Page 38

Revistă Nomen Artis –

supliment de

Corina Militaru

Îngerii

Există undeva, foarte departe, o împărăţie minunată în care trăiesc îngerii. Aici în împărăţie, sunt flori parfumate cum n-aţi mai mirosit, o lumină albă blândă, strălucitoare, inundă tot locul, păsări colorate în toate culorile zboară peste tot, muzici şi armonii nemaiauzite plutesc în tot aerul, dacă se poate numi aşa. Ingerii se mişcă peste tot cu o viteză uluitoare. Ei pot fi aici şi într-o clipită dincolo. Ei pot orice şi au tot ce vor. Plutesc în lumină şi se joacă cu ea făcând fel de fel de forme, de peisaje, de fiinţe, de bucate, de veştminte,tot tot ce vor. Fiecare gând al lor în lumina din împărăţie, devine realitate. Dar tot ce ei fac dispare cu următorul lor gând. Acum au făcut un copac minunat cu flori multicolore, acum se risipeşte ca ceaţa şi următorul gând face ca prin miracol, să apară o cascadă învolburată cu ape limpezi, care se revarsă întrun sunet de clopoţei dulci,veseli şi zglobii. Dar şi aceasta se risipeşte ca un fum cu următorul gând şi apare o minunată pădure tropicală de un verde nemaivăzut. Da! Da, aţi ghicit, şi aceasta se risipeşte, se risipeşte. Astfel, îngeraşii în împărăţia lor se joacă şi se bucură de jocul lor. Un singur lucru nici un înger nu l-a făcut niciodată. Nimeni, dar nimeni nu a depăşit graniţa împără-

Crăciun

25.XII.2011

ţiei. Nimeni nu ştie ce este dincolo şi puţini se aventurează aşa de departe. Se joacă minunat în împărăţie, încât nici nu se gândesc la asta. Dar într-o zi, un îngeraş poznaş în joaca lui nesfârşită, a ajuns până la graniţa împărăţiei. Sa oprit din joacă, a privit îndelung dincolo. Nu se vedea nimic. Totul era aşa de luminos în împărăţie, încât nu te lăsa să vezi nimic dincolo. A privit el, a privit şi a simţit deodată un sentiment nou. Nu prea ştia ce i se întâmplă şi atunci, s-a întors la joaca lui. Mult timp s-a jucat iar cu lumina şi gândul, făcând fel de fel de lucruri, dar ceva îl chema înapoi la graniţa împărăţiei. Iar a ajuns acolo, la marginea a tot ce ştia şi a privit îndelung înafara împărăţiei încercând să vadă ceva. Dar nu vedea nimic. Şi iarăşi a avut sentimentul acela nou. Era dorul de necunoscut ceea ce simţea el. Atunci şi-a dat seama că nu poate să se elibereze de acest sentiment şi să fie fericit ca înainte, decât dacă se duce să afle necunoscutul, să vadă ce este dincolo de marginea împărăţiei. Şi pentru prima dată a mai simţit ceva, frica de necunoscut. Ce se va întâmpla dacă va paşi, ce-i va aduce necunoscutul? A stat un timp faţă în faţă cu frica lui, dar şi cu dorinţa de a vedea dincolo. Curiozitatea îi şoptea duios “mergi, mergi şi vezi ce n-ai mai vazut”, iar frica replica tăios “stai în împărăţie unde ştii toate cum sunt”. Aşa, timp după timp, a stat îngeraşul la marginea împărăţiei, sfâşiat între curiozitate şi frică. Până când, deodată îi veni un gând care-l şi transformă în doi îngeraşi legaţi unul de altul printr-un fir alb strălucitor, care se putea întinde oricât de mult şi care-i făcea să fie totuşi unul . Aceasta s-a întâmplat pentru că v-am spus, acolo totul se putea, absolut totul. Astfel îngeraşul a putut pleca în necunoscut, urmând ca firul alb strălucitor să-l călăuzească la întoarcerea în împărăţie, unde avea să regăsească jumătatea lui de acasă. Frica şi curiozitatea îngeraşului s-au împăcat în acest fel. Astfel, poznaşul nostru îngeraş s-a aruncat în necunoscut. Mult timp a plutit în lumină şi a crezut că înafara împărăţiei, este la fel ca înăuntru. Putea să se joace la fel ca acasă, doar că, toate se mişcau puţin mai greu. Această mică 37

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala, Supliment de craciun 2011  

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala - Supliment de craciun, Anul I, 2011

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala, Supliment de craciun 2011  

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala - Supliment de craciun, Anul I, 2011

Advertisement