Issuu on Google+

Ovidiu Mihトナlescu-Cartea celor 7 mトビi

CARTEA CELOR 7 Mト3I Ovidiu

Mihトナlescu

EDITURA ADONIS


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

OVIDIU MIHĂILESCU

CARTEA CELOR 7 MĂRI

ADONIS 2008


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Desenele din interiorul cărţii:Ana Maria Kali

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României MIHĂILESCU,OVIDIU Cartea celor 7 Mări Ovidiu Mihăilescu Bucureşti :Adonis 2008 ISBN 978-973-85584-9-6

Comercializarea sau tipărirea în afara graniţelor ţării sau în ţară fără acordul autorului este interzisă. Cartea se distribuie benevol pe net însă conţinutul său face obiectul drepturilor de autor atît în ce priveşte conţinutul scris cît şi ilustraţiile. Orice reproducere,preluare,multiplicare în scopuri comerciale se poate face numai cu acordul scris al deţinatorului de drepturi de autor. Preţul cărţii este de 7 Euro pentru extern si 20 LEI în România la preţurile din 2008, în timp (functie de inflatie) preţul pentru Romănia se va calcula în echivalentul a 7 Euro. Cartea fiind distribuită gratuit pe internet, plata preţului se va face în măsura în care cititorul va considera că prin acest gest răsplateşte efortul autorului. Autorul multumeste anticipat cititorilor săi de onoare... Contravaloarea preţului se va trimite în contul:RO91RNCB0090078528520001 cont in LEI/RON si RO59FNNB003202515735EU01 in Euro. Contact: ovidiu.mihailescu11@gmail.com


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Cuvînt Inainte

A mai scoate azi o carte de poezie ,în Romania anului 2008 este un gest de inconştientă.A o lansa benevol pe net în condiţiile în care “toată lumea” “cumpără” muzică şi film de pe ODC şi DC++, e nebunie curată,însă eu cred că “Dumnezeu le-a lăsat pe cele nebune ca să-şi rîidă de cele înţelepte”şi mai cred că poezia deşi e o cenuşăreasă azi va reuşi pînă la urmă să lase un pantof elegant pe treptele palatului acestui secol ... N-am să scriu un eseu poetic sau o introducere literară,cred că e suficient să spun că după volumul “Aici sunt anii Dvs.” apărut la Nemira în 2004 care adună 15 ani de “poezie de sertar” ,acest volum aduce la lumină materiale mai vechi şi mai noi din ultimii 6,7 ani şi o parte din temele care îmi sunt dragi. Am dorit să scriu un “Manual de navigaţie interioară”pentru cei care asemenea mie se simt luaţi astăzi de curentul atît de puternic al vieţii de serviciu şi datorie ce nu lasă ‘vreme” pentru timp şi pentru bucurie.Am scris această carte căutînd o ieşire din timpul fărîmicios şi grăbit al zilelor noastre. Nu ştiu dacă cele 7 direcţii ale acestei cărti vor deschide cuiva o uşă către clipa de graţie a unei eternităţi dar ştiu că am pus în dincolo de cuvinte şi suflet şi prietenie şi alte mirodenii... Arunc iată acest manuscris ca pe o sticlă în apa internetului cu speranţa că “undeva, cîndva” cineva încă însetează după poezie şi zbor şi cu bucuria de a spune mărilor,spaţiilor, că există încă speranţă...

Bucureşti martie 2008 Ovidiu Mihăilescu

1


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

CARTEA CELOR 7 MĂRI

Manual de navigaţie interioară (chemările vieţii)

2


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Pro Logos

Începutul călătoriei

“Întrebarea iar nu răspunsul luminează!” E Ionescu

Tu ştii să pui întrebări Care aduc la suprafaţă mări Apoi mirări şi sentimente Ce se transformă în continente Apoi lungi ţărmuri inegale Aduc răspunsuri parţiale Şi abia tîrziu spre răsărit E Adevărul lămurit!

Tu ştii să pui întrebări Ce deschid zări,chemări,urmări….

3


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Marea lactee (chemarea spaţiului)

“Celor 27 de trepte ale lui Constantin Noica”

primăvară,seară,sînge, cortul nopţii stă să urce rezemat de geam chitara o ating uşor,ea plînge fiecare rază lasă umbre de rugină fină pleoape trase,gîndul, cîntul,şoptesc visul fascinant…

lin din strania mea liră un rîu de diamant se varsă blocul unde stau aproape s-a înfipt cu fruntea-n nouri jetul de lumină pură sparge-n stradă o oglindă sub cristal de faruri pale deformate spre neant

iar din jazzul de reclame care cîntă peste oameni ale nopţii mari feline line fumegă pe case iar trompeta lunii-şi varsă albă muzica-i lăptoasă lumea strînsă umple strada sub cascada în desant

brusc,mulţimea delirează şi dansează fericită apa muzicii le spală trupurile obosite daimon cu chitari de fulger şi diamant cînt rockul rege spoturi de curent electric sparg decorul inflamant

urlă sute de sirene,vin poliţia,pompierii noaptea fulgeră de blitzuri,reflectoare şi oglinzi alergînd vine armata cu tanchete şi amfibii ochi de arme cu lunetă se deschid asupra mea

iar mulţimea lent se mişcă, strigă-n noapte: Libertate! duce steaguri şi pancarte,dă cu pietre-n poliţişti dube mari dispar în spate, puşcariile se umplu gazele lacrimogene cad de sus ca o perdea

însă apele tot urcă,văd elicoptere negre care zboară-nfricoşate printre lungi zgîrie nori şi văd bezna cum se crapă,din fereastra mea înaltă tot ţinutul pare-o navă zguduită de vîltori inutil să spun că apa este plină de cadavre mii de gloanţe , de torpile,detonează ploi de foc peste care ucigaşe nave amiral se plimbă ca uriaşele ice-berguri ce coboară de la poli

o explozie difuză şi sunt aruncat în spaţiu apa ca un geam se sparge,cioburi vii plutesc în vid dus de-o insulă albastră eu privesc cum jos Pămîntul e un glob de foc şi abur care tremură arzînd

4


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Universul curge spumă de lumină-n întuneric Luna fuge uriaşă dezlegată de Pamînt disperat privesc în urmă trupul mort cazînd în beznă simţurile mi se surpă...sunt o vreme..şi nu sunt ……………………………………………………………………..

şi-nţeleg într-o secundă tot ce-am întrebat o viaţă sunt lumină în mişcare,sunt materie şi vis zbor prin spaţii verticale,cînt,dansez şi rîd deodată înteleg că moartea nu e o pedeapsă ci dar sfînt!

a murit o lume-n urmă,naşte-n faţă altă lume eu acum străbat curbura galaxiilor de argint am puterea să dau viaţă,cînt cu raza fiinţei mele port prin hăuri toată seva care moare pe Pămînt sunt asemenea seminţei care caută ovarul duc cu mine alfabetul fiinţelor ce vor veni bezna apără misterul informaţiei divine care a unit lumina şi materia-n Cuvînt!

la-nceputuri a fost unda, Logosului ce-a spart vidul atragînd în urmă sfera de materie arzînd şi dezordinea ca lege ce domneşte pînă moartea va forţa substanţa stinsă să se ordoneze blînd

apar norii de materii care se opun mişcării căci mişcarea e a doua lege a spaţiului destins şi aceste opoziţii nasc uriaşele orbite care condensează aştri diferiţi în infinit

iată timpul se comprimă,tot ce mişcă se transformă aştri se rotesc în sine,se aprind şi apoi mor şi-apar stele care umplu veşnicia cu lumină iar această a doua moarte naşte un cerc deosebit

fiindcă-n jurul lui, planete care n-au putut să ardă iau căldura stelei albe şi se apără de frig iar pe globul ce se află la distanţa potrivită poate să apară viaţa ca un dar nepreţuit

spre o astfel de planetă raza drumului meu curge trec deşerturi de-ntuneric îndreptîndu-mă spre ea sori imenşi,mari găuri negre în zadar vor să-m-abată mai tîrziu sau mai devreme am sa-i spun povestea mea! 5


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări findcă iată-n depărtare văd o stea, văd o planetă văd în emisfera verde continentele cum cresc mă apropii de-atmosfera ce reflectă mii de raze intru prin lentila caldă şi cobor în apa grea văd în supa ancestrală molecule ce se leagă formînd litere ciudate ce pe rînd se pot cupla spre a memora în lanţuri spiralate toată seva informaţiei pe care o aduc din lumea mea

într-o singură spirală este un ocean de vreme pentru a naşte o celulă voi plăti cu viaţa mea într-o oră vor fi sute,milioane de celule şi-astfel viaţa va începe inc-odat’ povestea sa

vor fi peşti, vor fi reptile, vor fi animale stranii adaptîndu-se la mediu vor fi fiinţe ce n-au fost vor fi oameni poate altfel decit cei rămaşi în urmă şi un tînar ce-o să-şi plîngă seara visul delirant.. ............................................................................................ primăvară,seară , sînge,cortul nopţii stă să urce rezemat de geam chitara încă n-a-ncetat a plînge fiecare rază lasă umbre pe perdeaua veche pleoape trase,gîndul,cîntul se coboară din înalt… Satu Mare 1987

6


Ovidiu Mihトナlescu-Cartea celor 7 mトビi 1.EPOCA FIARELOR (Marea Azov) Chemarea trecutului

7


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Uzina Mecanică

Ceea ce auziţi dragi ascultători este zgomotul halei de montaj a uzinei mecanice.Stăm de vorbă cu meşterul Manole.(răstit) -Da, aici în această hală se asamblează din subansamble basculante, macarale, compresoare, strunguri, carusele, freze şi raboteze într-un cuvînt toată mecanica progresului... Ne aflăm în mijlocul unei jungle de maşini ! toate sunt încolacite, amestecate, cresc parcă una din alta. Hala este prea mică pentru viteza Cu care muncitorii produc. Trebuie să vă mărturisesc că pentru a ajunge aici în mijlocul halei mi-au trebuit cîteva zile… -Da. Urmînd exemplul inaintaşilor noştrii, noi muncitorii şi colectivul de conducere ne-am zidit – ca să spun aşa – în munca noastră..mai mult ca să ne putem descurca în această schelărie metalică ne-am făcut aripi din răşini uşoare şi-n felul acesta am rezolvat problema deplasării în hală. Dupa cum vedeţi alături de noi lucrează cu noi femeile noatre. Ele s-au integrat în structura metalică aşa cum prada se integrează în pînza de păianjen. -Dar de ce sunt goale ? -Da. Goliciunea lor este aparentă. Toate sunt însărcinate cu sarcinile asumate chiar şi soţia mea.În felul acesta copiii noştri se vor naşte direct la locul de muncă nemaifiind necesare drumuri suplimentare care aşa cum ştim cu toţii scad productivitatea. Ele au cerut să lucreze goale pentru a simţi mai bine vibraţia oţelului, încordarea muncii şi pentru că e atît de frumos şi de înăltător… Un exemplu viu ! -Adevărat ! Cîta dăruire ! Unde merg produsele uzinei ? -Da avem cereri pe toate continentele în special Africa, Asia şi America Latină.Deocamdată nu putem trimite nimic fiindcă produsele noastre finite sunt blocate de cele în curs de construcţie, pe urmă mai este şi problema oamenilor care trăind între utilaje se ataşează de ele, le dau nume şi nu mai vor să le termine… -Gata întrerupem înregistrarea! Mitică chestia cu oamenii de la urmă să o tai la studio! Ia zi Tov. Manole cum ieşim şi noi de aici? Doamne!

8


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Dublul eteric

Totdeauna Ţara şi Istoria se idealizează

Cei ce trăiesc în deşert spun că deşertul este un rai cu dune de aur Şi e firesc să fie aşa Dar sunt locuri unde exagerarea devine metodă, unde minciuna devine Lege… Apoi Istoria devine un şir posomorît de victorii Iar Ţara o colecţie de superlative .

Astfel voievozii vremelnici devin o pădure de busturi fardate al căror iz respinge sărutul pios al tinerei generaţii, Frumuseţile Patriei devin un refren care te sufocă

Şi atunci Ţara şi Istoria ,cele reale se retrag în umbră lasînd în faţă fotografiile inoxidabile,moarte şi devastate de zimbet…

Minciuna devine lege de stat şi e foarte ocupată cu măsluirea eroilor ,cu stripezirea artelor, cu deformarea limbajelor, cu famfara sărbătorilor gratuite ..într-un cuvînt cu fabricarea falsurilor ,pîna cînd totul devine dublu.

Însăşi poporul se dublează: Poporul cel mare care încape între picioarele minciunii şi poporul cel mic Care acopera lumina adevărului cu pumnul puterii! Şi aşa apar umbrele minciunii: Sărăcia,hoţia,mizeria,cruzimea ,lăcomia,tupeul,nesimţirea Punînd la cale o cină de taină a cărei masă este tocmai ţara Peştele sfînt fiind tocmai poporul ei.

Şi încet încet, realitatea e înlocuită de dublura minciunii care din spirit de imitaţie ţine să fie mai reală decît însăşi realitatea.

Cîteodată acestea doua pot fi despărţite de un zid împarţind astfel ţara în două, De cele mai multe ori însă poporul rămîne închis în propria lui ţară păzită de zidul pe care e proiectată festiv cealaltă ţară de aur… Iar zidul este Minciuna!

9


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Linişte

După ce tancurile şi gloanţele au măturat Cîntecul tinerilor din Piaţă Liniştea s-a lăsat peste Oraş. Radioul repeta ca un papagal: Avem nevoie de linişte! Avem nevoie de linişte! Revoluţia a învins! Eroii noştrii… Acest tineret minunat….trupurile lor tinere… Sîngle vărsat…recunoştinta….

Mai apoi au venit Generalii şi au arătat Ştiinţific că dacă Armata ar fi tras Numarul victimelor ar fi fost mult mai mare Ca dovadă experienţele făcute pe manechine de placaj….

Şi atunci noi cei laşi care atunci am fugit,ne-am ascuns Şi am scăpat cu viaţă Am mers la baie şi am vomat Toată scîrba şi tristeţea noastră de tineri minunaţi! Şi a fost linişte!

Şi un cimitir de cruci de marmură strălucînd frumos în apus!

10


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Cel mai bun prieten

Bicicleta este cel mai frumos dar al adolescenţei

E cea mai frumoasă pînză de păianjen prin care a trecut vîntul serii Bicicleta e idea de armăsar stilizată mecanic. Evident sunt biciclete şi biciclete, Bicicleta ţăranului venit la oraş să-şi ia pîine Nu seamănă cu bicicleta muncitorului aşteptînd cuminte la poarta fabricii Nici cu bicicleta “Mountainbike” a tînărului îndrăgostit Nici cu eleganta bicicletă a femeii frumoase din parc Ciţi oameni atîtea biciclete… Şi d’aia şi spun Că în epocă fiarelor Bicicleta e cel mai bun prieten al omului….

11


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Fabrica de ciment

Fabrica de ciment în care lucrez e o fabrică minunată În primul rînd pentru că praful acesta alb ca o făină, care este cimentul te indeamnă la visare,şi în jurul fabricii totul este alb ca la polul nord. Din ciment, ştie toată lumea, se face betonul şi evident că nu poate exista Linie dreaptă dacă nu există betonul... Eu sunt contabil ,muncesc greu aici,ochelarii mi-s plini de ciment, foile cu cifre se acoperă cu praf alb şi tot timpul am impresia că muncesc zadarnic. Aş putea spune că sunt un beduin într-un deşert de ciment ,iar vagoanele care duc cimentul cu cocoaşele lor albe ce pot fi decît lungile caravane ale progresului? De la o vreme fac calculele direct pe stratul de praf,cu degetul,e mai simplu şi dacă fac cifrele mari nici nu mai am nevoie de ochelari şi economisesc şi hîrtia! Am un bun prieten la o fabrică de negru de fum, E aşa de comic, la ei totul e lafel doar că în negativ… E frumoasă viaţa într-o fabrică , tare frumoasă şi mai ales la noi aici unde totul imi e egal unde faţa mi s-a cimentat de mult ,unde îmi şterg ades ochelarii de pietrişul lacrimilor… E frumos pentru că îmi imaginez culori Şi totul îmi e egal…

12


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Cubik

Eu stau în camera mea şi mă joc cu cubul lui Rubik.

Camera mea e un cub perfect. Doua astfel de cuburi formează un apartament,mai multe formează un bloc. Blocul meu e un cub perfect. Să întoarcem acest cub pe toate feţele ,ce observăm? Fiecare faţă are un număr de ferestre diferit colorate. În jurul blocului nostru sunt alte blocuri şi ele pestriţe ca şi al nostru. Toate împreună formează cartierul nostru care şi el e un cub perfect. Nici acesta nu e uniform pentru că pe o faţă sunt blocurile ,pe alta magazinele,uzinele,parcurile şi toate astea,cum ştim, amestecate. Dar să mergem mai departe,cartierul nostru împreuna cu celelalte formează oraşul şi el un cub perfect. Mai departe oraşele formează o ţară,un continent,cuburi perfecte dezvoltîndu-se după legile stabilite anterior. Mai departe, printr-o rotire obtinem o asociere de continente şi oceane care este Pămîntul. Acesta este insă o sferă aproape perfectă deşi nouă ne iese a fi cub perfect! În esenţă, deducem de aici că am greşit pe undeva în demonstraţia noastră undeva la început prin anii 40-50! Şi iată tot ducem cu noi această eroare ridicată la cub! Romania 1987

13


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Marele M

Marele mecanic a declarat război ţării într-o vineri!

Întii au năvălit pe cîmpuri tractoare,mii de tractoare roşii care arau fără milă pămîntul. Ţăranii fugeau din calea lor ,işi făceau cruce,alergau în cămăşile sparte de in Cu furci ,cu topoare în urma tractoarelor încercînd să le oprească. În toate gările trenuri marfare pline cu “duşmani ai regimului” erau trimise spre lagărele de muncă. Basculante mari cu lopeţi şi tîrnăcoape încărcau muncitori şi intelectuali şi îi duceau pe şantiere să sape noi canale şi baraje de indiguire a apei. În oraş maşini mari negre arestau profesori şi studenţi pentru că Marele Mecanic se teme de toţi cei care nu vorbesc şi nu gîndesc mecanic. Cei care se ofereau voluntar pentru a fi mecanizaţi erau angajaţi în fabrici şi primeau uniforme şi indicaţii pe care trebuiau să le urmeze strict. Femeile erau adunate în salvări ,duse la spital şi puse să nască pe bandă rulanta. Copii erau mecanizaţi mai tîrziu prin educaţie şi prin exemplul personal părintesc. Ţăranii striviţi de tractoare,tinerii ucişi în bătăi,bărbaţii morţi în puşcării,bătrînii ucişi prin canale, muncitorii striviţi de piesele mari de oţel,copii morţi în incubatoare mecanice,femeile dezumflate de viaţă erau cu toţii amestecaţi în betonierele marilor şantiere şi din betonul rezultat se faceau blocuri cubice şi fabrici noi. Fabrica de ciment muşcă munţii Fabrica de oţeluri înghiţea vechile ateliere Fabrica de sticle măncă nisipul mării Fabrica de cherestea sfăşia de moarte pădurile Fabrica de aliaje... Termocentralele.... Combinatele chimice.. ca nişte tînţari groteşti sugeau bogaţiile subsolului. Fumul negru şi roşu înneca cerul Marele Mecanic era fericit ,totul funcţiona ceas,totul mergea ca pe roate, ucenicii îl respectau de minune,el nu trebuia să pună mîna pe nimic,dădea numai indicaţii! Era fericit , avea trenul lui,elicopterul lui,avionul lui,vaporul lui,iahtul lui personal într-un cuvînt mecanismul lui personal care producea numai pentru el şi ai lui. Totul ar fi fost perfect numai că într-o zi în urma unei defecţiuni de curent mecanismul a început să meargă invers şi l-a înghiţit pe Marele Mecanic cu soţie cu tot şi cu ciţiva acoliţi ceea ce nu e esenţial dacă te gîndeşti că mecanismul a continuat să funcţioneze ireproşabil condus de un ucenic al său mai tînăr, mai suplu şi mai zîmbitor..

