Issuu on Google+


DUMINICA A III-A DIN POSTUL MARE În această duminică, are loc primul scrutiniu pentru catecumenii care se pregătesc la botez, şi care, în vigilia pascală, vor fi admişi la sacramentele iniţierii creştine. Se folosesc rugăciunile şi invocaţiile proprii, ca mai jos, pag. ???*. Ant. la intrare

Ochii mei sunt pururea spre Domnul, căci el scoate din laţ picioarele mele. Întoarce-te spre mine şi arată-ţi îndurarea, căci sunt singur şi nefericit.

Ps 24,15-16

Sau: „Când îmi voi arăta în voi sfinţenia, vă voi aduna din toate ţările; voi revărsa asupra voastră apă curată, veţi fi curăţaţi de toate păcatele voastre şi vă voi da un duh nou”, spune Domnul. Cf. Ez 36,23-26

Nu se spune Mărire.

RUGĂCIUNEA ZILEI umnezeule, care eşti izvorul a toată bunătatea şi îndurarea, tu ne-ai arătat că postul, rugăciunea şi pomana vindecă rănile pricinuite de păcate; priveşte cu bunăvoinţă spre noi, cei care, apăsaţi de povara greşelilor, ne recunoaştem vinovăţia, şi ridică-ne mereu cu îndurarea ta. Prin Domnul nostru Isus Cristos.

D

Se spune Crezul.

ASUPRA DARURILOR mpăcat fiind prin această jertfă, te rugăm, Doamne, să ne dai harul ca, după cum îţi cerem să fim iertaţi de greşelile noastre, să ne străduim şi noi să le iertăm pe cele ale fraţilor noştri. Prin Cristos, Domnul nostru.

Î


SĂPTĂMÂNA A III-A DIN POSTUL MARE

219

Când nu se citeşte Evanghelia cu femeia samariteană, se spune Prefaţa I sau a II-a pentru Postul Mare, pag. ???*.

PREFAŢA

Femeia samariteană

V. R. V. R. V. R.

Domnul să fie cu voi! Şi cu duhul tău.

Sus inimile! Le avem la Domnul.

Să-i mulţumim Domnului Dumnezeului nostru! Vrednic şi drept este.

Cu adevărat vrednic şi drept, de cuviinţă şi mântuitor lucru este să-ţi aducem mulţumiri pururea şi în tot locul, ţie, Doamne, Părinte sfânt, atotputernic, veşnic Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Cristos. El, cerând de la samariteană apă spre a-şi potoli setea, i-a revărsat în suflet darul credinţei; şi era atât de dornic de a trezi în inima ei credinţa, încât a aprins într-însa focul iubirii dumnezeieşti. De aceea, şi noi îţi aducem mulţumire şi, vestind lucrările tale minunate, cântăm împreună cu îngerii: Sfânt, sfânt, sfânt. Ant. la Împărtăşanie

Când se citeşte Evanghelia cu femeia samariteană: „Când va bea cineva din apa pe care i-o voi da eu”, spune Domnul, „ea va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică”.

In 4,13-14

Când se citeşte altă Evanghelie: Vrabia îşi găseşte o casă şi rândunica un cuib, unde să-şi pună puii lor: altarele tale, Domnul oştirilor, regele meu şi Dumnezeul meu! Fericiţi sunt cei care locuiesc în casa ta, pentru că te pot lăuda mereu. Cf. Ps 83,4-5


220

SĂPTĂMÂNA A III-A DIN POSTUL MARE

DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE oamne, tu ne-ai dat chezăşia misterului ceresc şi ne-ai îndestulat încă de pe pământ cu pâinea de sus; te rugăm cu umilinţă ca ceea ce s-a săvârşit acum în noi în mod tainic să se împlinească şi în faptele noastre. Prin Cristos, Domnul nostru.

D

RUGĂCIUNEA ASUPRA POPORULUI ălăuzeşte, te rugăm, Doamne, inimile credincioşilor tăi şi dăruieşte-le cu bunăvoinţă slujitorilor tăi harul ca, rămânând în iubirea faţă de tine şi de aproapele, să îndeplinească în toate poruncile tale. Prin Cristos, Domnul nostru.

C


* ** ***

Cuv창ntul Domnului *** ** *


133

ANUL B LECTURA I

Legea a fost dată prin Moise.

