Issuu on Google+


25 DE ANI DE PREOŢIE 1989 – 2014 În tine, Doamne, am nădăjduit şi nu voi regreta în veci! (Te Deum)

Ediţia a II-a îmbunătăţită şi adăugită Iași, 21-22 mai 2014


Coordonatorul broșurii: pr. Cornel Cadar La realizarea acestei broșuri au mai colaborat: Andrei Stolnicu (procesare text) Ovidiu Bișog (tehnoredactare și design) 2


Î Ep. Petru Gherghel

Arhiep. Ioan Robu

n iunie 1989, cu şase luni înainte de căderea comunismului, au fost hirotoniţi preoţi 28 de tineri. În decursul anilor s-au adăugat alţi şase. Doi dintre cei 28 (Ştefan Coşa şi Nicolae Ţâmpu) au venit din altă serie. La 25 de ani de preoţie pentru majoritatea dintre cei 32, dincolo de analiza spirituală pe care suntem chemaţi s-o facem fiecare, e normal să ne amintim de unde am plecat şi care a fost evoluţia seriei în decursul anilor. Cantoratul a început în anul 1979. Unii au venit cu 10 clase, alţii cu 11. Dominic Socaciu s-a retras după câteva luni. În anul 1982 a urmat bacalaureatul. În urma retragerii lui Marcelin Bejan şi a lui Valentin Budău s-a susţinut un nou examen, fiind admişi: Cornel Cadar şi Mihai Cătău.

După efectuarea stagiului militar la Zalău (în afară de Cornel Cadar care a făcut armata la Mons. Francisc Augustin Râmnicu Sărat cu colegii de la TCM Bacău) au început anul academic 1983-1984 în două clase următorii 33: 1. Veniamin Aenăşoaei, 2. Inocenţiu Arcana, 3. Petru Blaj, 4. Anton Cîtea, 5. Anton Coşa, 6. Gheorghe Coşa, 7. Toma Encuţă, 8. Vincenţiu Gherghelaş, 9. Iosif Grosu, 10. CarolDominic Hîrja, 11. Eugen Irimia, 12. Alois Pr. Eduard Sechel Işvanca, 13. Emil Lucaci, 14. Francisc Petruţ, 15. Valerian Ţîmpu, 16. Vincenţiu Vochin, 17. Pavel Butnariu, 18. Cornel Cadar, 19. Mihai Cătău, 20. Valentin Cochior, 21. Iosif Comoraşu, 22. Emil Diac, 23. Valerian Dumea, 24. Benone Farcaş, 25. Cristinel Fodor, 26. Alixandru Gabor, 27. Isidor Gheorghieş, 28. Neculai Iojă, 29. Ionel Jicmon, Pr. Eduard Ferenţ 3


Pr. Alois Fechet

Pr. Ioan Tamaș

Pr. Grigore Duma

Pr. Anton Lucaci

Pr. Ioan Gabor

30. Gelu Miclăuş, 31. Maximilian Pal, 32. Tarciziu Şerban, 33. Petre Ţâmpu. Cei cu numerele 17-33 (trecuţi în italic) formau a doua clasă, care erau îmbrăcaţi în haine de lucru şi stăteau pe ultimele bănci. Când apărea cineva străin în Seminar aceştia trebuiau să plece la lucru. Autorităţilor comuniste li se părea prea mulţi în anul I. De aceea s-a apelat la această soluţie, care a continuat şi în anul următor. După ce au fost supuşi la „examene de diferenţă” în anul III situaţia lor s-a normalizat. Anul academic 1984-1985 l-au început tot 33, însă plecase Eugen Irimia din prima clasă şi a venit Francisc Căzănel în a doua clasă. În anul III (1985-1986) au intrat 32, fără Iosif Comoraşu. În acest an pentru câteva luni s-a adăugat şi Valentin Enăşel, care din cauza sănătăţii a trebuit să se retragă. Anul IV (1986-1987), în urma retragerii lui Valerian Ţîmpu, Petre Ţâmpu şi Ioan Jicmon, l-au început 29. Anul următor (1987-1988) a început cu 30: a plecat Vincenţiu Gherghelaş şi s-au întors Petre Ţâmpu şi Ioan Jicmon. Anul VI (1988-1989) a început fără 4 din cei 30: Petru Blaj, Petre Ţâmpu, Ioan Jicmon şi Maximilian Pal. La 18 martie 1989 cei 26 au fost sfinţiţi diaconi în capela Seminarului. Hirotonirea preoţească a fost primită prin mâinile ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop mitropolit de Bucureşti, în două etape. La 25 iunie 1989, în faţa Seminarului din Iaşi, au fost hirotoniţi 19: Inocenţiu Arcana, Cornel Cadar, Mihai Cătău, Francisc Căzănel, Anton Cîtea, Valentin Cochior, Anton Coşa, Gheorghe 4


Coşa, Ştefan Coşa, Toma Encuţă, Benone Farcaş, Cristinel Fodor, Alixandru Gabor, Isidor Gheorghieş, Iosif Grosu, Alois Işvanca, Emil Lucaci, Gelu Miclăuş, Tarciziu Şerban. La 29 iunie 1989, în catedrala din Bucureşti, au fost hirotoniţi 9: Veniamin Aenăşoaei, Pavel Butnariu, Emil Diac, Pr. Gheorghe Lenghen Valerian Dumea, Carol-Dominic Hîrja, Neculai Iojă, Francisc Petruţ, Nicolae Ţâmpu, Vincenţiu Vochin. În decursul anilor au ajuns preoţi: Maximilian Pal (24 iunie 1990, hirotonit la Nisiporeşti), Ionel Jicmon (11 februarie 1991, hirotonit la Pr. Gheorghe Patrașcu Luizi-Călugăra), Petru Blaj (6 martie 1993, hirotonit la Amelia, Italia), Petre Ţâmpu (26 iunie 1993, hirotonit la Timişoara), Valerian Ţîmpu (20 iunie 1998, hirotonit la Terni, Italia) şi Marcelin Bejan (13 iunie 1999, hirotonit la Avignon, Franţa). Pr. Anton Ghiurcă

Cei hirotoniţi în anul 1989 înainte de a fi sfinţiţi diaconi au făcut exerciţii spirituale cu pr. Isidor Mărtincă, iar înainte de preoţie, cu pr. Eugen Bortoş. După hirotonire au celebrat prima Liturghie în satele lor natale în una dintre următoarele duminici: 2 iulie 1989 sau 9 iulie 1989.

Ep. Aurel Percă

În anii de formare, cei de Iaşi au fost sub jurisdicţia Mons. Petru Gherghel, pe atunci administrator apostolic, iar cei de Bucureşti, sub jurisdicţia Mons. Francisc Augustin şi mai apoi, din 1983, a arhiep. Ioan Robu. Preoţii care au contribuit la formare în perioada 1978-1989: rectori: pr. Eduard Sechel (1978-1979), pr. Eduard Ferenţ (1979-1982), pr. Ioan Robu (1982-1984),

Pr. Claudiu Dumea

5


Pr. Anton Despinescu

Pr. Vladimir Petercă

Pr. Alois Bișoc

Pr. Pavel Balint

pr. Alois Fechet (1984-1989); prefecţi de disciplină: pr. Ioan Tamaş (1979-1981), pr. Grigore Duma (1981-1983), pr. Anton Lucaci (1983-1984), pr. Ioan Gabor (1984-1989); directori spirituali: pr. Gheorghe Lenghen (1979-1984), pr. Gheorghe Patraşcu (1984-1985), pr. Anton Ghiurcă (1985-1989). În aceeaşi perioadă a fost administrator Mihai Lăcătuşu (1979-1989). Ca studenţi seria a avut mai mulţi profesori: pr. Alois Fechet (filozofie, teologie fundamentală), pr. Anton Lucaci (drept canonic, dogmatică), pr. Claudiu Dumea (liturgică, latină), pr. Anton Despinescu (istoria Bisericii, patrologie, franceză), pr. Aurel Percă (teologie morală, liturgică), pr. Vladimir Petercă (exegeză, greacă, ebraică, germană), pr. Anton Ghiurcă (italiană, exegeză, teologie spirituală), pr. Ioan Tamaş (exegeză), pr. Alois Bişoc (dogmatică, teologie pastorală), pr. Ioan Gabor (omiletică), pr. Pavel Balint (cânt bisericesc), pr. Pavel Chelaru (cânt bisericesc), Iosif Bişoc (muzică). Cei 31 care sunt în viaţă îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul sfintei Preoţii şi, încrezători în mila lui Dumnezeu, îi cer harul de a fi călăuziţi în munca apostolică acolo unde sunt acum (Moldova, Muntenia, Republica Moldova, Italia, Spania, Marea Britanie) sau acolo unde Domnul le va conduce paşii. Pr. Cornel Cadar

Pr. Pavel Chelaru

6


VENIAMIN AENĂŞOAEI S-a născut la 9 mai 1961, la Buruieneşti, fiul lui Petre şi al Barnavetei. A urmat cursurile Şcolii Generale din Buruieneşti, ale Liceului „Roman Vodă” din Roman şi ale Şcolii de Cantori din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1982. După satisfacerea stagiului militar (1982-1983), a urmat cursurile de filozofie şi teologie la Institutul Teologic din Iaşi, pe care l-a absolvit în 1989. A fost hirotonit preot la 29 iunie 1989, în cate0744/119346, drala „Sfântul Iosif ” din Bucureşti de episcopul prveniamin Ioan Robu, după care a activat în Parohia „Sfinţii @yahoo.com Petru şi Paul” din Oneşti (1989-1990), catedrala „Sfântul Iosif ” din Bucureşti (1990-1992), Parohia „Sfânta Tereza” – Bucureşti (1992-1995) şi Parohia din Popeşti-Leordeni (1995-1998). În perioada 1992-1998 a funcţionat ca asistent la Institutul Teologic „Sfânta Tereza” din Bucureşti, iar în perioada 1997-1998 a îndeplinit şi funcţia de asistent spiritual la Azilul de Bătrâni din Popeşti-Leordeni. A urmat cursuri de specializare la Universitatea Pontificală „Gregoriana” din Roma (Italia), cursuri încununate cu masterul şi doctoratul în spiritualitate. În perioada specializării în Italia a activat ca preot colaborator la Parohia „San Vicenzo Palloti” din Roma (septemGÂND brie 1998 – octombrie 1999) şi ca paroh în Parohia de la prima Liturghie „San Tommaso Apostolo”, Vallemario, Dieceza „Isus, iubindu-i pe ai săi Monte Casino (noiembrie 1999 – februarie 2003). care erau în lume, În august 2003 a fost numit paroh în Parohia i-a iubit până la sfârşit” „Sfânta Fecioară Maria, Regină” – Cioplea. În (In 13,1) aprilie 2003 a preluat activitatea didactică la 7


Institutul Teologic „Sfânta Tereza” din Bucureşti, unde a primit şi gradul de lector şi funcţia de rector. La 1 august 2010 a luat an sabatic pentru îngrijirea sănătăţii. Apoi a activat la Câmpina, iar din septembrie 2013 administrează două parohii în Italia. *

Mie îmi plac cuvintele sfântului Ioan Maria Vianney: „Cât de înspăimântător este de a fi preot!” Şi adăuga: „Cum este de deplâns un preot atunci când celebrează Liturghia ca un fapt obişnuit! Cât de nenorocit este un preot fără viaţă interioară!”

