Page 5

Revistă Nomen Artis –

supliment de

româneşti” însă între ele nu regăsim Ţara Loviştei, depresiunea fiind pentru folclorişti o ,,terra ignota” până în a doua jumătate a secolului XX9. Singurul care avea să insereze într-una din lucrările sale patru colinde din Lovişte, două din Câineni şi două din Titeşti, a fost Tudor Pamfilie10. Nu s-au ocupat de această zonă nici chiar folcloriştii olteni, între care cel mai de seamă este probabil Teodor Bălăşel11, deşi în broşura I (1919) inserase patru colinde din Scundu – Vâlcea, ,,unele similare cu cele din Ţara Loviştei, unde ele sunt încă vii”12. Primele informaţii despre obiceiurile de Crăciun şi Anul Nou din Ţara Loviştei sunt consemnate în răspunsurile la chestionarele Densuşianu13. În anul 1965, folcloristul Ovidiu Bârlea, cercetătorul Iosif Herţea de la Institutul de Etnografie şi Folclor şi redactorul de atunci al Editurii Minerva, Constantin Mohanu, originar din Bumbuieşti, comuna Boişoara, înregistrează colinde din Boişoara, Bumbuieşti, Găujani şi Mlăceni, înregistrări intrate în arhiva institutului şi folosite ulterior de Monica Brătulescu la eleborarea indicelui tematic10. Lucrarea ,,Folclor din Ţara Loviştei”, apărută în 1970 sub coordonarea profesorului Mihai Pop14 nu conţine texte din comuna Câineni, ci numai din comuna Boişoara. În 1973, apare lucrarea lui C. Mohanu4, ,,Fântâna dorului”, care conţine 115 colinde din toată Ţara Loviştei şi unde autorul ,,decretează” laicizarea totală a colindelor în această zonă, evident, greşind profund; de fapt, credem că nici el nu era convins de această ,,laicizare”, ci a făcut afirmaţia în cauză doar …

Crăciun

25.XII.2011

pentru a se pune bine cu autorităţile comuniste (eventual, pentru a-şi putea tipări cartea!). Ion Piloiu, originar din Boişoara, publică două lucrări: prima – în 198115, care cuprinde 116 colinde puse pe note muzicale (autorul este absolvent de Conservator), între care găsim 7 din Câinenii Mici şi 10 din Câinenii Mari, iar cea de a doua – în 199616, care cuprinde, pe lângă cele 116 piese ale primei lucrări şi alte 124 de piese, clasificate ,,după funcţionalitate şi tematică”. În această a doua lucrare, autorul explică de ce în prima culegere apăreau 36 de piese fără text (doar melodiile): ,,deoarece în acel moment nu se puteau publica textele colindelor religioase”17. În fine, la aceaastă bibliografie să mai adăugăm şi lucrarea lui Costea Marinoiu18, o culegere de folclor din Racoviţa, judeţul Vâlcea precum şi o lucare recentă a lui Gelu Ifrim25 din Brezoi, o zonă declarată de autor, nu fără temei, drept ,,vatră de colinde şi legende” cu texte puse pe note de acelaşi Ion Piloiu. Satul natal al subsemnatului, Grebleşti, este situat în nordul Ţării Loviştei, pe malul stâng al Oltului, între Câinenii Mici şi Boişoara, fiind străbătut de ,,drumul cel vechiu”19, Calea Mare, Câineni-Perişani-Sălătruc-Curtea de Argeş, un drum cu o existenţă milenară care a fost vreme de secole una dintre principalele căi de legătură între Vechiul Regat şi Ardeal. Este cel mai mare sat dintre cele şase (Câinenii Mici, Câinenii Mari, Grebleşti, Robeşti, Priloage, Râul Vadului) ale comunei Câineni şi multă vreme a aparţinut de judeţul Argeş. În fiecare an, la începutul lunii decembrie, după Sfântul Nicolae, tinerii de însurat, (băieţii – în limbajul local), se strâng seara în casa unuia

9

C. Bălosu, Colindatul în Ţara Loviştei, în Oltenia – Studii şi Comunicări. IX.Etnografie, 1989, p. 80-99, Muzeul Olteniei, Craiova; 10 T. Pamfilie, Sărbătorile la români, Editura Saeculum, 1997, p. 306, 315, 322, 324; 11 T. Bălăşel, Versuri populare române, Craiova, 1919 (I), 1926 (II) ; 12 Ov. Bârlea, Istoria folcloristicii româneşti, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1974, p. 394; 13 A. Fochi, Datini şi eresuri populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea, Editura Minerva, Bucureşti, 1976, p. 86 ; 14 M. Pop (coord.), Folclor din Ţara Loviştei, Casa Creaţiei Populare Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, 1970;

15

I. Piloiu, Folclor muzical din Ţara Loviştei, Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, 1981 ; 16 I. Piloiu, Florile dalbe, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Valorificarea Tradiţiilor şi Creaţiilor Populare Vâlcea, Râmnicu Vâlcea, 1996; 17 Idem, p. 22 ; 18 C. Marinoiu-Folclor din Ţara Loviştei (Racoviţa), Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare Vâlcea/Râmnicu-Vâlcea /1974; 19 I. Conea, Ţara Loviştei – studiu de geografie istorică, în Buletinul Societăţii Regale Române de Geografie, tom LIII, 1934, p. 63, Monitorul Oficial şi Imprimeria Naţională, Bucureşti;

4

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala, Supliment de craciun 2011  

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala - Supliment de craciun, Anul I, 2011

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala, Supliment de craciun 2011  

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala - Supliment de craciun, Anul I, 2011

Advertisement