre cele două personaje. Ăsta mi s-a părut lucrul cel mai incitant pentru mine ca actor-dansator. Am primit numai feedback-uri bune, ceea ce mi-a dat şi mai multă încredere. Cât despre faptul că am un rol cu replici, nu cred că ar mai trebui privit ca un lucru atât de neaşteptat. Un dansator care şi vorbeşte mi se pare un lucru firesc în teatrul secolului XXI. Cred că un interpret, fie el dansator sau actor, trebuie să fie pregătit pentru a face cât mai multe lucruri pe scenă. Există foarte multe momente în care corpul meu atinge o expresie maximă şi atunci există nevoia de a elibera şi sunetul. Este ceea ce am şi făcut aici. Cum percepe verbalul un artist obișnuit prin excelență cu modurile de expresie ale non-verbalului? Sincer - no offence - mi se pare mult mai interesant să te exprimi prin mişcare, prin expresie corporală, prin gest. Mi se pare mai ofertant decât să o faci prin cuvânt. Cred că e mai frumos şi chiar mai greu să dai corp fizic gândului regizorului, să faci ca mesajul să ajungă la public prin mijloacele abstracte ale dansului contemporan. Profesorul e „un personaj care posedă Verbul”, l-ai numit chiar tu așa. Ce energii a declanșat prima replică în sală, pe scenă, dar și în structurile tale interioare? În mintea mea, la început era doar spaima că nu voi vorbi inteligibil, cu dicţie. Era mai degrabă o problemă de ordin tehnic, mai ales că scenografa mi-a pus pe cap o cască de aviator care nu îmi permitea să mă aud atât de clar. Aveam senzaţia că trebuie să împing cuvintele. Apoi, sigur că încep să ţi se clarifice lucrurile de la spectacol la spectacol, capeţi încredere, poţi să te joci cu frazarea, cuvintele, cu emisia. A mai existat şi o altă problemă. Iniţial voiam ca Profesorul să fie bătrân, un rol de compoziţie. Am început la repetiţii prin a-mi schimba şi vocea, prin a ne gândi ce fel


23

Răzvan Mazilu // Iulius Caesar

de cap să construim acestui personaj. Uşor, uşor, ne-am dat seama că nu este nevoie de asta, că trebuie doar să joc cu propria mea voce şi să merg pe datele vârstei mele. Asta m-a bulversat puţin, dar mi-a dat în acelaşi timp încredere în posibilităţile mele de a stăpâni Verbul. Ne dezvălui câte ceva din nașterea rolului Profesorului? Dar a Călușarului? Sunt două personaje complet diferite, unul concret şi teluric, altul metafizic care pluteşte deasupra lumii. De la spectacol la spectacol am descoperit că acest aşa-numit Căluşar are foarte multe semnificaţii, este nu doar metafizic, ci şi foarte concret. Când concret, când metafizic, când simbol, când carnal, când spirit al războiului, când înger curat, când înger al morţii; are un evantai foarte larg de interpretări. Tocmai asta mi se pare mai frumos şi mai ofertant pentru public. La fiecare spectacol am revelaţii noi în legătură cu situaţiile în care sunt puse cele două personaje, iar lucrul acesta face ca spectacolul să continue să fie viu, să mă menţină viu în rol, ceea ce pentru mine este foarte important. Calușarul devine materializare a frustrărilor, speranțelor celui imobilizat, ale Profesorului. Ce speranțe și ce frustrări ale lui Răzvan Mazilu ai vedea materializate şi în ce formă? Încerc să eludez totul, atât frustrări, cât și speranțe, cu ajutorul a ceea ce cred că știu să fac cel mai bine – să dansez. Ba chiar prefer să dau imediat Delete frustrărilor; la ce bun să trăiesc cu un astfel de lest? Pentru o bucată bună din spectacol ești aşezat într-un scaun cu rotile; cum percepe dansatorul Răzvan Mazilu experiența imobilizării? Am luat-o ca pe un lucru firesc. În dans, atunci când stai, nu stai golit de expresie sau de energie. Stai în tensiune. În scaunul acela nu mă simt nici imobilizat, nici frustrat de mijloacele de expresie artistică. Pur şi simplu aşa trebuie să fie coregrafia, mă pune în situaţia de a căpăta expresie plastică în imobilizare. Nu mă simt deloc în afara a ceea ce ştiu eu să fac. În plan personal, imobilizarea sperie? Da, eu am foarte multe coşmaruri în care uit coregrafia, în care picioarele nu mă ascultă, corpul nu mă ascultă, în care greşesc pasul. Cred că oricare dintre noi, ca dansatori, ca oameni de mişcare, le are. Dar alungăm gândul că nu am mai putea dansa ca pe orice alt gând urât. Mă întreb cum ar arăta dimineața zilei în care nu aș mai putea dansa. Ar fi ca dimineața de după moarte. La nivel social, cum ai traduce imobilizarea: a nu putea face sau a nu face pur și simplu? A nu fi în stare să faci, a nu dori să faci… Cred că fiecare poate face ceva, putem schimba ceva în noi, în societate, în ceilalţi, mai ales când e vorba de artiști care se bucură acum de libertate. Cred că este posibil să-ţi pui toate visele pe masă şi să le transformi în realitate. Doar noi avem puterea de a schimba ceva, pe orice plan cultural, social, politic. Important este să ne lamentăm mai puţin de faptul că ne este greu şi că vremurile sunt cum sunt, să mergem înainte. Să devenim un fel de vizionari care să-şi ducă mai departe speranţele, cu puterea unei locomotive. Nu spun vorbe mari. Ce capitole ocupă manipularea sau tirania în istoria ta personală? Am prins din plin vremea lui Ceauşescu. Ţin minte cum eram duşi cu forţa la spectacolele omagiale. Pe de o parte ne părea bine, chiuleam la orele de cultură generală, pe de altă parte condiţiile erau îngrozitoare, făceam ceva ce nu ne plăcea. Cunosc sentimentul acesta de a face ceva împotriva firii şi dorinţelor, este un

sentiment îngrozitor. Noroc că pentru mine libertatea a venit la fix. Eram adolescent, aveam 16 ani, sigur că nu înţelegeam mare lucru. Eram cu toţii extrem de naivi, dar am avut timpul de a construi tot ceea ce am construit până acum. Cum ai defini puterea? Termenul de putere îmi este străin. Niciodată nu am dorit şi nu voi dori să conduc, să fiu director. Niciodată. Ascensiunea pe scara socială nu mă interesează. Dacă vorbim de putere în termenii aceştia, în care cineva conduce pe altcineva, întotdeauna m-am simţit paralizat, mai ales când eram mai tânăr. Acum mi-a mai trecut, dar eram paralizat în faţa unui director, a conducătorului, a şefilor, profesorilor. Eu nu înţeleg raporturile dintre oameni în felul acesta. Sigur că trebuie să existe oameni care conduc alţi oameni, dar eu nu ştiu să manageriez foarte bine acest tip de relaţie cu cineva învestit cu o putere în plus. Dar istoria? Istoria? Istoria e ceva din care avem doar impresia că învăţăm, fără ca acest lucru să fie adevărat. Poveştile sunt mereu aceleaşi, iată cât de actuală este piesa lui Shakespeare. Toate se repetă pentru că oamenii uită foarte repede şi nu numai că nu pot, nu vor să înveţe din durerile, din problemele trecutului. Când eram mic nu îmi plăcea istoria, deşi ştiu că e un domeniu interesant şi frumos. Doar că eu cred mai mult în utilitatea privitului înainte, nu în urmă. Repet, oamenii nu ştiu să filtreze experienţele istoriei şi uită mult prea uşor. Greșim întotdeauna la fel, nici măcar în greșeli nu suntem originali.

interviu de

Geanina JINARU


24 Colin Buzoianu // Iulius Caesar

„Am ambiția să mă redescopăr cu fiecare rol” Interviu cu actorul Colin Buzoianu

De la încrezătorul Peter din „în vizită”, cel neiertător față de greșelile părinților, până la raționalul și idealistul Cassius, artizan al înlăturării lui Iulius Caesar, dar înfrânt de propria îndoială, Colin Buzoianu trasează pe scândura scenei pași fermi spre o identate – profesională sau altminteri – bine conturată. Paradoxul e că nu-și bate capul cu asta; e jovial și relaxat când vine vorba de sine, lasă lucrurile să se așeze singure în făgașul lor.

Judecînd după rolurile consistente din ultimii ani și colaborările cele mai diverse, implicând nume cu greutate în lumea teatrală, viața le aranjează pe toate chiar și fără stricta lui supraveghere. Important e, crede actorul TNTm, ca, o dată ajuns în spațiul de joc, să nu pierzi ocazia unică de a te regăsi – a câta oară? - și, ca revers al aceluiași proces, de a-i regăsi pe cei alături de care faci teatru.


25 Hausvater, Afrim, Dabija, ai lucrat cu toţi. Ce au în comun, ca manieră de lucru și nu numai, regizorii importanți invitați în ultimul timp să monteze la TNTm? Mi-e greu să-i compar. Fiecare dintre ei are un stil de lucru aparte. Diferă în mod esențial. Cu Dabija, de exemplu, te bucuri foarte mult că-ţi susţine ideile despre personaj şi le duce mai departe. Hausvater are un concept bine conturat înainte de prima repetiţie, trebuie să te mulezi pe acest concept. Iar Afrim ... Afrim e foarte distractiv, îţi lasă libertatea să faci ce îţi place, să improvizezi foarte mult, să încerci. Din asta se naşte piesa. Tu ce stil de lucru preferi? Nu ştiu dacă este ceva de preferat. E bine să ai experienţa tuturor pentru a avea un termen de comparaţie. Ca actor, cred că acesta este lucrul cel mai important. Aşa te dezvolţi şi tu. Cred că cea mai importantă e curiozitatea. Sunt curios să descopăr stilul de muncă al fiecăruia, ceea ce vrea să facă şi ce pot eu face mai bine pentru personajul pe care urmează să-l joc. Cum te mulezi la stiluri atât diferite de lucru? E cumva un triunghi: ai regizorul, textul, personajul. Trebuie să găseşti completarea primelor două, a textului şi a viziunii regizorale, pentru că în final tu eşti cel care face personajul, e interpretarea ta acolo. Tu de unde începi? De la text, normal. Acesta e primul contact cu o piesă, iar mie primele idei îmi vin citind textul propriu-zis. Asta nu înseamnă neapărat că situaţiile din text se vor regăsi şi în piesă. Se întâmplă de foarte multe ori ca viziunea regizorului să fie complet alta, ca situaţiile să se transforme la 180 de grade. La Iulius Caesar de exemplu, nu ştiam dacă personalitatea lui Cassius mi-era foarte apropiată. Lucrând, s-a dovedit că situaţiile erau mult mai concrete şi aşa am reuşit să-l duc mai departe. Există un stil regizoral pe care nu poți să îl suferi ? Nu cred. Când lucrezi, de pildă, la o piesă în care multe lucruri sunt dinainte stabilite, există un concept clar, acest lucru îţi permite să mergi mai departe. Dacă vorbim de un regizor al cărui concept nu e atât de clar, care vrea să încerce mai mult şi aşteaptă ca ideile să apară în repetiţii, din nou asta mi se pare OK, se pot naşte cu totul alte situaţii. Dacă ceva nu îmi convine la indicațiile de regie, încerc să vorbesc despre asta cu regizorul. Oricum, de obicei descoperi de la bun început ce nu e în regulă. Te-ai scos vreodată din distribuţie? De ce ai făcut-o? Au fost cazuri. La Radu Afrim trebuia să joc în „Piaţa Roosevelt”, dar a fost ceva legat de comunicarea mea directă cu el în acel moment. Pur şi simplu nu puteam să vorbim unul cu celălalt. Am avut nişte discuţii ceva mai ciudate la repetiţii, eu îl

Colin Buzoianu // Iulius Caesar

întrebam un lucru şi el îmi răspundea altceva. Acela a fost un moment în care pur şi simplu nu ştiam cum să fac rolul, i-am şi spus-o, şi totul a fost în regulă. Au mai fost cazuri ca acesta. Şi la Apostol, mai demult, trebuia să joc în „Autobahn”, dar nu ne-am înţeles. Oricum, nu cred că trebuie să învinovăţeşti pe cineva pentru situaţiile astea. E pur şi simplu o problemă de comunicare, o accept ca atare, nu consider că trebuie să forţezi lucrurile. Ca actor, crezi că te încadrezi într-o tipologie anume? Nu m-am gândit niciodată la categorii de actor, nu cred că există limitări de genul acesta. Cred că orice actor poate la un moment dat să facă orice gen de personaj. Nu văd personaje stabilite dinainte şi puse într-o ramă în care tu să fii obligat să te încadrezi. Poate ai preferinţe între roluri de compoziţie sau cele care necesită o abordare mai psihologică? Da, prefer rolurile care să nu fie foarte aproape de tine. Când nu le simţi foarte bine de la început, atunci eşti cu adevărat obiectiv, înţelegi personajul mult mai raţional. De obicei asta înseamnă o muncă mult mai interesantă pentru mine. Descoperi cumva raţional ceea ce ai de făcut şi poţi stabili intenţiile pe care le joci mult mai clar decât în cazul unui personaj pe care să-l simţi, să-l joci doar aşa, din feeling-ul tău. Ca apoi să te trezeşti într-o seară că de fapt nu ai nici un chef să joci. Îţi va fi mult mai greu să regăseşti acel feeling. Plecând de la premisa că a construi un rol e un proces profund individual, cum te raportezi la ideea de echipă? Individual e felul în care înţelegi tu personajul, dar nu cred că asta acoperă cea mai mare parte dintr-un rol. Întotdeauna situaţiile de pe scenă te îndrumă înspre ceea ce va fi personajul în seara premierei. Depinzi foarte mult şi de regizor, şi de colegi. Colegii te ajută să construieşti, îţi dau impulsurile cu care să te joci. Se întâmplă şi ca aceste impulsuri să nu vină, dar atunci sigur o să iasă o scenă proastă. Văd scena ca pe un spaţiu de joc, o posibilitate de a cunoaşte oamenii cu care joci şi de a te redescoperi pe tine. Pentru că asta faci, de fapt, cu fiecare personaj: descoperi ceva


26 care există în tine, dar pe care poate nu l-ai conştientizat. De fapt, munca cea mai importantă o faci cu tine. Nu ştiu dacă de la colegi trebuie să ai aşteptări. Speri să ai energia colegilor, pentru că aşa creşte orice scenă; dacă eşti cu cinci oameni care nu se adună să transmită acelaşi lucru, cred că este mai greu. Care e locul pe care simți că îl ocupi acum, după o experiență de scenă consistentă, în trupa TNTm? Mă gândesc la vârstă, la statut (poate chiar cel de vedetă, dacă vrei). Suntem o trupă, nu ştiu ce loc să am mai special decât ceilalţi. Văd chestia asta foarte relaxat, nu ştiu neapărat dacă perioadele care trec în meseria asta sunt perioade în care creşti sau scazi. Eşti mereu altundeva din punct de vedere profesional, descoperi viaţa altfel, pe colegi altfel. Vezi aceeaşi oameni jucând roluri complet diferite. Cât despre vedetism, nu ştiu de ce ar fi vorba de asta. În teatru e mai puţin uzuală chestia cu vedetele. Rolurile din ultima perioadă te-au purtat de la dramaturgia contemporană la cea clasică. Cum vezi tu dihotomia clasic/contemporan? Oamenii for să vadă lucruri foarte diferite. Există segmente diferite de vârstă. Eu personal prefer textele contemporane pentru că îmi sunt cumva mai aproape, mă simt mai în largul meu cu ele decât cu piesele clasice care, de fapt, nici nu ştiu cât se mai joacă. Textul clasic ca atare devine din ce în ce mai greu abordabil pentru spectator. Crezi în nevoia de actualizare a acestuia? Da, pentru că problematica textelor clasice e foarte actuală şi sunt mulţi autori care au rezistat în timp tocmai din acest motiv. Cred că aceste situaţii atât de actuale trebuie arătate. Nu ştiu de ce nu ai juca Shakespeare şi acum, din moment ce are totuşi o valoare atât de mare. De fapt, eu cred că funcţionează amândouă tipuri de teatru, şi cel contemporan şi cel clasic, doar că în cel clasic nu mai funcţionează textul în sine. Shakespeare în versuri nu mai transmite atât de uşor mesajul… Trebuie dinamizat puţin, trebuie eliminate arhaismele care doar îl îndepărtează de oameni, îl fac să pară ceva vechi care nu mai interesează.

Cum s-a văzut asta în felul în care l-ai construit pe Cassius din „Iulius Caesar”? Piesa a fost oricum mult legată mult de situaţia din România şi sunt multe paralele cu viaţa politică. Compromisurile pe care le face Cassius sunt compromisurile care oricum se fac în politică – uite un exemplu despre cât de actual poate fi un text clasic. Iarăşi, Cassius e un om care îşi urăşte conducătorul, dar în acelaşi timp nu poate să-şi construiască pentru sine imaginea publică pe care o are Caesar, pentru a-i lua locul. Din cauza asta are nevoie de ajutorul lui Brutus, care are această imagine publică. Imaginea publică e importantă şi pentru un actor, nu? Ce rol are în economia vieţii tale? Eu nu pun accent pe imaginea mea publică. E o parte din meserie, e acolo, nu ştiu ce aş putea face eu în plus sau în minus pentru asta. Să mă îmbrac nu ştiu cum, să merg nu ştiu cum, doar de dragul imaginii publice? Nu–mi fac PR-ul, nu mă prea ocup de chestia asta. Caesar are o replică în care se aseamănă pe sine cu Steaua Nordului. Tu ai tatuată pe umăr o stea. Am observat-o în spectacol, apoi am aflat că a fost doar o coincidenţă. Da, e o coincidenţă. Tatuajul e al meu şi îl am de mult timp. A fost vorba la un moment dat să-l anulăm prin machiaj, dar a fost greu. Se vedea în continuare şi am decis să îl lăsăm aşa. Dar e o doar coincidenţă. În ce cheie interpretezi tu replica: „Caesar, ești răzbunat!”. Cred că tot ceea ce a încercat Cassius să facă, tot planul construit atât de minuţios pentru a-l înlătura pe Caesar a dat greş atunci când nu a mai crezut în el. Cu toate că ar fi putut câştiga războiul, şi-a pierdut încrederea. Ceea ce ca lider, Caesar nu ar fi făcut niciodată. Acesta a fost cel mai mare eşec al lui Cassius ca personaj istoric. Ce crezi despre prietenie? Legat de piesă, nu ştiu dacă personajul meu are prieteni. El crede în Brutus ca lider, poate şi ca prieten la un moment dat, dar ajunge să facă unele compromisuri foarte mari, motiv pentru care nici prietenia lor nu mai funcţionează. Cumva merge pe o singură carte atât cu planul, cât şi cu prietenia cu Brutus. De viaţă, nu ştiu ce să-ţi spun. E o chestie foarte generală. Fiecare om trebuie să descopere în felul lui ce este prietenia şi cine îi e prieten. „Iulius Caesar” e o piesă despre putere și ambiție. Cum te raportezi la ideea de putere? Toţi trăim într-un sistem social, dacă alegi să trăieşti în societate te şi conformezi la relaţiile ierarhice care există. Am tendinţa să accept societatea aşa cum e, inclusiv aceste raporturi dintre oameni şi funcţii. Normal că nu se poate să-ţi convină chiar totul în societate. Probabil defulez foarte mult din lucrurile acestea în scenă, în rolurile pe care le fac. Încerc să le arăt oamenilor ceea ce aş vrea să văd, să conştientizeze. Încerc să aduc în fiecare rol o părticică mică din mine. Care îți sunt ambițiile în acest moment? Cred că am ambiţia să mă redescopăr de fiecare dată, să nu găsesc aceleaşi lucruri în mine la roluri diferite. Ca personaj în „în vizită” ești motorul întregii acțiuni. Peter cel venit de nicăieri, posesorul unui apetit sexual exacerbat. Cât de „picantă” e construcția rolului? A fost un rol care mi-a făcut mare plăcere. Dabija e un regizor care te ajută foarte mult să-ţi construieşti propriile idei într-un personaj, să mergi mai departe cu ceea ce crezi tu despre rol. A fost o provocare. În text e un băiat mai tânăr decât mine ca vârstă, foarte puţin dispus să facă compromisuri, care îşi urăşte familia, tatăl. Soldatul, ascetul Cassius si instinctualul Peter, poli opuși ai aceleași realități. Unde oscilezi, ca persoană, între aceste două extreme? Mă consider un om raţional, pozitiv. Probabil Cassius mi-e ceva mai aproape decât Peter. Sunt feluri total diferite de a aborda un rol, feluri diferite de a lucra. La fiecare personaj există în spate o lună şi jumătate de repetiţii, care te duc în direcţii total diferite. Cred că la asta apelezi atunci când ştii că trebuie să joci un spectacol anume, încerci să te transpui în munca pe care ai făcut-o atâta timp.

Interviu realizat de Geanina JINARU


1

IULIUS CAESAR de William Shakespeare

Traducere şi adaptare de Peca Ştefan Pe un scenariu de Alexander Hausvater


Nota traducătorului: Versiunea aceasta a textului „Julius Caesar“ de William Shakespeare a fost tradusă şi adaptată pentru spectacolul lui Alexander Hausvater de la Teatrul Naţional din Timişoara. Scenariul de spectacol – inclusiv didascaliile şi decupajul – îi aparţine lui Alexander Hausvater. Monologul oratorului şi sloganele politice nu apar în textul original şi au fost scrise de mine special pentru începutul din afara sălii al spectacolului de la Timişoara, în ideea de a funcţiona în contextul propus de regizor. Peca Ştefan - dramaturg


3 INTRAREA PUBLICULUI

1

TÂRGUL GÂNDIRII POLITICE

2 3 4 5

La balconul teatrului, un ORATOR în faţa unui microfon. În jurul lui, drapele, proiectoare, microfoane şi lozinci. În foaier – un târg politic. Platforme reprezentând diferite mişcări şi tendinţe politice. Un REPREZENTANT prezintă programul mişcării. Sunt platforme socialiste, liberale, ultra-naţionaliste, ecologice, ale monarhiei constituţionale, feministe, religioase, de tineret, anarhice, revoluţionare, de comedie politică etc. Platforma e decorată cu fotografiile conducătorilor, drapele, simboluri etc.. Publicul e solicitat să semneze, sprijinind o mişcare sau alta. În alt spaţiu – publicul în picioare, în faţa unui ecran, urmăreşte un colaj de filme documentare despre revoluţii, coups d’etat sau mişcări populare. Se intră în sală prin ecran.

6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

ORATOR Bună seara, doamnelor şi domnilor. Bună seara, intraţi – nu vă sfiiţi. Bine aţi venit la Târgul Gândirii Politice. Aici nu cumpăraţi produse, puteţi să cumpăraţi un sens! Un motiv! O atitudine politică! Un mare înţelept spunea odată că totul e politică. Faptul că vă aflaţi în seara aceasta aici – e un gest politic. În funcţie de convingeri – puteţi să o luaţi mult în dreapta sau în stânga. Avem tiranie de tip vest European, dictatură Est Europeană, latină, asiatică. Sunteţi mândri de ţara şi naţionalitatea dumneavoastră? În plus de asta, credeţi şi în Biserică? Vreţi să protejaţi aceste valori sfinte? De exemplu de străini, minorităţi, emigranţi, alte religii şi culte? Vizitați platforma conservatoare, naționalistă. Vă simţiţi minoritari? Minoritari ca credinţă, sex, status social? Avem feminism, democraţie şi liberalism de tip American. Credeţi că planeta e pe moarte şi trebuie protejată? Vă invit să ascultaţi părerile ecologiste. Târgul Gândirii Politice e deschis oricui. Noi nu discriminăm, nu judecăm, nu impunem, nu manipulăm. Sunteţi dumneavoastră cu convingerile, temerile şi conştiinţa fiecăruia! Poftiţi, poftiţi vă rog. Şi comportaţi-vă politic.

32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42

DREAPTA Proprietatea e sfântă! Lăsaţi piaţa liberă! Freedom of speech! Freedom of religion! Să privim în viitor! Opriţi intervenţionismul! Think for yourself! Legalize pot! Richer, greener, fairer! Relief, recovery and reform!

43 44 45 46 47 48 49 50 51

STÂNGA Justiţie socială, libertate, solidaritate! Toţi suntem egali, toţi avem aceleaşi şanse! Toată lumea trebuie să fie inclusă! Fiecare pentru toţi şi toţi pentru unul! Avem dreptul la asistenţă socială! Fiecare om are dreptul la dezvoltare personală! Safety first!


4 1 2 3 4 5

One, Two, Three, Four, Fuck the Rich to Feed the Poor! I have a dream! Lupta de clasă!

6 7 8 9

FEMINISM Woman’s Liberation! Woman is the nigger of the world! Egalitate între sexe! Never underestimate the power of the woman! Reproductive freedom! Legalizaţi avorturile! Nu contează sexul! Opriţi discriminarea! Emanciparea femeii! Opriţi abuzul domestic! No to rape! MONARHIE Nu-ţi pierde capul, votează monarhia! Monarhia salvează România! Vote once for the king, and you’ll never have to vote again. 99% the power and 1/10th the responsibility. There is no confidence like divine right. We put the class back in the ruling class. „Voice your Apathy! Vote Monarchy” „Don’t think of it as gaining a king, think of it as losing a president” Monarhia e Iubire. „Monarchy, Rule by Divine Right” „Tacete et Parete”

10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36

MILITANTISM ANARHIC Statul e inutil! Statul e irelevant! Statul face rău! Eliberaţi societatea de stat! Statul e totul! Un singur stat! Free love! Mutualism! Urmează-ţi visul! The Ego and Its Own! Trăiască cooperaţia! Puneţi la îndoială valorile!

37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48

ECOLOGISM Back to nature! Green!

Save the trees! Save the whales! Save the rain forest! Save the Panda! Stop global warming! Stop polution! Stop mining! Stop cianurii!

49 50 51

NEO-FASCISM Nu imigraţiei! Protejaţi-vă familiile! For the homeland! Jos Comunismul! Străinii să plece acasă! We will return! Blood & Honor! Noua rezistenţă! Noii golani! Evreii sunt nefericirea noastră! Moştenirea ancestrală! Arbeit adelt! Război împotriva bandiţilor! Soluţia finală! Ţăranii de aur! Puterea poporului!


5 DECORUL

1

UNU

2 3 4 5

Un bunker electronic în forma Colosseumului. E un spaţiu Think Tank în care se cercetează strategiile politice. Asistenţii, în halate roşii, studiază în faţa monitoarelor trecutul ca să manipuleze viitorul. Totul e metalic. De la biroul central, PROFESORUL, o figură macabră într-un scaun pe rotile – şeful institutului – urmăreşte echipamentul electronic şi monitoarele asistenţilor. În centrul spaţiului – o masă de război electronică compusă din trei unităţi care se mişcă pe şine. Pe masă sunt proiectate forme video, filme, imagini diferite şi efecte din camera live. Zidurile bunkerului devin câteodată transparente... în spatele lor vitrine... când sunt luminate din spate se joacă în ele. La extremităţile bunkerului – două porţi metalice care se deschid cu un zgomot înfiorător. Şinele duc la două pasaje cu ziduri luminate cu panouri verticale. Publicul e aşezat pe platforme înalte, uitându-se în jos ca într-un auditorium medical unde se operează pacientul în mijloc.

6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Muzică electronică. Asistenţii lucrează de zor la monitoare. La biroul central, PROFESORUL se uită pe un ecran. Arată ca un fel de Einstein cu părul lung, alb, ochelari negri şi groşi... Vorbeşte cu ajutorul unui apărat la gât. E aşezat într-un scaun cu rotile mecanic care se mişcă cu o uşurinţă uluitoare. Este paralizat de la mijloc în jos. Se tot uită la imaginile unui dansator... văzut numai prin prisma picioarelor... parcă zboară în aer.. Se aude un zgomot electronic. E timpul să înceapă sesiunea. PROFESORUL apasă pe un buton. Pe ecran apare bustul lui Machiavelli.

