Page 36

Revistă Nomen Artis –

supliment de

„Salvarea de fapt e o moarte, păcatul că sunt să îl uit. De cine? De mine. Credinţa în alb mi-e prea mult. Mă calcă pustiu în picioare şi talpile seci stau în umbră, căci umbra nu plânge, mă tace şi face pământ într-un munte. Lacrima ta e uscată, doar în albastru mă nasc, cuvânt de departe e temniţa mea de sărac.Bucata această de viaţă, mă are în taină hoinar, căci nimbul cuvânt mai rămâne averea din buzunar.Salvarea din mine şi lume, credinţa că sunt şi nu sunt, priveşte cum lacrima cântă un punct între cer şi pământ.“ Dorina Şişu Ploeşteanu - Irlanda

Doar viaţa… Doar viaţa ce-o trăim pentru alţii este o viaţă ce merită să fie trăită, pentru că atunci când o trăim pentru noi o facem praf și asta din obișnuință sau din prea multă visare. Da, e ușor să dezmembrezi un om, e ușor să-l duci la extreme, dar omul când se ridică, trăiește nu în vechile iluzii, ci trăiește o aventură a iertării ca pe o virtute ireductibilă. Am luat duminicile în spate suflând în lumânări doar să nu stricăm ruga.... pașii noștri nu se mai aud… Am simţit cum vine sufletul, când m-a atins, nisipurile au tăcut. Căutăm tot timpul ceva. Nimicul ne cuprinde viaţa, apoi ne mângâiem fiinţa dansând în poezie. Tăcerea din tristeţe ne uneşte. Visul din clipă ne uimeşte. O împietrire vinde o durată, întrece gândul, inima îngheaţă. Un văzător cu oarbe mâini, închină o fericire, iubire şi simţire Am încercat să-mi înţeleg drumul. Nu am înţeles nimic. Am început să scriu despre dragoste.. Am încercat să înţeleg oamenii, dar problemele lor m-au contopit cu pământul, şi-atunci am priceput că-i prea târziu la o şansă. Am urcat pe ultima treaptă şi mi-am găsit mirarea. Era singura mea realizare. Am scris curgând din suflet către oameni. Trăirea se află în cuvânt. Mesajul e dublu, eşti tu cel ce suferi, eşti el cel ce simte. Două sen-

Crăciun

25.XII.2011

suri opuse. Implori drumul parcurs a nu te plange, existi în îngrozit şi ploi mărunte, implori puterea rea să nu te atingă. Tremurăm la picioarele universului. Să nu taci, respiră alături de mine. Aerul acesta poartă culorile ochilor tăi. În singurătatea mea, te aud şi te caut. Te găsesc în cuvânt. Pe un fundal purificat, dau deoparte nisipul şi la capătul unui efort, în mijlocul amputărilor, te veghez cu grijă şi te aşez în mijlocul luminii. Nu te alinia în faţa cuvintelor plânse. Zidul acesta îşi caută sprijinul în aşteptările mele. Sunt mereu lângă tine. Nu-ţi fie dor, dorul tău se alintă cu lacrimile mele. Nu mă aştepta, nu am plecat. Am rămas în colţul universului aşteptând sărutul. Poate că am trăit cândva cu toate bucuriile universului, acum sunt nevoită să-i simt toate tristeţile. Cititorule, trăieşte ca şi cum ai trăi alături de mine, vom căpăta viaţa împreună căci viaţa ta e oricum doar o simplă alergare prin moarte. Dar dacă tu eşti un munte de nisip, atunci eu mă voi întinde pe pământ la poalele lui, aşteptându-ţi căderea.

Vom pieri împreună, tu încercând să găseşti pământul, eu înălţând suspinele tale. Mi-am căutat marginile… Mâini oarbe așezate pe spatele unui vis de dragul luminii. Rămân aici. Rămân în sensul purificării. Un capăt de drum. Pe margini au rămas mormane de gunoaie. Pietrele au crescut acolo. Cifrele dau răspuns comun la o mie de întrebări. Tandrețea s-a ascuns în șoapte mov. Calul privește pe furiș la gura otrăvită a pământului. Alunec spre cer. Undeva, visul a rămas 35

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala, Supliment de craciun 2011  

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala - Supliment de craciun, Anul I, 2011

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala, Supliment de craciun 2011  

Revista Nomen Artis - Revista de cultura universala - Supliment de craciun, Anul I, 2011

Advertisement