Page 1

www.otaku-magazine.com

Nr. 1, Octombrie 2006

15 lei


EDITORIAL

I

nstrucþiuni de utilizare: practic acest editorial a fost fãcut în cel mai pur spirit cut&paste din arhiva messenger-ului. Ce rost are sã menþionam cã aceastã revistã, festivalul, ideile, comentariile, discuþiile prelungite, momentele de inspiraþie ºi transpiraþie, înjurãturile, chiuiturile ºi detaliile vieþii de zi cu zi au fost discutate în amãnunt pe messenger, online. Dovada e mai jos ºi am vrut sã rãmânã aºa. Asta ºi doar câteva din secvenþele tipice în stilul de discuþie care a dus la rezultatul pe care îl vedeþi aici. Supravegheaþi replicile, orarele ºi datele.

S C A N D A L

„În aceste timpuri tulburi ursuleþii din tradiþia teddy bear/smokey bear/winnie au fost prinºi jucând roluri compromiþãtoare în filme cu Ultraman-i in latex”, extras din Ghidul Suprem Cãtre Atingerea Stãrii de Graþie ºi Prãjealã Definitivã ºi Sigurã pe Net.

Unfair Player (9/19/2006 12:39:56 AM): salut Unfair Player (9/19/2006 12:40:00 AM): da mah, ar fi o chestie Unfair Player (9/19/2006 12:40:08 AM): dar pe ce subiect sa discutam? megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:40:25 AM): jeto generation jeto generatioooooonnnn megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:41:04 AM): e un cantec de la guitar wolf http://www.guitarwolf.net/ Unfair Player (9/19/2006 12:42:36 AM): si cand ai vrea sa facem chestia asta? megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:42:54 AM): cat de curand megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:43:04 AM): ca trebuie sa trimita in dtp omu Unfair Player (9/19/2006 12:43:14 AM): cand trebuie sa trimita? megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:43:24 AM): cred ca azi sau maine megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:43:28 AM): amine Unfair Player (9/19/2006 12:43:29 AM): errr megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:43:30 AM): maine Unfair Player (9/19/2006 12:43:33 AM): cred ca maine Unfair Player (9/19/2006 12:43:35 AM): sau stai Unfair Player (9/19/2006 12:43:37 AM): azi Unfair Player (9/19/2006 12:43:44 AM): azi adik marti Unfair Player (9/19/2006 12:43:48 AM): maine adik miercuri? Unfair Player (9/19/2006 12:44:01 AM): auzi Unfair Player (9/19/2006 12:44:07 AM): tie iti afiseaza ora in mess? megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:44:08 AM): ar fi mishto sa trimitem asa linkuri megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:44:26 AM): sa vb despre chestii descoperite Unfair Player (9/19/2006 12:44:26 AM): vreau sa zic megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:44:43 AM): da aha daca e din arhiva da Unfair Player (9/19/2006 12:44:53 AM): daca iti trimit un mesaj il primesti doar cu numele meu sau si cu ora? Unfair Player (9/19/2006 12:45:21 AM): ca daca era sa afiseze cu ora sa fi facut discutia pe la 3 dimineata, sau ceva de genu Unfair Player (9/19/2006 12:45:24 AM): megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:45:42 AM): da exact Unfair Player (9/19/2006 12:45:44 AM): sa vada lumea ca suntem nocturni megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:45:45 AM): asa megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:45:56 AM): nocturni dar nu taciturni Unfair Player (9/19/2006 12:46:08 AM): link-uri Unfair Player (9/19/2006 12:46:08 AM): da Unfair Player (9/19/2006 12:46:15 AM): dar sa le aducem in discutie natural Unfair Player (9/19/2006 12:46:16 AM): megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:47:56 AM): da aham megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:48:01 AM): si cropuim dupa aia megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:48:41 AM): eventual si cu avatar cu tot bagate.. Unfair Player (9/19/2006 12:48:49 AM): aham Unfair Player (9/19/2006 12:48:57 AM): tu in coltul stanga-sus Unfair Player (9/19/2006 12:49:06 AM): eu in coltul dreapta-jos Unfair Player (9/19/2006 12:49:10 AM): sau dimpotriva Unfair Player (9/19/2006 12:49:14 AM): ba chiar din contra Unfair Player (9/19/2006 12:49:28 AM): ori invers megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:49:35 AM): la mine is tot timpul audibles din HK megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:49:37 AM): megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:49:43 AM): se vad adica Unfair Player (9/19/2006 12:50:04 AM): ???... Unfair Player (9/19/2006 12:53:54 AM): tu cat mai stai? Unfair Player (9/19/2006 12:54:02 AM): sa facem in seara asta discutia aia daca vrei Unfair Player (9/19/2006 12:54:23 AM): ca eu oricum stau sa mai subtitrez Unfair Player (9/19/2006 12:54:29 AM): (de aia raspund mai greu) Unfair Player (9/19/2006 12:54:41 AM): da pe la 2- poate chiar 3 incolo ma opresc Unfair Player (9/19/2006 12:54:43 AM): mai esti? Unfair Player (9/19/2006 12:54:48 AM): sa vorbim atunci megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:56:19 AM): da oke megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:56:22 AM): poate mai sunt Unfair Player (9/19/2006 12:56:29 AM): pai sa fii megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:56:31 AM): dar nu stiu daca ma apuca oboseala sar putea megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:56:33 AM): sa plec Unfair Player (9/19/2006 12:56:42 AM): ca daca vorbesc singur nu mai are nici un haz megatron_farmaceuticals (9/19/2006 12:56:43 AM): dar te anunt...

OTAKU-MAGAZINE.COM /

1


Cuprins

Genshiken-esque . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 4 (de Dan-Valentin COMªA) Film . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 8 (Cele mai aºteptate filme asiatice în 2006) Carte (CRASHOMON de Sebastian Big) . . . pag. 10 Atrocitãþi manga . . . . . . . . . . . . . . . pag. 11 (de Megatron) Fashion . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 13 (ShubaKiller, Costin George Benescu, Maria Guþã, Rozalb de Mura, Karakiri, Vlad Gabriela-Maria, Anca Benera) Design (Alex Popescu) . . . . . . . . . . . pag. 25 Otaku Generation de Volker Grassmuck . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 26 Toys . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 32 (Costin George Benescu, Reinform, Ciubi) Interviu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 40 (Tujiko Noriko de ªtefan Tiron) Ilustraþii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 43 (Asra, Mistik, Reniform, Tehas, Hisshi, Uje) Joc Video . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 54 (Noul Super Mario Bros) Manga Made in RO . . . . . . . . . . . . . . pag. 59 (Kaeru, Between, Asra) Otaku Culture Influence . . . . . . . . pag. 93 (INKA_MON, Xiusha) MangaShop.ro . . . . . . . . . . . . . . . . pag. 106 Profil Manga-ka . . . . . . . . . . . . . . . pag. 118 (TSUTOMU NIHEI de Gãgeanu Ionel Mãdãlin)

EDITOR & WEB DEVELOPER: Otaku Ente rtainment (www.otakuent.com) DTP: Aface ri Pr ospe r e // PROJECT MANAGER: Bogdan Gorganeanu (otaku) // ART DIRECTOR: Ve r onica Solomon (inka_mon) • RESEARCH MANAGER: ªtefan Tir on (megatr on) // REDACÞIE: D an-Val entin Comºa (Unfair - Playe r), Gãgeanu Ionel Mãdãlin, D an Cimpoieº (Belzebut) // FOTO-VIDEO: Marius Cogean // MULÞUMIM ARTIªTILOR: Ovidiu Hrin (synopsis media), Costin George Benescu (alien ape star), Maria Guþã (Anca Popescu), Oana Felipov (karakiri), Vlad Gabriela-Maria, Anca Bene ra, Shade, Al ex Popescu, Se rgiu Negulici (r eniform), Al exandru Ciubotariu (Ciubi), Al exandra ªtefania Gabor (Asra), Mihai Marcu (Mistik), Tehas, Hisshi (Tudor Stamate), Al exandra Gabriela Ujeuca (Uje), D aniel Horia (Kae ru), Between (Re mus Br ezeanu), Inka-mon (Ve r onica Solomon), Xenia Stan (Xiusha) CONTACT: info@otakuent.com // Repr oduce r ea mate rial elor pr ezentate în r evistã este inte rzisã. Made in Stalin / Kr onstadt / Brassó / Braºov


Articol I Genshiken-esque

Despre scopuri în prezentul articol ºi mijloacele folosite. Fenomenul otaku este de departe una dintre cele mai interesante laturi ale culturii populare japoneze moderne. Ce spune asta? Faptul cã mii de persoane renunþã la o searã în oraº pentru a prinde ultimul episod din cine ºtie ce anime la televizor, sau masivele vânzãri de casete video goale cãtre persoane angajate, care nu pot fi acasã în momentul în care ruleazã show-ul lor favorit la TV, sau poate uimitoarea capacitate de a renunþa la multe din strictul necesar doar pentru a avea acele copii recente din nu-mai-ºtiu-ce magazine. Oare ce determinã pe anumiþi oameni sã facã sacrificii ce altora le-ar pãrea neplauzibile doar pentru a deþine un poster lifesize cu Motoko Kusanagi din Ghost in the Shell – Stand Alone Complex? Acest lucru o sã încerc sã îl explorez în textul de faþã. Desigur, orice prezentare

4

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

documentarã ce se respectã foloseºte ºi exemplificãri. Iar ca material didactic voi folosi astãzi serialul „Genshiken”. De ce? Pentru cã aceastã micã perlã a genului „slice of life” este ilustrarea perfectã a specimenului „Otaku”. Din orice categorie ar face el parte. „Genshiken”. Prescurtarea de la „Gendai Shikaku Bunka Kenky?kai”, pãsãreascã ce in traducere liberã ar însemna „Societatea pentru studiul culturii vizuale moderne”. Ce este acest lucru? Nimic mai puþin decât un pretext de a prezenta diverse aspecte ale stilului de viaþã Otaku într-un mod ingenios. Viaþa socialã activã sau mai exact lipsa ei: Cauze ºi efecte Una din trãsãturile comune tuturor persoanelor clasificate drept „otaku” este socotitã a fi autismul social. Aceastã opinie preconceputã a fost mereu alimentatã de faptul cã orice otaku preferã o searã în


compania personajului preferat din animeul sau jocul favorit în detrimentul unei anoste ieºiri în oraº în compania unor cunoscuþi la fel de anoºti. Nimic mai greºit! „Genshiken” reuºeºte sã dovedeascã fin cã ºi specia otaku are abilitãþi de socializare, prin scena din episodul 7 în care personajul Madarame (nucleul serialului, practic), încearcã sã atragã atenþia personajului Saki la firul de pãr ce-i iese din nas. Dacã la asta adãugãm ºi desele ieºiri în minunata promenadã în aer liber Akihabara, precum ºi educativele discuþii despre speciale de varã din „Lupin the 3rd”, purtate pe plaja însoritã, ajungem la concluzia cã stigmatizarea socialã de care suferã specimenul otaku are drept singurã cauzã obtuzitatea mentalitãþii profanilor, neînþelegerea de care aceºtia dau dovadã faþã de o persoanã care stã o zi întreagã cu mâna proaspãt ruptã la coadã doar pentru a obþine un exemplar din doujinshi-ul favorit tinzând spre absurd. ªi cine mai zice vreodatã cã un otaku nu e în stare nici mãcar sã gãseascã un partener de viaþã, sã arunce un ochi în direcþia lui Kohsaka ºi Saki. Pereche aºa de potrivitã mai rar... Efectele acestei atitudini maliþioase se vãd peste tot. De la stereotipizarea otaku într-un grãsan cu ochelari ºi coadã, care saliveazã lângã ultimul numãr din „Hana to yume”, prin demonizarea lor în poveºti de groazã cu Tsutomu Miyazaki, pânã la ridiculizarea lor în bancuri cu Hiroyuki Tsuchida,

