Page 1

Anul VI Nr. 75 - Mai 2011

Fondat de Mihai Aurel Ianoşel

Cititorii ziarului nostru îşi amintesc de un personaj pe care l-am criticat în termenii cei mai duri, cu vreo trei ani în urmă. Consider şi acum, că la acea vreme a meritat-o. Dar omul evoluează în decursul timpului. Unii mai repede, iar alţii mai lent. De dorit este ca acest fenomen să fie în sens pozitiv. Iar dacă cei din jur, lăsând patimile deoparte, nu recunosc sau se fac că nu văd acest lucru, e păcatul lor! Doresc să mă refer în continuare, la un fapt pe care personal consider că nu trebuie să-l ignorăm. Şi am să o iau cu începutul ... Mai marii care ne cârmuiesc şi ne hotărăsc destinele, din structurile judeţene şi centrale, şi-au întors faţa pentru câteva clipe şi înspre comunitatea noastră. S-au gândit să ne arunce un “oscior”. Adică, să finanţeze amenajarea unui cămin cultural. Sincer să fiu, mi-am dorit mult construirea unei “Case de cultură” noi, în Ciacova. Aceasta, dat fiind faptul că actuala clădire destinată acestui scop, este total improprie ca spaţiu, ca utilităţi şi ca amplasare. Am propus chiar ridicarea noii clădiri pe terenul aflat în proprietatea Primăriei, situat central pe str. Tudor Vladimirescu, în imediata vecinătate a Liceului (fosta tâmplărie). Prin achiziţionarea şi a unui imobil alăturat aflat în degradare (incluzând şi spaţiul de parcare foarte mare din stradă), se beneficia de câteva mii de metri pătraţi, suficienţi amenajării destinaţiei dorite. Dar n-am avut câştig de cauză! S-a decis în Consiliul Local cu majoritate de voturi, ca satul Petroman să beneficieze de această investiţie. S-a promis chiar, că în actualul mandat, toate căminele culturale de la sate vor fi reabilitate. Sper ca “robinetele” cu banii promişi în campania electorală, să se deschidă într-un final. Timp mai este ...

Dar să nu mă îndepărtez cu prezentarea unor detalii mai puţin importante, menţionând aici insistenţa (uneori enervantă) şi implicarea în reconstrucţia edificiului cultural, a unui om căruia cel puţin pentru aceasta, Petromanul trebuie să-i fie recunoscător. În timp ce unii dintre consilierii locali mergeau să ia lumină şi lecţii despre arta trădării de la “Mother Omida of Ciacova - city”, fiind preocupaţi doar de poziţia lor pe viitoarele liste electorale, ori se băteau cu cărămida pe piept cu ceea ce vor face, el a făcut! Nu proiecte, că nu le are pe astea. Le-au făcut alţii. Dar a bătut zile în şir la uşa primarului şi a deputatului din colegiul nostru, insistând şi cerând. Şi a obţinut. Ce dorea el şi comunitatea locală care l-a votat masiv. S-a inspirat probabil şi din motto-ul ziarului nostru, aflat pe manşeta primei pagini: “Cine vrea să rezolve o problemă caută soluţii, iar cine nu vrea, găseşte justificări!” Într-o recentă şedinţă extraordinară de Consiliu Local, s-a pus problema schimbării viceprimarului. Acelaşi personaj l-a apărat, ridicând un zid virtual în jurul acestuia. Era ca un leu în cuşcă. A pledat cum s-a priceput, pentru stabilitate. Şi a avut câştig de cauză. Are “sânge în instalaţie”! Şi îmi plac astfel de oameni. A avut tăria să afirme că atât mai marii politici de la judeţ cât şi preşedintele ţării, sunt unde sunt şi datorită votului lui şi al nostru, în general. Că toţi aceştia trebuie să ţină cont şi de regulile interne stabilite de noi şi nu să intervină doar atunci când le este interesul lor în joc. Şi din nou trebuie să recunosc că are perfectă dreptate. Vor încerca unii să mă combată, să-i minimalizeze contribuţia. Se vor întreba desigur, ce s-a întâmplat cu mine de laud un “adversar doctrinar” incomod. Tuturor le răspund că am procedat la fel şi în alte situaţii. Ziarul nostru este dovada în acest sens. Ochii minţii însă, trebuie să fie permanent deschişi. Să vadă, să judece şi să aprecieze corect şi imparţial. Şi să mai acceptăm că de regulă, majoritatea are dreptate. Îl voi combate şi în continuare când o va lua ... “pe arătură”. Vom avea şi opinii diferite. Fire vulcanică şi temperament coleric, uneori uită să-şi tragă frâna de mână şi intră în derapaj. Însă pentru strădania şi perseverenţa lui la care m-am referit mai sus, îi spun doar atât: Bravo ţie, Petrică Tabacu!