8


INOCENŢIU ARCANA S-a născut la 2 august 1960, la Rotunda. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1975 la Rotunda, clasa a X-a la Liceul nr. 2 din Roman în anul 1977, Şcoala de Cantori în anul 1982 la Iaşi şi Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif ” din Iaşi în anul 1989. A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Săbăoani (1 august 1989 – Str. Ştefan cel Mare, 68, 31 iulie 1991), econom parohial la Târgu Ocna (1 august 1991 – 28 februarie 1992), paroh la com. Pârgăreşti, Târgu Ocna (1 martie 1992 – 31 iulie 1992), jud. Bacău, Oneşti (1 august 1992 – 31 iulie 1994), vicar la 607427-Nicoreşti Ciugheş (1 august 1994 – 31 decembrie 1995), 0234/347704 paroh la Brusturoasa (1 ianuarie 1996 – 31 iunie 0744/514398 1999), director economic la Seminarul din Iaşi arcanainocentiu (1 iulie 1999 – 31 iulie 2003), paroh la Nicoreşti @yahoo.com (1 august 2003 –). *

Privind în urmă la cei 25 de ani de preoţie nu vreau să mă laud sau să scot în evidenţă toate diplomele de merit primite pentru activităţile depuse, nici medaliile jubiliare acordate, nici măcar crucea sinodală. Toate acestea sunt trecătoare. Important cred că ar fi ceea ce ar spune Domnul despre mine, ce am făcut în aceşti ani. Dacă ar fi să citez un venerabil preot (Mons. Grigore Duma) GÂND aş spune: „Am ars gazul pentru Cristos”. Un lucru de de la prima Liturghie care am ţinut cont şi pe care l-am pus în practică a fost „În tine, Doamne, deviza pe care mi-am luat-o încă din clipa hirotonirii am nădăjduit şi pe care o dezvălui acum: Pe unde voi trece ca preot să şi nu voi regreta în veci” las o imagine bună. Să nu-mi fie niciodată ruşine de ce am 9


făcut. Mulţumesc Domnului că mi-a dat harul şi puterea să mă ţin de cuvânt. Prin toate comunităţile prin care am trecut şi am activat pot trece cu fruntea sus la orice oră. Aş mai cita un mare preot profesor (pr. Claudiu Dumea), care într-o meditaţie pe care ne-a ţinut-o şi se află în volumul „Dacă vrei să fii desăvârşit” (p. 193) spunea: „Cea mai mare faptă de dragoste pe care o poţi face faţă de aproapele şi în mod concret să arăţi că îl iubeşti pe Dumnezeu este exemplul bun”, lucru pe care m-am străduit să-l pun în practică în aceşti ani. Aş dori ca toţi cei care vor citi aceste rânduri să se roage pentru mine ca să fiu mai bun decât până acum.

10


MARCELIN BEJAN S-a născut la 23 aprilie 1963, la Mărgineni. Primele opt clase le-a urmat la Şcoala „Alexandru Piru” din Mărgineni, după care a frecventat cursurile Şcolii de Cantori din Iaşi. Şi-a completat studiile teologice în Franţa. A fost hirotonit preot la 13 iunie 1999 la Avignon ( Franţa). *

17 Rue de l’Hopital, 84100-Orange, Franţa

„În istoria Bisericii, în forme diferite, există mereu aceste chestiuni care ne chinuiesc realmente: ce-i de făcut? Lumea pare să nu aibă nevoie de noi, pare inutil tot ceea ce facem. Împărtăşesc cu voi aceste întrebări, aceste probleme. Sufăr şi eu. Dar toţi vrem să suferim cu privire la aceste probleme şi, suferind, să şi transformăm problemele, pentru că tocmai suferinţa este calea transformării şi fără suferinţă nu se transformă nimic. Acesta este şi sensul parabolei bobului de grâu căzut în pământ: numai într-un proces de transformare dificilă se ajunge la rod şi se deschide soluţia. […] Trebuie să îndrăgim aceste dificultăţi ale timpului nostru şi să le transformăm suferind cu Cristos şi să ne transformăm pe noi înşine. Şi în măsura în care noi înşine suntem transformaţi, putem să vedem şi prezenţa împărăţiei lui Dumnezeu şi s-o arătăm altora”. (Benedict al XVI-lea, Către preoţii din Dieceza de Aosta, 25 iulie 2005)

11


PETRICĂ BLAJ S-a născut la 21 aprilie 1961 la Boteşti (NT), fiul lui Pavel şi al Terezei. A urmat cursurile Şcolii Generale din Barticeşti, ale Liceului Forestier din Piatra Neamţ şi ale Şcolii de Cantori din Iaşi (absolvită în 1982). După serviciul militar (19821983), a urmat cursurile de filozofie şi teologie la Institutul Teologic din Iaşi (1983-1988). În anul pastoral, în Parohia Vaslui, a activat cu Parocchia Ss.Giuseppe copiii şi corul, a colaborat la construirea celor Egidio e Marina, două oratorii (Vaslui şi Bârlad) şi a muncit la Via Po, 5, Ocolul Silvic din localitatea Brodoc. A urmat 05027-Nera Montoro, cursuri de specializare la Pontificia Universitas Narni (TR), Italia Lateranensis din Roma, cu specializare „In S. Teologia Licentia Spec. Dogmatica Christologia” 0039/0744735183 0039/339/6410580 (21 octombrie 1992). La 17 mai 1992 a fost petru.blaj1@alice.it sfinţit diacon în catedrala din Terni (Italia) prin impunerea mâinilor Mons. Franco Gualdrini. În septembrie 1992 a început cursurile în jurnalism radio-televiziune la Universitatea Gregoriana. A fost sfinţit preot la 6 martie 1993 la Amelia (Italia). În perioada specializării în comunicaţii sociale (Pontificia Universitas Gregoriana, diploma la 24 ianuarie 1995) a îndeplinit funcţia de capelan şi asistent spiritual în GÂND Polinar (Parochia „Immacolata Concezione”), de la prima Liturghie Amelia (Parocchia „S. Maria dei Monticelli”). „Mergeţi A activat ca responsabil diecezan al Biroului de în lumea întreagă Presă (1992-2000), paroh la Stroncone-Terni, şi predicaţi evanghelia” Parohia „Sfinţii Mihai şi Neculai” (octombrie (Mc 16,15) 2000-2003), Collescipoli (Parocchia di S. Maria 12


Maggiore e S. Nicolo, TR) (2003 – 8 octombrie 2006), Nera Montoro, Narni (Parocchia Ss. Giuseppe Egidio e Marina, TR) (8 octombrie 2006-). *

Sfântului Ioan Maria Vianney îi plăcea să repete: „Dacă am avea credinţă, l-am vedea pe Dumnezeu ascuns în preot ca o lumină în spatele geamului, ca vinul amestecat cu apă”. Jubileul de 25 de ani de la consacrare este o etapă importantă în viaţa fiecăruia dintre noi; „prin harul lui Dumnezeu suntem ceea ce suntem”, şi îi mulţumim lui Cristos, marele preot, care se serveşte de noi pentru a continua misiunea sa în această lume. Suntem născuţi din Euharistia Joii Mari. În faţa acestei realităţi extraordinare rămânem înmărmuriţi: atât de mare este umilinţa, condescendenţa cu care Dumnezeu a voit să se lege de om. Cuvintele parohului de Ars ne invită să îngenunchem şi în tăcere să adorăm acest imens dar al credinţei.

13


PAVEL BUTNARIU

Str. Colonel Buzoianu, 1, 120018-Buzău 0238/722817 0765/907824 pavelbuzau @yahoo.com)

GÂND de la prima Liturghie „Ajutaţi-mă să vă slujesc” (papa Ioan Paul al II-lea); „Noi slujim ca trimişii lui Cristos, iar prin noi de fapt vă îndeamnă însuşi Dumnezeu” (2Cor 5,20)

S-a născut la Fărcăşeni la 1 mai 1962. Şcoala primară a absolvit-o în satul natal. A urmat cursurile Institutului Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi între anii 1979 şi 1989. A fost hirotonit la 29 iunie 1989 la Bucureşti. După doi ani ca vicar la Huşi şi Faraoani, a continuat ca preot paroh în pastoraţie timp de 23 de ani la Buzău. A fost numit şi director la Tipografia Arhiepiscopiei de Bucureşti. *

Una dintre rugăciunile pentru preoţi se încheie astfel: „Vizitează-i, Doamne, în singurătatea lor şi dăruieşte-le belşugul binecuvântărilor tale”. Iar Fericita Tereza de Calcutta spunea că „singurătatea este lepra timpurilor noastre”. Sunt şi zile de deşert în viaţa preotului, parohii mici, credincioşi răspândiţi pe un teritoriu foarte întins şi sufletele trebuie căutate prin munţi şi văi, printre spini şi tufişuri, suportând cu răbdare ignoranţa şi indiferenţa religioasă, uneori răutatea oamenilor. Papa Francisc, într-o omilie din Joia Mare, spunea: „Fiţi aproape cu afecţiunea de preoţii voştri şi cu rugăciunile pentru ca ei să fie mereu păstori după inima lui Dumnezeu”. La ceas aniversar, aş dori să mulţumesc din nou tuturor acelora care au avut un rol în itinerarul meu spre sfânta Preoţie, iar în timpul sfintei Liturghii, împreună cu pâinea şi vinul, la Ofertoriu să-i prezint lui Dumnezeu „vasul” plin cu lacrimile şi munca anilor de formare, cu singurătatea şi suferinţele apostolatului, cu bucuriile şi realizările pe plan spiritual şi material, cu succesele şi insuccesele mele, cu slăbiciunile inerente naturii umane, 14


pe care le regret, pentru a le transforma în valută forte pentru viaţa veşnică. Dacă retrăim misterul pascal la fiecare sfântă Liturghie celebrată, la fel, în viaţa preoţească, nu există cruce fără înviere şi nici înviere fără cruce. Iar în noaptea întunecată, vedem, printre lacrimi, cele mai frumoase stele. În cei 25 ani de preoţie am învăţat că nu ai voie să-ţi pierzi niciodată curajul, pentru că, cine îşi pierde curajul în deşert, acolo moare. Am învăţat că Dumnezeu este puternic în cel fără putere şi tare în cei slabi, deoarece: „Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi”. Nu pot să închei decât cu aceste cuvinte: „Doamne, Dumnezeule, mi-ai dat totul. Mai dă-mi încă ceva: «O inimă recunoscătoare!»”

15


CORNEL CADAR S-a născut la 5 martie 1964, la Horgeşti. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1978 la Horgeşti, Liceul Poligrafic în anul 1982 la Bucureşti, Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaşi în anul 1989, cursuri de master la Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice în perioada 2003-2005. Stagiul militar l-a efectuat în perioada 1982-1983 la Râmnicu Sărat. A fost sfinţit preot la 25 iunie Bd. Ştefan cel Mare, 26, 1989 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca 700064-Iaşi vicar la Mirceşti (1 august 1989 – 10 iunie 1990), Săbăoani (10 iunie 1990 – 15 martie 1991), Iaşi 0232/212003 (15 martie 1991 – 1 august 1996), responsabil 0232/212004 diecezan al activităţilor cu tinerii (1992-2005), + fax 0232/211527 asistent spiritual al Acţiunii Catolice (1992-2005), 0745/850844 cornel@mail.dntis.ro profesor la Facultatea de Teologie Didactică (1992-1994), responsabil şi profesor la Şcoala cornel@ercis.ro Postliceală de Psihopedagogie şi Asistenţă Socială din cadrul Şcolii Normale „Vasile Lupu” Iaşi (1995-1998), profesor invitat la Institutul Teologic Iaşi (2003-2005, 2010-2013), membru al Consiliului Prezbiteral (28 martie 1996 – 15 martie 2005), coordonator al activităţilor ecumenice (1996-2005), coordonator al Editurii „Presa Bună” (13 octombrie 1992 –), redactor la publicaţiile: „Lumina creştinului” (redactor: ianuarie 1991 – GÂND septembrie 1992; redactor coordonator: octomde la prima Liturghie brie 1992 –), „Isus, prietenul copiilor” (redactor: „Când Domnul e cu decembrie 1992 – septembrie 1996; redactor noi, cine e împotriva coordonator: decembrie 1996 –), „Almanahul noastră?” (Rom 8,31) Presa Bună” (1993 –), responsabil al Oficiului 16


pentru Comunicaţii Sociale (1 iunie 2005 –), director coordonator al Tipografiei „Presa Bună” (1 septembrie 2009 –). *

În Săptămâna Mare se citeşte un text care este legat de vocaţia Maicii Tereza de Calcutta. Ea l-a auzit în tinereţe mergând la Liturghie. Este vorba despre femeia care a spart un vas de alabastru cu parfum de nard curat, a uns picioarele lui Isus, le-a şters cu părul capului ei şi s-a umplut casa de parfum. La vociferările celorlalţi, în special a lui Iuda, că s-ar fi putut vinde parfumul şi banii obţinuţi s-ar fi putut da la săraci, Isus a spus: „Lăsaţi-o căci ea a făcut un lucru frumos pentru mine” (Mt 26,10, Mc 14,6, In 12,7). Mai târziu, povestind experienţa ei unui jurnalist, care a întrebat-o despre activitatea legată de copiii abandonaţi, de bătrânii lăsaţi să moară în stradă şi de recuperarea tinerelor, a răspuns: „Dorul meu din tinereţe a fost să fac un lucru frumos pentru Domnul”. Răspunsul Maicii Tereza a dat titlul unei unui film şi apoi al unei cărţi despre ea: „Un lucru frumos pentru Domnul”. În lumina acestei experienţe mă gândesc că e frumos să fii preot. Frumuseţea preoţiei stă în a deschide un drum şi a-i ajuta pe ceilalţi să-l găsească pe Acela care te-a chemat, a-i face să experimenteze iubirea care te-a fascinat, a le spune celorlalţi despre minunile pe care Dumnezeu le-a înfăptuit. Stă de asemenea în căuta semne de speranţă care să te ajute să rămâi aproape de Mântuitorul şi a găsi cu ajutorul lui cuvinte potrivite pentru a-i încuraja pe cei pe care îi întâlneşti.