17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32

PROFESORUL “În ţara orbilor, chiorul e împărat.” (Machiavelli) (Schimbă imaginea... ) “Cel mai radical dintre revoluţionari va deveni un conservator a doua zi de după revoluţie.” ( Hannah Arendt) “Cei prea deştepţi să se implice în politică vor fi guvernaţi... de cei mai proşti decât ei.” (Un bust al lui Platon.) “Un patriot trebuie să fie întotdeauna gata să-şi apere ţara... de propriul guvern.” (E. Abbey) “Dacă într-adevăr există o alternativă, voi fi prima la rând. Dar ar face bine... să funcţioneze de data asta.” (Margareta Sells) “Teme-te de 15 martie!” (W. Shakespeare)

33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

Se repetă fraza electronic de câteva ori. Pe ecran, picioarele dansatorului. Acum imaginea relevă un căluşar care dansează în aer. Se aude muzica de căluşari, pe un instrument oriental. Căluşarul aterizează... Dansează la sol. Imaginea se opreşte când CĂLUŞARUL intră prin ecran. Dansează prin spaţiu... un personaj magic care penetrează prin pereţi ca să dezvăluie interiorul şi spiritualitatea... Poartă o mască de latex care diversifică expresia... E într-o salopetă mulată pe corp... Mişcările magice sunt misterioase şi par venite din culturile orientale... Îl introduce pe IULIUS CAESAR... gol, slab, bolnăvicios şi epuizat... E ridicat de ANTONIUS – un playboy într-un costum alb. Două asistente se reped să-l macheze şi să-l pieptene. Îl îmbracă într-un costum indian alb. ANTONIUS citeşte programul zilei. PROFESORUL se uită pe monitor... Azi va preda o lecţie politică într-un mod diferit... asistenţii vor învăţa prin experimentarea personajelor politice... Ca să le înţeleagă


6 1

DOI

2 3 4 5

va trebui... să le joace...

6 7

PROFESORUL Sărbătoarea Lupercalia Antonius şi Caesar... ANTONIUS exersează cu CAESAR mersul de paradă. E greu în condiţia lui fizică... dar fiind determinat şi ambiţios, CAESAR reuşeşte să se mişte fără să i se observe slăbiciunile. Din vitrine CAESAR e privit de Idi Amin, Khadafi, Castro, Stalin, Sadam, Pinochet, Arafat, Miloşevici şi Mussolini...

PROFESORUL alege dintre asistenţii săi cei 7 conspiratori:

8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27

PROFESORUL (unui asistent timid, cu ochelari) Trebonius. (unuia cu barbă, gen Che Guevarra) Cinna. (unuia cu faţa asemănătoare lui Troţki) Casca. (unui tehnocrat) Metellus. (unei femei) Decius (unui gen de lider de grup cu ochelari de soare) Cassius şi... (unuia echilibrat fizic şi psihic) Brutus. Toţi îşi dau jos halatele. Au deja costumele pe ei, sub halate... sunt toţi prototipul societăţii de mâine. Poartă costume direct pe piele... Au în comun un idealism adolescentin... Pun palmele pe monitoare. Apar fişierele lor cu nume, vârsta, profesia, funcţie şi experienţă politică etc. Fiecare îşi asumă corporal personalitatea descrisă.. PROFESORUL, cu un microfon, îşi conduce căruciorul în jurul mesei. Se aude mulţimea ovaţionând... Vitrinele se luminează: fotografii, steaguri şi materiale de propagandă. Proiecţii de mulţimi la un eveniment politic în Piaţa Revoluţiei... între ei actorii reali pe scenă... Toţi scot din buzunare steguleţe să-l aclame pe CAESAR.

28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

PROFESORUL Aici Radio Libertatea. Transmitem, în direct, de la paradă... Mii de oameni îşi aclamă conducătorul. Iulius Caesar, ca un zeu în alb din cap până-n picioare, arată mai bine ca niciodată... Vocea e e acoperită de mulţime. CAESAR avansează încet cu gesturi studiate. În mulţime, un BĂRBAT într-o ie românească se bate cu ANTONIUS şi Gorilele lui ca să-i sărute mâna lui CAESAR. O FEMEIE în bluză tricoloră are o criză de isterie la vederea idolului său. Alta se pune pe podea pentru ca el să treacă peste ea... toţi sunt fanatizaţi... ca la un concert rock and roll. Reacţiile devin mecanice şi duc la o isterie generală.


7 TREI

1 2 3 4 5

O doină românească. Toţi ies, în afară de DOI BĂRBAŢI şi O FEMEIE... cei care l-au aclamat pe CAESAR... Acum parcă s-au schimbat... e şi clar de ce... ANTONIUS şi gorilele lui au dispărut şi pot să-şi exprime adevăratele opinii.. PROFESORUL îi intervievează... Vocile sunt pe reverberaţie... În bunker o GORILĂ ascultă la un magnetofon...

6 7 8 9 10 11 12 13

PROFESORUL Sărbătoriţi victoria lui Caesar...?

14

17

CALPURNIA Da Caesar.

18 19

FEMEIA UNU Ce ţări a cucerit?

CAESAR Calpurnia!

15 16

BĂRBATUL UNU Ce sărbătorim...?!

CAESAR şi CALPURNIA, într-o rochie albă de călărie. E o femeie tânără care face eforturi să se comporte ca una la vârsta lui Caesar... dar la bază e un hippie frustrat... E devotată lui CAESAR dar e şi foarte ambiţioasă... E clar că ea a avut/are o relaţie cu ANTONIUS, mai curând de ordin politic decât sentimental...

20 21

CAESAR Să te pui în drumul lui Antonius înainte de cursă. Antonius!

22

BĂRBATUL DOI Câţi sclavi străini a adus cu el la Roma, domnule?

23 24

ANTONIUS Da, Caesar.

25

PROFESORUL Corect! V-aţi căţărat de-atâtea ori pe garduri şi pe acoperişuri să-l vedeţi pe marele Pompei … Acum, după ce l-a învins pe Pompei... îi faceţi paradă lui Caesar...?

26 27 28 29 30

CAESAR Nu uita s-o atingi pe Calpurnia, înainte de cursă. E o vorbă din bătrâni... dacă atingi o femeie în timpul unui astfel de eveniment, va scăpa de blestemul infertilităţii.

31

BĂRBATUL UNU Să nu-i ridicăm totuşi statui!

32 33 34

FEMEIA UNU Dacă nu l-am mai ridica atât în slăvi, Caesar ar reveni cu picioarele pe pământ.

35 36 37 38

BĂRBATUL DOI Vă spun eu, şi-o ia în cap - o să ne pună pe toţi cu botul pe labe. Cel care a ascultat conversaţia face un semn... Apare ANTONIUS şi gorilele lui în impermeabile lungi... Îl busculează pe PROFESOR. Îi sparg microfonul, îi bat pe cei doi BĂRBAŢI, dar ANTONIUS opreşte FEMEIA. Îi atinge sânii şi sexul. Femeia e terorizată... nu are încotro... cedează... În momentul în care femeia i se abandonează, ANTONIUS iese plictisit. Apare CĂLUŞARUL, dansând. Femeia se ridică acum metamorfozată... scandează: “Trăiască Caesar!”... ceilalţi 2 se alătură... În bunker, un asistent în halat porneşte computerul. Intră

39 40 41 42 43

ANTONIUS Când Caesar spune fă asta, se face! În vitrine sunt proiectate sute de feţe, oameni la manifestări politice în diferite ţări... între ei proiecţii de personaje istorice cunoscute şi... actorii... Toţi sunt supervizaţi cu atenţie de ANTONIUS şi gorilele lui... Ei le indică cum să aplaude, să ovaţioneze... să reacţioneze în general... În bunker, monitoarele sună alarma. Se luminează. Se întunecă. PROFESORUL îşi pune o pălărie de ţigan... se repede înspre CAESAR... Asistenţii se deplasează în bunker ca şi cum e o situaţie de urgenţă..

44 45 46

PROFESORUL Caesar!

47 48 49 50 51

CAESAR Vorbeşte. Caesar te ascultă.


8 1 2 3 4 5

PROFESORUL Teme-te de 15 martie!

6 7 8

CAESAR N-am auzit, mai zi o dată!

9 10 11

PROFESORUL Teme-te... de 15 martie!

12 13 14

CAESAR N-am auzit, mai zi o dată!

15 16 17

PROFESORUL Teme-te... de 15 martie!

18 19 20

CAESAR E doar un nebun. Lăsaţi-l în pace. Hai să mergem! Muzică electronică mixată cu un ţambal.. Fraza „TEME-TE DE 15 MARTIE” e preluată pe bandă dar şi de mulţime în vitrine şi asistenţi în bunker... Se proiectează fraza peste tot ca un avertisment public... CAESAR şi ai lui ies. Un grup de femei cântă, în mulţime, un bocet românesc... Deodată se face tăcere... Mulţimea continuă să aclame... fără sunet. În bunker, un asistent pregăteşte masa electronică pentru cursa de cai... Vor participa 2 cai... unul alb, altul nu... Cursa de la o extremitate a mesei la cealaltă revine totdeauna la punctul de plecare. În timpul ăsta GORILA responsabil cu ascultatul disidenţilor apasă pe un buton... se aud vocile lui BRUTUS şi CAESAR... sunt ascultate prin magnetofon – urmărite de un serviciu secret...

21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37

CASSIUS Brutus. Nu te duci la cursă?

38 39 40

BRUTUS Nu-mi plac sporturile. Nici nu sunt dornic să mă dau în spectacol, ca Antonius.

41 42 43 44

CASSIUS Brutus, în ultima vreme, te-ai răcit de mine. De câte ori ne-ntâlnim, parcă nici nu mă vezi.

45 46 47 48

BRUTUS Nu o lua personal, Cassius. Nu sunt în ale mele. Uite, poţi să zici: “Săracul Brutus – e atât de absorbit de

49 50 51

problemele lui încât nu mai vede pe nimeni în jur.” Pe bandă cuvintele precedente sunt mixate întrun rewind rapid... GORILA respectivă analizează conţinutul...


9 PATRU

1 2 3 4 5

Atmosferă de curse. Profesorul e prezentatorul cursei. Muzică electronică cu efectele unei mulţimi fanatice. PROFESORUL introduce pe cei 2 călăreţi... Apar ANTONIUS şi un călăreţ intelectual disident cu barbă, seamănă cu Marx... PROFESORUL dă startul. Caii în miniatură ies la cursă. Se mişcă, pe lungimea mesei. În vitrine mulţimile sunt proiectate şi cei şapte real pe scenă... ANTONIUS loveşte cu cravaşa, la sânge... loveşte calul adversarului... loveşte adversarul... PROFESORUL vrea să intervină dar e blocat de o GORILĂ... ANTONIUS loveşte calul şi omul... Până ce calul şi călăreţul se prăbuşesc... ANTONIUS câştigă cursa. Sunet electronic. Pe monitoare mâini aplaudă, guri ovaţionează, gesturi de adulaţie colectivă. Cu cravaşa, ANTONIUS îl forţează pe CĂLĂREŢ să danseze ca un urs... Până la epuizare... Se amuză ca un copil... PROFESORUL vrea să meargă la scena următoare. Şi luminează un monitor... spune în şoaptă:” Brutus, tu nu vezi ce se întâmplă?”

6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

18 19

21 22

25 26

28 29 30

32 33 34 35

BRUTUS Ce vrea să-nsemne asta?

36 37 38

CASSIUS Brutus - -

39 40 41

BRUTUS Hai să nu intrăm în -

42 43 44

CASSIUS (îl taie) Tu nu te poţi vedea pe tine însuţi decât în reflexii. Lasă-mă să-ţi fiu o neînsemnată sticlă care îţi va arăta, fără nici o exagerare, ceea ce ţi-e imposibil să vezi. CAESAR îl felicită pe ANTONIUS pentru câştigarea cursei... CALPURNIA îl îmbrăţişează... lung... CAESAR intră în vitrină... face o baie de mulţime. Toţi vor

BRUTUS Nu, Cassius, eu ţin la el foarte mult.

23

31

CASSIUS Eu i-am văzut pe mulţi dintre nobilii romani şoptind... “ochii lui Brutus au slăbit. Poate prea mult.”

CASSIUS Ţi-e teamă? Să-nţeleg că nu vrei un lucru ca ăsta.

20

27

BRUTUS Ochiul nu se poate vedea pe sine însuşi… Doar reflectat în alte lucruri.

BRUTUS (lui CASSIUS) Mi-e teamă că l-au făcut rege pe Caesar.

17

24

CASSIUS Brutus, tu nu vezi ce se-ntâmplă?

să-l atingă pe CAESAR, dar el transpiră copios. Pe un monitor, un ASISTENT notează peste imagine fişa medicală a corpului lui CAESAR. Temperatura, tensiunea şi pulsul cresc vertiginos. CAESAR nu se simte bine... e la câteva momente de o nouă criză de epilepsie. În mulţime, ANTONIUS îi oferă o banderolă de piele, ca s-o pună pe frunte. CAESAR o respinge. PROFESORUL în faţa monitorului, „Mi-e teamă că l-au făcut...”

45 46 47 48 49 50 51

CASSIUS Eu m-am născut la fel de liber ca Caesar... tu la fel. Amândoi am mâncat din aceeaşi farfurie. Amândoi putem, la fel de bine, să înfruntăm frigul iernii. Mai demult, într-o zi rece, când vântul bătea de-ţi zgâlţâiau oasele. Valurile Tibrului se spărgeau furios de mal. Caesar mi-a zis: “Cassius, te provoc să sari cu mine în apa asta turbată... să înotăm până... uite, acolo! M-am aruncat imediat şi i-am strigat să vină. Torenţii urlau... noi îi străbăteam cu poftă... înainte să ajungem la locul pe care îl arătase Caesar, îl aud cum strigă-n spatele meu: “Ajută-mă Cassius! Mă-nec!”. Aşa cum Aeneus, a ieşit din flăcările Troiei ducându-l în spate pe bătrânul lui tată … Anchises……la fel am ieşit şi eu din Tibru cărându-l pe Caesar... obosit mort. Acum, acest om a devenit un zeu – eu sunt doar o creatură demnă de milă care trebuie să se încline la primul lui semn... În Spania, a avut febră. L-am văzut cu ochii mei... tremura. Aceeaşi limbă care îi supune pe romani a strigat atunci: “Titinius, apă!” Ca o fetiţă bolnăvicioasă... Se aud aplauze şi ovaţii... Proiecţii de mulţime aclamând... În vitrine oamenii cad în genunchi şi se închină... Între ei un PREOT... e clar, momentan, de partea puterii... PROFESORUL, „Cred că tocmai i s-a acordat...”


10 1 2 3 4 5

BRUTUS Cred că tocmai i s-a acordat încă un onor!

6 7 8

CASSIUS Brutus... Sunt momente în care oamenii devin stăpânii propriei sorţi. Nu e numai vina stelelor, ci în special a noastră. Suntem aşa de slabi!

9 10 11 12 13

BRUTUS Ştiu că ţii la mine, Cassius. Am prins aluzia. Hai să găsim un moment mai bun... să discutăm lucruri atât de importante. Până atunci, gândeşte-te: aş prefera să fiu un vierme decât un cetăţean al Romei la ce vremuri teribile s-ar putea să vină peste noi. CĂLUŞARUL intră dansând... Mişcările lui aeriene duc la o tensiune maximă... În loc de strigăte de dans, CĂLUŞARUL repetă cuvinte din scena precedentă... În urma lui, ANTONIUS şi CALPURNIA... GORILELE îl transportă pe CAESAR... inconştient... Pe monitoare – secvenţe de asasinate politice: Kennedy Jack şi Robert, Martin Luther King, Che Guevarra, Lumumba, Saddam Hussein, Ceauşescu, etc. ANTONIUS face eforturi mari să-l resusciteze pe CAESAR. CASSIUS se oferă să-l ajute. Gorilele nu-i permit... CALPURNIA îi conduce pe BRUTUS şi CASSIUS afară...

14 15 16 17 18 19 20

CASCA L-am văzut pe Antonius oferindu-i o coroană – a refuzat-o, numai că se vedea clar că şi-ar dori-o. După care i-a întins-o din nou... el a refuzat-o iar – deşi, abia putea să-şi desprindă degetele de pe ea. Apoi i-a dat-o a treia oară. A refuzat şi a treia oară. Gloata a început să urle... să bată furios din palme. Îşi aruncau pălăriile transpirate în aer... respiraţia din gurile lor puturoase era gata-gata să-l sufoce pe Caesar. A leşinat şi-a căzut... mi-a fost frică să râd, să nu trag şi eu din aerul ăla infect...

21 22 23

CASSIUS (uitându-se la BRUTUS) Caesar a leşinat?

24 25 26

CASCA A căzut în piaţă şi a început să facă spume la gură.

27 28 29

BRUTUS Are epilepsie... o boală care te face să cazi.

30 31

CAESAR (la urechea lui ANTONIUS) Uită-te la Cassius... slab... înfometat. Gândeşte prea mult. Oamenii ca el sunt periculoşi. Vreau în jurul meu numai bărbaţi graşi, sănătoşi, care dorm bine noaptea.

oficială... şi înlocuite cu imaginea lui CAESAR acum 30 de ani... CASCA intră... Are migrene teribile pe care le combate cu multe pastile..

32 33

CASSIUS Nu. Caesar nu are epilepsie. Tu, eu şi Casca avem. Noi am căzut deja.

34 35 36

BRUTUS Ce-a spus după ce şi-a revenit?

37

ANTONIUS N-ai de ce să te temi, Caesar. Cassius e un roman nobil şi bogat.

38 39 40 41

CAESAR “Citeşte” mult. E un fin observator... vede lucruri în spatele gesturilor celorlalţi. Nu ascultă muzică, cum faci tu... Zâmbeşte rar şi când îi scapă un zâmbet, parcă şi-ar bate joc de el însuşi pentru c-a “zâmbit”. E de temut. Nu că mă tem eu... până la urmă – sunt Caesar! Vino pe partea dreaptă, urechea asta e surdă... CASCA, BRUTUS şi CASSIUS se uită la imaginile înregistrate, pe un monitor... CAESAR în timpul crizei... imagini la TV care imediat sunt şterse de cenzură

42

CASCA A repetat... “Dac-am făcut, sau am spus ceva greşit... e numai din cauza bolii.” O femeie din mulţime a strigat: “Ce suflet bun, săracul de el!”. L-a iertat din toată inima. Asta l-ar fi iertat şi dacă le înjunghia mama.

43 44 45 46 47 48 49 50 51

PROFESORUL Asta l-ar fi iertat şi dacă le înjunghia mama. În bunker, PROFESORUL apasă un buton... spune în microfon:...” astea l-ar fi iertat şi dacă le înjunghia mamele”... Fraza e repetată electronic de multe ori ca şi cum ar fi analizată. În vitrină, un grup de femei cântă şi dansează pe un cântec de nuntă orchestrat la naiuri latin-americane... sunt fanele lui CAESAR.. Culcat pe


11 1

CINCI

2 3 4 5

masa electronică, CAESAR e în mijlocul crizei care e analizată ştiinţific de asistenţi. Cifre şi expresii medicale sunt proiectate în monitoare. Voma acoperă corpul şi masa. Femeile în vitrine se opresc brusc îngrijorate de starea liderului lor. Una reîncepe cântecul şi toate îl preiau ca să-l încurajeze pe CAESAR. ANTONIUS îi pune un beţişor în gură lui CAESAR. Cântecul continuă în tăcere... Ca şi criza lui CAESAR... CASSIUS se plimbă cu BRUTUS într-un muzeu politic... să-i arate portretele tiranilor care au fost abătuţi... Imaginile apar ca într-un muzeu de figuri din ceară... Efect diapo... Sunt toţi acolo în statură normală. BRUTUS se opreşte brusc...

6 7 8 9 10 11 12

14 15

PROFESORUL (continuând) în adevăratul sens al cuvântului.

16 17

CASSIUS Totuşi, caracterul tău, atât de onorabil

19 20 21

CASSIUS Până atunci, gândeşte-te la binele Romei, Brutus. BRUTUS iese... CASSIUS e singur... În bunker, PROFESORUL citeşte gândurile lui CASSIUS, care apar scrise pe monitor. O imprimantă le tipăreşte. PROFESORUL scoate hârtia aurie din imprimantă.

CASSIUS Brutus, tu eşti un nobil

13

18

BRUTUS Cassius, dacă vrei să vorbim, mâine te aştept la mine.

În cărucior, PROFESORUL rulează în spaţiu în ritmul muzicii. Pare să danseze în cărucior cu o dexteritate extraordinară..., citeşte hârtia... cu gândurile lui CASSIUS...

PROFESORUL poate fi şi el modelat, ca lutul...

22 23 24

CASSIUS (continuând) Ceea ce dovedeşte că minţile nobile se adună...

25 26 27 28

PROFESORUL Cine e atât de puternic... să nu poată fi ispitit în nici un fel?

29 30 31 32 33 34

CASSIUS Caesar îl urăşte pe Cassius, dar îl iubeşte pe Brutus. În noaptea asta o să-i arunc prin fereastră hârtii cu diferite tipuri de scris. Ca şi cum ar veni din partea unor cetăţeni îngrijoraţi...

35 36 37 38

PROFESORUL Scrisori care arată că ambiţia nemăsurată a lui Caesar trebuie temperată...

39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

CASSIUS Ori îl dăm jos, ori vom trăi cu toţii zile de sute de ori mai teribile. În bunker, PROFESORUL porneşte o muzică electronică cu nuanţe dintr-o romanţă românească... o ascultă şi o mixează cu sunete de furtună. Fulgere, trăsnete, ploaie. GORILELE, în mantouri de ploaie... cu lanterne de mineri, sunt în căutarea opoziţiei. CASCA, TREBONIUS, CINNA, METELLUS şi DECIUS, cu umbrele negre, se eschivează... GORILELE care patrulează străzile acostează un grup de oameni... îi bat cu violenţă... îi pun în vitrină... Una din GORILE are un câine fioros.


12 1 2 3 4 5

Imagini video - Santiago de Chile 1973... mii de oameni înghesuiţi în stadion de trupele lui Pinoche... În faţa vitrinei, GORILELE joacă fotbal... Pe bandă se aude crainicul de fotbal la o fază de atac... spectatorii se sufocă... Crainicul ţipă, GOOOOL... Trăsnet ca un foc de mitralieră... Oamenii în spatele vitrinelor cad... Apar conspiratorii cu umbrele...

6

8 9

11 12

14 15 16 17 18 19 20 21

DECIUS Sunt războaie în ceruri.

22 23 24

METELLUS Poate că lumea a devenit prea obraznică... îi face pe zei să trimită distrugere.

TREBONIUS Caesar vine la Capitoliu mâine?

10

13

CINNA La viaţa mea, am prins furtuni... când vântul furios rupea în două stejari bătrâni şi noduroşi. Am văzut oceanul învolburându-se, umflându-se ca şi cum ar fi vrut să se facă una cu norii de deasupra. Dar până în seara asta, n-am mai văzut furtună... care să arunce cu foc.

prevestiri la ce o să fie. (Pauză)

7

CASCA Da. Vine. În bunker, PROFESORUL declanşează alarma. Pe monitoare se văd grupele naziste spărgând vitrine în timpul Kristall Nacht-ului, spargeri de vitrine şi magazine în Los Angeles, Haiti, Argentina sub colonei, etc.. ANTONIUS şi GORILELE sparg cutii de sticlă cu ciocane. CINNA vrea să-i oprească, CASCA să negocieze, dar ceilalţi nu-i lasă. Nu e momentul... Nu pot pune în pericol misiunea... ies. Pe bandă efecte de sticlă spartă... Într-un colţ în bunker, CASSIUS se dezbracă... Gol se pune sub un duş care îl udă,... apă provenită din echipamentul electronic mânuit de PROFESOR. CASCA vine fugind, dar se protejează de apă cu umbrela...

25 26 27

CASCA Cine-a mai văzut cerurile atât de furioase?

28

TREBONIUS Un sclav îşi arăta mâna , care-i i ardea de parcă ar fi fost douăzeci de torţe la un loc. Şi totuşi mâna,... rămânea întreagă.

29 30 31 32

CASSIUS Căscă, am mers pe străzi, în noaptea asta plină de pericole, şi ce-am făcut? Mi-am dezgolit pieptul... ca să mă prindă fulgerele mai bine...

33

METELLUS În faţa Capitoliului am dat nas în nas cu un leu. S-a holbat la mine şi... a trecut mai departe fără să se sinchisească.

34 35 36 37 38

CASCA Vreo sută de femei se îmbulzeau una în alta...

39 40 41

CINNA Tremurau de frică şi jurau că oameni în flăcări se plimbă peste tot pe străzi.

42 43

CASSIUS Casca, ţie îţi lipseşte isteţimea pe care trebuie s-o aibă orice roman. Cerurile ne avertizează că va urma un regim monstruos... Aş putea să-ţi dezvălui numele unui un om care - la fel ca şi noaptea asta – tună, fulgeră, deschide morminte şi rage ca leul din Capitoliu.

44 45

CASCA Ieri cucuveaua a cântat în piaţă... la prânz!

CASCA De ce pui cerurile la încercare, Cassius?

46 47

CASCA Caesar... Se zvoneşte că senatorii plănuiesc să-l facă rege mâine.

48

DECIUS Când toate astea se întâmplă de-odată, nu mai putem să zicem: “E o explicaţie raţională. Natura!” Sunt

49 50 51

CASSIUS Dacă va fi aşa, eu unul mă sinucid... Zeii ne-au dăruit suicidul ca să-i facă pe cei slabi puternici. Aşa, înlătur


13 1

ŞASE

2 3 4 5

tirania. Oricând vreau eu.

6 7

CASCA Dacă e s-o luăm aşa, orice sclav are în propriile mâini puterea de a se elibera.

8 9 10 11

CASSIUS I-am convins deja pe unii dintre cei mai importanţi nobili să mi se alăture în această misiune, extrem de periculoasă. La ora asta, mă aşteaptă în faţa amfiteatrului lui Pompei. Sunet electronic.. CASSIUS la masa electronică îi arată lui CASCA feţele conspiratorilor... Imaginile celor şase apar precum cărţi de joc în mişcare. Cuvântul, LIBERTATE apare şi dispare... Deodată apare cuvântul LIDER... CASSIUS elimină cărţile una după alta... se opreşte la BRUTUS... imaginea lui BRUTUS, creşte în dimensiune până ce faţa lui acoperă suprafaţa mesei... CASSIUS se îmbracă...

12 13 14 15 16 17 18 19 20

FEMEIA UNU (masca lui CAESAR) Politica e considerată a doua cea mai veche meserie din lume.

21 22 23

FEMEIA DOI (masca CALPURNIEI) De ce a doua?

24 25

CASSIUS Mergem acasă la Brutus înainte de răsărit. El e pe trei sferturi de partea noastră. După întâlnire, o să fie cu noi pe de-a-ntregul.

Un asistent schimbă imaginea pe monitor... Muzica de pian mecanic. Prin vitrină apare cabaretul-bordel. Un semn de neon roz încadrează o mică scenă. Singurii spectatori sunt ANTONIUS şi o PROSTITUATĂ care se sărută tot timpul. Pe scenă, CĂLUŞARUL acum într-o fustă lungă de piele dansează cu măştile... La fiecare sketch le dă măştile altor 2 femei, acoperite cu fotografii alb-negru de atrocităţi în războiul din Bosnia 2 actori Măştile cu mâner, reprezintă diferite personaje... În jurul lor proiecţii video: caricaturi al lui Stalin, Castro, Bush, Arafat, Rabin, Sarkozi, Putin, Papa Duvallier...

26

FEMEIA UNU Simplu..

27 28 29

FEMEIA DOI Simplu.

30

CASCA E iubit de oameni. Lucrurile pe care le-am face noi doi ar da rău... Brutus le poate face... şi să pară un înger. La fel cum un alchimist transformă tinicheaua în aur.