în cadrul publicului asiatic un otaku nu are o imagine prea bunã. Existã însã ºi specia vesticã de otaku, cea care se mândreºte cu acest statut, fãrã a avea totuºi cunoºtinþã de conotaþiile pe care le are termenul în þara de origine, acest lucru conducând la situaþii interesante în cadrul potenþialelor vizite în Japonia din partea unuia. Consumatorismul exagerat sau nevoia de a cumpãra ce nu ai nevoie Multã lume are o mare nelãmurire: Cum reuºeºte un otaku sã supravieþuiascã ºi în acelaºi timp sã îºi menþinã stilul de viaþã ce implicã o grãmadã de cheltuieli pe „prostii” cum ar fi doujinshi, manga, jocuri electronice, etc.? Datoritã unui secret extrem de bine ascuns pânã când „Genshiken” l-a scos la ivealã, prin Madarame. „Cumpãrã acum, gândeºte mai târziu!” Acest motto simplu la suprafaþã ascunde adâncimi nebãnuite când vine vorba de înþelegerea mentalitãþii unui otaku. Souichirou Tanaka exclama, observându-l pe Madarame cumpãrând doujinshi, „Stilul lui e incredibil. Intrã în banii pentru viaþa de zi cu zi ºi nici nu se sinchiseºte!”. Aceastã atitudine de „carpe diem”, de nepãsare faþã de viitor e caracteristicã oricãrui otaku, ba poate chiar mai mult, este o trãsãturã definitorie, unul din lucrurile ce îl separã pe otaku de muritorul de rând. Si probabil una din cauzele din care majoritatea otaku sunt subnutriþi, contrar Ü stereotipiilor ce îi prezintã drept rotofei.

OTAKU-MAGAZINE.COM /

5


Articol I Genshiken-esque

Ü Acesta este marele mister al speciei otaku. Faptul cã spre deosebire de lumea obiºnuitã gãseºte mai atractiv un model Gundam cu nivel de dificultate 4 când îi este foame, decât o porþie sãnãtoasã de ramen. Speculaþii sunt multe. Se vorbeºte de „hranã pentru spirit” ºi cum „aceasta e mai importantã decât cea pentru trup”, se vorbeºte despre cum „ochii sunt mai mari decât burta”, se spune chiar ºi „Chemaþi poliþia! Tipul ãla are o privire ciudatã!”. Nebunia temporarã era iarãºi o teorie popularã într-o vreme... Orice ar fi însã, acest lucru este una dintre categoriile ce meritã aprofundate în eventuale studii psihologice viitoare. Gamingul ca artã ºi rolul sãu în cimentarea relaþiilor interumane Se întâmplã uneori sã efectuezi o activitate atât de captivantã încât uiþi de tine. Ca sã aplicãm asta la jocurile de PC sau consolã ar trebui sã ne imaginãm cum este când te aºezi sã joci un Final Fantasy VII sau VIII la ora 14.00, stai niþel sã mai treci de o fazã aiuritã ºi când te ridici de pe scaun sã iei ceva de bãut fiindcã þi-e cam sete observi cu stupoare cã e 23.35 seara. Cel puþin interesant. Ei bine, acum sã încercãm sã aplicãm aceastã situaþie la un grup de otaku, care se strâng la sfârºitul sãptãmânii în faþa consolei sau calculatorului unuia dintre ei la o „micã” serie de meciuri de Guilty Gear sau KOF, cu uºoare pauze de Worms 2 sau ceva „Mario” sau „Tank” de

6

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

pe vechiul Nintendo, emulate. Oricum ar decurge totul, în final se ajunge la vechea vorbã din bãtrâni: „Nimic nu se comparã cu mirosul de hardware încins, cutii goale de bere ºi controllere inutilizabile dis-de-dimineaþã.” Asemenea acþiuni au ca principal scop distracþia celor implicaþi în ele. Dar ca efect secundar deloc neglijabil, apare o întãrire a relaþiilor dintre participanþi. Mã rog, a relaþiilor bune sau proaste, depinde de cât de bine au decurs meciurile ºi de cât de echilibrat a fost scorul. ªi aici intervine modul în care unii transformã toatã aceastã acþiune într-o adevãratã artã sau într-un rãzboi pe viaþã ºi pe moarte. Iar cazul lui Kohsaka este unul elocvent de artist. El ne dovedeºte în repetate rânduri pe parcursul serialului cã este un adevãrat Clayderman al gamepad-ului când vine vorba de ORICE joc, nu doar un simplu „Guilty Gear”. Practic, a ajuns sã „simtã” jocul, sã se cufunde în el. Îi recunoaºte orice gest, orice zvâcnet, îºi dã seama cã dacã vrei ca jocul sã îþi arate respect trebuie ºi tu la rândul tãu sã îi arãþi acelaºi respect. S-a format un fel de simbiozã perfectã între sufletul sãu ºi grãmezile de „0” ºi „1” din mediul de stocare, simbiozã moderatã de unitatea de procesare prin gamepad, care practic, devine o extensie a corpului sãu în lumea virtualã din „Guilty Gear”. Oricare ar fi miza, sângele sãu rece învinge mereu ºi asta fãrã sã piardã nimic din acea faþã zâmbitoare


care pune capãt oricãrui potenþial conflict sau frustrare din partea oponentului. Poate doar când acel oponent e Saki, datele problemei schimbându-se radical în aceastã situaþie… Cu alte cuvinte, un adevãrat spirit de campion, o persoanã care nu observã piedicile, sau chiar dacã le observã, le ignorã cât mai fin posibil ºi trece peste ele, un adevãrat câºtigãtor care scrie istorie, chiar dacã într-un cerc restrâns. Concluzii trase prin mijloace de superficialitate analiticã Dupã cum probabil aþi realizat pânã acum, specia otaku este una extrem de controversatã. Dar ºi una extrem de neînþeleasã. ªi tocmai aceste neînþelegeri sunt baza controverselor. „De ce” este un otaku antisocial? Poate cã un otaku nu este antisocial. Ci doar e privit aºa de societatea înconjurãtoare, care nu înþelege faptul cã unele pasiuni pot fi duse la extrem ºi în moduri care sã

nu pericliteze integritatea corporalã a celor din jur sau a practicantului, întotdeauna fiind scoase în evidenþã cele câteva exemple negative ºi fiind generalizate. O conversaþie e mereu mai interesantã când se bârfesc aspectele negative ale unui lucru decât atunci când se cautã trãsãturi pozitive ale lui. Nimic nu uneºte omenirea mai bine decât bãtaia de joc vis-a-vis de categorii sociale neînþelese. Se uitã foarte des de faptul cã toþi avem micile sau marile noastre excentricitãþi ºi cã fiecare ni le manifestãm în mod diferit. Un otaku nu se deosebeºte cu nimic de „oamenii normali” din acest punct de vedere. Este doar o persoanã care nu ascunde faptul cã gãseºte mult mai repede decât alþii un mod de evadare din cotidian pe care sub o formã sau alta îl cãutãm toþi. În cele din urmã, tuturor ne plac poveºtile. de Dan-Valentin COMªA

OTAKU-MAGAZINE.COM /

7


Film I Cele mai aºteptate filme asiatice în 2006

Fearless

Typhoon

Invisible Waves

Rinne

Hong Kong/China Fok Yuanjia (Jet Li) viseazã sã ducã mai departe tradiþia de luptãtor de talie mondialã pe care tatãl sãu a început-o în China. Totuºi, dupã ce îºi îndeplineºte scopul, din cauza unei tragedii personale nu se mai aude nimic despre el timp de câþiva ani. Asta pânã la un turneu internaþional în care are onoarea sã-ºi reprezinte þara.

Tailanda Kyoji, bucãtarul unui restaurant japonez din Hong Kong, o invitã la cinã pe soþia ºefului. Ceea ce pare a fi o întâlnire senzualã se transformã într-o adevãratã crimã. Plecând spre Tailanda, Kyoji întâlneºte o frumuseþe tailandezã cu un copil. El este vrãjit de aceasta sã opreascã în Phuket. Acolo îºi întâlneºte misteriosul destin...

8

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

Coreea de Sud „Sin” (Jang Dong-gun), care conduce o bandã de proscriºi bine antrenaþi, are mari probleme atât cu Coreea de Nord cât ºi cu Coreea de Sud . El plãnuieºte sã rezolve aceste probleme printr-un atac terorist dezastruos asupra întregii peninsule. Între timp, Coreea de Sud aflã de acest plan ºi trimite un ofiþer din marina de rãzboi sã îl prindã pe Sin.

Japonia Filmul lui Takashi Shimizu (Grudge) despre o crimã ce a avut loc într-un hotel acum 35 de ani. Regizorul se întoarce la hotel (unde a avut loc adevãratul incident) pentru o repetiþie ºi o întâlneºte pe fata ucisã.


Carte I CRASHOMON de Sebastian Big Disclaimer: Crashomon nu este o carte de Sebastian Big. Crashomon este un portal care încearcã sã arhiveze internetul de pe dinafara internetului sub forma unui ceaslov cibernetic pe hârtie care nu este un ceaslov ci o revistã care nu este o revistã ci o serie de reviste care funcþioneazã ca o carte de pus pe orice hard ºi noptierã de hotel, dormitor ºi birou nou nouþ. Crashomon este poate unul din primele studii de memeticã din România - studiul aprofundat al meme-lor culturale care se replicheazã cu mare vitezã, somatic ºi extrasomatic; din creier în creier, din creier pe server, ºi din server în server, de pe o paginã de internet pe alta ºi iarãºi în creier. Dacã în Rashomon, de Akira Kurosawa, fiecare povesteºte altfel ce s-a întâmplat, Crashomon ne povesteºte despre „Microsomnul: suspensia maselor”, „Prevenirea miniterorismului prin educaþie”, „Youth Against Fascism”, „Pheng Shoei Phuii SPAcient”, „Partially COLOR NOIR”, „RELAX” ºi multe meme care nu au fost încã clasificate ºi catalogate în conformitate cu wikipedia. Materialele publicate în Crashomon sunt publicate cu acordul inconºtient ºi subconºtient al autorilor ºi furnizorilor de date în cauzã. Crashomon nu îþi conferã nici un fel de garanþie în afarã de drepturile tale ºi ale noastre, drepturi inalienabile care îþi pot mãri oricând, la o rãsfoire ºi scrolare mai atentã înzecit capacitatea de calcul ºi procesare, mult dincolo de puterea ºi promisiunea unor simple motoare de cãutare deºartã ºi necurmatã. Crashomon este un pdf, dar trebuie sã aparã ºi pe hârtie. Cãutãm o editurã interesatã de publicarea unui numãr de exemplare stabilit de comun acord.

