Page 46

Scriitorimea de la Vaslui

luminiţa scotnotis chintesenţa existenţei Spre uimirea peretelui, culorile pictau o icoană cât întinderea gândului. Adunate în taină prvirile ţinteau diversitatea: o naştere infirmă patronată de mii de culori. La moarte, în ceas de rugă, refluxul peretelui reflecta meteahna culorii răsturnată-n adânc. Lumânări sub tirania beznei evocau culmea întinderii. Iar zeii, împleteau un cordon eternului „zet”.

moartea unui poet Să trec prin mine mai întâi?! Dar drumul e surpat; aud Ecoul clopotelor: îmi plâng plecarea... Primul indicator, călcâi de litere preconcepute; pasul racului, în ritmul drumului meu. Indicatorul doi, paznic la graniţa viermilor; iar Sângele urcă trepte rupestre: ard ca o torţă spre vârful creionului. Încă respir într-un anonim encefal, un vierme în miezul lui ADAM. Ecouri Literare - p. 46

sabatul şarpelui Cunosc mormântul. Ştiu somnul trecutului cum îşi cerne timpul rotit de gravitaţia-nvierii. Ştiu zborul cocorilor ce cară în pliscuri livezi îngropate în doruri ascunse de aripi fără de zări. Ştiu a-nlăcrima uşor zbuciumul adâncului ocean. Vieţi gâtuite solemn puţin câte puţin adormite sub dogoarea luminătorului. Împletit-au cruce de sticlă somnoroşilor îngeri de lut. Pot dezgropa liniştită cu degete goale arzând bobi îngropaţi, rătăciţi, pe tălpi de sandale uscate. Lăstarii de flori funerare Mai cresc pe poteci torturate De tălpi înecate în bobi. Urlete seci mai izbesc Picturi întârziate de mâine.

Ecouri Literare nr.3  
Ecouri Literare nr.3  

A treia editie a revistei "Ecouri Literare"

Advertisement