Ș TIINțĂ ,
„Corola de minuni a lumii” Creația este un subiect ce prezintă interes pentru fiecare om în parte, credincios, agnostic sau ateu. Pentru creștini, creația arată o parte din însușirile Creatorului, pornind de la frumusețea și gingășia florilor și până la imensele energii degajate de stelele din univers. Soarele, cea mai apropiată stea de Pământ, elimină, în doar o secundă, mai multă energie decât a produs întreaga omenire de la Adam și Eva și până în prezent. Dacă prin intermediul florilor Dumnezeu ne arată frumusețea sa, prin intermediul stelelor ne arată puterea și lumina lui nemărginite. După inventarea telescopului, omenirea a început să studieze astronomia și să încerce să numere stelele. Astfel, astrologii au ajuns să estimeze că universul nostru conține peste un miliard de trilioane de stele, dar, cu foarte mult timp înainte de inventarea telescopului, Scriptura spune că omul nu va putea afla niciodată câte stele sunt. Doar Creatorul știe exact numărul lor: „El socotește numărul stelelor și le cheamă pe nume pe toate” (Psalmul 147). Puterea de a crea fiecare stea, înțelepciunea de a plasa fiecăreia un anumit traseu și frumusețea incredibilă a universului se combină pentru a afirma măreția Creatorului. „Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu și
20
ARTĂ , EDUCAțIE
firmamentul vestește lucrarea mâinilor sale” (Psalmul 19). Multe sunt exemplele din Sfânta Scriptură care vorbesc despre Autorul creației și despre revelația lui prin intermediul creației. De exemplu, în Cartea lui Iob găsim întrebarea lui Dumnezeu adresată lui Iob: „Ai ajuns tu la vistieriile zăpezii (..)?” Niciun om din acele timpuri nu ar fi putut să cunoască despre „vistieriile zăpezii”, dar Dumnezeu le-a dat apoi oamenilor de știință lumina rațiunii și, odată cu apariția microscopului, aceste cristale minuțioase de zăpadă pot fi apreciate pe deplin. Ele se formează în nori, unde vaporii de apă se condensează și sublimează în gheață. Pe măsură ce se măresc, apar niște modele complexe, simetrice și frumoase, care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Omenirea a avut nevoie de câteva mii de ani pentru a ajunge să vadă forma pe care Dumnezeu a dat-o moleculelor de apă. Ele se aliniază ca să formeze aceste cristale, fiecare unic în felul său, fiecare reflectând creativitatea lui Dumnezeu. Pe măsură ce se extind și cad din nori la temperaturi diferite, încep să capete diverse forme, astfel că niciun cristal de gheață nu seamănă cu altul. Tot ceea ce a creat Dumnezeu, pești, păsări și toate făpturile mărturisesc despre măreția și înțelepciunea lui. În oceanele lumii trăiesc creaturi mai mărețe decât și-ar putea imagina omenirea. Fiecare făptură marină a fost proiectată cu o funcționalitate remarcabilă. Chiar și în relațiile simbiotice putem vedea
proiectul lui Dumnezeu. Deși anemonele de mare sunt otrăvitoare, Domnul a permis anumitor pești să conviețuiască în mediul lor. De pildă, peștii clovn sunt creați cu imunitate față de otrava anemonelor. Acest lucru nu putea fi moștenit, altfel generațiile precedente ar fi fost omorâte și ar fi dispărut înainte de a-și dezvolta o imunitate benefică. Așadar, creația este un mijloc prin care-l putem cunoaște pe Dumnezeu. Să nu ucidem „cu mintea” tainele ce le-ntâlnim în calea noastră, „în flori, în ochi, pe buze ori morminte”, așa cum spune Lucian Blaga: „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ și nu ucid/ cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în calea mea”. Capacitatea creatoare a lui Dumnezeu este infinită și depășește capacitatea de înțelegere a omului, care a fost creat de Dumnezeu din iubire, iar scopul său pe pământ este să îl preaslăvească pe Dumnezeu pentru toată bunătatea și iubirea sa: „Când privesc cerurile, lucrările mâinilor tale, luna și stelele pe care le-ai stabilit, mă întreb: Ce este omul, că te gândești la el, sau fiul omului, că îl iei în seamă?” (Psalmul 8). Paul Jicmon clasa a XI-a A
Orizonturi * nr. XLVIII
