Page 5

Corespondenţă internaţională

suferinţă

S

cu iz românesc Maria Cozma

uferinţa este sublimă. Câţi dintre noi putem percepe şi accepta propriile răni, care puroiază dintr-o plagă comună triumful însufleţirii unei treziri din moarte? Fuga de suferinţă dă naştere laşităţii, deşertul fiind singurul acoperiş unde ajungi să te adăposteşti. De aceea o lacrimă ajunge Imperiul paradisului, iar un zâmbet sardonic propriu-ţi infern în care te-a surprins infinitul cu aşteptarea lui. România suferă de anonimatul valorilor sale axiologice şi din această cauză ea şi-a format o imagine fadă, clorotică; bujorii ei din obraji i-au fost ofiliţi, ciuntindu-i frumuseţea, pentru că fecioria ei a căzut în braţele unei bestialităţi şi unui barbarism politic steril şi inutil. Privirile ei virgine au rămas în opoziţie cu lumina şi întunericul unui mister care aşteaptă un miracol, întrucât revelaţiile-i de trezire din neant s-au dovedit a fi jăratic cu tăciune stins fără un suflu cu vlagă intelectuală. Acest miracol nu poate fi decât cel al absorbirii intelectualităţii apolitice a României în Constituţie – Legea fundamentală a unui sistem de drept, dacă omenirea nu a putut încă descoperi o altă formă organică de supraveghere a destinului unei naţiuni. Şi pe bună dreptate nu se poate vorbi într-un stat de drept numai de organizarea unui congres al unui partid sau altuia, ci a întregii naţiuni. Unde este congresul apoliticilor?!... Care le sunt durerile, gâdurile şi orânduirile sociale? Ce înseamnă congres? Ce înseamnă Constituţie? România are nevoie de o reformă nu politică, ci a politicii – când fenomenul social să scoată din efectele lui ambiguităţile, excrescenţele şi sterilitatea – nu a politicii – ci a politicienilor. Ecouri Literare - p. 5

Maria Cozma s-a născut la 15 aprilie 1959 în comuna Văleni, judeţul Vaslui, într-o familie de ţărani - Maria şi Dumitru Avădăni, dintre cei patru copii fiind al doilea. Numele de Cozma şi l-a luat după cel al copiilor săi, Diana şi Narcis. Şcoala primară, gimnazială şi prima treaptă de liceu le urmează în satul natal Văleni, urmând treapta a doua la Liceul Industrial Nr.1 Vaslui, actualul „Ştefan Procopiu”. Este licenţiată în Drept, cu diplomă de Masterat în Dreptul muncii şi afacerilor. În 2005, prinsă de tenebrele fenomenului de austeritate românesc, se exilează în Franţa şi, în 2006, intră doctorandă în Drept la Sorbona – Paris. Publică la revista „Piramides” Bruxelles, articolul „La Loi et l’Art ou bien, l’Art et la Loi”. Interesată cu patimă de imaginea României, de aici are inspiraţia înfiinţării unei asociaţii nonguvernamentale : „La Loi et l’Art en action” [Legea şi Arta în acţiune], unde este numită preşedinte şi fondează revista franco-română „La Loi et l’Art dans le monde” [Legea şi Arta din lume], având ca obiectiv promovarea valorilor axiologice din România prin Artă şi Cultură în lupta împotriva corupţiei, respectând Legea. Debutul literar vine cu „Ultima zi de Decembrie între metaforă si politică”, la Editura Taida Iaşi, în 2004, publicaţia fiind motivată de înscrierea autoarei la candidatura preşedinţiei României în acelasi an. Au urmat apoi şi alte publicaţii, toate editate de Junimea Iaşi: „Evadare din vidul tăcerii” (roman), „Nisipul meu din clepsidră” (poezie), „Acolo unde nu ajung norii”, (roman pentru adolescenţi) - toate acestea în 2005 şi „Urme de daci” (poezie), „Luminile transfigurării”, ambele în 2007. În curs de apariţie la aceeaşi editură sunt „Scântei şi umbre” (poezie), „Pulberi de simfonie” (poezie) şi un roman, al cărui titlu nu se vrea dezvăluit încă. Din creaţia sa literară este de remarcat faptul că romanul „Evadare din vidul tăcerii” a fost tradus şi tipărit în limba franceză cu titlul „Évasion du vide du silence” de Editura Junimea în 2006, al cărui motto tradus, reprezintă aceeaşi emanaţie de îngrijorare faţă de pământul ei străbun, pe tot parcursul romanului: «Si les défauts de la Roumanie, constatés ici avec la passion et les regrets d’un amour désespéré étaient éternels et irrémédiables, ce pays ne présenterait point d’intérêt pour moi et il me semblerait stupide d’écrire un livre d’événements sans avoir une vision de réforme.» (Emil Cioran). Prefaţa acestuia este textul transmis prin fax de la Paris la Muzeul Literaturii Române „Casa Pogor” din Iaşi (cu ocazia lansării celor trei cărţi scoase în 2005, la 26 octombrie în acelaşi an) de către regizorul Dinu Cocea, care de altfel a finalizat şi un scenariu după acest roman, pentru realizarea unui film cu acelaşi titlu.

Ecouri Literare nr.3  

A treia editie a revistei "Ecouri Literare"

Advertisement