14


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Ceasul de 24 de carate al Bunicului

Bunicul meu a fost măcelar, Spun asta ştiind că veţi zîmbi condescendent dar ce contează ? este Bunicul meu din partea tatălui Şi chiar dacă nu-l mai ţin minte (a murit nevăzător şi sfirşit de efort după două războaie mondiale şi ani de lagăr rusesc, prin 1964, eu fiind nascut în 1962 )e Bunicul meu! Legenda familiei zice că la Expoziţia de la Paris din 1918 Bunicul a cistigat Pentru măestria dovedită în întrecerile de breaslă un ceas de aur de 24 de carate cu lanţ şi 4 capace…ţin minte cum copil fiind, îl priveam cu rasuflarea tăiată Ştiu că era gravat pe capacul din spate numele lui şi avea un certificat scris Frumos şi caligrafic cum se mai scria odata… N-am să uit fascinaţia acelui mecanism de ceas strălucitor, un fel de lac al lebedelor mecanic încadrat de surisul sîngeriu al rubinelor, mişcîndu-se fin după o muzică abia respirată în lumina capacului mic şi şlefuit din interior... Ei, dar vremurile erau sîngerii şi burghezia înfierată şi trimisă prin lagăre de muncă forţată, iar tata era doar un technician într-o bază cu piese şi subansambluri pentru sonde(la facultate fusese refuzat pe motiv de apartenenţă burgheză!)şi vremurile absurde pierdusera eleganţa şi “farmecul discret al burgheziei” şi se pliau lent pe mînia proletară.. Dar nu despre asta vreau eu să vă vorbesc,Tata cînd s-a casatorit cu Mama a tăiat un capac din ceasul Bunicului (singura lui parte de moştenire din averea Bunicului)şi a facut din el verighete de nuntă, mai apoi cînd m-am nascut eu a mai tăiat un capac şi i-a făcut Mamei cercei şi inel, apoi cînd s-a născut sora mea Oana încă un capac şi uite aşa eveniment după eveniment vechiul ceas s-a tot micşorat ca o ultimă lacrimă aurie a Bunicului demult trecut în nefiinta. Cîndva credeam că Tata a făcut o mare prostie să distrugă aşa, din capriciu, un obiect de colecţie şi de valoare…acum însă cînd şi Tata s-a dus să caute cu Bunicul vremurile apuse ştiu că n-a greşit cu nimic. Faptul că a jertfit un obiect de artă şi de blazon iubirii pentru noi, familia lui, este un gest care mă impresionează şi acum pînă la lacrimi şi chiar dacă regret perfecţiunea de vis a ceasului de aur ce mi-a fascinat ochii de copil neştiutor, iubirea Tatalui meu (şi a Bunicului nevazut) îmi ticăe şi astăzi în piept şi în nume …

15


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Toleibusul 300

Gabi prietenul meu mi-a trimis o poză pe mail E o poză "de pe vremea lui Ceauşescu" în care apare Autobuzul 300 cu cele două celebre tuburi de biogaz.. (Cine a trait pe acele vremuri ştie de ce!) Undeva în Piaţa Universităţii din Bucureşti într-o iarnă haină Cum au fost cîteva între 1985-1988... Am încarcat poza în windows picture şi am mărit-o Odată,încă odată, de mai multe ori Pînă cînd am început să aud larma străzii Să văd iar oamenii incotoşmănaţi cu paltoane rele de cîrpă Cu căciuli ruseşti din imitaţie de balnă Să simt ninsoarea diagonală şi fulgii care se topesc pe faţă Să aud zgomotul de taur al autobuzului de fier ruginit Şi feţele roşii ale oamenilor de pe scară şi nelipsitele sacoşe de plastic gros Şi daciile îngheţate patinînd pe postpaiul de zăpadă Şi mai ales trisţetea cenuşie şi gravă din aer Şi apăsarea din spatele creerului cu gîndul că acel iad improvizat Avea cauze şi beneficiari şi victime tăcute şi împacate cu soarta... Şi victime îngropate în dosare şi gropi.

Poate comunismul chiar este un tramvai sau un autobuz.. O linie clară din care n-ai voie să evadezi,o înghesuială animală Nişte striviţi undeva la margine nu foarte la vedere O adunare benevol obligatorie de victime agresive agresate la limita suportabilului.. Şi deodată fără să-mi dau seama imaginea a luat-o razna Şi piaţa s-a umplut de oameni şi au venit poliţişti care au dat foc la autobuz Şi au venit mineri care au bătut oameni la întîmplare Şi toţi acei oameni din1987 sau 1988 au năvălit absurd în prezent Şi mă întreabă îmbrăcaţi în hainele lor ponosite şi proaste agitînd plasele goale: De ce? De ce l-aţi omorît? De ce au murit oameni la "Revolutie"? De ce au fost Mineriade? De ce nu e clar nici acum ce e bine,ce-i rău? De ce ne-aţi luat certitudinea unui singur rău pentru acest haos dezordonat şi democratic? Şi eu mă uit la ei prin fereastra calculatorului înzăpezită în alb-negru Şi nu ştiu cum să le explic că între timp au apărut tornade şi Terorism international şi celulare şi televizoare plate şi internet Şi că a trăi în alb-negru e doar o simplificare năroadă a vieţii color... Şi că azi în locul bietului autobuz e un miting de maşini străine În Piaţa Universităţii Prinse în ambuteiajul ploii unui trecut pe care ştergătoarele mari şi puternice Nu-l pot îndepărta suficient din prezent.

16


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Submarine şi elicoptere

“We all live in a yellow submarine” Lumea noastră este plină de submarine. Dintre ele numai o parte sunt galbene,altele sunt aurii,argintii,portocalii.. Ele apar şi dispar,cel mai cunoscut este submarinul cu care ne coborîm în vis. Noaptea cînd dormim coborîm în gropile abisale ale conştiinţei însă ziua cînd visam cu ochii deschişi submarinul nostru începe să plutească încît îi putem spune şi dirijabil. Peste tot apar submarine de dedesupt sau coboară elicoptere de deasupra. Vedeti,aş fi uitat! Elicopterele sunt o varianta aeriană a submarinelor ca şi dirijabilele. În plus elicopetrele au pale cu care ventilează aerul şi împing norii ca pe nişte canapele uşoare la îndemîna noastră. Astfel de elicoptere ne urcă la cer în momentele de fericire sau de beţie. Cînd beţia e avansată se întîmplă adesea accidente şi elicopterele se prabuşesc cu tot cu noi în inconştienţă. Există şi submarine care dau acces în alte lumi. Un astfel de submarin este sărutul care ne coboară în apele dragostei, dar din păcate există şi submarine atomice care ne coboară în subterane cu politişti, în beciuri cu terorişti, în adaposturi atomice cu oameni trişti... Există vai, şi un submarin negru care ne duce în uitare într-o lume despre care ştiinţa nu s-a pronunţat înca..

E bine că există submarine şi elicoptere,datorită lor lumea noastră devine mai surprinzătoare ,mai mare,mai accesibilă. În tinereţe viaţa e plină de elicoptere la tot pasul,aş putea spune chiar că adolescenţii au două elicoptere la tîmple, care le ventilează ideile,şi totul culminează cu elicopterul roşu al dragostei al cărui rotor roteşte palele iubirii pîna cînd acestea nu se mai văd şi aerul se curbează deasupra nopţilor de tandreţe şi gingaşie… Cu virsta a doua însă majoritare devin submarinele,în special submarinul albastru al gîndului,apoi submarinul alb al amintirii,submarinul tristeţii,al iluziei… Odată cu bătrîneţea submarinele devin foarte mari,suprapopulate,cu arhitecturi labirintice… Cu toate astea veţi fi cred de acord cu mine că e minunat să cobori în adîncuri,e chiar poetic, deşi presiunea creşte proporţional cu adîncimea,deşi balastrul de care trebuie să te eliberezi e tot mai mare deşi odată cu trecerea timpului bezna e tot mai adîncă…

17


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

FF şi B (făt frumos şi balaurul)

Ieri dupămasă pe la 5 FF a coborît din maşina sa decapotabilă în piaţa mare a oraşului unde-l aştepta Balaurul! Balaurul uriaş cu mîinile albastre avea mai multe capete de acuzare împotriva lui FF,avea mai multe cozi şi mai multe centre vitale, era multilateral dezvoltat şi avea relaţii în ţara şi peste hotare,avea un auz fenomenal,avea o memorie în care datele a sute de mii de FF erau strînse şi catalogate cu grijă,braţele lui erau tot atîtea macarale, cozile lui erau nenumarate buldozere care construiau,darîmau , şi era neînvins… Vă daţi sea mă în ce situaţie era FF care era înarmat cu o chitară,ceva cîntece şi poeme; Este ştiut, utilizarea forţei sau a ameninţării cu forţa e interzisă de toate tratatele internaţionale.. Am uitat să vă spun că marele B este şi foarte mincinos,minte de stinge. din acest punct de vedere FF ştie că adevărul e o armă foarte tăioasă dar ce să faci cu un mic briceag în faţa unui Balaur? Aşa că lui FF i-au ramas doua căi,ori gaseşte o soluţie de compromis şi se lasă înghiţit de B şi duce o viaţă călduţă în interiorul acestuia…ori face o coaliţie de FF-i Şi trece la lupta organizată! Dar vezi că FF iubeşte şi el o IC (ileana cosînzeana) şi cum toate dar toate sunt prizoniere în haremul lui B conflictul devine covirşitor pentru FF. Deci la 5 şi un sfert fix FF se uită la ceas ,cînta o melodie anti-B ,spune o poezie anti-B dupa care grăbit urcă în maşină şi dispare în codrul de beton să mai chibzuiască să mai prindă puteri pentru lupta cea mare… Cluj 1989

18


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Ko Un boxeur singur după o luptă Sub veioza albastră de deasupra de ring Cu faţa umflată şi arcada ruptă Şi-n ochi doi cărbuni ce parcă se sting

Era neînvins de o veşnicie Şi nimeni în lume pînă azi nu l-a învins Dar vremea-i un vis de hîrtie Şi steaua victoriei astăzi s-a stins

Un boxuer singur după o luptă Învins de vîrstă şi de singurătate Privind în gol pe sub arcada ruptă În liniştea de dincolo de moarte...

19


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Cel mai bun prieten 2

Cel mai bun prieten al omului e porcul El se sacrifică an de an pentru om El seamănă foarte bine cu omul de 40 de ani iubitor de slănină El apără stăpînul de colţii foamei –a mai a dracului jivină El este cea mai iubită legumă din bătătură Nu e prefăcut ca pisica Nu e violent şi agresiv precum cîinele Nu trebuie dus la păscut, nu trebuie tuns,îngrijit E solid şi nepretenţios , e plin de răbdare şi se mulţumeşte cu ce-i dai E inteligent şi se bucură de viaţa din plin. Aşa că cel mai bun prieten al omului e porcul Poate că nu sună prea bine,dar noi am ales să fie aşa…

20


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Dor de Mănăştur

prietenilor din Cluj pe cînd eram la Cluj urcam pe dealuri în aerul văratec mieros şi auriu din iarba verde unduind de valuri priveam în depărtări pîna tîrziu stăteam aşa în pleoapa înserării prins între deal şi cerul sîngeriu în vîntul parfumat de umbra zării sub norii ce curgeau spre cenuşiu

doar cîte-o ţarcă mai zbura alene doar cîte-un gînd pe cerul calm creştea iar timpul era încărcat de vreme şi orele treceau....şi nu-mi păsa! pe cînd eram la Cluj în plină vară mă tot plimbam prin vechiul Mănăştur şi liniştea cînta ca o vioară şi cerul se topea de atît azur...

21


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Un deal

Pentru mine Ardealul e-un deal Un deal semănat cu grîu Undeva lîngă Gara Cojocna Un deal pe care adesea îl urcam pîna în vîrf În miez de vară spre prînz În albastrul înspumat de valuri aurii şi soare… Stăteam acolo de vorbă cu Blaga Care ştia foarte bine de ce sunt acolo De ce e Ardealul un deal De ce grîul fredonează melodii populare De ce vara e o dublă sferă de maturitate De ce trenurile trec nevăzute arar De ce sămanţa de grău visează în brazdă De ce e poezia o pîine în lumină..

Pentru mine Ardealul e-un deal!

22


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Comoara Trista

(Fugă în registru grav)

Generalii s-au suit în tren Razboiul e pierdut o ştiu cu toţii Şi încarcă sute de vagoane mari Cu tot ce-au jefuit în timp ,ca hoţii

Cu garda personală,cu muniţii Cu cîteva surori pentru răniţi, Cu arhiva bătăliilor pierdute, Şi -o mîna de spioni descoperiţi

Şi începe goana către vizuină Locomotiva geme de efort Şi la opriri se abureşte toată Se-nchide ca şi pielea unui mort

Prin staţii generalii mai adună Cite-o comoară,piese de muzeu Cu care umplu vechile vagoane Ale acestui tren mereu mai greu

Şi fuga lor devine mai înceată Iar generalii cu priviri uriaşe Dau ordin ca să se desfacă grabnic Vagoanele raniţilor în faşe

Iar fuga se continuă bizară Adaugînd vagoane cu averi Şi semănînd tot ce-i în plus în urmă Spioni,soldaţi,muniţii,armurieri… Se tinde spre situaţia ciudată Cînd,ne mai fiind nimica de lăsat Înconjuraţi de aur şi diamante Chiar generalii-n gol s-au aruncat

Unul pe altul pîna cînd în urmă În ordine crescîndă morţi pe drum Cu faţa răvăşită de izbinda A mai ramas un General nebun

Dar şi el va muri căci nu e cine Să-l apere de-acest pierdut război De inamicul care iată vine Să-şi ia comoara tristă înapoi! 23


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Un erou mai puţin…

Lui Călin Nemeş Avea părul prea lung şi era un copil Iubea adevărul,teatrul şi poezia Rîdea mult,rîdea mult,rîdea mult prea puţin Iubea viaţa muzica şi copilăria Şi purta o coroană-mpletită de spin Şi avea un nume simplu şi palid: Călin

Avea sufletul viu străbătut de cîntări Ochii reci ca două stinse diamante Avea-n palme o cruce şi multe cărări Fruntea plină de flori de păsări şi plante Avea-n zîmbet un strop amărui de pelin Şi de bine ţin minte îl chema chiar Călin!

Stătea-n baruri la Croco şi Arizona Spunea tot ce gîndea, totdeauna-n răspăr El un simplu actor ce trăia vînînd zona.. Şi erau foarte mulţi care l-ar fi bătut măr Însă el îi sfida disperat şi senin Findcă numele lui era sigur Călin!

Şi -ntr-o zi a ieşit să dea piept cu teroarea Într-o clipă absurdă umbra lui s-a lungit Şi acum mai aud în mulţime salvarea Şi văd gloanţe muşcînd trupuri ce au trait… Însă el a scăpat protejat de destin Şi pe-atunci toţi spuneau: Un erou e Călin!

Însă oamenii uită totul foarte uşor Dupa numai un timp s-a pornit calomnia Socetatea-i cinsteste pe aceeia ce mor Şi-i urăşte pe cei ce-i trezesc inerţia… “L-a-mpuşcat din greseală,ăla chiar era beat Nu mai stim cum îl cheamă…el e cel vinovat!” Şi de-atunci avea-n ochi acea întrebare Însă ei n-o vedeau, obsedaţi de consens Avea sufletul pur, avea părul “cam mare” Şi trăia vinovat fiorosul nonsens.. Într-o zi s-a mutat sus în cerul senin Şi mulţi au rasuflat:Un “erou” mai puţin! Un erou mai puţin,un erou şi -un martir Un nebun...un beţiv...un erou mai puţin!

24


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

2.MANUSCRISE DE LA MAREA MOARTĂ (Marea Moartă) Chemarea iubirii “şi marea moare…”

25


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Desen

Iubirea este cînd ai chef de joacă cînd nu-ţi mai pasă findcă trece timp cînd lumea piere findcă ai în faţă fiinţa după care năzuiai

Iubirea este cînd doreşti să darui tot focul care-n pieptul tău s-a copt cînd joci o împărăţie de ritualuri pe un singur şi adevărat sărut

Iubirea este cînd te duci la moarte ca la cea mai frumoasă sărbatoare cînd laşi sîngele tău să ude o floare al cărui sfînt parfum te va salva

Iubire este cînd din nebunie nu-ţi pasă de vre-o lege sau păcat cînd nărui trupul ca pe-o colivie cînd mori pentru a renaşte mai curat..

26


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Iris

a plouat cu diamante aseară trupurile noastre au plutit în parfum de foc şi magnolii vulcani şi oceane s-au împreunat într-un iris de rouă şi fiecare strop de ploaie va duce veşnic cu el povestea noastră plină de păsări şi plante în apa de curcubeu de dincolo de viaţă şi de moarte în sufletele noastre în care pentru un timp a plouat cu diamante...

27


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Mulaj

am început să te visez… ziua te văd cu ochii deschişi noaptea colind lumi de parfum şi culoare cu tine şi uite aşa lent dar sigur

inima mea va lua forma chipului tău .

28


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Manuscris de la Marea Moartă prietenilor din Delta care s-au lamurit deja! m-am liniştit, mi-e sufletul o mare în care nu mai e nici o mişcare nici păsări nici corali nici peşti nici alge nici valuri şi nici stînci spre a le sparge pe luciul apei drept mai zboară vise şi-s amfore de lut cu manuscrise sub soarele ce oglindeşte trist în crucea zilei chipul unui Christ

demult de tot era o mare vie cu mulţi delfini prin apa aurie cu pescaruşi căzînd razant pe valuri cu sate de pescari trăind pe maluri

dar marea dintr-odată se inchise şi fiintele au fost pe rînd ucise de apa asta fără de izvoare deshidratindu-se încet sub soare

m-am liniştit,azi ştiu... şi marea moare în lipsă de delfini şi de izvoare, rămîn în urmă norii unor vise şi amfore de lut cu manuscrise...

29


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Transplant doctorul mi-a spus " poţi trăi şi cu o inimă de plastic" şi întradevăr trăiesc şi mă tot gîndesc la tine… dar e bine nu mai simt nimic nici iubire nici ură doar un dor ciudat după ceva ce nu poate fi numit.

Da se poate trăi şi cu o inimă de plastic care bate egal noapte-zi,zi-noapte şi fără sentimente.

Atit aş mai dori cîteodată să mă mai laşi să te văd să-mi lipesc urechea de sînul tău şi să ascult acolo bătînd vie inima mea.

30


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Cîntec

mă bucur fiindcă tu exişti să mă săruţi pe ochii trişti să mîngîi chipul meu ridat să mă iubeşti cu adevărat

să mă-ntelegi să mă transformi să innot în ochii tăi enormi să mă pansezi cînd mi-este rău cu chipul şi sufletul tău să-mi dai şi linişte şi pace să-mi intri pe sub carapace să mă inveţi iar să mă mir mai vie că un trandafir

ca un diamant, ca un safir....

31


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Cioburi Deodată soprana a luat o notă falsă Şi paharul sufletului mi s-a spart Vinul mieros iată se varsă Şi cioburile în cădere se despart

Nu-i minic de făcut nimic de zis Paharul s-a spart şi-i secetă de iubire Şi zac în visul leşinat, întins Reluand în gînd explozia de cioburi,iar şi iar, în neştire

Soprana nu ştie un cîntec de leagăn Un cîntec dulce ca să lipească Cioburile împrştiate şi fără de seamăn Ale acelui pahar, cum sa-l faci iar să mai crească ? Ce cîntec Dumnezeesc ar mai putea cînta Cînd sîngele meu în 1000 de şerpi se împarte Şi fuge nebun de la inima mea Ce cînta-ntre cioburi un cîntec de moarte

Deodată soprana a cîntat o notă falsă Şi paharul iubirii a explodat Şi lumea-mi pare o pădure arsă Ce n-o să mai renască niciodat’.