17


ANTON CÎTEA

Str. Bisericii, 149, jud. Bacău, 607170-Faraoani 0234/254015 0723/781799 0749/636597 anton.catea @yahoo.it

GÂND de la prima Liturghie „Eu sunt păstorul cel bun. Eu îmi cunosc oile mele şi ele mă cunosc pe mine... Eu îmi dau viaţa pentru oile mele” (In 10,14-15)

S-a născut la 13 mai 1962, la Gioseni. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1977 în satul natal, Liceul Industrial nr. 2 din Bacău în anul 1979, Şcoala de Cantori în anul 1982 la Iaşi şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi în anul 1989. A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Lespezi (1 august 1989 – 4 ianuarie 1993), Oituz (5 ianuarie 1993 – 1 iulie 1995), paroh la Văleni (1 iulie 1995 – 1 august 1997), administrator la Miroslava (1 august 1997 – 1 august 2001), paroh la Faraoani (1 august 2001–). *

„Dumnezeu trăieşte. Ne-a creat pe fiecare dintre noi, deci îi cunoaşte pe toţi. Este aşa de mare încât are timp pentru lucrurile noastre mici: «Toate firele de păr de pe capul vostru sunt numărate». Dumnezeu trăieşte şi are nevoie de oameni care există pentru el şi care-l duc altora. Da, are sens să devii preot: lumea are nevoie de preoţi, de păstori, astăzi, mâine şi întotdeauna, până când va exista”. (Benedict al XVI-lea, Scrisoarea adresată seminariştilor la încheierea Anului Sfintei Preoţii, 18 octombrie 2010)

18


MIHAI CĂTĂU

Com. Târgu Trotuş, jud. Bacău, 607631-Tuta 0234/347042 0756/797885 cataumihai @yahoo.com

S-a născut la 22 ianuarie 1963, la Călugăreni. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1978 la Călugăreni, Liceul Industrial Letea din Bacău în anul 1982, apoi Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi în anul 1989. A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Şcheia (1 august 1989 – 31 iulie 1993), Faraoani (1 august 1993 – 16 iulie 1995), paroh la Stufu (16 iulie 1995 – 1 octombrie 1999), Tuta (1 octombrie 1999 –). Viaţa de preot, ca orice vocaţie, îşi are bucuriile şi necazurile ei. Totuşi, după 25 de ani de preoţie, dacă aş avea posibilitatea să o iau de la capăt, tot preot m-aş face. Simt că aceasta este chemarea mea pe acest pământ în planul lui Dumnezeu. Acesta a fost şi răspunsul pe care l-am dat în anul 1982 în faţa superiorilor seminarului când, după examen, m-au întrebat: „De ce nu ai dat la o altă facultate şi ai venit la seminar?” Răspunsul exact a fost: „Ceva în suflet îmi spune că eu trebuie să dau examen la seminar şi voi reuşi”. N-am regretat niciodată că am răspuns pozitiv lui Dumnezeu, nici chiar în momentele cele mai dificile. Mulţumesc bunului Dumnezeu că m-a ales şi sfintei Fecioare Maria că mi-a călăuzit paşii în anii seminarului şi în viaţa de preot. Am avut şi am încredere mereu în iubirea Mamei cereşti şi în ocrotirea ei. Din experienţa proprie pot să spun că: Dumnezeu şi sfânta Fecioară Maria nu dezamăgesc niciodată! 19


FRANCISC CĂZĂNEL

† 26 ianuarie 2012

S-a născut la 25 martie 1960, la Şcheia – Iaşi din părinţii Tereza şi Petre. A urmat Şcoala Generală de 8 clase la Şcheia (1967-1975), liceul la Butea şi Târgu Neamţ (1975-1977, 1977-1979). În perioada octombrie 1979 – iunie 1980 a satisfăcut serviciul militar la Focşani. A urmat apoi Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi (1980-1983, 1985-1989). În perioada 19831985 a lucrat la Parohia Şcheia. A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi de ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Pildeşti (1 august 1989 – 17 iunie 1990), director economic la Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaşi (20 iunie 1990 – 20 iunie 1999), paroh la Slănic Moldova (20 iunie 1999 – 26 ianuarie 2012). [...] În urma unui blocaj renal, a decedat în dimineaţa zilei de joi, 26 ianuarie 2012, la ora 8.45, în spitalul din Moineşti, unde a fost internat cu două zile înainte. [...] Înmormântarea a avut loc în localitatea natală – Şcheia, luni, 30 ianuarie 2012, Liturghia fiind prezidată de PS Petru Gherghel. *

„Ştiu că răscumpărătorul meu trăieşte şi că în ziua de apoi el se va ridica pe ţărâna morţilor; cu trupul meu GÂND voi sta în picioare şi cu ochii mei de carne îl voi vedea de la prima Liturghie pe Dumnezeu. Eu însumi îl voi vedea şi ochii mei îl vor „Tu eşti preot în veci... privi, şi nu altul”. (Iob 19,25-28) Preasfântă Treime, te ador, te iubesc, îţi mulţumesc!” 20


VALENTIN COCHIOR

Bd. Bucovinei, 10, jud. Suceava, 725300-Gura Humorului 0230/231309 0745/695771 valentincochior @yahoo.com

S-a născut la 29 ianuarie 1962, la Nicolae Bălcescu, din părinţii Ioan şi Magda. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1977 la Faraoani, liceul în anul 1979 la Bacău, Şcoala de Cantori în anul 1982 la Iaşi şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi în anul 1989. A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Oituz (1 august 1989 – 1 august 1992), Roman „Sfânta Tereza” (1 august 1992 – 18 aprilie 1996), paroh la Moineşti (18 aprilie 1996 – 31 august 2010), Gura Humorului (1 septembrie 2010 – ). *

A fi preot înseamnă cel mai mare har pe care Dumnezeu poate să-l acorde unui tânăr fără sa aibă vreun merit, de care trebuie să se îngrijească toată viaţa lui. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru acest mare dar şi sper să fiu statornic toată viaţa mea.

În viaţa mea am căutat să mă achit de această datorie străduindu-mă să pun în practică cea mai mare poruncă a iubirii. Am încercat să nu judec pe alţii, ci pe mine însumi. Apoi cât am putut am căutat să-l ajut pe cel de lângă mine fără să aştept nicio recompensă pentru că răsplata lui Dumnezeu este mult mai mare. Am încercat să ofer totul lui Dumnezeu gândindu-mă la GÂND de la prima Liturghie judecata care se apropie. Bineînţeles că nu am reuşit „Nu mai sunt eu acela întotdeauna să mă ridic la înălţimea aşteptărilor lui care trăiesc, ci Cristos Dumnezeu, şi pentru aceasta îl rog să mă ierte. trăieşte în mine” Mulţumesc Domnului din inimă pentru toate harurile (Gal 2,20) primite şi îl rog să nu mă părăsească niciodată. 21


EP. ANTON COŞA S-a născut la 23 noiembrie 1961, în satul Valea Mare, comuna Faraoani. Părinţii săi Iosif Coşa (1934-2003) şi Magdalena Bulai (n. 1937), ambii născuţi în Valea Mare, au fost agricultori. Studiile primare le-a urmat în satul natal, iar pe cele liceale în comuna Hemeiuş. În 1989 a absolvit Institutul Teologic din Iaşi. La 25 iunie acelaşi an a fost hirotonit de arhiepiscopul de Bucureşti Ioan Robu, pentru Dieceza de Iaşi. Între 1989 Str. Mitropolit şi 1990 a exercitat ministerul de vicar parohial Dosoftei, 85, la Roman, iar între anii 1990 şi 1991 la Chişinău. 2012-Chişinău, Republica Moldova În 1991 devine paroh al comunităţii din Chişinău, funcţie în care a rămas până la numirea ca admitel. 00373/22226165 nistrator apostolic „ad nutum Sanctae Sedis” al fax 00373/22225210 Administraturii Apostolice din Republica Mol00373/69126636 dova, la 28 octombrie 1993. În ziua de 30 oc0766/898621 tombrie 1999, papa Ioan Paul al II-lea l-a numit, episcop@starnet.md iar pe 6 ianuarie 2000, în bazilica „Sfântul www.catolicmold.md Petru”, l-a consacrat episcop titular de Paestum. Liturghia inaugurală ca episcop s-a ţinut la GÂND Chişinău la 15 ianuarie 2000. La 27 octombrie de la prima Liturghie 2001 a fost numit episcop de Chişinău.

„Noi îl predicăm pe Cristos cel răstignit, scandal pentru iudei şinebunie pentru păgâni, dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, Cristos este puterea lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1Cor 1,23)

*

Când mă gândesc că au trecut deja 25 de ani de când am fost hirotonit preot nu-mi vine să cred… şi totuşi este adevărat. Aproape toţi anii i-am petrecut la Chişinău unde am înţeles foarte bine ce înseamnă a fi preot. Am voit să fiu preot pentru poporul lui Dumnezeu. Am voit să le fiu util oamenilor, iar aici, la Chişinău, acest lucru a fost evident. Frumuseţea sau partea plăcută a 22


preoţiei constă tocmai în roadele slujirii. Nu încerc să fac contabilitate, numărând câte sacramente am administrat, dar mă uit la această dieceză nouă, care a devenit încetul cu încetul una normală cu preţul multor sacrificii. Sunt mulţumit şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ales pentru această misiune. Dacă ar fi să dau un sfat cuiva care se întreabă dacă merită astăzi să te faci preot, i-aş spune doar atât: merită! Dar nu oricum, ci cu toată inima, dăruit lui Dumnezeu şi poporului său. Dacă tot vrei să te faci preot, fă-te cu toată fiinţa! Stema episcopului Anton Coșa

23


GHEORGHE COŞA

Str. Cornişei, 28-30, jud. Olt, 230127-Slatina 0249/411907 fax 0249/434505 0745/312127 cosagheorghe99 @yahoo.com

S-a născut la 20 august 1961, la Galbeni. A urmat cursurile Institutului Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi, iar la 25 iunie 1989 a fost hirotonit preot de către episcopul Ioan Robu. După hirotonire, a primit misiunea de a colabora cu părintele Petru Albert la Nisiporeşti, timp de nouă luni, iar apoi pentru o perioadă de trei luni cu părintele Vacaru Ştefan la Faraoani. În anul 1991 a fost numit paroh la Slatina, unde activează şi în prezent. Aici a construit o biserică, sfinţită în 1996. Începând cu 1 martie 2011, părintele a fost numit decan de Craiova. *

Seminarul a fost un loc binecuvântat de Dumnezeu, unde un grup de preoţi ne-au ajutat să ne formăm din punct de vedere religios şi intelectual în vederea misiunii, pe care fiecare preot am primit-o, de a răspândi cuvântul lui Dumnezeu în diferitele locuri unde am fost trimişi de către episcop. Cu privire la formarea comunităţii din Slatina, creştinii catolici de aici provin din celelalte regiuni ale ţării şi ca atare a fost nevoie de o muncă de uniformizare a diferitelor obiceiuri prezente în provinciile din care provin. În ciuda numărului mic de credincioşi, aproximativ 50 de familii, participarea este zilnică şi destul de numeroasă. A încerca să actualizezi credinţa pe aceste meleaguri este foarte dificil. Prezenţa unei Biserici Catolice este deranjantă şi dificilă prin noutăţile pe care le oferă în mediul de aici, ea reprezentând în fiecare moment o 24


provocare la adresa unei mentalităţi bazată pe tradiţie. Un ajutor deosebit îl reprezintă prezenţa surorilor Institutului „Neprihănita Zămislire a Sfintei Fecioare de Lourdes”, cu care colaborez şi care au o grădiniţă cu 40 de copii, prin intermediul cărora reuşesc să vorbesc despre Dumnezeu şi părinţilor lor. O operă interesantă şi importantă este predicarea evangheliei celor 600 de persoane surdo-mute din judeţul Olt, precum şi ajutorarea în terminarea studiilor, prin intermediul binefăcătorilor, a 50 de copii. Preoţia în Oltenia este o provocare continuă de a rămâne fidel evangheliei într-un mediu majoritar ateu. Slatina este singurul oraş din Arhidieceza de Bucureşti unde a fost dărâmată o capelă catolică sub regimul comunist. Să nu uităm că judeţul Olt este locul de baştină al lui Ceauşescu, iar Slatina a fost mereu un centru de experiment, de răsplătire a diferitelor inovaţii şi invenţii aparţinând familiei respective. Slatina trebuia să devină primul oraş ateu din România.