31 32

FEMEIA UNU Simplu. Are foarte multe din trăsăturile primei.

33 34

ANTONIUS râde. CĂLUŞARUL dansează pe loc...

35 36 37 38

FEMEIA UNU ( CASSIUS) Există partide de opoziţie care spun... “Guvernarea e de căcat!”

39 40 41

FEMEIA DOI (BRUTUS) După care sunt aleşi...

42 43 44 45

FEMEIA UNU FEMEIA DOI Şi dovedesc asta. ANTONIUS se tăvăleşte cu femeia.

46 47 48

UNU (CAESAR) Să fii lider politic e ca şi cum ai conduce un cimitir.

49 50 51

DOI (CALPURNIA) Cimitir? Cum adică?


14 1

ŞAPTE

2 3 4 5

UNU (CAESAR) Ai foarte mulţi sub tine... şi nimeni nu te ascultă.

6 7 8

DOI (ANTONIUS) Ştii care-i frica cea mai mare? Să te trezeşti dimineaţa... şi să-ţi dai seama...

9 10 11 12

UNU (CAESAR) Ce?

13 14 15

DOI (ANTONIUS) Că fosta ta clasă de liceu... acum conduce ţara.

16 17 18

ANTONIUS urlă de plăcere... intră în vitrină să îmbrăţişeze actriţele... într-o orgie generală... CĂLUŞARUL dansează în spaţiu şi timp. Un ASISTENT porneşte în bunker un cronometru. CĂLUŞARUL îi introduce pe cei şase conspiratori care se duc la întâlnire. TREBONIUS plânge... Îi tremură mâinile... se confruntă cu propria lui frică, METELLUS se desparte de o soţie pe care o va copleşi cu eroismul său... au deja un cărucior pentru copilul care se va naşte, DECIUS îşi bandajează sânii, CINNA în faţa oglinzii îşi pune o şapcă gen Che şi ia un pumn de pastile, CASSIUS îşi încarcă revolverul... CASCA ca să se calmeze ascultă muzică americană de care e îndrăgostit. Când sunt gata toţi îşi ascund feţele cu ochelari de soare şi şaluri... CĂLUŞARUL le unifică şi acum ei se mişcă în grup... Sunt entuziaşti şi încrezători... gata să schimbe lumea...

Înapoi în bunker. Muzică electronică cu voci feminine.Pe masa electronică e proiectat un copac pe orizontal. Cad frunze pe masă.. LUCIUS, angelic, cu părul blond lung, 15 ani, parcă ieşit din MOARTE LA VENEŢIA... în pantaloni scurţi se caţără în copac. În jurul lui e furtuna declanşată de asistenţi... Plouă, dar lui nu-i pasă.. Crengile copacului se mişcă violent... păsări negre zboară în jur... Efecte sonore pe bandă... BRUTUS într-un palton lung, direct pe piele... încearcă şi el să se caţere, dar nu reuşeşte – aşa că-l trezeşte pe LUCIUS.

19

BRUTUS Lucius! Ce-aş da să pot dormi şi eu aşa de bine. Hai, trezirea!

20 21 22

LUCIUS M-aţi... strigat?

23 24 25

BRUTUS Din câte ştiu eu mâine sunt sărbătorile lui Marte.

26 27 28

LUCIUS Sărbătorile lui Marte…Adică?

29 30 31

BRUTUS Mâine e 15 martie! Du-te să întrebi dacă e aşa.

32 33 34 35 36 37 38 39

LUCIUS Imediat, domnule. LUCIUS fuge. PORTIA într-un pat vertical în spatele vitrinei se uită fix la BRUTUS... Are 39 de ani şi pare marcată de timp... Plouă pe vitrină... PORTIA surâde şi îi pune haina lui BRUTUS pe pat... PROFESORUL citeşte în monitor gândurile lui BRUTUS.

40 41 42 43 44 45

PROFESORUL/BRUTUS N-am nici un motiv personal să te atac. Nici unul. Tu vrei să fi încoronat. Foarte bine. Întrebarea e: o să te schimbe puterea?! Şi cum? Dacă-ţi punem coroana pe cap îţi dăm şi puterea absolută... de a face rău.

46 47 48 49 50 51

Un cântec de inimă, gen Maria Tănase. PROFESORUL îi arată monitorul... BRUTUS... se uită intrigat... E un video turnat în Piaţa Revoluţiei... diferiţi oameni citesc depliante roşii care cad pe ei... Unul în proiecţie îi întinde lui BRUTUS un depliant... BRUTUS pe scenă îl


15 1 2 3 4 5

ia din monitor şi citeşte... în acelaşi timp cu oamenii pe monitor...

6 7

CASSIUS Cinna.

8

BRUTUS “Brutus trezeşte-te şi uită-te la tine!!! Vorbeşte, acţionează, îndreaptă lucrurile!” “Vrei că Roma să stea la cheremul unui singur om?” (Intră LUCIUS)

9 10 11 12 13

LUCIUS Domnule, aveaţi dreptate! E 15 martie.

15

18 19

22

24 25

27 28

30 31 32 33 34 35 36 37 38

40 41

43 44 45

CASSIUS Casca.

46 47 48

BRUTUS Şi el.

DECIUS Decius!

26

42

BRUTUS E binevenit.

BRUTUS Decius?

23

39

CASSIUS Trebonius.

CASSIUS Decius.

20

29

CASSIUS îi introduce unul după celălalt. BRUTUS o îmbrăţişează pe DECIUS. S-au cunoscut în alt loc, în alt timp... LUCIUS e acolo... Decius îi face semn să tacă... BRUTUS dă mâna cu ceilalţi.. PORTIA observă... parcă ar fi ştiut că e o veche iubire şi că LUCIUS e fiul lor... Pe monitoare, în negativ feţele lui Che, Mao, Kim Jong, membrii Baden- Meinhof, Osama Ben Laden, Stalin tânăr, Troţki, Franco, etc... cu camarazii de luptă planificând o acţiune...

BRUTUS E binevenit…

17

21

BRUTUS Ce faceţi?! Vă e ruşine să vă arătaţi feţele până şi noaptea, când toate relele din lume sunt libere? Atunci pe timpul zilei unde o să găsiţi o peşteră să vă ascundeţi? Mai bine, ascundeţi-vă în zâmbete şi în priviri prietenoase. (lui CASSIUS) Cine sunt oamenii ăştia?

CASSIUS Mettelus Cimber.

14

16

Ultima frază e repetată electronic... Grupul celor şase înaintează încet. Au toţi acum pălării, fulare şi ochelari. Se opresc în faţa lui BRUTUS. Din nou apare PORTIA în vitrină... are o lamă în mână...

BRUTUS Şi el.

49 50 51

BRUTUS E binevenit… şi el.


16 OPT

1 2 3 4 5

Cântec de leagăn românesc. Cei şapte sunt la masa electronică. Sentimentele de frică şi exaltare sunt evidente. Se cercetează unul pe celălalt. Viaţa unuia e în mâna celuilalt. Ca la o sesiune de spiritism... Camera live prinde şi umbrele lor... DECIUS îl încurajează pe LUCIUS să iasă... băiatul ascultă...

6 7 8 9 10 11 12

BRUTUS Sunteţi cu toţii bine veniţi!

13 14 15

CASSIUS Să semnăm cu toţii!

16 17 18

BRUTUS Nu semnăm nimic. Dacă nu ne-ajung tristeţea de pe feţele concetăţenilor noştri, durerea din sufletele noastre şi corupţia timpurilor pe care le trăim – atunci să ne-ntoarcem fiecare în paturile noastre. Să-l lăsăm pe tiranul ăsta obraznic să continue fără nici o opoziţie, până când fiecare dintre noi va pieri de mâna lui, la loteria sorţii! Dacă avem motive întratât de întemeiate încât să-i determine pe laşi să acţioneze– atunci de ce altceva mai avem nevoie ca să trecem la acţiune?

19

21 22 23 24

26 27 28

31 32 33 34 35 36 37 38 39 40

42 43

45 46 47 48 49

BRUTUS Acţiunea noastră va părea sângeroasă dacă îi tăiem

DECIUS Dacă va ezita, o să-l conving eu... ştiu să vorbesc pe inima lui. Cu mine vine la Capitoliu.

29

44

CASSIUS Nu cred că ar fi înţelept să-l lăsăm pe Antonius, atât de drag lui Caesar, să-i supravieţuiască. Antonius şi Caesar trebuie să moară împreună.

CASSIUS Nu ştim dacă Caesar o să iasă în public azi. A devenit superstiţios în ultima vreme. S-ar putea ca astrologii lui să-l convingă să stea în casă.

25

41

DECIUS Să-l atacăm numai pe Caesar?

TREBONIUS După ce Caesar nu va mai fi… el o să fie primul care va râde. Mă scuzaţi…

20

30

Într-o vitrină, e luminat ANTONIUS. Gesticulează, gol, în faţa unei oglinzi gigantice... E ud leoarcă, după duş... Acum îi vedem tatuajele.. Se parfumează şi se piaptănă cu multă atenţie.. Se bucură de reflecţia sa în oglindă... ANTONIUS repetă un discurs politic. E clar că e acelaşi cu cel de la moartea lui CAESAR... Îşi pune ulei pe corp... şi se îmbracă cu grijă... În jurul mesei electronice, dezbaterile continuă... CASSIUS pune degetul la buze, semnalează că ar putea fi ascultaţi... Deschide radioul... şi-l pune la maximum...

capul lui Caesar.. apoi îi hăcuim şi trupul. Prieteni, să fim chirurgi, nu criminali! PROFESORUL apasă pe buton. Oglinda lui ANTONIUS se luminează din nou. Pe ea e proiectată imaginea lui ANTONIUS vorbind mulţimii... imaginea se alterează cu alţi oratori politici care se adresează aceleaşi mulţimi: Idi Amin, Bishop TUTU, Ayatola Khomeini, Miloşevici, Allende, Preşedintele Iranului, Franco şi Mussolini... În acelaşi timp un om (OCTAVIUS) trece încet cu un câine de pradă...

50 51

BRUTUS Trebuie să-l convingem până în ora opt... nu mai târziu! Să arătam proaspeţi şi odihniţi. Să nu ne lăsam feţele să ne trădeze intenţiile. Să ne comportăm precum actorii romani. Plini de bună dispoziţie şi siguri pe noi. Pe bandă, multe ceasuri. Conspiratorii îşi potrivesc ceasurile. Sunetele se combină până ce se aude un singur ceas – Tic-Tac. Tic-Tac... Deschid umbrelele şi pleacă în ploaie... DECIUS mai are posibilitatea să-l îmbrăţişeze pe LUCIUS o ultimă dată.. Tic-Tac.. PORTIA îi vede plecând unul după altul... încet juponul... sângerează între picioare.


17 NOUĂ

1 2 3 4 5

Muzică corală... PREOTUL face o slujbă în faţa unei vitrine. Vitrina se luminează. CAESAR şi CALPURNIA în spatele unui cearşaf auriu, într-un pat vertical. Preotul bolboroseşte o rugăciune ritmic. CAESAR pe spate o tot încurajează pe CALPURNIA să se frece de el... Chiar în starea lui... e determinat să aibă un copil... Pentru ea e esenţial... se mişcă şi se roagă în acelaşi timp. Dispar în spatele cearşafului, continuând să se îmbrăţişeze... respiraţia lor rămâne audibilă. De-acolo apare dansând CĂLUŞARUL... prezintă cele 2 actriţe/prostituate care poartă acum fotografii din masacrele din Angola ș?i cu măştile lui BRUTUS şi CAESAR... Suntem din nou la cabaretul/bordel.

6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

UNU (BRUTUS) Cezar predă puterea.

20 21 22

DOI (CAESAR, scoate un ou) Am aici un ou. Poţi să preiei puterea în stat dacă reuşeşti să faci oul să stea în picioare.

23 24 25 26

UNU Imposibil.

27 28 29

DOI Nu. Simplu. (Sparge oul) Acum stă în picioare. Începe o bătaie generală cu ouă... FEMEILE şi CĂLUŞARUL aruncă ouă.. Pe cearşaf, pe măşti şi pe corpurile actorilor... curg ouăle... de asemenea pe CAESAR şi CALPURNIA care în seara aceea concep un copil... Cu CAESAR? Cu ANTONIUS?... Pe un monitor imagine live cu PORTIA şi BRUTUS. Suprapus, vedem un cronometru – au mai rămas 4 ore şi 50 de minute. PORTIA intră în bunker... poartă haina lui BRUTUS peste un nou furou... şi dârdâie de frig...

30 31 32

34 35 36

PORTIA Eşti un om inteligent. Dacă te-ai simţi rău, ai lua imediat medicamente.

37 38 39

BRUTUS Păi asta fac. Hai Porţia, mergi la culcare.

40

42 43 44 45 46

PORTIA Nici ţie nu-ţi face bine... să te strecori aşa afară din pat. Aşa ceva nu face bine.. Noaptea trecută, la cină, te-ai ridicat din senin şi ai început să te plimbi, cu braţele încrucişate, mormăind, oftând. Te-am întrebat ce s-a-

BRUTUS Nu mă simt bine. Atâta tot.

33

41

BRUTUS Porţia? Nu-ţi face bine să ieşi afară în frig aşa de dimineaţă. Nu în condiţia ta.. .(BRUTUS îi mângâie burta).

ntâmplat, te-ai uitat urât la mine. Te-am întrebat din nou… Tu te-ai scărpinat în cap. Ai bătut nervos din picior. Când am insistat... în loc să-mi răspunzi, mi-ai făcut un semn, să te las în pace. Am plecat. Speram să fie... toane. Oricui i se întâmplă. Numai că pe tine, toanele astea nu te-au lăsat nici să mănânci, nici să dormi. Iubitule, spune-mi ce-ai păţit. O doină pe ritm de jazz. Tic Tac electronic. Pe monitor cronometrul arată că au mai rămas 4 ore. Un proiector de film e adus de CĂLUŞAR... el dansează în faţa proiecţiei cu revoluţiile din China, Cuba, Africa, Asia, America Latină, căderea zidului în Berlin..., România,... CASCA intră în pijama... se uită cu lacrimi în ochi la imagini din reclame politice americane... Astea sunt modelul lui... Oameni râzând, mâncând hotdog, purtând REEBOC, conducând maşini uriaşe... Hollywood, Broadway... oameni uniţi în jurul drapelului cântând America the Beautiful... CĂLUŞARUL aduce un manechin, care are pe el un costum bărbătesc. DECIUS, în jupă, se îmbracă încet – din femeie devine bărbat. Lustruieşte pantofii... sărută fotografia lui BRUTUS... CĂLUŞARUL îl luminează pe CINNA care ţine o cărticică roşie în mână şi învaţă frazele pe de rost. În acelaşi timp, BRUTUS şi PORTIA continuă dialogul.

47 48

PORTIA Dacă eşti bolnav, ieşi aşa din pat, de la căldură afară în aerul ăsta rece şi plin de microbi...? Să te îmbolnăvească şi mai rău? Nu, iubitul meu Brutus, boala e undeva în mintea ta.Ca soţie, am dreptul să ştiu ce te nelinişteşte şi ce oameni te-au vizitat în noaptea asta? Au fost aici şase, şapte care îşi ascundeau feţele până şi de întuneric.

49 50 51

BRUTUS Iubita mea Porţia –


18 1 2 3 4 5

PORTIA Nu sunt eu jumătatea ta, prin căsătorie? Sau sunt doar aia care stă cu tine la masă, te satisface în pat şi cu care din când în când mai schimbi o vorbă? Dacă e doar atât, atunci nu sunt soţia ta sunt curva ta.

6 7 8 9 10 11

BRUTUS Ba eşti soţia mea. La fel de dragă că şi sângele care curge prin inima asta abătută.

12 13 14 15

PORTIA E adevărat... sunt femeie. Sunt femeia pe care Brutus a luat-o de nevastă... o femeie dintr-o familie nobilă, fata lui Cato. PORTIA scoate lama de ras. Cu un gest rapid îşi taie vena de la mâna strângă şi pune mâna într-un borcan cu apă. Apa se înroşeşte. BRUTUS se precipită.

16 17 18 19 20 21 22 23

BRUTUS Porţia!

24

CALPURNIA Nu ieşi azi din casă. Te rog.

25 26

PORTIA Crezi că pot răbda durerea asta fără să fiu în stare să păstrez secretele soţului meu? Ea nu vrea să-şi scoată mâna. Îl sărută. El răspunde.. Se iubesc, poate, pentru ultima oară. Tic-tac. CĂLUŞARUL dansează înspre vitrină. În pat, lângă CAESAR, CALPURNIA e udă de transpiraţie... şi respiră greu. Are un coşmar... Se luptă cu forţele întunericului... Lângă ea CAESAR doarme ca o statuie..

la gât... dintr-o cutiuţă îşi ia o pilulă, probabil stricnină... şi-o pune în dantură. BRUTUS bandajează mâna PORŢIEI... CĂLUŞARUL dansează între ei toţi foarte repede. Forţându-le să repete mişcările, mecanic. Pe monitoare, imaginile trec – în faţă sau în spate – foarte rapid. Brusc totul dispare. Un om e în lumina farurilor unei maşini... Efecte sonore, o maşină în mişcare... Plouă... Omul face gesturi disperate pentru ca maşina să oprească... Sirena şi girofarul poliţiei. Maşina frânează zgomotos... OMUL e arestat de GORILELE lui ANTONIUS... E scos în cătuşe... Trăsnet... PROFESORUL ridică monitorul TV... pe video flăcări... foc... CAESAR şi CALPURNIA îşi pun halatele de baie... CAESAR e transpirat şi gâfâie...

27 28

CAESAR Lucrurile care mă ameninţă m-au privit numai de la spate. Când vor vedea faţa lui Caesar, vor dispărea.

29 30 31 32 33 34 35

CALPURNIA N-am crezut niciodată în semne, premoniţii. O leoaică a născut pe stradă. S-au deschis mormintele. S-au aruncat morţii afară. Iar în nori, erau războinici care luptau, până când a început să curgă sânge din cer, peste Capitoliu. Mi-e frică.

36

CALPURNIA (ţipă) Ajutor! Ajutor! Îl omoară pe Caesar! (Pe bandă se repetă fraza, cu reverberaţie)

37 38 39

CAESAR Aceste predicţii nu sunt valabile doar pentru Caesar, ci pentru restul lumii.

40

CAESAR se trezeşte şi o linişteşte... CĂLUŞARUL dansează înspre METELLUS care îşi impresionează soţia cu o medalie... lângă ei e un cărucior. Tic-Tac. TREBONIUS e aproape isteric din cauza fricii şi a tensiunii. Încearcă să se controleze, dar nu poate... Are Parkinson şi tremură într-una... Ezită... Dă jos materialul care acoperă... o cuşcă... în ea un mistreţ împăiat... el l-a vânat o dată... tot mai aude glonţul acela... Pe bandă gloanţele unei puşti de vânătoare... CASSIUS e la masă. Semnează o ultimă scrisoare, o pune pe masă împreună cu portofelul şi lanţul militar de

41 42 43

CALPURNIA Când mor cerşetorii... nu apar comete pe cer. Cerurile anunţă doar moartea prinţilor.

44 45 46 47 48 49 50 51

CAESAR Moartea e un final necesar, care va veni atunci când va veni. În spatele unei vitrine, ANTONIUS cu un grup de gorile... incită un grup de oameni.. Lozinci şi portrete ale lui CAESAR... tânăr sunt etalate pe spatele vitrinei... Ei scandează: “Raiul şi Iadul sunt împăcate”. E repetat pe


19 1 2 3 4 5

bandă, în surdină. Între ei, PREOTUL... care se desprinde şi merge spre CAESAR... murmurând o rugăciune...

6 7

DECIUS Caesar... vor râde de mine.

8

CALPURNIA Mi-e frică!

9 10 11

CAESAR (Calpurniei) Ştii ce spun preoţii?

12 13 14

PREOTUL Că Caesar ar fi un animal fără inimă dacă ar sta azi în casă, de teamă.

15 16 17 18

CAESAR Pericolul însuşi ştie că... Caesar e mai periculos decât el. Suntem doi lei fătaţi în aceeaşi zi... Dar eu sunt mai bătrân şi mai fioros. O să mă duc...

CAESAR Aşa vreau eu. Şi pentru că ţin la tine, o să-ţi spun adevăratul motiv. Calpurnia a visat un bust de-al meu găurit într-o sută de locuri… prin care curgea sânge. Mulţi romani veneau, fericiţi să-şi spele mâinile la statuie. Ea zice că astea sunt premoniţii ale unor lucruri îngrozitoare care or să mi se întâmple. De aceea raman azi în casă.

19 20 21 22

Pe bandă, se repetă ultima frază de câteva ori. PROFESORUL arată ASISTENŢILOR imagini cu statui, tablouri, construcţii şi obiecte aparţinând liderilor totalitari... Începe scena următoare cu,” Visul a fost interpretat...”

23

CALPURNIA Mândria îţi întunecă înţelepciunea. Nu ieşi... Spune-le că frica mea te ţine în casă, nu a ta. O să-l trimitem pe Antonius la Senat să spună că eşti bolnav...

24 25 26 27 28

CAESAR Bine... voi sta acasă, ca să-ţi fac pe plac.

29 30 31

Pe bandă, sunete electronice de rewind. PREOTUL pleacă cu spatele. ANTONIUS, GORILELE şi mulţimea la fel. CALPURNIA îl îmbrăţişează pe CAESAR... nu-l lasă din braţe. Tic-Tac. Pe monitoare, cronometrul arată ora 7.30... Imaginea se dizolvă insecventă/camera live... care urmăreşte venirea lui DECIUS. Impecabil îmbrăcat, ajunge la CAESAR...

32 33 34

36 37

40 41

43 44 45

CALPURNIA Că e bolnav.

DECIUS Senatul a hotărât să-i ofere azi o coroană lui Caesar. Dacă le trimiţi vorbă că nu vii, s-ar putea să se răzgândească. E posibil să glumească cineva “Să lăsăm adunarea Senatului pe altă dată, când nevasta lui Caesar o să viseze mai frumos”. Dacă te ascunzi, crezi că n-or să-şi şoptească: “I-e frică lui Caesar!?”

46 47 48

CAESAR Să mintă Caesar? Nu. Decius, spune-le că Caesar nu vine.

CAESAR E o interpretare foarte bună.

38

42

CAESAR Decius, spune-le că -

DECIUS Visul a fost interpretat complet greşit. E o viziune bună, care prevestea noroc. Statuia ta cu o sută de găuri prin care curgea sângele în care se spălau romanii înseamnă că vei aduce sânge proaspăt Romei. Romanii de vază se vor înghesui să fie binecuvântaţi de acest sânge sfânt, al tău. Asta înseamnă visul Calpurniei.

35

39

DECIUS Caesar, am venit să te iau la Senat.

PROFESORUL Visul a fost interpretrat complet greşit...

49 50 51

CAESAR Merg. Un marş burlesc. CAESAR se îmbracă... CĂLUŞARUL îi conduce pe cei şase conspiraţionişti spre casa lui CAESAR. Fiecare poartă un pulover în culori diferite şi


20 1 2 3 4 5

eşarfe. Când ajung, se postează în jurul lui CAESAR.. CĂLUŞARUL le fotografiază... cu mâinile goale din care ies flashuri.. Flash! Ei schimbă poziţiile. Flash! Din nou. Flash!...

6 7 8 9 10

PROFESORUL „Caesar, teme-te de Brutus!

11

14 15 16

DOI Nu te apropia de Casca. Fii cu ochii pe Cinna.

17 18 19

TREI Nu avea încredere în Trebonius.

LUCIUS Doamnă, fug la Capitoliu?! Apoi mă-ntorc – şi-atât?!

12 13

UNU Ai grijă cu Cassius.

Vreau să ajungi acolo şi să te-ntorci înainte să am eu timp să-ţi spun. Of... am o minte de bărbat dar puterea unei femei. Tot n-ai plecat?

20 21

PORTIA Vino şi spune-mi dacă stăpânul tău e bine. A plecat de-aici simţindu-se rău. Şi fii atent la ce face Caesar... (Muzică electronică cu strigături din dansuri româneşti. PORTIA nu se mişcă. Lângă ea, CALPURNIA, FEMEIA lui METELLUS, prostituatele din bordelul/cabaret şi altele... nu se mişcă – aşteaptă.) TIC-TAC... PROFESORUL îşi pune pălăria de ţigan şi traversează scena.

22

PROFESORUL Fii atent la Metellus. Decius nu te iubeşte.

23 24 25

ANTONIUS “Dacă citeşti scrisoarea asta, Caesar, s-ar putea să trăieşti. Dacă nu, atunci soarta e numai de partea trădătorilor.”

26 27 28 29 30

PROFESORUL Semnat, un prieten... ANTONIUS rupe pamfletul. Cheamă Gorilele care atacă mulţimea... unul ţine un căţel uriaş în lesă... Toţi fug... Pe video, mulţimea rupe pliantele în bucăţele... fug şi ei... Muzică electronică cu motive de baladă... Apar PORTIA şi LUCIUS... DECIUS într-o vitrină îi priveşte...

31 32 33 34 35 36 37 38

PORTIA Băiete, fugi la casa Senatului!

39 40 41

LUCIUS Fug!

42 43 44

PORTIA De ce mai eşti aici?

45 46 47

LUCIUS Să aflu… ce trebuie să fac la Senat?!

48 49 50

PORTIA

51

PORTIA Cât de slabă e inima femeii! Mă ia cu leşin.


21 ZECE

1 2 3 4 5

Percuţii tibetane.. În bunker, pe monitoare apare un colaj de imagini cu dictatori şi politicieni în faţa mulţimii: Peron, Havel, Putin, Mussolini, Miloşevici, Nasser, Burghiba, etc. Cronometrul curge. Mai sunt 45 de minute. Într-o vitrină, CAESAR este în mijlocul unui grup de adepţi fanatici. Ei îl imită cu precizie. El gesticulează... ei imită gesturile... el aplaudă, plânge, râde, se simte rău... ei la fel. ANTONIUS, în spate ca un dirijor, coordonează mişcările. Apare PROFESORUL cu pălăria ţiganului.. ţine în mână hârtia verde...

6

8 9

11 12

14 15

17 18

20 21 22 23 24 25 26

CASIUS Brutus mă tem că am fost deconspiraţi!

CASSIUS Cinna, tu vei fi primul... Cu încetinitorul. Tic - tac! Cronometrul arată că mai sunt câteva secunde... CĂLUŞARUL aduce un proiector de film pe o masă cu rotile.. Pe bandă – sunet de proiector. În lumina proiectorului CAESAR, singur, transpiră... Ştie că va avea o nouă criză... Proiectorul se stinge... se aprinde. CAESAR tremură cu febră. ANTONIUS îi pune banderola de piele pe frunte. Proiectorul. Se stinge... se aprinde. CĂLUŞARUL dansează cu o tavă. Pe ea – cuburi. CAESAR construieşte o clădire de vis. Pe monitoare se vede cum transpiraţia şterge încet machiajul de pe faţa lui CAESAR.

27 28 29

Muzică electronică cu motive de dans de căluşari. Masa electronică se separă în două. Suprafeţele sunt ridicate şi se formează o poartă de radiologie. Conspiratorii trec prin ea unul după altul. Se înregistrează data şi informaţia asupra stării interioare. TREBONIUS, transpirat, trece primul.. Pe bandă bătăi de inimă... TREBONIUS e copleşit de frică. METELLUS – pe bandă un bebe. CASCA se asociază cu Che, CINNA se vede reformator ca Mandela, DECIUS va cauza o revoluţie a femeilor, CASSIUS e cu gândul la ultima lui scrisoare, BRUTUS e cu gândul la PORTA. ASISTENŢII iau notiţe. Tic-Tac. Au mai rămas 15 minute. CAESAR trece prin radiografie. Imaginea interiorului e una medicală. Datele arată că e din nou înaintea unei crize. ANTONIUS îl ajută... se vede deja prinţ moştenitor. PREOTUL purifică atmosfera cu tămâie. Camera - live trece de la feţele conspiratorilor la public... Pe bandă se aude în şoaptă

DECIUS Uite, Antonius… zâmbeşte. Caesar… pare impasibil.