32


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Testament

Vă las moştenire florile zăpada pura ce cade zîmbind apa de munte ce rîde cu hohot frunza mirosind a pădure iarba desigur în care-am dormit copacii ce m-au învaţat să dansez chitara în care tăcerea de după cîntec clatină ape adînci echilibrul sferic din trupul femeii şi zborul uşor al norilor albi peste vară

va las aroma poeziei să vă îmbete pentru că fiecare cuvînt pe care îl scriu mă desparte de o clipă de viaţă şi mă apropie de clipa cînd am să vă las o moştenire săracă de vise nelimitate..

33


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Anima Mundi

Într-o noapte am visat inima lui Iisus

Era o mare ciudată de cristal mişcător O mare sferică străbătută de piscuri minunat de frumoase O mare care cînta cu fiecare val O mare care dincolo de cîntec vibra o tăcere vindecatoare Albastriu-verzuie dincolo de culoare Dincolo de văz şi străbătută de neasemuite lumini Acea apă era atîta de pură încît o lacrimă din apa ei Poate spăla toate păcatele lumii...

Poate că Ea ,inima arată cu totul altfel Poate e un stol de îngeri uriaşi , de fiinţe suprafireşti Vorbind cu lumină Însă în pacatoşia vinovăţiilor mele atîta mi-a fost lăsat să văd..

Gîndiţi-vă la Inima Sfîntă ,rugaţi-vă ei Căutaţi drumul ce duce la Ea Transformaţi-vă în peşti minunaţi şi inotaţi Ca somonii, spre izvorul iubirii…

34


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Inima nevăzută

Cînd a trebuit să mă opereze pe inimă i-am spus doctorului să aibe grijă:

Am acolo cîteva lucruri foarte gingaşe Chipurile dragi ale cîtorva femei, mulţi copii, Bătrîni cu priviri luminoase Şi cîte şi mai cîte...

Doctorul a rîs ,a zis: tu nu şti că fizic vorbind inima este numai Un muşchi ,doar un sac pulsator pentru sînge?

Doctore -am întrebat - dacă dumneata ai fi numai un muşchi Ai mai putea să operezi? Nu!

De ce ,că din punct de vedere fizic, ai putea să faci toate mişcările necesare? Aşa e dar eu sunt mai mult de atît.

Dar să conduci Spitalul ai putea?să iţi iubeşti copii,soţia;să te rogi la Biserică? Nu!Nu!Nu!...

Vezi doctore omul nu este doar un muşchi iar inima omului e mult mai mult decît atit!

35


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Aprindere

Am în inimă o lumînare ce arde cu iubire strălucitoare Cu care încerc să încălzesc mereu Pe aproapele şi departele meu Şi încerc să-i ajut cu răbdare Să afle că şi ei au În inimă o lumînare....

36


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Doua poeme în inima omului Sălbatic dans

în cuşca înaltă stă un tigru şi o lebădă tigrul este furios şi agitat plimbînduse-n cerc lebăda este sus în zbor mereu în colţul opus şi în dans contrar cu mişcarea tigrului

şi linişte nu-e ..

liniştea va veni numai cînd tigrul se ve opri transformandu-şi blana tigrată în alb de zăpadă mişcarea sălbatică în pîndă tăcută atunci lebăda va putea coborî din zbor lîngă tigru calmă... şi tigrul e mintea şi lebada e inima omului

Pescarul

un cormoran plutind pe apele mişcătoare ale oceanului el vînează în adînc peştele rar de aur numai că acest peşte e iute de tot şi mereu mai adînc se cufundă unde cormoranul nu-l poate ajunge

i-au luat mulţi ani cormoranului să afle că numai într-o zi fără vînt cînd apa-i oglindă cînd el cormoranul nicicum nu se mişcă peştele de aur urcă la suprafaţă aproape de tot şi se lasă atins de pasărea calmă

şi cormoranul e mintea şi peştele de aur e inima omului

37


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Numai Tăcere…

Să nu uitaţi niciodată:

Lui Gabriss,ceterasilor,familiei “Voua”...

Importanţi sunt prietenii Cu care împarţim prea adesea Tristeţea din sînge…

Importantă-i iubirea Care ne vine de sus Şi trebuie dăruită Celor din jur cu bucurie…

Inportant e ce simţi în inima ta Jucînd pe scenă un rol după altul Într-o piesă în care joci toate rolurile…

Dar mai ales important e să afli sensul Să te gaseşti şi să te aşezi În ochiul furtunii Acolo unde toate mişcările se opresc Şi importantă devine: Numai Tacerea….

38


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Inimi de stele

Ioanei

Femeia mea cu sîni de porţelan Cu buze de mătase parfumată La noapte vom zbura-n aeroplan Peste oraşul vechi de ciocolată Acolo sus te voi deşuruba încet Pîn-am s-ajung la inima ta dragă Ce singură s-ar potrivi perfect Cu inima mea tragică şi neagră

Şi -om arunca de-acolo sus, în noapte Şi trupul meu şi trupul tău egal Caci numai inimile pot să poarte Intregul al iubirii carnaval.. Dar nu te teme vom trăi în astre În galaxiile iubirii noastre Iar inimile aprinse vor urca Şi vor forma încet ,încet o stea….

39


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Copilul

Nu te teme viaţa este doar un cerc, doar o şcoală venim în sala de clasă, ne ataşăm ,ne bucurăm şi-n anul următor, alte frunze în acelaşi copac alt acelaşi copil vine într-o altă sală de clasă pentru o altă învătătură! Vei mai fi copil ,vei mai fi batrîn spune jucariilor să te aştepte,spune şezlongului să se legene muntelui ii este dor de mare mării doar un munte i-ar trebui...

Tin minte, eram copil şi visam să fiu mare şi tunator ca tatal meu!

Cu toate acestea "dacă nu veţi fi precum copii aceştia nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor" aşa că ai grijă de copilul din tine e foarte preţios....

40


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Despărţire progresivă

Copilul meu cel mic În fiecare dimineaţă cînd plecam la servici Plîngea... De la o vreme mă priveşte trist şi -mi zice: Pupă-mă!

Azi dimineaţă mi-a făcut cu mînuţa semn de adio Privind preocupat la nelipsitele desene animate

Ca o steluţă se leagănă în amintirea mea Mînuţa lui...

Şi nu ştiu ce să blestem: Serviciul sau desenele animate?.....

41


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Stea

după Sf.Arsenie Boca

Eu cred într-o stea, o stea minunată O stea care creşte în inima mea Lumina ei vine la mine pe frunte La mine în gînduri spre-a mă lumina

O cruce de sînge e-n mijlocul lumii O cruce de lacrimi o cruce cuvînt Ea duce durerea ea duce păcatul Şi aduce iubirea din nou pe pămînt

Eu cred într-o stea în steaua din care Oricine renaşte mai bun şi mai sfînt Lumina ei spală şi mama şi pruncul Şi–n suflet adîncul turnat în cuvînt Eu cred într-o stea ce arde în mine Şi steua aceea e credinta mea!

42


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Vînător

am haină din blană de zimbru şi umblu călare pe tigru şi merg prin jungla cea mare la vînătoarea de fiare

am spadă de argint fermecată un arc minunat cu săgeată dar eu nu ucid niciodată vreo fiinta nevinovată

alerg numai fiarele rele în codrul umbrit de zăbrele şi poate şi tu printre ele vei cădea de săgetile mele....

43


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Toamnă în mi bemol

piane trec pe strada ta cîntînd trompete zboară suple peste plopi sunt cîntece ce nu le pot cînta furtuna simfoniei cade grea

şi visele se sparg la geamul tău şi stoluri de viori bombate care migrează către ţările uitate acolo unde chipul tău le oglindea

în tot acest timp eu merg călare pe un contrabas roşcat în paşi de fugă respectînd partitura gardurilor de beton şi mingîindu-i gîtul lung de girafă nebună plouă iubito şi azi şi mereu şi bălţile-s pline de muzica sufletului meu............

44


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Apocalipsă cu ploi

iubito între trupurile noastre e o jungla sălbatică de fiare albastre e o furtună de bezne şi cutremure ce face inima mea să tremure

stiu florile de primăvară s-au scuturat fructele s-au copt, s-au uscat şi peste noi a rămas numai ploaia să-i stingă focului vîlvătaia

şi asta este-luna va continua să valseze praful timpului peste noi va continua să se aseze şi-n timp ce mă pregătesc de judecata de apoi ramine doar ploaia să plinga pentru noi...

45


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Moarte nedureroasă

Lacrimile tale fac linişte în diamant Totdeauna dăm vina doar pe celălalt Şi sîngele curge pe geamuri ,pe jos Deşi puteam muri mai frumos...

Ochii mei sunt sunete împietrite Visele de iubire vor fi împletite Şi lăsate să curgă la vale pe rîu către mare Şi de morţi ce suntem nici nu ştim că ne doare…

46


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Crăiasa Zăpezii cu rubine aveai diamante în păr şi în ochi aveai diamante pe piele şi la subsuori aveai diamante peste tot unde te priveam în zimbet şi-n gene şi pe gîtul de lebădă

pasărea cu clonţ...antic

şi era primăvară şi trupul tău ca floarea cu parfum înflorea preţioasele pietre acum e iarnă şi viscoleşte cu diamante pentru că soarele iarna nu mai e

şi diamantele mă lovesc şi mă ranesc şi mă umplu de sînge şi am diamante în sînge şi-n ochi şi-n creer şi-n amintire şi mor iată împuşcat de propriul meu vis pus la zid de Crăiasa Diamantelor.

şi uite aşa diamantele de vor transforma în rubine de iubire trecută...

47


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Peisaj Marin

îmi scald adesea gîndurile-n mare şi amintirea ta încă mă doare nisipul gol şi cald cu scoici curate şi trupuri de delfini sărind prin noapte

valuri uriaşe năruiesc în mine urma parfumurilor tale fine deşi -n adîncuri flori miraculoase au chipul tău şi plete unduioase

mi-e dor să-nnot în ochiul de iubire în care pentru-o vreme ţi-am fost mire dar timpul surpă trupuri şi castele şi apa spală totul în tăcere

îmi scald adesea sufletul în mare şi -as pune doar o singură-ntrebare oare pe tine zînă nu te doare scoica iubirii noastre care moare?

48


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Portret de iarnă

iarna ca o tobă rece face lucrurile să pară casante cînd zăpada se topeşte sub acordeonul gerului oamenii merg trişti ca la înmormîntare şi de ce ar fi veseli cînd copacii stau vineţi în armuri şi apele-s triste şi murdare şi nici copii dacă nu ninge n-au nici un surîs...

ca o batrînă ţinînd în braţe un cotoi somnoros e iarna fără ninsori picotind în penumbra unei vieţi amînate

şi cotoiul torcînd în căldura tăcută un poem tremurat, sunt eu........

49


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Oglinda rece

Priveşte Luna, să-ţi aminteşti De zilele în care te iubeam De noaptea cînd puteai să te înroşeşti De focul dragostei în care ardeam Priveşte Luna, trupu-i alb Ca trupul tău străluminînd a lapte Pe cînd îi respiram parfumul calm Şi mă topeam ca lumînarea-n noapte Priveşte Luna chipul hîd Craniu tăcut ce încă ne zimbeşte Să ştii ce întuneric rău şi crud Pe mine şi pe tine ne înveleşte.

Priveşte Luna rece şi atît!

50


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Tînjire

Ţărmul mării pustiu în octombrie ... Doar vintul face nudism

Şi din cochiliile goale ale iubirilor de peste vară Curge doar nisipul zilelor de tăcere.

51


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Vulcan lînga mare

Dacă marea am putea-o înrăma Undeva nu prea departe de inima mea şi a ta Dacă ne-am inveli dimineaţa cu albatroşi Peste sînii tăi rotunzi şi frumoşi Dacă am înota în vise printre delfini În cerul albastru printre nori albi şi fini...

Desigur că soarele l-am prinde între trupuri Şi ne-am aprinde de foc şi săruturi Şi ne-am aprinde de lavă şi fluturi În roua de foc de la începuturi Şi ar lua foc şi plaja şi cerul pîna departe Şi am eşua după iubire.. ca meduzele moarte....

52


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Călătoria

Noi oamenii ce corăbii-n ocean, Cîte vînturi nu ne-au dus de colo colo Cîtor insule strălucitoare n-am dat ocol Cîte furtuni violente căte zile de calm fără mişcări Cîte stele spre care să te îndrepţi în aerul nopţii lăptos şi rece... Ai zice că viaţa e doar o călătorie ,doar un vis prea curînd tulburat Dar totuşi cînd priveşti de sus din postul de pază de pe catarg înapoi Şi îţi aminteşti fiecare zi, fiecare val, fiecare pescaruş, Fiecare strop de apă sărată Abia atunci realizezi că această călătorie ca şi oceanul Nu are niciodată sfîrşit pentru că Fiecare clipă are adîncimea oceanului....

53


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Comoara din insulă

Iubita a luat luna ca să-şi pudreze faţa Uitîndu-se-n oglinda dulapului tăcut

Eu încă adormit cu dimineaţa Mai ţin la piept comoara din cuibul nevăzut.. Dar păsările cîntă şi soarele răsare Căldura nopţii curge încet către pămînt

Şi ea se-mbracă-n pînzele uşoare Ca o corbie frumoasă purtata-n larg de vint...

54


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Unicat ca o pasare doar cu o aripă zburînd ca o palmă singură aplaudînd ca un dans într-un singur picior ca un o piesă de-un singur actor fără tine sunt singur şi gol ca o mănuşă uzată uitată de mîna bătrînă udată acum de-o singură lacrimă...desperechiată!

55


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Ecouri marine

Iată m-am întors din mare cu şuviţe lungi de sare şi ecouri de cîntare adusă de pescari din zare... * Ce faci? Cum te mai vezi cu frunzele din copaci? Ce-ţi mai şopteşte apa prin vise Despre Ulisse? * Spune-mi ce gust are mărul din Soare şi de ce stelele par noaptea amare? * şi zi-mi cînd zimbeşti de ce se leagana marea peste bancuri de peşti? * Pe chipul oricui stă o pasăre în zbor ce caută să prindă un peşte! Pasărea are ochi la subsuori Peştele este o gură care zîmbeşte Acoperind un lanţ muntos de dinţi În care limba e o mare Care vorbeste!

56


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Balanţa

toţi trandafirii au spini , în lagunele limpezi inoată rechini ochii frumoşi de lacrimi sunt plini, cum să iubeşti de nu ştii să suspini? de răni este plină o inimă bună şi-s pete în soare şi-n lună cerul e pur doar după furtună şi inima mea ce nebună...

să creada că viaţa-i doar miere, să iubească cu atîta putere umbre de vis efemere şi flori doar crescute în sere...

dar ranile toate nasc flori.. n-ai să reînvii de nu mori ai să regreţi c-ai greşit uneori, mai multe căderi te învaţă să zbori... toţi trandafiii dau rouă, în lagunele limpezi mai plouă şi bine şi rău pe din două vor naşte o dragoste nouă....

57


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Scrisoarea unui paznic de far către Stimatul Domn Magellan

O corabie cu pînze nu este decît un mijloc oarecare de locomoţie pentru un om de uscat.

lui Moţu Dimitri

Pentru un marinar încercat ca tine ea este plină de mirodeniile depărtărilor, de parfumul tuturor insulelor visate de penajul tuturor exoticelor păsări, de toată arşiţa amiezelor boltite peste ocean...

Ea duce cu sine toate visele tale ,toate destinaţiile dorite în adolescenţa visătoare, toate planurile de comerţ şi maturitate, toate imaginaţiile luxuriante...

O corabie cu pînze Domnule Magellan este ca şi orice femeie frumoasă plina ochi de încărcătura tuturor visele noastre....

58


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Corabie

lui Tedy Visez o corabie noapte de noapte O corabie cu pînze aurii O corabie veche cu flamuri albastre Sa mă poarte pe mările vii

Visez că stau sus pe catargul cel mare Privind albatroşii dansînd în apus Iar sufletul meu tot invaţă să zboare În aerul cald şi supus

Şi voi pleca,într-o zi voi pleca cu corabia mea Spre-a căuta,lumea-n care oricine poate să zboare O lume pe care toti am visat-o cîndva!

Visez o corabie vie ,nebună O corabie plină cu tot ce-am iubit În tăcerea marină,noaptea sub lună Navigind pe-un ocean infinit

Şi -o să iau cu mine visele toate Toate clipele cînd am fost fericit Toate faptele mele nenumărate Dar şi tot ce nu am împlinit…

Visez o corabie noapte de noapte O corabie cu pînze aurii O corabie veche cu flamuri albastre Sa mă poarte spre ţările vii

59


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

3.LUNA LA LUNA (Marea tăcerii) chemarea nopţii “luna rîde dincolo de nori” Zaharia Stancu

60


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Luna îndrăgostită

Înalţă-te din carne iubito şi hai sus Pe macaraua suplă ce stă proptită-n nori Acolo în cabină ne vom iubi ascuns Nicicînd în lumea mică tu n-ai să mai cobori…

Şi puri ca nişte îngeri pe lama de oţel Ne vom juca cu moartea păşind în echilibru Şi iad şi rai din suflet ne-or fascina lafel Iar soarele deasupra va rîde ca un tigru

Am să-ţi arăt oraşul pătrat precum un pat Si cerul ca o masă rotundă albăstrie Iar trupurile noastre se vor topi ciudat În noaptea rătăcită sub stele de hîrtie

Şi-un fulger de lumină va coborî-n zig-zag Iar gîtul macaralei se va aprinde albastru Şi laptele iubirii va curge ondulat Din inimile noastre rotite ca un astru

Ridică-te din carne iubito în înalt Pe macaraua dreaptă ce sta în nori proptită Tu ca o antilopă eu ca un leopard Să ardem împreună sub luna-ndrăgostită…

61


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Mahalaua cu tei

Un gard de lemn înalt pe-o stradă veche murdară Noroiu-n bălţi pîndea un pas mai neatent Vopsită-n alb pe gard aceeaşi frază vulgară Zîmbea insistent…

O ceată de copii dădeau cu pietre-n baltă Trei cîini lăţoşi se gudurau pe lîngă ei O umbră de bătrîn purtat de-o cîrjă boantă Hrănea porumbei…

La prînz cîte-un geamgiu rupea din cer imagini Şi-n urma lui puştanii vedeau un film întors Din teii înfloriţi se scuturau şampanii De galben prăfos….

Cu mîinile-nnodate în albia de rufe Femeile vorbeau cu ochii după prunci Iar către seară totul prindea să se ascute Cu umbre prelungi…

Şi atunci veneau bărbaţii înfierbîntaţi de muncă Lăsau din lanţ dulăul,cu un surîs amar Şi apoi pe lîngă garduri cu pălăria-n dungă Sorbeau un pahar…

Tîrziu proptite-n poartă familiile toate Şoptindu-şi “bună seara” cu ochii mari şi goi Priveau pe uliţi luna cu roţile argintate Zîmbind în noroi…

Şi peste toate noaptea cu iia întunecată Işi raspîndea parfumul de iad şi paradis Şi-n beznă mahalaua se se regăsea deodată Mutată în vis..

62


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Elegie

Ciuline galben soarele se duce.. Iar cîmpul parcă urcă tot mai sus Tăcut şi singur stau la o răscruce Şi proiectez imagini în apus.