MEGATRON

10

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

@

Contactaþi-ne la: thecrashomon@yahoo.com


Atrocitãþi manga I Articol

Episod 6: fantome ºi maºini Ai zice cã nu e nici o legãturã între casete video, ecrane de calculator ºi televizor, cyborgi ºi fantome. Dar filmele, animaþiile, cãrþile ºi manga-urile japoneze ne învaþã cã nu este aºa. În primul rând e vorba de multitudinea transformãrilor care ne înconjoarã începând cu ecranele gri ieºite din emisie care emanã o cãldurã inumanã ºi pânã la înregistrãrile de pe casete care nu mai eºti sigur cine le-a fãcut. E vorba despre computer-ul ºi telefonul mobil care vorbesc cu tine prin cine ºtie ce soft prietenos sau neprietenos. Obake – fantomele, duhurile ºi spiritele japoneze sunt legiune. Toriyama Sekien a încercat sã le repertorieze în secolul 18 ºi a ajuns sã umple patru volume groase cu ele. Budismul cu raiurile ºi iadurile sale a introdus o multitudine de lumi care au dat o dimensiune enciclopedicã supranaturalului ºi demonologiei nipone. Oni - demonii

înfricoºãtori cu coarne, colþi ascuþiþi ºi pãr vâlvoi au fost puºi sã pãzeascã porþile lumilor ºi sã îndeplineascã diferite torturi. Obake (din verbul bakeru – a suferi o schimbare, transformare) apar atunci când imaginile de zi cu zi încep sã emane ºi sã îºi producã un fel de dublu deformat. Obiecte precum umbrele sau evantaie ºi lampioane capãtã chip. Încep sã rânjeascã spre tine uneori în mod comic, alteori hidos. Spre diferenþã de groaza goticã a vestului unde predominã umiditatea, mucegaiul, umbra ºi întunericul veºnic, fantomele japoneze pot apãrea dupã o zi foarte caldã; în vântul unei veri toride. Acum putem vorbi de o adevãratã ºcoalã de film horror japonez nou pentru cã altfel nu poate fi numitã producþia asta uriaºã de filme de groazã de mare calitate care circulã deja pe CD-uri ripuite. Deseori punctul culminant al festivalelor europene sau ameriÜ cane de film fantastic au ajuns sã fie

OTAKU-MAGAZINE.COM /

11


Articol I Atrocitãþi manga Ü filmele vânate peste tot. Filmele unor mari nume ale horror-ului japonez precum Takashi Miike, Hideo Nakata, Shimizu Takashi, Tetsuro Takeuchi, Higuchinsky, Kiyoshi Kurosawa ºi mulþi alþii pe care îi vom cunoaºte încetul cu încetul. Datoritã lor astãzi simþim cã parcã nu am ºtiut niciodatã înainte de ei ce înseamnã spaima de moarte înrãdãcinatã în obiectele ºi tehnologiile prezentului. Nu îþi vine sã crezi cã oraºul, plin de lumini naturale sau neoane ºi ecrane poate adãposti ceva oribil, ceva nelalocul lui. Acum da. Fantoma lui Sadako din the Ring al lui Hideo Nakata existã din cauza oraºului ºi din cauzã cã existã locuri, apartamente, case sau motele linºtite la þarã unde omul se retrage. ªi azi asociem în minte imediat design-ul tradiþional al casei japoneze (tatami + pereþii care culiseazã) cu designul funcþional ºi tehnologia hiperavansatã. În Ring e bine sã vezi cum se îmbinã cele douã în sunet ºi imagine. Casa modernã e plinã de zgomote produse de calculatoare ºi televizoare, dar acestea au ceva neliniºtitor în ambianþa lor tocmai pentru cã nu le dãm atenþie ºi pentru cã încercãm sã nu le auzim. Aºa se aud paºii pe parchet ºi umezeala corpului jilãvit al lui Sadako. Povestea e simplã. Ea este povestea casetei care ucide, a filmului ucigaº care te omoarã în timp, nu imediat. Sufletul lui Sadako zace ca în povestea tradiþionalã a fantomei lui Okiku pe fundul unui puþ. Într-una dintre versiuni, Okiku este o fatã omorâtã pe nedrept care geme în fiecare noapte în fântâna unde se aflã pânã când omorâtorul ei înnebuneºte. Toate filmele de groazã funcþioneazã pe principiul bântuitului. Ele bântuie mintea celor care au privit în secret, celor care nu au vârsta potrivitã ºi nu pot fi controlaþi de pãrinþi. Cei care privesc spun ºi la alþii, ºi din vorbã în vorbã, groaza se rãspândeºte, creierele înregistreazã. În filmul / carte / manga-ul Ring, caseta ºi vizionatul ei declanºeazã moartea dar aceste ‘mãrturii’

12

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

înregistrate nu se pot ºterge, nu pot fi interzise pentru cã în ultimã instanþã creierele sunt cele care înregistreazã fãrã posiblitate de delete sau exorcizare. Este aceeaºi lume exploratã de Videodrome-ul lui Cronenberg în era home video-ului ºi a canalelor de filme snuff. Întotdeuna filtrul realului este pãtruns de alte entitãþi a cãror substanþã e însãºi povestea; storyline-ul pe care se bazeazã filmul. Filmele de horror japoneze sunt fãcute cu buget mic dar marea lor calitate este nucleul poveºtii. El susþine tensiunea de la primele mici semne ºi bârfe legate de oameni care au vãzut nu se ºtie ce film pânã la fata în cãmaºã albã ºi udã cu degetele chircite pe tine. Fantome sunt multe ºi ele populeazã multe maºini aºa cã o sã avem ce povesti ºi data viitoare. ªtefan TIRON


Fashion I costin.george.benescu@gmail.com

14


Fashion I Maria Guþã - No more superheroes

BLUPA

O poþi vedea doar noaptea, când zboarã deasupra oraºului colorând clãdirile, copacii, maºinile, acoperiºurile, oamenii ºi animalele lor de companie, tot ce este monocrom. Singurele ei arme sunt creioanele ºi o radierã pe care o foloseºte sã-i ºteargã pe cei rãi. Dar ea nu vrea sã ºtie unde îi trimite, pentru cã nu vrea sã aibã conºtiinþa încãrcatã de gânduri negre. Este prea pozitivã ºi plinã de bucurie pentru aºa ceva.

16

/ OTAKU-MAGAZINE.COM


MAWEENA

Conceputã într-o epubretã de o doctoriþã (mama ei artificialã), a crescut într-un an câþi alþii în doi. La vârsta de 22 de ani (de fapt avea 11 ani) s-a îndrãgostit ºi a trãit o poveste de dragoste. O târfã i-a furat iubitul ºi astfel ea a devenit un fel de „vânãtor de târfe”- bitchbuster. I-a cerut mamei sale sã îi dea puteri speciale, ºi aceasta i-a preparat o bãuturã roz care i-a dat o mare forþã. Când a bãut-o, pielea ei a devenit roz ºi ea s-a transformat într-o luptãtoare teribilã. Ea lua sânii târfelor drept trofeu.

OTAKU-MAGAZINE.COM /

17


Fashion I Oana Felipov „Sunt multe lucruri pe care le ºtii despre Karakiri. Sunt multe lucruri pe care nu le ºtii despre Karakiri. În primul rând nu încerca sã-i conturezi un profil sau altul. E un fel de caracatiþã, doar cã nu una obiºnuitã. Mama ei era o caracatiþã de origine columbianã ºi tatãl ei un cãluþ de mare japonez. Nu face parte din vreo specie pe cale de dispariþie, ºi nu are nici cea mai micã legãturã cu întâlnirea secretã de la Shishi go Tani. Nu-þi imagina cã încearcã sã se sinucidã în fiecare zi ºi nu reuºeºte. Nu a respectat niciodatã tradiþiile ºi atunci când a fãcut-o se simþea inertã ca o balenã. Nu a avut niciodatã vise sau idealuri mãreþe dar era sigurã cã trebuie sã existe ceva pe lumea asta mai interesant decât calmul Pacificului: „Aici nimic nu apare, nimic nu rãsare!”. Tãcutã, furioasã, frustratã, ambiþioasã, a ajuns într-un final la suprafaþã ºi a avut prima ei revelaþie: „Pãmânt!” Ca orice nou venit a fãcut munca de jos, pe bani puþini ºi fãrã resentimente. Nu a avut nici cea mai micã remuºcare atunci când de pe piaþã au dispãrut produsele „Made in China” ºi pe spatele jucãriilor scria acum „Made in Karakiri”. ªi poate cã „Made in Karakiri” e diferit. Se scrie diferit, se citeºte diferit. Încearcã sã scrii pe o foaie albã “Made în Karakiri”. Ai impresia cã seamãnã cu “Made în Taiwan”, dar e departe de “Made în Bulgaria”. Are ceva din “Made în Vietnam”, dar prea puþin din “Made în Turkey”. Drept urmare, la numai un an dupã ieºirea la suprafaþã, a ajuns destul de celebrã ºi s-a bucurat din plin de celebritate. Primii bani câºtigaþi i-a investit în produse de colecþie veritabile, „Made in UK”, „Made in Germany”, „Made in Spain”. Deseori se întreabã dacã ceea ce face e bine, sau ceea ce face e rãu. Dar, este ferm convinsã cã încearcã sã reinventeze nu sã reproducã. Încearcã sã schimbe lucrurile cu o strategie extrem de bine pusã la punct.

22

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

Nu degeaba a fost plãcut surprinsã de apariþia karakiriturilor din ziarul danez. Plus de asta, karakiriturile îi aminteau de tradiþii ºi sentimentul de balenã inertã din copilãrie. Trist sau nu, viaþa ei se reduce acum la câteva cãlãtorii cu avionul ºi luminile aeroporturilor. Cautã un sens în ceea ce face ºi totuºi are aceeaºi problemã: „trebuie sã existe ceva pe lumea asta mai interesant decât ...”; ºi de fiecare datã ajunge la aceeaºi concluzie: „civilizaþia e un eºec ºi poate cã Made in Karakiri nu e altceva decât un Readymade in Karakiri...” Nu va înceta niciodatã sã fie tãcutã, furioasã, frustratã, ambiþioasã, chiar dacã deseori îºi ascunde nemulþumirile dupã tentaculele colorate.” OANA FELIPOV

"

http://felipov.this.ro http://felipov.blogspot.com


vlad gabriela-maria

ciudat.blogspot.com

selfmadebags


Fashion I Anca Benera iMicro-topoi Chestii… o cãmaºã, un pistol, o pereche de ochelari, un cablu tv, câteva cabluri verzi, ciocolatã... care se miºcã.... cãmaºa devine geantã, cablul devine o pereche de ochelari, cablul tv este o curea, pistolul miroase bine ºi are gust de jeleu. Poþi sã le vezi ca obiecte decorative, ca accesori creative sau ca un ghid D.I.Y., o reclamã pentru o campanie de reciclare sau o trusã de lucru manual pentru copii. Pentru mine, calitatea lor sculpturalã este cea mai importantã. Sculpturile animate, aceste obiecte nu mai sunt subiecte pentru designer sau user, dar încep un joc al lor. Ele îºi anuleazã funcþia iniþialã pânã când nu mai ºtii dacã este ceva de utilitate practicã, ceva artã, sau ceva, un obiect de nefolosit. O toaletã fãcutã din ciocolatã nu este ceva de utilizat imediat. Evident, produsul finit este transformat uºor, pânã devine un simulacru a ceea ce ar putea fi produsul finit. Identitatea lui este relativizatã, astfel încât nu poate dezvãlui liber un câmp de funcþii potenþiale. Cablul tv nu se considerã o curea, dar poate fi orice vrea. Acest potenþial activ virtual al acestor sculpturi nu-mi fac legãtura cu robotizatele, predeterminatele automaticons (folosite ºi în artã), ci cu un timp post technologic, în care funcþiile sunt fluide ºi obiectele au o viaþã virtualã proprie. Þinuta digitalã ºi chestiile pe care la conþine sunt mici teritorii, micro-topoi, unde lucrurile iau aspecte neaºteptate, în termeni familiari dar nu prestabiliþi. În aceºti micro-topoi vei gãsi obiecte minimale, care prezintã scene cotidiene de o maximizatã expresie ºi carismã. Intuieºti doar un fragment, un moment dintr-un ºir de posibile transformãri continue. De la... Aceste sculpturi antropomorfe, funcþioneazã cu umor: ele râd la tine, dacã tu nu râzi la ele.