Întors recent de pe continentul american, am dat curs unor invitaţii venite din partea ciacovenilor trăitori acum în Germania. Într-un „turneu de forţă” le-am fost oaspete preţ de o săptămână, în perioada premergătoare Sărbătorii Paştelui. Mulţi nemţi ar dori să ne întindă o mână de ajutor, dar nu ştiu cum să o facă. Au încă rădăcini puternice în Ciacova. Aici îşi dorm somnul de veci, majoritatea înaintaşilor lor. Aici au încă rude şi prieteni. Au însă reţineri, considerându-ne (hai să o zicem pe-a dreaptă), parteneri neserioşi. Am fost nevoit să las privirea în jos, jenat, la argumentele prezentate. Nu doresc să intru în detalii. Nu-mi permite nici spaţiul editorial restrâns. Voi prezenta argumentele, celor ce mi le vor cere. Individual. Am intrat în zona fierbinte: perioada premergătoare campaniei electorale pentru alegerile locale. Orice afirmaţie, orice relatare, poate fi raportată la acest eveniment. Nu doresc să-i nivelez drumul niciunui competitor, dar nici nu vreau să-i pun piedici. Fiecare aleargă pe pista lui. Orice gest al meu, ar fi interpretat în fel şi chip de „cârcotaşii” care mă aşteaptă la cotitură. Nu vreau să le dau satisfacţie. Cu unii dintre ei, mă voi (re)întâlni pe „câmpul de bătălie”. În curând. Le-o promit încă de pe acum! S-a reţinut?! ...

Æ Pagină realizată de Mihai Aurel Ianoşel Æ


CETATEA CIACOVEI

Nemulţumirile crescânde care ne înconjoară în ultima vreme, ne fac să ne gândim tot mai mult cum şi unde am putea pleca. Şi când spun ”am putea pleca”, nu mă refer la o vacanţă de vis, ci la a trece hotarele ţării spre a ne găsi un loc de muncă de pe urma căruia să putem duce un trai decent. Atenţie: Un trai decent! Nimic extravagant. Recunosc că acest sentiment, de a lăsa totul în urmă şi de a începe o viaţă nouă acolo unde măcar să simţim ce înseamnă respectul, îl am şi eu de o vreme încoace. L-am mai avut atunci când mi-am părăsit ţara cu ceva vreme în urmă. Cât de bun a fost, e discutabil. Înainte de toate vreau să spun că am fost învăţată de bunii mei părinţi, că nici o muncă nu e ruşinoasă atâta timp cât o faci cinstit şi îi respecţi pe cei din jur. Am fost în ,,străinătate” pentru o perioadă de timp, lucrând în domeniul pe care îl exercit şi aici. Universitatea din Udine, căci în Italia am fost, are în cadrul său un departament de limbă şi literatură română. Am lucrat alături de oameni deosebiţi, care au încercat să mă facă să mă simt parte din acea ţară. Grea misiune! Vreau însă să împărtăşesc sentimentul meu şi celor care îşi doresc să facă acelaş pas. Să plece. Uşor nu este niciunde. E adevărat că ai posibilitatea unui câştig mai bun, dar înainte de plecare trebuie să ştii bine la ce te înhami. Nu e nici pe departe lapte şi miere. Nu e nici pe departe o vacanţă de vis. În orice domeniu ai lucra îţi trebuie timp să îţi câştigi respectul celor din jurul tău, care vrei nu vrei, te văd ca pe un român venit să câştige bani şi care, vrei nu vrei, te văd ca pe unul care lucrează pentru ei pe o sumă înjumătăţită, deşi face exact acelaş lucru, dacă nu şi mai mult. Asta cel puţin la început. E ca un miraj. Cam aşa este dincolo de hotarele ţării. De asemenea te izbeşti de o imagine pe care au creat-o ,,bunii” cetăţeni români înaintea ta. E ca un simbol pe care doar în timp îl poţi şterge. Ştim foarte bine că ambiţia şi o bună