13

19

PREOTUL Da, dar ziua încă nu s-a terminat. CAESAR şi ANTONIUS, urmaţi de mulţime – ies. În locul lor apar cei şapte conspiratori.. Sunt furioşi şi terorizaţi că au fost demascaţi... înconjoară scaunul PROFESORULUI care, încolţit, încearcă în van să se salveze...

BRUTUS Cassius, ţine-ţi cumpătul.

10

16

CAESAR (ia petiţia lui DECIUS) (către PROFESOR) E 15 martie.

puţin eu mă sinucid.

7

30

CAESAR Gata? Ce vreţi să discutăm mai întâi? Proiectorul se închide. Când se aprinde, METELLUS...

31 32 33 34 35

METELLUS Prea măritule, atotputernicule Caesar, Metellus se aruncă cu umilinţă în faţa ta Acum, e CAESAR în imagine.

36 37 38 39 40 41 42

CAESAR Opreşte-te, Mettelus. Îngenuncherile, linguşelile astea josnice impresionează doar pe proşti... Fratele tău a fost excomunicat prin decret. Dacă te mai pui în genunchi şi mă perii pentru el, dau cu picioarele în tine ca-ntr-un câine.

43 44 45 46 47

BRUTUS (peste METELLUS) Mă închin în faţa ta, Caesar, dar nu ca să te flatez... ci cu rugămintea ca excomunicarea fratelui lui să fie anulată.

48

CASSIUS Cinna, să fii rapid, mi-e frică că vom fi opriţi. Dacă s-a aflat, atunci unul dintre Caesar şi mine va muri... cel

49 50 51

CAESAR Ce-ai spus, Brutus?


22 1

UNSPREZECE

2 3 4 5

CASSIUS Te rog să-l faci din nou cetăţean pe Publius. CAESAR se luptă cu senzaţia de leşin.

6 7 8 9

CAESAR Dacă aş fi în stare şi eu să-i implor pe alţii… în genunchi… poate că şi rugăminţile altora m-ar mişca. Dar eu sunt precum Steaua Nordului, care nu are echivalent în Univers. Ameţeala îl copleşeşte. Se aşază pe masă. Se uită la cei din jur. Toţi iau poziţii joase de vasali supuşi...

10 11 12 13 14 15 16 17

CAESAR Cerurile sunt pictate cu nenumărate stele... una singură, rămâne în aceeaşi poziţie. Pământul e plin de oameni. Dar unul singur nu poate fi mişcat niciodată din poziţia lui. Şi ca să te convingi că EU sunt acela, Brutus... am decretat că fratele lui Cimber să fie excomunicat... Aşa va fi!

18 19 20 21 22 23 24 25

Tăcere. Pe bandă, o respiraţie rapidă şi bătăile inimii. CAESAR intră în criză. Se aude o ambulanţă. Masa se unifică şi CAESAR cade pe ea. Vomită. Conspiratorii par că se roagă în jurul mesei... sunt toţi în genunchi gata să atace... Respiraţia lui CAESAR şi fiecare mişcare în corp sunt urmărite cu atenţie... pe monitoare curg cifre... CINNA e primul. Ia un dispozitiv de şoc electric şi-l pune pe inima lui CAESAR... CAESAR se zbate cu o forţă surprinzătoare.. Auzim pe bandă sunetul sângelui şi al pielii arse... Unul după altul conspiratorii îl electrocutează. CAESAR se luptă... dar tremură incontrolabil. De la criză? De la şoc? De la lovituri? Ultimul e Brutus care ridică dispozitivul...

26 27 28 29 30

32 33

CASCA Proclam-o pe străzi, în gura mare!

34 35 36

CASSIUS Strigă: “Libertate şi democraţie!”

37 38

40

BRUTUS Strigă: „Oameni buni, nu vă temeţi! Doar Caesar a trebuit să plătească pentru ambiţia lui!”

41 42

CAESAR, cu un ultim efort, îi forţează mâna lui BRUTUS pe corpul lui. Un gest de harakiri... Pe bandă inima se opreşte... CAESAR cade lent pe masă, care ia foc.

TREBONIUS Libertate! Am fost eliberaţi! Tirania a murit!

31

39

CAESAR Şi tu, Brutus? Atunci cazi, Caesar!

Un bocet ardelenesc pe fond electronic şi percuţie caraibiană.. Un spaţiu gol. Umbre traversează, fugind de la scena asasinatului. ANTONIUS, LUCIUS, PREOTUL. GORILELE, OMUL CU CĂŢELUL... alţii. Numai femeile nemişcate aşteaptă veştile. Siluetele trec din nou, mai rapid, mai haotic... Pe monitoare ninge... ca şi cum transmisia s-a întrerupt. În jurul cadavrului, toţi în afară de BRUTUS, se mânjesc pe faţă cu sângele lui CAESAR... la TV vor apărea ca combatanţi de gherilă.. Camera-live... Se uită pe monitoare să pară ca răni primite în luptă... Îşi pun banderolele de revoluţionari pe braţ. În spaţiul femeilor, ANTONIUS pune un voal negru pe corpul CALPURNIEI, care e fotografiată în noua postură de mâini invizibile... Flash. Flash.. ANTONIUS o calmează... se simte că a existat o relaţie între ei... PREOTUL oscilează. Cu cine să fie? Acum e cu ANTONIUS, dar nu se ştie niciodată... Ies după Antonius. În jurul cadavrului... conspiratorii par posedaţi de importanţa momentului... PROFESORUL îşi ridică monitorul TV şi-l plasează sub CAESAR... cadrul se umple încet cu sânge ca un borcan...

43

CASCA Brutus! Ieşi în public!

44 45 46

DECIUS Şi tu Cassius!

47 48 49 50 51

METELLUS Staţi aproape unul de celălalt, în caz că cineva apropiat lui Caesar încearcă să -


23 1

DOISPREZECE

2 3 4 5

BRUTUS Să nu plătească pentru asta nimeni în afară de noi, cei care am săvârşit fapta!

6 7 8 9

CASSIUS Unde e Antonius?

CASSIUS Ce fel de pact te gândeşti să faci cu noi?

10 11

ANTONIUS O singură condiţie. Să-mi dovediţi că Caesar era un pericol real pentru stat.

12

TREBONIUS A fugit acasă. Era furios.

13 14

CASSIUS ŞI CONSPIRATORII Nu!

15

Ies în spaţiul femeilor. BRUTUS îi pune PORŢIEI banderolă pe braţ... DECIUS priveşte cu gelozie... îl găseşte pe LUCIUS şi-l îmbrăţişează. TREBONIUS mângâie burta soţiei, deşi nu e timpul copiilor, CASSIUS îşi regăseşte scrisoarea şi portofelul, CASCA fâlfâie un steag ROŞU CU STELE cu o gaură neagră şi CINNA o cărticică roşie.

16 17

BRUTUS Aşa va fi.

18 19 20 21 22

ANTONIUS Mai cer să mă lăsaţi să-i duc trupul în piaţă şi aşa cum trebuie să facă un prieten... să ţin un discurs de înmormântare.

23

Haosul continuă, dar în formă de paradă. Apare un grup de oamenii care profită de haos: sparg magazine şi cară marfa etc. Deodată se aud împuşcături. Toţi se opresc. Gloanţele vin din stânga, oamenii se întorc la dreapta.. Acum vin din dreapta, se întorc la stânga. Cine trage şi de unde? Pe monitoare, sunt secvenţe din diferite revoluţii: Iran, China, Chile, Argentina, Grecia, Brazilia. PROFESORUL se concentrează pe gândurile lui CASSIUS şi BRUTUS.

24 25 26 27 28

BRUTUS Foarte bine.

29 30 31

CASSIUS Nu-l lăsa. Oamenii ar putea fi mişcaţi de ce spune!

32 33

CASSIUS Eu mă tem de el. De obicei instinctele nu mă-nşeală.

CASSIUS ŞI CONSPIRATORII Nu!

34 35

BRUTUS O să vorbesc eu mai întâi... voi explica motivele pentru care Caesar trebuia să moară.

36 37 38

CASSIUS Nu-mi place deloc ideea.

39 40 41 42 43 44 45

BRUTUS (lui ANTONIUS) Antonius, nu dai vina pe noi în discursul tău, dar poţi să spui orice vrei de bine despre Caesar. De asemenea, o să menţionezi că o faci cu permisiunea noastră... vorbeşti numai după ce-mi voi termina eu discursul.

46 47 48

ANTONIUS E de ajuns pentru mine.

49 50 51

Muzică rapidă de dans pe fond electronic... GLOATA fugăreşte pe PORTIA şi CALPURNIA. GLOATĂ nu


24 1

TREISPREZECE

2 3 4 5

ştie pe cine să atace întâi. Oscilează între cele două femei... Când cele 2 actriţe/prostituate intră îşi schimbă obiectivul şi le atacă pe ele... le violează pe rând. CALPURNIA şi PORTIA sunt forţate să asiste... Gloata iese satisfăcută. Singure cele patru femei îşi pun încet mâinile pe burtă. Râd şi plâng în acelaşi timp. În acelaşi timp în bunker, ANTONIUS dezbracă cadavrul lui CAESAR şi-l pregăteşte ca la spectacol. Îl unge cu ulei, îl machiază, îl vopseşte cu roşu şi îl acoperă cu mantaua sa... PROFESORUL îi citeşte gândurile, care apar pe monitor...

6 7 8 9 10 11 12 13 14

PROFESORUL şi asistenţii pregătesc spaţiul pentru o dezbatere TV politică. Bunkerul devine un studio TV – proiectoare, camere, microfoane etc. Cei doi candidaţi: Brutus şi Antonius se pregătesc. BRUTUS se spală ritualic... ANTONIUS îşi pune sânge pe el. Unul se machiază, altul se demachiază. Unul se îmbracă, altul se dezbracă. PROFESORUL aduce gloata să urmărească dezbaterea pe monitoare... CAMERA-live pe gloată şi public...

15 16 17

PROFESORUL 5,4,3,2,1... În direct... Camera... action!

18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36

BRUTUS Romani, concetăţeni... prieteni! Dacă e în această adunare vreun drag prieten de-al lui Caesar, spuneţi-i... iubirea lui Brutus pentru Caesar era la fel de mare ca şi a lui. Dacă, acel prieten va întreba... de ce m-am ridicat împotriva lui Caesar, acesta e răspunsul meu: nu pentru că l-aş fi iubit pe Caesar mai puţin, ci pentru că am iubit Roma mai mult. Fiindcă şi Caesar m-a iubit pe mine, îl voi plânge. Îl voi onora pentru că a fost un om curajos. Dar pentru că era peste măsură de ambiţios... l-am omorât. Ambiţia...! Care dintre voi e atât de netrebnic încât săşi dorească să fie sclav? Dacă e cineva, să vorbească, pentru că tocmai l-am jignit. Care dintre voi este atât de barbar încât să nu-şi dorească să fie Roman? Dacă e cineva, să vorbească, pentru că tocmai l-am jignit. Care e atât de nenorocit să nu-şi iubească ţara? Dacă e cineva, să vorbească, pentru că tocmai v-am jignit.

37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

Pe monitoare în secvenţe de cameră live e publicul care ascultă... peste imagine curg cifrele... e ratingul care măsoară câţi oameni au televizorul deschis... Muzică ritmică. CĂLUŞARUL ia gloata la dans... Acum că au înţeles celebrează... revoluţia. Se bea, se fumează, se dansează... Pe vitrine – imagini de pretutindeni: oamenii dansează în stradă, după victoria revoluţiei... imagini din 89 la Timişoara... de asemenea un anumit grup în Piaţa Operei. Cu un microfon în mână, PROFESORUL trece de la unul la altul pentru un interviu la cald... PROFESORUL pe scenă, ei pe video... oamenii povestesc despre unde erau când totul a izbucnit... Ce spun e subtitrat pe monitor... Pe scenă...


25 1

PAISPREZECE

2 3 4 5

UNU Trăiască Brutus! Trăiască Brutus!

6 7 8

DOI Să-l ducem pe braţe la el acasă!

9 10 11

TREI Să-i facem statuie lui şi strămoşilor lui!

12 13 14

PATRU Să fie el Caesar! ANTONIUS e deja în faţa microfonului... Toţi se opresc...

15 16 17 18

Al PATRULEA Caesar a fost un tiran!

19 20 21

PRIMUL Suntem norocoşi că Roma a scăpat de el!

Muzică de reclame... Gloata se linişteşte... pleacă la casele lor.. Se duc în faţa monitoarelor... şi beau din greu... În studio un tânăr face o reclamă... E OCTAVIUS, manechin şi vedetă TV... Are un mic căţeluş pe care-l hrăneşte dintr-o conservă... Căţeluşul e satisfăcut... OCTAVIUS arată conservă şi spune textul reclamei pe care nu-l auzim din cauza muzicii... Camera-live pe publicul din sală... Deodată ANTONIUS apare în studio în faţa unui microfon...

22 23 24 25 26 27 28 29

ANTONIUS Prieteni, Romani, compatrioţi. Am venit să-l îngrop pe Caesar, nu să-l laud. Răul făcut de oameni trăieşte după moartea lor, dar binele e îngropat odată cu ei. Aşa să fie şi cu Caesar! El a fost prietenul meu. Loial şi drept cu mine. Dar Brutus spune că era ambiţios. Şi Brutus e un om de onoare. A adus mulţi prizonieri acasă cu el în Roma, ale căror răscumpărări au umplut visteria ţării. Ambiţios? Când săracii plângeau, Caesar a plâns şi el. Ambiţios! Dar Brutus e un om de onoare. La sărbătoarea Lupercaliei i-am oferit o coroană de rege de trei ori, el a refuzat-o de trei ori. Ambiţios? Şi Brutus e un om de onoare. Pe Caesar l-aţi iubit odată – ce vă reţine să-l plângeţi acum? Mă scuzaţi.

30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40

ANTONIUS plânge. Ţine corpul lui CAESAR în braţe şi îl leagănă ca un bebeluş. În situaţia asta ca orice producător TV, Profesorul trece din nou la reclamă... Apare din nou OCTAVIUS Cu un câine... e acelaşi dar mult mai mare... Se bat pentru conservă... omul învinge, dar el împarte conserva cu câinele.. Se opreşte imaginea şi apoi se întunecă ecranul... ca şi cum emisiunea TV a fost oprită.. Ritm percutativ. Gloata iese din vitrină... ca şi cum ar ieşi din case.. PROFESORUL îi intervievează. Voci la microfon...

41 42 43

PROFESORUL Pauză de publicitate. Aia cu câinele!

44 45 46 47 48 49 50 51

ANTONIUS Dacă v-aş instiga inimile la furie, la revoltă, i-aş jigni pe Brutus şi pe Cassius, care ştiţi cu toţii, sunt oameni de onoare. Mai degrabă aş necinsti morţii, mai degrabă m-aş necinsti mine şi pe voi! Dar… există o hârtie cu sigiliul lui Caesar. Am găsit-o în cameră la el. E testamentul lui. Nu vreau să-l citesc cu voce tare. V-aţi


26 1

CINCISPREZECE

2 3 4 5

duce cu toţii să-i pupaţi rănile. Deodată ANTONIUS e în mijlocul mulţimii. Îi atinge, îi îmbrăţişează, îi mângâie. Sărută copii şi femei. Pe bandă începe un val de voci: “Testamentul! Testamentul!” Pe video din Piaţa Operei se scandează: Testamentul. Testamentul!

6 7 8 9 10 11 12

TOŢI Testamentul! Testamentul! Să auzim testamentul lui Caesar!

13 14 15 16

ANTONIUS O să vă scoată din minţi! Mai bine n-aţi şti că... sunteţi moştenitorii lui!

17 18 19 20

TOŢI Testamentul! Testamentul! ANTONIUS ridică mantaua de peste cadavru. Gloata merge în cercuri în jurul lui... aşa cum a făcut-o publicul la intrare.. CINNA şi TREBONIUS sunt depistaţi. Vor să fugă... dar e prea târziu. Sunt luaţi prizonieri.

21 22 23 24 25 26 27

ANTONIUS (scoate testamentul) Testamentul, cu sigiliul lui Caesar. Pentru fiecare roman, pentru fiecare cetăţean – lasă 75 de drahme! De asemenea v-a lăsat vouă grădinile lui personale şi livezile plantate pe partea asta a Tibrului... Să vă puteţi plimba şi recrea. Aici a fost un Caesar! Când va mai apărea un altul? CINNA şi TREBONIUS fug. Gloata după ei. Hainele lui TREBONIUS, care e isteric, sunt smulse de pe el. Vor să-l linşeze dar el reuşeşte să fugă, gol. Nu şi CINNA, care e legat şi scos afară... Împuşcături.. Gloata fuge.

28 29 30 31

33 34

36 37

40 41

43 44

46 47 48

VOCEA PATRU Casa lui Brutus e prima!

OCTAVIUS Mătuşă…

38

45

VOCEA TREI Şi ferestrele!

CALPURNIA Octavius…

35

42

VOCEA DOI Să folosim uşile pentru foc.

PROFESORUL Dacă spui o minciună suficient de mare şi o tot repeţi, oamenii o vor crede în cele din urmă. Adevărul este duşmanul de moarte al statului. (PORTIA e zgâriată de câine... sângerează... îşi dă jos haina... se vede că e însărcinată... Lupta continuă în exteriorul scenei)

32

39

VOCEA UNU Să dăm foc la casele trădătorilor.

Muzică electronică cu motive de horă... Împuşcături. Masa electronică se luminează... e harta Europei. ANTONIUS o studiază cu atenţie. CALPURNIA îl aduce pe OCTAVIUS, nepotul adolescent... care intră cu câinele... OCTAVIUS e complet inconştient... crede că e o secvenţă dintr-un film... Râde pentru a-şi ascunde incapacitatea politică... ANTONIUS îl îmbrăţişează, apoi separă masa electronică în două – aşa se împarte Imperiul... jumătate pentru el, cealaltă pentru OCTAVIUS.. care râde ca un idiot... câinele latră... OCTAVIUS... predă câinele Gloatei care ajunge în faţa casei lui Brutus. PORTIA, îmbrăcată în hainele lui BRUTUS cu o mască orientală pe faţă şi mănuşi se luptă cu un băţ japonez. Ea ştie foarte bine artele marţiale... Gloata nu reuşeşte să o domine... Se luptă cu câinele... Pe bandă se aude lătratul câinelui.. În timpul ăsta, PROFESORUL îl pune pe Platon pe monitor... Se adresează asistenţilor...

49 50 51

CALPURNIA Tu eşti nepotul şi moştenitorul lui Caesar. Împarţi Roma cu Antonius!


27 ŞAISPREZECE

1

ŞAPTESPREZECE

2 3 4 5

ANTONIUS şi OCTAVIUS sunt la masa electronică, acum acoperită cu liste de nume care tot se mişcă... OCTAVIUS citeşte numele...

6 7 8 9

ANTONIUS Octavius, toţi ăştia trebuie să moară. E şi prietenul tău printre ei. Cinna. Eşti de acord, Octavius?

10 11 12 13

OCTAVIUS Doar cu condiţia să moară şi fiul surorii tale, Publius.

Un asistent apasă pe un buton. Apare pe monitoare portretul lui Kahil GIBRAN. CINNA e împins în faţa unui pluton de execuţie invizibil... are o bandă neagră pe ochi. Vocea PROFESORULUI e înregistrată

14 15

PROFESORUL Puterea politică se face din ţeava pistolului. CINNA e împuşcat într-o rafală prelungită... Ţipă, TRĂIASCĂ LIBERTATEA şi cade.. În vitrină ANTONIUS şi OCTAVIUS cu lista de nume...

16

ANTONIUS Aşa va fi.

17 18

PROFESORUL (vocea pe bandă) Nimic nu poate sta în picioare fără distrugere.

19 20 21 22 23 24

ANTONIUS Brutus şi Cassius îşi strâng armate. Trebuie să ne-o facem şi noi pe-a noastră. Acum! Să ne unim forţele şi ne strângem toţi prietenii…şi toate resursele de care dispunem.

25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

DECIUS şi METELLUS, cu căşti pe cap, sunt repartizaţi lui BRUTUS. CASCA şi TREBONIUS lui CASSIUS. Cele două trupe se despart. Un cântec de leagăn. Apare PORTIA urmărită de mulţime... şi câine.. Se aude lătrat pe bandă.. Sângerează... Are în mâini rochia ei de mireasă, în flăcări – tot ce i-a rămas din casa arsă... Traversează scena încet... La masa electronică – BR UTUS la o jumătate şi ANTONIUS la cealaltă – plasează soldaţi şi armament în poziţii de luptă... Intră CĂLUŞARUL... Cabaretul/bordel e aproape distrus... CĂLUŞARUL îşi pune masca lui CAESAR... în mâini ţine măştile lui BRUTUS şi CASSIUS... Cu ele recrează asasinatul...


28 OPTSPREZECE

1 2 3 4 5

Pe bandă, sunete de război pe ritmuri de sârbă. CĂLUŞARUL dansează. Pe monitoare, imagini de război în zone urbane. Intră GLOATA, acum în jobenuri şi ochelari de soare. Sunt bişniţari. Vând şi cumpără. Marfa e pe ei, în interiorul hainelor. Ţigări, bijuterii, cosmetice, DVD-uri.. parfumuri. Fac negoţ între ei... Toţi primesc maşinuţe, pe care le trag cu aţă... CĂLUŞARUL uimit, parcă vrea să se desprindă de pământ... bombardamentul revine... Joc de război electronic pe masa electronică urmărit cu atenţie de BRUTUS... Cade praf pe masă.. CĂLUŞARUL îl aduce pe CASSIUS la masă..., amândoi sunt în mantale militare...

6

8 9 10

12 13

15 16

19

22 23 24

26 27 28 29

31 32 33 34

CASSIUS În vremuri ca astea, nu e bine să criticăm fiecare mică infracţiune.

35 36 37 38

BRUTUS Cassius, ai fost acuzat că ai avansat oameni în posturi pe care nu le merită... în schimbul aurului. (Pauză)

39 40 41 42

CASSIUS Dacă îmi zicea asta orcine altcineva, erau ultimele lui cuvinte.

43 44 45 46

BRUTUS Îţi aminteşti de 15 martie? Vrei să-mi spui că unul dintre noi l-a înjunghiat pe cel mai puternic om din lume ca să sprijinim hoţii... să ne murdărim degetele cu mită? Mai bine aş fi un câine care urlă la lună,

BRUTUS Habar n-ai!

20

30

BRUTUS Atunci ţie ţi-ai făcut rău pentru că iei apărarea unui astfel de individ.

CASSIUS Chiar sunt.

17

25

CASSIUS L-ai acuzat şi umilit public pe Lucius Pella pentru că a luat mită. Eu ţi-am scris şi ţi-am dat multe argumente că e nevinovat. Îl ştiu extrem de bine pe omul ăla.

BRUTUS Eşti pe dracu!

14

21

BRUTUS Eu nu le fac rău nici duşmanilor mei. Cum aş putea să fac rău unui prieten?

CASSIUS Brutus, nu mă provoca. Uiţi că sunt un soldat mult mai experimentat decât tine.

11

18

CASSIUS De ce-mi faci rău, Brutus?

decât un astfel de Roman.

7

47 48 49 50 51

CASSIUS Nu mă pune la-ncercare.


29 NOUĂSPREZECE

1

DOUĂZECI

2 3 4 5

BRUTUS Decius…

6 7 8

DECIUS Brutus…

9 10 11

BRUTUS …am primit scrisori care spun că tânărul Octavius şi Antonius se apropie de Filipi cu o armată foarte mare.

12 13 14

Muzică veselă pe fond electronic... Intră Gloata - care acum poartă jobenuri şi bijuterii, serviete de firmă. Fac afaceri la nivel înalt. În bunker e frig. Tunete. Ploaie. BRUTUS se pregăteşte să se culce. LUCIUS, servitorul, doarme pe masa pe care sunt proiectate imagini cu camuflaj militar. BRUTUS, bolnav se culcă lângă el... speră că corpul băiatului îl va încălzi. Apare FANTOMA LUI CAESAR. Gol, însângerat. Cu cască militară. Ploaia îi spală sângele.

15

DECIUS Şi eu am primit.

16 17 18

BRUTUS Ai mai aflat şi altceva?

19 20 21

DECIUS Octavius şi Antonius au împuşcat mii de oameni.

FANTOMA LUI CAESAR Sunt spiritul tău malefic, Brutus.

22 23 24

BRUTUS Decius… Ce ziceţi dacă am merge cu armatele la Filipi imediat!

BRUTUS Eşti cumva un înger… sau un diavol… care îmi face sângele să îngheţe. Şi inima să-mi tresară…

BRUTUS De ce ai venit?

25 26 27

FANTOMA LUI CAESAR Să-ţi spun că o să mă vezi la Filipi.

28

CASSIUS Nu e o idee bună.

29 30 31

BRUTUS De ce nu?

32 33 34

CASSIUS E mai bine ca duşmanul să vină după noi. În felul ăsta, îşi consumă proviziile şi îşi oboseşte soldaţii. În timp ce noi stăm pe loc, odihniţi... gata de luptă.

35 36 37 38 39

BRUTUS Legiunile noastre sunt aprovizionate cum trebuie. Avem o cauză pentru ei! Duşmanul se măreşte în fiecare zi. Noi, care am ajuns la maximul potenţialului nostru, putem doar să scădem. Este o ciclicitate în acţiunile oamenilor!

40 41 42 43 44 45 46

CASSIUS Dacă asta vrei, fie. Ne întâlnim cu ei la Filipi.

47 48 49

BRUTUS Foarte bine.

50 51

FANTOMA dispare în spatele unei vitrine... BRUTUS se culcă lângă LUCIUS. CĂLUŞARUL re-introduce GLOATĂ. Unul dintre ei deschide servieta şi-şi etalează marfa – armament în miniatură. TREBONIUS, şi apoi METELLUS, intră pe furiş. Cumpără... plătesc şi fiecare primeşte mita lui. Toţi ies. Numai CĂLUŞARUL dansează deziluzionat... în jurul FANTOMEI lui CAESAR. Plouă... BRUTUS tremură de frig. Pare să aibă şi el o criză. Se scoală brusc. PORTIA apare în ploaie... juponul ei e ud... Îi dă rochia ciuruită CĂLUŞARULUI care dansează cu ea. Dispare. BRUTUS bolboroseşte cuvinte din Biblie. Parcă a devenit un religios fanatic... Pe monitoare imagini de politicieni atinşi de fanatismul religios: Khadafi, LEPINE, KHOMEINI, HO CI MINH.


30 DOUĂZECIŞIUNU

1

DOUĂZECIŞIDOI

2 3 4 5

ANTONIUS şi OCTAVIUS apar certându-se.

6 7

BRUTUS Filipi.

8 9 10

ANTONIUS Octavius, condu-i pe ai tăi, pe partea stângă a câmpului.

11 12 13

Muzică electronică mixată cu un vals pe o vioară ţigănească... Se aud explozii... toţi cad la pământ... Intră GLOATA dansând, cu un tort de onomastică, din care ies artificii. Poartă toţi pălării de onomastică – beţi, drogaţi, oameni fără lege... CASSIUS suflă lumânările. Bea cu CASCA şi TREBONIUS. GLOATA se mânjeşte cu prăjitură. Se rostogolesc până ce devin o haită de câini. Ies.

14

OCTAVIUS O să o iau pe dreapta. Tu o să stai pe stânga.

15 16 17

ANTONIUS De ce mă contrazici? E important ce-ţi spun.

18 19 20

OCTAVIUS Nu te contrazic... Dar aşa fac EU.