25


EMIL DIAC Născut la 6 martie 1962, în localitatea Săbăoani, a absolvit Institutul Teologic din Iaşi în iunie 1989. La 1 august 1989 a fost numit vicar în Parohia „Sfântul Nicolae” din Bacău. Din vara anului 1990 până în 1992 a activat ca vicar la catedrala „Sfântul Iosif ” din Bucureşti. De la 1 august 1992 până la 1 august 1994 a fost vicar în Parohia Bărăţia din Bucureşti. La 1 august Str. Independenţei, 88, 1994 a fost numit paroh la biserica „Sfântul Anton de Padova” din Câmpina (jud. Prahova). 910029-Călăraşi De la 15 octombrie 2003 până în vara anului 0233/311833 2006 a activat ca paroh la Greci (jud. Tulcea). 0745/335825 La 1 august 2006 a fost numit paroh al bisericii 0735/022313 „Toţi Sfinţii” din Craiova pentru doi ani. De la emildiac@yahoo.com 1 septembrie 2008 este paroh la Călăraşi. La 22 iunie 2012 a susţinut teza de doctorat cu titlul „Papa Pius al XII-lea, apărător al drepturilor omului”, obţinând diploma de doctor în teologie la Universitatea din Bucureşti. Urmare a acesteia a fost publicată şi cartea cu acelaşi titlu la Editura „Sapientia” (Iaşi) în 2013. În parohiile încredinţate, pe lângă activitatea pastorală, s-a ocupat de muzică. *

Îmi place deviza sfântului Ioan Bosco: „Da mihi animas, caetera tolle” („Dă-mi suflete; pe celelalte ia-le”). GÂND de la prima Liturghie „Tu eşti preot în veci” (Evr 7,17) 26


VALERIAN DUMEA

Str Aurelian, 24, jud. Mehedinţi, 220103-Drobeta Turnu Severin, 0252/313848 0761/898982 valeriandumea @yahoo.it

S-a născut la 30 ianuarie 1962, la Săbăoani. A absolvit Şcoala Generală de 10 clase în anul 1978 la Săbăoani, Şcoala de Cantori în anul 1982 la Iaşi şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi în anul 1989. A fost sfinţit preot la 29 iunie 1989 la Bucureşti de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Răducăneni (1 august 1989 – 31 decembrie 1990), Cleja (1 ianuarie 1991 – 29 februarie 1992), administrator parohial la Buzău (1 martie 1992 – 31 iulie 1992), vicar la Gioseni (1 august 1992 – 31 iulie 1994), Cioplea (1995-1996), misionar fidei donum în Coasta de Fildeş (19 noiembrie 1996 – 5 octombrie 1999), director al Operelor Pontificale Misionare din Arhidieceza de Bucureşti (27 decembrie 2000 – 31 iulie 2011), paroh la Medgidia (2001-2006), Chitila (1 septembrie 2006 – 14 septembrie 2013), Drobeta Turnu Severin (15 septembrie 2013 –). *

„Preotul este omul lui Dumnezeu, este slujitorul Domnului [...]. Totuşi, preotul nu primeşte acest dar pentru el, ci pentru alţii. Ştim bine asta: preotul este omul care GÂND nu trăieşte pentru sine, ci pentru alţii[...]. Este omul de la prima Liturghie comunităţii. Acesta este aspectul vieţii preoţeşti înţeles „Îi mulţumesc lui Isus mai bine astăzi. Slujirea pe care el o aduce societăţii, în Cristos pentru că m-a special celei ecleziale, justifică pe larg existenţa preoţiei. socotit demn de Lumea are nevoie de ea. Biserica are nevoie de ea”. încredere, (Paul al VI-lea, Mesaj adresat preoţilor din Biserica chemându-mă în slujba Catolică, 30 iunie 1968) sa” (1Tim 1,12) 27


TOMA ENCUŢĂ

Str. Orizontului, 53, jud. Neamţ, 617400-Săbăoani 0233/735014 0766/427699

S-a născut la 19 august 1961, la Răducăneni. A absolvit Şcoala Generală de 10 clase în anul 1978 la Răducăneni, clasa a XI-a la Răducăneni, Şcoala de Cantori în anul 1983 la Iaşi şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi în anul 1989. A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Ciugheş (1 august 1989 – 15 august 1991), Săbăoani (15 august 1991 – 1 septembrie 1996), formator la Seminarul Liceal din Bacău (1 septembrie 1996 – 30 noiembrie 1999), paroh la Săbăoani (30 noiembrie 1999 –), decan de Roman (2004 –). *

Mă prezint în faţa ta, Doamne, cu zestrea vieţii mele sacerdotale. Obrazul îmi păleşte de ruşine pentru că în potirul prezentat ţie ca mulţumire e vinul stors din poama acră a faptelor mele zilnice. Nădăjduiesc însă că vei face o minune, aşa cum ai făcut odinioară la nunta din Cana, pentru ca ofranda vieţii mele să-i fie plăcută Tatălui ceresc şi să o primească în dar.

GÂND de la prima Liturghie „Iată vin, Doamne, ca să fac voia ta” (Evr 10,7) 28


BENONE FARCAŞ S-a născut la 5 ianuarie 1963, la Bacău. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1977 la Bacău, treapta I de liceu la Bacău, Şcoala de Cantori în anul 1982 la Iaşi şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaşi în anul 1989. A urmat studii postuniversitare la Catholic University of America (CUA) din Washington DC, SUA, unde a obţinut licenţa în drept canonic în anul 2001 şi doctoratul în drept canonic la 17 septembrie 2010. Str. Mitropolit A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989, la Iaşi, de Dosoftei, 85, către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Piatra 2012-Chişinău, Republica Moldova Neamţ „Sfântul Iosif ” (1 august 1989 – 1 martie 1994), cancelar la Administraţia Apostolică 00373/22222261 Chişinău, Republica Moldova (5 martie 1994 – 00373/69180977 23 august 1998), paroh la Creţoaia (1 septemfax 00373/22225210 brie 1995 – 23 august 1998), paroh la Chişinău 00373/22/223470 „Providenţa Divină” (1 iunie 1996 – 23 august în ţară: 0721/446397, 1998), student la Catholic University of America vicargeneral (24 august 1998 – 25 mai 2004), numit capelan @starnet.md al Sfântului Părinte de către papa Ioan Paul al II-lea la 6 martie 2003, cancelar la Episcopia benfarcas de Chişinău (30 mai 2004 – 2 iulie 2007), vicar @hotmail.com general la Episcopia de Chişinău (30 mai 2004 –), paroh la Chişinău „Providenţa Divină” (25 iaGÂND nuarie 2005 –), vicar judecătoresc la Episcopia de la prima Liturghie de Chişinău (1 noiembrie 2007 –), student la „Dragostea nu stă în Catholic University of America, SUA (6 octomfaptul că noi l-am iubit brie 2008 – 1 octombrie 2010).

pe Dumnezeu, ci în faptul că el ne-a iubit pe noi” (1In 4,10) 29


Cu ceva timp în urmă mi s-a propus să scriu un articol despre cea mai „fierbinte” zi din viaţa mea de preot. Când am acceptat, am ştiut că îmi va fi greu să aleg, dar nu m-am gândit că îmi va fi imposibil. Cum aş fi putut să aleg o zi în defavoarea altora? Acelaşi simţământ îl încerc acum, când au trecut 25 de ani de când am primit darul preoţiei. Îmi amintesc cu negrăită recunoştinţă şi bucurie de ziua aceea unică. Dar cum aş putea oare să o separ de celelalte zile în care am trăit acest dar divin împreună cu cei care mi-au fost încredinţaţi spre păstorire? Cum aş putea să separ această zi de momentele în caream celebrat mântuitoarea jertfă a sfintei Liturghii, sau am adus noi fii în sânul Bisericii, sau am împărţit iertarea dobândită nouă de Mântuitorul Isus, sau de momenteleîn care i-am însoţit cu rugăciunea mea pe cei care erau aproape de momentul trecerii din aceasta lume? Îmi amintesc de clipele în care mă găseam pentru prima dată în faţa unei noi comunităţi al cărei păstor urma să fiu. O mulţime de chipuri străine despre care nu ştiam nimic altceva decât că au nevoie de Dumnezeu şi de cineva care să-l predice prin cuvânt şi prin exemplul vieţii. Îmi amintesc de trăirea aceea în care speranţa, încrederea, dar şi îndoiala că aş fi omul potrivit se îmbinau în inima mea într-o manieră ciudată şi totuşi ziditoare şi generatoare de curaj. Cum aş putea să separ această zi de ziua în care părăseam acea comunitate? Aveam în faţa mea aceleaşi chipuri care de astă dată îmi erau atât de familiare şi expresive. Oameni alături de care trăisem evenimentele fericite şi dureroase ale vieţii lor. Oameni pe care încercasem să-i slujesc pe măsura puterilor mele. Oameni faţă de care greşisem uneori. Oameni care deveniseră între timp familia mea. 30


Îmi amintesc de zilele în care am fost apreciat, elogiat, iubit şi respectat. Aş putea oare separa aceste zile de cele în care am experimentat amărăciunea de a fi insultat, respins, neînţeles şi acuzat pe nedrept? Nu pot aşeza o graniţă între toate aceste zile. Simt că aş face o nedreptate Creatorului care a împletit într-o armonie divină în viaţa mea de preot lumina şi umbra aşa încât a rezultat o unică şi irepetabilă zi. O sărbătoare. Un miracol al iubirii care durează de 25 de ani.

