Page 1

Revistă editată de elevii și profesorii de la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” Roman

nr. XXXVI

septembrie – decembrie, 2014


R EDACȚIA REDACțIA

Cuprins

Director Pr. Cristinel Sociu

EDITORIAL Viața consacrată – Pr. Cristinel Sociu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Redactor coordonator Prof. Monica Grosu Redactori: Prof. Ciprian Mihoc Prof. Ioan Dămoc Prof. Angela Dămoc Gabriel Cojocaru, clasa a XI-a A Paul Balint, clasa a IX-a B Narcis Miclăuș, clasa a IX-a A Darius Antica, clasa a X-a Tehnoredactare Ovidiu Bișog Adresa redacției Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” Str. Ștefan cel Mare, 268/B 611040-Roman, jud. Neamț Telefon/Fax: 0233/741421 E-mail: liceulfranciscan@yahoo.com ISSN 2359-7356 Editura Serafica Str. Teiului, 20 611047-Roman, jud. Neamț Telefon: 0233/744611

3

RELIGIE. SPIRITUALITATE De ce Cristos s-a născut într-un grajd? – Rafael Socaci . . . . . . . 4 Misiunea evanghelizării – Marius Ionuț Mîrț . . . . . . . . . . . . . . 5 Căsătoria sau celibatul? – Egidiu Varga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6 Înțelepciunea – comoara cea mai aleasă a omului – Paul Dieac . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 Vocația și cunoașterea de sine – Prof. Mariana Sofronie . . . . . . 8 Apel la trezire – Pr. Mihai Dâscă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9 Sir Isaac Newton și credința în Dumnezeu – Prof. Angela Dămoc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10 DIALOG ÎNTRE GENERAțII Artiștii seminarului – Prof. Ioan Dămoc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 Creații ale foștilor elevi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 12 Creații ale actualilor elevi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13 ȘTIINțĂ. ARTĂ. EDUCAțIE Alexandru Macedonski – de la ură la iubire – Prof. Monica Grosu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cartea sau filmul? – Gabriel Fechetă și Sebastian Lucaci . . . . . . . Confesiunile unui seminarist bobocel – Petru Tulbure . . . . . . . Festivitatea bobocilor franciscani – la prima ediție – Marcelin Budulai . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Cum se simte „Ziua Națională” la 17 ani – Prof. Aurelia Balașcă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Comportamentul responsabil – Gabriel Cojocaru . . . . . . . . . . .

14 15 16 17 18 19

PROIECTE. PARTENERIATE EDUCAțIONALE Arii protejate pe râul Moldova – Prof. Angela Dămoc și Rafael Socaci . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 Impresii din Danemarca – Prof. Bogdan Irimia și Pius Butacu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21 Cronica Seminarului – Gabriel Cojocaru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22

Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” din Roman

2

Orizonturi * nr. XXXVI


E DITORIAL

„Iată vin, Doamne, să împlinesc voința ta!” (Evr 10,7)

Viața consacrată Sfântul Părinte Papa Francisc a anunțat, încă de la sfârșitul anului 2013, în urma întâlnirii cu superiorii ordinelor religioase, că anul 2015 va fi dedicat vieții consacrate. Această inițiativă ne bucură pe toți, deoarece putem cunoaște și mai mult importanța și rolul vieții religioase. Viața consacrată s-a născut din nevoia unor oameni de a-și dedica întreaga existență lui Dumnezeu printr-o iubire radicală, făcând totul numai din iubire față de Dumnezeu și asta în cel mai înalt grad posibil. Dintre diferitele carisme cu care Duhul Sfânt înzestrează omenirea, viața consacrată ocupă un loc important și trebuie privită ca un dar din partea lui Dumnezeu, o vocație, o carismă în interiorul Bisericii. Identitatea persoanelor consacrate este aceea de a fi martori, vestitori, profeți. În chemarea septembrie – decembrie, 2014

lor, este inclusă datoria de a se dărui cu totul misiunii; viața consacrată însăși, prin acțiunea Duhului Sfânt, care este la originea oricărei vocații și a oricărei carisme, devine misiune, așa cum a fost întreaga viață a lui Isus (Ioan Paul II, Vita consecrata, 72). În decursul istoriei, au existat persoane care, luminate de Duhul Sfânt și profund motivate de a da un sens vieții lor, au răspuns la chemarea lui Dumnezeu de a fi martori vii în lume. Sfințenia Bisericii se manifestă constant și trebuie să se manifeste în roadele harului pe care Duhul le produce în credincioși. Astfel, sfințenia se exprimă în diferite forme, în credincioși, care, prin felul lor de a trăi, tind spre sfințire, spre perfecțiunea dragostei, și-i edifică pe alții, într-un mod cu totul particular. De aceea, viața consacrată își găsește rațiunea de a fi și are valoare, în funcție de aderarea strânsă la scopul propriu al Bisericii, cel de a conduce omenirea la sfințenie. Institutele Religioase sunt o expresie semnificativă a Bisericii, înțeleasă ca o comunitate sacră, sacerdotală, profetică, carismatică,

apostolică și sensibilă la nevoile tuturor oamenilor adunați de ea într-un unic popor, supus Noii Alianțe. Dependența care-i angajează pe religioși, mai mult decât pe alți credincioși, permite Bisericii să le fie conducătoarea cea mai eficace spre sfințire. Ascultarea este mijlocul de comuniune cel mai abundent al vieții sale. Această comuniune îi angajează pe religioși să asimileze și să exprime în sine mintea, voința și viața Bisericii însăși. Astfel reiese obligația religiosului de a se întâlni cu Biserica în raporturile sale cu Dumnezeu și cu lumea, în responsabilitățile sale, în acțiunea și în nevoile urgente și majore pe care trebuie să le înfrunte. Persoana consacrată, trăind după modelul lui Cristos (sărac, feciorelnic, ascultător față de Tatăl), și conform carismei trasată de fondator sub inspirația Duhului Sfânt, trebuie să fie far și ghid în această lume, mai ales pentru cei săraci, pentru cei marginalizați, pentru preferații lui Cristos, conducându-i spre calea veșniciei, scopul ultim al fiecăruia dintre noi. Pr. Cristinel Sociu

3


R ELIGIE . S PIRITUALITATE

De ce Cristos s-a născut într-un grajd? Crăciunul este o sărbătoare creștină, prin care se celebrează nașterea Domnului nostru Isus Cristos. Sărbătoarea a fost suprapusă sărbătorii păgâne de stat – Ziua Soarelui neînvins – introdusă de împăratul Aurelian în anul 274 în cinstea Soarelui adorat ca divinitate și fixată pe data de 25 decembrie. Pentru ca serbările organizate cu ocazia acestei sărbători păgâne să nu-i atragă pe creștini, Biserica a fixat la aceeași dată sărbătoarea Nașterii lui Cristos, Soarele dreptății și lumina lumii. „Natura confirmă cele spuse de noi, universul dă mărturie că vorbele noastre sunt adevărate. Până în această zi (25 decembrie) crește durata întunericului; începând cu această zi, întunericul scade. Sporește lumina, se scurtează nopțile. Ziua crește, eroarea se împuținează, ca să răsară adevărul. Într-adevăr, astăzi ni s-a născut Soarele dreptății” (Sf. Ieronim In Ezechielem) Tradiția ieslei de Crăciun vine din Evul Mediu, când Sfântul Francisc de Assisi a amenajat prima iesle, în anul 1223, la Greccio. Crăciunul a fost și este, în continuare, sărbătoarea care reunește familii, ne dă bucuria de a fi împreună cu cei dragi și prin care ne aducem aminte de bucuria și inocența copilăriei. În ciuda faptului că, în zilele noastre, a ajuns să i se atribuie o conotație comercială, prin reclame

4

ale marilor firme și prin celebrul Moș Crăciun, sărbătoarea își păstrează principala caracteristică, unica valabilă de altfel, cea religioasă, pentru noi, creștinii. Sentimentele pe care ni le inspiră Crăciunul sunt cele de pace, liniște sufletească, bucurie, iertare, împăcare și indică faptul că, în Pruncul divin, omul trebuie să vadă lumina în întunericul acestei lumi și forța de a deveni mai bun, mai tolerant față de aproapele. Știm că Fiul lui Dumnezeu s-a născut într-un grajd sărăcăcios, deoarece nu s-a găsit loc în hanuri și case. Ne-am întrebat vreodată de ce s-a născut Cristos într-un grajd, într-o casă a dobitoacelor, a creaturilor iraționale? Ca să înțelegem că doar atâta iubire au avut oamenii față de Mântuitorul lor, cât să-l primească într-un grajd de vite; ca să înțelegem că umilința Pruncului din iesle este chipul pe care trebuie să-l luăm și noi în lumea aceasta trecătoare; ca să înțelegem că prin nașterea în timp, Cristos vrea să preschimbe grajdul și sărăcia omenirii în raiul luminos; ca să înțelegem că omul spiritual se poate naște doar prin lepădarea de sine, așa cum Dumnezeu s-a născut ca om, renunțând la toată slava dumnezeiască. Astăzi, noi unde îl primim pe Cristos? Îi pregătim un loc mai bun, mai curat, mai luminat? El bate la ușa inimii noastre, bate să caute un sălaș

al iubirii în fiecare suflet. Îi deschidem? Avem o inimă sinceră, curată, primitoare, sau e ca cea a oamenilor de la han, rece, indiferentă, egoistă, împietrită? Oare societatea aceasta consumistă, care pune mai mult preț pe viața materială decât pe cea spirituală, nu ne-a cuprins și pe noi în mrejele ei? Oare nu așteptăm Crăciunul doar pentru a primi daruri scumpe, a ne distra prin cluburi și discoteci, a ne îmbrăca în Moș Crăciun și Crăciunițe, a ne împodobi casele cu lumini strălucitoare și mesele cu mâncăruri alese? Să nu uităm că darul, cadoul cel mai scump pe care ni l-a făcut Dumnezeu nouă, oamenilor, este Cristos, Mântuitorul nostru. Ziua nașterii lui Cristos este și ziua nașterii noastre la o viață nouă, veșnică, garantată tocmai prin această venire a lui Isus. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său unul-născut, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică.” (Ioan 3,16). Dacă în trecut nu i-am făcut loc lui Dumnezeu în inimile noastre, să ne luăm hotărârea, începând cu Crăciunul acesta, să ne deschidem inimile și să-l primim în viața noastră, ca astfel să redescoperim sensul ei, iubirea adevărată, să devenim mai bogați, plini de pace și liniște sufletească, iar ura, egoismul, invidia vor fi înlăturate din inimi prin trăirea prezenței Lui. Crăciun binecuvântat și plin de Dumnezeu! Rafael Socaci clasa a XII-a A