21 22 23 24

CASSIUS Azi e ziua mea. În ziua asta m-am născut. Fii-mi tu martor că am fost forţat, împotriva voinţei mele, să risc libertatea într-o singură bătălie. La Filipi. Pe drumul dinspre Sardis, doi vulturi uriaşi s-au prăvălit pe steagul nostru din faţă şi au început să mănânce ce le dădeau soldaţii noştri. Dimineaţa asta, au zburat! În locul lor au apărut corbi, ciori şi ulii… Zboară şi se tot uită la noi, ca şi cum am fi o pradă bolnavă... gata de moarte.

25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

CASCA Nu trebuie să crezi aşa ceva. (Intră BRUTUS.)


31 DOUĂZECIŞITREI

1 2 3 4 5

Zgomot electronic. Tensionat. Masa electronică se luminează. O hartă pe ea: PHILLIPI. Pe hartă apar cele două armate... în animaţie. Se mişcă electronic. Zgomote de război. PROFESORUL se roteşte ameninţător în jurul mesei, fotografiind ca un reporter de război. În vitrină, GLOATA e luminată - se uită la război la TV. Mănâncă Big Mac şi beau Coca Cola... Au gesturi mecanice şi reacţionează ca la un meci de fotbal... BRUTUS şi DECIUS la un capăt al mesei...

6 7 8 9 10 11 12 13 14 15

BRUTUS (are febră) Decius…

16 17 18

DECIUS Brutus!

19

22 23 24 25

28

30 31 32 33 34 35

37 38 39 40 41 42

CASCA Brutus a dat ordinul prea devreme. Avea un avantaj bun asupra lui Octavius, dar a vrut prea mult, dintr-o dată... acum suntem înconjuraţi de armata lui Antonius!

CASCA Auzi? Urlete de bucurie!

29

36

CASSIUS (cu binoclul) Ce nenorociţi... soldaţii noştri fug! Am ajuns duşmanul propriilor mei soldaţi! Până şi purtătorul de drapel fugea, aşa că l-am omorât şi i-am luat chiar eu steagul!

CASCA Trebonius e înconjurat de călăreţi care se apropie rapid. Cu toate astea el o ţine tot înainte... GLOATA ţipă... şi înconjoară masa... TREBONIUS dispare

26 27

DECIUS Să trăiţi! DECIUS îi şterge transpiraţia lui BRUTUS... acum pare momentul propice să-şi declare dragostea... La celălalt capăt al mesei apar CASSIUS, CASCA şi apoi TREBONIUS. CASSIUS trage cu un pistol în vitrină care se sparge... Din sticlă spartă apare CAESAR... el priveşte scena cu satisfacţie...

CASSIUS Ce se-ntâmplă acolo?

20 21

BRUTUS Fugi şi dă depeşa asta trupelor noastre de pe partea cealaltă. Simt că soldaţii lui Octavius nu sunt foarte siguri de ei... dacă îi atacăm pe neaşteptate, îi putem înfrânge. Zi-i lui Cassius să-i ia prin surprindere.

CASSIUS (se uita prin binoclu) Trebonius, dacă ţii la mine, încalecă pe calul meu şi du-te la trupele alea care se văd. Am nevoie să-mi dau seama dacă sunt prieteni sau duşmani. TREBONIUS se urcă pe masă... pe care e proiectat un cal la galop... Muzică electronică cu sunetele calului.. GLOATA apare şi pariază, pe cine va câştiga... Banii se mişcă de la unul la altul... Se numără un procentaj care e predat lui CASCA care rapid pune banii într-o servietă şi se alătură lui CASSIUS... În timpul ăsta TREBONIUS... biciuieşte calul

43

GLOATA erupe. Celebrează victoria la loteria războiului. S-au făcut de bani... Acum stau la rând să-i cheltuie... Pe vitrine sunt proiectate frigidere, maşini de spălat, vile, iahturi, bijuterii, aparate electronice etc... Gloata se împinge până ce golesc magazinul... Ies.. În locul lor, în ploaie, sunt femeile. Goale. Însărcinate. Aşteptând. Între ele, PORTIA şi CALPURNIA, prostituatele etc.. CASSIUS se dezbracă... a pierdut războiul..., se uită la masa electronică. În interiorul mesei e luminat IULIUS CAESAR, pe spate, cu ochii deschişi... Caesar e aşa de fericit că ai lui au câştigat războiul că intră în criză... CASSIUS îl îmbrăţişează pe CASCA... se suie pe masă, se întinde. CASCA îi dă lui CASSIUS dispozitivul de şoc electric. Îl aplică pe inimă.

44 45 46 47

CASSIUS Caesar, eşti răzbunat! CASSIUS ca CAESAR intră în şocul epileptic...

48

TREBONIUS (apare, trăgând cu revolverul) Trebuie să ne retragem, Cassius! Antonius a ajuns în corturile tale!

49 50 51

CASCA (ia servieta cu bani... o întoarce... Vedem steagul SUA) Voi pleca departe într-o ţară unde nu există nici un


32 1

DOUĂZECIŞIPATRU

2 3 4 5

roman.

6 7

CASSIUS, electrocutat, se mişcă în şoc. O moarte similară crizelor lui CAESAR. CASCA îşi scoate trusa. Îşi aplică barbă, mustaţă şi perucă. Devine anonim şi traversează spaţiul, trecând prin gloata care pare să celebreze Revelionul... cu trompete, pălării şi baloane... TREBONIUS călăreşte masa, de data asta în direcţia opusă... se grăbeşte să-i comunice lui CASSIUS că au câştigat bătălia. Îl găseşte mort.

8 9 10 11 12 13 14 15 16

TREBONIUS De ce naiba m-ai mai trimis? N-ai văzut că m-am întâlnit cu aliaţii tăi? N-ai văzut că mi-au dat laurii victoriei? Nu i-ai auzit strigând de bucurie? Ai înţeles totul greşit!

17 18 19 20 21 22

TREBONIUS, calm, îşi scoate banderola şi casca. Nu îi mai e frică... apare cuşca cu animalul împănat... îl scoate şi îl eliberează... Îl îmbrăţişează pe CASSIUS... Asta îl electrocutează... ţipă, „Trăiască...”. Cade peste CASSIUS... CAESAR râde, amuzat Împuşcături. CĂLUŞARUL dansează cu animalul împănat... GLOATA apare... mai beţi... mai lipsiţi de control. În vitrină, FEMEILE sunt nemişcate. GLOATA se repede la vitrină cu limbile, mâinile. Le batjocoresc... Pe geamul vitrinelor curge sânge... CĂLUŞARUL vrea să le salveze. Intră între ei. Se luptă cu ei... cineva îi smulge animalul şi-l aruncă la pământ... Împuşcături. GLOATA se imobilizează. Unul după altul, ies. CĂLUŞARUL a rămas singur... E decepţionat... nu mai vrea să continue... Nu mai vrea să facă parte din societatea asta... Acum când vrea să plece încep împuşcăturil. Intă şi paralizat de frică el reacţionează în singurul fel pe care-l ştie... Dansează într-o ploaie de gloanţe... într-un sfârşit e lovit de gloanţe... în coloană.. Se zvârcoleşte în timp ce căruciorul PROFESORULUI rulează singur înspre el. Încet, CĂLUŞARUL îşi scoate masca şi cade pe scaun. Îşi pune halatul, perucă şi ochelarii... devine PROFESORUL... un om care şi-a pierdut credinţa în om.. Femeile din vitrină îşi pun mâinile pe burţi... Se sparge apa Au început durerile naşterii... PROFESORUL ridică monitorul tv din cărucior... şi apa intră în imaginea video...

Muzică corală cu percuţii tibetane... BRUTUS, urmat de DECIUS şi METELLUS, descoperă cadavrele lui CASSIUS şi TREBONIUS... DECIUS plânge... nu mai îi e ruşine să-şi arate sentimentele... BRUTUS, zăpăcit, se uită la ea mirat... E umbra omului care era.. DECIUS îşi scoate casca, îşi lasă părul să cadă... îşi scoate mantaua şi rămâne în furou... îl sărută tandru pe BRUTUS... METELLUS îl leagănă pe TREBONIUS, murmurând un cântec de leagăn... CAESAR, acum între femeile care sunt în durerea facerii şi nasc... priveşte curios... PROFESORUL ridică monitorul peste capul lui BRUTUS... Apa cade real pe el... Plouă... Efecte sonore... CAESAR apare în monitorul PROFESORULUI... BRUTUS ia monitorul...

23 24 25 26 27 28 29 30

BRUTUS Caesar, eşti încă puternic! Fantoma ta se plimbă pe Pământ… ne întoarce armele în propriile inimi! Cassius, îmi iau rămas bun. În Roma n-o să se mai nască nimeni ca tine. (Dă monitorul PROFESORULUI) Datorez mai multe lacrimi acestui om mort decât mă veţi vedea vărsând vreodată. O să-mi găsesc timpul, Cassius, să te plâng cum trebuie. E ora trei... Înainte de căderea nopţii, ne vom încerca norocul într-o a doua bătălie.

31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

Se aude o horă rapidă. BRUTUS iese clătinându-se. DECIUS îl caută pe LUCIUS... îl ia de braţ şi se alătură lui BRUTUS... Traversează scena şi ies... PROFESORUL în scaunul cu rotile se precipită spre bunker... povestea lui IULIUS CAEZAR trebuie reprogramată... Câţiva asistenţi se ridică în picioare şi-l blochează, îl agresează... GLOATA priveşte cum e torturat... cum e umilit... Asistenţii îşi trântesc profesorul pe podea, îi iau scaunul şi devin parte din GLOATĂ... Ies dansând. PROFESORUL se târăşte. Şi-a pierdut simţul orientării... stânga, dreapta, centru nu mai ştie ce să aleagă... Se proiectează politicieni de stânga ca LENIN, ULBRICHT, CIU EN LAI, CEAUŞESCU, CASTRO... de dreapta... de centru... PROFESORUL e înconjurat de propriile cunoştinţe... dar şi-a pierdut orice speranţă. Tot ce rămâne... e dansul... Pune monitorul pe genunchi... deodată picioarele în imagine video, pe monitor, dansează... şi în realitate cu braţele pe scenă, PROFESORUL completează mişcarea. În fine, dansează.


33 DOUĂZECIŞICINCI

1 2 3 4 5

Împuşcături. METELLUS intră în fugă. ANTONIUS şi OCTAVIUS după el. OCTAVIUS îl prinde şi îl loveşte cu o brutalitate fără margini... E cât pe ce să-l omoare... luându-l drept BRUTUS. Într-un târziu ANTONIUS îl opreşte... Nu era BRUTUS... e METELLUS...

6

8 9

12 13 14 15 16 17

OCTAVIUS îl preia pe prizonierul METELLUS. Aşteaptă ca ANTONIUS să se îndepărteze... şi îl aruncă în mâinile GLOATEI pe care acum o conduce... GLOATA îl acoperă pe METELLUS... când se separă, METELLUS e vizibil între ei, îmbrăcat ca ei, scandând ca ei... acum e o parte din ei... În vitrină CAESAR zâmbeşte.. GLOATA iese, OCTAVIUS îl observă pe PROFESOR târându-se spre el. Cu o singură mişcare, îi sparge ochelarii... Îl împinge şi pleacă. E întuneric.. PROFESORUL, acum orb se târăşte spre bunker. BRUTUS în chiloţi şi DECIUS, în jupon asemănător cu cel a PORŢIEI, sunt în jurul mesei electronice. Pe masă – harta localităţii PHILIPPI, în flăcări. Se aud împuşcături.

18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31

BRUTUS Crima văd că a devenit cel mai firesc dintre lucruri. Decius, fantoma lui Caesar mi-a apărut de două ori, în două nopţi. O dată la Sardis, o dată noaptea trecută, aici pe câmpul de la Fillipi. Mi-a sunat ceasul!

32 33 34 35 36 37

DECIUS Nu e adevărat, Brutus!

38 39 40

BRUTUS Duşmanul ne-a adus pe buza prăpastiei. E mult mai nobil să sărim noi, decât să ne împingă el.

41 42 43 44

DECIUS Să fugim, Brutus... Nu putem s-aşteptăm aici!

45 46 47

BRUTUS O să am parte de glorie în ziua asta a înfrângerii – mai multă decât o să câştige vreodată cu victoria asta murdară Octavius şi Antonius la un loc! Aşa că... rămas

DECIUS Să fugim, iubitul meu, să fugim!

10 11

ANTONIUS Ăsta nu e Brutus! Dar e o captură foarte bună. Ţineţi-l pe omul ăsta în siguranţă. Aveţi grijă de el şi purtaţi-vă cu blândeţe. Prefer să am oameni ca el mai degrabă prieteni, decât duşmani!

bun tuturor. Limba mea aproape şi-a terminat viaţa.

7

48 49 50 51

DECIUS îl sărută pe BRUTUS, dar el întoarce capul. DECIUS intră în vitrina femeilor. FEMEILE îşi ţin bebeluşii în braţe. PROFESORUL în bunker apasă pe butoane... deodată, echipamentul nu mai funcţionează. A luat-o razna! Pe monitoare, imaginile par scăpate de sub control – apar şi dispar. Cadavrele lui Che, familia Ţarului, Ceauşeştii, Burghiba, Lumumba, Jack şi ROBERT Kennedy, Martin Luther King, etc sunt mixate cu picioarele CĂLUŞARULUI dansând.


34 DOUĂZECIŞIŞASE

1 2 3 4 5

BRUTUS se apropie de masa electronică. Tremură. E transfigurat. PROFESORUL îl agaţă de picior... BRUTUS e eroul lui... nu trebuie să moară... dar BRUTUS se eliberează. Masa se luminează. În interiorul ei, IULIUS CAESAR îi face semn lui BRUTUS... îl aşteaptă... să vină. BRUTUS se suie pe masă, lângă CASSIUS... se electrocutează. Corpul intră în şoc. Şi el pare să treacă prin criză lui CAESAR, care îl ia în braţe. PROFESORUL ţipă. Vrea să-l oprească pe BRUTUS... era ultima şansă... scoate contactul din priză. Asta provoacă un scurt circuit. Sunete de explozii pe bandă. Fum... Bunkerul e inundat... PROFESORUL se târăşte de la un monitor la altul. GLOATA revine. E condusă de OCTAVIUS care-şi ţine câinele în lesă... îl împinge pe ANTONIUS, care în mod evident nu prea mai controlează situaţia. OCTAVIUS îi arată cu dispreţ lui ANTONIUS cadavrul lui BRUTUS.

6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23

ANTONIUS Brutus a fost cel mai nobil dintre romani! Toţi ceilalţi conspiratori au acţionat din gelozie faţă de marele Caesar. Numai el a făcut ce-a făcut din cinste şi pentru binele general. Viaţa lui a fost una blândă şi a fost atât de echilibrat, încât Natură se poate ridica să spună: “Acesta a fost un Om!”

24 25 26 27 28 29 30 31

OCTAVIUS (ironic) Să-i arătăm cinste, cu tot respectul şi fastul... unei înmormântări. Corpul lui va sta în cortul meu în noaptea asta, cu onorurile datorate... unui adevărat soldat. Ceilalţi la vulturi! Mergem acasă să împărtăşim gloria acestei zile fericite.

32 33 34 35 36 37 38

GLOATA porneşte... Când ANTONIUS vrea să-i urmeze, OCTAVIUS îi indică că nu mai e nevoie de el. ANTONIUS se aşează pe masă, se întinde... lângă BRUTUS... CAESAR îi îmbrăţişează pe amândoi... OCTAVIUS conduce mulţimea... care acum îşi pun pe costum emblema de revoluţionari... OCTAVIUS conduce cu entuziasm... într-o mână conserva de mâncare de câine, în alta lesă şi câinele... PROFESORUL, în biroul lui, apasă butonul roşu. ALARMĂ. Bunkerul explodează. Ia foc... Totul se autodistruge... Într-un colţ al scenei, PORTIA, CALPURNIA, DECIUS şi celelalte femei împing incubatoarele. Şi ele iau foc...

Traversează scena.. GLOATA îl ridică pe umeri pe căţelul lui OCTAVIUS, acum cu o coroană pe cap... el e actualul conducător... OCTAVIUS râde satisfăcut... Se aude un imn naţional cu motive româneşti... peste el vocea PROFESORULUI e înregistrată...

39 40 41 42 43 44 45 46 47 48 49 50 51

SFÂRŞIT


35


36

Š Peca Ştefan octombrie - decembrie 2010


27

„Dacă Shakespeare ar fi trăit azi, cred că şi-ar fi scris poveştile în limba de azi” Interviu cu dramaturgul PECA Ştefan

Răzvan Mazilu, Romeo Ioan // Iulius Caesar

Aflat la a doua colaborare cu regizorul Alexander Hausvater, după „Povestea de iarnă” montată tot la Teatrul Național Timișoara, dramaturgul Peca Ştefan ne oferă o nouă retraducere a lui Shakespeare în spectacolul politic „Iulius Caesar”.


28

Dacă o traducere înseamnă o interpretare, care e interpretarea pe care ai dat-o piesei „Iulius Caesar”? „Iulius Caesar” pune în discuţie puterea politică şi abuzurile ei. În contextul 2010 – 2011, cred că piesa spune în primul rând: „lucrurile astea s-au întâmplat de la începutul lumii încoace, ai foarte mare grijă ce conducător îți alegi – pentru că eşti responsabil de asta”. În mâinile unui singur om, puterea nu poate duce decât la abuz şi distrugere. Iar echilibrul democratic al puterii încă lipseşte în România. Când îl retraduci pe Shakespeare: Ce dicţionar foloseşti? De ce? Ce traduceri anterioare consulţi? De ce? În primul rând citesc versiunea originală – plus toate notele din ea. Apoi am toate piesele lui Shakespeare realizate după varianta originală de către Royal Shakespeare Company – BBC-ul a produs aceste filmări şi sunt foarte bune pentru descifrarea intenţiilor şi a acţiunilor. Apoi citesc şi versiunea din contemporary English, dacă există. La „Iulius Caesar” am văzut inclusiv filmul cu Marlon Brando. Şi apoi încep să mă gândesc cum ar putea fi transmisă povestea şi intenţiile lui Shakespeare unui public care nu e de specialitate (adică nu vine din teatru) şi care poate nu a mai văzut niciodată Shakespeare. Aici mă pun în pielea dramaturgului Shakespeare – sunt sigur că el şi-ar fi dorit ca aceste poveşti să ajungă la publicul de azi.

„Iulius Caesar” e al doilea „Shakespeare” pe care îl traduci pentru Alexander Hausvater. Ce te-a determinat să participi la acest proiect? Puterea poveştii lui Shakespeare. E o poveste despre puterea politică şi efectele ei. Rezonează inclusiv cu ce se întâmplă azi în România. Şi cu ce s-a întâmplat acum 21 de ani – pentru că piesa povesteşte o lovitură de stat. Spre deosebire de „Povestea de iarnă”, care era o piesă provocatoare prin structura ei mai puţin obişnuită (începe ca o tragedie – se transformă în comedie), „Iulius Caesar” este o piesă extrem de bine structurată. Are puterea vizuală a unui scenariu de film – de fapt Hollywood-ul l-a şi făcut. Când am recitit-o – şi în contextul propus de Hausvater – mi-a plăcut în primul rând această structură extrem de contemporană. Ai totul: în fundal, căderea Republicii Romane, iar în prim plan, un om puternic după apogeu, dar care vrea să fie un zeu, în ciuda condiţiei sale fizice. Ai premoniţii ale căderii, căderea, prietenia şi iubirea, trădarea în numele binelui ţării şi un anti-erou protagonist (Brutus) extrem de nuanţat, cu intenţia nobilă de a salva Roma de conducătorul ei cu tendinţe dictatoriale - care inevitabil va ajunge să sfârşească la fel, odată ce acţiunea politică a asasinatului este pusă în practică. Ironia istorică e că Roma nu va rămâne republică, aşa cum visează Brutus.

În producţia de acum câţiva ani de la Shaubühne-Berlin, Marius von Mayenburg a actualizat „Hamlet” pentru Thomas Ostermeier. Germana vorbită pe scenă e germana zilelor noastre, dar supratitrarea în limba engleză folosită în spectacol conţine versurile originale ale lui Shakespeare. Întrebat, într-o dezbatere despre rolul supratitrării în teatru, de ce această dihotomie, şeful de producţie de la Schaubühne Tobias Veit a spus că au recurs la proiectarea textului original fiindcă şi-au dat seama că ar fi o prostie să-l actualizezi pe Shakespeare în limba engleză. Care ar fi discursul tău pe acest subiect – se poate moderniza textul lui Shakespeare în orice limbă a lumii, numai în limba sa nu? Tu cum ai lucra o versiune actualizată a lui Shakespeare în limba engleză? Cred că prima întrebare pe care trebuie să şi-o pună un regizor când face un Shakespeare este: „De ce am eu nevoie să spun această poveste şi cum e ea relevantă pentru publicul de azi?”. În general piesele shakespeariene sunt extrem de generoase – povestesc lucruri importante şi universale despre natura umană. Aşa cum am spus şi mai devreme, sunt extrem de convins că la modul în care făcea Shakespeare teatru (era un autor extrem de popular şi orientat înspre publicul lui, pentru care scria), dacă ar fi trăit azi cred că și-ar fi scris poveştile în limba de azi. Şi cred că ar fi fost mai puţin încântat că atâţia păstrează ritualul, ceremonia, codul acelor timpuri în loc să se axeze pe transmiterea poveştii într-un mod inteligibil. Asta nu înseamnă să omori poezia din cuvintele lui – dimpotrivă, ea trebuie să vorbească unei sensibilităţi moderne şi are puterea asta. Şi eu cred că e mai uşor să-l actualizezi pe Shakespeare în traducere – englezii l-au canonizat, l-au transformat într-o instituţie. Şi e normal – omul a redefinit literatura şi dramaturgia anglo-saxonă – şi, până la urmă, limba engleză. Dar aici intervine aceeaşi dilemă dintre poezie şi dramaturgie – dramaturgia se ocupă cu povestea în acţiune. Ce e mai important? În continuare, gândindu-mă la dramaturgul şi omul de teatru Shakespeare – cred că şi-ar fi dorit ce-şi doreşte orice dramaturg – ca povestea lui să ajungă la public. Şi avem dovezi că el aşa lucra – cu intenţia asta. Revenind la întrebare – aş lucra o versiune a lui Shakespeare în engleză la fel cum aş lucra una în română. Versiunea mea ideală a unui Shakespeare este una redusă la esenţa teatrului. Unde ai „jucătorii” (îmi place foarte mult denumirea asta – „players” pentru actori), povestea şi publicul. Practic o arenă în care jucătorii joacă (râde). Restul poţi să ţi-l imaginezi, pentru că poveştile sunt puternice. Şi imaginaţia este cea mai mare forță a teatrului. Eu l-aş face pe Shakespeare minimalist, într-un spaţiu gol – bazat pe relaţiile dintre personaje, limbaj relevant pentru acţiune şi crearea emoţiei în spiritul logic al piesei, actorie extrem de focusată pe scopul şi dinamica scenei (fără declamaţii inutile şi manierisme) şi povestea în cea mai bună versiune a ei, adaptată unei sensibilităţi contemporane. N-am văzut asta niciodată în România. Şi dacă iei monologul lui Hamlet în care-şi instruieşte „jucătorii” o să vezi că şi el era cam de aceeaşi părere.


29 Doru Iosif, Ana Maria Cojocaru // Iulius Caesar

Într-o dezbatere despre Shakespeare pe care am făcut-o pentru Scena.ro, regizorul Radu Nica spunea că „impulsul de a mijloci sensurile printr-un limbaj mai puţin complicat, aşa cum se întâmplă în traducerile mai noi, îi răpesc textului o anume savoare de vin vechi, cam ca în ratatele încercări noi de retraducere a Bibliei”. Eşti de acord? Fiecare cu părerea lui. Traducerile din Shakespeare trebuie făcute de poeţi extrem de talentaţi care să aibă şi o sensibilitate dramatică pe măsură, poeţi-dramaturgi pe care România nu i-a avut. Eu nu prea pot să înţeleg de ce să aduci nişte traduceri care oricum îl trădează pe Shakespeare – şi am constatat asta comparând cu originalul – într-un context în care ai costume „contemporanizate”, proiecţii video, microfoane etc. Cum se îmbină asta cu vinul vechi? Dacă eu nu înţeleg de ce ai ales „Hamlet”, poţi tu să-mi bagi orice acolo şi să foloseşti „înalta poezie a lui Shakespeare” că tot o să-ţi iasă ceva neorganic şi neadevărat – şi trădarea faţă de poveste şi spiritul ei e mult mai gravă. Dacă eşti purist, fii până la capăt. Fă totul ca la carte. Nu tăia personaje, nu tăia textul – lasă acea limbă să vorbească. Păstrează relaţiile, mizele scenelor, adu-mi actori care să joace textul ăla la maxim de potenţial – nu doar aşa cum se crede că ar trebui să fie Shakespeare. Din nou, modelul Royal Shakespeare Company nu poate fi bătut de nimeni în zona asta. Şi sunt nişte amănunte deseori uitate – de exemplu, la Shakespeare, nobilii vorbeau în versuri, oamenii de rând în proză. Cum pui asta în română, la modul convingător? Să zicem că ai inclusiv o convenţie posibilă în „Hamlet” – partea de teatru în teatru să fie în „poezia înaltă” – restul] în limba contemporană. Nu o rata utilizând acelaşi limbaj în ambele, dar având pretenţia unei convenţii „noi suntem actori din secolul XXI, jucăm mai multe personaje, condensăm povestea, o spunem unui public din secolul XXI”. Asta nu mi se pare un vin vechi şi bun – doar un exerciţiu nereuşit a cărui motivaţie de a exista nu e foarte convingătoare. La Schaubühne au făcut-o un pic altfel, şi din alte motivaţii – şi de-aia stă în picioare. Revenind însă la Biblie – nu ştiu ce e mai important – să îi pierdem semnificaţiile şi mesajul moral într-un tip sau altul de ritual şi să punem ritualul/ceremonia deasupra mesajului – sau ca acest mesaj să ajungă la oamenii de orice rit. Biserica a avut un rol important în a îndepărta oamenii de sensul ultim al Bibliei – un cod moral, în primul rând pentru viaţa asta, nu pentru cea de apoi. Viaţa de apoi e doar un rezultat al unui comportament moral în prezenta. Speranţa e ca teatrul să nu-şi fetişizeze formele într-un mod asemănător (deşi de multe ori o face). Esenţa religiei şi a teatrului e să-ţi povestească despre cum ai putea spera şi cum trebuie să fii mai bun ca fiinţă umană, în această viaţă. Şi câte obstacole apar când încerci să faci asta – e o dialectică perpetuă între un simţ al nedreptăţii (prezent într-o societate sau într-un individ), o stare de neîmplinire a fiinţei umane şi speranţa că putem fi mai buni (că ne putem schimba în bine), că salvarea e posibilă, că putem îndrepta lucrurile – poate chiar prin actul de a povesti. Toate marile poveşti au la bază acest conflict, inclusiv cele ale lui Shakespeare. Oricum s-ar termina ele în acţiune, la final – fie tragedie, fie comedie, fie deschis, nedecis, sau anticlimactic – speranţa aia rămâne în fundal, undeva, chiar şi în cele mai pesimiste viziuni. De-aia există nevoia de a povesti.