PAGINA 2

pregătire te pot face un câştigător, dar mai trebuie să ştim că plecând pe orbecăite riscăm să nu mai vedem nici măcar drumul spre casă. Mulţi dintre români pleacă şi duc acolo o viaţă de calvar, neavând curajul să recunoască statutul de ,,nimeni” pe care şi-l asumă. Îmi amintesc că uneori aveam senzaţia că nu-mi găsesc suficent aer să-l respir, datorită dorului (sentiment intraductibil în altă limbă), pentru fiul meu şi pentru părinţii mei. Îmi lipseau mult şi prietenii de-acasă. Aveam impresia că siguranţa pământului din ţară nu se regăseşte în acele locuri minunate dar nealiniate realităţii mele. Important este să conştientizăm cât de uşor şi uneori cât de greu este să păşeşti pe meleaguri străine. Aici, în ţară, parcă orice cădere poate fi amortizată mai uşor deoarece se întind spre tine mâinile celor dragi. Acolo, în depărtări, mâinile se întind de cele mai multe ori să te împingă mai adânc. După revenirea în ţară nu credeam că vreodată o să-mi mai doresc să o părăsesc. Din păcate însă, acum mă încearcă paşii din nou spre alte tărâmuri, deşi aşa cum am relatat, nu mi-a fost uşor. Mi-e mai greu însă, să văd lipsa de respect care se răsfrânge asupra multora dintre noi, în ţara care ne dă şi identitatea de români. Îmi este greu să mă desprind, dar parcă limitele au fost deja depăşite. Ne este greu să fim mereu mingea de ping-pong a celor ,,din afară” , dar ne este şi mai greu să fim bătaia de joc permanentă a unora care ne privesc de sus şi au impresia că sunt de neînlocuit. Există însă şi oameni cu demnitate. Unii (din păcate) şi-o pierd mai ales când ajung vremelnic pe o treaptă superioară şi uită de unde au plecat. E greu printre străini, dar cu toate acestea foarte mulţi aleg drumul pribegiei pentru un trai decent. Românul nu vrea lux, vrea strictul necesar pe care din păcate nu-l mai regăseşte în ţara în care s-a născut, a copilărit, trăieşte şi unde cu siguranţă voia să îşi găsească liniştit, sfârşitul. Ce ne aşteaptă ,,dincolo”? E o loterie! Lozul poate fi câştigător sau ... nu. Dar cel puţin există o şansă. Ce ne aşteaptă însă aici? Răspundeţi voi, cititori ai acestor rânduri! ...