Cu-n fir uscat de iarbă fac desene Cu gîndul dus, în praful de pe drum Şi nu ştiu cînd s-a scurs atîta vreme Şi atitea nopti s-au prefăcut în scrum

Prc-am iubit,parcă rîdeam odată Zburînd ca puful viu din păpădii Biet fluture cu aripa pătăta De dragostea uzată zi de zi

Parcă dansam greceşte cu copacii Cu crengi de după gît înnebunit Piciorul gol rănindu-mi-l în macii Pe care veri de-a rîndul i-am strivit

Parcă dormeam străluminat de stele Îngemănat cu spicul crud de grîu Visîndu-mi sufletul urcat la stele Din marginea ierboasă a unui riu…

Şi nu-nţeleg unde s-au şters deodată Iubiri şi vise planuri şi comori Şi am rămas pe cîmpul ăsta iată În crucea nopţii fără de cărări..

Ciuline palid luna sus revine Şi cîmpul parcă iar a coborît Tacut şi singur mă gîndesc la mine Şi proiectez imagini în trecut…

63


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

O crimă

Sub luna luminoasă Un melc stă pe-o ţestoasă Ea merge către apă ca să înoate-un pic El stă ascuns în casă şi nu ştie nimic.. Doar luna strîmb zîmbeşte în lacul tulburat Şi greieri negri cîntă un cîntec tremurat…

64


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Pastel

Luna cască plictisită Peste dealul cu rachită Peste lacul ce ingheaţă Reflectînd bătrîna faţă Şi cum timpul trece greu Ea priveşte-n heleşteu Şi-îşi contemplă cu tristeţe Petele de bătrîneţe!

65


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Luna la luna

Luna pe care o cîntă poeţii şi îndrăgostiţii Nu e tot una cu luna pe care au păşit astronauţii

Prima e o oglindă pentru sufletele îndrăgostite, Un sîn de lapte al mamei noapte!

A doua doar un munte de piatră, O biată mină de aur necesar Generaţiilor de rătăcitori prin spaţii materiale

Şi luna cealaltă zîmbeşte în noapte... de neatins!

66


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Rien ne va plus

Lui Imi de la Cluj

Zile amestecate Ca într-un pachet de cărti Trag la-ntîmplare cîte una din ele Joc biliard ades Lovesc cu gîndul sfere de stele Femei apar şi dispar în apa viselor mele Zarul orelor Topit în cuburi moi de gheaţă Se scurge lent secundă după secundă La ruleta am jucat Întregul viitor Totul pe roşu cînd jocurile-s făcute…

67


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Soare bolnav

“ în singurătate-mi”

Bani de rugină cad din copaci Zornăie trist pe pardoselele toamnei Azi buzunarele-mi sunt tot mai largi Tot mai întoarse spre mine Tot mai nesigur sîngele meu În umbra zilelor fără culoare Tot repetînd mereu şi mereu Aceleaşi cuvinte...

Soarele sus e foarte bolnav O sferă de patimi în întuneric De care eu tot mai grav Sufăr şi ard... Tot mai nesigur ,mai greu Trupul meu ros de maree Mă las în vreme ca un zmeu Ameninţat de furtună

Gol ca un arbore,palid şi mort Voi suferi de cangrenele toamnei Cu buzunarele goale de tot Şi fără iubire…de singur! 1987

68


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Comerţ

Vase cu pînze pleacă agale Cu vinuri de porto în cale Schimbate în ţări tropicale În port, pe portocale...

69


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Ascundere

Un mandarin mînca o mandarină Un bal mascat masca o balerină La un vecin cînta o clavecină Pianul vechi iubea o pianină!

Ce lin se alinta o mandolină La cină vom mînca o rădăcină M-alină numai floarea de mălină Cînd sus Isus de-un spin de trandafir suspină...

70


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Adamant

În fond omul ca şi cărbunele Are o singură problemă

Să ardă pentru propria plăcere dispărînd Sau să sufere îndelung apăsările durerilor Celorlalţi pîna ce în sine Lumina Divină Ia forma eternă a Diamantului!

71


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Vis polar

Dupa cum vezi aici a nins Pagina-i plină cu multă zăpadă Lupi albi aleargă un iepure alb Iar norii aleargă şi ei peste pagina de zăpadă

Tu poţi vedea toate astea ...cei doi eschimoşi ascunşi în iglu Zmeul de hîrtie pe care copilul lor îl agită prîntre nori Oceanul îngheţat care unduie lent sub hîrtie...

Continuă tu te rog acest poem Exploreaza acest pol al albului cît mai departe Poate şi pe tine te aşteaptă o bucurie ,un vis Ascuns în zăpada hîrtiei

Poate şi tu vei provoca o ninsoare poetică în sufletul tău !

72


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Icoană cu prunc şi floare Lasă-mă să te sărut pe sîn Şi să adorm în parfumata noapte Ca un prunc zăpada s-o adun Şi să-ţi stau de inimă aproape

Poate afară viscolul să zbiere Gerul să tot zgîrie-n fereastră Cît la sînul tău de vis şi miere Pot pluti în liniştea albastră

Lasă-mă s-adorm ca o samînţă Sub al iernii nor de reci scîntei Şi -mplinit în dragostea adîncă Să renasc ca orice floare vrei

73


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Lacrimi pe hirtie

Vezi inima copacului este aici!

Ţapinarii l-au ales în pădure,l-au tăiat cu joagărul L-au curăţat de crengi şi coajă,l-au condus cu sfială Pe ultimul drum către fabrica de hîrtie...

Acolo l-au jupuit,l-au subţiat,l-au tăiat Pîna din trupul lui a rămas doar substanţa subţire A blindeţii lui

Cîte anotimpuri ,cîte lumini ,cîte umbre N-au crescut în carnea lui albă,cîte poeme adevărate Colindă visele lui ...

Vărsaţi o lacrimă vă rog pe inima lui de hîrtie Ca el să vă simtă şi să ştie Că n-a murit în zadar.

Că nu a murit în zadar...

74


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Dispariţie

Pentru Susanne

Dacă aş fi un nor aş ploua peste pămînt

Din apa mea s-ar hrănii copacii Din copaci s-ar face case pentru voi Acolo v-aţi ascunde de ploile mele Care totuşi ar hrăni izvoare şi v-ar potoli setea

În cîmpie apele ar creşte grîul Din grîu aţi face pîine pentru voi şi copii voştrii Şi florile cîmpului ar creşte pentru femeile voastre Şi toate animalele s-ar hrăni cu iarba ploilor mele

Dacă aş fi un nor aş ploua cu mare atenţie Numai acolo unde şi numai cînd este nevoie Şi aş ploua mai ales cu soare Pentru a aduce o sărbătoare bătrînilor hîtrii şi copiilor veseli

Dacă aş fi un nor aş muri multumit ştiind că fiinţa mea S-a dăruit vouă integral fără să lase la vedere nimic.

75


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Omul inţelept e fără de nume

Nichita e ascuns se ştie În albul foii de hîrtie

Alb, îngropat în necuvînt Călare pe un verb mergînd

Urmîndu-şi steaua şi ideea Spre iarna din Hiperboreea!

76


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Nord

Pt Corina

să ai grijă de tine acolo la marginea de nord să vorbeşti balenelor şi pentru mine să momeşti dacă poţi un urs alb şi senin pe care sa-l hraneşti cu miere de albine

aici soarele danseaza în raze pe-omat eu tot alerg piguini de zi-noapte copii mă cutreera peste tot şi mai ales în visele pline de lapte

se aude că gheaţa se topeste uşor şi chiar c-ar fi pe cale să dispară şi mă simt vinovat c-am îmbătrînit şi mi-e dor de tinereţea mea care fuge ca o vulpe polara...

77


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Brad de Crăciun

fratilor mei de folk

ca un brad să fii să simţi seva verde urcînd înspre stele să fii drept cu coloana nemişcată proaspăt şi calm indiferent de bine şi rău şi urcîndu-ţi luminile către steaua din vîrf pînă cînd te vei umple de daruri , de haruri pentru toţi cei din jur.

totdeauna leg vîrful bradului de ceva de sus ca să nu-l dărîme copiii în joaca lor zeească tot astfel tu de cel de sus te leagă pentru a rămăne neclintit în dărnicie...

ca un brad să fii luminos şi calm ca Universul ce s-a coborit în spirale lărgite din centrul stelat de mister din cel mai de deasupra cer spre noi cei de jos, plin de Daruri…

78


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Balada Bradului minţit

eu bradul fălos mândru,luminos împlîntînd pumnale de verde răcoare în aerul tînar cu lumini pe umar eu dacă ştiam nu mai răsăream, eu de-aş fi ştiut n-aş mai fi crescut

oamenii au spus că au să mă pună zîna la fîntînă călători sa-mi vină la umbra senină vara pe lumină.

oamenii au zis măre mi-au promis că mă pun precis coperiş la casă trupul să-mi miroasă a flori de mireasă a faţă de masă a mîncare aleasă

incă ei au spus că au să mă pună paznic la o stină să arunc în lună pasarea bătrînă să ascult o doină cînd e toamna moină

cîntecul de jale pe zăpada moale cînt de bucurie ars de ciocirlie, eu de-aş fi ştiut n-aş mai fi crescut eu dacă ştiam nu mai răsăream

79

după o temă populara


oamenii m-au pus pe o piatră sus la cap de fecior ce-a pierit de dor ce-a pierit în floare omorît de fiare şi în loc de cînt aud cîini lătrînd şi în loc de turmă văd plîngînd o mumă

Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

şi -n loc de mireasă văd o stea tăioasă şi -n loc de fîntînă ape reci de lună eu de-aş fi ştiut nu creşteam atît eu dacă ştiam nu mă înăltam...

şi -am să îngîn uşor o doină de dor şi -am să gem subţire cîntec de iubire că n-a fost să fie cum mi-au spus ei mie

că n-a fost să cresc peste ce iubesc şi vă rog duios să ciopliţi frumos o cruce înaltă din ciocan şi daltă

şi la căpătîi să i-o puneţi lui celui dus ca mine cu zile puţine să cobor în pace lingă cel ce zace sub crengile mele cu paseri şi stele sub trunchiul meu mare împlîntat în soare prins în rădăcini ca roua-n lumini şi -n noaptea adîncă unde nu se cîntă şi -n apele calme unde piatra doarme şi -n aerul tînar cu frunze pe umăr.

80


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Zapezi

cînd ninge iubesc cel mai tare

sîngele meu se face alb şi prinde să zboare copilul din mine se uită pe sine... la geam şi ne amintim amîndoi cum ningea…

Cum ningeam….

81


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Nea

Iubesc nopţile de iarnă cînd pe-afară Dumnezeu Pune o husă de zăpadă peste întreg oraşul meu

Iubesc nopţile de iarnă cînd valsează flori de stele Şi-n lumina nopţii albă Dumnezeu cerne tăcere

Iubesc nopţile de iarnă cînd copiii dorm şi eu Văd în geam copilaria…şi visez…la Dumnezeu…

82


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Fulg

Stau de 3 zile ,privesc în adîncul ferestrei Cum ninge acelaş omăt din copilarie Cînd fiecare fulg de nea Avea gustul vacanţei…

83


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Doliu nocturn

Stelele şi -au aprins lumînările şi acum plîng lumină adunate trist la înmormăntarea Lunii!

84


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

4.TRANDAFIRUL CU GHEARE Părinţilor mei (Marea neagră) Chemarea vieţii “cu gheare de tigru sfîşietor”

85


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Grădina de mai

Toate florile în floare–n grădina de mai Numai negrul trandafir Moare de spin Negru mătăsos Sîngerînd dureros Şi amirosind îngrozitor de frumos... Toate florile-n floare îl privesc cum moare Cum sîngele curge din petalele lui Numai noaptea sub luna O mierlă nebună Din zbor se adună Şi cînta arsă de dor Un cîntec de dragoste sfîşietor.

86


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Gradina dintr-o altă

Ei... toamna trandafirii au orbit S-a dus în vînt veşmîntul lor rotit Şi frumuseţea lor scînteietoare Doar spinii au rămas din vechea floare

Dar bulbul mut ce parcă astăzi moare Ascunde mii de trandafiri în floare Şi moartea lui aduce iar la viaţă Grădina dintr-o altă dimineaţă...

87


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Trandafir

ca şi timpul trandafirul are tot mai simple şi mai mici petale care se rotesc şi se repetă în spirala timpului perfectă astfel fiecare zi pierdută trece către alta şi mai scurtă şi trecutul micşorat acum lasă doar o urmă de parfum...

ca şi timpul trandafirul vine din prezentu-înalt al unui Zeu lumea-i o spirală de lumine ce se va roti mereu mereu....

88


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Bocet

Lacrimi negre fără sare Plîng în noaptea fără soare Larimi negre şi fierbinţi Pentru lipsa de părinţi

Lacrimi negre şi pustii Amnezie de copii Care uită să găsească Drum spre casa părintească

Lacrimi negre şi uscate Peste negura de sate Unde aşteaptă cruci pustii Paşii uitucilor copii …

89


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Casă

În casa ta mamă frumoasă A fost întîa mea casă A fost intîiul meu vis Intîia grădiniţă şi primul paradis..

În casa ta mamă de lapte A fost întîia mea noapte Întîul meu cuib parfumat Întîia masă şi întîiul pat

În casa ta mamă de dor Am învăţat să mă nasc şi să mor Am învăţat să plîng să zîmbesc Să tac sa-ţi vorbesc... În casa ta mamă prea blîndă Am primit mierea sfîntă Şi laptele iubirii curat Ce mă hrăneşte neîncetat

În casa ta mamă frumoasă Voi fi totdeauna acasă Voi fi totdeauna pierdut În liniştea de la început...

90


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Firul negru

Trandafirul negru Nu are parfum..

Nu are culoare...

Nu se vede acum...

Pentru că e noapte Pentru că e frig Pentru că în beznă Stau rănit şi strig Trandafirul negru Să va spun e greu

Trandafirul negru Este Tatăl meu!

91


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Iarna neagră

Vara a trecut fără să doară Floarea scuturată-n primăvară Dar acum cînd iarna urcă-n miez Mi-aş dori să pot să hibernez

Să uit noaptea frigului cu dinţi Care mi-i vînează pe părinţi Să nu văd cum ne-albeşte-omătul De-ne-am împietrit şi noi cu totul… Stiu că timpul e normal să doară Stiu că vine altă primăvară Însă nu sunt lacrimi nici cuvinte Să învie o clipă un părinte…

92


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Viscol de noapte

zăpada neagră a început să cadă pe trupul tatălui ce a plecat în noaptea viscolită de zăpadă în negura ce azi l-ar vrea uitat

zăpada neagră cade peste mine lent totu-ngheaţă fără să se vadă în coaja neagră care mă reţine stau împietrit ca omul de zăpadă.

zăpada neagră mă ascunde-n noapte şi nu găsesc răspuns la întrebări şi viscoleşte-n mine dinspre moarte iar spaimele mă rup în partu zări...

93


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Adînc

Aş vrea să pot să nu mai plîng Şi-aş vrea–n acelaşi timp să plîng Să fiu de stîncă în adînc Sau să vărs lacrimi ca un prunc

De-aş avea har să plîng uşor Nu m-ar durea toate ce mor Nu m-ar lovi îngrozitor Că-s efemer şi trecător

De-aş avea har să fiu de piatră Aş şti că toate trec odată Şi ca “Luceafarul”… aş trece Prin toate muritor şi rece…

Aş vrea să pot să nu mai plîng Eu cel ce-n noapte mă scufund.

94


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Pian

Poate că moartea e doar un pian Cu clapele sparte de nopţi fără şir În care dormim şi murim şi nu ştim …

Poate că moartea-i aproape… Doar un pian fără clape.

95


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări 1900

după filmul *The legend of 1900*

de-aş avea un pian fantomatic cu pînze aş naviga cu el peste întunecatul ocean aş opri în luxuriante insule ascunse unde păsări flamingo vin odată pe an

aş cînta simfonii minunate-n furtună şi rechini şi delfini împrejur ar dansa sub armonice valuri răsturnate sub lună între ceruri şi mare nebun aş valsa..

de-aş avea un pian fantomatic cu pînze aş pluti în derivă sub umbrele de stele către nord către sud cu velele strînse beat de muzica sfîntă a viselor mele

de-aş avea un pian fantomatic cu pînze m-aş ciocni într-o noapte cu un iceberg de nea şi căzut în adîncuri negre şi nepătrunse din abisuri de moarte îndelung aş cînta...

96


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Plecare

Adu tot echipajul pe punte Căpitane Ce dacă e furtună nebună azi pe mare Ce dacă fulgerele muşcă valul Şi s-a făcut ca un vulcan oceanul?!

Tata s-a întors în lumile stelare E vremea să-i lăsăm trupul în mare Chemaţi deci uraganele să-l plîngă Chiar dacă şi catargul au să-l frîngă!

Chemaţi un fulger aspru de lumină Să-i ardă trupul de păcat şi vină N-am să mai plîng..furtuna e deajuns Ne mătură rafalele de plîns…

Lăsaţi-i trupul lacrimă de sare Să se topeasca-n moartea muritoare Iar spiritul lui drept ca un catarg Să meargă către stelele din larg! Şi acolo sus va naviga-n idee Pe oceanele stelare şi lactee Adio Tata! Drum bun prin furtună… În sufletul meu jalea încă tună!

97


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Autoportret

Cu Borges de vorbă o noapte am stat Pojarul visului său m-a muşcat Poemele lui le-am rescris înc-odat’ Un labirint de gînd multiplicat

E Borges orb în umbră nevazut Eu sunt prezent, imperiul lui, trecut Şi-om ridica mereu ca la-nceput Pumnalul viitorului tacut.

Stau şi privesc la Tigrul-trandafir În ochii lui de foc abia respir Boges sunt eu degeaba mă mai mir Oglinda în care astăzi mă deşir…

98


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Pyrania

Sunt balaurul,centaurul Care înoată în marea de sînge Sărat care plînge Cu peşti nefireşti stupizi Cînd vrei să te sinucizi din ură imatură Să te muşti cu propria gură Ca un pyrania care-şi devoră talia Şi visele dus de abscisele Unor dorinţe ucise, imprecise,interzise Pîna ce scheletul rămîne Să adune ce-a mai rămas din raţiune Acvariul craniu Rîzînd nebuneşte absurd În turnul profund în care blînd ma scufund...

Spre moarte.

99


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Lacrima

E Mama o lacrimă în care aş vrea să dorm să dorm şi să plîng în nenaşterea de dinaintea muritoarelor vieţi…

100


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Anotimp ascuns

se-ngroaşă frunzele spre vară teii prizează parf de vise şi nu e nimeni să îmi ceară să redeschid uşile-nchise

şi ani trec uşor ca norii şi zilele se trec ca frunze în mine vechile podgorii rămîn de atita timp ascunse

iar păpădiile se umflă să sufle vîntul peste vise adînc în mintea mea apusă o pasăre cu aripi aprinse..

se-ngroaşă ploile spre vară teii se-mbracă în parfum eu macin în adînca moară magnolii tainice ..de scrum!

101


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări 444

O tată ce greu mi-e cu tine să mor Dar lava ce arde va fi pămînt roditor Şi iarba cea nouă va creşte curată Căci noi nu murim de fapt niciodată.

O tată ce rau mă doare trupul tău Care se mută în haos şi hău Şi tăcerea se închide ca un sicriu Şi nu mai vreau sa------------------

102


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Antiprimăvara

Urăsc această primăvară Care înfloreşte cînd eu mor E soare şi frumos afară Şi toate florile mă dor

Şi plînge-n mine toată iarba Crescută pe mormântul tati Şi am lăsat să-mi crească barba Pe zilele ca nişte gratii

Urăsc această primăvară Prea veselă cînd eu sunt gol Şi-n bezna ce mă înconjoară Abisului tot dau ocol….

103


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Testament

Tatăl meu de pământ S-a întors în Pământ Tatăl meu de cuvânt S-a întors în Cuvânt

Carnea lui a murit Ca să văd cine sunt Şi eu stau în cutremur Incapabil să plîng

Acum pot doar să tac Acum pot să mă îmbrac Să mă-mbrac în Pământ Să mă-mbrac în Cuvânt

Tatăl meu de pământ S-a întors în Pământ Tatăl meu de cuvânt S-a întors în Cuvânt!

