Recent am aflat de intenţia autorităţilor de a modifica un loc în care mare parte a populaţiei nu a fost vreodată, alflat într-o relaţie de alăturare dacă nu chiar de condiţionare cu Piaţa Constituţiei și anume esplanada Casei Poporului de pe latura estică. Proiectul a fost iniţiat de Camera Deputaţilor și dorește reconfigurarea și reamenajarea unor zone din curtea Parlamentului. Argumente pentru modificare există- locaţia actuala este lipsită de activitate, oamenii doar trec prin piaţa alăturată, fără a se opri prea mult, decît poate pentru o poză cu atracţia aflată pe deal, și nici atunci mai mult de câteva clipe. În ceea ce privește terenul din spatele zidului, el este arareori parcurs de cineva- fiind efectiv un spaţiu mort. Din soluţiile participante, luate în ordinea punctajului obţinut atat din partea juriului cât și a publicului, primele trei locuri au fost ocupate de Vladimir Ionuţ Boc (locul I), Gheorghiu Petru (locul II) și firma Soare și Yokina (locul III). Toate cele trei variante au abordat integrarea esplanadei în cadrul orașului prin trasee fie ele turistice, peisagere sau cu rol de reprezentare. D e Livia Zaharia student arhitect www.flickr.com/ photos/43500498@N06/
Personal cred că proiectul câștigător este de apreciat dar locaţia are nevoie de mai mult decât o frumoasă amenajare peisagistică, are nevoie de elemente care să răspundă cerinţelor locuitorilor din zonă dar și locuitorilor orașului în general. De aceea indiferent de gradul de libertate pe nivel local, pentru a funcţiona ansamblul ar trebui conectat și cu spaţiul Pieţei Constituţiei, alimentînd astfel tot sistemul dezvoltat. Dacă ar fi să privim problema din punctul de vedere al întreţinerii efective a propunerii realizate, s-a dovedit prin uz că spaţiile verzi de mari dimensiuni, dacă nu sunt îngrijite periodic, cad foarte repede într-o stare de abandon. Pe de altă parte, un loc dat în folosinţă oamenilor, care își găsește rostul în rândul lor, poate contribui la un oraș mai bun. Iar în cele din urmă un astfel de oraș ne dorim cu toţii fiindcă avem nevoie, fie că știm sau nu, de un loc doar al nostru în care să cugetăm, să lucrăm, să ne bucurăm- pe scurt să trăim. Locul acela vrea și trebuie să se schimbe-în bine, sper. Întrebările sunt cine, cum și când îl va ajuta.
72 Bucureștiul meu drag