24

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

Mart a JECu

"

www.digitaldress.eu


Alexe Popescu I Design

• Scaunul conþine: • 330 foi A4 (office garbage printed paper) • scotch • Susþine minim 120 kg prototipul e din hârtie coloratã în masã aºa, pentru pozã.

"

http://www.alexe.ro

OTAKU-MAGAZINE.COM /

25


ILUSTRAÞII DE ANCA BENERA

Articol I Otaku Generation de Volker Grassmuck

Otaku - Puºtimea japonezã colonizeazã domeniul info ºi media Rãsãritul generaþiei otaku este unul dintre fenomenele cele mai izbitoare ale Japoniei contemporane. În revista „Mediamatic 5”, numãrul 3, Gabin Itoh, editorul revistei japoneze „Log In” deja menþionase otaku de jocuri, cu copii pierduþi pentru viaþa de zi cu zi din cauza entuziasmului lor fanatic pentru tot felul de jocuri video în care se cufundau complet. Generaþia otaku nu este obsedatã doar de jocurile video ºi pe calculator. Sunt otaci care citesc ºi ºtiu totul despre comics-uri ºi benzi desenate, otaci care colecþioneazã toate informaþiile ºi detaliile cu privire la filme ºi staruri de film, mai sunt ºi acei otaci care ºtiu tot ce se poate afla despre muzicã ºi muzicienii stilului pop etc. În articolul acesta, publicat iniþial în revista „Mediamatic vol. 5 #4” (1991), Volker Grassmuch care locuia pe vremea aceea la Tokyo investigeazã sursa ºi filiaþia tinerilor otaku japonezi. La data de 1 Noiembrie 1991 televiziunea

26

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

japonezã a transmis o ºtire despre un accident de maºinã conform cãreia un minor a condus maºina tatãlui sãu afãrã din garaj pânã în grãdina vecinului de vizavi. Bãiatul avea 12 ani. Tatãl a spus presei cã bãiatul lui a învãþat sã conducã într-o salã de jocuri video unde el îl ducea în fiecare zi. Vorbim aici de o ‘nouã umanitate’, de shinjinrui, care este ‘un nou tip de om’, unic în felul sãu. Nimic nu mai e sigur despre aceºti otaku, nici mãcar umanitatea lor nu este sigurã. S-ar putea foarte bine sã fie aterizaþi din spaþiul cosmic. Dacã întrebi lumea despre o definiþie a termenului de otaku o sã capeþi rãspunsuri contradictorii. În diferitele faze ale diseminãrii sale, termenul ºi-a schimbat sensul ºi oamenii îl privesc din diferite unghiuri de fiecare datã când discutã despre el. Fenomenologia asta diferã de fiecare datã. Anumiþi otaku vâneazã fotografii cu starletele sintetice ale „industriei” muzicale, alþii sunt fanatici dupã jocurile video ºi mulþi se cufundã zile întregi în benzile desenate. Unii dintre ei sunt maniaci dupã modele/machete de plastic, în timp ce alþii preferã sã hãcuiascã conversaþii de telefoane din


taxiuri, camioane etc. Otaku nu e ceva legat de o chestie anume, ci e mai curând un anumit mod de a fi. Trebuie menþionat faptul cã existã reviste speciale pentru ei, convenþii, festivaluri, pornografie, video-uri ºi reþele pe internet, cât ºi Cartea Otaku. În acord cu o estimare fãcutã de editorul lui DoPe al revistelor Otaku, existã un miez tare (hardcore) de 350.000, dar, zice el: „cât de mulþi ‘otaku ponderaþi’ existã?. Nimeni nu ºtie exact”. Denominatorul comun otaku pare sã fie vârsta. Majoritatea sunt bãieþi care poartã blugi, T-shirt ºi sneaker-i, ceea ce nu pare sã fie ceva caracteristic numai lor, dar într-o Japonie înnebunitã dupã modã, este într-adevãr extraordinar. Ei urãsc contactul fizic ºi iubesc mediile, comunicaþia tehnicã, omeniul reproducerii ºi simulãrii în genere. Aceºtia sunt colecþionari entuziaºti, manipulatori de artefacte ºi informaþii nefolositoare. Ei sunt underground, dar nu sunt opuºi sistemului. Tot ei schimbã, manipuleazã ºi intervin subversiv asupra unor produse gata-fãcute (ready-made), dar în acelaºi timp ei sunt apoteoza consumerismului precum ºi forþa de muncã idealã a capitalismului Japoniei contemporane. În speþã ei sunt copiii media. Luaþi de exemplu un otaku de jocuri pe nume Riko Kushida. Ea este o excepþie în cazul lumii de otaku de calculator unde majoritatea covârºitoare sunt bãieþi (98,3% din cititorii lui „Log In”, revistã de jocuri video pentru care lucreazã ea ca editor, sunt bãrbaþi). Mica ei camerã este plinã vârf de maºini de jocuri arcade ºi 200 sau 300 de cartuºe de joc pe care ea le poate oricând introduce în console. Ea poartã o jachetã scurtã de denim ºi un maieu, ºi pare cumva pierdutã între zidurile cumva sterile ºi industriale de partiþie ale zonei de recepþie de la revista „Log In”. Ea se uitã la mine uºor rezervatã, aparent grijulie, dar vorbeºte cu deplinã siguranþã ºi mã priveºte direct în ochi (deci nu poate fi calificatã ca un otaku hardcore). Când avea opt sau nouã ani a început sã joace jocuri video precum Pong ºi Block. La 10 ani s-a dus la etajele cu jocuri video ale supermarketurilor care ofereau graficã de calitate mult mai înaltã decât jocurile video de acasã ºi a început sã îºi programeze propriile ei jocuri în limbajul BASIC. În acele zile copiii asamblau acasã la ei radio-uri. Revistele de radio-amatori conþineau secþiuni pentru scris jocuri pe primele calculatoare per-

sonale apãrute. La vârsta de 13 ani devenise prietenã cu managerii sãlii de jocuri la care se ducea acum zilnic. Ei au recomandat-o la dealerii de maºini de jocuri la mâna a doua. Clienþii lor fuseserã pânã atunci numai managerii de sãli de jocuri video. ªi atunci otaku de jocuri i-au descoperit. Brusc dealerii au început sã vândã plãci de la maºini folosite - considerate pânã atunci gunoaie - pânã la 5000 de Yen, ºi console complete ºi alte raritãþi pânã la 25.000 de Yen. Asemenea investiþii se acoperã chiar ºi în câteva sãptãmâni dacã jucãtorul nu trebuie sã bage monezi de fiecare datã când joacã. Kushida identificã Space Invaders ca punct de referinþã în istoria jocurilor video. Introdus de Taito în 1979, jocul a fost copiat, deseori ilegal, de firmele software din întreaga lume ºi a creat o nouã generaþie dependentã de jocuri. A fost urmat de clasicul Pacman ºi Pong de la Atari (primul joc scos în 1971, de altfel nr. 1 în întreaga istorie a jocurilor pentru Kushida).

În epoca post-Invaders piaþa a explodat. Companii precum Namco sau Nintendo au crescut, unele chiar foarte mult. Iniþial un producãtor de cãrþi de joc, Nintendo - imperiul jocurilor video - a înregistrat cele mai mari câºtiguri din rândul tuturor companiilor japoneze în 1989 pentru al 8-lea an consecutiv. Au strâns cam 250 miliarde de Yen în vânzãri. Cât priveºte naºterea ºi evoluþia fenomenului jocurilor, Kushida devine sentimentalã. În zilele alea ea visa jocuri. Dar, spune ea, nu jocurile i-au captat imaginaþia, ci imaginaþia ei a purtat-o cãtre jocuri. Astãzi Kushida are 20 de ani ºi studiazã filozofia. Nu, nu considerã alegerea domeniului ãsta ca pe ceva neobiºnuit. Lumea jocurilor include „lumea realã” ºi vice versa. E clar cã existã o anumitã relaþie între filozofie ºi jocuri, dar una destul de complicatã pe care ea nu o explicã chiar acum, spune ºi râde. Noile generaþii Japonezii, poate mai mult ca alte popoare, doresc sã afle cine sunt ºi ce în direcþie o apucã. Numai în ultimii 15 ani bogãþia acumulatã în societate a început sã se facã simþitã. Asta nu s-a petrecut fãrã schimbãri radicale ºi rupturi. Internaþional ei Ü

OTAKU-MAGAZINE.COM /

27


Articol I Otaku Generation de Volker Grassmuck

Ü sunt cei mai apreciaþi ºi lãudaþi pentru tehnologia lor, de altfel o bazã destul de ºubredã pe care sã îþi construieºti o identitate. Cele mai vizibile schimbãri de atitudine ºi de mentalitate se pot observa la cei tineri. Dorinþa de înþelegere a ceea ce se întâmplã cu ei numeºte o „nouã generaþie” cam în fiecare an. Termenul de otaku îºi are predecesori în dezbaterile despre cultura popularã contemporanã.

O frazã cheie mai veche care a fost la modã timp de un sezon sau douã a fost moratoriumu ningen (oamenii moratoriumului). Keido Okonogi, profesor la departamentul de neurofiziologie de la Universitatea Keiô, l-a creat în 1977. La început un moratoriu psihosocial se referea la o perioadã de studiu sau antrenament în care tinerilor nu li se mai cere sã îºi îndeplineascã obligaþiile ºi îndatoririle pentru societate. În interpretarea datã de Okonogi acesta a devenit caracterul social dominant de azi. Descrierea asta a mentalitãþii de moratoriu este fundalul pentru fenomenul de otaku al anilor ‘80. Societatea de consum afluentã, zice Okonogi, are un efect de infantilizare. Media ºi reclamele apeleazã la copilul din noi toþi. Cum rata de schimbãri sociale provocate de ºtiinþã ºi tehnicã se accelereazã, toþi sunt forþaþi sã se adapteze flexibil ºi sã înveþe perpetuu ca sã poatã sã îºi menþinã un înalt grad de pregãtire. Dansul demonic ºi frenetic al apariþiilor ºi dispariþiilor culturale nu permite nici un alt mod decât cel provizoriu, temporar ºi permanent „pe fazã”. Nici un alt mod decât o implicare jucãuºã ºi distractivã care menþine distanþa. Toþi trebuie sã devinã ºi consumator ºi nonafiliat, un vizitator neangajat într-o structurã de control ºi protecþie. Ca otaku, relaþiile umane superficiale permit oamenilor moratoriumului sã trãiascã izolat. Biografiile moratoriumului au dus la un sindrom de diluare a identitãþii ºi un ego vacuum care, în acord cu Okonogi a devenit astãzi starea de fapt normalã. Moratoriumul devine un scop în sine. Dar situaþia conþine ºi o putere explozivã, destructivã. Mai mult decât orice Okonogi dã vina pe mass media, care produce o stare de existenþã irealã (...) Caracteristica de disociere a sinelui, caracteristica mass media este tipicã ºi pentru structura psihologicã a tânãrului (...) Ei au devenit acum