104


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Operaţie

Doctorul mi-a tăiat cuşa toracică Mi-a spus :Îl vom îngropa acolo pe tatăl tău … I-am spus să sprijine cu grije sicriul Între inimă şi plamîn Să-l simt acolo cînd bate inima Ta-ta ,ta-ta,ta-ta… N-a fost nevoie de monument funerar Cicatricea operaţiei este în formă de cruce Iar eu ca orice fiu Port mereu cu mine numele tatălui meu.. Nu au fost complicaţii,nici efecte secundare Doar aşa cîteodată seara Mama mai zăreşte în lacrimile mele Zîmbetul lui…

105


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Fereastra înlăcrimată

ei şi visele se pot încărca de apă şi să plouă în sufletul tău şi inima să ţi se închidă ca o pleoapă peste sentimentul de hău

da şi ochii ţi se pot încărca de foc şi să plîngă cu flăcări de dor atunci cînd în soare nu e noroc şi nici un înger cu aripi de amor

dar nu te teme tu ai diamante în centrul inimii soare şi va veni un Arhanghel să poarte toate durerile tale ….

106


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Rău de primăvară

Tată de ce ai luat cu tine cînd ai plecat primăvara? Puteai să iei cu tine orice altceva Puteai să iei toamna,iarna chiar şi vara Dar de ce să iei primavara mea cu flori şi copaci şi iubire De ce să iei copilaria şi lumina Din vremea cînd în cîrca ta traversam oraşul Şi ne bucuram împreună că Soarele Zbura deasupra noastră De ce tată, de ce ?

Ai fi putut să aştepţi toamna Doar puţin să mai fi adăstat Pînă ce fructul iubirii s-ar fi maturizat în mine Pînă ce simplitatea si smerenia M-ar fi eliberat de floarea iluziei Şi ţi-aş fi putut da merinde pentru drumul de noapte Inima mea… De ce Tată, de ce?

107


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Rană

“O Mamă! dulce rană” din care m-am născut Ce rău poate să doară surîsul Tatei mut

Ce grea înmormântare în mine se petrece Ce comedie oarbă e viaţa care trece

O Mamă dulce rană din care eu cobor Tu ce mi-ai dat o viaţă învaţă-mă să mor…

108


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Lacrimă de piatră

Mamele toate stau albe şi aşteaptă lîngă o poartă Desperecheate cu inimi brăzdate de noapte Taţii de piatră, pruncii iar pleacă departe Viaţa lent seacă totul se apleacă spre moarte...

Mamele toate stau şi ne-aşteaptă sub pleoape Pruncii uituci garduri de cruci Azi uitate…

109


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Gradina

Isus era copil într-o grădină Juca şotron cu îngeri de lumină Şi cînd sulfa în soare păpădii Il imita o ceată de copii…

Nu era joc pe care să nu-l ştie Nu era pom sau cîmp sau colţ de vie Nu era lac sau gîrlă sau izvor În care n-a călcat al lui picior

Nu era nor pe bolta verii lină.. Isus era copil într-o grădină!

110


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Chitara de scrum

Am ars chitara Tată,femeia am gonit-o Caci nu mai pot de-acum să cint sau să iubesc Cu moartea ta o umbră se-ntinde ca o pată În trupul meu oglindă al celui ce-l jelesc…

Şi sufletul meu arde şi mintea am golit-o Şi nu mai am scăpare decît la Dumnezeu Cum să-nţelegi cu mintea că ce-a fost ieri azi moare, Că lumea o sa-şi uite mormintele mereu?

Am ars chitara Tată şi lacrimile-s oarbe Şi nu mai pot oglinda de-acuma s-o privesc Şi -n fiecare noapte mă-ngheaţă remuşcarea De-a nu-ţi fi spus prin fapte mai des că te iubesc…

111


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Ruga de sfirşit

Tatăl nostru care eşti în ceruri Ai grije de tatăl meu al cărui trup S-a mutat în pămînt Inveleşte-i sufletul în preacurate eteruri Şi învaţă-l să slujească Cuvîntului viu. Pâinea trupului său cel de toate zilele Lasă-l ţărînei astăzi Şi îi iartă lui greşelile toate Precum şi noi sărmanii îi suntem datori cu iertare Şi nu ne duce pre noi în ispita De a crede celui rău şi întunecimii morţii Căci al tău este trupul Şi Sufletul şi Duhul Al Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfînt Acum şi pururea şi-n vecii vecilor Amin

112


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări 5.CEREMONIA CEAIULUI (Marea Chinei) Chemarea simplităţii

“Tao este mare,cerul e mare,pămîntul e mare şi Împăratul este mare” “Tao e gol ca un vas” Tao Te King

113


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Ceremonia ceaiului

Ioanei

între frunzele care lăstăresc şi frunzele care cad între florile răspîndind parfum şi florile fulgilor de nea răspîndinduse-n aer între portocala soarelui răsărind voioasă şi aceeaşi portocală meditînd în apus între ploile calde de amiază şi ploile reci din miez de noapte E o ceaşcă de timp pe care o bem împreună iubito Pe farfurioara lunii mată Cu gîndul la viaţa noastră ce se mută tăcută în copii..

114


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări O ceaşcă de ceai

Secunda e o ceaşcă de timp Pe care o bei deodată şi-o reumpli mereu Fără să realizezi în beţia vieţii că esenţial şi etern Este gîndul de a-i savura cît mai profund

Gustul...

115


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Gheişă

şi dacă luna nu e, decît un strop de rouă

o lacrimă căzută din ochiul unui zeu care-a împietrit în bezna amăruie şi ne arată noaptea aceeaşi faţă nouă de gheişă care plînge zîmbindu-ne mereu...

116


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Ca lemnul necioplit

Cu mintea goală Cu inima plină Cu trupul străbătut de o lumină În care este linişte şi pace Ca peştele tăcut alunecînd Fără contrarii oarbe, fără gînd Ca un ocean deschis spre tot şi toate Trăind cu moartea simplu şi aproape Fără iluzii sau deosebire Un om trezit cumva din amorţire Dar cu nimic mai bun ,mai sfînt Decit alţi oameni pe acest pămînt Străin de teatrul gol din dosul frunţii Ca un ţăran mai prost ce ară munţii!

117


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Cîntec de adormit

spune-mi ochii tăi căprui or fi dulci sau amărui?

gura ta cu buze fine mai vorbeşte despre mine?

părul tău ca o cascadă zboară-n vînt în loc să cadă?

şi mai spune-mi mîinile tot au gust ca pîinile?

umerii plini de parfum mai miros a "nu ştiu cum"?

sînii ca nişte harbuzi mai sunt moi,calduţi şi blînzi? mai ai şolduri de cafea să mă dau cu sania?

mai ai trup de scos din minţi din zăpezi dulci şi fierbinţi?

să te iau în braţe-n somn şi să dorm, să dorm, să dorm...?

118


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Crin

Era frumoasă fata,tînără, senină,atrăgătoare

dar îşi dăduse cu atîta parfum

încît aerul din încăprere a rupt plasa de la geam şi a fugit....

119


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Sărut

S-au sărutat...

ea s-a urcat în primul tramvai el a rămas pe chei să mai deguste o vreme

gustul de fragi al sărutului ei...

120


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Drog

Te-am sărutat pe gît uşor şi fin Parfumul tău cu iz de portocală Mă face să mă-ntreb: Tu ai ştiut că şi plăcerea poate să te doară, Că şi iubirea poate fi un chin?

121


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări De la floare la fruct

Ai trandafiri în loc de sâni şti bine Dulceaţa lor adesea mă reţine Caci au mireasmă proaspătă de lapte Şi adorm în izul lor noapte de noapte

Tu toată eşti un fel de pară dulce Tot trupul meu ar vrea să te mănînce Dar nu mă satur să te gust şi nu mă pot opri Şi te iubesc mai mult zi după zi…

122


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Miez dulce

Iubita mea gîndindu-mă la tine Am curăţat o portocală vie Cu mare grije ca-n veşmântul ei Să ne iubim pe săturate Şi să-mpărţim tot miezul ei cu sete În dragoste gustată pe-ndelete

Acum de cîte ori văd portocale Visez la sărutarea dumitale Şi rău mă tot frământ şi mă-nvîrtesc

Să vin la tine iar ..să te cojesc!

123


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Cîntec de teiu….

E vremea teilor iubito Toată natura e un vis Cu dragoste plutesc în aer Fragmente mari de paradis

E vremea teilor iubito Parfumurile mă-ngrozesc Flori mici de tei perechi mă cheamă Să-mi amintesc cît te iubesc

E vremea teilor iubito Arome blonde cad din cer Beat de parfum privesc la stele Dar tot pe tine te prefer...

124


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Salată de fructe (de toamnă!) Dacă chiar ar fi să-mi pese Eu aş săruta cireşe! Dacă ai mai fi a mea Portocale aş dezbrăca!

Cînd mi-e sete îmi sunt dragi Buzele subţiri de fragi!

M-aş droga o săptămîna Cu parfumul de căpşună!

Cînd îmi amintesc de tine Mă desfăt cu mandarine! Însă toamna-i tot mai şuie Io-s bătrîn ca o gutuie Şi iubita uite-o ..nu e…..

125


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Magnolii

Magnolii de mai Aş vrea să mai stai Măcar un sărut Sub teiul tăcut

Ninsoare de tei Mai ştii ochii mei Amiezele calme Şi mîinile oarbe?

Magnolii de mai Mai ştii cum erai Ce ochi azurii Ce plete zglobii?

Mai simţi cînd respiri Acei trandafiri Mai ai în profil Parfum de copil?

Magnolii de mai Rămîi şi mai stai Măcar o-ntrebare Sub teiul în floare…

126


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Pojar de magnolii

Ce magnolie de vis Peste suflet mi-ai aprins! Bubă dulce de iubire Cu coajă de fericire Care nu se-nchide neam Cit în inimă te am

Ci-nfloreşte ca pojarul Sîngele ia foc ca jarul Te multiplică năuc Roi de-albine-n al meu trup Şi te faci miere idée Magnolie şi orhidee Ai să mă omori femeie….

127


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Casa de aer

Casa mea din vis este un cub de lumină Fără pereţi fără mobile fără nimic Doar aer, lumină ,dragoste Şi o ceaşcă chinezească de ceai... În palmele ingerului!

128


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Dimineaţa

Soarele şi-a ridicat privirea Ceasul din hol îi zîmbeşte Bucătăria e plina de lumină Iar din ochii tăi căprui Ca din cafea...se înaltă aburul iubirii!

129


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Parabolă

Ca un tablou de Dali e parabola lui Buddha În care un călător stă în marginea prăpastiei prins de o tufă Cu un Tigru deasupra şi un Tigru dedesupt Cu un şoarece alb şi un şoarece negru ce rod tulpina tufei Şi gasind în marginea de piatră o fragă o inghite spunînd: Cit e de dulce!

Şi cît de trist e că majoritatea oamenilor cad în prăpastie Unii de frica Tigrilor alţii nehotărţi pe care şoarece să îl alunge Alţii de spaima tufei care pare mereu că iese din rădăcină Alţii pur şi simplu din grabă Nu apucă să vadă măcar Fraga aceea atîta de dulce...

130


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Gol

E bine uneori să fii şi prost Oricite-ai şti să stai cu mintea goală Să nu-ţi exprimi părerea fără rost Să nu tot turui vorbe ca la şcoală

Să stai cu mintea goală ca o cupă Ca-ntr-o poveste zen din orient Ca să primeşti atent tot ce se-ntîmplă Şi să priveşti mai bine în prezent

Deci să nu rîzi de prost findcă el are Cum zice-o vorbă mintea odihnită Ci-nvaţă de la el să ai răbdare Şi să gaseşti acţiunea potrivită

Caci prostul şi-nţeleptul sunt lafel Un vas care păstrează-un gol în el...

131


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Geometrie

Liniile se aliniază

“Taoistului Huang Di”

Planurile se aplatizează Cercurile se incercuie

Sferele se inscriu în sfere

Lumile eterne se fac din lumi efemere

Pe clipa infinită alunecă ere

Principiul prim niciodată nu piere

Ci doar distruge,creează,aliniază,aplatizează,încercuie sfere Din lumi efemere….alunecă ere…nu piere….

132


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Nisip

Ca firul de nisip în Clepsidră Suspendat Cad Între Două deşerturi

Deşertăciunea deşertăciunilor… Timpul trece!

133


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Lupa

De-aş putea să spun ce-i timpul Dea-aş putea sa-l ţin în mînă Ca pe fulgul de zăpadă Ce în rouă se adună..

De aş întelege clipa Cu oceanul ei de oglinzi Şi de viaţă şi de moarte Ce nu poţi să le aprinzi…

Ei şi de-aş avea o lupă Să iau timpul să-l măresc Să-l întind să nu se rupă Să am vreme să trăiesc…

134


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Dansatorul

Mesteacănul tînăr balerin Dansîndu-şi crengile în cerul senin Atita de fin Atit de lin În vîntul viteaz de april Mi-aduce aminte de timpul deplin De trupul gracil de copil.... Îmi amintesc şi mă mir!

135


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Ceremonia ceaiului de iarnă

Vreme de o oră am băut ceaiul Acum nu ştiu am băut timp Am băut ceai? Gustul verzui să fie de la minute,de la secunde? Aroma să fie de la intervalul de linişte? Ceainicul fierbe ...

136


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări 6.POEME DE SCRIS PE ZID (Marea libertăţii) Chemarea străzii

“people write poems on the subway walls” Paul Simon

137


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Citaţie

Domnule Preşedinte al lumii te rog opreşte o clipă măcelul acesta Mă simt ca poet cumva ca ultimul inorog şi mă rog fără rost să am Răbdare în condamnarea generală căci E marea mai furioasă de la o vreme Ne ceartă în formă de Tsunami ne spulberă ca pe nisip E aerul mai puternic mai tare se ridică pe picioare de tornadă şi umblă Ca o moarte uriaşă prin new orleansuri şi prin floride pline de apă E tehnica asta supărată şi s-a întors împotriva noastră Şi nu e ţară în care războiul să nu vină să mănînce oameni pentru un strop de petrol Şi tot soiul de avioane lovesc turnuri şi lovesc oraşe şi seamănă bombe şi cad fără motiv Şi urlă Hiroshima şi Nagasaki şi orbeşte istoria şi frigul Sunt bombe care umblă pe străzi şi prin metrou şi prin case Sunt plicuri otrăvite cu spori şi bacterii Sunt boli şi rachete cu groază de cumpărat pe bani murdari Sunt avalanşe de zăpadă şi inundaţii şi erupţii şi oameni care se calcă-n picioare Sunt copii şi copii şi copii ai foamei ai sclaviei ai sexului murdar Sunt copii care ucid alţi copii din şcolile lor Sunt cancere şi side şi gripe mortale Sunt animale scăpate din jungle şi oameni animal ce vor să revină în jungle Şi toate astea se întîmplă concomitent Domnule Preşedinte Şi pacea de care ne bucurăm seamăna tot mai tare cu un razboi Seamănă tot mai tare cu o fugă printre explozii şi gloanţe Seamănă tot mai mult cu o luptă ,cu un concurs în care primii scapă iar ultimii mor… Domnule Preşedinte am declarat vinovăţia generală: Dumnezeu e vinovat primul că nu işi face treaba,nu ne mai apără şi chiar ne pedepseşte Planeta e vinovată că e agresivă şi violentă Clima e vinovată că aşa fără motiv se schimbă brusc împotriva noastră Oamenii de ştiinţă sunt vinovaţi că n-au inventat antidot pentru bombe,pentru arme Tările sărace sunt vinovate că sunt subdezvoltate şi deci necivilizate Arabii sunt vinovaţi că nu sunt crestini,negrii că nu sunt albi Copii sunt de vină că învaţă prea repede să tragă cu puşca Săracii sunt vinovaţi că nu înteleg nevoile economice ale bogaţilor

Zău Domnule Preşedinte al lumii daţi o lege ceva să se transforme razboiul acesta în pace Că ne-am săturat de cînd suportăm această pace care se tot preface în razboi!

138


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Cîntec

Corinei

Nu mai ai nici tu 18 ani Lumea se roteşte fiindca-i sferă Dar mai sunt oceane şi vulcani Şi nori de cristal în atmosferă Mai cad buzdugane din castani Şi e-n toate-un început de eră Şi-i o bucurie calmă-n toate Nu mai ai nici tu 18 ani Şi-mpreună spunem.. nu se poate!

Nu mai am nici eu 18 ani Timpul are dinţi de cremalieră Dar mai sunt privighetori, platani Şi lumini în salturi de panteră Mai cad evantaie din fazani Şi mi-e trupul plin ca o fructieră Cu o bogaţie peste poate Nu mai am nici eu 18 ani Dar am amintiri catifelate…

139


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Absenţă

dimineaţa plouă în oglinda din baie şi în maşina de spălat se învîrt rechini şi meduze în spuma TIDE impecabil de curată odata cu spuma de bărbierit îmi curge de pe faţă surîsul şi un şarpe laş îmi zîmbeşte din oglindă aşa că mă grăbesc spre uşă, spre servici în liftul care coboară e plin de femei goale în metrou trec neanunţate tragedii zilnice şi eu nu mai găsesc faţa mea de 30 de ani surîzătoare şi telefonul celular al muzei sună mereu ocupat...

e clar e toamnă eu mă uit prea mult la televizor merg prea mult la servici manînc prea mult dorm prea mult şi în general traiesc prea mult fără iubire...

140


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Drumuri

timpul e singurul cerşetor pe care nu-l pot refuza şi îi dau din sîngele meu cîte puţin stau de vorbă seara cu televizorul vrăjitor şi el îmi ghiceşte şi îmi arată în faţa ochilor tot felul de poveşti în care voi juca sau am jucat şi eu

telecabina m-a urcat în piscul iubirii şi acum coboară şi eu trăiesc cu capul întors către vîrf acum voi număra numai stîlpii 40,50,60 dacă nu se va rupe cablul între timp

scotocesc prin pubelele cu informaţie în căutarea unor sentimente proaspete mă sprijin pe copii mei ca pe doua beţe de schii şi ei mă ajută să alunec la vale

dar totul e bine , aerul e tare brazii înalţi zăpada afînată şi cine ştie între avalanşă şi prăpastie poate voi gasi o pîrtie către cer...

141


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

_18.00 S-a mai terminat o zi de lucru după ce toată ziua am încercat să fug în toate direcţiile ca un trist personaj hazliu de desene animate.. Telefonul s-a liniştit şi el şi stă ca un motan ghemuit în el însuşi,calculatorul îşi înalţă fruntea lui inteligentă privind visător undeva în viitor Colegii fac şi desfac bisericuţe antristress de birfă şi haz. N-am terminat nimic ,n-am început nimic doar am continuat să joc rolul acesta zilnic şi chiar acum pentru o clipă îmi pare că am înteles ceva foarte important, ceva covîrşitor de serios despre mine şi viaţa mea-a noastrădar se deschide o uşă din senin, uit şi plec acasă zîmbitor şi trist ca totdeauna....