31


CRISTINEL FODOR S-a născut la 14 iunie 1963, la Oneşti. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1977 la Oneşti, zece clase la Liceul Industrial nr. 1 din Oneşti în anul 1979, Şcoala de Cantori în anul 1982 la Iaşi şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi în anul 1989. În perioada 1 septembrie 2000 – 1 octombrie 2002 a urmat studii postuniversitare la Institutul Pontifical „Teresianum” Str. Th. Văscăuţeanu, 6, din Roma, unde a obţinut licenţa în teologie jud. Iaşi, 700462-Iaşi spirituală. A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la 0232/225228 Valea Seacă (1 august 1989 – martie 1990), Bacău 0232/216509 „Sfântul Nicolae” (martie 1990 – mai 1996), fax 0232/211476 paroh la Huşi „Sfântul Anton” (1 mai 1996 – 0741/183898 1 septembrie 2000), director spiritual şi profesor cristinelfodor de teologie spirituală la Institutul Teologic „Sfântul @yahoo.com Iosif ” din Iaşi (1 octombrie 2002 –).

cfodor@itrc.ro

GÂND de la prima Liturghie „Dacă m-ai întâlnit şi mă uiţi, nu pierzi nimic... dar dacă îl întâlneşti pe Cristos şi îl uiţi, ai pierdut totul. Pe Isus Cristos este imposibil să-l cunoşti şi să-l nu iubeşti, să-l iubeşti şi să nu-l urmezi” (Pr. Toni Gus, SJ)

*

„A consacra ceva sau pe cineva înseamnă a da lucrul sau persoana în proprietatea lui Dumnezeu, a o scoate din ambientul a ceea ce este al nostru şi a o introduce în atmosfera lui, aşa încât să nu mai aparţină lucrurilor noastre, ci să fie total al lui Dumnezeu […]. În Vechiul Testament, încredinţarea unei persoane lui Dumnezeu, adică «sfinţirea» sa, se identifică cu hirotonirea preoţească şi în felul acesta se defineşte şi în ce constă preoţia: este un transfer de proprietate, a fi luat din lume şi dăruit lui Dumnezeu. Cu aceasta se evidenţiază acum cele două direcţii care fac parte din procesul de sfinţire/consacrare. Înseamnă a ieşi din contextele vieţii 32


lumii – un «a fi puşi deoparte» pentru Dumnezeu. Dar tocmai pentru aceasta nu este o segregare. A fi încredinţaţi lui Dumnezeu înseamnă mai degrabă a fi puşi să-i reprezentăm pe alţii. Preotul este scos din conexiunile lumii şi dăruit lui Dumnezeu şi, tocmai aşa, pornind de la Dumnezeu, trebuie să fie disponibil pentru alţii, pentru toţi”. (Benedict al XVI-lea, Missa Chrismatis, 9 aprilie 2009)

33


ALIXANDRU GABOR

Piazza Ss. Annunziata, 2, 03040-Vallemaio (FR), Italia 0039/0776957068 0039/3206880726 alex962g @yahoo.it ciughesanu @gmail.com

GÂND de la prima Liturghie „Tu eşti Fiul meu, eu astăzi te-am născut” (Ps 2,7); „Iată vin, Doamne, ca să fac voia ta” (Evr 10,7)

S-a născut la 5 septembrie 1962, la Ciugheş (Bacău), fiul lui Vasile şi al Magdalenei. A urmat Şcoala Generală de 8 clase (1969-1977) la Ciugheş; Liceul Industrial nr. 2 din Bacău (1977-1979), Liceul Seminarial la Iaşi (1979-1982). A făcut serviciul militar la Zalău (1982-1983). A urmat Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi (1983-1989). A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Oneşti (august 1989 – august 1990). A intrat în Ordinul Fraţilor Minori Conventuali. A activat apoi la Nisiporeşti (septembrie 1990 – august 1991), Luizi-Călugăra (septembrie 1992 – martie 1994), Hălăuceşti (martie 1994 – septembrie 1996), profesor la Institutul Teologic Franciscan din Roman şi colaborator la revista „Mesagerul sfântului Anton” (septembrie 1992 – februarie 1999), colaborator la reînceperea activităţilor franciscane în rândul credincioşilor greco-catolici din Carei – Satu Mare (februarie 1999 – septembrie 1999), vicar la Luizi-Călugăra (septembrie 1999 – mai 2005), frate de comunitate la Gubbio (PG) (mai 2005 – august 2007), paroh la Vallemaio (FR) Montecassino – Italia (august 2007 –). *

„Preotul se află între Dumnezeu cel veşnic şi omenire. Aşadar, ce va trebui să facă? Să le vestească oamenilor înţelepciunea lui Dumnezeu, adevărul unui Dumnezeu viu. Ce va trebui să facă? Va trebui să ducă persoanelor 34


milostivirea lui Dumnezeu şi misterul lui Dumnezeu cel viu, aşa cum sunt conţinute în mod simbolic în sacramente. Pe de altă parte, va trebui să-i ofere lui Dumnezeu dorinţele persoanelor, necesităţile lor, păcatele lor, bucuriile şi suferinţele lor. Înţelegem noi ce înseamnă? Homo Dei, om al lui Dumnezeu: acesta este preotul. A lega şi a pune totul în raport cu Dumnezeul cel viu este tocmai marea lui misiune, marea sa îndatorire de viaţă în orice timp, dar este şi o îndatorire extrem de importantă şi dificilă în timpul actual”. (Josef Kentenich, PAG. Wolf, Berufen – geweiht – gesandt, Vallendar-Schönstatt, 2009, p. 39)

35


ISIDOR GHEORGHIEŞ

Com. Negri, jud. Bacău, 607349-Poiana 0234/228317 0753/040555

S-a născut la 2 martie 1962, la Horleşti. A absolvit Şcoala Generală de 10 clase în anul 1978 la Horleşti, Şcoala de Cantori în anul 1982 la Iaşi şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi în anul 1989. A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Rotunda (1 august 1989 – 1 ianuarie 1991), Nicolae Bălcescu (1 ianuarie 1991 – 1 august 1994), Vatra Dornei (1 august 1994 – 1 august 1995), Faraoani (1 august 1995 – 1 august 1996), paroh la Focuri (1 august 1996 – 1 septembrie 2000), Poiana Negri (1 septembrie 2000 –). *

Jubileul de 25 de ani de preoţie este în primul rând o sărbătoare a fidelităţii şi a recunoştinţei pentru darul minunat şi nemeritat al preoţiei. Este într-adevăr o cinste cu totul deosebită să fii crainicul lui Cristos, unicul Mântuitor al omului, să fii martorul milostivirii lui Dumnezeu şi împărţitorul tainelor sale. Să-i înveţi pe oameni că asupra noastră veghează ca un Tată, Dumnezeu cel iubitor. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru darul sfintei Preoţii şi pentru toate darurile împărţite prin noi spre binele atâtor credincioşi în cei 25 de ani de muncă în secerişul Domnului. Nu trebuie să uităm că noi, preoţii, purtăm comoara preoţiei în „vase de lut”. Îi cer iertare lui Dumnezeu pentru toate GÂND necorespunderile şi îl rog să ne susţină şi pe viitor cu de la prima Liturghie harul său şi să ne ajute să fim preoţi după inima sa. „Tu eşti preot în veci” (Evr 7,17) isidorgheorghies @gmail.com

36


IOSIF GROSU S-a născut la 22 aprilie 1960, la Ciugheş. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în satul natal. În anul 1979 a intrat la Seminarul Mic din Iaşi pe care l-a absolvit în anul 1982. A făcut serviciul militar la Zalău (1982-1983). A urmat Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi (1983-1989). A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Iugani (1989-1991) şi Bucureştii Noi (1991-1993). A intrat în Biserica Anglicană, slujind în mai multe parohii din Marea Britanie.

St Thomas’ House, 32 Victoria Street, Featherstone, West Yorkshire, WF7 5EZ-Pontefract, E ziua ta Marea Britanie 0044/01977792288 0044/7903757339 iosifgrosu @btinternet.com

*

E ziua ta, o, mama mea, De-aceea astăzi mă mândresc; De mult aştept acest moment Când aş putea eu să-ţi vorbesc! Să-ţi spun o şoaptă, un mister, Ca să-l păstrezi doar până când Vei împlini dorinţa mea!

Azi e frumos de ziua ta! Ce aş putea, o, mama mea GÂND Să fac, s-arăt cât te iubesc de la prima Liturghie Tot ce-i frumos să-ţi dăruiesc? „Cel ce se încrede Aş vrea să-ţi dau inima mea, în Domnul este ca Să ardă, să se facă scrum. muntele Sionului: În ea găseşti deviza mea: nu se va clătina Mereu mai sfânt, mereu mai bun! niciodată” (Ps 124,1) 37


Când miezul zilei e... şi-aud Un dangăt ce pluteşte lin, Pe dată mă opresc din drum Să te salut cu un suspin! Atunci când clopotele bat Fără să spun nici un cuvânt, Mă simt cuprins, de-un dor de-a fi, Mereu mai bun, mereu mai sfânt! Pe cer e soare, e senin, Şi sufletul mi-e împăcat, Când ştiu că mă călăuzeşti Şi ocolesc orice păcat! Privind spre tine mă-nfior, Căci te surprind ades plângând, Pentru păcate, şi-mi propun, Mereu mai bun, mereu mai sfânt! Chiar stelele de ar cădea Şi soarele s-ar prăbuşi, Eu nu voi înceta nicicând O, mamă, de a te iubi! Voios voi merge către ţel, Fie furtună, fie vânt, De-aceea îmi propun să fiu Cât mai perfect, şi cât mai sfânt!

38


CAROL -DOMINIC HÎRJA S-a născut la 20 septembrie 1961, la Hălăuceşti, fiind al treilea copil dintre cei 11 pe care-i vor avea soţii Carol şi Maria. Primele 8 clase le-a frecventat în satul natal, iar următorii trei ani la Liceul Teoretic din Paşcani, urmând ca în anul 1979 să intre în Seminarul Mic din Iaşi. După admiterea la Institutul Teologic, va urma cele nouă luni de armată la Zalău şi cei şase ani de studiu teologic la Institutul Drumul Taberei, 38A, Teologic „Sfântul Iosif” din Iaşi. La 29 iunie 1989, este consacrat preot de episcopul Ioan Robu în sect. 6, catedrala „Sfântul Iosif ” din Bucureşti. Timp de 061389-Bucureşti 8 luni este vicar parohial la Bijghir, iar apoi un an 021/4136570 şi două luni la Oneşti, urmând ca în 1992 să fie 0723/454349 transferat vicar parohial la catedrala „Sfântul Iosif” PrDominicH din Bucureşti, timp în care se va ocupa până în @gmail.com 1995 şi de pastoraţia tinerilor din arhidieceză. În această perioadă, împreună cu câţiva tineri, va dominic.hirja scoate revista „Suflet tânăr”. În perioada 1993-1994 @parohia-amd.ro predă cateheza la Şcoala Postliceală Sanitară „Sfântul Iosif ” din Bucureşti. În 1996 primeşte numirea de paroh la biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Bucureşti unde ridică biserica, grădiniţa „Maria Bambina” şi casa parohială. În 2001 lucrările sunt terminate şi la 14 august în acelaşi an complexul parohial „Adormirea Maicii Domnului” este sfinţit de dr. Ioan Robu, arhieGÂND piscop de Bucureşti.

de la prima Liturghie * „Toate le pot în Cristos care mă întăreşte” „Preotul este omul lui Dumnezeu. Unul care stă cu (Fi l 4,13) Dumnezeu şi învaţă şi pe ceilalţi să facă astfel”. 39


NECULAI IOJĂ

Str. Eroilor, 10, jud. Argeş, 115300-Curtea de Argeş 0348/103233, 0745/152277 parinteleviorel @gmail.com

GÂND de la prima Liturghie „Cine face voia Tatălui meu, acela îmi este frate, soră şi mamă” (Mt 12,50)

S-a născut la 23 noiembrie 1962, în satul Baraţi, comuna Mărgineni. Studiile primare le-a făcut în satul natal, iar prima treaptă de liceu la Mărgineni. Între anii 1979 şi 1982 a urmat Şcoala de Cantori la Seminarul „Sfântul Iosif ” din Iaşi. În anul 1989 a absolvit Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaşi. A fost sfinţit preot de arhiepiscopul Ioan Robu în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti la 29 iunie 1989. În perioada august 1989 – ianuarie 1991 a activat ca vicar la Parohia „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Gioseni. Din ianuarie 1991 până în august 1992 a fost vicar la catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti. Pentru doi ani (august 1992 – august 1994) a fost numit vicar la Parohia „Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului” din Popeşti-Leordeni. În perioada august 1994 – septembrie 1997 a fost numit paroh la Medgidia (Constanţa), 1997-1998, paroh la Brezoi, iar între anii 1998 şi 2000 a fost paroh la Caracal (Olt). Între august 2000 şi august 2002 a fost vicar la Parohia „Sfânta Fecioară Maria, Regina Rozariului” din Popeşti-Leordeni. Timp de 8 ani (august 2002 – septembrie 2010) a fost vicar la Parohia„Sfânta Fecioară Maria Regină” din Cioplea (Bucureşti). Din luna septembrie 2010 este paroh la Curtea de Argeş.