Ce ar presupune pentru tine să faci o traducere fidelă a lui Shakespeare pentru o presupusă ediţie 2011 a Operelor complete ale lui Shakespeare retraduse – cu alte cuvinte, o ediţie ai cărei cititori nu sunt doar spectatorii unei singure montări, ci cititorii lui Shakespeare în general? Asta nu ar fi pe lista mea de priorităţi. Eu sunt un dramaturg care are propriile lui poveşti, propria lui limbă, propriile lui speranţe. Îl privesc pe Shakespeare ca pe un mare dramaturg şi îmi place să-l înţeleg în contextul unei montări. Învăţ de la el ca de la un dramaturg excelent. În termeni de poveste, de acţiune, de relaţii între personaje, de traseu şi de rezolvare dramatică. Nu am pretenţia că l-aş fi tradus pe Shakespeare perfect – am încercat să rămân fidel intenţiilor lui. Dar eu nici nu mă consider un literat – şi, de fapt, nu văd teatrul ca literatură. Pentru un text dramatic, care e un organism viu, literatura e un fel de moarte, pentru că poate aduce fetişizarea de care vorbeam. E şi o moarte necesară – numai aşa îl putem avea pe Shakespeare şi azi, şi sunt, paradoxal, de acord cu ea. Numai că eu sunt încă în faza în care mă ocup cu lucrurile mele vii. „Operele complete ale lui Shakespeare în variantă retradusă” e treaba altcuiva, mult mai bun decât mine în zona literară. Interviu realizat de Ciprian MARINESCU


30

Scenografa Judit DOBRE-KÓTHAY:

„Tot ce se întâmplă în Egipt, Liban, Tunisia reproduce spectrul halucinant al manipulării” Scenografa Judit Dobre-Kóthay e autoarea decorurilor spectacolului „Iulius Caesar” de W. Shakespeare, în regia lui Alexander Hausvater – producţia Teatrului Naţional Timişoara.

pe care acesta îl are asupra publicului. Dacă vrei un răspuns mai simplu, am colaborat foarte bine.

În proiectul „Iulius Caesar” aţi lucrat pentru prima oară cu Alexander Hausvater. Cum aţi descrie colaborarea cu el?

Pe Alexander Hausvater l-am cunoscut cu prilejul acestei colaborări, prin urmare întâlnirea a însemnat pentru mine o „dublă premieră”: umană și profesională. Din ambele puncte de vedere, experiența a fost inedită. Am cunoscut un om și un artist pătimaș, a cărui angajare civică a avut un rol hotărâtor atât în găsirea cheii teatrale a spectacolului, cât și în impactul

Care aţi convenit să fie ideea decorului?

În teatru, ideea spațiului de joc este doar punctul de plecare; cu adevărat importantă este devenirea acestuia, în decursul spectacolului, or acest lucru depinde de foarte mulți factori. Unul dintre ei este execuția. În cazul lui „Iulius Caesar”, producția a decurs bine, în general, ținând cont de complexitatea proiectului.

Cum v-a stimulat ideile sala 2 a Teatrului Naţional Timişoara?

Sala 2 este un spațiu excelent. Posibilitățile sale de utilizare sunt foarte ofertante, chiar și în forma actuală (fiindcă, din câte am înțeles, mai urmează niște îmbunătățiri). O asemenea locație te poate pune chiar în încurcătură, prin felul în care te provoacă. E greu de rezistat la tentațiile Sălii 2; sunt multe, este nevoie să te concentrezi pe ceea ce este într-adevăr esențial pentru spectacol.

Ce v-a provocat, în general, în proiectul „Iulius Caesar” de la Timişoara? M-aș întoarce la Hausvater. Încă de la primele discuții, m-a frapat în mod deosebit


31

László Bocsárdi, fostul ei student

Un alt colaborator special al scenografei este regizorul László Bocsárdi. Împreună cu el a a realizat recent „Caligula” de A.Camus, la Craiova, şi urmează să realizeze „Victory” de Howard Barker la Teatrul Naţional din Bucureşti. Pe László Bocsárdi l-a cunoscut în ipostaza de student al ei. Pentru că Tompa Gábor, atunci când a pornit prima clasă de regie la Târgu Mureș, în care era și László Bocsárdi, a chemat-o să predea scenografie. Așa a început activitatea ei de profesor. După mutarea din Cluj înapoi la Târgu Mureș (2004 – n.n.), colaborarea a devenit permanentă.

„Teatrul nu ține de vârstă”

Iulius Caesar

o parte din demersul său regizoral: „mă interesează reacțiile gloatei și consecințele acestora”. Citatul nu este exact, dar știu că am fost foarte de acord cu ce-mi explica. De atunci, din toamna lui 2010, asistăm pe plan mondial la evenimente care, din păcate, susțin în mod teribil ideea de mai sus. Tot ce se întâmplă în Egipt, Liban, Tunisia (și lista, mă tem, nu e completă) reproduce spectrul halucinant al manipulării și contramanipulării în care orice adevăr, particular sau colectiv, cade victimă. Marea problemă este cui să-i dai dreptate...

Spectacolul parcurge câteva spaţii. De ce nu doar unul?

Subsolul și foaierul sunt doar niște spații de introducere, de pregătire a publicului pentru ceea ce va trebui să înfrunte: propria imagine, în ipostaza sa de coautor al istoriei.

Unul din spaţiile destinate publicului este o arenă. Trimiterea e clară, însă cum se susţine ideea de arenă în secolul XXI?

La fel ca și în secolul I î.Hr. arena este, în fond, un spațiu al celebrării, atât în sens pozitiv, cât și negativ. Trimiterea depășește, prin urmare, perimetrul temporal și geografic. De altfel, pe asta ne-am și bazat în conceperea cadrului scenografic, chiar dacă evocarea e premeditată. Am socotit că spiritul arenei, ca spațiu al comunității, este același, indiferent de destinația concretă a edificiului.

La construcţia căror alte spectacole politice aţi mai colaborat şi cum vă raportaţi personal la spectacolul de tip politic, în general? Nu știu ce înțelegi prin spectacol politic. Toate spectacolele sunt, în ultimă instanță, politice. Cred că întrebarea pe care trebuie să ne-o punem, de fiecare dată, este alta: dacă ceea ce facem este teatru sau nu. Asta e problema.

Interviu realizat de Ciprian MARINESCU

În Târgu Mureș, unde locuiește în prezent, Judit Dobre-Kóthay predă la catedra de scenografie din cadrul Universităţii de Artă Teatrală. Are şi studenţi de 50 de ani, dar nu consideră acest lucru un impediment în predare, căci „arta nu are legătură cu vârsta”. ”Teatrul nu ține de vârstă, ci de curiozitatea mereu trează de a cunoaște lumea.” E convinsă că vine o vreme în viața omului când trebuie să transmită și altora concluziile la care a ajuns: „Încă nu mi-am pierdut energia și curiozitatea, motiv pentru care comunic mai bine cu tinerii decât cu cei din generațiile mai în vârstă.”

A lucrat 13 ani cu Tompa Gábor

Judit Kóthay a locuit 13 ani la Cluj (1991-2004), unde a fost colaboratoarea permanentă a regizorului Tompa Gábor. „Am lucrat foarte bine împreună și am învățat multe de la el. M-a interesat lumea lui, nu doar profesional. Am avut ocazia să constat că, din punct de vedere al politicii teatrale, Tompa Gábor este eminent. Din 2004, de când am plecat de la Cluj, nu am mai lucrat împreună. Gábor nu a fost încântat de mutarea mea. M-a chemat doar recent (2009 – n.n.), să facem un remake al «Cântăreței chele», la Naționalul din Cluj. Cred că a făcut bine pauza asta în timp”. Scenografa consideră „Opereta” lui Gombrowicz, montat la Cluj în 1997, unul din cele mai bune spectacole la care a lucrat împreună cu Tompa Gábor.


32

„Țin ca muzica mea să descrie mișcările sensibilității omenești”, dezvăluie compozitorul Yves Chamberland

„Iulius Caesar” e un spectacol cu un sunet aparte. Un sunet fetiș pentru Alexander Hausvater, s-ar zice, dacă ținem cont că Yves Chamberland, cel care semnează spectacolul din punct de vedere sonor, a ilustrat muzical alte două producții recente ale regizorului („Galaxia Švejk” și „Păpușarul”).

Acordurile compozitorului își pun adânc amprenta asupra atmosferei, conturează o lume doar din sunete, aduc în arena de fier imaginată de scenografa Judit DobreKóthay indiferența naturii la capriciile istoriei și ale omenescului. Lovesc cu o forță pe care nu ai ghici-o în spatele zâmbetului bonom al canadianului care povestește

cu aceeași ușurință cum e să fii îndrăgostit de frumusețile simple sau enervat de absurdul scenei politice din România, țara pe care o consideră – pentru moment adoptivă.


33 Iulius Caesar

Pariez că ai mai auzit deja această întrebare: ce caută un canadian în România, când visul atâtor români este să emigreze tocmai în Canada? Nu am ales eu România. S-a întâmplat să mă îndrăgostesc de o româncă, o scriitoare, Ilinca Bernea. Am știut atunci că vreau să-mi petrec tot restul vieții alături de ea. Dacă era din Germania, acum aș fi locuit în Germania. Înainte să o cunosc, nu știam mai nimic despre România. Am venit aici de dragul ei. Nici măcar nu aveam un loc de muncă atunci când am făcut-o. Ca să spun așa, am ascultat chemarea destinului. Apoi Ilinca a trebuit să-și termine studiile doctorale, dar în momentul de față suntem liberi să ne stabilim oriunde vrem. Poate că într-o zi ne vom decide să locuim altundeva în Europa. Asta depinde de contractele pe care le avem, dar și de situația socială și politică de aici. Iar dacă lucrurile nu se schimbă... Ce anume te deranjează la situația din România? Ce crezi că ar trebui schimbat? În afară de politică nu mă deranjează nimic. Îmi place viața în România și mai ales viața culturală, însă împărtășesc, ca majoritatea celor de aici, ideea că puterea actuală este prea coruptă și că asta afectează cultura… repet, îmi plac românii și mă întristează să-i văd nefericiți. Pagina Myspace a celui mai nou proiect muzical în spatele căruia te afli specifică două locații: București, Montreal. Ordinea e arbitrară sau chiar ai început să numești Bucureștiul „acasă”? Pentru moment, România este „acasă” pentru că aici este familia mea. Dar, bineînțeles că păstrez încă multe legături cu prima mea casă, Québec, unde locuiesc, dealtminteri și rudele mele. Acolo trăiesc frații mei, sora mea și tatăl meu. Adevărul este că îmi place mult mai mult la Sibiu decât la București, așa cum îmi place mai mult regiunea Gaspesia decât Montrealul.

Cum ai descoperit scena și ce te-a determinat să continui să faci muzică de teatru? Știu că ai experiență și în colaborări de altă natură, cum ar fi în proiecte de film. De fapt, primii pași în plan profesional i-am făcut în teatru. În Québec, studiul artelor implică și cursuri de actorie, de muzică sau cursuri de regie de teatru și film. De cînd eram adolescent, am știut că vreau să devin muzician, dar am fost și actor pentru o vreme în timpul studenției. Studiam actoria pur și simplu pentru că nu intrasem la conservator (râde) ... ironic, dar adevărat! Nu știu nimic despre meseria de actor, mai bine dau cuvântul profesioniștilor. Totuși, atunci am intrat în contact cu o mulțime de actori și regizori și am încheiat primele contracte în calitate de compozitor de muzică de teatru. Care a fost primul tău loc de muncă? Ajutor de bucătar la vârsta de 17 ani. Ziua mergeam la școală, iar trei seri pe săptămână lucram într-un restaurant. Aveam nevoie de bani pentru instrumente muzicale. Așa am reușit să-mi cumpăr primul sintetizator.


34 Ion Rizea // Iulius Caesar

Cum ai defini muzica pe care o faci? Ca orientare muzicală, țin să descriu mișcările sensibilității omenești. Am preferat întotdeauna să sugerez sentimente în loc să le subliniez trăsăturile. Fie că e vorba de muzică de teatru sau muzică de dans, scopul meu este întotdeauna același. Alexander Hausvater a devenit o prezență constantă în proiectele tale recente. Cum ai descrie colaborarea cu el? În 1987 compuneam pentru prima oară în viață ilustrația muzicală a unei piese de teatru. Regizorul era român, un oarecare Alexander Hausvater. Cred că asta explică și faptul că am reluat colaborarea imediat ce el a aflat că locuiesc aici, în România. Numele piesei era: „Sărutul femeii păianjen”, iar acțiunea era plasată în Argentina. Am compus tangouri electronice, cu frânturi voci prelucrate pe computer. Spre marea mea bucurie, spectacolul a fost un succes. În „Iulius Caesar”, muzica ta îl întâlnește pe Shakespeare. Cum ți s-a părut această întâlnire? Shakespeare spune povestea, dar actorii sunt cei care o interpretează în contextul unei lumi virtuale construite de imaginația lui Alexander Hausvater. În viziunea lui, atmosfera spectacolului e mai degrabă futuristă, așa că nu mă pot lăuda cu un contact direct cu Shakespeare. Am urmat spiritul indus de propunerea artistică a regizorului.

Cât anume din muzica acestui spectacol urmează viziunea regizorală și cât reprezintă contribuția proprie? Eu am o metodă specială, și anume compun multă muzică plecând de la ideea pe care mi-o fac despre spectacol, conștient fiind de diferențele de atmosferă și de tempo… și las regizorul, în a doua etapă, să aleagă dintre compozițiile pe care i le sugerez. În etapa finală, nu-mi mai rămâne decât să elaborez și să compun piese noi în interiorul acestei decizii conceptuale. Cum se reflectă crezul tău de a „descrie mișcările sensibilității umane” în modul în care ai lucrat pentru „Iulius Caesar”? Am să-ți răspund într-o manieră generală: pentru mine muzica trebuie să fie emotivă, nu evocatoare. Actorii sunt, prin jocul lor, fie triști, fie bucuroși, fie dramatici și din acest moment muzica devine un sprijin pentru ei. Trei dintre spectacolele recente ale lui Alexander Hausvater, în care tu semnezi muzica, „Galaxia Švejk”, „Păpușarul” și „Iulius Caesar”, vorbesc despre experiențe la limita umanului: crimă, putere, teroare. În ce fel vorbește muzica ta despre aceste lucruri? Cele mai multe dintre marile opere ating într-un fel sau altul teme tragice, probleme majore și dure ale realității umane. În 1989 făceam muzica pentru un spectacol semnat de Robert Lepage – „Polygraph” – care s-a jucat cu un succes uriaș la Londra. În acest spectacol făceam unele aluzii destul de transparente la existența Zidului Berlinului, iar unul dintre actori avea o replică care spunea: „zidul a căzut”. Am crezut că joacă atunci când, într-o zi, a venit să ne spună aceeași replică. De fapt, el anunța pe toată lumea că zidul chiar căzuse în acea zi. Cred că un artist trebuie să țină pasul cu tulburările lumii reale și trebuie să găsească un mod de a vorbi prin operele sale despre problemele spinoase cu care lumea este nevoită să se confrunte. Cum te împaci cu idea responsabilității politice la nivelul individului, ca parte componentă a societății? Prefer să nu insist asupra politicii; eu sunt compozitor, asta e vocația… (râde) Cum ar suna o piesă muzicală care să descrie cel mai bine ce înseamnă să lucrezi cu Alexander Hausvater? Spiritul artei pe care o face îmi sugerează o explozie neașteptată, momentul în care se deschid cerurile, tunetul, puterea furtunii. În munca ta te-ai intersectat deseori cu dansul. Ținând cont și de asta, cum a fost să îl vezi pe Răzvan Mazilu dansând pe muzica ta? Pentru mine, Răzvan este una dintre cele mai impresionante descoperiri în rândul


35 Ana Maria Cojocaru, Doru Iosif // Iulius Caesar

artiștilor români. Felul lui de a dansa m-a mișcat în modul cel mai plăcut. Mi-ar plăcea mult să am ocazia să colaborez cu el și pe viitor. Dintre oamenii cu care ai avut ocazia să lucrezi de-a lungul carierei, care te-au influențat cel mai mult? Edward Lock (coregraf al celebrei companii de balet „La La La Human Steps”), Robert Lepage, Lea Pool (un minunat regizor de film), François Girard (realizatorul unor filme ca „Red Violin” sau „Silk”) și, bineînțeles, Alexander. Pentru mine contctul cu ei a însemnat mai degrabă o șansă, decât o influență, pentru că am putut să mă exprim într-un cadru profesional de excepție. Cel mai recent proiect muzical al tău, Apjiw, pare să se bucure de mare succes la publicul român și nu numai. Cum a început acest proiect? Apjiw este un proiect personal de muzică alternativă care a început în urma unor întâlniri interesante și surprinzătoare cu alți muzicieni. Prin intermediul internetului, am putut să fac apel la colaboratori din diferite părți ale lumii (Franța, Anglia, Spania, SUA și Rusia). Proiectul mi-a permis să concep două albume „Think Over” și „Things”. În momentul de față, nu mai am timp pentru acest proiect, dar plănuiesc să revin la el în viitorul apropiat. Apjiw înseamnă „întotdeauna” în Mi’kmaq, limba bunicii tale. De ce ai ales acest cuvânt ca titlu? Pentru mine „întotdeauna” este cel mai simplu termen prin care poți exprima speranța eternă și renașterea vieții. Cât de mult ți-a influențat originea Mi’kmaq copilăria? De crescut, am crescut în cultura Québecului. Dar cred că pasiunea pe care o am pentru natură și dragostea pentru animale sunt strâns legate de moștenirea amerindiană. Cum era bunica ta? Îți amintești poate unele sfaturi de la ea? Aveam doar trei ani când a murit. N-am cunoscut-o de fapt decât din fotografiile de familie și din poveștile mamei mele. Tot pe pagina de Myspace am observat câteva fotografii care te trădează ca un mare pasionat de natură. Mai ai și alte pasiuni? Sunt un cititor avid. Sunt dependent de cărți. Mai am și o mare pasiune pentru cinematografia de calitate. Dar în principal mă fascinează frumusețea, în toată simplitatea

ei. Caut acele lucruri la care oamenii se uită de obicei fără să le vadă cu adevărat. Ai intitulat ultimul tău album „Things” (Lucururi). Care sunt acele lucruri pentru care te trezești în fiecare dimineață? Simplul fapt de a fi în viață este o binecuvântare. Și cele care te scot din sărite? Mă enervează oamenii care cred că ei sunt singurii de pe planetă. Crezi că muzica poate schimba vieți? Cum anume? Sigur că da. Muzica poate exprima acele sentimente umane ascunse sau reprimate, dar și experiențe interioare pe care nicio altă formă de artă nu le-ar putea surprinde.

Interviu realizat de Geanina JINARU


36

Iubirea secretă Când vine vorba de musical se contrazice puțin. Matei Chioariu ar fi gata să renunțe într-o clipă la idealul actorului total, care tinde să își dezvolte toate atributele, să încerce orice, doar pentru a adăuga la numele său titulatura de „actor de musical”. „Sunt îndrăgostit”, recunoaște. L-a sedus energia pe care o dă muzica. Nici nu e de mirare, ținând cont că a avut o viață destul de muzicală: a studiat flaut de la 12 ani și canto începând cu al doilea an de liceu. Muzica l-a scos din impas și atunci când s-a simțit copleșit de lucrul la „The Rocky Horror Show”: „Cred că asta că m-a încărcat foarte tare și m-a scos din blocaj, faptul că era musical”.

actorul Matei Chioariu

De la mailuri necitite la războaie câștigate Are 24 de ani, mustește de energie și susține cu hotărâre că vrea să reprezinte o generație de actori eliberată de păguboasa mentalitate „Las-o, măi, că merge și așa”. Matei Chioariu, interpretul lui Antonius în spectacolul „Iulius Caesar”, spune că nu are darul manipulării, astfel că nu-i rămâne decât exemplul personal pentru a convinge. Bilanțul după doar doi ani de când și-a finalizat studiile de actorie îl ajută mult în acest

sens: are în palmares colaborări de substanță cu Alexander Hausvater, Theo Herghelegiu sau Răzvan Mazilu și o experiență de invidiat în domeniul spectacolelor muzicale. Îmi spune un secret: ”Am o chestie care mă salvează în toate. Când am probleme mă întreb: Ce am de pierdut? Nu am făcut nimic să merit viaţa asta, nu am plătit pentru alta, de ce să nu mă arunc în ea cu totul?”.

Renunțare După primele două luni de facultate era convins că actoria nu e meseria potrivită pentru el. A și anunțat-o pe Sanda Manu, cu care a studiat actoria, că renunță la teatru. „Ne încurcăm reciproc, i-am spus. Nu înţeleg nimic din ce se întâmplă aici. N-am uitat răspunsul Sandei: „Ai răbdare, nici măcar nu ai început”. A avut dreptate. Nu-și reproșează momentul de slăbiciune. Și-ar reproșa orice, o minciună, lenea, dar nu sinceritatea. A fost destul să rămână pe baricade, că ofertele au venit ulterior ca o avalanşă: „După ce i-am dat de gust, m-am aruncat. Cred că plăcerea asta şi sentimentul de a nu avea nimic de pierdut, au fost regulile care m-au ajutat”.


37

Responsabilități

Matei Chioariu e convins că fiecare om e răspunzător pentru propria viață. Vinovat e chiar și cel care suferă cu oasele la 50 de ani, dacă în tinerețe nu a avut grijă de sănătatea sa. Sunt curioasă dacă a exclus cu totul soarta din ecuație. „Am crezut mereu că drumul e ca un trunchi iar soarta e fiecare dintre rămurele. Există foarte multe posibilități; poți alege o soartă sau alta”. Soarta vine în ajutorul nostru, nu ne preia din responsabilitate, îmi mai spune proaspătul Antonius: „Nu cred că totul stă în puterea noastră, dar nici nu pot să trăiesc cu ideea că suntem nişte păpuşi manipulate de astre. Mi se pare un fel meschin de a te ascunde de probleme şi de răspunderi”.

Superstiții

Era încă student când a avut primele colaborări cu Teo Herghelegiu. „O copilă”, își amintește cu afecțiune de lucrul cu regizoarea. Tocmai copiilor li s-a adresat prima colaborare: opereta rock „Suntem patru, facem teatru”, pusă în scenă la Teatrul Pentru Copii „Ion Creangă”, o poveste despre patru desene schițate de puștii dintr-o grădiniță, care prind viață după plecarea autorilor. Primul drum la Timișoara l-a făcut ca invitat în FDR cu „Supermarket”, un musical plin de culoare semnat de acceași regizoare. Șirul spectacolelor regizate de Alexander Hausvater – trei la număr – în a căror distribuție s-a aflat a început cu un episod care l-a făcut ca, până în ziua de astăzi, să evite să-și cumpere un calculator. Era încă în anul III și a aflat cu bucurie că unul dintre colegii de facultate luase castingul la „The Rocky Horror Show” regizat de Hausvater. Până să apuce să-l felicite pentru reușită, nu fără o ușoară urmă de invidie, a primit un telefon prin care era invitat la casting. Peste trei zile, într-o duminică, bătea la ușa deschisă de un tânăr care îl privea nedumerit: „Nu ai primit mailul meu?”. A fost rândul lui Matei să fie nedumerit de întrebare. La cât de emoționat era nu și-a bătut capul cu asta. A dat proba, a luat rolul și abia după aceea a aflat motivul dublei nedumeriri. În Inbox-ul căsuței de e-mail se afla o informare politicoasă cum că s-au amânat probele și că CV-ul său va fi reținut în baza de date; pe scurt, un refuz. Alexander Hausvater fusese pe punctul de a renunța la el încă dinainte de a-l vedea jucând, pe motiv că este mult prea tânăr. „Nu am nici acum și nici nu vreau să-mi cumpăr calculator pentru acasă. A devenit o superstiție”. Admite că a fost doar o bătălie câștigată: era departe de a fi victorios în războiul „Rocky Horror Show”. Trecerea de la teatrul rusesc, cu care era obișnuit în facultate, la science fiction a însemnat un drum de peste zece ore pe zi, parcurs „cu pași mici, dar cu jugul în spate”. Abia la premieră a avut satisfacția lucrului bine făcut. „Cred că orice actor ar trebui să aibă o experiență hausvateriană. Nu este o simplă piesă de teatru, este o trezire, un manifest. Ar trebui să pleci întrebându-te: oare nu ar trebui să schimb ceva? Ce am de pierdut dacă o fac?”, mărturisește despre o convingere care a devenit și mai puternică odată cu cu următoarea colaborare, „Galaxia Švejk”.

Timpul schimbării

Vinovată pentru distribuirea în rolul lui Antonius din „Iulius Caesar”, crede Matei Chioariu, este sămânța de copilărie care – din fericire, ține să precizeze – nu i-a dispărut. A avut emoții să vină la Timișoara pentru a lucra cu o trupă încă necunoscută. Regizorul i le-a adâncit: „Ai creat mare balamuc acolo. Se întreabă toţi cine e ăsta, de unde vine”. Imită vocea gravă, inconfundabilă a lui Hausvater. Îmi mai spune un secret: „Dacă nu m-ar fi găsit pe mine, cred că l-ar fi făcut chiar el pe Antonius. Este tânăr, un copil în suflet, sunt sigur. La cât de implicat e, cred că ar fi putut face orice rol din piesa asta”. Pe Antonius îl vede exact aşa cum l-a făcut: un libertin, un nebun care are tot ce îşi doreşte alături de tatăl său, cel mai puternic om din lume. Asta până când vine momentul în care trebuie să se schimbe. Adolescentul libertin se transformă în om politic. „În ceea ce mă privește, latura politică nu se mai dezvoltă. Refuz, e un teatru mult prea ieftin care mi-ar ocupa timp şi nervi. Prefer să-mi păstrez forţele pentru momentul în care voi avea puterea de a schimba lucrurile”.

Arta de a nu spune nu

Pentru moment, e decis să nu piardă nicio ocazie când vine vorba de propriul parcurs profesional. Tenacitatea i-a adus și o primă colaborare mult râvnită cu Răzvan Mazilu (înainte de cea din „Iulius Caesar”). L-a cunoscut pe dansator după reprezentația cu „Supermarket” de la Timișoara, când a primit un telefon de

Crime asumate Marea provocare la „Iulius Caesar” a fost necesitatea de a căuta propriile crime și tiranii din viaţa personală. „Am ucis de multe ori”, admite. „De fiecare dată când am fost indolent, nu mi-a păsat sau am fost nesimţit. Cred că astea fac parte din viaţa fiecăruia. Chiar dacă încercăm să fim mai buni, uneori sunt momente în care ucidem lucruri, sentimente, relații. Fără să ne dăm seama”. Legat de tiranie, își amintește doar un episod din timpul Revoluției din 1989, când nu avea mai mult de trei ani: ”Tata mă ţinea în braţe, eu ţipam că mă ustură ochii. Nu e nimic, mă liniştea. Fusese cu mine la demonstrații, unde se aruncau gaze lacrimogene și a alergat cu mine din centru până acasă, în Berceni. Nu ştiu ce a fost în capul lui. Eu, la cât de parior sunt, tot nu aş face pariul acesta atât de mare să merg cu copilul la revoluție”.

Matei Chioariu // Iulius Caesar

felicitare. A doua convorbire cu Răzvan Mazilu a avut loc la scurt: unul dintre actorii spectacolului „Depeche Dance” avea nevoie de o rezervă. Până la prima repetiție a avut la dispoziție o săptămână încheiată; marea supriză a venit atunci când prima repetiție s-a transformat, de fapt, în prima reprezentație. A primit un telefon prin care colegii de scenă l-au anunțat că trebuie să joace chiar în acea seară. „Nu pot să-ți spun ce senzaţie am avut. Voi juca la Odeon pentru prima dată - fără repetiţii, fără nimic! Ce să fac, să zic nu? Mai bine să zic da şi să-i ajut. Nu ştiu câte reprezentaţii au urmat, dar aceea fost cea mai bună”.

Geanina JINARU


38 Roberta Popa Ionescu // Cenuşăreasa

„În teatrul pentru copii mă simt liberă şi înţeleasă” Interviu cu actriţa Roberta Popa Ionescu E ingenuă şi cuceritoare în rolul Albei ca Zăpada. Rolul i s-a potrivit ca o mănuşă, mai ales că Roberta Popa Ionescu a fost etichetată drept „ingenuă dramatic” încă de la primii paşi spre actorie, la Universitatea de Artă Teatrală din Târgu-Mureş.