Orizonturi * nr. XXXVI


R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Misiunea evanghelizării De multe ori credem că a evangheliza este cu precădere misiunea preoților sau a persoanelor consacrate. Evanghelizarea îi revine fiecărui creștin. Vocația creștină este prin natura ei și chemare la apostolat, adică la acea activitate a Bisericii care tinde să răspândească Împărăția lui Cristos la tot pământul. Cine vestește Evanghelia participă la caritatea lui Cristos, care ne-a iubit și s-a dat pe sine însuși pentru noi, este apostolul lui și imploră, în numele lui, împăcarea cu Dumnezeu. A evangheliza înseamnă a-l vesti pe Isus Cristos prin cuvinte și acțiuni, a deveni instrument al prezenței și acțiunii sale în lume, a-i ajuta pe alții să-l cunoască în credință. În primul rând, evanghelizarea trebuie să înceapă de la noi, cu noi, urmărind convertirea personală și, în același timp, împărtășirea și răspândirea credinței. Pentru a evangheliza, este nevoie să fii evanghelizat tu însuți. Rugăciunea conduce la convertire și la transformarea vieții. Pentru ca lumina adevărului să ajungă la toți oamenii, este necesară mărturia sfințeniei. Dacă vorbele noastre sunt dezmințite de conduită, cu greu sunt acceptate. Cel care evanghelizează devine capabil să îl ducă pe Cristos altora în manieră eficace, atunci când noutatea Evangheliei se manifestă în însăși viața lui. septembrie – decembrie, 2014

Astăzi, când secularismul și decreștinarea câștigă teritorii tot mai mari, suntem chemați cu toții să promovăm civilizația iubirii, să fim „misionari în propriile noastre comunități”, cum ne îndeamnă papa Francisc. A evangheliza este o datorie, nu o opțiune, o datorie pe care nu o putem ascunde în nisipul rușinii sau al nepăsării, n-o putem amâna pentru alte vremuri, n-o putem ignora. Evanghelizarea trebuie să o facem în fiecare zi. În Evanghelia după Sfântul Marcu ni se spune că ,,Domnul lucra împreună cu ei și întărea cuvântul prin semnele care urmau” (16,20). Iată de ce trebuie să ne deschidem voinței și poruncii lui Dumnezeu, pentru că El ne va ajuta și ne va da puterea de a merge mai departe, indiferent dacă întâmpinăm greutăți, persecuții, jigniri... În a doua Scrisoare către tesaloniceni, Sfântul Paul ne spune că nu se evanghelizează în manieră izolată, chiar și el având drept colaboratori pe Silvan, pe Timotei și pe mulți alții. El mai adaugă un lucru foarte important: vestirea evangheliei trebuie să fie precedată, însoțită și urmată de o rugăciune. Evanghelizarea, pentru a fi eficace, are nevoie de forța Duhului Sfânt care să ne dea putere în această misiune nobilă. El este protagonistul oricărei misiuni

ecleziale, cel care călăuzește Biserica pe căile misiunii. Papa Benedict al XVI-lea spunea: „Voi sunteți printre protagoniștii noii evanghelizări pe care Biserica a întreprins-o și o duce înainte, nu fără dificultăți, dar cu același entuziasm al primilor creștini”. Papa Francisc, în mesajul pentru cea de-a 88-a zi Mondială a Misiunilor a spus: ,,Astăzi sunt încă foarte mulți oameni care nu-l cunosc pe Cristos. De aceea, rămâne de mare urgență misiunea ad gentes, la care toți membrii Bisericii sunt chemați să participe, deoarece Biserica este prin natura sa misionară”. Sfântul Părinte ne invită să ne cufundăm în bucuria Evangheliei și să alimentăm o iubire în măsură să lumineze vocația și misiunea noastră. Să ne îndreptăm rugăciunea noastră spre Sfânta Fecioară Maria, model de evanghelizare umilă și bucuroasă, pentru ca Biserica să devină o casă pentru mulți, o mamă pentru toate popoarele și să fie posibilă nașterea unei lumi noi. Marius Ionuț Mîrț clasa a XII-a B

5


R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Căsătoria sau celibatul? Ca tânăr al mileniului trei, mă aflu în fața unei alegeri: viața de familie sau viața consacrată, celibatul? Aceste două stări au fost mereu în atenția Bisericii, fiind tratate și de Sfântul Paul în Întâia scrisoare către corinteni, dar care își păstrează și astăzi importanța lor. Ambele chemări împlinesc omul și-l pot conduce, dacă sunt bine trăite, spre Dumnezeu – izvorul iubirii. Un citat din această scriere arată: „Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia” (1Cor 7,4). Acest verset arată complementaritatea dintre bărbat și femeie și importanța fiecăruia în construirea unei familii. Legământul căsătoriei, prin care un bărbat și o femeie formează împreună o comunitate de viață, rânduit prin însăși natura sa spre binele soților, precum și spre nașterea și educarea copiilor, a fost ridicat de Isus Cristos la demnitatea de sacrament. Legământul matrimonial a fost înzestrat și întemeiat cu legile sale proprii de către Creator. Sacramentul căsătoriei semnifică iubirea dintre Cristos și Biserică. El dăruiește soților harul de a se iubi cu iubirea cu care Cristos și-a iubit Biserica. Soții primesc un har sacramental prin care este desăvârșită iubirea umană și consolidează unitatea, cu scopul de a

6

trăi un legământ de iubire fidel și rodnic. Astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie de familii puternice întemeiate pe sacramentul căsătoriei, deoarece societatea contemporană ne prezintă anomalii (homosexualitatea, căsătoria de probă etc.) care denaturează planul Creatorului cu privire la bărbat și femeie. O altă stare de viață, care împlinește omul, este viața de celibat trăită pentru Dumnezeu. Renunțarea voită la căsătorie poate să fie trăită numai în iubire și din iubire, ca semn puternic al faptului că Dumnezeu este mai important decât orice alt lucru; celibatarul renunță la raportul sexual, dar nu la iubire, și, plin de dorință, merge în întâmpinarea lui Cristos, mirele care vine (Mt 25.6). Celibatul, spune Papa Benedict al XVI-lea, nu înseamnă „carență de iubire, ci semnificația sa ar trebui să fie aceea de a ne lăsa cuprinși de iubirea lui Dumnezeu.” Un preot, o persoană consacrată, cu viața sa celibatară trebuie să fie rodnici în reprezentarea paternității lui Dumnezeu și a lui Isus. În afară de aceasta, papa spune: „Cristos are nevoie de preoți care să fie maturi și virili, capabili să

exercite o adevărată paternitate spirituală” . Atât sacramentul căsătoriei cât și fecioria (celibatul) pentru Împărăția lui Dumnezeu vin de la Domnul însuși. El este cel care dă sens și dăruiește harul necesar pentru a fi trăite potrivit voinței sale. Aș dori să închei această scurtă considerație cu un citat al Sfântului Ioan Gură de Aur, care să fie totodată un îndemn pentru toți cei care se află în fața unei alegeri: „Cine defăimează căsătoria știrbește totodată slava fecioriei; cine o laudă sporește și admirația cuvenită fecioriei. Vocația monahală (fecioria) și vocația familială (căsătoria) se împlinesc în vocația sfințeniei, cel mai bine întruchipată și împlinită în Maica Domnului. Însușirile celor două căi ale vocației unice a omului – de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu – nu se împart și, cu atât mai puțin, nu se contrazic în două căi ireconciliabile, ci se comunică și se împlinesc în moduri diferite” (Despre feciorie. Apologia vieții monahale. Despre creșterea copiilor). Egidiu Varga clasa a XII-a A

Orizonturi * nr. XXXVI


R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Înțelepciunea – comoara cea mai aleasă a omului Ce înseamnă a fi înțelept? Înțelepciunea este capacitatea superioară de a înțelege lucrurile, ea implicând și o cunoaștere profundă a realității. Filosoful roman Seneca ne spune că „Înțelepciunea nici nu se împrumută, nici nu se cumpără; și dacă ar fi de vânzare, nar găsi cumpărători. Nebunia, în schimb, se cumpără zilnic”. Înțelepciunea este bogăția sufletelor alese, izvorul celorlalte virtuți. Înțeleptul este cumpătat în toate, prețuiește lucrurile folositoare sufletului și disprețuiește deșertăciunea lumii acesteia, privește la toate lucrurile din jurul său, lucruri ce stau ca mărturie a înțelepciunii lui Dumnezeu și le întipărește în inima sa și învață de la ele cum trebuie să trăiască în această viață. În Cartea proverbelor din Vechiul Testament autorul ne dă un sfat: „Încrede-te în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe înțelepciunea ta” (Prov 3,5). Hagiograful ne îndeamnă să căutăm înțelepciunea lui Dumnezeu, prietenul oamenilor, să facem din ea însoțitoarea vieții noastre, devenind iubitori ai frumuseții sale. Apoi, într-un alt paragraf al aceleiași cărți, el reia unele momente importante ale istoriei sfinte pentru a arăta că înțelepciunea este cea care călăuzește istoria, care l-a creat pe Adam, care a cârmuit arca septembrie – decembrie, 2014