28

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

omnipotenþi prin asimilarea cu mass media, care are o putere magicã asupra societãþii. Tonul pesimist din articolul lui Okonogi îl regãsim chiar dacã la sfârºit încearcã sã ne liniºteascã amintind de primele semne ale unei tendinþe post-moratorium. Avem o imagine sumbrã a unor femei ºi bãrbaþi solipsiºti, care se pierd în talazurile postmodernitãþii care ameninþã sã înghitã ºi „societatea realã” din care ne scrie Okonogi, societatea de producþie ºi distribuire. Cuvântul shinjinrui, ca ºi otaku variazã mult ca sens. Dacã nu e aplicat ca termen tehnic atunci se poate referi la un nou tip de generaþie, dar uneori este legat de o grupã specificã de tineri, ca de exemplu hippie la finele anilor ‘70. Shinjinrui erau copii de la colegii sau de la ºcolile profesionale, având în jur de 20 de ani. Diferiþi de otaku ei puneau accentul pe îmbrãcãminte ºi þinutã extrem de chic, haine pe care cheltuiau o grãmadã de bani. Ei preferau job-uri legate de modelling ºi reclame care le lãsau destul timp pentru principala sursã de plãcere: sã facã pe ºmecherii cu bunuri de lux ºi maºini rapide. Ultima modã printre ei era bronzajul pe mâna stângã, fapt ce semnaleazã cã aceastã „fatã” sau acest „bãiat” conduc o maºinã de import cu volanul pe partea stânga. Aceºti Shinjinrui erau numiþi ºi puºtii de cristal, dupã bestseller-ul lui Yasuo Tanaka - Nantonaku Kuristaru (Cumva de cristal) care a devenit un fel de ghid yuppie al restaurantelor trendy din Tokyo, cu buticuri ºi cluburi fiþoase, dar ºi cu instrucþiuni de urmat pentru a fi hip. Prima datã a apãrut în 1980 în revista lunarã Artele (bungei) ºi a fost imediat republicatã sub formã de carte care s-a vândut în mai mult de 1 milion de exemplare. Tanaka oferã un punct de vedere din interior al bucuriei zilnice pentru formele goale, o viaþã în care chiar te poþi bucura adevãrat ºi explicit de snobisme ºi superficialitãþi. Acþiunea este aproape inexistentã (Norma Field), dar în 400 de pagini ºi 42 de note de subsol el dã pe dinafarã cu toatã informaþia necesarã hiper-consumatorului trendy. Din cauza schimbãrilor rapide de modã, majoritatea informaþiilor erau, de fapt, depãºite în clipa în care Cumva de Cristal a ajuns la cititori, chiar dacã anumiþi biþi de informaþie vor rãmâne. Prin shinjinrui, limba japonezã a fost îmbogãþitã permanent cu „sindromul etichetelor ºi brand-urilor”.


Shinjinrui împart cu otaku pasiunea lor pentru detalii care iau acum locul unei ideologii cuprinzãtoare. Ei trebuie sã fie prin oraº ºi trebuie sã fi citit cea mai nouã copie din revistele Marie Claire, Popeye ºi Brutus. Cum sã ºtii altfel ce Armani nou a apãrut ºi cã Perrier este din nou la modã. ªi cum altfel sã poþi sã participi la discuþiile de la masã de la Gold’s. Shinjinrui sunt defapt niºte snobi bine informaþi. Astãzi oamenii sunt încã în jur, dar cuvântul nu mai e folosit. Aºa cã e liber din nou ca sã denumeascã urmãtoarea generaþie. Termenii inventaþi ca sã poatã numi oamenii din lumea postmodernã ºi complet mediatizatã moratorium ningen, shinjinrui, nagar-zoku (cei care fac mai multe lucruri în acelaºi timp), generaþia E(u) etc - sunt create de profesioniºtii care se ocupã de asta: neuropsihiatri, jurnaliºti ºi scriitori. Ei judecã tineretul în funcþie de propriile lor valori legate de „adâncime”, „seriozitate” , „istorie” ºi „subiect”. Maturii sunt dezamãgiþi de copiii lor care nu vor sã meargã mai departe de punctul unde au rãmas pãrinþii lor cu visele, pãrinþi dezamãgiþi cã tinerii chiulesc ºi cã au rãmas repetenþi la „proiectul modernitãþii”. Pãrinþii doresc sã îºi înþeleagã copiii, dar ei refuzã sã se exprime. Naºterea lui otaku-zoku (generaþia otaku), a tânãrului fãrã profesie, fãrã stil de viaþã al anilor ’80 a fost un fenomen nou. Naºterea ºi evoluþia OTAKU Etimologia cuvântului poate sã ne ducã pe cãrãri care nu duc nicãieri. Otaku ca ºi shinjinrui a fost extras din uzajul limbii de zi cu zi, sensul lui iniþial desemnând „casa ta”, iar într-un sens neo-confucianist unde partea reprezintã întregul, e vorba de „soþul tãu”. Mai general, termenul e folosit ca pronume personal „tu” (din cauzã cã individul japonez nu poate fi conceput fãrã legãturã cu familia ºi casa), cum toþi ºtiu existã 48 de feluri de a spune „Eu” în japonezã ºi cam tot atâtea feluri de a spune „Tu”. În majoritatea cazurilor se renunþã complet la „Eu” ºi „Tu”, dar dacã vrei sã te adresezi cuiva o sã îi foloseºti numele lui sau al ei sau anata (unuia care îþi e egal din punct de vedere social sau superior), kimi (inferior ºi uneori egal), omae (prietenilor intimi ºi inferiorilor), sau otaku. Otaku este un mod politicos de a te adresa cuiva a cãrui poziþie socialã faþã de tine este încã necunoscutã, ºi apare cu o frecvenþã mai mare în limbajul femeilor. El pãstreazã dis-

tanþa. Folosit între egali sunã cumva ironic sau sarcastic, dar are sensul lui „Nu te apropia de mine”. Imagineazã-þi niºte puºti care îºi spun unul altuia „domnule”! Cel puþin aºa era în trecut. Atunci, în trecutul îndepãrtat (de fapt cam în urmã cu 10 ani mai exact), anumiþi oameni au început sã foloseascã expresia asta de detaºare numindu-ºi colegii ºi prietenii. Nu existã consens în ceea ce priveºte data exactã ºi locul acestui eveniment istoric. Trecutul apropiat pare sã fie cel mai neclar cu putinþã ºi nouã ne este transmis sub formã de zvonuri. Ar trebui sã existe un istoric al vieþii de zi cu zi ca sã poatã dezgropa ce s-a întâmplat alaltãieri. Unele surse dau vina pe universul publicitar, alþii zic cã era vorba de niºte cluburi sau cercuri de colecþionari de filme de animaþie: „Te rog aratã-mi colecþia ta de (otaku)”. Zvonul cel mai de încredere ne spune cã otaku (ca ºi cuvânt) a apãrut prima datã printre oamenii care lucrau la TV ºi în companiile de filme de animaþie. De acolo se pare ca s-a rãspândit la privitorii de anime, în lumea strâns legatã a manga-ului (benzile desenate) ºi în cea a jocurilor video. Ca sã poþi sã fi calificat drept otaku este un pic mai dificil de determinat. Cuvântul implicã distanþã ºi detaºare. Ca sã ºtim mai multe despre utilizarea unei expresii la modã, primul lucru care trebuie fãcut este sã consultãm „Cunoºtinþe de Bazã despre Termenii Moderni” (Gendai Yogo Kisochisiki), o enciclopedie anualã despre toate curentele vieþii trendy ºi cu o multitudine de cunoºtinþe despre limbajul în continuã schimbare al japonezilor. În ediþia din 1990 în dreptul termenului otaku scrie: „El a fost utilizat ca termen discriminator pentru a desemna maniacii de manga ºi anime. El s-a rãspândit dupã articolul lui Akio Nakamori Manga Burikko (mai multe despre Burikko vezi mai jos la idoli). El indicã acel gen de persoanã care nu poate comunica cu ceilalþi ºi care este foarte tare preocupat de detalii ºi care are un domeniu de interes exclusiv ºi maniacal. Otaku tind sã se îngraºe, sã aibã pãr lung ºi sã poarte T-shirt ºi blugi. El corespunde cuvântului ‘nerd’, care în SUA este folosit pentru fanaticii de computere ºi SF”. Un prieten american mi-a zis cã un ‘nerd’ într-adevãr are ceva similitudini cu otaku, dar nu acoperã exact aceeaºi arie. Un ‘nerd’ este gagiul din liceu care îºi reparã Ü

OTAKU-MAGAZINE.COM /

29


Articol I Otaku Generation de Volker Grassmuck

Ü ochelarii cu bandã de scoci, tipul interesat de ºti-

inþã ºi care merge cu o colecþie de creioane ºi pixuri în buzunarul deja pãtat, din cauzã cã unul din pixuri îi curge, „nerd” care desigur nu are nici un fel de prieteni.

Imaginea asta se apropie de cea pe care mi-o descrie editorul artistic ºi fostul jurnalist Koichi Tsuzuki de la revista yuppy Popeye. El m-a introdus pe mine în colþurile ascunse ale vastei lumi otaku. La început otaku era folosit ca un termen extrem de negativ cu sensul cã acela era cineva care nu arãta bine, care nu avea gagicã, care colecþiona lucruri stupide ºi care în general nu are nici o legãturã cu lumea în care trãieºte. Ca definiþie aº putea spune cã un otaku este o persoanã care se preocupã de lucruri nefolositoare. Idoli, manga sau alte lucruri otaku înseamnã de fapt cã el nu are nimic altceva, dar ceea ce are îi capteazã toatã existenþa. Este un mod prostesc de a-þi petrece timpul dintr-un punct de vedere normal de afacerist. Ei joacã jocuri cu seriozitatea pe care o au alþii fãcând afaceri. Ei sunt uºor de recunoscut pentru cã nu le pasã de fapt de cum sunt îmbrãcaþi. Ei vorbesc diferit ºi se uitã în jos în timp ce vorbesc cu cineva faþã în faþã. Ei nu se preocupã de activitãþi fizice, sunt grãsuþi sau subþiri, dar niciodatã antrenaþi, niciodatã bronzaþi. Nu le pasã ce mãnâncã, ei cred cã trebuie sã îºi cheltuie banii pe lucruri mult mai importante. De abia când e vorba de computere sunt cu adevãrat implicaþi. Programatorii de jocuri video trãiesc cu cartofi prãjiþi, chips pe care îi mãnâncã cu beþiºoarele în combinaþie cu o cafea cu lapte. Ei au un altfel de ritm, sunt treji timp de 40 de ore ºi apoi dorm 12 ore continuu. Otaku de computere se zice cã pot face dragoste cu o fatã numai când e pe ecran, dar cred cã mulþi vor o gagicã, însã nu pot sã facã rost de ea. Otacii sunt un fenomen media din mai multe puncte de vedere. Media i-a creat mai întâi pe ei ºi abia mai apoi le-a dat un nume. Otacii se regãsesc în mass-media ºi ca sã-i gãseºti ar trebui sã cercetezi toatã mass-media. Când Nakamori a introdus în Tokyo termenul de otaku-zoku (generaþia otaku) în articolul lui din Otone - kuruba (revistã importantã de comunicaþii / pornografie soft) ºi într-o discuþie publicã cu Koichi Yamazaki, existau deja mii ºi mii de tineri care aºteptau de fapt sã fie injectaþi cu o nouã identite. Ei trãiau

