Page 49

Revistă Nomen Artis –

supliment de

Trecând la acuarelă Mihai Zaiţ şi-a asumat şi nişte „riscuri”: a trebuit să demonteze mentalitatea că acuarela ar fi inferioară picturii în ulei, că produsul în acuarelă este atins prematur de efemeritate, că munca depusă la realizarea unei creaţii este mai minuţioasă şi solicită atenţie de bijutier, perseverenţă, tenacitate etc. Dacă aceste „obstacole” nu ar fi compensate de nişte avantaje artistice de obţinere a unor efecte speciale de fond ca: realizarea efectului de transparenţă, obţinerea unei luminiozităţi suplimentare, luciul de apă, construirea unor fine degradeuri, a contrastelor de ton prin camaieuri ş.a.m.d. atunci acuarela nu ar fi prea atractivă.

Temperament echilibrat, răbdător şi perseverent, înclinat spre munca de fineţe, îmbinată cu reflecţia filosofică, Mihai Zaiţ obţine rezultate notabile atât la catedră cu elevii pe care îi cultivă pentru aceiaşi artă, cât şi în atelier unde dă fiinţă şi expresie personală idealurilor sale artistice. Expoziţia propusă exigentului public ieşean, Dialoguri tăcute, cultivă o idee dragă artistului: respectul pentru valorile estetice ale satului şi naturii ca ambient în anotimpul de toamnă (în popor supranumit timpul numărării bobocilor), anotimpul culegerii roadelor, al pregătirii naturii pentru timpul hibernal, al simfoniei culorilor, zâna melopeelor cu ploi reci şi vânturi tăioase, anotimpul când oamenii se adună în case şi încep un nou ciclu de activităţi,

Crăciun

25.XII.2011

cel din interiorul locuinţei - cu şezători şi poveşti în aşteptarea sărbătorilor iernii etc. Deşi în imaginile create de pictor omul nu este o prezenţă directă, totuşi, fiinţa umană este prezentă prin produsele existenţei sale, care în compoziţii au rangul de simboluri: casa cu diferite acareturi, căpiţa de fân, natura în mişcare, turnul Goliei ca simbol al istoriei convulsionate a Iaşului etc. Compoziţiile autorului subliniază prin formă şi culoare unitatea dintre om şi natură (obiecte, animale, roadele muncii, etc). Tuşele fine şi degradeurile cromatice în efectul de camaieu, transparenţele şi efectele de lumină fac din culorile toamnei un covor fermecat de pete galben roşiatice, distribuite aleator pe câmpii, grădini sau pajişti, antrenând prin mişcare natura cu satul într-un dans frenetic, unde abia mai distingem identitatea lucrurilor. Toată această mişcare sugerată cu fineţe de pensula pictorului, traduce ideea filosofică a vârtejului universal, sau panta rei, care guvernează întregul univers material. Pictorul Mihai Zaiţ, ca om al cetăţii şi pedagog, denotează semantic fiecare obiect al compoziţiilor sale, încât nimic nu este de prisos. Casa, care apare explicit sau abia este percepută prin sugestia dată de pensulă, nu este un simplu obiect decorativ, este însăşi esenţa compoziţei, este simbolul locuităţii. Casa, figurată în tipar traco-getic, este un element de civilizaţie care defineşte esenţa omului din spaţiul mioritic, este imaginea universului, simbolul stabilităţii omului, treapta de cultură pe care se situează omul, este un simbol feminin cu sens de mamă protectoare, ocrotitoare. Casa îl adună pe om de pe drumuri, îi crează condiţia perpetuării speciei şi culturii ei, este axul civilizaţiei umane, axis mundi. Prin casă pictorul a intuit esenţa dincolo de fenomenul exprimat în structura compoziţională. Dar, alături de casă mai există un obiect cu valoare simbolică - stogul sau căpiţa de fân,”strânsura”, cum se spune în popor, care nu traduce numai dragostea artistului de satul tradiţional şi natură. Aceasta indică, în primul 48

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala, Supliment de craciun 2011  

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala - Supliment de craciun, Anul I, 2011

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala, Supliment de craciun 2011  

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala - Supliment de craciun, Anul I, 2011

Advertisement