142


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Rătăcire

mă trezesc dimineaţă,îmi scot cu grije în baie ochii din orbite îi spăl cu siliconul duioşiei îmi lustruiesc cu grije dinţii ca pe nişte gloanţe în fond sunt singurele mele arme de atac , îmi las barba să crească ca să-mi acopăr grimasa nefericirii şi plec apoi la servici ca să donez porţia zilnică de sînge comunitar în contul comun destinat marilor vampiri particulari de guvern şi de stat. sunt un tip activ cumsecade rezolv probleme diverse şi multilaterale dau sute de telefoane, comunic cu alţi donatori ca mine , mă lupt,ajut ,iubesc şi mă risipesc în caruselul zilei ... familia mă aşteaptă acasă cuminte şi harnică gata să primească şi ea partea mea de combustie atit de necesară incălzirii locuinţei ,aprinderii aragazului pentru hrana zilnică cu naturaleţe şi gingaşie pentru că nu au nici o vina din moment ce eu am hotărît că e bine aşa … ei şi întimp ce ca Shiva cu nenumarate braţe dansez iata cu realitatea în timp ce sentimentele mele rid-pling fără oprire mă simt forfecat inexplicabil de o inepuizabilă singurătate şi seara înainte de somn după ce îmi scot cu nepăsare globurile oculare îmi aduc aminte că ar fi trebuit totuşi să plîng dar acum e prea tîrziu pentru că ochii mei se odihnesc holbaţi uitaţi pe etajera din baie...

143


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Model foto

Vezi întîi trebuie să te dezbraci complet. ca fotografia să te reprezinte pe tine trebuie să fi tu în lumină fără haine..

Acum te vom rade,tot părul tău te ascunde pe tine, te animalizează cumva Vezi acum eşti un bărbat viril expus privirilor,ai mister,forţă Şi ca să mergem la esenţă vom face să se vadă numai trupul şi chipul Braţele,picioarele sunt oricum nesemnificative Vezi punem două spoturi, unul pe chip şi altul pe sex În fond ce eşti tu.. un chip ,o persoana şi un sex, o radacina

Acum mergem mai departe Chipul tău se reduce la o frunte şi ochii aceia mari Iar sexul în erectie , ca o declaraţie de virilitate va completa întregul

Vezi asta eşti tu.. fruntea, ochii aceia verzi minunati Şi imediat sub ei sexul în erecţie Ăsta eşti tu dragă, Un bărbat al zilelor noastre!

Loredana! Vino iubito să vezi ce portret sexy şi genial am facut!

144


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Poem tardiv

in memoria lui Motu Pittis

Dacă stau şi mă gîndesc bine nici eu nu înteleg de ce scriu Pe pereţii acestei nopţi de hîrtie igienică în care nu e loc Să ne oprim din alergarea oprimantă care ne bîntuie tricoul Cu Pall Mall şi viaţa în general trecatoare prin care navigăm

O poezie este un fel de emisiune radio pe care o faci singur Aşteptînd să treacă ani lumină pîna ce cineva undeva va citi Obosit şi fără chef pasta confuză de cuvinte goale şi mototolite În care ai vrut tu să laşi budinca unor sentimente inexprimabile şi mute

Şi acela se va întreba de ce citeşte prin cămaşa înserării Inepţiile acestea şi tot calabalîcul literar şi suprareal din care Bicicletele secolului trecut şi-au făcut roţi frumoase cu spiţe schimbate De la o generaţie la alta pîna să vină viscolul secolului ăstuilalt în care nu mai e nimic de spus

Dar dacă totuşi mă opresc şi ciocnesc cu veioza un pahar de vodkă Şi dacă interpretez aplecarea ei spre neorealism şi tacuta ei reverenţă Sunt sigur că printre tastele calculatorului se va mai găsi o virgulă Care să despartă cuvintele care trec unele pe lîngă altele fără să-şi vadă în adînc Înţelesul…

145


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Statică

colegilor de servici...

Pe geamul de la servici se vede zidul ce ne desparte de vecini Pe acel zid lat de o palmă trece zilnic o pisică tărcată alb-negru

Zilnic cam la aceeaşi oră pisica trece pe zid dintr-o curte în alta Şi eu ştiu că incă o zi-noapte a trecut cu paşi de pisică Între patul cel alb şi biroul cel negru În care stau ca într-un sicriu funerar egiptean Pazit de pisica timpului ce toarce Pîndindu-mă să nu evadez dincolo de zid...

146


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Poem scris pe vint

Zadarnic scriu Nimic nu va rămîne...

Şi dac-un cititor va înţelege De umbra scrisului să nu se lege Ci să traiască zborul vieţii clar Să dezenezi nisipul e-n zadar!

147


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Zîmbetul interior

Spune-ţi acum:

... prietenilor mei

De azi sunt în concediu pe viaţă Mă bucur de fiecare zi ca de ultima zi Imi păstrez ca în copilarie zîmbetul interior Şi voi fredona de cite ori mă plictisesc ceva vesel Voi uita graba pentru că în fiecare secundă se ascunde o ora Voi uita nerăbdarea pentru că oricum toate se rezolvă singure Voi uita enervarea pentru că cerul senin se ridică dincolo de nori Voi dăruii mai mult pentru a fi mai fericit Voi iubi mai mult pentru a fi mai iubit Voi medita şi mă voi ruga pentru a deveni mai tăcut Voi dărui timpul meu celor dragi pentru a fi mai draguţ Mă voi bucura de realizările şi darurile cele mai mici Mă voi oferi celor ce au nevoie de mine Mă voi împlini împlinindu-i pe ceilalţi Îmi voi aminti că nimic nu poate murdarii un ocean Îmi voi aminti fericirea vacanţei de vară Îmi voi aminti sensibilitatea copilarească a fericirii de a fi viu Voi uita banii,ambiţiile,dorinţele fără saţ şi neîmplinite mereu Voi uita dispreţul,superioritatea gîndul că toţi sunt idioţi afară de mine Voi uita nevoia de a avea tot mai multe posesii care sa-mi posede atenţia,timpul Voi uita impresia că sunt nemuritor şi atotputernic Cînd de fapt sunt trecător ca o floare,ca un pom,ca un fluture... De azi nu de mîine dansează fericit că eşti încă sănătos Că eşti încă în viaţă,că ai încă iubiţi,copii,prieteni apropiaţi Că ai avut o zi plicticoasă în care nu s-a întimplat nimic În timp ce alţii au avut o ultimă zi plină de dezastre... Că incă poţi să alergi,să iubeşti să fi om în relaţie cu lumea Cînd alţii stau chinuţi de handicapuri şi boli... Că ai cui să dărui toată zbaterea ta, toate reuşitele şi dezamăgirile amare Cînd alţii sunt singuri cu amintirile lor... Că încă poţi primi pe mail acest poem de la un prieten În timp ce milioane de oameni nu ştiu ce este un calculator.. De azi, nu de mîine schimbă viaţa ta de acum Pe o viaţă mai senină plină de voioşia şi prietenia unui delfin...

148


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Shreck

Shreck iubito este un căpăcun pe la 40 de ani Care ca şi mine stă în mlaştina lui din pădure Dezamăgit de răutatea lumii, obosit de muncă şi usor lipsit de satisfacţii... Un măgar îl cam deranjează cam cum mă deranjează pe mine Copiii dupămasa, insă nu este decît natura lui de truditor plictisit şi mecanizat care îl deranjează. Şi pleacă el "la lupta cea mare" cu sistemul Însă Regele are toate atuurile aşa că Îl trimite sa-i aducă o prinţesă adică îl pune sa-şi regasească Iubirea pierdută în lupta cu monotonia de zi cu zi...

Ei, Shreck reuşeşte să elibereze o prinţesă în ciuda balaurului din vintre Care ar vrea el să înghită multe prinţese din multe povesti... Şi iată că Shreck ca orice bărbat între 40 şi 50 de ani regăseşte o vreme Bucuria de a trăii alături de o prinţesă tînara care ciudat Noaptea se transformă într-o căpcăună ca şi el, mai grasă, mai casnică Mai înţelegătoare şi mai dezamăgită de iluzia unei păduri transformate lent şi ireversibil în mlaştină. Ei dar deznodămîntul e aproape, Regele cere prinţesa " în regie" iar Shreck este răvăşit în biserică unde nunta se pregăteşte cu toată imageria romantică ... Deodată brusc Shreck se decide, eliberează Balaurul care face ferestrele Bisericii zob Şi eliberat de toate constrîngerile morale şi religioase Shreck alege Iubirea şi fuge călare pe Balaur în colţul de pădure rămas neocupat de mlaştină ... Povestea se termină cu un concert de rock însă uită să ne spună dacă Shreck E fericit ,dacă prinţesa rămîne prinţesă sau se transformă iar în casnică grasă şi realistă Dacă Balaurul este un măgar ca toţi bărbaţii sau e o Balauriţă care caută Şi ea o ieşire din mlaştină... Dar ce mai contează? Important e că Mac Donalds va pune în vînzare Jucării cu personajele poveştii şi că astfel copii vor fi fericiţi ...pînă la adînci bătrîneţe!

149


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Locomotiva

pt.Petre

Dacă aş avea o Locomotivă cu aburi Aş pleca cu ea în jurul pămîntului Aş face-o să scoată numai nori de abur alb Şi scîntei frumoase roşii la roţi Aş lua în călătorie toţi copiii gratuit să-i duc prin lume I-aş lustrui trupul negru cu ulei să strălucească Ca trupul unui cal frumos şi tînar Şi aş dărui ceai tuturor prin gări şi în parcurs Un ceai special cu răvaşe-poeme scrise direct pe Farfurioara albă şi dulce de porţelan... Dacă aş avea o Locomotivă cu aburi Aş urca munţii cei mai înalţi Aş face-o să meargă cumva şi peste oceane Şi să alerge fericită peste dealuri şi valuri rotunde Prin desenele copiilor de grădiniţă Prin visele copiilor mici ,mici Pînă departe la capetele lumii la poli Acolo unde pămîntul e mai aproape de lună Ca să-i fac o rochie frumoasă de mireasă din abur Şi apoi evident cînd aş face-o să şi zboare Aş pleca cu locomotiva mea prin Cosmos Ca Einstein cu viteza luminii ca să pot să mă întorc Înapoi copil vesel şi viu şi îndrăgostit pe viaţă de locomotive...

150


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Chitara

Pt.Bogdan

Pentru bărbat cel mai frumos e trupul femeii De-aia insulele frumoase poartă nume de femei Ca şi locurile mai frumoase din lumea asta... Dar cineva care ştia treaba asta a construit o chitară Vocea ei aduce cu ea vîntul şi marea şi trilurile păsărilor Forma ei imită trupul vălurit al femeii Lemnul ei sincer miroase a pădure de demult şi a plaje...

Chitara este un fel de cupă în care bărbatul Işi poate păstra sufletul său tînăr În care îşi poate păstra visele de inorog din tinereţe În care işi poate pune amintirile dragi Pentru un bărbat cel mai frumos obiect e chitara Dacă o iubeşti nu vei fi dezămagit niciodată...

151


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Scufiţa roşie azi

Scufiţa roşie s-a mutat în capitală Şi Lupul o aşteaptă zadarnic pe centură Bunica a murit,pădurea s-a tăiat de mult Iar Vînătorul s-a căsătorit cu o femeie matură

Nimic n-a mai rămas din vechiul basm Mama Scufiţei a plecat la cules de căpşuni în Spania Lupul a trebuit să se înscrie într-un partid Iar Scufiţa Roşie se pregăteşte şi ea să plece în Italia...

Ea chiar s-a schimbat cel mai mult Poartă fuste mini şi decolteu şi bikini Vrea să se facă cîntăreaţă sau model sau vedetă Şi umblă cu un italian într-un vechi Lamborghini

Păcat că a murit Bunica cu casa ei de lemn Ea ar fi putut s-o înveţe cîte ceva despre ţara ei Chiar şi Vînătorul ar fi putut s-o păzească De primejdiile care le ameninţă azi pe femei..

Dar aşa Scufiţa va pleca în curînd în Italia Unde va învaţa să zică: "va fa-n culo" şi "bon giorno" Şi-n lipsă de bani se va căsători cu un bătrîn Sau va servi în stradă sau pe casete porno...

Dar să sperăm că totuşi scufiţa e o fată cuminte Şi se va angaja să îngrijească nişte bogaţi bătrîni Şi astfel povestea o va duce iar la casa bunicii Care-a murit în sat lîngă pădure şi-a fost gasită după trei săptămîni...

152


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Albă că televiziunea

Albă ca zăpada este vedetă de televiziune Umblă în rochii frumoase şi lungi ca-n poveşti Cînd zîmbeşte ea se extaziază o întreagă naţiune Conduce un jeep japonez căci azi nu se mai umblă-n caleşti

Mama vitregă a rămas în oraşul mic şi prăfuit În timp ce Printesa noastră a venit în jungla din capitală Doar o ziaristă-vrajitoare de la un ziar de scandal a dibuit Că Alba ca zăpada în realitate e o tipă nasoală

Cu banii pe care i-a cîştigat ca vedetă la televiziunea în culori Albă ca zăpada şi-a construit o viluţă cochetă în pădure Unde e “deservită” de vreo 7 pitici servitori (şi vreo 3 muncitori!) În timp ce ea pe marginea piscinei mănîncă fragi şi mure

De prinţi n-are timp că e mai mereu ocupată Deşi mai iese noaptea,discret şi cu cîte-un bancher Printesa noastră e tot timpul albă şi imaculată Deşi spune lumea că în viaţa privată e o tigroaică cu colţii de fier

Desigur că totuşi se întimplă ades Ca mărul audienţei de antenă sa-i stea în gît Şi atunci măreşte decolteul pune fetele să renunţe la dress Iar dacă nu e ascultată-n platou chiar face urît!

Şi uite aşa fata noastră prosperă în imagine şi Înr-o zi se căsătoreşte cu-n “lover” bogat de pe aici Şi trăieşte fericită pîna la adînci bătrîneţi zi de zi Servită de soţul ei frumos şi distins şi de cei 7 sau 10 pitici...

153


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Chef de joacă

Am primit un mail într-o vineri, cu Stan şi Bran care dansează. Stau şi mă uit la ei veseli şi caraghioşi atît de umani şi de simpli. Poate ăsta este sensul vieţii să continui să dansezi şi să bucuri Oamenii mult după ce tu ai încetat să exişti.. Poate că ăsta e sensul vieţii oricîte furtuni şi ploi ai înfrunta Să continui să dansezi... Şi să rîzi!

154


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Timpul… probabil

să fii fericit cînd vii la muncă să fii fericit cu lupta din zi să fii fericit cînd problemele urcă să fii fericit că poţi fi

să fii fericit cînd ploua cînd ninge cînd vremea afară nu e cum ai vrea să fii fericit de tot ce te-atinge de orice situaţie bună sau rea

să fii fericit cînd durerea te arde cînd pierzi ce-ai crezut că e tot ce mai ai să fii fericit de tot şi de toate şi-n sufletul tău să rămîna tot rai

să fii fericit că ai cerul pe umeri să fii fericit dac-o zi ai iubit să fii fericit dacă rănile-ţi numeri iubeşte ,trăieşte şi fii fericit...

155


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări ADAM (poem SF!)

Dai drumul aparatului video Şi el îi aduce instantaneu Pe părinţii din trecut Care spun : Adame bagă De seamă ai să rămâi singur Şi-are să-fie rău… -Adame fii ordonat şi nu te mai tot uita la televizorul ăla, şi nu ne mai demonta toate lucrurile din casă Adame Închizi aparatul pentru că Şti înregistrarile pe deasupra Vocile lor îţi adorm încolăcite-n ureche.. Stai pe sofa Televizorul te priveşte în ochi Ca un câine inteligent Îţi linge faţa cu limba lui Colorată Se ţine după tine prin casă Toate obiectele inteligente Au ceva să-ţi spună Ceva foarte important, computerul Cu vocea lui de metal te Anunţă că afară sunt 25 de grade şi Plouă, maşina de gătit întreabă Adame ce să-ţi gătesc? Ventilatorul zboară ca o Viespe în jurul tău Radioul rage agresiv Cumpăraţi Motorola, jucaţi La cursele, de supercai… Vocea de metal zice baia ta Adame e pregătită apa are 38 de grade Ai nevoie de mine ? întreabă Maşina de sex Pune-ţi casca pe cap şi poţi Avea oricare dinte cele 10000 De femei pe care le am în memorie Telefonul şi el zice – Adame Dă telefon părinţilor la 5 Şi te-au căutat de la IAM, dar Ea nu a sunat Care ea ? te întrebi în gând Pe semne că prietena ta De acum doisprezece ani Adame vezi Adame şi Adame Adame Adame Adame Adame

156


Alergi la tabloul general Şi decuplezi toţi aceşti monştrii De plastic mincinos Te aşezi pe covor şi respiri uşurat Numai ventilatorul continuă Să-ţi dea târcoale (el are baterie) Şi nu-ţi pasă, deschizi ferestrele Şi brusc îţi vine o idee Te îmbraci şi ieşi pe fereastră Mergi prin iarbă desculţ Ploaia a stat e soare Şi ai ajuns la trotuar Mergi fericit pe asfaltul fin -Adame unde mergi? întoarce-te în casă E periculos, întoarce-te Şi mergi cu maşina dacă vrei Strigă maşina poliţiei Adame Întoarce-te sau vom fi nevoiţi Să tragem doar şti Legea II… Te întorci spre maşina şi spui Trage ! Hai Trage ! Doi roboţi aleargă spre tine Hei oameni : strigi tu Vreau să văd oameni, Vreau să văd un bărbat O femeie, un copil, orice Vreau un om! strigi tu Disperat dus de braţele reci Ale roboţilor de spital Acolo unde medicul robot Îţi va face din nou o injecţie amnezică Ţie, ultimul om ramas viu după razboiul acela murdar.. Ultimul om Botezat cu ironie cândva ….Adam.

157

Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Alice înTara Fanteziei (basm SF)

A fost odată că niciodată o fată pe care o chema Alice… Ei copii mosului ,dar cine mai are azi rabdare să citească povesti… Tu Calculatorule calculeaza, Tu Filmule deruleaza-ti imaginea hai…

în prim plan Femeia înconjurată de monştrii, pentru că fundalul e întotdeauna cotropit de monstruozitate, de teama ancestrală de sudoarea maimuţei lui Darwin. Lînga ea racheta,robotul,procesorul,eroul cu muşchi de titaniu…

şi basmul începe simplu, apar superpaienjeni şi supermani, Tarzani şi Rahani în ţinuturi uitate de timp, argonauţii stelelor,femei în atomul de aur, morţi care ies din morminte, Dr.Frankenste şi Metropolis dupa care totul prinde să se rotească în jurul unor planete: Planeta maimuţelor, Planeta Arakis, Solaris… şi brusc începe Războiul Lumilor în ziua în care pămîntul va sta pe loc şi cad de sus megacelule şi superviruşi , o lume nouă strălucitoare, femei libelule cu ochi de diamant şi findcă lumile se ciocnesc: Comete,comete,comete… Apoi Einstein şi Universul,începe războiul rece Umbrele timpului ,patrula glactică Cosmosul obsedat de muşcătura Zeului Negru… Eu robotul în noua religie făcută din imagini şi praf de stele O beznă mai beznă decît iţi poţi inchipuii, oameni strigînd: Marţieni plecaţi acasă!Go home! cînd instantaneu se deschide usa către vară unde asteaptă soarele gol Pe tărîmul miturilor proaspăt fardate Unde vin stelele şi Stăpînul Dragonului,Nemuritorul, Delfinul Adîncurilor Spaţiale… Timpul apoi se comprimă, şi sistemul solar ca un CD s-a rotit şi cînta: Interzis oamenilor! Sfîrşitul eternităţii! Lucy în cer cu diamante!Across the Universe!