Citire din cartea Exodului

1

2

3 4

5

6

7

8 9 10

Î

n zilele acelea, Dumnezeu s-a adresat lui Moise pe muntele Sinai úi a rostit aceste cuvinte: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din Ġara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alĠi dumnezei afară de mine. Să nu-Ġi faci chip cioplit úi nimic ce să înfăĠiúeze lucrurile care sunt sus în cer sau jos pe pământ, sau în apele care sunt sub pământ. Să nu te închini înaintea lor úi să nu le slujeúti; căci eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinĠilor în copii până la al treilea úi al patrulea neam al celor care mă urăsc, úi mă îndur până la al miilea neam de cei care mă iubesc úi păzesc poruncile mele. Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va lua în zadar numele lui. Adu-Ġi aminte de ziua de odihnă, ca să o sfinĠeúti. Să lucrezi úase zile úi să-Ġi faci toate muncile tale, dar ziua a úaptea este zi de odihnă, închinată Domnului Dumnezeul tău; să nu lucrezi în acea zi nimic,

20,1-17


134

Timpul Postului Mare

nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici servitorul tău, nici servitoarea ta, 11

12

13 14 15 16 17

nici vitele tale, nici străinul care este în casa ta. Căci în úase zile a făcut Dumnezeu cerurile, pământul úi marea, úi tot ce este în ele, iar în ziua a úaptea s-a odihnit. De aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă úi a sfinĠit-o. Cinsteúte pe tatăl tău úi pe mama ta, ca să trăieúti mult în Ġara pe care Ġi-o dă Domnul Dumnezeul tău. Să nu ucizi. Să nu săvârúeúti adulter. Să nu furi. Să nu mărturiseúti fals împotriva aproapelui tău. Să nu pofteúti casa aproapelui tău; să nu pofteúti femeia aproapelui tău, nici robul, nici servitoarea, nici boul, nici măgarul úi nici un lucru ce este al lui”. Cuvântul Domnului


Sãptãmâna a III-a din Postul Mare

135

sau forma scurtă:

LECTURA I

Legea a fost dată prin Moise.

Citire din cartea Exodului

1

2

3 7

8 12

13 14 15 16 17

20,1-3.7-8.12-17

Î

n zilele acelea, Dumnezeu s-a adresat lui Moise pe muntele Sinai úi a rostit aceste cuvinte: „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, care te-a scos din Ġara Egiptului, din casa robiei. Să nu ai alĠi dumnezei afară de mine. Să nu spui numele Domnului Dumnezeului tău în zadar, căci Domnul nu va lăsa nepedepsit pe cel care va lua în zadar numele lui. Adu-Ġi aminte de ziua de odihnă, ca să o sfinĠeúti. Cinsteúte pe tatăl tău úi pe mama ta, ca să trăieúti mult în Ġara pe care Ġi-o dă Domnul Dumnezeul tău. Să nu ucizi. Să nu săvârúeúti adulter. Să nu furi. Să nu mărturiseúti fals împotriva aproapelui tău. Să nu pofteúti casa aproapelui tău; să nu pofteúti femeia aproapelui tău, nici robul, nici servitoarea, nici boul, nici măgarul úi nici un lucru ce este al lui”. Cuvântul Domnului


136

Timpul Postului Mare

PSALMUL RESPONSORIAL R.:

Tu Doamne, ai cuvintele vieŗii veûnice.

8

Legea Domnului este desăvârúită, înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată, îl face înĠelept pe cel neútiutor. R.

9

Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima, poruncile Domnului sunt strălucitoare, luminează ochii. R.

10

Frica de Domnul este curată; rămâne în veacul veacului; judecăĠile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte. R.

11

Ele sunt mai preĠioase decât aurul úi decât toate pietrele scumpe, mai dulci decât fagurele úi decât mierea. R.

Ps 18,8.9.10.11 (R.: In 6,68b)


137

Sãptãmâna a III-a din Postul Mare

LECTURA A II-A

Noi îl propovăduim pe Cristos cel răstignit, care pentru oameni este o pricină de scandal, dar pentru cei chemaĠi este înĠelepciunea lui Dumnezeu.

Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul cĈtre Corinteni

22

23

24

25

1,22-25

F

raĠilor, în timp ce iudeii cer minuni, iar grecii caută înĠelepciune, noi îl propovăduim pe Cristos cel răstignit, ceea ce pentru iudei înseamnă scandal, iar pentru păgâni o nebunie, dar pentru noi, cei chemaĠi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu úi înĠelepciunea lui Dumnezeu. Căci nebunia lui Dumnezeu este mai înĠeleaptă decât oamenii, iar slăbiciunea lui Dumnezeu este mai puternică decât oamenii. Cuvântul Domnului


138

Timpul Postului Mare

VERS LA EVANGHELIE Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut; oricine crede în el are viaĠa veúnică. EVANGHELIA

DistrugeĠi templul acesta úi în trei zile îl voi ridica din nou.

Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos dupĈ sfântul Ioan 13 14

15

16

17

18

19

20

A

In 3,16

2,13-25

propiindu-se Paútele iudeilor, Isus s-a urcat la Ierusalim. În templu i-a găsit pe negustorii de boi, de oi úi de porumbei úi pe schimbătorii de bani úezând. A făcut un bici din funii úi i-a izgonit pe toĠi afară din templu, împreună cu oile úi boii, a aruncat pe jos banii schimbătorilor úi le-a răsturnat tarabele, iar celor ce vindeau porumbei le-a zis: „LuaĠi astea de aici úi nu faceĠi din casa Tatălui meu o casă de negustorie!” Ucenicii lui úi-au amintit atunci acest cuvânt al Scripturii: „Râvna casei tale mă consumă”. Iudeii au luat cuvântul úi i-au zis: „Prin ce semn ne arăĠi că ai dreptul să faci astfel de lucruri?” Drept răspuns Isus le-a spus: „DistrugeĠi templul acesta úi în trei zile îl voi ridica din nou”. Iudeii i-au zis: „În patruzeci úi úase de ani s-a zidit templul acesta,


139

Sãptãmâna a III-a din Postul Mare

21 22

23

24 25

úi tu îl vei ridica în trei zile?” Dar el vorbea despre templul trupului său. Prin urmare, când a înviat din morĠi, ucenicii lui úi-au adus aminte că le spusese cuvintele acestea úi au crezut în Scriptură úi în cuvintele pe care le spusese Isus. Pe când Isus era în Ierusalim, la sărbătoarea Paútelui, mulĠi au crezut în el, văzând minunile pe care le făcea. Dar Isus nu avea încredere în ei pentru că îi cunoútea pe toĠi úi nu avea nevoie să-i dea cineva mărturie despre oameni, fiindcă el însuúi útia ce este în om. Cuvântul Domnului

Sau, la alegere, pot fi luate toate lecturile de mai sus, de la anul A, pag. 111.


Textele de astăzi ne fac să depăşim logica umană şi să intrăm în istoria mântuirii ca istorie de eliberare. Legea dăruită de Dumnezeu lui Moise pe Sinai nu este coercitivă; este calea spre mântuire: călăuză pentru om în peregrinarea sa pământească, pentru a ajunge la promisiunea lui Dumnezeu, aşa cum aminteşte psalmul 118, care vesteşte forţa eliberatoare şi beatificatoare a învăţăturilor Domnului şi a poruncilor sale. Însă Isus este cel care vesteşte depăşirea Legii şi împlinirea promisiunii lui Dumnezeu făcută poporului său. Isus este noul templu, noul şi adevăratul mod al lui Dumnezeu de a fi cu noi, acel templu vestit de profetul Ezechiel, din dreapta căruia iese un izvor care însănătoşeşte apele moarte ale mării arabice (Marea Moartă) şi face din ea o mare de fiinţe vii, anticipare a apei dătătoare de viaţă care va ieşi din coasta lui Cristos răstignit. Isus ajunge la templul din Ierusalim şi alungă tot ceea ce contaminează casa Tatălui; este un gest de purificare ce zdruncină şi ne aminteşte să ne întoarcem la adevăratul izvor de apă vie care este cuvântul Domnului, o învăţătură care durează pentru totdeauna şi care nu trebuie transformată în marfă şi nici încălcată. Gestul „violent” al lui Isus care îi alungă pe vânzătorii din templu este puternic, impunător, dur, însă foarte conştient de necesitatea de a nu polua sacralitatea templului. Cum trăim templul nostru astăzi? Îi respectăm valoarea de casă a Tatălui? Dar, mai ales, ce este astăzi „templul”, spaţiul sacru? Îi recunoaştem forma în cuvântul care ne este dăruit de Domnul? Sunt primele întrebări pe care le provoacă această evanghelie şi care ne fac să redobândim simţul profund al sacrului, adesea uitat sau schimbat cu alte forme (greşite). Însă mesajul evangheliei este mai puternic, bogat şi eliberator; este referinţă la lucrarea mântuirii care vine din prezenţa lui Dumnezeu în mijlocul poporului său. Noul templu este Isus; odată cu venirea sa, cu moartea şi învierea sa, se împlineşte şi este depăşită profeţia. Şi este interesant de observat că, pentru a vorbi despre reconstruire după distrugerea templului, Isus nu foloseşte verbul „a reconstrui”, ci „a trezi”, verb tipic pentru a indica învierea. Este vestea pascală: distrugerea (moartea) învinsă de învierea Domnului (în trei zile va reconstrui templul).

Sara Melchiori De la răsărit până la apus, martie 2009



Duminica a III a din Postul Mare