lui Noe, care l-a făcut pe Abraham mai puternic decât iubirea pentru fiul său, care l-a îndrumat pe Moise etc. Și în Noul Testament găsim pericope strălucitoare despre înțelepciune. Sfântul Paul predică corintenilor despre înțelepciunea Evangheliei: „Însă noi vorbim de înțelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost tăinuită, și pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre gloria noastră (1Cor 2,7). Înțelepciunea și puterea omului sunt lăsate de o parte, predicarea crucii fiind puterea lui Dumnezeu. Apostolul se ocupă mai întâi de nechibzuința corintenilor, confruntată cu mai multe sisteme filosofice, în încercarea de a-i face creștini. Propovăduirea crucii reprezintă puterea lui Dumnezeu, iar El alesese lucrurile slabe, lucrurile de nimic,

cele nebune după standardul lumii, pentru a anula înțelepciunea și puterea acestuia, ca astfel Evanghelia să fie în mod evident puterea lui Dumnezeu. Sfântul Paul a fost trimis să propovăduiască Evanghelia nu cu înțelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Cristos să fie făcută zadarnică, fiindcă propovăduirea crucii este nesăbuință pentru cei ce sunt pe cale pierzării, dar pentru creștini, care sunt pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu . Întotdeauna înțelepciunea se află în inimile celor care doresc în permanent, prin suferințele gândului, să acumuleze și să împărtășească cunoașterea. Niciodată ea nu va fi regăsită întrun om mânios, petrecăreț, tulburat sufletește și fără curaj. Înțelepciunea, ca experiență de viață, are o sferă largă de cuprindere în viața noastră de toate zilele, deoarece reprezintă un bine, făcându-i buni pe cei care o au și niciodată răi. Ea este partea supremă a fericirii. Paul Dieac clasa a XII-a A

7


R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Vocația și cunoașterea de sine Dacă există ceva cu adevărat important în această lume, acest lucru este cunoașterea de sine. Puțini sunt aceia care se cunosc cu adevărat pe ei înșiși și, chiar dacă pare incredibil, este dificil să se întâlnească în viață vreo persoană care să aibă dezvoltat simțul vocației. Cine ajunge săși cunoască vocația, cu ajutorul altora sau prin sine însuși, va trece printr-o schimbare teribilă. Mulțumirea sa constă atunci în bucuria pe care i-o oferă faptul de a fi răspuns unei chemări intime, profunde, necunoscute, a propriei sale esențe interioare. Cu excepția persoanelor total invalide, fiecare ființă umană trebuie să servească la ceva în viață, fiecare om are un loc al său în lume, pe care trebuie să-l găsească. Simțul vocațional stimulează oamenii în luarea unor decizii favorabile dezvoltării personalității lor. Din momentul în care un om poate să spună „Eu știu cine sunt și știu care este adevărata mea vocație”, va începe să trăiască, chiar cu un anumit fel de eroism, împlinirea ființei sale. Descoperirea vocației echivalează cu găsirea unei comori prețioase. Când vocația noastră corespunde în totalitate profesiei pe care o avem în viață, atunci ne exercităm activitatea ca niște apostoli adevărați, fără lăcomie și fără dorința de putere. Munca ne aduce bucurie

8

adevărată, chiar și atunci când întâmpinăm dificultăți ce par insurmontabile. În practică, a fost verificat faptul că, atunci când meseria practicată nu corespunde vocației individului, acesta gândește doar în funcție de criterii cantitative, și nu calitative. Multă lume nu este mulțumită de munca pe care o face pentru că postul pe care îl ocupă nu este în concordanță cu vocația: mulți șoferi ar fi trebuit să fie medici sau ingineri, mulți avocați ar fi trebuit să fie miniștri și mulți miniștri ar fi trebuit să fie croitori etc. Oamenii se află pe posturi care nu le corespund, care nu au nimic de-a face cu adevărata vocație individuală și, din această cauză, societatea funcționează prost. Dacă părinții și profesorii șiar uni preocupările pentru a observa în detaliu viața copiilor, ar putea să descopere la timp înclinațiile înnăscute ale fiecăruia dintre ei și nu s-ar înregistra situații care par incredibile și nu s-ar irosi numeroase talente. Este de condamnat faptul că mulți părinți, în loc să studieze aptitudinile copiilor lor, își proiectează în ei doar propriile

aspirații ratate, vor să se împlinească prin ei („Dacă eu nu am reușit, măcar copilul meu să ajungă cineva în viață”). Acești părinți egoiști și ambițioși își văd copiii în profesii și posturi care nu au nimic de-a face cu simțul vocației acestora din urmă. Din fericire, mulți indivizi își descoperă singuri vocația în anumite momente ale vieții lor, constrânși de anumite situații în fața cărora au fost obligați săși pună în valoare aptitudinile înnăscute. Necesități de moment au îndreptat pe mulți spre vocația vieții lor; mari conducători de popoare, apărători ai intereselor compatrioților lor, mulți dintre renumiții binefăcători ai omenirii, dar mai ales mulți sfinți și-au descoperit vocația singuri, deseori în situații critice. Singura cale sigură care există pentru a descoperi adevărata vocație este trăirea cât mai aproape de Dumnezeu, căci numai El ne poate descoperi și ne poate arăta ce daruri a așezat în ființa noastră. Noi doar trebuie să fim atenți la șoapta harului și să ne urmăm chemarea. Prof. Mariana Sofronie

Orizonturi * nr. XXXVI


R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Apel la trezire Istoriile României din ultimele decenii afirmă că în decembrie 1989 a căzut sistemul comunist. Așa o fi! Se mai spune că ar fi fost eliminată dictatura comunistă. Și asta se poate să fie adevărat. Însă ce s-a pus în loc? Anarhia nonvalorii. Auzim deseori expresia: „Astăzi, adevăratele valori sunt ținute, în mod intenționat, în umbră”. Ce-i drept, așa și este. Monștrii vanității oarbe, pușlamalele și lichelele sunt apreciate pentru iscusința și metodele lor ingenioase de a se plasa deasupra celorlalți. Minciuna repetată devine adevăr, iar adevărul este contestat și condamnat. Falșii idoli, numiți vedete, dive sau vip-uri, se oferă pe sine, într-un mod subtil, ca modele de comportament etic în mass-media din fiecare casă de român. Știu că sunt și ei produsul unei lipse de educație, unei mentalități de facebook, unei culturi de periferie, unei gândiri infirme. Sunt dezgustat de spectacolele mediatice zilnice, ieftine și lipsite de conținut educativ, presărate în mod insistent, consistent și ostentativ cu prezența scenică a unor analfabeți. Aceste cuiburi oculte care elogiază nonvaloarea, numite spectacole televizate, consumă din bugetul care ar trebui alocat pentru educație și cultură, pentru dreptate și solidaritate. Vă place nivelul la care ne situăm acum? septembrie – decembrie, 2014

Noua generație de tineri e goală pe dinăuntru. Oare de ce? În procesul de educație și de formare a personalității, modelele de comportament etic sunt un factor deosebit de important. Avem așa ceva în țara noastră?! Cu siguranță că avem, dar e mai ieftin și mai ușor să fie afirmate și apreciate pseudovalorile. O fi vreun blestem specific românesc? E cumplit să vezi cum mai-marii intelectualilor atribuie și împart diplome unora care de-abia știu să lege câteva vorbe în limba maternă, dar și mai alarmant e să vezi cum valorile sunt trecute la index și sunt apreciați și remunerați valoroșii cu bancnote lipite pe frunțile îmbâcsite de mirosul neplăcut al inculturii. E penibil să vezi cum sunt determinați să-și părăsească patria tinerii eminenți, inteligenți și de caracter. Omul onest are puțini sorți de izbândă. Ești corect și inteligent? Ești ingenuu, nu ai ce căuta p-aici! Nu știi să fii un cățel ascultător și să te supui mediocrității stăpânului? Ești un repudiat al societății cameleonismului! Intelectualii adevărați sunt expirați în ochii celor fără de minte. Se consideră că arta, creațiile estetice autentice sunt pentru expirați și visători. În mai 1999, când a venit în România, Papa Ioan Paul al II-lea, acum sfânt, printre altele, ne-a

spus: „V-ați eliberat de dictatura comunismului, nu vă lăsați ademeniți de visele periculoase ale consumismului!”. Ce voia să spună prin asta? E lesne de înțeles: ne-am eliberat de o dictatură care cultiva frica, nesiguranța, teroarea și care încălca demnitatea omului. Să nu ne lăsăm acum copleșiți de alte rele: consumismul, superficialitatea, nonvaloarea. În fața noilor realități, ce avem de făcut? Să ne resemnăm? Nicidecum, deoarece creștinul știe să stea în picioare, poziția celui cu demnitate. Creștinul speră, dar asta nu înseamnă că speranța e pentru disperați. Mizăm pe o ameliorare a situației. Cred că, după ce am consultat un trup bolnav, e timpul să stabilim un diagnostic corect. Boala gravă de care suferim este confuzia. O boală gravă, dar nu incurabilă. Am fost atât de mult mințiți, încât nu mai distingem adevărul de minciună, binele de rău, valoarea de nonvaloare. Trebuie doar să recunoaștem că suntem bolnavi și să aplicăm repede un tratament. Oamenii sănătoși trebuie să dea primul ajutor celor accidentați de istorie. România mai are valori adevărate pe care trebuie să le păstreze intacte, curate și limpezi. O societate sănătoasă se construiește și rezistă oricăror intemperii cu oameni corecți, valoroși, religioși, etici, cu un caracter puternic, nedispuși la compromisuri. Pr. Mihai Dâscă