- Prof. Simona Perian -

Dând curs unei invitaţii justificate adresată de dl. primar, ca şi consilierii locali să vină cu sugestii şi iniţiative pentru îmbunătăţirea activităţii Primăriei cât şi a imaginii acesteia, în şedinţa de Consiliu Local din 14.04.2011 am prezentat ca şi în alte situaţii anterioare, un set de propuneri (vezi alăturat în facsimil). Solicitam printre altele: A. - Întocmirea unei situaţii cuprinzând toate spaţiile închiriate, aflate în patrimoniul Primăriei. - Menţionarea beneficiarului contractului de închiriere, cu precizarea termenului de expirare a contractului şi cuantumul lunar al chiriei. - Dacă sunt întârzieri de plată a chiriei. - Măsuri luate pentru intrarea în normalitate. B. - Prezentarea lunară la şedinţele de Consiliu Local, a unei situaţii cuprinzând sumele încasate la buget din taxe şi impozite. - Cheltuieli efectuate, cu prezentarea documentelor justificative. - Sume intrate în gestiunea Primăriei, provenite din alte surse. C. - Alte măsuri: - Inscripţionarea autoturismelor Primăriei cu autocolante reprezentând denumirea şi adresa instituţiei. - Redactarea diplomei de “Cetăţean de Onoare” d-nei prof. Ana Nemetz Schauberger (după ... doi ani de la validare în Consiliul Local). - Montarea unui panou luminos pe faţada Sălii de sport cu denumirea acesteia, aprobată în şedinţa de Consiliu Local (de un an). - Instalarea pe Monumentul Eroilor din Ciacova şi Petroman a unor vulturi din bronz specifici unor astfel de monumente. - Instalarea pe turnul medieval (Cula), a unui catarg cu cele două drapele: european şi naţional. Notă: Au fost stabilite termene de ducere la îndeplinire, iar în cadrul şedinţei au fost luate şi angajamente de realizare. Despre toate acestea, vă vom ţine la curent în numerele următoare ale ziarului nostru. Deasemeni vom prezenta şi alte inţiative ale consilierilor locali cât şi implicarea lor în realizarea acestora. Consilier local, Ianoşel Mihai Aurel


CETATEA CIACOVEI

PAGINA 3

Încă în anul 1903, Josef Brandeisz a elaborat un plan de canalizare pentru Ciacova. Ploile de vară făceau drumurile în localitate, noroioase şi greu practicabile. Pentru un oraş de târg cu trafic intens, reprezenta un impediment de seamă. Şanţurile ce mai existau până în zilele noastre pe majoritatea strazilor din Ciacova, sunt executate după planul de canalizare al arhitectului Josef Brandeisz. În etate fiind, acesta a fost întrebat cu privire la activitatea sa variată. Cu ce se deosebesc criteriile de bază la construcţia edificiilor civile faţă de cele sacrale. Arhitecul şi-a formulat raspunsul: “Arhitectura are omul ca scop, sens şi unitate. La edificiile sacrale menirea unică este Preamărirea Creatorului!” Josef Brandeisz a decedat în anul 1920, activitatea şi tradiţia familiei fiind susţinută mai departe de fiul lui, Franz şi de ginerele său Ştefan Walter. Fiul, Franz Brandeisz, a conceput şi a executat în anul 1924 Monumentul Eroilor primului război mondial, din faţa clădirii Primăriei. În cele din urmă şi-a mutat activitatea profesională la Bucureşti, lucrând ca arhitect la realizarea Palatului Regal. Ginerele, Ştefan Walter, a fost arhitectul ştrandului de lângă turnul medieval (cula). Proiectul a fost executat în 1935 şi a fost o atracţie cu un şarm şi un farmec deosebit. Anturajul bazinului cu apă amenajat cu o plajă cu nisip, cu boscheţi de bambuşi, cu pini ornamentali, paturi de plajă, fântâni arteziene, jocuri de apă, un pârâiaş artificial de munte, sunt numai unele atribute de preţuit ale acestei oaze de recreere. Copiii şi tineretul din toată zona veneau vara să se distreze aici, să înoate, să joace ping-pong, volei-bal, sau doar să se bronzeze la soare ascultând muzică decentă la difuzoare. După amiaza veneau şi adulţii în număr mare, pentru a se delecta şi a se reface după orele de serviciu sau munca câmpului. Pe cât de salutar era ştrandul pentru Ciacova, trebue menţionată ideea nefastă ca turnulul (cula) să devină în prezent adăpostul bazinului cu apă. Montarea unui rezervor de 60 m³, corespunde unei incărcări statice suplimentare de peste 60 t. Folosirea acestei construcţii medievale ca turn de apă, este un anacronism şi un fapt neprofesionist şi amatoricesc. Astăzi turnurile de apă sunt înlocuite cu rezervoare de nivel redus în combinaţie cu pompe performante. Franz Xaver Brandeisz a murit in anul 1894 la Vârşeţ - Serbia. Biserica din acest oraş şi toate bisericile şi edificiile ridicate de persoanele care poartă numele de Brandeisz, duc mai departe vestigiile acestei dinastii de arhitecţi, care sunt şi trebuie să rămână veşnic, o fală pentru Ciacova şi locuitorii ei de azi şi dintotdeauna. Schimbarea de stil architectonic la bisericile catolice din Banat la care au contribuit activ arhitecţii Brandeisz, s-a petrecut de fapt în întreaga Europă. Arta gotică a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai mari creații ale geniului uman. Monumente de acest gen în stilul neogotic, se găsesc peste tot unde este nevoie de o atmosferă solemnă, maiestuoasă, ceremonială sau sacră. Capodopere monumentale cum sunt, de ex. Palatul Westminster din Londra, Parlamentul Maghiar (Orságház) din Budapesta şi Palatul bastion al dinastiei Hohenzollern din Hechingen-Germania, locul de naştere al Regelui Carol I al României, sunt şi astăzi dovezi ale acestui stil arhitectonic impunător. (sfârşit)