40


De multe ori am fost întrebat ce este chemarea la sfânta Preoţie? O definiţie exactă nu pot da, ci pot spune că vocaţia prin înţelesul cuvântului nu e ceva ce aparţine, ea vine de la cineva, de la Cristos şi este transmisă de el oamenilor în diferite moduri. Iar aceasta nu este o singură dată, într-o anumită zi, ci fiecare o experimentează zi de zi, ceas de ceas. Vocaţia este un mister pe care-l descoperi puţin câte puţin şi vezi că Isus te cheamă să mergi pe urmele lui, te vrea să fii ca el, te vrea să fii cu el. Nu este înţeleasă de mulţi oameni, pentru că de multe ori noi înşine o desluşim greu. Ne trebuie rugăciune, statornicie şi fidelitate pe drumul nostru. Însă mereu avem pe cineva care ne conduce pe acest drum. Este Isus Cristos, marele preot, prin Duhul Sfânt.

41


ALOIS IŞVANCA

Jud. Suceava, 727110-Cârlibaba 0230/575861 0740/669755 alisvanca @yahoo.com

Işvanca Alois s-a născut la 16 august 1961, la Valea Mare (jud. Bacău), într-o familie numeroasă (nouă fraţi). Şcoala Generală a făcut-o în satul natal, iar apoi Liceul Mecanic-Agricol de la Hemeiuş. A fost admis la Şcoala de Cantori din Iaşi în 1979. Stagiul militar la efectuat la Zalău între 1982 şi 1983. După aceasta, între 1983 şi 1989, a urmat studiile Institutului Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi, fiind hirotonit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi. A activat ca preot vicar la Cireşoaia (1989), Faraoani (1989-1990), Mirceşti (1990), „Sfânta Tereza” Bucureşti (1990-1991) Bellu – administrator (1991-1993), Bărăţia (1993), paroh la Cârlibaba (1993-1995). Urmează apoi o experienţă misionară în America pentru românii greco-catolici din New York (1995-1997) şi Los Angeles (1997-1998). Revenit în ţară, este numit vicar la catedrala „Sfântul Iosif ” din Bucureşti (1998-1999), apoi paroh la Cioplea (Bucureşti) (1999-2003), Sinaia (2003-2005), Cârlibaba (2005- ) *

GÂND de la prima Liturghie „Dacă mă întâlneşti şi mă uiţi, nu ai pierdut nimic. Dar dacă îl întâlneşti pe Cristos şi îl uiţi, ai pierdut totul” (Pr. Toni Gus, SJ)

Ce să fac cu viaţa mea? Aceasta a fost una dintre întrebările copilăriei mele, iar răspunsul l-am tot căutat, acasă, în familie, apoi la şcoală, la biserică... Din asemenea medii auzeam că Dumnezeu are nevoie de noi în lume, chemându-ne la slujiri diferite. Vino, urmează-mă! A fost vocea marelui preot care mi s-a adresat şi mie (ca şi celorlalţi confraţi) pentru a deveni astfel un instrument viu în mâna sa. Acum la 25 de ani de la 42


hirotonire încă-mi este întipărit acel moto de la începutul preoţiei: „Dacă mă întâlneşti şi mă uiţi nu ai pierdut nimic. Dar dacă îl uiţi pe Cristos pe care l-ai întâlnit, ai pierdut totul”. Iar în foarte multe locuri pe unde m-au purtat paşii vieţii asta am lăsat să se înţeleagă.

43


IONEL JICMON S-a născut la 30 octombrie 1962, la Luizi-Călugăra. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1977 la Luizi-Călugăra, Liceul Industrial Letea din Bacău în anul 1979, Şcoala de Cantori în anul 1982 la Iaşi şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif” din Iaşi în anul 1991. A fost sfinţit preot la 11 februarie 1991 la Luizi-Călugăra de către ep. Petru Gherghel. A activat ca vicar la Roman „Sfânta Parroquia „Cristo Rey”, Tereza a Pruncului Isus” (1 martie 1991 – 1 august Batalla de Pavia, nr. 3, 1-2 1994), Frumoasa (1 august 1994 – 1 august 1996), Iaşi „Adormirea Maicii Domnului” 50002-Zaragoza (1 august 1996 – 1 august 1997), paroh la Tomeşti Spania (1 august 1997 – 31 octombrie 2001), responsabil 0034/876164862 pentru românii catolici din Padova, Italia (1 noiemîn ţară: 0742/563401 brie 2001 – 31 august 2010), capelan la Capelania padrejohnjr Română din Zaragoza, Spania (1 septembrie 2010 –). @yahoo.it *

„Printre cuvintele divine pe care le-a spus Isus, există unul care provoacă ameţeli dacă ne gândim că a fost rostit de Dumnezeu şi ne face să înţelegem excelenţa unei alegeri. Este o asemănare paradoxală, dar adevărată şi bogată de mister. Şi Cristos îl adresează celor care aveau să fie de-a lungul secolelor preoţii lui: «După cum Tatăl m-a trimis pe mine, vă trimit şi eu pe voi». Aşadar, cine este preotul? Este cel pe care Cristos l-a ales pentru a-l continua în timp.[...] Dacă preotul mai întâi trăieşte ceea ce predică şi apoi vorbeşte, cuvântul lui va fi Cristos şi va fi şi el alt Cristos. Discursurile sale vor atrage atunci după el mulţimile şi bisericile vor deveni arhipline [...] ”. (Chiara Lubich, Il celibato sacerdotale, Città Nuova 14 (1970/3), p. 9) 44


EMIL LUCACI

Str. Bisericii, 158, jud. Bacău, 607240-Horgeşti 0234/226029, 0726/010228 emil_lucaci @yahoo.com

S-a născut la 1 august 1960, la Săveni. A absolvit Şcoala Generală în anul 1974: clasele 1-4, în satul natal, şi clasele 5-8, la Casa de Copii din Budăi; Liceul de Construcţii nr. 7 din Iaşi (1975-1977); Şcoala Profesională de Construcţii (1977-1979); Şcoala de Cantori (1979-1982) la Iaşi şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi (1983-1989). A făcut serviciul militar la Zalău (1982-1983). A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Sagna (1 august 1989 – 14 august 1991), Frumoasa (14 august 1991 – 1 august 1994), Oţeleni (1 august 1994 – 22 septembrie 1996), paroh la Vladnic (22 septembrie 1996 – 22 septembrie 2006), Horgeşti (22 septembrie 2006 –). *

„Noi, preoţii, în măsura în care suntem chemaţi să pr.emil.lucaci trăim viaţa şi misiunea lui Isus, trebuie să fim în slujba @gmail.com unei Biserici modelate mereu după viaţa Treimii. […] Preotul este un om trinitar, asemenea lui Isus, şi asemenea lui este chemat să vestească şi să promoveze o viaţă nouă, care nu este numai revelare a lui Dumnezeu unul şi întreit, ci comunicare a vieţii divine, a unei existenţe agapice care este criteriul convieţuirii umane. […] Noi, preoţii, suntem astfel pentru «a aduna familia lui DumGÂND nezeu ca adunare de fraţi animaţi de un singur duh» de la prima Liturghie (LG 28). […] Însă cum vom putea face asta fără să fim „Jertfa mea aşa să se experţi, fără a experimenta comuniunea trinitară între împlinească astăzi noi, ca membri ai trupului sacerdotal? (Jesús Castellano încât să-ţi placă ţie, Cervera, El sacerdote, hombre trinitario, „La Revista Doamne”. católica” (Santiago, Cile) 1128 (2000), p. 401-417). 45


GHEORGHE MICLĂUŞ S-a născut la 12 aprilie 1962, la Traian – Bacău. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1976 la Bacău, Liceul în anul 1979 la Bacău, Şcoala de Cantori în anul 1982 la Iaşi şi Institutul Teologic „Sfântul Iosif ” din Iaşi în anul 1989. A fost sfinţit preot la 25 iunie 1989 la Iaşi de către ep. Ioan Robu. A activat ca vicar la Oţeleni (1 august 1989 – 30 august 1990), Via XX Settembre 87, Oneşti (1 septembrie 1990 – 3 august 1992), Iaşi (3 august 1992 – 31 iulie 1994), student la 10122-Torino, Roma, Italia (1994-1997), vicar la Torino, PaItalia trocinio „San Giuseppe” (1997-1998), Torino, 0039/011/4362427 catedrala mitropolitană (1998-2000), Torino 0039/338/9063051 „Sant’Agostino” (2000-2002), capelan al româîn ţară 0748/173910 nilor din Torino „Madonna del Carmine” (2002 –). gmiclaus * @libero.it;

gelumiclaus @yahoo.it

GÂND de la prima Liturghie „Eu sunt pâinea vieţii: cel care vine la mine nu va flămânzi şi cel care crede în mine nu va înseta niciodată” (In 6,35)

Acum la 25 de ani de preoţie pot spune că sunt mulţumit că am făcut această alegere. Desigur, nu este uşor să-ţi îndeplineşti îndatoririle de preot; sunt multe dificultăţi şi greutăţi, dar în acelaşi timp şi multă consolare şi bucurie. Urmarea lui Cristos cere curaj, încredere, răbdare, generozitate şi bucurie. Mi-au plăcut cuvintele papei Francisc spuse preoţilor nou-sfinţiţi în bazilica „Sfântul Petru”, la 21 aprilie 2013: „Fiţi păstori, şi nu funcţionari. Fiţi mediatori, nu intermediari. Aveţi mereu în faţa ochilor exemplul bunului păstor, care nu a venit să fie slujit, ci să slujească şi să caute să salveze ceea ce era pierdut. Astăzi vă cer în numele lui Cristos şi a Bisericii: vă rog, nu încetaţi 46


niciodată să fiţi milostivi. Cu uleiul sfânt veţi mângâia pe cei bolnavi şi pe cei bătrâni: nu vă ruşinaţi să aveţi gingăşie cu persoanele în vârstă”. Cred că mulţi dintre noi suntem poate buni oratori, administratori, scriitori, constructori, povăţuitori, dar dacă nu urmăm exemplul lui Cristos de iubire, blândeţe, umilinţă şi slujire nu am înţeles nimic din învăţătura sa. Privind la ceea ce am realizat până acum, am înţeles că totul a fost harul lui Dumnezeu.

47


MAXIMILIAN PAL, OFMCONV.