9


R ELIGIE . S PIRITUALITATE

Sir Isaac Newton și credința în Dumnezeu Este rămasă din perioada comunistă, ca o regulă generală, ideea că, dacă ești om de știință sau de acord cu descoperirile științei, nu poți crede ce spune Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu este atacat în aproape orice școală, colegiu sau universitate din lume, sub acoperirea științei. Dar dacă studiem istoria științei și citim despre adevărații oameni de știință care au descoperit sau inventat lucruri valoroase, nu putem decât să ne minunăm de faptul că așa de mulți dintre ei au crezut în existența lui Dumnezeu sau au fost creștini dedicați. Catehismul Bisericii Catolice ne spune că realitățile profane și realitățile de credință provin de la același Dumnezeu. Mai mult, cel care se străduiește să cerceteze tainele realității, acela este călăuzit de mâna lui Dumnezeu, care le face să fie ceea ce sunt. Un exemplu de mare om de știință, care a crezut în Dumnezeu și în Biblie, este Sir Isaac Newton (1642-1727), savantul aflat la originea teoriilor care vor revoluționa știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii. În 1687, a publicat lucrarea Philosophiae Naturalis Principia Mathematica, în care a descris Legea atracției universale și, prin studierea legilor mișcării corpurilor, a creat bazele mecanicii clasice. A fost primul care a demonstrat că legile naturii guvernează atât mișcarea globului terestru, cât

10

și a altor corpuri cerești, intuind că orbitele pot fi nu numai eliptice, dar și hiperbolice sau parabolice. Tot el a arătat că lumina albă este o lumină compusă din radiații monocromatice de diferite culori. Newton l-a iubit pe Dumnezeu și a crezut în Cuvântul lui. A studiat Biblia și a scris cărți despre studiul său biblic: „Am convingerea fundamentală că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, scris de oameni insuflați de Dumnezeu. Studiez zilnic Biblia”. Punctul său de vedere, ca om de știință, a fost afirmat clar atunci când a spus: „Ateismul nu are sens. Când mă uit la sistemul solar, văd pământul aflat la distanța potrivită de soare pentru a primi cantitatea corespunzătoare de căldură și lumină. Așa ceva nu s-a produs din întâmplare”. Investigând mișcarea planetelor, Newton a văzut mâna lui Dumnezeu la lucru. Iată ce a mărturisit el: „Acest sistem extraordinar al soarelui, planetelor și cometelor poate izvorî doar din sfatul și stăpânirea unei Ființe inteligente... Această Ființă guvernează toate lucrurile... ca Domn al tuturor”. Un om necredincios l-a întrebat odată pe marele fizician Isaac Newton: – Crezi că omul, după ce prin moarte a devenit praf și cenușă, mai poate să învie din morți? – Desigur, cred, cum să nu? i-a răspuns fizicianul.

– Poți să-mi dovedești lucrul acesta? – întreabă necredinciosul. – Da, voi încerca, continuă Newton. A luat atunci un pumn de nisip și unul de pilitură de fier, le-a amestecat bine și apoi îl întreabă pe cel curios: – Tu crezi că eu pot, acum, să separ perfect praful de pilitura de fier? – Nu prea se mai poate, nu cred că reușești, a continuat necredinciosul. Newton a luat un magnet, l-a apropiat de grămada de praf și pilitură. Imediat toată pilitura s-a selectat din nisip, lipindu-se de magnet. Apoi a adăugat: – Dacă Dumnezeu a dat atâta putere acestui magnet, să poată atrage pilitura, nu crezi că va avea atâta putere să învie oamenii din morți? Eu îți zic că da! Secolul XXI pare, mai mult decât oricare alt secol, gata să producă o revoluție în ceea ce privește relațiile dintre ideologiile religioase, pe de o parte, și știință, de cealaltă parte. Fără a mai fi privite ca domenii concurente, știința și religia sunt, mai degrabă, aspecte conexe ale aceluiași deziderat al umanității: aflarea adevărului. Prof. Angela Dămoc

Orizonturi * nr. XXXVI


D IALOG

ÎNTRE GENERAȚII

Artiștii seminarului În anul 2015, se împlinesc 25 de ani de când, după o lungă perioadă de suprimare, a fost reînființat Ordinul Franciscan din România. În anul 1990, au fost reînființate și instituțiile de învățământ susținute de frații minori conventuali: liceul teologic (pentru pregătirea la nivel mediu) și institutul franciscan (pentru pregătirea la nivel superior). La moment aniversar, se cuvine să evocăm reușitele noastre care au făcut ca instituția noastră să-și găsească un loc și să se afirme în peisajul învățământului romașcan și nu numai. Beneficiind și de aportul calificat al altor colegi, ca și de interesul sincer al multor elevi, am contribuit la animarea activităților artistice din școală, obținând rezultate care îmi dau dreptul să afirm că absolvenții noștri au dobândit o structură intelectuală și morală peste media generației din care fac parte. Sunt multe de spus, dar alte evocări vor fi făcute, cu siguranță, în documentele dedicate special aniversării pe care se cuvine s-o cinstim cu satisfacție și recunoștință. Voi prezenta aici activitatea acelor elevi care și-au descoperit în seminar talentul de a crea poezii. Meritul meu a fost acela de a descoperi talentele, de a le încuraja și de a le stimula să persevereze până la momentul luării zborului, până la momentul septembrie – decembrie, 2014

depășirii mentorului. E o satisfacție extraordinară să vezi că unii dintre membrii Cenaclului „Confluențe” continuă să scrie, să publice în reviste mai serioase decât modesta noastră publicație școlară „Orizonturi”, că unii au volume de versuri, că au bloguri vizitate cu afirmații elogioase de cititori pricepuți. La fel de important este să auzi că, deși nu sunt literați de profesie, continuă să iubească poezia. O victorie importantă pe care au reușit s-o obțină acești adolescenți talentați a fost împotriva neîncrederii în propria valoare și apoi împotriva unor colegi mărginiți care îi considerau niște „ciudați” care văd realitatea în mod deformat. La diverse concursuri, au aflat, însă, că tocmai această capacitate de a vedea ceea ce alții nu sunt în stare să vadă este o calitate cu care sunt dăruiți doar cei aleși. O importantă rampă de lansare pentru noua generație de „poeți franciscani” a fost revista școlii care le-a oferit o pagină

specială în fiecare număr, mai ales Concursul „Dor de Poezie”, organizat pentru talentele din liceele romașcane. Primul elev de la liceul nostru care a obținut un premiu (III) la acest concurs a fost Mihai-Iulian Dancă (2002). La fiecare dintre edițiile care au urmat, poeții noștri au luat premii și mențiuni. Premiul I a fost obținut de Augustin-Cristian Gabor (2004) și de Radu Petrila (2009). De premiul al III-lea au beneficiat Adrian Amariei (2003), Bogdan Hârja (2010). Mențiuni au primit elevii Bogdan Hârja, Iulian Bișoc, Mihai Percă (premiu de originalitate), Cezar Blânda și Sebastian Cochior. Simpla pomenire a numelui lor nu este suficientă pentru a le recunoaște talentul și dăruirea prin care au sporit prestigiul liceului în care au învățat. De aceea, începând cu acest număr vom publica poezii din creația lor, realizate pe vremea când erau de vârsta celor care le ocupă azi locurile în bănci. Fie ca acest dialog între generații să fie stimulativ pentru cei care azi încearcă să transforme în cuvânt trăiri care vin din zona harului. Prof. Ioan Dămoc

11


D IALOG

ÎNTRE GENERAȚII

ACROSTIH De ce privim þãrâna Uitând Milostivirea unei inimi Nãucite de iubire? Eterna lucire pãtrunde Zãrile Emoþionate de Umbletul Tãu...

INIMA NU UITÃ Lacrima nu uitã niciodatã sã cadã. Iubirea nu poate nicicând ca sã moarã. Îngerii ºtiu cã mereu este bine sã zboare. Parfumul din flori întotdeauna revarsã culoare. Inima noastrã din veac se închinã Adrian Amariei la tot ce devine luminã. 2005 ªi astãzi, privim steaua de sus care vesteºte pe Pruncul Isus.

CU TIMPUL... Atunci când nu mai ai speranþe ªi totul pare irosit, Fii vesel, cântã ºi iubeºte! E cer destul la infinit... Dacã astãzi þi se pare Cã ce se-ntâmplã e-n zadar, Cu timpul, vei vedea în zare Speranþele cum reapar.

Nu te gândi cã este greu, Cãci asta te îmbãtrâneºte. Mihai Percã Ai încredere mereu, 2006 Fii vesel, cântã ºi iubeºte!

O DATÃ/ ODATÃ Melodioasã noapte... cu ºoapte în hârtoape de suflete necoapte ce fals se-ntind pe sârma

iubirilor vulgare... ªi plouã-n vârf de soartã cu picuri grei, nesinceri ce spalã clipa moartã ce-a fost o datã, odatã...

Pavel Trifescu 2007

Radu Petrila 2009

12

Orizonturi * nr. XXXVI


D IALOG

ÎNTRE GENERAȚII

ARTA DE A TRÃI Sã fii senin, stãpân peste popoare, Pentru alþii, binefãcãtor, Dar sã trãieºti, ca frunza-n tremurare, În iubire, pe placul tuturor. Rãul sã-l uiþi, oricât þi se va face. Sã te înduri de cel ce te-a lovit Cum vinul în iertare se preface, Pe altar, fiind Cuvântului jertfit. Precum atinge luceafãrul de searã O lacrimã, un val sau o fereastrã, Aºa nu o sã fii nici tu povarã Oriunde te-ai afla în lumea noastrã.