Ing. Alexander Oprendek München - Germania

N.R. Redacţia ziarului nostru aduce mulţumiri d-lui ing. Alexander Oprendek, pentru strădania domniei sale de a scoate la lumină unele date şi informaţii menite să contribuie la o cunoaştere mai profundă a trecutului glorios al localităţii noastre. A oamenilor trecuţi în „lumea umbrelor”, care au făcut şi fac cinste acestor locuri dragi fiecăruia dintre noi. A faptelor ce ar trebui să fie pildă şi îndemn de a fi urmate, din respectul şi recunoştinţa datorate lor.

D-na Aliman (Dobroczky) Iudita s-a născut în anul 1937 la Lugoj, într-o familie mixtă. Tatăl polonez iar mama unguroaică. Aici urmează cursurile şcolare, absolvind în anul 1955, Şcoala pedagogică (11 clase) secţia maghiară. Este repartizată ca profesor suplinitor la ciclul II al Şcolii maghiare din Ciacova, care funcţiona în actuala clădire administrativă a Căminului de bătrâni (vis-a-vis de Biserica catolică). Se căsătoreşte în 1956 cu Hodrea Carol - tehnician veterinar. Divorţează de acesta după 7 ani. Împreună au o fiică, în prezent ingineră la „Spumotim” SA Timişoara. Se recăsătoreşte în anul 1974. În anul şcolar 1957-1958 îşi desfăşoară activitatea ca pedagog la Liceul Agricol Ciacova, după care până la pensionare - în anul 1992 - a fost învăţătoare la Liceul Teoretic din Ciacova. O bună parte din cei peste 30 de ani de muncă la catedră, a îndeplinit în paralelel şi funcţia de director al Căminului cultural din Ciacova. A colaborat foarte bine cu dl. Ion Giotină, responsabil cultural pe comună „un om ce pare arogant, dar cu un suflet şi caracter deosebit”. Împreună au organizat activitatea culturală. Spectacole cu echipa de teatru, echipă de dansuri şi corul comunei. Atunci erau echipe de teatru român, maghiar şi german. Oamenii erau mai buni, mai apropiaţi, prieteni într-un cuvânt. O bună perioadă a fost şi bibliotecară, având în gestiune câteva mii de cărţi. Tinerii erau dornici de lectură. Nu erau computere şi internet. Localitatea era mult mai îngrijită ca acum şi parcă mult mai plină de ... viaţă. După pensionare a vizitat mai multe ţări. A dorit să se stabilească în Florida - SUA la o soră. După un an a revenit acasă. A vizitat marile muzee din Europa. Ore în şir ar putea povesti despre cele văzute. Din Olanda s-a întors cu dragostea pentru lalele. Curtea casei îi este de atunci, plină cu lalele. În anul 1993, la numai 57 de ani, soţul Aliman Vladimir păşeşte în eternitate. Este şi acum foarte afectată de lipsa şi sprijinul acestuia.