158


Max Nebunul! Iata! fără gură şi totuşi să strigi Fericirea e o armă fierbinte Haosul pregatit să ucidă Ubik,Ubik,Ubik Mii de spirale de AND şi clona perfectă a Mîntuitorului Dunei! Apoi vine secventa finala: Alice în ţara Nebunilor Asimov şi Barbarela Borges şi Big Bang Bradbury şi brainstorming Burrough şi deriva continentelor Casares şi C= 300 000 km/secunda Campbell şi Cernobil Clarke şi calcule multe Cummings şi Dylan Franke şi Harlan Harlem şi Hugo Harrison şi Heinlein Hiroshima şi Klein Kafka şi Kalasnikov Lovecraft şi “Love,Love,Love” Niven şi Ninive Nivea şi Poe Poeme şi Rubik Sexxx şi Soarele Struguri şi Strugatski Tancuri şi Tien an Men CSI şi SUA Van Gogh şi Van Voght Vulcani şi Jules Vernes Welles şi War Wall şi Welles Weels şi Will Smith When the atoms failed When the future dies When the worlds collide When the words go hide… The End

159

Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

De la3 la 8

“Ingerului Gellu Naum”

Ea se afla într-o poziţie pur incandescentă.Era frumoasă. Provocă la dragoste.Ah, de fapt era un tablou! -Eşti atît de frumoasă zice el.Privesc tabloul,ea-l mangaie pe par. De cand eram puşti te iubesc.Pe atunci tu erai regina cartierului. Sufeream .. Ea se afla în aceeaşi poziţie incandescentă. Nu era tablou, trecuse ceva timp şi ea provocă la dragoste un tip chelios, sters apărut de undeva din afara imaginii. El profanează incandescenţa ei .El e incandescent prin nepotrivire. Ea spune - stai, am uitat. Merge dincolo şi apare firesc cu un cap de femeie bătrînă în mîini. Acum vom fi impreuna..... El se şifoneaza, se pierde. Nu o mai poate avea. Se topeste din cadru. Eşti atît de frumoasă zice el. E brunet, are păr lung. Pe atunci erai numai frumoasă, acum eşti femeie, parcă aş strînge în braţe un tigru..... Ea locuia intr-un vagon. îl conducea pîna la scara vagonului. Mereu am impresia că pleci, zice el. HAI să MERGEM !mă ridic şi eu . în stînga mea stau trei tineri. S-au plictisit, în fond toate filmele porno sunt la fel, aceeaşi obsesie. Afară le zîmbesc. Fetele sunt tinere, să tot aiba 18 ani, băiatul este de vîrsta mea, e simpatic. Facem cunoştinţă. Kid zice el, ea este Şeea iar ea este Kimostakovici.mă prezint. Nu v-a plăcut zic. în oraşele de provincie nu prind niciodată filmele porno zice. Să mergem. Orasul este curat, e vară, ieşim spre periferie am impresia că ne cunoaştem de mult. Fetele ciripesc, sunt vesele. Seea îl place pe Kid.Kimostacovici e atat de plăcută. Zice haide să facem ceva deosebit. Toate zilele sunt la fel. Am impresia că vom fi înconjuraţi de o tihnă searbădă. Asta este strategia timpului, la început te bucuri, zice că nu se întîmplă nimic, bine că nu am necazuri şi hop te uiţi în oglindă ca-ntr-o apă zbîrcită. Nu vreau să îmbătrînesc..... Hai să facem ceva deosebit. Zic repede de teamă să nu mi-o ia altcineva înainte. O expeditie ! aşa ca-n "Aventura" lui Antonioni, vom pleca chiar azi. pîna la Ocean sunt 6000km.Kid e bucuros. De mult visam aşa ceva zice. Mergem spre apus, suntem fericiţi. Fetele ridică punţi de frumusete între lumină şi păsări.Kimostakoviki zic te iubesc. Ea îmi sare în braţe cu trupul drept şi mîinile desfăcute larg, îi simt trupul mic, părul lung şi brunet ocrotindu-mă. ştiu zice de cand te-am vazut am ştiut. Eu am mai văzut filmul ăsta îi spun la ureche - am intrat mai tîrziu, în momentul în care el îi spunea la ureche ceva lui Kimostakoviki e un film frumos, poetic, mi-a placut mult....Ea nu spune nimic. ca şi prima dată, în film.Ai citit ceva de Gellu Naum? mă întreabă.apoi mă sărută şi cădem amîndoi în iarba. Am citit îi spun. Eşti tare frumoasă.Provoci dragoste ştii ? Am stiut de cand te-am vazut - zice.

160


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Doina

Românie ram şi ie Rai bătrîn, nevinovat Răstignindu-se de vie De-un mileniu neîncetat Ţara laptelui şi-a mierii Jefuită de Împăraţi Jertfă dînd mereu din mieii Ce se nasc sacrificaţi Ţara lemnului şi-a pietrei Ţara munţilor modeşti Ţara pâinii şi a vetrei Ţară plină de povesti...

Românie rîu şi cruce Rai senin nevinovat Ţara troiţei din răscruce Şi a dorului curat Românie gură mică Rai bătrîn necolindat Care-ncet încet se strică Şi se lasă întinat Ţara zimbrilor şi -a verii Ţara lupilor semeţi Ţara urşilor tacerii Ţară plina de poeţi….

161


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Ouă de dor

Emigrantule care eşti Doar o pasăre plecată în ţările calde De teama iernii de la noi şi din noi Tu care visezi noapte de noapte Raiul anapoda din care ai fugit Aşa cum fiul îşi visează de dor Mama mutată în umbră Ai să te întorci ştii prea bine Într-o tîrzie primăvară Ca să depui din nou aici acasă Oul visului tău, Pentru că sufletul tău Nu poate trăi fără să clocească Ouă de dor.

162


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Nostalghia...

celor ce se trudesc sa ne faca sa ridem.. De dimineaţă m-am trezit cu o lacrimă în braţe.

La început n-am stiut ce şi cum Apoi mi-am amintit că e octombrie că ploua vînăt Şi m-a prins o nostalgie ciudată după comediile vechi Îmi venea să plîng-imi vine şi acumPentru veselul Alberto Sordi, Pentru prea fericitul Fernandel, Copilaroşii Stan şi Bran Inconştientul Norman, Sărmanul Chaplin, Bucolicul Benny Hill..... Toţi duşi în lumea apoasă a nopţii Toţi făcîndu-ne încă să rîdem cu lacrimi... Ar trebuii ca toamna prin octombrie să se instituie O zi a Sfintilor comici, o sărbătoare a rîsu-plînsului O zi în care să plouă trist-obligatoriu! Şi în care să putem liniştiţi să ne plîngem Trecutul şi copilăria şi visele şi amintirile Şi eşecurile şi prietenii duşi şi durerile Din comedia asta de viaţă! Şi satu cu lacrima-n braţe şi nu ştiu cui s-o dau!

163


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

7.COPIL ÎN EGIPT (Marea Roşie) Chemarea Cuvîntului

“şi a binecuvîntat Dumnezeu ziua a şaptea” Facerea 2:2

164


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Poem alchimic

Am vorbit cu tigrul nopţii de sînge Ce în curînd va veni să mănînce Timpul meu dulce de tinereţe Ce iată m-a părăsit cu blîndeţe

Apoi sigur dragonul palid de os Va muşca dureros Timpul metalic cu o sută de feţe Ce mi se deschide spre bătrîneţe

Iar apoi spre sfîrşit Pasărea Phoenix va fi şi venit Să mă înalţe spre rugul din soare Unde renaşte orice fiinţă ce moare…

165


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Re-creere...

sunt zile cînd sunt numai trup cînd clipele din carne-mi rup cînd nici să mai vorbesc nu pot cînd cenuşiu sunt peste tot sunt zile cînd mă descompun cînd lucrurile se opun cînd nu fac nici un lucru bun cînd mă repet şi mă amîn..

apoi deodată într-o clipă cenuşa naşte o aripă trupul uscat învie iar şi totul este plin de har

şi simt deodată totul pur tot raiul diafan din jur şi ca un Phoenix renascut iau viaţa iar…de la început…

166


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Sămînţa

Am dat foc pădurii şi pădurea a crescut mai înaltă

Am secerat iarba şi iarba a plîns şi a crescut iarbă nouă

Am tras brazda pe cîmp şi n-am semănat nimic dar au crescut maci şi a crescut grîu

Am otrăvit lanul cu acid şi lanul a ars şi lanul a crescut din nou după un an

Am topit totul pe o rază de zeci de kilometrii şi nici după 20 de ani totul arată la fel de parcă n-ar fi fost nici o ucidere ,nici un ucis…

şi toate astea pentru că sămînţa strînge în ea mai multă viaţă decît ar putea ucide 20 de armate şi toate astea pentru că sămînţa ascunde în ea un har şi toate astea pentru că ea sămînţa este un suflet care se vede….

167


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Hipopotalamus

Mi-am cumpărat un hipopotam Care-mi cîntă ti-ri ta ta tam Eu stau pe el ca-ntr-un pat Cît el înnoată în Tigru şi Eufrat

E bine să ai un hipopotam Dintr-un ţinut mesopotamian Care să te plimbe încet cu răbdare Pe fluviile lumii spre mare Eu însumi sunt un hipopotam Închis în propriul hipotalam… Călătorind fără încetare Către Delta luminii din Soare!

168


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Sun looking egiptian eye

I am the sun with wings I know everithing what it means I am all the life that I share With everybody and everywhere I am the light of the night I am the way of the day I am the heart of the life I am the eye of the sun The God All Mighty’s Son!

169

pentru Ana Camelia Crirstea


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Mu-Zee

De unde vii tu fecioară de aur Adusă din nori de-un centaur Răpită de Zeus în formă de taur Ascunsă în Turn de-un Balaur?

De unde ştii tu ce ochi are-n frunte Un Munte? De unde ştii că în sîngele meu Înnoată un Zeu?

De unde ştii prefixul ce-l cere Sfinxul Înfipt în Egipt? Ai fost tu cîndva Piramidă şi Templu Să pot acum să te contemplu?

Ai fost cîndva o amforă spartă Să mă scufund după tine în Marea Moartă? Ai fost cîndva preoteasă oracol Să poţi să mă-nveţi un miracol?

De unde vii tu?

170


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Hermes

Eu sunt călătorul prin stele Neguţătorul Hermes înaripat Milionar de galaxii şi nove rebele Din Universul uşor ondulat

Eu vin cu viteza luminii Spre roşu virez… doar puţin Atîta vreme cît înfloresc trandafirii Sub cerul infinit de senin

Eu am sentimente stelare Şi vin pe quasar de-a călare Şi înalţ cu mine în Universuri oprite Prinţesele acestei lumi adormite

Eu sunt purtător de cuvinte Al lumilor albe şi sfinte Din centrul Căii Lactee Preot al luminii-idee!

Eu sunt călatorul prin stele Neguţătorul Hermes înaripat Ce îmbrac în cuvintele mele Universul acesta oarecum deplasat…

171


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Androgin

Fată de vis cînd totul ne desparte Cînd zidul dintre noi e infinit Trăim extaze între cer şi moarte Fără început şi fără de sfirşit

Te am în gînduri şi te am în sînge Dar eşti departe dincolo de vis Şi sufletul şi carnea rău mă strînge Orbecăind cînd iad cînd paradis

O moarte dulce o beţie înaltă Mi-e inima furtună şi abis Imaginea ta sufletul mi-l scaldă C-o sete imposibilă de vis

O singură fiinţă-n două trupuri Doar o scînteie prinsă-ntr-un sărut Îl căutăm în bezna dintre lucruri Pe androginul pur de la început

Şi atunci va fi o sferă de iubire Un ou de fericire şi tăceri Ne vom aprinde doar dintr-o privire Şi vom trăi un veac de primăveri

172


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Ieşirea

Intră-n Egipt pentru a cunoaşte Viaţa de sclav Doar muncă şi hrană Dar fii pregătit pentru vremea de Paşte Cînd traversînd marea Se poate renaşte….se poate lăsa a Egiptului ţară! Vasul de aur al vechii cunoaşteri Ia-l totuşi cu tine Roşia mare te duce-n deşert Unde alt drum se deschide

Lasă în urmă 10 plăgi aspre Te aşteaptă în faţă 10 legi Numai de tine depinde Ce cale alegi…!

173


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Fuga din Egipt

Acum mergem în deşert Soarele emană mană Moise-n faţă înalt şi drept Cu toiagul lui ne îndeamnă:

poporului meu

Luaţi aceea şi mîncaţi Este pâine minunată Mintea vă eliberaţi De sclavia vinovată Învăţaţi de la deşert Să trăiţi fără dorinţă Trupul să-l faceţi inert Să fiţi spirit şi voinţă!

Învăţaţi de la furnica Ce se ascunde în nisip Să nu adunaţi nimica Voi ca ea sunteţi nimic

Doar un lucru are omul Nepătat, nemuritor Strop de soare, e atomul De la Dumnezeu lăsat!

Învăţaţi de la cămilă Să trăiţi doar cu puţin Între voi să aveţi milă Bucurie şi senin

Învăţaţi că apa-i sfîntă Sub al cerului cuptor Ascultaţi vîntul cum cîntă Luînd nisipul trecător!

Acum… mergem în deşert!

174


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Piramida

Te aştept în casa sacerdotală În inima piramidei de piatră Acolo unde 3 zile moartea Peste trup o să se abată Cît sufletul Pasăre Phoenix Dincolo de Sfinx se va ridica Între zodii şi zeii cu faţa ciudată Înalţîndu-se către lumea din stea Acolo cu Hermes cuvîntul Cele 3 lumi le vom colinda Pentru a aduce lumina nemuritoare În inima mea şi a ta!

Ridică-te fiu al luminii din mormînt! Ridică-ţi trupul din faşă Acum porţi în tine logosul sfînt Acum te-ai întors acasă! Ridică-te Lazăre!

175


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Cununa Cerului

Berbecul regal din Egipt E mielul peceţii de foc Aleph-ul taurului primordial Venit să are aria nouă Doi gemeni Ioan să-l vestească au vrut Cuvînt nenăscut Căci un cancer mănîncă lumea Pofta şi ura crescută-n materie Şi doar Leul un Soare aduce Lumina nemuritoare Îmblînzită de Fecioara care va zdrobi cu călcîul Capul şarpelui din ascuns Ce pune-n Balanţa eu şi Dumnezeu În inima omulului de totdeauna Scorpion-Şarpe şi Vultur Pe care Arcaşul trebuie să le ia la ţintă Din vîrful muntelui Capricornului Pînă jos unde Vărsător isvorul Se scoboară în marea În care Peştii de aur Oglindesc lîna Berbecului Dupa care toţi Argonauţii pleacă pe mare...

176


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Madona

Mama care ţine-n braţe Prunc de abur şi de aur Prunc de lapte şi lumină Are stelele cunună Noaptea toată ca vesmînt Pruncul însă este soare Care aduce o întrebare Pruncul însăşi e Cuvînt Care aduce astăzi viaţa Adevărul şi Cărarea Muntele cu cer şi marea Răsăritul răsărind Pruncul Rege uns în Lege Care toate le-nţelege Şi la naştere-a vorbit:

EU SUNT grîul de lumină Ce-n Pămînt s-a răsădit!

177


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Hermesius

E Şarpele alb Cel care veghează fruntea Faraonului Şi Templul Ştinţelor Ascunse Cel care păzeşte Caduceul lui Hermes Cel de trei ori mare Şarpele alb Care nu se teme de Vultur Şi e iubit de porumbel Cel tăcut dar care ştie cuvîntul

Şarpele care înalţă leac Pentru cupa lui Farmakos

Şarpele Căii Lactee Verbul tăcut Din spatele statuii lui Toth!

178


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Păianjen

E un păianjen moartea cea neagră ştiu bine Milioane de frînghii de noduri Mă înconjoară pe mine,pe tine Milioane de răni ,de cadavre Gropi de lut şi ruine În mijlocul cărora păianjenul rău Mă pîndeşte,şi vine…

Soare negru al morţii Ucigaşul ce duce la Iad Toate fiinţele vinovate care-n năvodul lui cad Ca să fie devorate ,distruse Ciopîrţite pe veci De cleştii lui de întuneric De ghearele negre şi reci…

Simţi şi tu plasa de crime Năvodul urii de uriaşe proporţii Vezi şi tu cum mai vine Păianjenul mortii?

179


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Regele Pescar

Ce năvod de lumină cerul cu stele Ce năvod e şi omul de nervi şi de vene! Prinde în năvodul stelelor Leul ,Fecioara Prinde în navodul trupului Soarele,Vara! Aruncă năvodul în cer şi în ape Şi vei prinde miraculos Peştele vieţii cu ochi fără pleoape Nemuritor şi frumos!

Ce năvod de cuvinte ne-a lăsat Regele Pescar Năvod de viţă de vie şi pâine Năvod din care cad către noi Vieţile noastre de mîine!

180


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Paşti Dumnezeu este un ocean de foc

mulţi caută acest foc cu lumînarea (cum se spune într-un poem zen) mulţi desenează focuri,vînd tablouri,ţin cuvîntări, e plină lumea de procesiuni milioane de lumînări în noaptea adîncă şi nimeni nu înţelege că fiecare om e o lumînare ce trebuie să ia foc de la focul cel mare

şi plouă şi vîntul amestecă mulţimile nedumerite în veşnica lor rătăcire dinspre biserică spre cimitir...

181


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Viziuni

Adesea visez în dincolo de viitor

Acolo unde viitoare stele vor lumina Simfonii de aurore strălucitoare Unde planeta zborurilor noastre va strălumina Cu un aer beat de dansuri şi maree Acolo unde noi vom construi în deplină armonie nevăzuţi Ca Amfion, munţi şi păduri minunate Pentru ca oamenii ce vor urma să poată locui Planeta peste care noi ca fulgere de foc Vom dansa după muzica universului Oricînd gata să-i ajutăm să înţeleagă Muzica sfîntă din care ei nu văd decît notele joase Ale tunetelor ...şi care vorbeşte tocmai De secretul ascuns în inima lor!

182


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Muntele Gol

Ca un Munte Tăcut Ascultînd la început

Auzind cu trupul atent Sunetul zilelor lent Nemişcat în răbdare Cu gîndul pe zare Ca un Munte Răcit Pentru moarte gătit

Fără dorinţe şi gînd Aşteptînd,meditînd

Natural şi senin În albastrul alpin

Ca un Munte Pietros Înălţat luminos

Peste lumea măruntă Unde toate se-ncruntă

Ascultînd nevăzută Vocea vîntului mută

183


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Dig

dincolo de zi şi noapte într-un veşnic răsărit nici aproape nici departe rămas liber neclintit neatins de rău şi bine de dorinţe şi aversiuni înotînd în mări senine fără vise sau viziuni privind clipa fără ginduri traind simplu în prezent ascultînd cum din adîncuri vin frînturi de sentiment dincolo de mic şi mare stînd de veghe în acum ca un dig robust în mare neatins de reci furtuni ca un dig robust în mare neclintit sub mari furtuni

lui Daniel Iancu

184


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Izvorul Mi-e dor de un izvor cu apă uşoară Un izvor copilăros şi proaspăt, pe care l-am visat Un izvor dansînd şi sclipind Un izvor fără odihnă fiind Alergînd, Dăruind şi vorbind sufletului meu însetat Mi-e lipsă de el, de apa aceea De lapte şi lumină Mi-e dor de liniştea lui crist-alină Mi-e nespus de nevoie de el Cum tînjeşte după laptele mamei Un miel. Mi-e dor de izvorul acela De sufletul meu de altădat’ Care se spăla în braţele mamei Neştiutor şi deci nevinovat. Izvorul acela, astăzi secat Mai curge sub pietrele grele de tină Dar orice ar fi şi neîncetat Voi tînji după liniştea lui Crist-alină...

185


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Rugă împotriva singurătăţii Am să mă rog pentru tine prietene Pentru tine cel care citeşti Pentru fiecare om care ca şi mine A trăit o vreme sub nori îngereşti

Am să mă rog să regasim credinţa Prietenia blîndă a iubirii Să ne spălăm prin inimă conştiinţa Din spini să înflorim ca trandafirii

Te rog să te rogi şi tu pentru alţii Să întindem un năvod de speranţă Peste cei ce se scufundă ca mai demult atlanţii În timp ce-şi dau atîta importanţă!

Ştii bine Dumnezeu mereu există Iubire vie şi adevarată Sădit în adînc El singur rezistă În inima ta –cît ar fi de pătată

De aceea mă rog pentru tine prietene Ca să nu te mai simţi singur pe lume Ca sa-ţi găseşti Adevăratul Prieten în tine Şi să-l laşi zîmbitor să te îndrume....