Cu rolul din „Cenuşăreasa” şi-a permis să se joace puţin. E o zână bună mai atipică, înaripată şi zăpăcită, care dansează rock’n’roll cu pasiune. Interpretările din producţiile pentru copii au făcut din Roberta Popa Ionescu vedetă

Răducu

incontestabilă printre prichindeii Timişoarei. Iar cel mai mare fan al său e chiar Răducu, fiul ei de numai 3 ani şi jumătate, care încă nu înţelege de ce mama lui nu poate fi în acelaşi timp şi Albă ca Zăpada, şi Cenuşăreasa.


39 Mereu pe fază Roberta adoră să joace în piesele pentru copii. În acest gen de teatru se simte foarte liberă şi apropiată de public. „Simt că sunt înţeleasă şi plăcută. Iar copiii sunt foarte sinceri şi foarte exigenţi în acelaşi timp: dacă nu le place, nu ai cum să le menţii atenţia vie”. A învățat de la prietenii de joacă ai fiului său secretul de a ajunge la inima copiilor. Aceștia au ajutat-o să înțeleagă o regulă simplă, dar eficientă pentru a deveni prietena lor: „Trebuie să fii mereu pe fază. Dacă nu, la revedere, i-ai pierdut”. Satisfacţia rolului titular din Albă ca Zăpada e cu atât mai mare cu cât Răducu trăieşte fiecare spectacol cu sufletul la gură. E cel mai mândru băieţel de la grădiniţă pentru că mama lui e Albă ca Zăpada. „De multe ori facem scenetele din piesă acasă, schimbăm rolurile între noi”, povesteşte actriţa. Dacă pe Albă ca Zăpada a jucat-o în cheia clasică a poveştii fraţilor Grimm, rolul de zână interpretat recent în „Cenuşăreasa”, o nouă producţie pentru copii a TNTm, l-a preferat ceva mai aparte. „Am vrut o zână mai trăsnită, care uită lucruri, dansează rock, aproape cade de la balcon de zăpăcită ce e. Un personaj mai comic”. Îmi dezvăluie totuşi că Răducu o preferă tot în rolul prietenei celor şapte pitici. Până la urmă, e rol principal. „De ce nu ai fost tu Cenuşăreasa?”, o întreabă de multe ori. Roberta a găsit explicaţia perfectă: „Păi cum, să încurc copiii? Azi sunt Albă ca Zăpada, mâine Cenuşăreasa. Nu se poate”. Dinspre pictură, spre actorie Pe când era doar un copil, la Craiova, mergea foarte des la teatru. Bunica a încurajat-o mult; datorită ei a înţeles că actoria ar fi profesia care i-ar da posibilitatea să se exprime pe sine. Singurul regret este că bunica nu a mai apucat să o vadă jucând. Roberta Popa Ionescu studia pictura la Liceul de Artă atunci când a luat decizia să se apuce de teatru. Chiar înainte să termine clasa a XII-a a avut norocul să se pregătească pentru facultate cu Nataşa Raab, actriţă a Teatrului Naţional din Craiova, căreia îi poartă şi acum un respect deosebit. Primul an de studenţie aproape că a speriat-o. Erau foarte multe obiecte de studiu, de la balet la arta mişcării scenice şi scrimă. Ajungea la cursul de balet dis de dimineaţă, doar pentru a pleca din facultate abia după ce se întuneca. Nici acum nu e mai uşor cu actoria, mai ales că reducerile bugetare i-au scăzut considerabil salariul. Rămâne însă marea ei pasiune: „Nu o pot privi ca pe o meserie, nu trăiesc din asta în acest moment”.

Pasiune pentru zăpadă Roberta a urcat pentru prima dată pe schiuri în urmă cu doar câteva săptămâni, la Muntele Mic, și i-a fost greu să le mai dea jos din picioare. „În trei zile am şi învăţat să merg. Am mai căzut, am luat jumătate din zăpadă în pantalonii mei de schi, dar important este că am învăţat”. Bucuria descoperirii a fost de două ori mai mare, dacă ținem cont că alături de ea a învățat să schieze și Răducu. „Se ține foarte bine pe schiuri și nu se teme deloc la vârsta lui”, povestește actrița.

Albă ca Zăpada

Pe cale să devină rea O idee cu care cochetează de ceva vreme e aceea de a depăşi puţin tipologia actriţei ingenue în care au consacrat-o rolurile ultimilor ani. Chiar şi rolul din „Căsătoria” de Gogol cu care a dat concurs pentru a deveni actriţă a Naţionalului timişorean, s-a încadrat aceluiaşi tipic. „Personajul e o femeie în vârstă, doar că în viziunea regizorului se transformase într-o fetiţă ingenuă”. Singurul rol negativ pe care l-a jucat în toată cariera a fost Nataşa din „Trei Surori”, spectacolul cu care şi-a dat licenţa la Târgu Mureş. Îi surâde ideea de a juca un rol asemănător cât de curând, mai rămâne doar să găsească piesa potrivită. În mod obișnuit, începe să pregătească un rol plecând de la viziunea proprie: „Caut tot felul de situaţii, pentru că orice scenă se poate juca în mai multe feluri. Le încerc pe toate, mai întreb regizorul. Tot timpul descopăr alte şi alte nuanţe”. Până acum, se pare că i-au plăcut absolut toate rolurile din carieră, asta pentru că, spune ea, a reuşit să şi le apropie, să-i devină dragi. De la un regizor aşteaptă în general doar să-şi aibă lecţiile bine făcute înainte de a începe lucrul la un spectacol. Ținând cont că până acum nu i s-a întâmplat să iasă voit din vreo distribuţie, se pare că nu a avut parte de regizori prea nepregătiți. Unul dintre rolurile recente de care Roberta spune că s-a ataşat foarte mult, atât datorită piesei, cât şi colegilor şi regizorului, este acela al timidei Doris, în „Fete de Mătase artificială”: „Fiecare personaj de acolo are farmecul şi puterea lui. Îţi transmite asta şi ţie”.

Geanina JINARU


40

Chestionarul lui Proust

Principala mea trăsătură. Sunt foarte comunicativă. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat. Să fie tandru, asta îmi doresc de la el. În goana asta după o atitudine macho, ei cam uită de ce are nevoie o femeie: să fie ţinută în braţe, să fie înţeleasă. Calitatea pe care o prefer la o femeie. Să fie de gaşcă…și sinceritatea Îndeletnicirea mea preferată. Cred că cea pe care o fac Fericirea aşa cum o visez. La munte şi mai nou pe schiuri. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire. Boala… a mea sau a cuiva drag din familie. Locul unde aş vrea să trăiesc. Tot la munte (râde). Culoarea mea preferată. E non-culoare, negrul, îmi place să-l îmbrac. Dacă trebuie să fie culoare, atunci e grena. Floarea mea preferată. Cele mici albe care miros foarte frumos … lăcrămioarele. Şi florile de toamnă. Pasărea mea preferată. Vrăbiuţa. Prozatorii mei preferaţi. Camil Petrescu. Poeţii mei preferaţi. Marin Sorescu şi Ana Blandiana Eroinele mele preferate din literatură. Ana Karenina. Mi-a plăcut de ea de când eram mică. Eroii mei preferaţi din literatură. Santiago din Alchimistul lui Paulo Coehlo. Pictorii preferaţi Degas şi Picasso. Eroii mei preferaţi din viaţa reală. Nataşa Raab, actriţă în Craiova şi o doamnă super dulce şi finuţă din Târgu Mureş, cosmeticiană, care mi-a rămas dragă din facultate. Ce urăsc cel mai mult. Minciuna şi prefăcătoria. Calitatea pe care aş vrea să o am din naştere. Curajul şi încrederea. Ar fi ceva să le ai pur şi simplu aşa, pac! Nu să le cauţi mereu. Cum aş vrea să mor. Repede, fără chin. Greşelile faţă de care sunt cel mai indulgent. Cele care nu sunt făcute voit. Deviza mea.

Să mă dezvolt, să mă descopăr şi să nu-mi pierd spiritul liber.

Chestionarul lui Pivot.

Care este cuvântul favorit? Mama. Care este cuvântul pe care îl deteşti cel mai tare? Nu ştiu… Ce-ţi face plăcere în mod deosebit? Să călătoresc. Ce-ţi displace cel mai mult? Să nu fac nimic. Înjurătura favorită? Futu-i! Ce sunet îţi place cel mai mult? Ţipătul pescăruşilor. Îmi place mult şi la mare, nu doar la munte. Ce altă profesie ţi-ar plăcea să practici? Ceva legat de copii, îmi place munca asta. Ce altă profesie nu ai practica nici în ruptul capului? Ceva legat de contabilitate, calcule. Dacă te-ai putea transforma, la dorinţă, într-un animal, care ar fi acela? Pasărea flamingo. Dacă Raiul există, ce ai dori să îţi spună Domnul când ajungi la Porţile Raiului? „Ai reuşit, bravo!” Dacă ai putea să îi adresezi o întrebare Dumnezeu, care ar fi aceea? „Cum de ai atâta răbdare?”

Chestionarul lui Sophie Calle

Când ai murit ultima dată? Ştii când? La o premieră, nu dau nume. Repetiţiile au mers foarte bine, dar premiera, din punctual meu de vedere, a fost un fiasco total. Ştiam ce pot face din repetiţii şi nu-mi explic de ce a fost aşa. Nu îmi mai venea să mă trezesc dimineaţa, să trăiesc cu ruşinea a ceea ce se întâmplase. Ceilalţi poate că nici nu au observat, dar ştiam eu. De ce te mai trezeşti dimineaţa? Copilul. De trei ani şi zece luni mă trezesc foarte devreme, dar nu mi-e greu pentru că o fac pentru el. Unde sunt visele din copilărie? În mine şi în copil, în Răducu. Ce te deosebeşte de ceilalţi? Cred că toţi mă văd ceva mai copilăroasă. Îţi lipseşte ceva? Nu. Sincer nu! Oricine poate să fie artist?

Nu toţi avem aceleaşi date. Nici eu nu pot fi mare teoretician. Fiecare cu sufleţelul lui. De unde vii? Cred că sigur de mai departe, nu din timpurile astea. Crezi că ai o soartă de invidiat? Nu …(râde încurcată). Ai renunţat la ceva? Da … şi chiar la ceva foarte drag mie, care o să rămână mereu în sufletul meu. Nu pot să-ţi spun ce. Ce faci cu banii? Îi cheltui, imediat se duc. Important e să ne simţim bine. Ce sarcină menajeră îţi displace cel mai tare? Să calc rufe, să cos... Oooh! Plăcerile prin excelenţă? Să fiu liberă, să mă distrez fără a fi stresată. Să fie totul ok. Ce ţi-ar plăcea să primeşti de ziua ta? O pereche de ochelari de soare de firmă. Tot timpul îmi iau unii ieftini şi îi schimb de câteva ori pe vară. Ori îi sparg, ori îi uit pe la terase. Cred că de unii mai scumpi aş avea mai mare grijă. Trei artişti pe care nu poţi să-i suferi? Maia Morgernstern. Mi se pare falsă, nu îmi place. Alții ... nu ştiu acum. În general, nu sunt o persoană care să simtă ranchiună faţă de ceilalţi. Susţii vreo cauză? Aş vrea ca oamenii să se iubească mai mult, să ierte mai mult. Ce ai fi în stare să refuzi? Orice mi-ar face rău mie sau familiei mele. Care este partea ta cea mai fragilă? Nu ştiu… Ce ai fost capabil să faci din dragoste? A mers pur şi simplu de la sine, nu cred că am fost nevoită să fac ceva. Cel mai important mi se pare ca cei doi să se înţeleagă. Ce ţi se reproşează? Acasă că sunt puţin cam milităroasă. Dar numai acasă sunt tare în gură, cu rest sunt timidă, înghit ca proasta dacă îmi spune cineva ceva. La ce e bună arta? Poţi să exprimi ce simţi. Și mai poţi să-i ajuţi pe ceilalţi, să le arăţi că există frumos. În timpurile astea oamenii au uitat să-l vadă. Asta îmi doresc să le arăt. Cum ai vrea să te întorci? De fapt nu aş mai vrea să mă întorc, să sperăm că îndeplinesc ceea ce am de îndeplinit în viaţa asta.


41

„Prefer puţină contradicţie între creatori, din asta se nasc ideile”, e de părere compozitorul Cári Tibor Concerte, comenzi pentru film şi teatru în paralel, perioade de lucru intens alternând cu rare zile de respiro. Cu tot programul său încărcat, Cári Tibor, compozitorul muzicii din spectacolul pentru copii al TNTm, „Cenuşăreasa”, e de neoprit. Îşi doreşte o mai mare amploare a proiectului Muzica Teatrului, să pună pe picioare o companie de teatru-dans

împreună cu soţia sa şi cât mai multe colaborări care să îl stimuleze. Viaţa compozitorului seamănă din ce în ce mai mult cu un carusel în plină viteză, care a pornit domol pe acordurile de pian dintr-un spectacol de Victor Ioan Frunză şi a accelerat spre un vârtej de proiecte ce antrenează o mulţime de artişti şi multă, multă muzică.

Recent ai creat la Teatrul Naţional Timişoara universul sonor al „Cenuşăresei”. Cum vezi tu muzica de teatru pentru copii? Îmi place foarte mult. Am şi lucrat la multe spectacole de genul acesta. Ştii, copiii sunt cei mai sinceri. Te ajută să măsori dacă ceea ce ai făcut e bine, pentru că ei chiar reacţionează, cântă împreună cu personajul. E o experienţă unică. Pe genul ăsta de teatru am lucrat mult la Arad, la Teatrul de Marionete, cu Victor Ioan Frunză, și am lucrat și la câteva spectacole pentru copii la Teatrul Maghiar și la Teatrul German din Timișoara. Chiar dacă în teatrul pentru copii este vorba despre lucruri simple, nu ai de ce să o spui simplu. Am convingerea că muzica scrisă pentru ei nu trebuie să fie simplistă. E foarte important ca ritmul şi melodia să aibă complexitate și o mare putere de sugestie. Acesta e principiul pe care ai mers la „Cenuşăreasa”? Cum ai abordat acest spectacol din punct de vedere muzical? Normal, am citit întâi piesa, apoi am vorbit cu Mirela (Puia, regizoarea n.r.). Ea mi-a povestit ce anume vrea, apoi am început încet, încet să caut temele muzicale pentru fiecare personaj, să creez o lume muzicală specială. Înainte să încep să scriu, am făcut o audiţie cu actorii. Aşa pornesc eu, de la ei… mă inspiră actorii şi scriu pentru ei. Sunt convins că un actor, chiar dacă nu ştie să cânte bine, poate să interpreteze corect o muzică potrivită pentru el şi pentru vocea lui. De aceea cred că e foarte

important ca, la piesele unde există muzică, aceasta să fie scrisă special pentru spectacol. Ce ai descoperit la audiţia pentru „Cenuşăreasa”? Faptul că lipseşte educaţia muzicală. Se simte că nu prea se cântă pe scenă, şi din acest motiv actorii sunt inhibaţi. Eu cred că toţi actorii pot să cânte, cu foarte mici şi rare excepţii. Păcat că teatrul nu are un om care să aibă grijă de vocile lor, să le cultive. Atunci s-ar putea lucra mai multe spectacole muzicale. Cum te-ai gândit să ilustrezi muzical personajele? Am încercat să găsesc pentru fiecare personaj sunetul potrivit. Cenuşăreasa şi prinţul sunt mai lirici, iar melodiile asociate lor mai romantice. Animăluţele se joacă, au energie - muzica e mult mai ritmată,


42

Cenuşăreasa

mai jucăuşă. Pentru zână, fiind un personaj mai zăpăcit, mi s-a părut ideal un fel de rock’n’roll, o melodie pe care copiii să poată aplauda. Ai fost în sală? Da! Şi a fost extraordinar. E o senzaţie minunată să vezi sute de copii reacţionând! Cum de s-a intersectat destinul tău cu cel al teatrului? Cred că am fost la locul, la timpul potrivit şi am întâlnit omul potrivit. Drumul e foarte greu dacă vrei să ajungi să faci muzică în teatru; trebuie să fii cunoscut, solicitat. Eu am avut mare noroc să-l întâlnesc pe Victor Ioan Frunză, care mi-a dat imediat o direcţie. Eram student şi se căuta un pianist colaborator pentru un spectacol de-al său. Muzică era scrisă de altcineva. Regizorul mi-a auzit câteva piese proprii, i-au plăcut şi la un moment dat m-a chemat să lucrăm împreună. Eu deja aveam compoziţii, cântam la mici expoziţii, la vernisaje. Dar cu teatrul nu aveam legături; nici nu îl cunoşteam atât de bine încât să ştiu că ar putea să fie lumea mea. Acum ce te leagă de teatru? Faci şi film, dar proiectele principale, cele de suflet, sunt totuşi de teatru. Se spune că e greu să faci muzică de film, dar e foarte greu şi să scrii pentru teatru. Aici se lucrează la comandă, ai o dată limită, nu poţi să stai şi să aştepţi inspiraţia. Ca timp, o piesă nu poate să ţină foarte mult, trebuie să aibă un mesaj foarte clar şi să ajute actorul, nu să pună în umbră valoarea textului. Simt că e foarte potrivită pentru mine, cu muzica de teatru mă simt în largul meu. Fiecare spectacol e o provocare să creez o lume muzicală nouă. Şi la film cum e? Nu am o experienţă mare cu filmul, dar acolo ai timp. Poţi să faci teme mari, piesa poate ţine 5, 6 sau 10 minute. Între timp acaparează vizualul. Însă e un volum mare de muzică. Acum lucrez la 2 filme. Unul se face în Ungaria, probabil va fi gata la sfârșitul lui martie, iar celălalt se face aici în România şi ar trebui să fie gata în toamna acestui an. Proiectul Muzica Teatrului cum a început? Am avut primul concert acum vreo şase ani. Scrisesem muzica pentru „Hamlet” şi

rămăseseră multe piese în afara spectacolului. Ne-am spus că era păcat de ele, aşa că am decis să facem un concert în care să le includem împreună cu piese mai vechi. Am pus proiectul în practică împreună cu directorul Teatrului Maghiar, Balázs Attila la voce şi Ovidiu Mihăiţă de la Auăleu Teatru de garaj și curte la percuţie. Ne-am dat seama că asta ar putea avea priză la public, ar putea promova spectacolul, dar şi muzica de spectacol în general. La început am fost doar noi trei, cu timpul am avut diverşi invitaţi, actori sau instrumentişti, iar în cele din urmă a devenit un proiect în sine, de valorificare a muzicii de teatru chiar și după ce spectacolul nu se mai joacă. Pe viitor vreau să-l fac mai variat, încă şi mai mare. Există deja mai multe formule ale sale: una aici, în Timişoara, o altă trupă la Bucureşti, alta la Miercurea Ciuc, iar de curând am o colaborare mai specială cu un cvartet de coarde. Cu acesta din urmă am fost invitat în Franţa la FIMU, un festival de muzică foarte important. În spatele deciziei de a scoate muzica din contextul teatral se ascunde cumva nevoia să o eliberezi de viziunea regizorală? În concerte rămân doar ideile mele, ceea ce am eu de spus, lumea mea. M-am şi convins, după atâtea concerte, că muzica de teatru trăieşte şi fără ceea ce se întâmplă pe scenă. În mod sigur, valoarea e mult mai mare atunci când ea însoţeşte spectacolul, dar scopul concertelor mele este să subliniez importanţa acestui tip de muzică. În ce festival avem secţiunea de muzică de teatru? Abia există unele încercări, au fost şi la UNITER, dar nu pentru muzica unui spectacol anume, ci pentru întreaga activitate a unui compozitor. În străinătate există și această secțiune. Bănuiesc că la ei există şi o critică specializată? La noi critica se referă mai puţin la ilustraţia muzicală a unui spectacol. Dacă vor, se poate. Sunt convins că există oameni care se pricep şi au destulă cultură pentru asta. Proiectul Muzica Teatrului a reuşit să mai schimbe mentalităţile în sensul ăsta? Eu cred că mai e de lucru, abia dacă se vede vreo schimbare. Oamenii sunt curioşi, interesaţi, li se pare foarte special și avem tot mai multe invitații. Cei care ne-au văzut o dată, ne urmăresc concertele și ne cer înregistrări, pentru a ne putea asculta și acasă. Deci există şi interes comercial? Da, există, deși nu știu dacă o casă de producție ar fi interesată de un astfel de produs, ținând cont că e vorba de muzică adresată unui public mai restrâns. Ar fi însă interesant de imprimat pe disc din alt motiv: după ce nu se mai joacă spectacolul, muzica se pierde. Vorbeşti despre o mulţime proiecte. Sunt curioasă cum arată o zi din viaţa ta. În perioada asta, pe lângă film, lucrez la trei spectacole. La Auăleu, la Oradea şi la teatrul Figura din Gheorgheni. Acum am venit de la Oradea, repet trei-patru zile, apoi plec la Gheorgheni, mă întorc şi plec din nou la Oradea. Între timp organizez concertele pentru Muzica Teatrului. Aşa e în domeniul ăsta; sunt perioade când e foarte mult de lucru, în altele nu e nimic de făcut. Nu rişti să contaminezi proiectele paralele unul de la altul? Pentru mine e vital să am proiecte paralele. Dacă am numai unul singur, mă lenevesc. Îmi trebuie provocare continuă. Uneori chiar e bine să am diferite genuri de proiecte; asta mă inspiră, nu ajung să mă plictisesc lucrând doar la unul. Plănuieşti să înfiinţezi o companie de teatru-dans. Da, împreună cu soţia mea, coregrafa Tünde Baczó. Mi-am dat seama că muzica mea trăieşte cel mai bine în spectacolele de teatru-dans. Şi soţia mea ar vrea să aibă o echipă constantă, pentru că e mult de lucru. Ne-am dat seama că cel mai bun loc ar fi în afara Bucureştiului. Cum în zona Banatului nu există o mişcare în sensul acesta, ne gândeam să ne întoarcem înapoi la Timişoara. Ţi s-a întâmplat să ieşi de la un spectacol doar pentru că nu îţi plăcea muzica? Nu, dar aş fi ieşit. Glumesc … doar din cauza muzicii nu cred că aş ieşi. Să ştii că în general sunt foarte mulţi regizori care nu se pricep să folosească muzica, nu poţi judeca pe criteriul acesta. Poate că spectacolul în sine e bun, dar e prost folosit muzical. De aceea e bine să existe un muzician care să ajute spectacolul. Dar, în cele mai multe cazuri, cei care nu se pricep nici nu prea au curaj să lucreze cu un compozitor, pentru că nu ştiu ce anume să ceară. Când ai mână liberă, se simplifică lucrurile. Din punctul meu de vedere nu asta înseamnă provocare. Marea provocare e atunci când trebuie să te apropii de o idee diferită, să faci ca lumea ta să fie compatibilă cu cea a regizorului. Cu ce tip de regizor nu ţi-a ieşit această comunicare? Muzica a ieşit (râde). Încercam totuşi să-mi fac treaba, să fiu cât pot eu mai bun, dar e clar că în momentele astea e loc de şi mai bine. Am avut colaborări care, din afară, par să fi mers uşor, dar asta doar pentru că erau doar ideile mele, nu se ciocneau de nimic. Prefer puţină contradicţie între creatori, din asta se nasc ideile.

Interviu realizat de Geanina JINARU


43 Adrian Jivan // Oraşul nostru

„E o prostie să fii egoist pe scenă” Interviu cu actorul Adrian Jivan Pe când era student, vedea actoria ca pe un vis frumos. Acum îl trăieşte. Au trecut doar doi ani de când pentru Adrian Jivan – Jivi pentru prieteni – mult râvnita profesie înseamnă mai degrabă firescul de zi cu zi, motivul pentru care se

trezește bine dispus în fiecare dimineață și pentru care e convins că are o soartă de invidiat. Pe scenă e raţional şi pasionat, solar și ambițios, fie că e în pielea lui Uhovertov din revizorul, că e tatăl prințului în „Cenușăreasa” sau că e

George Gibbs, adolescentul din lumea hiperreală a „Oraşului nostru” – Thornton Wilder. Ce nu îi place la meseria asta? Îi ia doar o secundă să-mi răspundă: ”Nu găsesc nimic. Chiar nu există nimic care să nu îmi placă la ea”.


44 „Aş juca şi un gândac”

A învățat de la colegii mai experimentaţi un lucru pe care îl consideră vital: disponibilitatea, capacitatea de a juca o gamă largă de roluri. Nu vrea sub nici un chip să ajungă genul de actor care joacă acelaşi tip de rol până iese la pensie. Nu există un gen anume de partitură pe care ar refuza-o, atâta timp cât este justificată. „Dacă regizorul îmi cere asta și știe ce vrea cu personajul lui, aș putea să joc și un gândac”. Un tip de personaj la care gândeşte de ceva vreme e personajul negativ. A avut o singură şansă să facă un asemenea rol: în facultate a făcut un studiu pe Richard al III-lea. „M-am și îndrăgostit atunci de el. Mi se pare cel mai bine scris, cel mai conturat personaj shakespearian. E foarte ofertant și înţeleg de ce mulți actori doresc să-l facă. Acum sunt foarte curios cum l-a abordat Claudiu Bleonț, nu am apucat să văd spectacolul. Mă intrigă, îl văd un actor cu o cu totul altă structură”. În urmă cu 10 ani, era nevoit să renunţe la un alt vis: tenisul de performanță. A fost o decizie pe cât de matură, pentru cei 16 ani ai săi, pe atât de dureroasă. În acel moment și-a pus viitorul înaintea pasiunii pentru sportul alb: „Jucam la nivel de performanţă, aveam un anumit ritm de lucru. Cu două antrenamente pe zi nu mă mai interesa nici şcoala, nici altceva. Am simţit că am de ales: să continuu cu tenisul şi să nu mă mai ţin de şcoală sau să fac ceva cu viaţa mea”. Încă mai simte o strângere de inimă de fiecare dată când e pe terenul de zgură. E o experiență pe care a decis să o folosească din plin pentru George Gibbs, rolul la care lucrează în momentul discuției noastre. Un football hero ce renunță tocmai la pasiunea lui pentru a se căsători cu fata din vecini pe care o cunoaşte de când erau amândoi de o şchioapă. „Mă ajută mult în construcţia rolului”, îmi mărturiseşte despre regretele personale legate de tenis. În ce privește actoria, povesteşte că a înlocuit o mare pasiune cu alta. A fost dragoste la prima vedere. O primă vedere târzie, „spre ruşinea mea”, admite. Avea vârsta majoratului când a venit să-i vadă întâia oară pe actorii Naţionalului timişorean. A văzut piese ca „Iona”, cu Damian Oancea, sau „Divanul Persan” şi, tot timpul cât a stat în sală, nu i-a dat

Adrian Jivan, Mălina Manovici // Oraşul nostru

pace un gând: „Ce e oare în mintea actorilor?”. „Îi vedeam atât de transpuşi, atât de concentraţi la ceea ce făceau. Mi se părea super tare şi mă întrebam: Oare eu aş putea să fac chestia asta?”. Şi-a răspuns singur la întrebare: întâi montând piese de Caragiale cu trupa liceului, apoi încercându-şi norocul la facultatea de actorie. În tot acest timp a continuat să se lase vrăjit de ceea ce vedea pe scena TNTm. Îşi aminteşte şi acum de atmosfera incredibilă a spectacolului „Scrinul negru” în regia Adei Lupu, de bucuria cu care se abandonau jocului cei doi protagonişti, Alina Reus şi Victor Manovici – acum colegii săi. Primul contact cu teatrul profesionist a fost la „Athenée Palace Hotel”, spectacolul lui Alexander Hausvater. „Atunci mi-am spus că asta trebuie să fac toată viaţa. Îmi plăcea că regizorul îmi dă atenţie, deşi făceam doar figuraţie, îmi plăcea energia pe care o emana. Mă întrebam dacă toţi regizorii sunt atât de frenetici şi pasionaţi”. În cei doi ani de la terminarea studiilor, a avut timp să facă cea mai importantă descoperire legată de teatru: generozitatea e vitală. Față de colegi, față de regizor și, nu în ultimul rând, față de public: „În teatru trebuie să oferi ca să primești. E o prostie să fii egoist pe scenă”. A trebuit să înveţe pas cu pas să fie generos. E calitatea pe care şi-ar fi dorit să o aibă din naştere, dar nu a fost să fie aşa. În afara scenei, încă i se mai reproşează că e egoist. „Nu e în totalitate adevărat. Pot să iubesc foarte profund și foarte adevărat. Doar că întotdeauna am fost foarte atent şi analitic cu propria persoană – de aceea mă şi cunosc, puţine lucruri mă mai pot surprinde la mine - şi lucrul ăsta poate fi foarte prost înțeles. Paradoxal, văd foarte clar și înțeleg problemele celor din jur”. Sunt curioasă unde intervine generozitatea în relaţia cu regizorul: „Dacă regizorul nu se gândește decât la spectacolul său și nu la felul în care se simte actorul, asta creează un zid de comunicare. Invers e același lucru. Până la urmă e vorba de echipă. Ca la fotbal: dacă nu dai pasa când trebuie, pierzi mingea”.