LUMINA STINSÃ Din liniºtea adâncã a nefiinþei, un glas ºoptit îmi cere sã-i spun cine sunt eu. Mã surprinde, mã tulburã, mã aprinde, mã... Ce sã-i spun? De ce sã-i spun? Sã-i rãspund? Sã tac duios? ªtiu eu, oare, cine sunt?!... Va înþelege tãcerea mea? Oare va mai aºtepta? Andrei Bejan clasa a XII-a A

Claudiu Blaj clasa a XII-a A

Desen de Paul Balint, clasa a IX-a B

septembrie – decembrie, 2014

13


Ș TIINȚĂ . A RTĂ . E DUCAȚIE

Alexandru Macedonski – de la ură la iubire Alături de Mihai Eminescu, Alexandru Macedonski este una dintre cele mai reprezentative figuri ale literaturii române din secolul al XIX-lea. Anul acesta se împlinesc 161 de ani de la nașterea sa (1854-1920). A rămas în istoria noastră literară prin ciclul „Nopților” și al „Rondelurilor”, dar și prin poezia religioasă, reprezentată mai ales de Psalmii moderni din volumul „Excelsior”. Adrian Marino, cel mai important exeget al vieții și operei lui Macedonski, spune că acesta ar fi putut deveni un mare poet mistic român, dar nu s-a realizat în această direcție din cauza oscilațiilor sale temperamentale. Și în poezia religioasă Macedonski se mișcă între extreme. Convingerea că este persecutat de către contemporani, invidioși pe talentul său, credința că în jurul său s-a urzit un complot care atentează la gloria sa literară, condamnarea la singurătate, suferința pricinuită de cei din jur îl determină să își urască atât de mult defăimătorii și să se răzbune pe ei, încât se ipostaziază ca personificare a urii: „Dacă-aș fi trăsnet v-aș trăsni, / V-aș îneca dacă-aș fi apă, / Și v-aș săpa mormântu-adânc / Dac-aș fi sapă. / Dacă-aș fi ștreang v-aș spânzura, / Dacă-aș fi spadă v-aș străpunge, / V-aș urmări dac-aș fi glonț, / Și v-aș ajunge. / Dar eu, deși rămân ce sunt, / O voceadâncă îmi murmură / Că sunt mai mult decât orice, / Căci eu sunt ură” (Ură).

14

În credință se mângâie apoi la gândul că „este o viață viitoare și este-n cer un Dumnezeu”, dar nici aici nu este pe deplin creștin pentru că, în ultima strofă, această convingere se transformă într-o amenințare la adresa dușmanilor pe care „deși-ntr-o viață viitoare, dar tot v-așteaptă Dumnezeu”. Cei mai frumoși psalmi sunt cei în care poetul recunoaște, precum psalmistul biblic, că ocrotitorul său este Dumnezeu și cu un astfel de scut nu are a se teme de nimeni. De la această atitudine, ajunge la convingerea că toate câte sunt reprezintă voința lui Dumnezeu, iar pentru îndurarea creștină a durerilor ne este dată virtutea răbdării, dar și mângâierea lacrimilor. De aceea poetul se lasă în mâna voinței divine: „Doamne, toate sunt prin tine: / Și averea și puterea, / Fericirea, mângâierea: / Ce ne trebuie știi bine / Dai cu dreaptă socotință / Mulțumiri și suferință: / Lui Isus i-ai dat o cruce / Căci știai c-o poate duce / Când dureri ne dai și nouă / Ne dai plânsul ca o rouă // …Ești puterea înțeleaptă / Și justiția cea dreaptă; / Fă oricând ce vrei cu mine, / Doamne, toate sunt prin tine…” (Doamne, toate). Apogeul înălțării creștine a poetului îl reprezintă „Rondelul meu”, în care devine mărturisitor al iubirii și al iertării. Poate fi considerat un autoportret moral, datorită adjectivului posesiv din

titlu, și este un ecou al elogiului iubirii creștine, căci iubirea, ca valoare teologică fundamentală, triumfă peste orice întâmplări ale vieții, mai mult sau mai puțin dramatice. Întreaga poezie este construită pe contrastul dintre ură și iubire. Ura aparține trecutului din viața poetului, iar astăzi înseamnă iubire: „Când am fost ură am fost mare, / Dar, astăzi, cu desăvârșire / Sunt mare, căci mă simt iubire, / Sunt mare, căci mă simt uitare. // Ești mare când n-ai îndurare, / Dar te ridici mai sus de fire / Când ți-este inima iubire, / Când ți-este sufletul iertare. // Știu: toate sunt o-ndurerare, / Prin viață trecem în neștire, / De-ar fi restriștea cât de mare, / Și înălțarea e-n iertare.” Ura este sterilă, dar iubirea aduce mângâierea, iar iertarea aduce înălțarea sufletească. Este și sensul rugăciunii domnești „Tatăl nostru” (…precum și noi iertăm greșiților noștri) și sensul îndemnului biblic de iertare îndelungată și răbdătoare. Prof. Monica Grosu

Orizonturi * nr. XXXVI


Ș TIINȚĂ . A RTĂ . E DUCAȚIE

Cartea sau filmul? Auzim deseori de la profesorii noștri sau de la generațiile trecute că astăzi elevii nu mai citesc, nu mai sunt interesați de lectură, de valorile culturale naționale și universale. Desigur, cititul trebuie să fie o plăcere, dar dacă pasiunea pentru lectură nu există, atunci trebuie să o facem oarecum din obligație, parcurgând cel puțin autorii din programa școlară. Mulți adolescenți apelează la internet, unde pot fi găsite rezumate ale cărților, sau preferă să vizioneze filmul realizat după cartea respectivă. Care variantă este bună? Rezumatele ies din atenția noastră pentru că nu ne ajută la nimic, nu au valoare artistică. Nu doar firul narativ este important într-o operă literară, ci

septembrie – decembrie, 2014

interiorizarea și bogăția lecturii. Problema se pune între carte și film. Ce alegem? Cartea sau filmul? Cartea este hrană pentru suflet și minte, cel mai simplu obiect de culturalizare și educare, un loc de refugiu prin care putem visa și medita și prin care putem pătrunde în lumi necunoscute. Documentându-ne pentru realizarea acestui articol, am descoperit o definiție pe care eseistul și poetul englez Joseph Addison a dat-o cărților: „Cărțile sunt moștenirile pe care marile spirite le lasă omenirii, care sunt date din generație în generație ca daruri pentru posteritatea celor care nu s-au născut încă”. Așadar, cărțile exercită o anumită fascinație asupra noastră, prin incursiunea în timpuri și locuri depărtate. Ele ne oferă posibilitatea să ne imaginăm locuri, să ne creăm singuri universul în care se desfășoară acțiunea, să dăm viață evenimentelor

și personajelor, adică să fim regizori. Într-o carte detaliile sunt importante, iar acestea de cele mai multe ori lipsesc din film. Totodată, cartea ne ajută să ne dezvoltăm vocabularul. Când citim o carte trebuie să fim interesați să pătrundem sensul fiecărui cuvânt, al fiecărei fraze și să căutăm explicația și sensul cuvintelor necunoscute. În timpul lecturii ne amintim ceea ce am învățat până atunci, comparăm vechile cunoștințe cu cele asimilate acum, descoperim ceea ce este comun și ceea ce este propriu textului nou, apreciind valoarea și calitatea lucrării parcurse și măsura în care ne-a emoționat, ne-a impresionat. O carte ne trimite spre alte cărți și toate împreună formează baza culturii noastre. Filmul ne reduce acțiunea la esențial, impunându-ne viziunea artistică a regizorului care face filmul. În ziua de astăzi, elevii preferă, din comoditate, să vadă filmul pentru că le oferă subiectul de-a gata, iar prin anumite efecte, cum sunt ochelarii 3 D, au iluzia că sunt în mijlocul evenimentelor, că fac „parte din film”. Vă recomandăm să citiți mai întâi cartea și apoi să urmăriți și ecranizarea ei și veți avea surpriza să constatați că este vorba despre două arte, în mare parte, diferite. Gabriel Fechetă și Sebastian Lucaci Clasa a IX-a A

15


Ș TIINȚĂ . A RTĂ . E DUCAȚIE

Confesiunile unui seminarist bobocel Cu mult înainte de a termina clasa a VIII-a, m-am gândit încotro voi merge după absolvirea școlii gimnaziale. Mai multe drumuri îmi erau deschise, însă nu știam pe care să apuc. M-a fascinat întotdeauna ideea de a fi seminarist, de a învăța într-un seminar, într-un mediu sănătos, și astfel am ales Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, dar fără a cunoaște prea multe din ceea ce presupunea viața de seminarist. În prima zi de școală, am făcut cunoștință cu această lume nouă pentru mine. A fost o atmosferă

16

caldă, prietenoasă, mi-am cunoscut colegii, profesorii și preoții formatori. Până aici totul a fost bine, dar, la scurt timp, ruptura de satul natal, înstrăinarea, dorul de casă, de părinți, frați și prieteni m-au copleșit din ce în ce mai mult și mi-au provocat o neliniște de care nu reușeam să scap. Simțeam nostalgia satului natal, asemenea personajului Nică din Amintiri. Simțeam că s-a terminat copilăria mea, iar noile reguli pe care trebuia să le respect aici îmi păreau imposibile. Gândul meu era să mă transfer la un alt liceu, de la

care puteam să merg în fiecare zi acasă. Se răspândise tot mai mult ideea că vreau să plec și toți cei din jurul meu mă sfătuiau și mă încurajau să rămân pentru că „orice început este greu, dar nu trebuie să renunțăm așa ușor”. Am început să lupt cu mine însumi, să mă întreb care a fost scopul și motivul venirii mele la seminar, să mă rog, să ascult vocea Domnului și, cu ajutorul lui, am depășit acele momente dificile. Acum am înțeles că toate aceste încercări mi-au fost date pentru a-mi întărit voința și credința și m-au făcut să meditez la cuvintele lui Isus: „Oricine pune mâna pe plug și se uită înapoi, nu este vrednic pentru Împărăția lui Dumnezeu”. Petru Tulbure clasa a IX-a B