186


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Cel mic Saul mergea printre străini şi nu ştia că e orb şi că e doar o corabie în furtuna ţinea mult la adevăr şi la lege şi-i căuta pe creştini să-i dea morţii.

Saul păcătuise mult şi nu putea să smulgă păcatul din sine şi atunci îl vîna în ceilalţi pe care îi găsea vinovaţi de păcatul său

Dar într-o zi Domnul s-a îndurat de el şi l-a orbit pentru păcatul lor şi i-a arătat păcatul propriu şi mai ales păcatul urii de aproape

şi atunci Saul muri alături de păcătoşii vînaţi pentru ca Pavel să se poată naşte!

Pavel mergea printre străini şi în ochii lui lumina iubirea...

187


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Logos

Ar trebui să ne rugăm cu har în fiecare zi Ar trebui să-l căutăm mai des pe Dumnezeu Dar viaţa-i plină de întîmplări,necazuri,murdării De lucruri goale de-nţeles reluate tot mereu

Şi deşi totul are sens,şi totul e rotund N-avem răbdare să studiem nici lumea nici natura Nici adevarul din adănc ce stăruie profund Şi-orice eşec,orice necaz se întîmpină cu ură…

Ar trebui să ne-ntrebăm mai des de ce trăim Ar trebui să ne trezim din visul pămîntesc Să ne rugăm,să iscodim,să dăm şi să iubim Să ne deschidem către cer cum florile înfloresc

Ar trebui să ne rugăm mereu într-un alt fel Ar trebui să căutăm în inimă ca-n mină Un mod firesc de-a dialoga în linişte cu EL Pentru a primii de sus ca har Cuvîntul de lumină.

188


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

În aşteptarea Regelui

Chemaţi-l înapoi pe Dumnezeu Chemaţi-l înapoi în România Că prea des ni se schimbă geografia Şi de un timp prea lung o ducem rău

Chemaţi-o înapoi pe Maica Sfîntă Să plîngă peste cei fără credinţă Peste săraci şi cerşetori şi încă Peste acei ce mint fără conştiinţă

Chemaţi-l peste noi pe Duhul Sfînt Măcar puţin peste copii puri Să se coboare iarăşi pe Pămînt Peste păduri rănite de securi...

Findcă-i nevoie Doamne de credinţă Spre a o lua din nou de la început De dragoste, de calm , de umilinţă Ca să-i iertăm pe cei ce ne-au pierdut Chemaţi-l peste Ţară pe Hristos Chemaţi-l înapoi în România Să ne–nţelegem iaraşi datoria De-a ne iubi oricît am fi de jos!

189


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Măcel

Diavolul venise să mă omoare Cu elice tăietoare cu motoare Cu o viteză îngrozitoare Haide mişcă-te putoare!

Diavolul venise cu elicoptere Cu o insaţiabilă putere Cu grenade cu puşti cu revolvere Marş înainte prizoniere!

Diavolul venise să ne ducă cu el În miezul celui mai mare măcel În plin urgan de foc şi oţel Mişcă-te hai băieţel!

Diavolul venise să ne măcelărească Într-o înghesuială Drăcească Şi ne omora la întîmplare Mori şi devino putoare!

190


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

IHTUS

Peştele ochi înnota într-o mînă şi strălucea de aur topit apa albastră clară şi bună îl mangîia ca un cîntec şoptit

Peştele ochi mă priveşte într-una lin mă conduce înspre Cuvînt în jurul lui e aură mîna şi inima-mi urcă tot mai adinc! Peştele ochi mă conduce mereu Inimă verb în sufletul meu…

191


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Răscruci de trandafiri

O Doamne răstignit în răscruce Acolo unde se întretaie toate cărările O rănile,rănile,rănile Cum nu le spală ninsorile ,ploile…

Cum Sfinţii le duc fără gemete Pentru păcatele noastre uitate demult O sîngele,sîngele,sîngele Cum curge fluviu peste pămînt…

Şi nu se mai opreste şi nu se mai duce Tot plătind pentru noi cu toate rănile O vămile,vămile,vămile Trandafiri înfloriţi sus pe cuce….

192


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Amînare

M-am întîlnit cu moartea era MARŢI Şi m-a ntrebat: Ai temele făcute? I-am spus mai controlează-i pe ceilalţi Hai lasă-mă acuma , du-te! M-am întîlnit cu moartea într-o JOI Ce faci tu pentru alţii aş vrea să ştiu! De abia am strîns o brumă pentru noi Mai lasă-mă şi vino mai tîrziu !

Cînd am s-o văd din nou poate ntr-o VINERI O să mă-ntrebe:Zi-mi eşti pregătit? Am luat naintea ta atîţia tineri Iar tu nici pînă-acum nu te-ai trezit?

Stai moarte cu a ta coasă lîngă mine Că lucrurile bune nu le-adun Şi aşa vazîndu-te mereu aici pe tine Destinul bun mai mult n-am să-l amîn!

193


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Corneliu Coposu

Acest om s-a retras în tăcere Împotriva terorii a stat simplu zîmbind A rămas drept, lucid, înfruntînd iadul urii Fără patimă suplu ca o umbră în timp Acest OM a fost viu în cămările morţii Coborît ca Ulisse în adînc de iad greu A ştiut ca un înger nepătat să rămînă A fost unul pe care l-a iubit Dumnezeu!

194


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Poeţii pierduţi

Şi vor mai fi războaie şi catastrofe tot mai mari Căci Dumnezeu ne ceartă după mîndria noastră Uriaşe biblioteci s-or năruii uitate şi El îşi va alege pentru sine Pe cei mai puri poeţi de pe pămînt ce s-or întoarce astfel în Cuvînt! Iar cei rămaşi n-or ştii c-a fost un Shakespeare Un Dante ce-a umblat cîndva prin Rai Un Borges ce-n oglinda oarbă vede…

Ca florile culese din grădină parfumul lor l-or da spre Creator Şi El le-o face lumi, în viitor..

Iar omenirea oarbă dedesupt Va suferi şi va lupta în continuare Să nască alti poeţi care să dea Parfum istoriei devoratoare Nascînd flori pure din cangrena grea!

195


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Epitaf

Alege omul cînd trecut cînd viitor În piesa timpului, actor umil Copil s-ar vrea cît mai curînd matur Matur s-ar vrea din nou fraged copil

Poeţi de spaima morţii veşnic scriu Cuvînt să-i treacă dincolo de moarte Poemul lor ,un testament tîrziu Ce visul nou de visul vechi desparte Dar viaţă, moarte, totul este vis Poemul e-un sicriu rămas deschis...

196


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări

Ars poetica

A spune: Sunt poet! e o trufie Ce nu-i permis a pune pe hîrtie E poezia vie în poeţi Cum soarele aprinde dimineţi A fi poet e doar o preoţie Lumina Verbului nepieritoare Te arde-n taină ca pe-o lumînare!

Lumina este, lumînarea moare.

197


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Maree

Era un peşte cu balnă Ce mă privea printr-o rană Direct din sîngle meu sărat,păcătos şi ateu

Era un peşte cu dinţi Ce-a coborît din părinţi Din scheletul de os macabru senin şi frumos

Era un peşte cu gheare Plin de dorinţe vulgare Coborît greu între coapse prins în năvod de sinapse

Era un peşte mortal Tot înnotînd in aval Către cadavrul banal cu iz de bătrîn animal

Era un peşte cu coarne Ce niciodată nu doarme Atunci cînd mă-npunge în sînge doar îngeru-l vede... şi plinge…

198


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Castelul

A fost de mult pe stînca albă Pe munte un castel Sus în fereastră o prinţesă Tot aştepta mereu Pe prinţul peste-mpărăţie În cruciadă dus Ce se lupta cu măreţie În Ţara lui Iisus.

Se spune că în Ţara Sfîntă Un vrăjitor olog L-a transformat pe prinţul nostru În palid inorog Şi că mult timp de-atunci prinţesa Îl astepta-n castel Iar inorogul prin vechi codrii O căuta şi el…

Se spune că, în turnul negru Prinţesa a murit Tot asteptînd să vină prinţul Stăpînul ei iubit Iar prin pădurea de la poale Pe sub al lunii drog Adesea noaptea mai apare Un palid inorog..

Şi astăzi sus pe stînca albă Se vede acel castel Dar nu sunt prinţi şi nici prinţese E doar un biet muzeu E dusă vechea împăraţie Tot farmecul s-a dus Turiştii trec fără să stie Departe de Iisus!

199

Bran Revelion 2003


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Guru

…şi ei tot caută un Maestru şi tot suspină după guru şi -n fiecare colţ de stradă e o biserică în care îi aştepată Hristosul cel blînd şi smerit Cu spatele la El caută ei în munţii cei înalţi un Maestru Care să plutească,să le trezească energia Kundalini Ca să se îmbete de toate plăcerile Cerului Strada stă plină de sărmani şi cerşetori şi schilozi Copii rătăciţi şi bătrîni înraiţi,mozaic de păcate…

Dar ei caută fără sa-i vadă un Maestru al sexului tantric Un Maestru al ieşirilor în astral ,un Maestru al elitelor Pure ,al nuferilor care sunt scirbiţi de noroiul Din care s-au născut.

Umil Hristos îi aşteaptă încă cu braţele deschise şi sîngerînde Maestru al iubirii de oameni şi al dăruirii de sine Zîmbind trist sub cununa de spini Chiar în spatele lor….

200


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Poveste fără sfirşit…

dupa cartea cu acelasi nume

Nimicul înaintează între noi Şi-l umplem cu cîrpe cu cărţi cu gunoi Cu bombe cu sex cu comerţ şi noroi Cu turme de oameni cu turme de oi Dar iaraşi nimicul se cască-ntre noi Şi mergem cîntînd la război!

Nimicul se cască în sufletul meu Şi ura mă muşcă cu colţii de leu Şi ies animale din pintecul meu Şi mă devorează şi mi-e foarte greu Să nu-mi fac din dorinţe şi pofte un zeu Să nu sar la femei şi bătaie mereu!

Nimicul se surpă-n familia mea Şi mama se ceartă cu tata deja Şi eu fumez des şi învaţ cum se bea Şi -nvăţ cum se minte şi cum pot fura Şi fraţii mei pleacă şi chiar sora mea Zîmbeşte oricărui bărbat ce o vrea!

Nimicul danseaza şi în ţara mea Regele nostru-i bătrîn ca o stea Puterile mari se-nţeleg peste ea Tîlharii şi hoţii pot legaliza Minciuna ca lege şi turma alege Şi cel mai murdar dintre ei va fi Rege!

Nimicul dansează în lume deja Şi clima se schimbă şi vor exploda Teroare şi bombe,petrol şi cafea Pe oricare stradă, e moartea deja Şi ea ne şopteşte cu chipul pocit De mine ştiţi bine ,nu scapă nimic!

201


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Omul ascuns

Pe cerul gurii un cuvînt strălucea Limba ca o mare lent se ondula Dinţii ca munţii străluceau ca zăpada Suflul ca vîntul împingea fraza...

Spînzurat între lumea de jos şi cea de sus Omuleţul stătea cumva în apus Ca un simbol ascuns Al unui adevăr etern dar şi efemer Că omul stă să se nască din cer...

202


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Cu-duhul

Cuvîntul ,asta ne deosebeşte pe noi oamenii De animale

Acele forme sonore care pleacă din noi Cu-vîntul!

Tot folosind cuvîntul am tocit înţelesul Am uitat cine şi ce este vîntul… Dumnezeu a creeat cu duhul! Cu-duhul Cu-vîntului!

Cu-duhul său s-a făcut Piatra ,planta şi animal Şi om peste care a suflat Cu-vînt cu-duh de viaţă!

La început a fost Cu-duhul!

203


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Numere Imaginare

Eu aveam 18 ani şi mama zicea: Ştii în anul 2000 dacă-l apucăm tu vei avea 38 de ani Iar eu la 58 de ani voi fi batrină...

Şi iată suntem în 2008 eu am 45 de ani iar mama e bine şi sănătoasă la peste 60 de ani şi încă tînara imi pare mie..

Tata e dus de 5 ani Iar fiul meu va face la anul 18 ani...

Şi mie imi revine brusc în memorie prosteşte Caietul de şcoală pe care scriam cu grije în colţul din dreapta sus Data zilei ,privind-o ca pe o taină adîncă... 21.05.1973 Timpul tace şi trece....

204


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Cîntul Sf.Andrei

dupa o viziune din Jurnalul viselor de Maica Iuliana Caragioiu

Dacă oamenii se plîng de o toamnă cu rod rău Sau la barfă de se strîng tu urmează drumul tău! Dacă-njură sau se bat şi dau totul celui rău De vezi că s-au îmbătat tu urmează drumul tău!

Dacă fete cu plăceri fără margine de hău Te îndeamnă să le ceri..tu urmează drumul tău! Dacă tineri vorbareţi plini de bere sau trăscău Te-or chema să te răsfeţi tu urează drumul tău!

Dacă hoţul scăpătat vrea să-ţi dea avutul său Fie el şi împărat tu urmează drumul tău! Dacă daruri iţi vor da.. case ,aur ,un post nou O şefie undeva...tu urmează drumul tău!

Dacă ură sau ocări,au te vor vorbi de rău Iartă lor de 10 ori şi..urmează drumul tău! Dacă te vor răstigni şi vor rupe trupul tău Tu să-i ierţi ca să rămaîi viu şi blînd ca Domnul tău...

Nu opri sa iei nimic,de primeşti dă iar în dar Mergi pe drum rămîi nimic umple-ţi zilele cu har Nu opri din drumul tău,fie bine fie rău Ţine-ţi mintea către cer toate trec şi toate pier!

205


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Nenăscut

Îmi amintesc eram în aşteptare Căutam o planetă,o scenă... Scanam popoare,timpuri,conjuncturi Pînă ce am găsit vibraţia mamei,lumina tatei Două cîntece pline de tîlc,fascinante! Vino! spuneau,aminteşte-ţi! spuneau Cunoşti cîntecul,ştii dansul... Ca un înotator ştiam din înalturi Că după plonjon Voi găsi apele calde ale vieţii Ştiam deasemenea ce riscuri mă aşteaptă Ştiam că saltul e periculos Ştiam că în adîncuri pîndesc primejdii Dar era tîrziu,cîntecul pătrunsese în mine Cuvîntul vorbea deja în adînc! Trebuia să risc Trebuia să cobor Trebuia să mă nasc! Trebuia să aduc cu mine aici jos în materie Spiritul înalt al puterii De a fi nenăscut... De a veni cu viaţa De dincolo de moarte!

206


Ovidiu Mihトナlescu-Cartea celor 7 mトビi SUMAR: Pro-logos*Marea Lactee

1.Epoca fiarelor(Marea Azov)

*Uzina Mecanica*Dublul Eteric*Liniste*Cel mai bun prieten*Fabrica de ciment*Cubik*Marele M*Ceasul de 24 k*Troleibuzul 300*Submarine*FF si B*KO*Cel maibun prieten2*Dor de Manastur*Un deal*Comoara Trista*Un erou* 2.Manuscrise de la Marea Moarta

*Desen*Iris*Mulaj*Manuscrise*Transplant*Cantec *Cioburi*Testament*Anima Mundi*Inima *Aprindere*Doua poeme*Numai tacerea*Inimi de stele*Copil*Despartire*Stea*Vanator*Toamna in mi bemol*Apocalipsa cu ploi*Moarte nedureroasa*Craiasa Zapezii*Peisaj marin*Portret de iarna*Oglinda rece*Tanjire*Vulcan linga mare*Calatoria*Comoara din insula*Unicat*Ecouri marine*Balanta*Scrisoarea unui paznic de far*Corabie 3.Luna la Luna (Marea Tacerii)

Luna indragostita*Mahalaua cu tei*Elegie*O crima*Pastel*Luna la luna*Rien *Soare bolnav* Comert*Ascundere*Adamant*Vis polar*Icoana cu prunc*Lacrimi de hirtie*Despartire* Omul intelept*Nord*Brad de craciun*Balada bradului*Zapezi*Nea*Fulg*Doliu 4.Trandafirul cu Gheare(Marea Neagra)

Gradina de mai*Garadina*Trandafir*Bocet* Casa*Firul negru*Iarna neagra*Viscol de noapte*Adinc*Pian*Plecare*1900*Autoportret*Pyrania*Lacrima*Anotimp ascuns*444*Antiprimavara*Testament*Operatie*Fereastra*Rau de primavara*Rana*Lacrimi de piatra*Gradina*Chitara de scrum*Ruga de sfirsit

5.Ceremonia Ceaiului(Marea Chinei)

Ceremonia ceaiului*O ceasca*Gheisa*Ca lemnul*Cintec de adormit*Crin*Sarut*Drog*De la floare*Miez dulce*Cintec de teiu*Salata de fructe*Magnolii*Pojar*Poem dulce*Casa de aer*Dimineata*Parabola*Gol*Geometrie*Nisip*Lupa*Dansator*Ceremonia*

6.Poeme de scris pe zid(Marea libertatii)

Citatie*Cantec*Absenta*Drumuri*_18.00*Ratacire*Model foto*Poem tardiv*Statica*Poem scris pe vint*Zambetul interior*Shreck*Locomotiva*Chitara*Scufita rosie*Alba ca TV-ul*Chef de joaca* Timpul,probabil*Adam*Alice in TSF*De la 3 la 8*Doina*Oua de dor*Nostalghia* 7.Copil in Egipt(Marea Rosie)

Poem alchimic*Negru alb rosu*Recreere*Samantza*Hipotalamus*Sun looking*Muzee*Hermes*Androgin*Iesirea*Fuga din Egipt*Piramida*Cununa cerului*Madona* Hermesis*Paianjen*Regele Pescar*Pasti*Viziuni*Muntelegol*Dig*Isvorul*Ruga*Cel mic*Logos*In asteptarea*Macel*IHTUS*Rascruce de trandafiri*Amanare*Corneliu Copos*Poetii*Epitaf*Ars poetica*Maree*Castelu*Guru*Poveste*Omul ascuns*Cu-duhul*Numere imaginare*Cintul Sf.Andrei* Nenascut 207


Ovidiu Mihăilescu-Cartea celor 7 mări Autorul mulţumeşte familiei,Ioanei,prietenilor Ana Maria Kali,Mariana Butnaru,Marius Matache, Cristi Dumitraşcu,Alex Turcu, Andreea Radulescu ,Ana Camelia Carstea,Emil Brando,pentru sprijinul acordat în redactarea cărţii si multumeşte de asemenea Editurii Adonis, D-nei. Adriana Dumitru fara sprijinul careia cartea nu ar fi putut să apară. Corectura:Alexandru Turcu. Tehnoredactare: Ovidiu Mihailescu Aparut 2008 Bucuresti Romania

Edituria Adonis – apariţii:

Lumea simţurilor şi lumea spiritului- Rudolf Steiner Citirea ocultă şi auzirea ocultă – Rudolf Steiner Realităţile ascunse ale evoluţiei – Rudolf Steiner Antologie Antropozofică: Paşti Antologie Antropozofică: Înălţarea Povestea cupei – Lazăr Paşca Surâsul cerurilor – Ileana Vasilescu Versul Iubirii - Florica Lecu VA URMA ANTOLOGIE ANTROPOZOFICA RUSALII SINZIENE MIHAEL CRACIUN BOBOTEAZA

7 VOLUME -PERIOADA DE CATACOMBECAIETE SOFIANUM

ALTE LUCRARI / RUDOLF STEINER

Editura Adonis: adonis_2888@yahoo.com Tel. 0721.83.73.36


Ovidiu Mihトナlescu-Cartea celor 7 mトビi


Ovidiu Mihトナlescu-Cartea celor 7 mトビi

EDITURA ADONIS

210


Cartea celor 7 mari