Str. Ştefan cel Mare, 268/B, jud. Neamţ, 611040-Roman 0233/731003 0233/731004 0748/252600 maximilianpal @yahoo.it

GÂND de la prima Liturghie „Tu eşti preot în veci” (Evr 7,17)

S-a născut la 4 august 1962 la Nisiporeşti, fiind primul, dintre cei nouă copii, ai părinţilor Ioan şi Tereza. După absolvirea Şcolii Generale de 8 clase din satul natal, în anul 1977 urmează cursurile claselor a IX-a şi a X-a la Liceul de Matematică-Fizică „Roman-Vodă” din Roman şi cele ale Şcolii de Cantori (XI-XIII) din cadrul Seminarului din Iaşi. Terminând stagiul militar de 9 luni, urmează cursurile de filozofie şi teologie la Institutul Teologic din Iaşi, pe care le va finaliza în cadrul Institutului Teologic Franciscan din Roman. Este sfinţit preot pentru Ordinul Fraţilor Minori Conventuali la 24 iunie 1990, la Nisiporeşti, de către ep. Petru Gherghel. Din anul 1991 a urmat studii postuniversitare la Institutul „Utriusque Iuris” din cadrul Universităţii Pontificale din Lateran din Roma, unde a obţinut masterul şi apoi doctoratul în drept canonic şi civil (2 decembrie 2002). Urmează şi cursuri de drept canonic în cadrul Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor. A activat ca vicar la Hălăuceşti (1 iulie 1990 – 1 octombrie 1990), Luizi-Călugăra (1 octombrie 1990 – 1 octombrie 1991), student la Universitatea Pontificală Lateran din Roma (1 octombrie 1991 – 1996), paroh la Luizi-Călugăra (1 septembrie 1996 – 1 martie 1999), vicar la Parohia „Maria SS. Immacolata” din Colleferro, Dieceza Velletri-Segni, Italia (1 octombrie 1999 – 15 februarie 2003), profesor la Institutul Teologic Franciscan din Roman (octombrie 1995 -), defensor vinculi pe 48


lângă Tribunalul Bisericesc din Chişinău, Republica Moldova (2003-), judecător la Tribunalul Bisericesc Diecezan din Iaşi (1 martie 2005-), rector al Institutului Teologic „Sfânta Tereza” din Bucureşti (2008-2012), decan al Facultăţii de Teologie Pastorală din cadrul Institutului Franciscan din Roman (2012-), membru fondator al Academiei „Petru Tocănel”, director al Colecţiei „Studia et documenta” din cadrul Academiei „Petru Tocănel”, membru al Comitetului Naţional Italian Per lo Studio del principio di sussidiarietà, fraternità, solidarietà ed ugualianza da Leone XIII alla Costituzione Europea cu sediul la Cassino (Italia, membru al Consociatio Internationalis Studio Iuris Canonici Promovendo cu sediul la Roma (Italia), membru al Society for the Law of the Eastern Churches cu sediul la Viena (Austria). A publicat cărţi, manuale pentru studenţi, articole şi studii în domeniul dreptului canonic şi a participat la numeroase simpozioane naţionale şi internaţionale. *

Germenii vocaţiei la preoţie se înfiripă în sânul familiei şi prinde contur în anii adolescenţei. Alături de familie, un factor esenţial în maturizarea propriei vocaţii îl constituie păstorii comunităţii parohiale care, prin exemplul lor, edifică poporul lui Dumnezeu şi dau mărturie. Şi deoarece fiecare tânăr în viaţă se confruntă cu modele credibile, care îşi trăiesc propria vocaţie, consider că fiecare am întâlnit preoţi bogaţi din punct de vedere uman, care ştiu să comunice, să fie atenţi la nevoile oamenilor şi mulţumiţi că a-l urma pe Cristos este cea 49


mai mare bucurie. În acest sens, pot să dau mărturie că aceste persoane au existat în anii de Seminar şi mai există şi astăzi în viaţa noastră preoţească. Avem un itinerar, în care nu ştiu în ce măsură reuşim să ne sustragem drumului. Misiunea noastră este aceea de a trăi o viaţă evanghelică în caritate şi simplitate pentru ca, „totdeauna ascultători şi supuşi la picioarele sfintei Maici Biserici, tari în credinţa catolică, să păstrăm sărăcia, umilinţa şi sfânta evanghelie a Domnului nostru Isus Cristos, după cum cu tărie am făgăduit” (Regula sfântului Francisc din Assisi, cap. XII).

50


FRANCISC PETRUŢ

Str. Cheilor, 30, jud. Brăila, 817115-Romanu 0745/361617 francisc.petrut @yahoo.com

S-a născut la 12 martie 1961, în localitatea Bogdăneşti, Parohia Prăjeşti (jud. Bacău), unde a urmat clasele I-VIII. A continuat clasele IX-X la Liceul de Chimie din Bacău. După terminarea clasei a X-a a desfăşurat diverse activităţi în Braşov şi Bucureşti. Din septembrie 1979 urmează cursurile Seminarului Mic din Iaşi, apoi satisface stagiul militar în oraşul Zalău. Din anul 1983 urmează cursurile Institutului Teologic din Iaşi. La 29 iunie 1989 a fost hirotonit preot în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti de către episcopul Ioan Robu. La 1 august 1989 a fost numit vicar la Parohia Cotnari, iar în august 1990, vicar la Parohia Câmpina. Între martie 1992 şi martie 2012 a fost paroh la Motru (jud. Gorj), unde a continuat lucrările la biserica aflată la cota zero, a urmat construcţia casei parohiale şi, în colaborare cu Surorile de Caritate „Sfântul Apostol Paul” din Anglia, a construit şcoala primară şi grădiniţa. În anii 2002-2003 a construit biserica cu anexele respective la filiala Mătăsari. În această perioadă, prin grija călugăriţelor, a funcţionat şi cantina pentru săraci. Din luna august a anului 2005 îşi desfăşoară activitatea în Dieceza de Passau (Germania) pe timpul concediului. La 1 martie 2012 a fost numit paroh la Romanu „Inima Neprihănită a Sfintei Fecioare Maria”, unde a renovat biserica şi casa parohială. *

GÂND de la prima Liturghie „Gustaţi şi vedeţi Pentru mine viaţa şi preoţia sunt darurile lui Dumnezeu. cât de bun este El m-a chemat şi mă cheamă zilnic la viaţa şi la slujirea sa. Domnul” (Ps 33,8) Deo gratias! 51


TARCIZIU ŞERBAN S-a născut la 1 ianuarie 1962, la Bacău. A absolvit Institutul Teologic din Iaşi în anul 1989. A fost hirotonit preot la 25 iunie 1989. A activat ca vicar parohial la Huşi „Sfântul Anton” (1 august 1989 – 31 iulie 1990) şi la Bucureşti „Sfântul Iosif” (1 august 1990 – 31 august 1993), asistent la Institutul Teologic „Sfânta Tereza” din Bucureşti (1 august – 31 august 1993), lector la Institutul Aleea Lacul Morii, 1A, Teologic „Sfânta Tereza” din Bucureşti (1 septembrie 1998 – 30 iunie 2008), paroh al bisericii „Sfânta 060841-Bucureşti Maria a Harurilor” – Bărăţia din Bucureşti (1 august 021/4305063 2004 – 1 septembrie 2010). A urmat studii postuni021/4305064 versitare între 1993-1998 şi 2001-2002 şi a obţinut 0740/378305 un master în ştiinţele biblice (Institutul Catolic din starciziu Paris), o diplomă de studii aprofundate în istoria @yahoo.fr creştinismului primar (Universitatea Sorbona din Paris), iar în 2008 doctoratul în filozofie (Universitatea din Bucureşti). A fost numit profesor de ştiinţe biblice şi formator la Institutul Teologicdin Iaşi până în octombrie 2013, când a fost numit profesor la Facultatea de Teologie din Bucureşti. *

„Prin hirotonirea preoţească […] suntem inseraţi în unica preoţime. Ne numim confraţi. De aceea preoţii trebuie să se adune, să se viziteze reciproc, să-şi schimbe GÂND experienţele lor pastorale bune şi rele, să se consoleze de la prima Liturghie şi să se susţină unii pe alţii şi să se asiste între ei în mod „Apropiaţi-vă solidar. Printre preoţi ar trebui să fie prietenii adevărate”. de Dumnezeu, (Card. Walter Kasper, Servitori della gioia. Esistenza şi el se va apropia sacerdotale – Servizio sacerdotale, Queriniana, Brescia, de voi” (Iac 4,8) 2007, p. 85-86) 52


PETRE ŢÂMPU

Com. Parincea, jud. Bacău, 607411-Vladnic 0234/226807 0723/538452 petretimpu @yahoo.it

GÂND de la prima Liturghie „Isus Cristos a nimicit moartea şi a făcut să strălucească viaţa şi nemurirea prin evanghelia pentru care eu am fost pus predicator, apostol şi învăţător” (2Tim 1,10-11)

S-a născut la 19 mai 1961, la Luizi-Călugăra. A absolvit Şcoala Generală de 8 clase în anul 1976 la Luizi-Călugăra, prima treaptă la Liceul „Vasile Alecsandri” din Bacău în anul 1978 şi Şcoala de Cantori la Iaşi în anul 1982. După stagiul militar a început studiile teologice la Institutul Teologic din Iaşi şi le-a finalizat la Institutul Teologic din Szeged, Ungaria, în anul 1993. A fost sfinţit preot la 26 iunie 1993 la Timişoara de către ep. Sebastian Kräuter. A activat în Dieceza de Timişoara ca vicar la Jimbolia – Timiş (1993-1994), capelan la domul din Timişoara pentru credincioşii de limbă română (1994-1999), vicar la Reşiţa – Caraş Severin (1999-2001), paroh la Făget – Timiş (2001-2003); în Provincia Fraţilor Minori Conventuali din Ungaria şi Transilvania, capelan la Miskolc, Ungaria (2003-2004), Arad-centru (2004-2005); în Dieceza de Iaşi ca vicar la Cleja (1 aprilie – 31 august 2005), Frumoasa (1 septembrie 2005 – 31 august 2006), paroh la Vladnic (1 septembrie 2006 -). *

Muntele de argint se înalţă semeţ. Nu-l vei găsi pe hartă. Este un munte deosebit. Chiar dacă nu are măreţia celui de diamant sau de aur şi nu este vârful cel mai înalt al slujirii sacerdotale, deoarece înseamnă 25 de ani de preoţie, are o importanţă deosebită şi constituie, cu siguranţă, o etapă importantă a preoţiei. De aceea este momentul să te opreşti şi să arunci o privire spre drumul parcurs. De aici, de pe muntele acestor 53


ani de preoţie, se poate vedea foarte bine care este traseul străbătut. Au fost şi momente dificile; nu doar poteci şi peisaje splendide, ci şi povârnişuri greu de escaladat. Muntele are regulile sale şi orice abatere aduce cu sine un efort în plus şi chiar suferinţă. Dar toate acestea nu mai contează când ajungi pe vârf. Important este că eşti prezent acolo, sus. Acum izvorăsc din inimă, în mod spontan, obişnuitele cuvinte de mulţumire: Deo gratias. Însă nu este suficient. Atât de scurt, atât de mic este acest cuvânt „Mulţumesc”. Nu poate cuprinde oceanul recunoştinţei. Acum trebuie să fie momentul Te Deum-ului. Cu o oarecare satisfacţie şi bruma de experienţă acumulată, porneşte, cu multă încredere în Cel care te-a chemat, mai departe spre vârful de aur care străluceşte în zare şi pare atât de departe.

54


PAUL -VALERIAN ŢÎMPU

Sat Osebiţi, nr. 196, com. Luizi-Călugăra, jud. Bacău 0768/806855 valeriantimpu @yahoo.it

GÂND de la prima Liturghie „Toate lucrează spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu” (Rom 8,28); „Iată, eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor” (Mt 10,16)

S-a născut la 1 decembrie 1961, în satul Osebiţi, com. Luizi-Călugăra (jud. Bacău), al patrulea copil dintre cei 11 ai soţilor Petre Ţâmpu şi Maria, născută Sociu. Pregătirea şcolară elementară o face în satul natal după care urmează pregătirea la Liceul „Vasile Alecsandri” din anul 1976 până în anul III când, în 1979, este admis la Şcoala de Cantori a Institutului Teologic din Iaşi. După serviciul militar (1982-1983), continuă cursurile la Seminar până în 1986 când le întrerupe. Se stabileşte în Roman şi se angajează la I.Ţ. Roman, înscriindu-se la cursurile serale la Liceul „Roman Vodă” pentru a termina liceul statal şi a obţine diploma de bacalaureat în 1988. După o scurtă experienţă de „administrator” în Parohia Nicolae Bălcescu, începe pregătirea pentru examenul universitar. Evenimentele din iarna anului 1989 îi redeschid posibilitatea de a continua în Italia drumul către preoţie. Se înscrie în Provincia din Umbria a Fraţilor Minori Conventuali. Din anul 1991 urmează doi ani postulandatul la Assisi, un an noviciatul la Osimo şi următorii ani la Assisi unde, în anul 1996, termină cursurile teologice în cadrul Institutului Teologic Interdiecezan. Tot aici urmează şi cursul de licenţă în teologie fundamentală cu specializarea – Dialog interreligios. După 1996 începe activitatea pastorală la Terni unde este hirotonit preot la 20 iunie 1998 de către Franco Gualdrini, episcop de Terni, Narni, Amelia. Din 2001 va fi la Cattolica, apoi din 2005 la Perugia şi din 2007 la Città di Castello până 55