Orizonturi * nr. XXXVI


Ș TIINȚĂ . A RTĂ . E DUCAȚIE

Festivitatea bobocilor franciscani – la prima ediție Pentru prima dată în istoria până la îndeplinirea unor probe școlii noastre, elevii claselor a IX-a ce au ținut de pasiunea și îndemânarea fiecăruia. Proba care a pus în valoare calitățile fiecărui candidat la titlul de „Cel mai talentat boboc” a fost aceea în care concurenții au făcut dovada talentului și aptitudinilor artistice. Astfel, primii concurenți care au intrat în scenă cu o piesă de divertisment, Aspirina și piramidonul, au fost Narcis Miclăuș (IX A) și Lucian Munteanu (IX B), urmați de Ionuț Ciceu (IX B) , care a interpretat melodia Acasă a cântărețului Smiley. O piesă care a și-au făcut simțită prezența în stârnit amuzamentul a fost preliceu printr-o manifestare artis- zentată de Ștefan Gîrleanu și tică intitulată de către organiza- Lucian Arcana (IX A), Unde se tori – Festivitatea bobocilor fran- duc muștele iarna?. Paul Balint ciscani. Scopul principal al acestui (IX B) și-a demonstrat măiestria spectacol-concurs a fost cunoaș- prin realizarea unui desen, iar terea și integrarea lor în familia Daniel Ciobanu (IX B), prin arta liceului nostru, dar și dezvol- dansului. Cu schița Căldură tarea spiritului de colaborare, mare, Iosif Jișca și Răducu Bereș evidențierea valențelor native, (IX B) ne-au introdus în lumea cultivarea relațiilor de coope- personajelor caragialiene, care rare între elevi, cadre didactice suferă de prostie, nu se înțeleg și elevi, exprimarea bucuriei din superficialitate și ajung în sufletești. La eveniment au par- situații impositicipat 13 concurenți, care, prin bile, fie din conrafinament, spontaneitate, natu- fuzie, fie din cauza ralețe și prin inteligență au dat p o t r i v n i c i e i o notă dominantă spectacolului, împrejurărilor. cu bun gust, prietenie și fair-play. Printre boboci s-a Pentru a-și demonstra abilitățile remarcat și un și talentele, participanții au trecut solist instrumenprin mai multe probe, de la pre- tal, Sebastian Tulzentarea lor și a motivului bure (IX B), care pentru care au ales acest liceu, a interpretat, la septembrie – decembrie, 2014

nai, o melodie religioasă. Corneliu Lucaci și Ionuț Dorneanu (IX A) au stârnit râsetele prin prezentarea Literei P, pronunțată „perfect perceptibil” și, nu în ultimul rând, Eduard Huzum (IX A) a recitat poezia Și cu asta ce-am făcut? a pamfletarului Constantin Tănase. La final, elevii au făcut o demonstrație de îndemânare, atenție și mobilitate, participând la un joc care a stârnit hazul și aplauzele publicului. O contribuție deosebită la realizarea acestui spectacol au avut-o diriginții claselor a IX-a, prof. Monica Grosu și prof. Aurelia Balașcă. Membrii juriului au acordat premiul de excelență lui Paul Balint, elev în clasa a IX-a B. Premiul I a fost obținut de Corneliu Lucaci, premiul al II-lea l-a obținut Narcis Miclăuș, iar premiul al III-lea, Daniel Ciobanu. Cu o mențiune a fost apreciată evoluția lui Lucian Arcana. Festivitatea a fost pe placul publicului și a participanților și are toate șansele să devină o tradiție a școlii, așa cum a spus pr. Cristinel Sociu, directorul liceului, la sfârșitul activității. Marcelin Budulai clasa a X-a

17


Ș TIINȚĂ . A RTĂ . E DUCAȚIE

Cum se simte „Ziua Națională” la 17 ani… Adult fiind, vezi lucrurile diferit. Ziua de 1 decembrie are acea valoare pe care ar trebui să o aibă „Ziua Națională” a națiunii din care și tu ești parte integrantă. Dar oare cum se simt aceste lucruri în mintea unui adolescent, care, aflat încă pe băncile școlii, știe că „la 1 decembrie 1918, deci acum 96 de ani, s-a realizat unirea tuturor teritoriilor locuite de români sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza”? În mintea lor istoria este încă un vârtej de nume, date și teritorii, care parcă începe să se organizeze cronologic și sistematic. Curiozitatea și dorința de cunoaștere au făcut să iasă la lumină ideile despre marele eveniment sărbătorit de români an de an la 1 decembrie.

„Ziua de 1 decembrie înseamnă pentru mine o sărbătoare, mai bine spus una dedicată numai pentru cei cu sânge de român sau, mai concret, cei care se mai simt mândri că sunt români. Sincer fiind, îmi place țara mea din punct de vedere geografic, dar din punct de vedere politic și social lasă mult de dorit. Încă am dubii, dar până la urmă cred că sunt mândru că sunt român, încă mai re flec tez la asta.” (Eduard Vlăduț Bălan, 17 ani) „Eu cred că ziua de 1 decembrie nu mai are farmecul de altădată, tinerii au pierdut spiritul național și nu mai văd în „Ziua Națională” decât o zi liberă. Pentru mine însă, ziua de 1 decembrie este ziua când pot să

ies pe stradă cu steagul României în mâini și să fiu mândru de țara mea. Oriunde mă va duce viața, întotdeauna voi sărbători această zi cu cea mai mare bucurie.” (Eduard Jicmon, 17 ani) „O zi în care românii cântă imnul țării cu mâna la inimă și arată cât de mult își iubesc țara. Dar pe cât de patriot mă simt, în același timp sunt și puțin supărat pe mine, dându-mi seama cât de puține cunosc despre țara mea minunată și despre istoria ei.” (Alexandru Patrașcu, 17 ani) „1 decembrie este o zi deosebită pentru că: ne amintește de Marea Unire din 1 Decembrie 1918; este ziua națională a României; ne amintim o dată pe an că suntem români și avem o istorie în spate; privim la parada militară transmisă la TV; cântăm imnul României, cei care îl mai știm; ne bucurăm mai ales că avem vacanță.” (Emanuel Cristian Bișoc, 17 ani) Din aceste afirmații ale elevilor au reieșit câteva păreri, care, deși par cunoscute, sunt spuse cu sinceritate: toți se bucură văzând manifestațiile patriotice organizate la nivel național și transmise la televizor, sunt încântați că mai au o zi liberă, își reîmprospătează memoria cântând încă o dată „Deșteaptăte române”... Dar mai presus de toate acestea, toți sunt preocupați de acel ceva, care, intuiesc ei, ar fi „patriotismul”. Opinii selectate de prof. Aurelia Balașcă de la elevii clasei a XI-a B

18

Orizonturi * nr. XXXVI


Ș TIINȚĂ . A RTĂ . E DUCAȚIE

Comportamentul responsabil Conform Dicționarului explicativ al limbii române, comportament înseamnă conduită, purtare, modalitatea de a acționa și de a reacționa în anumite situații, iar termenul responsabil înseamnă a purta răspunderea unui lucru, a unui fapt. Cum trebuie să acționăm și cât de responsabili suntem de faptele noastre? Comportamentul responsabil pornește de la educație, de la „cei șapte ani de acasă”. Părinții sunt primii învățători, lor revenindu-le răspunderea de a învăța copilul să fie onest, să-și îndeplinească îndatoririle, să fie respectuos cu toate persoanele, să fie cinstit cu el însuși, să mulțumească și să fie recunoscător atunci când primește un lucru etc. Toate acestea țin de comportamentul civilizat, de bunele maniere, iar dacă le-am dobândit în copilărie, la vârsta adolescenței învățăm să distingem binele de rău, să ne asumăm faptele pe care le facem,

septembrie – decembrie, 2014

cuvintele pe care le rostim, să spunem nu atunci când suntem atrași spre lucruri care nu ne fac bine, să evităm prieteniile nepotrivite. Responsabilitatea este o atitudine conștientă față de obligații. Din punctul meu de vedere, seminarul este locul în care ni se trasează clar regulile pe care trebuie să le urmăm și în care ni se prezintă consecințele ce decurg din acțiunile noastre. Aici învățăm să avem o ținută morală demnă, o vestimentație decentă, învățăm să ne gestionăm bine timpul, să conștientizăm importanța studiului, să ne gospodărim singuri, să ne îngrijim de sănătatea trupului și a sufletului, să participăm la acțiunile comune, să păstrăm lucrurile pe care le avem în folosință, să-i respectăm pe ceilalți membri ai comunității. Depinde de fiecare cum își însușește aceste valori și cum acționează. Independența, libertatea, influența anturajului

nu anulează responsabilitatea. Înainte de a acționa într-un fel sau altul, trebuie să ne întrebăm: Care sunt avantajele/dezavantajele? Cum îi va afecta pe ceilalți? Cum mă va afecta pe mine? Presiunea grupului te poate împinge să faci lucruri pe care nu le dorești, dar nu uita că decizia este a ta, iar responsabilitatea nu se împarte între membrii grupului. Suntem ceea ce suntem datorită alegerilor pe care le facem sau din cauza alegerilor pe care le facem. Dacă fiecare ar începe să devină mai responsabil chiar și în cele mai mici aspecte ale vieții sale, ar crește astfel nivelul de responsabilitate la nivel social. Ori de câte ori greșim, tendința este să dăm vina pe altcineva sau pe tot felul de factori externi. Avem nevoie de onoare și curaj pentru a ne asuma greșelile și apoi de acțiuni adecvate pentru a le remedia situația. Să avem un comportament corect, responsabil, să trăim cu onoare și bun simț în fiecare zi a vieții noastre! Gabriel Cojocaru clasa a XI-a A

19


P ROIECTE . P ARTENERIATE

EDUCAȚIONALE

Arii protejate pe râul Moldova Liceul nostru a încheiat un parteneriat cu Asociația S.O.S. Viitorul, cu sediul în Bacău, și are ca scop colaborarea părților în vederea formării tinerei generații în spiritul protejării mediului înconjurător, a speciilor de importanță comunitară din aria protejată ROSCI0364 – Râul Moldova între Tupilați și Roman, în cadrul proiectului „Managementul durabil a trei arii protejate situate pe râul Moldova”, susținut din Fondul European de Dezvoltare Regională. Acest parteneriat urmărește: organizarea de caravane de informare și conștientizare a elevilor din școlile limitrofe ariei

protejate de pe râul Moldova între Tupilați și Roman; organizarea de sesiuni de informare – conștientizare în teren cu elevii din școlile limitrofe ariei protejate de pe râul Moldova între Tupilați și Roman. În cadrul acestui proiect, a fost organizată o excursie, în ziua de 7 noiembrie 2014, pe traseul Roman-Tupilați, Gherăești, la care au participat 30 de elevi din școala noastră. S-a urmărit asigurarea

