Page 48

Scriitorimea de la Vaslui

mihai tufă

C

eu nu ştiu

economie ele cinci principii de bază ale ştiinţei economiei pot fi demontate foarte uşor la lecturarea prezentului eseu, precum şi a cărţilor care au stat la baza scrierii acestuia George Orwell - ”1984”, William Golding ”Împăratul muştelor” şi Ray Bradbury - ”Fahrenheit º451”.

“Individul este raţional?”

William Golding ne-a demonstrat cândva (şi a făcut-o cu o mare risipă de talent) în romanul său, «Împăratul Muştelor», că omul nu e o fiinţă inocentă, căci până şi copiii păstrează în sufletul lor infantil germenele răului. Este poate ăi motivul pentru care în opera sa au fost căutate mai degrabă semne ale deynădejdii decât mărturii ale valorii. Chiar şi aşa, autorul însuşi a declarat în discursul de recepţie al Premiului Nobel pentru Literatură că nu este nici pe departe deznădăjduit. Acest paradox înseamnă, înainte de toate, o luciditate pe care puţini o ating. Golding imaginează o societate născută din hazard, prin faptul că un grup de copii naufragiază pe o insulă pustie, unde ar putea crea o lume pură, anterioară simbolic păcatului originar. Foarte curând însă, presupusa armonie este schimbată pe exaltarea cruzimii exacerbate, căci o parte din copii se asociază într-o haită de vânători. Treptat, violenţa se accentuează şi grupul diabolic îşi alege altă ţintă: cei care refuză să li se alăture. Este doar o altă metaforă pentru lipsa raţiunii. Ecouri Literare - p. 48

Din necesitate, vânătoare devine omor ritual, astfel că şi pe acea insulă se reia sângerosul ciclu al crimelor de care istoria omului este plină. O asemenea forţă a parabolei nu putea fi catalizată decât de un realism crud al scriiturii. Ca drept dovadă, romanul a fost refuzat la început de nu mai puţin de 21 de edituri engleze şi americane, căci deranja prea mult viziunea unei umanităţi abia salvate de la autodistrugere - Primul Război Mondial, Marea Criză Economică, Al II-lea Război Mondial - ultimul eveniment reliefând diabolismul desăvârşit, prin exponenţii acestuia - nazismul (Hitler) şi socialismul aşa cum îl înţelegea Stalin. Romanul, odată publicat însă, a avut o primire rareori întâlnită în istoria literaturii şi a beneficiat de o ecranizare la numai câţiva ani de la apariţie (1963). Spun toate acestea pentru a vă convinge de veridicitatea celor scrise de Golding. Dacă nu m-am făcut înţeles, consideraţi populaţia lumii redusă la acei copii, caz în care Terra s-ar rezuma la acea insulă. Prin extensie, consider că omul nu este raţional.

”Individul face alegeri?” Pentru a răspunde cu nu, am să pornesc de la romanul lui George Orwell - ”1984”... Este vorba în această carte despre o societate condusă de un partid împotriva căruia nu se poate răscula. Până aici, nimic nou... Dar în această societate, totul este controlat. Totul este verificat. Individul nu poate face nimic fără voia partidului. Partidul, de fapt un Big Brother rudimentar (sau avansat din punct de vedere psihologic) - pătrunde în mintea individului - îi controlează fiecare gând, orice simţire, şi asta în ultimă instanţă prin forţa brută. Când individul «alege» să schimbe ceva în viaţa lui, este lăsat să creadă că poate trăi astfel. Asta până ajunge chiar să creadă că poate învinge partidul. Aici, acel sistem se dovedeşte cinic, sadic şi imoral, iar acţiunile întreprinse împotriva individului sunt caracterizate de brutalitate şi diabolism. Aşadar individul, în cazul acestui roman - Winston Smith - se vede în imposibilitatea de a alege. El urmează, de fapt, să «aleagă» o cale impusă de partid şi, mai mult, îşi impune să se bucure de această alegere pentru a fi fericit. Este vorba de o fericire josnică, asociindu-se cu indiferenţa. Cum scria însă Marin Preda în romanul său - «Cel mai iubit dintre pământeni», «Ura curată, adică ura pură e mai demnă de respect decât fericirea amestecată cu josnicii»... Să vorbesc acum şi de indiferenţă. Oamenilor de rând le este frică să treacă de bariera în mod special ridicată de filosofii antici şi cei din perioada modernă întrucât, adoptând ideile promovate de aceştia, îşi dau seama că nu vor mai avea linişte până când nu vor găsi răspunsurile la întrebările existenţiale care îi macină, de fapt, de o viaţă întreagă, întrebări pe care însă le ignoră. Netrecând această barieră, oamenii se refugiază astfel într-o

Ecouri Literare nr.3  

A treia editie a revistei "Ecouri Literare"

Advertisement