în 2013 când cere permisiunea să se apropie de casă, având părinţii cu probleme de sănătate şi dorind să reintre în ţară în clerul diecezan de Iaşi. I se deschide această posibilitate, fiind numit în Parohia Bacău-Măgura, nou-înfiinţată în septembrie 2013. *

Mulţi m-au întrebat de ce am ales să fiu preot (destul de des în Occident), întrebări care m-au provocat să îmi dau un răspuns. Mi-am dat seama că de fapt nu am ales eu. Era ceva dinăuntru care încerca să se realizeze, aşa cum un mugur de floare încearcă să se deschidă şi să realizeze un proiect care nu l-a făcut cu siguranţă el. Eu am simţit nevoia să îi permit să realizeze acest proiect care, sunt convins, îl prevăzuse pentru istoria mea. O forţă atât de puternică încât, şi-n perioada în care se părea că acest proiect este imposibil pentru mine, am evitat orice alegere care ar fi putut obstacula realizarea unui plan atât de fantastic. Această dorinţă era amplificată şi de faptul că simţeam nevoia să fiu alături de cei care nu puteau sau nu reuşeau să se apropie de Dumnezeu. Să poţi fi o punte între prietenii tăi şi prietenul şi creatorul tău depăşeşte orice altă dorinţă. Să reuşeşti să-i ajuţi să accepte îmbrăţişarea de iertare la spovadă sau invitaţia la banchetul euharistic este ceva fenomenal, care merită să pui în paranteză alte vise de realizare pe plan uman. Preoţia deci, după încercarea de a realiza un plan care-l simţi înăuntrul fiinţei, rămâne pentru mine o continuă conformare la a fi „făcător de punţi” între fraţii tăi şi Tatăl nostru, ca o participare la această dimensiune a lui Cristos pontifex. 56


Cu siguranţă, dacă m-ar întreba cineva cum este viaţa de preot, nu aş fi capabil să mint, în dorinţa de a face „activitate vocaţională”, dar nici nu simt vreo dificultate în a recunoaşte că este foarte greu, mai ales în lumea de azi. Odinioară, tradiţia îţi putea oferi un suport şi o siguranţă, azi realitatea de care un preot se poate ancora rămâne o autentică credinţă coroborată cu o continuă experienţă personală de Dumnezeu în rugăciune şi-n sacramentele pe care le trăieşte şi le împărtăşeşte. Însă... este o dimensiune fantastică pe care nu pot să o asemăn nici pe departe cu cele mai jetonate alegeri de viaţă din mentalitatea comună.

57


VINCENŢIU VOCHIN S-a născut la 29 ianuarie 1959, la Popeşti-Leordeni. Clasele I-VIII le-a făcut în localitatea natală, iar cursurile liceale la Liceul Teoretic „Matei Basarab”, secţia real-uman din Bucureşti. A urmat studiile cantoratului şi ale Facultăţii de Teologie la Iaşi între anii 1979 şi 1989. A fost hirotonit preot la 29 iunie 1989 în catedrala „Sfântul Iosif” din Bucureşti de către episcopul Ioan Robu. A fost Str. Rândunelelor, 10, vicar la Luizi-Călugăra (1 august 1989 – 15 mai 1990), Cireşoaia (16 mai – 1 septembrie 1990); jud. Constanţa, paroh la Urziceni, Ialomiţa (1 septembrie 1990 – 905600-Medgidia 31 martie 1992), Mihail Kogălniceanu, Constanţa 0241/823244 (1 aprilie 1992 – 15 octombrie 2003), Caracal, Olt 0742/898573 (15 octombrie 2003 – 1 august 2004); vicar la Craiova, Dolj (1 august 2004 – 1 august 2006); paroh la Curtea de Argeş (1 august 2006 – 1 octombrie 2009), Medgidia, Constanţa (1 octombrie 2009 –). *

GÂND de la prima Liturghie „Slăviţi pe Domnul împreună cu mine şi să înălţăm numele lui împreună” (Ps 33,3)

La jubileul de 25 de ani de preoţie sunt bucuros de cele trăite în slujba lui Dumnezeu şi a credincioşilor. S-au adunat şi succese şi nereuşite, amintiri plăcute şi unele neplăcute. Dar anii s-au scurs repede „Ca ziua de ieri care a trecut”. De aceea să ne bucurăm că preoţia este veşnică.

58


LOCUL ÎNTÂLNIRILOR ,

ORGANIZATORII ŞI PREDICATORII: • 1990 – Gioseni (25 iunie – pr. V. Iojă) – pr. B. Farcaş • 1991 – Bucureşti – catedrală (pr. D. Hârja, pr. V. Aenăşoaei) – pr. V. Cochior • 1992 – Buzău (pr. P. Butnariu, pr. V. Dumea) – pr. T. Şerban • 1993 – Nicolae Bălcescu (pr. I. Gheorghieş) – pr. C. Fodor • 1994 – Oituz (pr. A. Cîtea) – pr. V. Aenăşoaei • 1995 – M. Kogălniceanu + Medgidia (17-18 mai – pr. V. Vochin, pr. V. Iojă) – E. Lucaci • 1996 – Câmpina (22-23 mai – pr. E. Diac) – pr. Al. Gabor • 1997 – Huşi (pr. C. Fodor) – Mons. A. Coşa (23 de participanţi) • 1998 – Chişinău (27-28 mai – Mons. A. Coşa, pr. B. Farcaş) – pr. I. Jicmon (22 de participanţi) • 1999 – Iaşi (pr. A. Cîtea, pr. F. Căzănel, pr. I. Jicmon, pr. C. Cadar...) – pr. B. Farcaş • 2000 – Slatina (10-11 mai – pr. Gh. Coşa, pr. N. Iojă) – pr. E. Diac • 2001 – Slănic Moldova (6-7 iunie – pr. F. Căzănel) – pr. I. Arcana (19 participanţi) • 2002 – Motru (15-16 aprilie – pr. F. Petruţ) – pr. V. Vochin (20 de participanţi) 59


• 2003 – Săbăoani (15-16 mai – pr. T. Encuţă) – pr. C. Cadar • 2004 – Moineşti (26-27 mai – pr. V. Chochior) – pr. M. Pal (24 de participanţi) • 2005 – Sinaia (7-10 iunie – pr. A. Işvanca) – pr. E. Toma • 2006 – Chişinău (16-18 mai – ep. A. Coşa, Mons. B. Farcaş) – pr. V. Iojă (26 de participanţi) • 2007 – Tuta – Slănic Moldova (23-24 mai – pr. M. Cătău) – pr. I. Gheorghieş • 2008 – Buzău (11-12 iunie – pr. P. Butnariu) – pr. Gh. Coşa (arhiep. Ioan Robu) • 2009 – Cacica, Poiana Bucovăţ (27-29 mai – pr. T. Encuţă, pr. M. Pal) – pr. P. Ţâmpu (23 de participanţi) • 2010 – Bucureşti-Cioplea, Snagov (17-21 mai – pr. V. Aenăşoaei, pr. V. Iojă) – pr. A. Işvanca (22 de participanţi) • 2011 – Horgeşti (25-27 mai – pr. E. Lucaci) – pr. Gh. Coşa (26 de participanţi la Liturghie, 23 la discuţii) • 2012 – Nicoreşti (23 mai – pr. I. Arcana) – pr. P. Blaj (22 de participanţi) • 2013 – Cârlibaba (19-21 iunie – pr. A. Işvanca) – pr. Pavel Butnariu (22 de participanţi) • 2014 – Iaşi-Seminar (21-22 mai – pr. C. Fodor) – Mons. B. Farcaş Farcaş (24 de participanţi) 60


AMINTIRI

ONEȘTI – 1983

DIACONAT – 18 MARTIE 1989 61


IAȘI – 25 IUNIE 1989

62


IAȘI – 25 IUNIE 1989

63


ÎNTÂLNIRI ANUALE

GIOSENI – 1990

BUZĂU – 1992 64


MOINEȘTI – 2004

SINAIA – 2005 65


CHIȘINĂU – 2006

BUZĂU – 2008 66


CACICA – 2009

CIOPLEA, SNAGOV – 2010 67


HORGEȘTI – 2011

CÂRLIBABA – 2013 68


DECALOG Doar pentru azi voi încerca să trăiesc ziua, fără să rezolv problema vieţii dintr-o dată. Doar pentru azi voi avea un maxim respect pentru aspectul meu, mă voi îmbrăca cu seriozitate, nu voi ridica tonul, voi fi politicos în comportament, nu voi avea pretenţia să corectez sau să fac mai bun pe nimeni în afara mea. Doar pentru azi voi fi fericit, având certitudinea că sunt creat să fiu fericit, nu numai în altă lume, ci și în aceasta. Doar pentru azi mă voi adapta împrejurărilor, fără să pretind ca acestea să se adapteze tuturor dorinţelor mele. Doar pentru azi voi dedica zece minute din timpul meu liber unei lecturi bune, amintindu-mi că, așa cum hrana este necesară pentru viaţa trupului, așa și lectura este necesară pentru viaţa sufletului. Doar pentru azi voi face o faptă bună și nu o voi spune nimănui. Doar pentru azi voi face un lucru pe care nu-l doresc să-l fac și dacă mă voi simţi atins în sentimentele mele, voi face în așa fel ca nimeni să nu-și dea seama. Doar pentru azi voi face un program, poate nu-l voi respecta punct cu punct, dar îl voi face ferindu-mă de două pericole: graba și nesiguranţa. Doar pentru azi voi crede cu tărie, în ciuda aparenţelor contrare, că divina providenţă se ocupă de mine ca nimeni altul. 69


Doar pentru azi nu voi avea temeri, și în mod particular nu-mi va fi teamă să mă bucur de tot ce e frumos și să cred în bunătate. Pot să fac bine pentru douăsprezece ore, ceea ce m-ar înspăimânta dacă m-aș gândi că trebuie să fac pentru toată viaţa! Sf. Ioan al XXIII-lea

IAȘI – 2014 70


CUPRINS Cuvânt înainte............................................. Seria 1989 Veniamin Aenășoaei................................... Inocenţiu Arcana ........................................ Marcelin Bejan ............................................ Petrică Blaj ................................................... Pavel Butnariu ............................................. Cornel Cadar .............................................. Anton Cîtea ................................................. Mihai Cătău ................................................ Francisc Căzănel ........................................ Valentin Cochior ........................................ Ep. Anton Coșa ........................................... Gheorghe Coșa ........................................... Emil Diac...................................................... Valerian Dumea .......................................... Toma Encuţă ............................................... Benone Farcaș ............................................. Cristinel Fodor............................................ Alixandru Gabor......................................... Isidor Gheorghieș....................................... Iosif Grosu ................................................... Carol-Dominic Hîrja ................................. Neculai Iojă.................................................. Alois Ișvanca................................................ Ionel Jicmon ................................................ Emil Lucaci .................................................. Gheorghe Miclăuș ...................................... Maximilian Pal, OFMConv. ..................... 71

3 7 9 11 12 14 16 18 19 20 21 22 24 26 27 28 29 32 34 36 37 39 40 42 44 45 46 48


Francisc Petruţ ............................................ Tarciziu Șerban ........................................... Petre Ţâmpu ................................................ Paul-Valerian Ţîmpu .................................. Vincenţiu Vochin........................................

51 52 53 55 58

Locul întâlnirilor, organizatorii și predicatorii.............................................

59

Amintiri ...................................................... Diaconat – 18 martie 1989 ................ Onești – 1983 ....................................... Iași – 25 iunie 1989..............................

61 61 61 62

Întâlniri anuale ......................................... Gioseni – 1990 ......................................... Buzău – 1992 ............................................ Moineşti – 2004 ....................................... Sinaia – 2005............................................. Chişinău – 2006 ....................................... Buzău – 2008 ............................................ Cacica – 2009 ........................................... Cioplea, Snagov – 2010.......................... Horgeşti – 2011........................................ Cârlibaba – 2013......................................

64 64 64 65 65 66 66 67 67 68 68

Decalog .......................................................

69

72



25 de ani de preotie. 1989-2014