Page 39

Revistă Nomen Artis –

supliment de

încetineală a gândului de a deveni realitate şi faptul că el se mişca puţin mai greu, nu-l împiedicau să se bucure de călătoria lui. Dar la un moment dat, lumina a început să se spargă în cioburi care se învârteau ameţitor. Plutea întrun vârtej de lumină şi întuneric. Curiozitatea îl împingea mai departe şi mai departe. Îngeraşul nostru se mişca din ce în ce mai greu, se simţea din ce în ce mai greu. Dar curiozitatea îl împingea mai departe. Nici nu băgă de seamă, în joaca lui, că firul argintiu începuse să se întunece în jurul lui. El plutea şi plutea, voia să vadă, să vadă. Cioburile de lumină se făceau din ce în ce mai mici, întunericul creştea, până când îngeraşul se găsi în întuneric printre mii şi mii de steluţe luminoase, sclipitoare. Atât mai rămăsese din lumină. Dar lui îi plăcea, pentru că nu ştiuse până atunci cât de frumoasă este lumina. Intunericul îl ajuta să vadă frumuseţea luminii. Însă el se mişca şi se simţea din ce în ce mai greu, dar curiozitatea îl făcea să meargă mai departe. Cu timpul a uitat şi de firul strălucitor care-l lega de împărăţie, pentru că nu-l mai vedea de acuma. Şi deodată s-a oprit. Devenise atât de greu că nu mai putea zbura. Nedumerit s-a uitat în jurul lui, nu ştia ce să facă. Înainte nu mai putea zbura, înapoi nu mai ştia că există. Uitase de firul alb strălucitor, uitase de unde please. A privit în jur şi a văzut că nu este singur. Mai erau mulţi, mulţi îngeri ca el, care nu mai puteau zbura şi se opriseră acolo. Era un loc cum nu mai văzuse, unde zilele urmau nopţilor şi nopţile urmau zilelor, unde peisajele păreau mereu la fel, unde un copac rămânea copac timp îndelungat, unde cascadele şi râurile curgeau la nesfârşit în acelaşi fel, unde totul părea a fi creaţia unui gând împietrit în timp. Nu mai putea să se mişte dintr-un loc în altul, cu viteza uluitoare cu care o făcea în împărăţia lui. Nu mai ştia să se joace cu lumina si cu gândul, cum o făcea în împărăţia lui. A rămas în acel loc mult timp alături de ceilalţi ca el, dar începu să se simtă trist şi pe zi ce trecea această tristeţe devenea tot mai grea. Nu ştia de ce anume îi era aşa de dor. Nu mai ştia de ce se afla în acel loc şi nici de

Crăciun

25.XII.2011

călătoria lui nu-şi amintea. Se oprise şi nu ştia de ce. Credea că acel loc era tot ce putea fi, nimic alceva. A cunoscut tot ce se putea cunoaşte acolo, a făcut tot ce se putea face acolo, dar tristeţea nu-l părăsea. Seară de seară privea îndelung luminiţele care erau departe pe cer,aşa numisera ei întunericul pe care sclipeau noaptea mii şi mii de stele, cum numiseră ei luminiţele. Stelele îl atrăgeau ca o amintire nedesluşită şi el petrecea ore în şir privindu-le ca vrăjit. Într-o seară pe când privea el cerul plin de stele, i se întâmplă ceva nemaivăzut în acel loc. O stea din cer veni spre el din ce în ce mai aproape, până când îl cuprinse cu lumina ei caldă şi blândă, îl îmbătă cu un parfum nemaisimtit dar care parcă i se părea cunoscut, îl împresură cu muzica ei nemaiauzită dar parcă cunoscută şi deodată se întâmplă o minune. Şi-a amintit de tot drumul lui şi de firul de lumină sclipitoare. Imediat ce-şi aminti,firul începu să strălucească intens şi-l inundă cu lumina care-l făcu atât de uşor, încât putu să zbore iar. Fericit, a fugit la ceilalţi care asemeni lui trăiau în acel loc, să le amintească despre firul lor de lumină. La început mulţi nu l-au crezut. Dar încetul cu încetul, au început tot mai multe fire de lumină să sclipească. Din ce în ce mai multe, până când acestea s-au contopit într-o împărăţie de lumină, care…da, aţi ghicit, nu era alta decât cea de unde plecase îngeraşul dar cu graniţele lărgite până în acel loc. Şi atunci s-a întâmplat că îngeraşul a înţeles că poate zbura mai departe în necunoscut fără frică. De data asta ştia că n-o să mai uite de unde plecase şi că firul de lumină, lumina lui, îi va deschide drumurile şi-l va călăuzi în călătoria lui în necunoscut. De atunci călătoreşte şi se joacă fericit la marginea dintre cunoscut şi necunoscut, lărgind mereu şi mereu graniţele împărăţiei lui.

38

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala, Supliment de craciun 2011  

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala - Supliment de craciun, Anul I, 2011

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala, Supliment de craciun 2011  

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala - Supliment de craciun, Anul I, 2011

Advertisement