30

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

deja în interiorul mediilor ºi era natural ca ei sã doreascã sã devinã obiectul acestor medii. În sensul ãsta ei sunt exact ca japonezii mai vârstnici, au o predilecþie anume de a se oglindi în statisticile sociale ºi dezbaterile de interpretare fãcute de criticii culturali, asta împletindu-se cu un puternic instinct care îi face sã zicã lucrurilor pe nume. Noul termen s-a rãspândit foarte rapid. O enormã masã tãcutã a ieºit la luminã. Cum zic zvonurile, prima apariþie majorã a ceea ce a provocat ieºirea masivã a noii generaþii în conºtiinþa publicã a fost proiecþia filmului de animaþie Cruciºãtorul Yamato (Battleship Yamato). Compania video a închiriat o halã, ca de obicei, pentru aproximativ 1 milion de oameni, toþi cam de aceeaºi vârstã. Otacii sunt produsul hiper-capitalismului ºi al societãþii de hiper-consumism, zice Yamazaki (nãscut în 1954), alt istoric al vieþii de zi cu zi ºi o autoritate în ceea ce priveºte otaku. Astãzi, zice el, otaku a cãpãtat un sens extrem de larg. La început el era legat de o imagine precisã ºi stereotipã. El simbolizeazã relaþia umanã pentru


ILUSTRAÞII DE ANCA BENERA

care celelalte forme de a zice „tu” ar fi prea intime. Otaku se referã la spaþiul dintre ei, pentru cã ei sunt foarte departe unul de altul ºi de fapt nu se cunosc. El vede originea fenomenului otaku în schimbãrile culturii japoneze din anii 70’. Otaku sunt copiii mediilor ºi tehnologiilor. Ei au crescut ca singurii copii ai unui tãtic permanent plecat la servici ºi o mãmicã doritoare ca fiul ei sã înveþe din greu astfel încât sã intre la o universitate bunã ca sã poatã fi angajat într-o companie de vârf. Este cliºeul poveºtii de succes japoneze. Orice copil se ascunde în spatele grãmezilor de jucãrii, benzilor desenate ºi se joacã cu maºinuþele. Pãrinþii lor sunt generaþia anilor ‘60, foarte democratici ºi toleranþi. Ei doresc sã îºi înþeleagã copiii, dar puºtii ãºtia cautã parcã dinadins lucruri pe care pãrinþii lor nu le pot înþelege. Într-un anume sens pãrinþii însãºi sunt nematurizaþi ºi copilãroºi. În Japonia nu existã o anumitã imagine despre cum ar trebui sã fie un matur. Toþi sunt copii. Barierele grave de comunicare între pãrinþi ºi copii au dus la o serie de pãrinþi omorâþi de cãtre

fii lor. Totul a început în 1980, când un bãiat pe care azi l-am numi probabil otaku ºi-a omorât pãrinþii cu o bâtã de base-ball din metal. Criminalul cu bâta Kinzoku, aºa cum a fost el denumit, a fost imitat de alþi 5 sau 6 tineri la foarte scurt timp de la tragedie. Se mai întâmplã ºi astãzi din când în când astfel de fapte. Anii ‘80 timpurii au fost zilele violenþei în licee. Agresivitatea elevilor a fost controlatã prin mãsuri disciplinare ºi reguli aplicate în ºcoli care indicau pânã ºi felul în care trebuie sã salute un elev. Ele îi amintesc lui Yamazaki de 1984 al lui Orwell. Otacii sunt generaþia de dupã „violenþa în licee”. La suprafaþã ei par buni ºi cuviincioºi, învaþã din greu ºi iau note bune, dar dedesupt ei sunt niºte fugitivi. Otaku este un adãpost pentru ei. (va urma)

Traducerea ªtefan TIRON

"

http://mediamtaic.net

OTAKU-MAGAZINE.COM /

31


Juc達rii I costin.george.benescu@gmail.com

32


Juc達rii I costin.george.benescu@gmail.com

34


Reniform I Juc達rii

OTAKU-MAGAZINE.COM /

35


Juc達rii I Reniform

36

/ OTAKU-MAGAZINE.COM


OTAKU-MAGAZINE.COM /

37


Ciubi I Jucãrii

• • 1 Alb 0 • 4 u • e full pa m(a di co gi s) þie lo ni pi ex r si ca tr em pã de tr at lim ã ita tã

Pisi c Poa a pãtra te t de c fi gãsit ã arte ã su , ins b fo sub ig rm fo unic rmã de ne dar m ã at d j ai al in pl ucãrii Fiec es (o as a unic re jucãr tic-urb biecte an t at, f ie es oys) abri man te u . ca n ual ºi se t, picta obiect t, am mna t în orig balat inal.

"

http://undergroundbd.blogspot.com http://www.ciubi.go.ro/

OTAKU-MAGAZINE.COM /

39


Interviu I Tujiko Noriko

Ar fi interesant sã ne spui mai multe despre locul în care te-ai nãscut, te-ai nãscut în Tokyo sau în alt mare oraº din Japonia, sau într-un sãtuc în munþi?

M-am nãscut în Osaka. dar chiar ºi în Osaka, locul unde am trãit semãna cu un sãtuc de munte. Un loc ciudat de limitat, foarte liniºtit, cu o grãmadã de cireºi înfloriþi, multe insecte, studenþi, supermodele celebre, o grãmadã de gospodine, tipi, ceva sinucideri, ceva violuri,

40

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

câþiva nebuni, case imense, case minuscule, ºi, televizoare, fãrã muzicã electronicã, fãrã „artiºti”, fãrã „culturã underground” º.a.m.d. Am stat acolo pânã la 18 ani. Cum a început cariera ta artisticã?

Am început sã fac muzicã la sintetizatorul second hand al fostului meu prieten (l-am cumpãrat ºi este al meu acum), am înre gistrat o casetã pe care i-am dat-o lui Pita,


cãruia i-a plãcut. Dar înainte am vândut singurã 300 de cd-uri în Japonia, prin 2000, unele cântece erau ºi pe caseta pe care i-am dat-o lui Pita. A fost greu la început?

Nu deloc, acum e puþin mai greu, si nici o problemã, „make me hard”....

Toate pot fi atât de intime ºi meritã a fi preþuite chiar dacã eu nu simt niciodatã nevoia sã le ascult dupã ce le-am terminat. Da, dar pot asculta ceva nou lansat de la Tomlab în iunie, imi place artistul ºi întregul album foarte mult. Cum a început extraordinara ta colaborare cu Mego?

Eºti una dintre cele mai de succes artiste indie din Japonia. Ce l-ai sfãtui pe un începãtor în Japonia?

Colaborare??? I-am dat caseta mea lui Pita.

Eu sunt o norocoasã, ºi am ºi un pic de talent. Femeile care muncesc în acest domeniu muzical sunt cãteva. Pe lângã asta l-am cunoscut pe Pita, care are o casã de discuri de nivel internaþional, cu mare succes la publicul din Japonia (sunt foarte mulþi care ascultã ºi cunosc aceastã muzicã), chiar dacã sunt mai mulþi artiºti japonezi, ei sunt mai „domestici”.

Nu ºtiu, pentru mine, de cum am ascultat ce a fãcut, mi-a plãcut albumul ºi m-am dus la show-ul lui în Tokyo. ªi i-am dat caseta mea...

Existã o reþetã pentru succesul instant?

Nu... nu cred... hmm, poate sã fii sau mai exact sã faci muzicã atractivã ºi sexy....?? Dupã ce afli mai multe despre acest curent muzical din Japonia ai impresia cã este o comunitate destul de strânsã. Artiºtii (artiºtii vizuali, muzicienii ºi alþii) menþin un contact permanent?

Da

A fost dragoste la prima vedere?

Ai reuºit sã imblânzeºti scorpia, sã spunem aºa, deoarece dupã lansarea lui Tujiko Noriko nu a prea fost vreun moment de respiro pentru durul stil digital mego.

Deºi uneori este cam ciudat sã spui cã „mego este aºa sau cã mego nu este aºa”, pentru mine Mego nu este dur deloc. „Make me hard”, ultimul album mego (mego062), poezia ta se combinã cu un complex de bucãþi electronice. Ce ne poþi spune despre implicarea ta în producþia acestui album, în realizarea lucrãrilor pentru copertã?

Am vrut sã fac astfel de lucruri, am colaborat într-un mod absolul lejer, deloc serios, cu tipii de la Slidelab, Yoshi, Marumaru.

Cum se face asta, dupã experienþa ta?

Pãi, la un pahar, la o mâncare, la o discuþie, ºi alte colaborãri Toþi cei cu care am vorbit, artiºti de pe scenã muzicii electronice japoneze, iubesc muzica ta ºi îþi apreciazã sincer arta.

Ooo, mã bucur. Repertoriul tãu este plin de mici minunãþii cum ar fi „Aru Choten” sau „porche” ºi multe altele. Care sunt favoritele tale, pe care le preþuieºti mai mult decât pe restul?

Pozele din interior ºi colajul de lucrãri artistice au fost fantastice, au fost multe texte în japonezã, layout-ul, totul a fost foarte inovativ.

Dacã tu crezi asta.. Mulþumesc!!! În mod special mi-a plãcut o anumitã pozã cu un muncitor japonez (!?) cu un camion galben în spatele lui...Cine a fãcut acele poze?

Nu ºtiu, muncitorul acela este prietenul meu ºi mi-a trimis prin e-mail poze cu locul Ü unde lucreazã.

OTAKU-MAGAZINE.COM /

41


Interviu I Tujiko Noriko Ü Este acelaºi artist care a fãcut fotografiile cu tine?

No, acelea era fãcute de Yoshi ºi Maru. Sunt mulþi artiºti vocali japonezi mai în vârstã care îmi plac, în special Aki Yashiro. Ai timp sã mai asculþi „clasicii” ºi care este relaþia cu aceºtia, cum ar fi Namidakoi sau Shinobikoi?

Nu ascult astfel de muzicã de una singurã, chiar dacã nu vreau sã o ascult, este la TV mai tot timpul. Nu am multe contacte cu aceºtia, cred cã am fost influenþatã mai mult de muzica pop japonezã din anii ‘70’90 ºi ceva „douyou”, cum sunt cântecelele din manualele ºcolare. ªi acum te voi întreba ceva de perspectivã. Care crezi cã este relaþia ta cu muzica viitorului, muzica electronicã, o experienþã vibrantã, mereu în schimbare, care nu se teme de note discordante, muzica pe care tu astãzi o faci?

Relaþia mea cu muzica este cam „îngheþatã”, adicã, nu lucrez foarte mult, ºi sentimentul de muzicã veche sau muzicã nouã nu-mi este foarte clar, mereu vreau sã fac muzicã interesantã, care sã mã facã sã transpir, chiar dacã la prima vedere pare „soft”. În acest moment nu am o viziune aºa de clarã de a face muzicã pentru viitor. Dar acum, sã nu râzi, vreau sã joc într-un film, chiar dacã într-unul mai mic. Ce poþi sã imi spui de colaborarea cu DISCOM din timpul turneului din noiembrie 2002, din Franþa ºi Japonia? La Paris, în Nouveau Casino, a fost un cvartet live din care ai fãcut ºi tu parte, nu am vãzut concertul, dar am citit cãteva comunicate de presã interesante. Am scris un review pentru Cd-ul lor, Automoto, ºi mi-a plãcut mult, am auzit cã au propriul label, numit Deco.

Da, sunt super. Îmi place muzica lor ºi în special show-urile lor. Meritã sã fie apreciaþi de cât mai multã lume. Colaborarea noastrã a fost interesantã, poate la început ca la Nouveau Casino, nu a fost excelentã, dar a fost bine în cele din urmã, în Japonia am fost 3 dar....

42

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

Eric Minnkinen de la DISCOM mi-a spus cã ar fi interesant sã facem mai multe showuri în trei, pentru cã a ieºit foarte bine.... Totul a fost improvizaþie. ªi Tiron!!! Existã chiar un album cu..etc.etc...Ok, scriu prea mult! Ai o culoare preferatã, ºi te rog sã-mi spui dacã îþi faci singurã hainele acestea minunate?