20

unui ma na gement eficient al speciilor și habitatelor ariilor protejate, prin elaborarea și aprobarea planurilor de management în concordanță cu legislația în vigoare și îmbunătățirea nivelului de informare și conștientizare în rândul populației din zonele limitrofe ariilor protejate și a grupurilor interesate, cu privire la necesitatea protejării patrimoniului natural. Primul popas a fost într-o pădure în apropierea satului Văleni, unde am fost informați despre efectele poluării intense, despre defrișările masive ale pădurilor și despre conservarea speciilor. Al doilea popas a fost la clopotnița din Văleni, care datează din sec. al XVI-lea și care este un obiectiv turistic puțin cunoscut de locuitorii din vecinătate. Obiectivul, clasificat ca monument de arhitectură, face parte din ansamblul bisericii „Sfinții Patruzeci de Mucenici” (secolele al XVI-lea – al XIX-lea), aflat în zona centrală a satului Văleni, ansamblu alcătuit din biserica propriu-zisă, ridicată în 1519 și cu transformări suferite în 1866, și din turnul-clopotniță din 1878-1879. În apropierea bisericii, se află parcul dendrologic având o floră foarte diversă cu o varietate de specii de stejar unicat: Ouercus Vilmorinyana, Tisa (Taxus Baccata), pini (Pinus Silvestris, Lirium Dendronum), mai multe specii de molizi, Gingo

Biloba, Magnolia, o mulțime de arbuști etc. În curtea bisericii din satul Văleni există doi arbori de tisă, rari și protejați. Tisa poate atinge vârsta de 3000 ani, iar creșterea încetează la 100 de ani. Cetina este otrăvitoare pentru om, dar și pentru animale. Lemnul de tisă este dur, elastic, rezistent la putrezire. Este rezistent la temperaturi înalte și joase. Al treilea obiectiv vizitat a fost o pădure curată în care intervenția omului este insesizabilă, unde multe specii sunt conservate. Pe malul râului Moldova am putut vedea plante acvatice și numeroase specii de pești în cadrul ecosistemului lor natural.

Ultima oprire a fost la balastiera din Gherăești, unde un angajat al firmei care se ocupă cu excavațiile ne-a prezentat procesul de sortare a pietrelor, aduse de râul Moldova. Aceste activități antropice reprezintă un impact negativ asupra mediului înconjurător. Această excursie cu caracter educativ ne-a ajutat să înțelegem care sunt urmările intervenției omului asupra ecosistemelor naturale ce conțin specii pe cale de dispariție. Prof. Angela Dămoc și Rafael Socaci clasa a XII-a A

Orizonturi * nr. XXXVI


P ROIECTE . P ARTENERIATE

EDUCAȚIONALE

trei zile petrecute la 10.klasscenter din Glamsbjerg, Assens. Activitățile din prima zi s-au desfășurat în mai multe locații, printre care primăria comunei Assens și campusul școlar, și s-au majore, toate axate pe aspecte axat în principal pe prezentarea legate de mobilitate: piața forței sistemului școlar din Danemarca de muncă, educație, servicii și pe susținerea materialelor premedicale și locuințe și comportament cultural. Impresiile pe care ni le-am făcut în această mobilitate, desfășurată în perioada 29 septembrie – 3 octombrie, în Danemarca, trebuie să recunoaștem că au fost dintre cele mai frumoase. Activitățile specifice acestei etape s-au desfășurat în mare gătite de elevii participanți în parte într-un campus școlar care țările lor. era format din mai multe clădiri Cea de-a doua zi a avut un recent construite, ultramoderne, caracter cultural, vizitându-se în care aspectul financiar nu a parcul și Castelul Eskegov, Cocontat deloc în momentul conlecția Ernst de la Muzeul Assens, struirii lor. Am întâlnit o țară în precum și fabrica de produse care statul investește foarte mult, dezinfectante Plum. sub toate formele posibile, în În a treia zi, s-au desfășurat educație. Am întâlnit o țară în activitățile de pregătire a etacare meseria de profesor este pelor următoare ale proiectului, apreciată și respectată. din Polonia și Italia, identificarea În privința programului, echipa și alegerea cu ajutorul elevilor a daneză a reușit să creeze un amtemelor pentru dezbaterile finale. bient plăcut desfășurării tuturor Ziua s-a încheiat la școală într-un activităților pe care și le-au procadru oficial în care directorul pus gazdele pe parcursul celor unității a înmânat elevilor diplome de participare. Pentru elevii participanți, Antonio Moisi și Pius Butacu din clasa a XII-a, însoțiți de profesorii Anca Lungu și Bogdan Irimia, întâlnirea de proiect din Danemarca a fost una deosebită, mai ales că au avut ocazia să fie găzduiți, pe perioada întâlnirii, în casele elevilor școlii daneze.

Impresii din Danemarca În liceul nostru se desfășoară, din luna septembrie a anului 2013, un proiect Comenius multilateral intitulat YWB (YOUTH WITHOUT BORDERS – TINERET FĂRĂ FRONTIERE) în care sunt partenere zece școli din mai multe țări europene. Proiectul are ca obiectiv creșterea gradului de conștientizare a elevilor cu privire la drepturile lor de a studia, trăi, munci sau chiar a înființa o afacere într-o altă țară din UE. Creșterea mobilității tinerilor este unul dintre obiectivele cele mai relevante din agenda UE. În acest sens, prin acest parteneriat de tip Comenius, unsprezece școli și-au propus să ofere elevilor informații necesare condițiilor de trai ale partenerilor lor. Până în acest moment, s-au desfășurat patru activități: trei întâlniri multilaterale (în România, Suedia și Danemarca) și o întâlnire trilaterală (în Spania). În cadrul acestor întâlniri, s-au prezentat materialele care vor constitui, în final, o cercetare pe patru teme

Prof. Bogdan Irimia și elevul Pius Butacu septembrie – decembrie, 2014

21


C RONICA S EMINARULUI Începutul anului școlar 2014-2015 Luni, 15 septembrie 2014, elevi, dascăli și părinți au participat la deschiderea oficială a noului an școlar 2014-2015, desfășurată în capela Institutului Teologic Franciscan. Festivitatea a început cu Sfânta Liturghie celebrată de pr. Emilian Cătălin, ministrul provincial al fraților minori conventuali din România, alături de care au concelebrat pr. Cristinel Sociu, directorul Liceului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, și alți preoți formatori și profesori la liceu și la institut. La sfârșitul Sfintei Liturghii, pr Cristinel Sociu i-a prezentat pe noii profesori, care, în acest an școlar, au revenit și s-au alăturat personalului didactic al liceului nostru, Ioan Dămoc, Monica Grosu și Aurelia Balașcă, dar și pe cei 40 de bobocei de clasa a IX-a, adresând tuturor îndemnul de a-i sprijini pe drumul inițierii și al maturizării lor umane și spirituale. Au fost prezente și autoritățile civile, dl. Remus Grăjdeanu, reprezentantul primarului, care a transmis un mesaj de sprijin în atingerea obiectivelor propuse de școală. Proiectul Comenius – Vizită în Danemarca Între 29 septembrie şi 3 octombrie 2014, profesorii Bogdan Irimia și Anca Lungu, împreună cu elevii Antonio Moisi și Pius Butacu din clasa a XII-a, s-au deplasat în Danemarca pentru cea de-a patra întâlnire în cadrul proiectului Comenius multilateral intitulat YWB (YOUTH WITHOUT BORDERS – TINERET FĂRĂ FRONTIERE), în care sunt partenere zece școli din mai multe țări europene. Sărbătoarea Sfântului Francisc de Assisi – patronul spiritual al liceului nostru Sâmbătă, 4 octombrie 2014, a fost solemnitatea Sfântului Francisc de Assisi, patronul spiritual al Institutului Teologic Franciscan și al liceului nostru. În cadrul Sfintei Liturghii, prezidată de PS Aurel Percă, fr. Emanuel Chiricheș și fr. Cristian Bogdan Mîrț, foști elevi ai liceului nostru, au 22

Orizonturi * nr. XXXVI


C RONICA S EMINARULUI fost hirotoniți diaconi. Alături de episcop a concelebrat și pr. Emilian Cătălin, ministru provincial, și alți preoți. La această sărbătoare au participat autorități civile, profesori, studenți, elevi și credincioși din diferite parohii. (Foto: Emilian Lupu)

Ziua Armatei Române Sâmbătă, 25 octombrie 2014, elevii claselor a XI-a, însoțiți de pr. Cristinel Sociu, directorul liceului, au participat la manifestările religioase și militare prilejuite de Ziua Armatei, desfășurate în Cimitirul „Eternitatea” din Roman. Au fost prezente cadre militare active din Garnizoana Roman și cadre militare în rezervă, primarul Municipiului Roman, prof. Laurențiu Dan Leoreanu, elevi și profesori de la toate liceele din oraș. După discursurile rostite, a urmat depunerea de coroane și jerbe de flori din partea autorităților locale și a unităților de învățământ, iar la finalul manifestării, cei prezenți au asistat la defilarea gărzii de onoare. Alegerea Consiliului Școlar al Elevilor Luni, 27 octombrie 2014, au avut loc alegerile pentru ocuparea funcțiilor din cadrul Consiliului Școlar al Elevilor (CȘE). Activitatea a fost organizată și monitorizată de directorul școlii, pr. prof. Cristinel Sociu, de consilierul educativ, prof. Monica Grosu, și de membrii Consiliului Școlar al Elevilor din anul școlar trecut. Au participat 140 de elevi, iar în urma voturilor liber exprimate, în funcția de președinte a fost ales elevul Raimund Baciu de la clasa a XI-a A. Funcția de vicepreședinte a fost ocupată de Vlad Ghența de la clasa a IX-a B, iar cea de secretar de elevul Jicmon Eduard de la clasa a XI-a A. In memoriam... În zilele de 1 și 2 noiembrie 2014, fiind sărbătoarea tuturor sfinților și respectiv comemorarea tuturor credincioșilor răposați, seminariștii au avut „o mică vacanță” în care au desfășurat activități spirituale în parohiile de proveniență și, totodată, s-au alăturat familiilor lor, vizitând cimitirul și mormintele celor dragi care au plecat la Domnul. septembrie – decembrie, 2014

