Page 35

Scriitorimea de la Vaslui

Insuportabila uşurătate a frumuseţii tot mai des îmi vine să te bat, să te lipesc de zid şi să intru în tine să intru cu tine în zidul blocului de vis-a-vis sau în toate clădirile municipalităţii apăsând pe rotule în timp ce ochiul tău magic mă dizolvă şi carnea ta strălucitoare ţipă la mine: câte vieţi să aştept, fraiere? dar dragostea nu se lasă, ea sare dintr-o pulpă în altă pulpă, ca o mânzoacă, de la o zi la alta saltă pe grumazu-i ud şi fierbinte leşurile noastre ca o pradă de război, ca nişte scântei de potcoavă sub asfalt nimic nu doare mai mult decât această ruşine de a sta gol în faţa ta, dragoste! îţi zic, trăgând de timp, ca să mă acopăr cu el nimic nu mă face mai mult să casc! zice dragostea, aşteptând să ne găsim cuvintele, şi să ne spargem capetele cu vreo privire sau lipsă nimic nu mă face mai fericită şi mă seacă mai mult decât această dragoste! şi eu nu trăiesc? nu am şi eu puterea, obligaţia de a-mi lua zborul la dracu? moţăind ca un sfânt deasupra căpiţei de trupuri a îndrăgostiţilor în fine! mormăie dragostea şi larg îşi trozneşte fălcile tot mai des ea adoarme peste aceste trupuri desfăcându-ne pumnii pe patul scârţâind de albeaţă sau pe acoperişurile blocurilor pe antene, prin pasaje, bănci, stadioane sau geamul maşinilor care toate se uită la mine şi latră: fraiere, aceasta-i femeia, aceasta e viaţa! atunci, tot mai des îmi vine să te

Ecouri Literare - p. 35

Ecouri Literare nr.3  

A treia editie a revistei "Ecouri Literare"

Ecouri Literare nr.3  

A treia editie a revistei "Ecouri Literare"

Advertisement