Îmi place albul ºi albastrul ºi auriul. Lenjeria intimã ºi T-shirt-ul ce apar pe coperta ultimului CD sunt fãcute de mine. Nu pot spune cã fac design. Tai ºi cos câte ceva, dar doar uneori. Ai un parfum care îþi place în mod deosebit?

Parfumul lui Jean Paul Gaultier (cel cu sticla în formã de femeie) Poþi sã îmi faci o listã cu cele mai folosite cuvinte din cântecele tale, cele care au o semnificaþie aparte pentru tine?

În englezã?? pinguin, robot, showgirl, .... Ce te inspirã când compui sau când cânþi?

Cuvinte, visuri ºi diferenþe. Cum ar fi publicul ideal?

Hmm, nu am o „imagine„ specialã pentru asta. Poate oameni care nu sunt atât de „otaku”. ªi acum o întrebare surprizã: cum este ziua perfectã pentru tine?

Ziua în care am un accident de maºinã mortal, împreunã cu prietenul meu. ªi nu sper la o zi perfectã.

Interview by Tiron Stefan 2003 ©opyleft

"

http://tujikonoriko.com


ASRA I Ilustraþii

43


IlustraĂžii I mistik

44


IlustraĂžii I Reniform

46


Reinform / http://2danimation.ro


IlustraĂžii I Tehas

48


IlustraĂžii I Hisshi

50


IlustraĂžii I Uje

52


Joc Video I Noul Super Mario Bros Nintendo se întoarce la origini ºi ne aduce un nou joc Super Mario Bros care îmbinã atât elemente din toate celelalte jocuri din serie cât ºi câteva noi trucuri ºi mini-jocuri care te vor face sã te joci ore în ºir. Partea bunã: Pur oldschool. Dintre toate jocurile de platformã Mario acesta aratã cel mai bine. Muzicã familiarã ºi efecte sonore încorporate în joc. Multe mini-jocuri care pun la lucru monitorul ºi boxele. Se vinde cu 15$ mai puþin decât majoritatea jocurilor Nintendo. Este distractiv la maxim! Partea proastã: A trebuit sã aºteptãm 15 ani (de la apariþia lui Super Mario World) pânã la un alt joc Mario minunat. Dacã mi-ar fi spus cineva acum 19 ani când am primit de Crãciun prima mea consolã Nintendo cã voi juca Super Mario Bros când voi avea 26 de ani, nu cred cã l-aº fi crezut. Nu numai cã îl joc, mã distrez la greu! Noul Super Mario Bros este o întoarcere la cla-

sicul SMB cu care mulþi dintre noi am crescut. De la joystick-ul cu butoanele A+B pânã la muzica “toantã” care îþi rãmâne în cap zile în ºir pânã la steagul de la sfârºitul fiecãrui nivel. Totul e aici ºi îþi dã puteri. Te vei simþi bine acasã prima oarã când îl joci ºi fãrã îndoialã vei zâmbi tot timpul. Noul Super Mario Bros. aduce elemente din toate jocurile ce fac parte din serie cât ºi câteva miºcãri noi, lumi ºi inamici noi. Ai o hartã asemãnãtoare cu cea din SMB 3 unde mergi din nivel în nivel ºi cucereºti castele Koopa în timp ce avansezi prin cele 8 lumi. De-a lungul drumului sunt case ciupercã care pot fi descuiate ca sã gãseºti obiecte bonus sau vieþi. ªi chiar ºi ciudatul Hammer Brother va încerca ºi îþi va sta în cale atunci când o salvezi pe Prinþesa Peach. Unele lucruri nu se schimbã! Ca de obicei Mario are la dispoziþie un sac cu trucuri. Ciuperci care îl fac mare ºi acum enorm ºi foarte slab. Floarea de foc s-a întors ºi ea plus ceva nou, carapacea albastrã de þestoasã. Când fugi cu carapacea de þestoasã pe tine, Mario intrã într-un vârtej. Totuºi, dacã nu eºti atent, poþi sã cazi în gãuri aºa cum mi s-a întâmplat de mai multe ori. Ar fi fost fain dacã ar fi fost mai multe lucruri din SMB 3 ºi SMW. Precum costumul Hammer Bros., coada de raton sau pelerina. Sunt multe care te þin ocupat în noul SMB. Sunt monede de colectat - 100. Dar acum sunt monede stea (similare cu cele din seriile Mario Party) pe care le colecþionezi în fiecare nivel. Sunt 3 pe nivel, iar 5 îþi vor da acces într-o casã ciupercã. Monedele stea pot sã-þi dea bãtãi de cap ºi uneori sunt greu de gãsit, dar consider cã au adãugat ceva inteligent la joc deoarece te fac sã te întorci ºi sã rejoci nivelele. Nu am trecut de un nivel pânã nu am avut toate cele 3 mo-nede stea pânã la lumea a opta când nu vroiam decât sã termin jocul. Dar acum m-aº duce înapoi ºi le-aº lua. Distracþia nu se terminã odatã cu salvarea Prinþesei. Sunt o grãmadã

54

/ OTAKU-MAGAZINE.COM


"

http://mario.nintendo.com

de mini-jocuri cu care sã te distrezi la greu. Toate folosesc touch-screen-ul ºi microfonul încorporat. Existã ºi un mod multiplayer prin WIFI, dar încã nu l-am încercat. Am auzit cã e distractiv ºi cã include niºte nivele personalizate în care te joci cu Mario ºi Luigi într-o luptã pentru monede. Am o singurã nemulþumire ºi asta e valabil pentru toate jocurile portabile. Jocurile portabile sunt fãcute sã te joci cu ele o vreme sau pentru câteva minute oriunde ai fi. Sunã frumos, dar îþi urez noroc atunci când nu poþi salva când trebuie sã pui jocul deoparte. În NSMB poþi sã salvezi numai dupã ce ai cucerit un castel sau descuiat o casã ciupercã. Acest lucru a devenit foarte enervant deoarece a trebuit sã inchid consola dupã ce am fãcut câteva nivele fãrã sã pot salva. Când termini jocul, poþi salva apãsând doar pe start când eºti pe hartã. Ar fi fost fain sã fi avut aºa ceva de la început ºi într-adevãr ar fi fost mult mai util. În afarã de funcþia de salvare, acest joc este de cea mai înaltã clasã, o minunãþie de joc oldschool! ªi peste toate acestea, este cu 15$ mai ieftin decât multe jocuri Nintendo DS. Cu siguranþã nu vei greºi alegând Noul Super Mario Bros.

Tr aducere D.C.

OTAKU-MAGAZINE.COM /

55


proiect prezentat la cþioneze colecþionari la ultimul ei Anca Benera s-a apucat sã cole cþie de filme, intervicole o este / t.ro join .con ww ://w Bétonsalon/MuseumsQuartier. http nu te protejeazã care e soar de a pasionaþi de: ochelari uri ºi poze cu otaci din toatã lume elan ºi pluº, porporþ de iþe bufn te, dona aban tice sexy, elas doar de soare, pliculeþe de zãhar la þigãri, carme recla a atâte la de caz cã te apucã voma cuºori vorbitori, pungi de hârtie în stampe japoneze cu uri padse mou rate, colo ri cu dopu tuºiere întregi cu pixuri, pungi pline ru greu, ºi alte nebunii hetate, o colecþie de drujbe de calib ºi termometre japoneze nedespac pe care ni le dorim cu toþii.


MANGA MADE IN RO

KAERU 59 BEtWEEN 71 ASRA 81


59


Va urma...


71


Va urma...


81


OtAKU CULtURE INFLUENCE

INKAMON 93 XIU-CHAN 109


93


mangashop.ro I Noutãþi Akira Vol. 1 de Katsuhiro Otomo În limba: Englezã; Stil: Alb-Negru; Nr. de pagini: 364; Dimensiune: A4; An: 2000; Editurã: Dark Horse. Preþ: 79,00 Lei

C

apodopera science-fiction a creatorului Katsuhiro Otomo, Akira! Privitã de mulþi ca cel mai bun roman grafic produs vreodatã, Akira este o serie îndrãzneaþã ºi care vã va þine fãrã îndoialã cu sufletul la gurã - o poveste epicã cu o forþã narativã deosebitã ºi cu ilustraþii uimitoare. Întâmplãrile din Akira au loc în Neo Tokyo, metropola post-apocalipticã construitã pe ruinele fostului oraº Tokyo, anihilat de explozia provocatã de o forþã necunoscutã, explozie ce a marcat începutul celui de-al Treilea Rãzboi Mondial. Vieþile a doi adolescenþi de pe strãzile metropolei, Tetsuo ºi Kaneda, se schimbã radical atunci când Tetsuo începe sã îºi descopere abilitãþi paranormale latente. Acesta devine þinta unei operaþiuni guvernamentale secrete, întreprinsã de un grup care nu se va da în lãturi de la nimic pentru a preveni o a doua catastrofã asemãnãtoare cu cea care a ras oraºul Tokyo de pe faþa pãmântului. Ceea ce îi determinã sã acþioneze este, înainte de toate, o teamã visceralã, profundã: teama de cineva - sau ceva - de o putere monstruoasã, cunoscut doar sub numele de... Akira. ªi Akira este pe cale sã se trezeascã! Reunit în ºase volume masive, Akira a fost reprodus cu fidelitate în forma sa originalã, alb-negru, ºi tradus pentru prima oarã într-o ediþie de excepþie în limba englezã. Dacã sunteþi pasionaþi de science-fiction, manga sau reviste de benzi desenate, Akira este o lucrare care nu trebuie sã vã lipseascã din colecþie!

106

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

Nana Vol. 1 de Ai Yazawa În limba: Englezã; Stil: Alb-Negru; Nr. de pagini: 192; Dimensiune: A5; An: 2005; Editurã: VIZ Media. Preþ: 35,00 Lei

N

ana Komatsu este o tânãrã care a trecut printr-un ºir nesfârºit de probleme cu bãieþii. Ea se mutã la Tokyo, sperând cã va reuºi astfel sã îºi punã ordine în viaþã ºi sã uite o datã pentru totdeauna de pro blemele pe care le-a avut pânã acum. În acelaºi timp, ea sperã cã îºi va gãsi iubirea în marele oraº. Pe de altã parte, Nana Osaki e calmã, încrezãtoare ºi ºtie ce vrea. Imediat ce ajunge în Tokyo, ea intrã în forþã pe scena underground-ului muzical, având un singur scop - acela de a deveni starul rock’n’roll numãrul unu al Japoniei.

Path of the Assassin Vol. 1

de Kazuo Koike, Goseki Kojima În limba: Englezã; Stil: Alb-Negru; Nr. de pagini: 320; Dimensiune: 11 x 17 cm; An: 2006; Editurã: Dark Horse. Preþ: 35,00 Lei

P

ath of the Assasin, cunoscutã în japonia sub numele de Hanzo no Mon, este povestea lui Hattori Hanzo, renumitul maestru ninja a cãrui singurã datorie este sã îl protejeze pe Tokugawa Ieyasu. Ieyasu este shogunul care va uni Japonia într-o singurã naþiune.


Dar înainte de asta, el trebuie sã creascã ºi sã înveþe sã iubeascã! Având în grijã o persoanã atât de importantã, Hanzo trebuie sã îºi foloseascã toate resursele ºi cunoºtinþele ºi, trãind atât de aproape de Ieyasu, nu trece mult pânã când între cei doi se leagã o prietenie strânsã.