23


C RONICA S EMINARULUI Săptămâna educației globale În perioada 17-21 noiembrie 2014, în cadrul programului Săptămâna educației globale – ediția 2014, s-au desfășurat mai multe activități educative, având ca temă „Securitatea alimentației”. Consiliul Europei, prin organismul său specializat – Centrul Nord-Sud, a inițiat, la Strasbourg, în 1999, prima ediție a Săptămânii Educației Globale, promovând în statele membre activități școlare dedicate reducerii sărăciei și excluderii sociale. Ulterior, având în vedere mesajele pozitive primite, a invitat statele Consiliului Europei să participe anual la Săptămâna Educației Globale, ajunsă, în acest an, la cea de-a XV-a ediție. Pentru această săptămână, liceul nostru a încheiat un parteneriat cu Direcția de Sănătate Publică Piatra Neamț și Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor Neamț. Astfel, la prima activitate, dr. Emanuel Nazaretian a vorbit elevilor despre apa și hrana sănătoasă, toxicitatea produselor alimentare, calitatea produselor. La a doua activitate, comisarul Gelu Moldovan a prezentat drepturile consumatorilor și a răspuns la diverse întrebări puse de elevi și profesori. În cadrul celei de-a treia activități, prof. Mariana Sofronie a vorbit despre importanța reducerii risipei de alimente. Ziua națională fără tutun Joi, 19 noiembrie 2014, printr-o activitate desfășurată în colaborare cu Direcția de Sănătate Publică Piatra Neamț, a fost marcată Ziua națională fără tutun. Activitatea s-a desfășurat în amfiteatrul liceului, unde dr. Emanuel Nazaretian a vorbit despre fumatul activ și pasiv, riscurile consumului de tutun, impactul pe care îl are asupra sănătății și beneficiul renunțării la fumat. Elevii au putut viziona și un film pe această temă, iar la sfârșitul activității au primit pliante informative antitutun. Săptămâna legumelor și a fructelor donate Vineri, 21 noiembrie 2014, în cadrul campaniei „Săptămâna legumelor și a fructelor donate”, câțiva elevi ai liceului nostru, însoțiți de pr. formator Mihai Dâscă și de prof. Irimia Bogdan, au inițiat o acțiune caritabilă, oferind câte un pachețel cu fructe, legume și alte alimente persoanelor aflate în Centrul de Îngrijire și Asistență din cadrul Complexului de Servicii pentru Persoane Adulte cu Handicap Roman. „Dăruind, vei dobândi!” 24

Orizonturi * nr. XXXVI


C RONICA S EMINARULUI Piesa de teatru „8 femei” Sâmbătă, 22 noiembrie, actorii Teatrului Municipal din Roman au prezentat, în sala amfiteatrului de la liceul nostru, piesa de teatru „8 femei”, adaptare după piesa lui Robert Thomas, în viziunea regizorală a lui Radu Vatavu, coordonatorul trupei de teatru. Piesa a surprins viața a opt femei care trăiau departe de oraș, într-o locație luxoasă. Frustrările, certurile și reproșurile au crescut în intensitate când Louise, servitoarea tânără, frumoasă, care își urmărea întotdeauna interesul, a descoperit cadavrul stăpânului casei, Marcell, pe care l-a găsit înjunghiat. Moartea suspectă a produs o mulțime de scenarii în rândul celor opt femei din casă. Toate au mințit, deoarece toate ar fi avut cel puțin un motiv să comită crima. Spectacolul a surprins opt caractere complexe, într-o acțiune dinamică și plină de mister. Festivitatea bobocilor franciscani Joi, 26 noiembrie 2014, în seminarul nostru a avut loc, pentru prima dată „Festivitatea bobocilor franciscani”, varianta „Balului bobocilor” din liceele laice, eveniment care a marcat urarea de bun-venit în școală, adresată elevilor de clasa a IXa. Probele de concurs au scos în evidență calitățile, abilitățile și aptitudinile celor 13 boboci concurenți. Spectacolul a fost reușit și ne-a amuzat și destins prin scenele de teatru, momentele de dans și desen artistic și prin muzica instrumentală și vocală. La final, toți bobocii au fost invitați pe scenă pentru a primi binemeritatele aplauze din partea publicului. Elevul Balint Paul din clasa a IX-a B a fost desemnat – de juriu – CEL MAI TALENTAT BOBOC 2014. Evenimentul s-a desfășurat la inițiativa și prin aportul profesorilor diriginți ai claselor a IX-a, Monica Grosu și Aurelia Balașcă. Ziua Națională a României Vineri, 28 noiembrie 2014, elevii și profesorii liceului au sărbătorit anticipat Ziua Națională a României printr-o activitate care a reliefat însemnătatea momentului septembrie – decembrie, 2014

25


C RONICA S EMINARULUI istoric aniversat. Evenimentul a debutat cu intonarea imnului național, după care prof. Aurelia Balașcă și elevii claselor a XII-a au prezentat un material informativ sub titlul „Pași către făurirea Marii Uniri din 1 Decembrie 1918”. Activitatea s-a încheiat cu câteva considerații ale pr. Cristinel Sociu, directorul liceului, pe marginea evenimentului sărbătorit. În ziua de 1 decembrie, elevii claselor a XII-a, însoțiți de preoții formatori și de câțiva profesori, au participat la momentul depunerii de coroane în memoria înaintașilor, în Piața „Roman Vodă”. Marea Unire rămâne sărbătoarea care amintește tuturor românilor despre lupta strămoșilor noștri de a păstra și a asigura continuitatea tărâmului și poporului României Mari.

Ședința semestrială cu părinții Duminică, 7 decembrie 2014, s-a desfășurat întâlnirea semestrială cu părinții elevilor seminariști. Activitatea a început în amfiteatrul liceului, unde părintele director, Cristinel Sociu, a prezentat o informare referitoare la activitatea de ansamblu care se desfășoară în unitatea noastră de învățământ. În continuare, elevi, profesori și părinți s-au deplasat în Capela Institutului Teologic Franciscan, unde s-a celebrat Sfânta Liturghie. La final, au avut loc analize ale activității desfășurate până în prezent la nivelul fiecărei clase. „Trecut-au anii, veni-vor vremuri” Asociația Culturală „Petru Tocănel” din cadrul Institutului Teologic Franciscan, în colaborare cu Societatea Culturală „Clepsidra” din Roman și cu liceul nostru, a organizat, în fiecare lună, seri culturale în care au fost omagiate personalități marcante ale culturii românești, născute în luna respectivă. Asociația este condusă de pr. dr. Eugen Răchiteanu, care este și profesor de arte la liceul nostru. Colindători la Casa de Cultură Joi, 12 decembrie 2014, la Casa de Cultură din Roman, a avut loc un concert de colinde oferit locuitorilor orașului de către elevii celor două licee teologice: catolic și ortodox. Corul seminarului, dirijat de pr. prof. Cristian Dumea, a impresionat publicul prin frumusețea textelor alese și talentul interpretativ. Corul a fost acompaniat de Orchestra de cameră a Academiei „Petru Tocănel”. 26

Orizonturi * nr. XXXVI


C RONICA S EMINARULUI Spectacol de Crăciun Miercuri, 17 decembrie 2014, a avut loc serbarea de Crăciun, pregătită de elevii claselor a XII-a, coordonați de diriginții lor, prof. Mariana Sofronie și prof. Ciprian Mihoc. Spectacolul a debutat cu un miniconcert susținut de corul seminariștilor, dirijat de pr. Cristian Dumea. A urmat sceneta Nașterea lui Isus, iar în partea a doua, elevii au înveselit publicul spectator printr-o pantomimă, printr-un joc inedit al ursului și prin tradiționalul plugușor adresat profesorilor. Un oaspete cunoscut, îndrăgit și așteptat de toți a fost Moș Crăciun, care a împărțit bomboane celor din sală. Serbarea s-a încheiat cu o urătură rostită de profesori pentru elevi. Presepiile de Crăciun Miercuri, 17 decembrie 2014, după spectacolul de Crăciun, preoții formatori și profesorii liceului, cărora li s-a alăturat și pr. Emilian Cătălin, provincialul fraților minori conventuali, au vizitat fiecare sală de clasă pentru a vedea locul pe care l-au pregătit elevii pentru venirea lui Isus. Pe parcursul Adventului, în cadrul proiectului „Locul pregătit de noi pentru Pruncul Isus”, elevii au fost invitați să sacrifice din timpul lor, să-și împodobească sălile de clasă și, după modelul Sfântului Francisc din Assisi, să realizeze imaginea Betleemului cu scena Nașterii Domnului. Frumusețea decorului sălilor de clasă și creativitatea în realizarea presepiului au surprins plăcut vizitatorii. Un reprezentant din fiecare clasă a prezentat simbolistica decorului și a ieslei și mesajul Crăciunului. În funcție de creativitate și de particularitatea de realizare a imaginii Betleemului, juriul a acordat următoarele premii: clasa a XII-a B – premiul I, clasa a XI-a A – premiul II, iar clasa a XII-a A – premiul III. (Rubrică realizată de Gabriel Cojocaru, clasa a XI-a A)

septembrie – decembrie, 2014

27


„Mai mult decât oricare altã sãrbãtoare Francisc celebra cu o bucurie de nedescris Naºterea Domnului. Zicea cã era sãrbãtoarea sãrbãtorilor, pentru cã în aceastã zi Dumnezeu a devenit un copilaº ºi a supt laptele ca toþi ceilalþi copii. Îmbrãþiºa cu tandreþe ºi cãldurã sufleteascã imaginile care îl reprezentau pe Isus Copil ºi pronunþa plin de compasiune cuvinte dulci ca pruncii. Pe buzele lui numele lui Isus era dulce ca mierea”. (Tommaso da Celano, Vita Secunda)

Orizonturi 36 / 2014  
Orizonturi 36 / 2014  

Revistă editată de elevii și profesorii de la Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” Roman. Nr. XXXVI septembrie – dece...

Advertisement