Paula Maria Frunzetti, Adrian Jivan // Cenuşăreasa

45 Orgoliu sau dragoste?

Regizori şi cuie

În general, aşteaptă de la regizor să știe exact ce vrea de la piesa la care lucrează. „Mă refer la finalitatea unei scene. Regizorul trebuie să știe să îți dea un răspuns referitor la acea scenă, oricare ar fi întrebarea ta”. Aş vrea să ştiu unde intervine creativitatea actorului într-o astfel de relaţie regizor-actor, când totul e bine bătut în cuie. „Totul este să nu fie prea multe cuie”, îmi răspunde Jivi amuzat. „Asta da, omoară creativitatea. Cel mai bine e să fie puține, dar foarte bine puse. Când nu ai niciun cui, atunci e aiurea: creezi de capul tău şi e haos. Doar actorii foarte experimentați știu să se dedubleze, să joace și în același timp să se poată vedea din exterior. Eu încă nu am ajuns la nivelul ăsta”.

Geanina JINARU

Chestionarul lui Proust

Principala mea trăsătură. Ambiţia. Calitatea pe care o prefer la o femeie. Feminitatea. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat. Tăria de caracter. Fericirea aşa cum o visez. Ce cuvânt mare, fericirea… să joc cât mai mult şi să fiu sănătos Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire. Să mă îmbolnăvesc. Culoarea mea preferată. Albastrul. Floarea mea preferată. Trandafirul. Pasărea mea preferată. Pescăruşul. Eroii mei preferaţi din literatură. Din dramaturgie îmi place foarte mult Richard al III-lea. Din desene animate, Tom şi Jerry, am văzut toate episoadele. Eroinele mele preferate din literatură. Cele care nu mor la final sau nu sunt triste. Cred că majoritatea ar spune Anna Karenina, Nina Zarecinaia, dar sunt personaje prea depresive. Îmi plac cele mai vesele. Sonia din Unchiul Vanea, ea îmi place foarte mult. Eroii mei preferaţi din viaţa reală. Chuck Norris … glumesc. Nu ştiu, sincer nu am eroi, modele. Încerc să iau de la fiecare părţile pozitive. Din păcate iau şi ceea ce nu îmi place.

Ce urăsc cel mai mult. Perfidia. Lipa de sinceritate. Calitatea pe care aş vrea să o am din naştere. Generozitatea. Îmi lipseşte puţin. M-am născut puţin egoist, a trebuit să mă lupt puţin pentru a deveni generos.

Chestionarul lui Pivot

Care este cuvântul favorit? Soare. Care este cuvântul pe care îl deteşti cel mai tare? Mizerie…cred. Înjurătura favorită? Pizda mă-tii! Dar asta doar dacă mă enervează cineva foarte tare. Ce sunet îţi place cel mai mult? Apa curgând la munte. Dacă te-ai putea transforma, la dorinţă, într-un animal, care ar fi acela? Leu.

Chestionarul lui Sophie Calle

De ce te mai trezeşti dimineaţă? Dintr-o mie de motive. Pentru că îmi place tot ce e în jurul meu, îmi place să văd soarele, să vin la repetiţii la teatru… Unde sunt visele din copilărie? Toate sunt în mine. Sunt foarte infantil, nu le-am pierdut deloc. Ba chiar le-am îmbogăţit. Asta li se pare foarte ciudat celor care nu au de a face cu arta în general. Oricum, visele sunt cea mai importantă parte din mine. Îmi place enorm să visez.

Mai sunt câteva zile până la premiera „Oraşului nostru” şi îl preocupă enorm personajul său: George Gibbs cel atât de aproape de o perfecţiune râvnită de generaţii, exponentul prin excelenţă al hiperrealismului american. Îl interesează să poată reda fără greş vârstele personajului, cu tot tumultul şi naivitatea specifică fiecăreia (în primul act George are 17 ani, în al doilea peste 20, iar în al treilea deja 26 de ani - chiar vârsta lui Adrian Jivan). George ia o decizie: renunţă la fotbal pentru a se căsători. Nu din iubire, mă lămureşte protagonistul: „În piesa asta nu e vorba de iubire : nici la părinții personajului meu, nici la cei ai lui Emily, așa cum din păcate nu va fi iubire nici la noi doi. E altceva. Să-i spunem atracție, poate obișnuință - au copilărit împreună. E vorba și de orgoliu: el - cel mai bun fotbalist care a trăit vreodată în orașul acela, ea - cea mai bună la învățătură. Vârfurile se atrag. Apoi intervine tradiţia: trebuie să te căsătoreşti la terminarea liceului; asta fac oamenii, fie că au idealuri și vise, fie că n-au. Asta e și problema lui George: e incapabil să iasă dintr-o schemă foarte clară şi simplistă a lucrurilor”.

Îţi lipseşte ceva? Nu… sunt foarte fericit aşa cum sunt. De unde vii? De pe ce planetă? (râde). De pe Lună probabil. De când eram mic mă fascina să o privesc. Crezi că ai o soartă de invidiat? Da, cred că mulţi mă invidiază pentru faptul că fac ce-mi place. Ai renunţat la ceva? La multe … la timp liber de exemplu. Mă preocupă în totalitate meseria mea. Trei artişti pe care nu poţi să-i suferi? Pe Ştefan Bănică Jr. pentru că-l imită prost pe Elvis Presley. Atât. Susţii vreo cauză? Întotdeauna mă lupt pentru ceva. Să fiu bun, un profesionist, şi să fiu apreciat, Ce ai fi în stare să refuzi? Sincer, până acum nu am făcut compromisuri. Cred că asta aş refuza. La ce e bună arta? Te vindecă. De orice. Ca spectator te simţi mult mai bine după un spectacol bun; gândeşte-te, ca actor, e şi mai mult de atât. Pentru mine e o defulare. Cum ai vrea să te întorci? Mai bun în toate, evident. Scrie-ţi epitaful. Nu vreau epitaf.


46

Interviu cu baritonul şi - mai nou - actorul Cristian Rudic

„Cu toţii spunem o comedie cu nodul în gât” Între nostalgie față de modéle culturale apuse și ambiția modernității, între Timișoara, Viena și restul lumii - până la Tokio -, între disciplină și hedonism. Pe scurt, Cristian Rudic, solist al Operei Naționale Timișoara, în niciun caz vedetă - urăște sincer ideea -, și în premieră actor colabolator al Teatrului Național Timișoara. L-am provocat să vorbească despre sine în cadrul unui interviu – la rândul lui oscilând între emoții cumplite și dezvăluiri cu inima ușoară – prilejuit de ineditul rol „din altă lume” pe care a acceptat să-l facă pe scena Sălii 2 a TNTm: demiurgicul Regizor din „Orașul nostru” de Thornton Wilder, în regia lui Ion-Ardeal Ieremia.


47

Despre copilărie şi cruci Muzicali au fost toţi din partea tatălui. Din partea mamei nu, de fapt nu aveau o educaţie muzicală. Am crescut între muze, pe holurile Filarmonicii din Arad. La doi ani şi jumătate am fost dus la „Simfonia Fantastică”, dar am adormit după partea întâi, pentru că eram mult prea mic. După trei ani deja mă duceau la piese mai grele şi nu protestam, deși în general copiii nu rezistă. Acasă eram educat într-un mediu exclusiv umanist. Cu toate acestea, am absolvit liceul de mate. Nu mă întreba nici de ce, nici cu ce notă. Treptele le-am trecut cumva, de terminat am terminat, dar nu cu pretenţii de a da la o facultate ştiinţifică. Partea bună e că atunci am citit cel mai mult, aveam suficient timp. În 1988 am terminat liceul, iar peste un an m-am trezit student la Facultatea de Muzică. Dacă există întâmplare, atunci a fost o întâmplare că am ajuns să fac operă. După pubertate, după mutaţia vocală, băieţii se trezesc sau nu cu voce. Eu m-am trezit cu o oarecare formă de voce, de aceea am urmat acest drum. Mi-a fost dat instrumentul şi abia după aceea crucea în spate. Despre frondă Faptul că am ales să dau la o facultate de muzică a fost un adevărat act de frondă atunci. Acest satanism manifestat sub forma comunismului privea cu suspiciune tot ce însemna umanism. Un umanist era un paria; aproape toată crema intelectualităţii româneşti fusese deja ucisă sau redusă la tăcere în primele decenii ale stalinismului. Erai considerat cel puţin dubios dacă nu erai ori inginer, ori militar, or pupător în fund al Partidului Comunist. Despre o dragoste pretenţioasă Până să ajung să fac operă, chiar mi-era foarte străin stilul acesta pretenţios al teatrului liric. Pe măsură ce am luat contact cu ea, a devenit a doua dragoste, de fapt chiar mai mare decât dragostea pentru Filarmonică. A devenit Handwerk, métier, meserie. Îndrăgostirea de operă nu e uşoară pentru nimeni. Acum, la douăzeci de ani după căderea zidului Berlinului, trebuie să ne adaptăm încet la ceea ce se întâmplă în lumea mare. Cu paşi mici, dar siguri, asta se întâmplă. În teatru e mai uşor să faci salturile; mentalităţile în gustul pentru operă sunt mult mai greoaie - pentru a asculta muzică de operă e nevoie de o formă de educaţie care nu se prea face. Despre operă şi Bugs Bunny Opera nu e o piesă de muzeu. E o poveste, ca la teatru. Cu toţii spunem o comedie cu nodul în gât, pentru că asta este viaţa. Comprimăm, de fapt, viaţa în trei ore. Sigur că putem monta Carmen în blugi; o poveste nu poate fi spusă decât bine sau prost. Nici nu mai intră în discuţie termenul de clasic sau modern, oricum mie îmi repugnă. Dacă e spusă bine, din partea mea poate să fie și pe motocicletă. Iar dacă un regizor mai nebun vrea să schimbe foarte mult povestea, atunci să scrie şi altă operă. Eu însumi militez pentru opere moderne; cea mai bună treabă am făcut-o în opera contemporană la Neue Oper în Viena. În general sunt împotriva operei făcute în catifele, mătăsuri şi broşe, cu sabia scoasă la public. Aia nu mai merge şi nu ţi-o mai înghite nimeni. Lumea vede deja relaţii foarte curate şi bine făcute până și în desene animate, la Tom şi Jerry, Bugs Bunny sau Asterix şi Obelix. Despre porturi Nu sunt un cântăreţ vienez. La Viena am doar un part-time job pentru o stagiune Mozart din mai până în octombrie. Timişoara n-am părăsit-o nici atunci când a trebuit să cânt roluri mari, cu orchestre celebre şi cântăreţi celebri. Asta s-a întâmplat la Graz, s-a întâmplat în Elveţia sau la Tokio. Am văzut lumea, dar deocamdată sunt aici, drumul meu e ăsta. Nu am renunţat, voi cânta poate în Londra peste un an, însă nu am îndrăznit niciodată să fiu un free-lancer, să nu am un port al meu, fie el şi unul mic.

Despre nostalgie Să fim bine înţeleşi, sunt un nostalgic al modelului cultural și umanist vienez. Nouă ni se pare că am inventat astăzi toleranţa sau multiculturalitatea, dar acestea sunt lucruri care erau de la sine înţelese în Imperiul Habsburgic. Acolo s-a abolit prima dată iobăgia în timpul Mariei Tereza, s-a interzis tortura, pogromurile împotriva evreilor, s-au adunat câinii de pe stradă şi s-au hrănit, nu s-au ucis cu lopata. Din păcate, după cincizeci de ani de îndobitocire de tip secera şi ciocanul, din Timişoara acelor timpuri au mai rămas mai degrabă zidurile, nu și mentalităţile, aşa cum ne-am dori. Despre doi regizori Nu ştiu dacă e bine să dau din casă. În „Oraşul nostru” joc Regizorul, un personaj din altă lume, un factotum care vede în acelaşi timp trecutul şi viitorul. Participă, ştie totul dinainte, nu intervine şi nu se implică emoţional. Ion-Ardeal Ieremia vrea ca personajul acesta să aibă o altă chimie decât celelalte. Iată, m-a luat pe mine din altă lume. Despre „Oraşul nostru” Până nu duci piesa până la capăt nu-ţi dai seama că e genială. Sigur, eu vorbesc din perspectiva celui care suferă de pe urma ei. Dar e o poveste fantastică, vorbeşte exact despre ceea ce vorbesc „Iliada” şi „Odiseea”, despre ce vorbește arta de la teatrul antic şi până azi, trecut prin marii scriitori, dramaturgi şi compozitori. Vorbeşte despre aceeaşi dragoste trădată, despre aceleaşi slăbiciuni şi puteri, acelaşi război, aceeaşi moarte. Despre veşnicele întrebări, de unde venim, unde plecăm.


48 Despre emoţii Mă tem de rolul ăsta. Mă termină, sunt disperat. Am un sistem scenic asumat şi folosit ani de zile şi acum trebuie să trec peste noapte la unul complet diferit. Cântăreţul nu e obişnuit să schimbe macazul, să-și schimbe mecanismele afective la secundă. Asta e profesia actorului. Mi-e greu, dar îmi şi place tocmai fiindcă e greu. Până acum am lucrat personajul complet greşit, ca pe cel de operă. Mai bine nu o făceam. L-am abordat deductiv, aşa cum se face în lumea noastră. În operă ai de redat ceva, de obicei ştii dinainte cam cum o faci şi cunoşti mai mult sau mai puţin starea. Ţine de o stereotipie a discursului care ucide teatrul. Emoţional îmi e greu. În minte îmi e clar totul, dar rotiţele afective se schimbă greu. Am tone de text, personajul meu e păpuşarul şef în spectacol; trebuie să joc totul fără lirism, ori eu sunt cea mai lirică persoană.

Despre diferenţe Chiar îmi place teatrul. Nu cred că omenirea ar putea supravieţui fără teatru. Fără operă se mai poate, deşi nici opera nu va muri. Diferenţa e de unde pleacă cele două. Opera vine din mediul aristocrat, Camerata Fiorentina, a fost creată pentru cei care aveau posibilitatea financiară de a o comanda. Sigur că a devenit un fenomen de cultură pentru mase încă dinaintea nazismului, în spaţiul anglosaxon, în Rusia la fel. Teatrul vine din templu, din gena omului. Ludicul e acolo.

Despre public Tineretul e publicul meu şi sunt mândru de asta. Nu au pretenţia că ştiu mai bine să facă operă decât tine, nu au parti pris-uri. În general au dreptate, şi dacă simţim noi că n-au dreptate, probabil că tot dreptate au. Nu auzi diferenţa între asta şi asta (aplaudă cu putere, apoi lovește palmele moale, robotic). Dacă aplaudă fără vlagă, atunci e clar! Am auzit şi aplauze din alea. Doamne!... după aia nu-mi mai venea să intru în teatru. Şi chiar am fost prost în seara aia. Poţi să ai surprize, să crezi că nu a fost chiar bine şi lor să le fi plăcut, dar nu s-a întâmplat niciodată să ştiu că a fost prost şi lor să le fi plăcut.

A consemnat Geanina JINARU

Chestionarul lui Proust Principala mea trăsătură. Nu ştiu.

Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat. Aceeaşi.

la dimensiunea canarilor şi vrăbiuţelor. Celelalte mi se par de mărimea dinozaurilor, îmi provoacă frică amestecată cu scârbă. Nu le urăsc, chiar le hrănesc, dar nu mi le doresc în preajmă.

Principalul meu defect.

Prozatorii mei preferaţi.

Îndeletnicirea mea preferată.

Poeţii mei preferaţi.

Generozitatea.

Calitatea pe care o prefer la o femeie. Lenea.

Cine poate să trăiască fără să urce pe scenă să o facă.

Thomas Mann. Îl lăsăm pe el. Goethe. Fără discuţii.

Pictorii preferaţi.

Chestionarul lui Pivot Care este cuvântul favorit?

Sincer nu ştiu. E cam tâmpită întrebarea.

Care este cuvântul pe care îl deteşti cel mai tare? Şmecher şi fraier, pe amândouă. Pentru că mârlănimea care nu înţelege ce înseamnă generozitate îl numeşte fraier pe cel care o are.

Ce-ţi face plăcere în mod deosebit?

Să fiu atât de paradit fizic încât să mi se altereze şi mintea.

Eroul înfrânt. Parsifal.

Vinul bun. Vinul alb austriac este foarte bun, vinul roşu italian poate fi şi foarte prost, dar în general e bun. Un Rioja alb e excelent, deşi la noi îl găsim doar pe cel roşu pentru că aşa e moda de Kaufland. Numai că nu totul e modă de Kaufland.

Locul unde aş vrea să trăiesc.

Eroinele mele preferate din literatură.

În orice caz nu acelea isterice ale lui Wagner. Nu am, nu ştiu.

Ce-ţi displace cel mai mult?

Fericirea aşa cum o visez.

Auăleu… ăsta e răspunsul (râde).

Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire.

Locul, ţara, oraşul?… Păi… m-aş împărţi foarte bine între Viena şi undeva în sudul Spaniei. Când, cum. Azi e bun vinul roşu, mâine cel alb.

Culoarea mea preferată. Roşul. Albastru. Când, cum.

Floarea mea preferată. Trandafirul.

Pasărea mea preferată.

Am ornitofobie. Suport păsările doar până

Azi e unul, mâine altul. El Greco, Velasquez, probabil unul dintre ei. Dar poţi să uiţi toată Geneva, toată Florenţa sau Vaticanul?

Eroii mei preferaţi din literatură.

Ce urăsc cel mai mult. Lipsa de generozitate.

Calitatea pe care aş vrea să o am din naştere. Curajul.

Cum aş vrea să mor.

Doamne!... Fără suferinţă fizică.

Deviza mea.

Ştiu să citez foarte multe... dar n-am una.

Mârlănia.

Înjurătura favorită? Nu înjur.

Ce sunet îţi place cel mai mult? Ooo…de violoncel!

Ce altă profesie ţi-ar plăcea să practici?

Nici una! Ba nu, chiar sunt priceput la migălitul lemnului. Nu pot să spun că e genetic, dar am avut în familie, până la a patra generaţie tâmplari care


49 Cristian Rudic, Alina Reus // Oraşul nostru

Ai renunţat la ceva?

Da, am renunţat la multe. Cine are profesia asta ştie că renunţă la foarte multe. Se presupune că renunţi la orice altceva ce nu este legat de scenă.

Ce faci cu banii?

Îi împrăştii! Nu am destul de mulţi încât să fiu eu îndeajuns de liber. Ăla e scopul banilor: cu cât ai mai mulţi, cu atât îţi câştigi mai multă libertate.

Ce sarcină menajeră îţi displace cel mai tare? Aspiratul.

Plăcerile prin excelenţă?

creau instrumente, mandoline. E singura îndeletnicire casnică – deşi e mai mult decât casnică – în care nu o dau în bară.

Chestionarul lui Sophie Calle

Ce altă profesie nu ai practica nici în ruptul capului?

Când ai muri ultima dată?

Dacă te-ai putea transforma, la dorinţă, într-un animal, care ar fi acela?

De ce te mai trezeşti dimineaţa?

Una care să presupună să mă trezesc la patru dimineaţa.

Unul care să ducă o viaţă luxuriantă, pisica. Dar din aceea de salon, nu de pe stradă.

Dacă raiul există, ce ai dori să îţi spună Domnul când ajungi la Porţile Raiului? Se joacă şi acum Oraşul nostru.

Dacă ai putea să îi adresezi o întrebare lui Dumnezeu, care ar fi aceea? Cum să fac să scap de emoţiile astea enorme pe care le am în ceea ce fac acum? Sunt disperat de emoţii şi de îndoială.

La fiecare catastrofă, fiecare tragedie din viaţa noastră, moare câte ceva din noi. Ultima dată încă nu a existat. Pentru că trebuie să merg la teatru sau la Operă.

Unde sunt visele din copilărie?

Nu am fost unul dintre acei copii care visau să se facă piloţi. Nu cred că am ştiut ce va fi…Visele care au fost, dacă au fost, s-au cam împlinit. De Crăciun am primit ce doream.

Ce te deosebeşte de ceilalţi? Nu ştiu.

Îţi lipseşte ceva?

Sunt multe, doar sunt un hedonist. Dacă e vin, atunci să fie mult. Vinul foarte sec şi alb. Nu cel tare, cel de maxim 11 grade, rece şi sec. Un mangione, un mâncău, nu sunt, dar îmi place tot ce e bun şi place tuturor, de la şampanie până la icrele negre.

Ce ţi-ar plăcea să primeşti de ziua ta?

Cine mă cunoaşte ştie că îmi trebuie întotdeauna umbrele şi mănuşi. Le pierd tot timpul.

Trei artişti pe care nu poţi să-i suferi?

Pot să spun mai mult de trei artişti pe care nu-i înţeleg. Să nu îi pot suferi… nu ştiu. Nu-i observ.

Susţii vreo cauză?

Da. Iubesc animalele şi încerc cât pot să le şi ajut.

Ce ai fi în stare să refuzi?

Nu înţeleg întrebarea… în general refuz contactul cu mârlănia, cu prostul gust.

Care este partea ta cea mai fragilă? Aceea pe care o arăt pe scenă.

Ce ai fost capabil să faci din dragoste? Nu suficient (oftează).

Da! Confortul estetic al mediului înconjurător. E multă urâţenie şi mârlănie în jur.

Ce ţi se reproşează?

Oricine poate să fie artist?

La ce e bun tot restul?

Nu. Sunt convins de asta.

De unde vii?

De la Arad (cu accent ardelenesc)… nu ştiu. Cine are certitudinea să răspundă la asta?

Crezi că ai o soartă de invidiat? Nu, nu cred.

Aroganţa.

La ce e bună arta?

Cum ai vrea să te întorci?

Nu ne întoarcem, cel puţin asta cred eu. Probabil posesor de iaht.

Scrie-ţi epitaful

H.i., Hic iacet. „Aici zace” şi apoi doar numele. Atât, nu prim bariton, nu prostii din astea. Aici zace acela!


50

Adio, Uţu! Nu înţeleg de ce s-a întâmplat asta! Aş vrea să pot şti ceva, cât de puţin...măcar dintre cele ce pot fi explicate! Mă gândesc la multe lucruri, dar nu le pot formula pe toate... un singur lucru mi-e clar: vreau să mi-l imaginez fericit! Aşa cum eram şi noi când ne întâlneam! Cam asta ar fi de spus... Mulţumesc! Victor Manovici, actor

Trei surori


51 Nu există cuvinte pentru a vorbi despre ce s-a întâmplat cu Uțu. Mă simt mult prea măruntă pentru a vorbi despre o atât de mare nedreptate. Așa mi se pare: nedrept, crud. Claudia Ieremia, actriță Ioan Strugari, Doru Iosif // Suntem happy

Uțu ne-a lăsat fără cuvinte, ne-a sărăcit de sufletul lui mare! De acum vom iubi şi pentru el, vom zâmbi şi pentru el, vom juca şi pentru el. Îi vom dedica partea lui de aplauze la fiecare spectacol! Dumnezeu să-l aşeze acolo unde stau și îngerii! Cătălin Ursu, actor O să-mi fie dor de el... Era transparent în viaţă şi profund în scenă. Doare... Stela Verebceanu, scenografă

Singurul lucru care îmi mai alină suferinţa este să cred că Dumnezeu avea nevoie urgentă de un înger. Era un om de o candoare şi un bun simţ ieşite din comun. O să-mi fie foarte dor de el... Sabina Bijan, actriță

În „Iulius Caesar” dansez cocoţat pe o maşinărie, un car alegoric al războiului. E un transpalet folosit pentru a transporta decoruri, pe care l-a descoperit Alexander Hausvater în magazia teatrului. Uitasem cum se numeşte şi i-am zis din greșeală „trafalet”; aşa i-a rămas numele. Uțu era cel care, fără vreo replică, împingea în scenă acest monstru, cu mine pe el. Ştiu puţini actori din Bucureşti care ar fi făcut asta fără tresăriri de orgoliu. La repetiţii ne amuzam teribil, căci nu îi era uşor. În spectacol, tot timpul îi era teamă că o să ratez intrarea: „Hai repede cu trafaletu’!” îmi spunea. Dragă Uțu, îţi mulţumesc din suflet pentru trafalet şi pentru multe alte momente minunate petrecute împreună. Răzvan Mazilu, actor și dansator

Avea bunul obicei de a se uita drept în ochii interlocutorului, cu ochii săi incredibil de albaștri - atât de limpezi și de luminoși, încât la o repeţie l-am întrebat dacă vede toată lumea în bleu. Nu, mi-a răspuns el, dar o văd senină! ‘Anthony’ (rolul pe care i l-am atribuit în „Suntem Happy”) ar fi trebuit să fie personajul negativ. La premieră, când s-a deschis ușa și ‘Anthony’ și-a făcut apariția zgomotoasă vânturând un „Playboy”, coama verde fluturându- i, sala s-a cutremurat de râsete și aplauze încântate. Nu ne rămâne decât trista consolare pe care o repetăm ori de câte ori ne părăsește un actor: s-a transferat la imensa trupă a Teatrului Ceresc . Odihnească-se în pace! Petre Bokor, regizor


c i tehn

Vasile Giurgean

Adrian Kiper

Radu Berzescu

Simona Ursu

Judita reinhardt

Doina StoiŢa

Lorena CaldeŞ

Zoltan Cesca

Gheorghe Cozma

Iulia DoboŞan

Mariana DoboŞan

Aurelia DomŞodi

Dana Genig

Cornelia Gerstenengst

Rafila Giuchici

Monica Grand

Silvia Ilie

Valentina IvanuŞcĂ

Vladimir Jivici

Lucia Moise

Ovidiu Moldovan

Eugen obrad

Vasile OnofraŞ

Lăcrămioara Suciu

Peter Szabo

Petru Toth

Anica Ţiplea

C

olect

i

v

u

l

Valentina Cotinschi


Maria ManOlaChe

Ciprian COJOCaru

gabriel COzMa

Bogdan sOCaCiu

lenuţa antOn

petronela BaBeu

liviu COrnea

georgeta DragOMir

Maria gherCu

adriana ihnatiŞin

horaţiu niCa

Carla stiassny

Cosmina suBa

ioana trif

Constantin ţenţ

Constanţa zBerCia

elisaveta ziMBrean

iosif tOth

ioan BirO

Dumitru BruMar

tudorel BODea

Marius CrĂCiunesC

Mircea DrĂgan

sandor gOtharD

Mircea ghinDaOanu

ioan ilia

gelu lepa

Marius MOnDOaCĂ

traian Oneţ

gheorghe pataChi

zoltan szaBO

sebastian haMBurger

Marcel rusu

gabriela strugaru


7-15 mai 2011, Timişoara

Parteneri ai evenimentului:

Festivalul european al spectacolului timiŞoara Festivalul Dramaturgiei romÂneŞti

atent#019  

atent #19 / ISSN 1842 – 1709 / Revistă a Teatrului Naţional Timişoara / str. Mărăşeşti nr. 2 / tel.: 0256 293 397, 0721 083 837 / www.tntimi...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you