Eden Vol. 1 de Hiroki Endo În limba: Englezã; Stil: Alb-Negru; Nr. de pagini: 216; Dimensiune: A5; An: 2005; Editurã: Dark Horse. Preþ: 45,00 Lei

P

rimul volum al seriei Eden este în acelaºi timp o poveste excepþionalã a genului postapocaliptic cât ºi începutul unei explorãri profunde a rolului intervenþiei omului în legile naturii. În viitorul apropiat, o mare parte a omenirii este decimatã de un virus nou ºi brutal care face pielea sã se întãreascã ºi distruge în acelaºi timp organele interne. Cei care nu sunt imuni la acest virus sunt fie mutilaþi pe viaþã, fie nevoiþi sã trãiascã în organisme cibernetice sofisticate. Profitând de haosul din lumea întreagã, o forþã paramilitarã cunoscutã sub numele de Propater rãstoarnã guvernul Naþiunilor Unite ºi încearcã sã cucereascã lumea. Elijah, un tânãr supravieþuitor, pornit în cãutarea mamei sale, se îndreaptã spre munþii Anzi împreunã cu un robot de luptã deosebit de inteligent. Imediat ce acesta întâlneºte un grup de luptãtori anti-Propater, se dezlãnþuie o furtunã între personaje, care vã va captiva cu siguranþã. Bine realizat, cyberpunk, dar ºi profund, Eden este un loc în care eroii se luptã pentru a supravieþui ºi se confruntã cu pericole neaºteptate la fiecare pas!

Crying Freeman Vol. 1 de Kazuo Koike, Ryoichi Ikegami În limba: Englezã; Stil: Alb-Negru; Nr. de pagini: 408; Dimensiune: A5; An: 2006; Editurã: Dark Horse. Preþ: 49,00 Lei

E

l este Yo Himomura, un asasin renumit al celor 108 Dragoni, o organizaþie mafiotã chinezã. Dar, în lumea criminalã, Yo este cunoscut sub numele de Crying Freeman, un ucigaº care plânge de fiecare datã pentru soarta victimelor sale. Un artist tânãr, chipeº ºi sensibil, el a fost programat hipnotic pentru a ucide la comandã: nu poate rezista unui ordin de a ucide dat de cei care îl controleazã, în timp ce aceºtia nu îi pot opri lacrimile ºi remuºcãrile. Scris de legendarul Kazuko Koike, creatorul seriei Lone Wolf and Cub, ºi ilustratã de incomparabilul Ryoichi Ikegami, Crying Freeman este o serie cu adevãrat captivantã: întunecatã, plinã de violenþã, senzualã, dar în acelaºi timp de o moralitate profundã, ºi este recunoscutã la nivel mondial ca fãcând parte din seriile clasice ale genului. Dark Horse Manga vã prezintã unul din cele mai bune romane grafice din toate timpurile, într-o ediþie ce pãstreazã formatul original, de la stânga la dreapta, al variantei japoneze.

"

pentru comenzi http://mangashop.ro

OTAKU-MAGAZINE.COM /

107


109


Profil Manga-ka I TSUTOMU NIHEI bundã ºi violenþa ºi ferocitatea pe care o imprimã lui Wolverine, aºa cum desenatorii americani, poate au dorit, dar nu vor reuºi niciodatã sã o facã. În prezent, Nihei lucreazã la o continuare mult aºteptatã la BLAME!, Netsphere Engineers ºi un nou manga horror, Abara.

Nu mulþi sunt acei autori de manga care reuºesc sã impresioneze încã de la primul volum publicat. Tsutomu Nihei este unul dintre puþinii manga-ka care reuºesc sã câºtige respectul ºi admiraþia cititorului încã de la primele pagini lecturate. Nãscut în 1971 în Japonia, Nihei a urmat studiile unei ºcoli de arhitecturã, acest lucru punându-ºi o amprentã puternicã asupra muncii sale de mai târziu. Dupã finalizarea studiilor pleacã în America unde lucreazã ca ºi inginer constructor în New York. Se întoarce însã, dupã câþiva ani, în Japonia unde începe sã lucreze la revista Kodansha Magazine, cunoscutã pentru seriile sale destinate în special publicului adult. Aici Nihei este luat sub aripa lui Tsutomu Takahashi (Blue Heaven, Skyhigh) în timp ce acesta lucra la Jirashin. Dupã aceasta, Nihei începe munca la un proiect propriu, ambiþios: BLAME!, un manga, cyberpunk prin excelenþã, în 10(!) volume. Apoi urmeazã NOiSE, un prequel la BLAME! ºi o serie de one-shot-uri destul de reuºite precum ºi un manga în 10 capitole, Biomega, care cu toate cã este plin de acþiune are lipsuri mari la capitolul narativ, fiind abandonat. Nihei mai are trecut în palmares ºi un spin-off la seria X-Men, Snikt!, dedicat personajului Wolverine. În ciuda faptului cã are doar 4 volume subþiri, manga-ul impresioneazã prin acþiunea furi-

118

/ OTAKU-MAGAZINE.COM

Cea mai cunoscutã lucrare a lui Tsutomu Nihei rãmâne însã Blame!. Acesta conþine toate elementele definitorii ale stilului sãu. Pentru Nihei, imensul, enormul, este mult prea mic. Clãdirile ºi peisajele sunt absolut impresionante prin dimensiune ºi arhitecturã. „Minuscul”, este mult prea mare dacã ne referim la personaje în comparaþie cu lumea în care se aflã. Aceastã caracteristicã a manga-urilor sale este vizibilã încã din prima paginã a BLAME!. Dar Nihei nu se opreºte doar la a crea clãdiri de o dimensiune ce sfideazã orice imaginaþie. Timpul ºi spaþiul sunt ºi ele de o enormitate debordantã. Kirii urcã, la un moment dat, cu un lift condus de o inteligenþã artificialã care anunþã cã au de strãbãtut 6780km, iar drumul va dura un minim de 800 de ore. Armele sunt ºi ele, de cele mai multe ori, extrem de puternice, cu raze de acþiune de pânã la 80km. O altã caracteristicã a manga-urilor lui Nihei este violenþa universului descris. Indiferent cã ne referim la masacrarea unui trib de nomazi în Blame!, uciderea partenerului lui Musubi Susono din NOiSE, sau luptele furibunde din Abara, acestea lasã cititorul cu rãsuflarea tãiatã ºi dornic de urmãtoarea încleºtare. Violenþa nu se rezumã însã doar la cea fizicã. Lumile create sunt în decãdere, fãrã nici o urmã de speranþã. Oamenii îºi trãiesc viaþa, care nu valoareazã nimic, în uitare acceptându-ºi soarta. Stilul de desenare a personajelor este ºi el unul aparte. Personajele sunt de cele mai multe ori creaturi bio-mecanoide ce par


scoase din acrilicele lui H.R. Giger, mai ales în cazul creaturilor de silicon din Blame! sau a monºtrilor din Abara. Acest fapt sporeºte sentimentul de violenþã ºi contribuie din plin la atmosfera apãsãtoare ce dominã manga-urile lui sale. Tsutomu Nihei a publicat ºi un album, denumit Blame! And So On, dedicat mangaului ce l-a consacrat. Acesta conþine câteva planºe inedite cu eroii din Blame! ºi NOiSE, concept art-uri la cele douã manga-uri precum ºi o povestire scurtã dar deosebitã, Deadheads. Din lucrãrile incluse în album, se poate observa clar pasiunea pentru imensitate a japonezului sau Megalomania, aºa cum preferã el sã o numeascã. Tot în album sunt incluse ºi lucrãri de colaborare pentru Matrix, Neon Genesis Evangelion ºi Hellboy, concept art-uri pentru Snikt! precum ºi câteva planºe horror, ce privite în detaliu îþi îngheaþã sângele în vine. Având în vedere succesul avut de Blame!, a fost realizat ºi un scurt anime, în 6 episoade independente, fiecare prezentând câte un moment crucial din cadrul mangaului. Seria animatã este ºi ea deosebitã, fiecare episod având stilul grafic diferit, caracteristic acþiunii prezentate. Indiferent dacã sunteþi fani ai genului cyberpunk sau nu, operele lui Tsutomu Nihei sunt lecturi obligatorii pentru orice Otaku care se respectã, ce cu siguranþã nu vã vor lãsa indiferenþi, precum ºi lucrãri de referinþã în arta benzilor desenate.

de Gãgeanu Ionel Mãdãlin

OTAKU-MAGAZINE.COM /

119


Mulþumim pentru suport, Otacilor din România. Prietenilor: Sponsorilor: Durex ºi ShubaKiller. Artiºtilor: Veronica SOLOMON (InkaMon), Alexandra ªtefania GABOR (Asra), Xenia STAN (Xiusha), Alexandra Gabriela UJEUCA (Uje), Maria GUÞÃ (Anca Popescu), Oana FELIPOV (Karakiri), Martha-Sarah CAITAR (Elle), Loreta ISAC (poveºti-de-adormitcopii), Mihai MARCU (Mistik), Daniel HORIA (Kaeru), Remus BREZEANU(Between), Rãzvan NIÞU(Rock Art), Shade, Timotei Nicolae DROB (Nae), Anda DINESCU (Pich), Tudor STAMATE (Hisshi), Bogdan BUTURUGÃ (Warpy_Pagan), ªtefan BUTURUGÃ (But), Irina ANGHEL (Anir), Ilie FLORIAN (Otto), Emanuel CÃPªUNÃ (Chester), Ovidiu Hrin (ShubaKiller), Akira, Costin George Benescu (Alien Ape Star), Piksciuks, Hunter, Alexe Popescu, Anca Benera, Bogdan Marcu, Reniform, Tehas, Ovidiu Fenes, Ciubi, Linda Barkasz, Rozalb de Murã, Picuri de ploaie. Partenerilor: Zile ºi Nopþi, Sunete, MTV, Radio 21, A+Anime, Clubbing Mag, Asociaþia Musashino Japonia, Tralala Events, Rage.ro, Darkeast, Anonim TM, TMbase, Synopsis Media, Liceul Ion Creangã, Centrul Naþional al Dansului, Centrul Cultural Reduta, Persona, Asociaþia Saijo, Proiect Sakura, Log, Feeder, H2O, Online Gallery, Alternativ, Skatebord.ro, Snowboard.ro, HipHopLive, drumandbass.ro, manga-shop, anime-club, anime-xg, anime-mania, another.ro, anime-fan, dor de ducã, anime-arena.

Rancha, Flow, Gojira, Bully, Bogdan Morar, Ana Maria Oana, Dermon, Aria Urbanã, Liviu Gabriel Marginean, Snowman, DJ Snow, Alina Alexa, Timea Gyurka, Dan aka Belzebut, Claudia ªandru, George Durbãlãu, Costel Cristea, Andrei Radomir, Il Capo, Milena, Ricã, Tibi, Marian, Capa, Dani, Rareº Drãgan, Amo, Z-kun, Urfe, Workbot, Ruxi, Oana Mondoc, Miki Birish, Ugabuga, Andreea Apostol, Bragar Lucian, Sorin (flash guru), Angel, Agnes Lukacs, Mihai Gurei, dj Bela, Mono, indigo_206, Vali (idilis), Kavdanska, Mada, Noru Negru, Ranma_kun_x, Sigi, Ioana Isopescu, ªtefan Cosma, Omagiu crew, Hardcomics crew, Carusel crew, zerounu01, Clau (dj Roli Breaker), Vlad Nanca, Costi Chiriac, Marina... ºi pe toþi pe care i-am uitat îi salutãm ºi le mulþumim pentru ajutor.


Pilot  

Otaku Magazine - Pilot issue (oct. 2006)

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you