Se mândreşte cu faptul că a făcut parte dintr-un colectiv de cadre didactice care au pus pasiunea şi dragostea pentru menirea lor, mai presus de interesele materiale. Şcoala ciacoveană a avut renume, fiind apreciată la superlativ în perioada în care era condusă de dir. prof. Petcu Trifu şi dir. prof. Dogendorf Nicolae, dascăli de excepţie. Are foşti elevi răspândiţi pe 4 continente. Mulţi dintre ei profesori, ingineri, jurişti, sau buni meseriaşi. Dintre cei rămaşi acasă, ţine să menţioneze în mod deosebit pe: prof. Peiovici Miriana, prof. Ghera Dacian Răzvan, prof. Seculici Bogdan şi dr. Neamţu (Tudor) Manuela, Musteţiu Lavinia şi Maier Ioan. Refuză să vorbească despre şcoala de azi. Rămâne cu nostalgia vremurilor când profesorii erau respectaţi şi apreciaţi de elevi şi de părinţii acestora. De perioada în care elevii salutau oamenii pe stradă. De perioada în care ţinuta, comportamentul şi vocabularul elevilor, erau decente, degajând o bună creştere.


CETATEA CIACOVEI

PAGINA 4

În ultima perioadă, efectivul Poliţiei oraşului Ciacova a desfăşurat activităţi specifice pentru depistarea persoanelor care încalcă Legea privind fondul piscicol. Astfel, recent au fost depistate două persoane care pescuiau în râul Timiş pe raza localităţii Cebza, deşi în această perioadă pescuitul este prohibit. Fapta celor doi constituie infracţiune, fiind prevăzută de art. 64 din OUG 23/2008, modificată prin Legea 219/2010 şi pedepsită cu amendă între 6.000 - 10.000 lei. Deasemeni persoanelor vinovte de comiterea faptei, li se interzice dreptul de a pescui pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 3 ani. Dorim să vă prezentăm în continuare un caz mai deosebit, ce a avut loc pe raza noastră de competenţă: Un cetăţean aflat sub influenţa băuturilor alcoolice a fost muşcat de câinele concubinei. A chemat în ajutor un vecin aflat deasemeni în stare de ebrietate, solicitându-i să omoare câinele cu un topor. Fapta fiind comisă, autorul va răspunde penal conform prevederilor art. 6 pct. 2 din Legea 205/2004 modificată prin Legea 9/2008. Adresăm pe această cale recomandarea către proprietarii de animale, de a nu le lăsa nesupravegheate. Acestea, ajunse libere pe câmp pot produce pagube culturilor agricole sau pot fi furate. Poliţia oraşului Ciacova poate fi contactată la sediu, tel: 0256 399250 sau la telefonul patrulei de serviciu, tel: 0752 654999. Şeful Poliţiei,

Inspector de poliţie Pălăduţă Victor

Recent am intrat în posesia noii organigrame de funcţionare a Primăriei oraşului Ciacova. V-o prezentăm mai sus (grafic), în premieră absolută.

Receptivă la critica din nr. 73 a ziarului nostru, conducerea Primăriei a luat hotărârea demarării lucrărilor de executare în regie proprie a lucrărilor de amenajare a unei toalete corespunzătoare din punct de vedere uman şi sanitar, în imediata vecinătate a frumosului parc cu care a fost binecuvântată comunitatea noastră. Sensibili la orice fapte (pozitive sau negative), care se petrec în jurul nostru, nu putem rămâne ... insensibili. Aşadar, felicitări!

Cabinetul privat de avocatură „Jurjovan Octavian” din Pancevo Serbia, oferă consultanţă juridică persoanelor din România angrenate în litigii civile sau penale pe teritoriul ţării vecine. Informaţii la tel. 00381-6322256

De mai bine de un an încoace, reţeaua de distribuţie a apei în oraşul nostru a fost preluată şi administrată de Aquatim SA. Calitatea apei nu s-a schimbat, în schimb s-au majorat simţitor sumele încasate de la consumatori. De ani de zile la intersecţiile străzilor Bistriţa şi Gh. Doja, căminul vanelor de închidere a apei este inundat până la nivelul solului. Capacul de protecţie cândva existent, este de multă vreme sustras şi predat la ... fier vechi. Pericolul paşte îndeosebi copiii ce se joacă în stradă. Ca să nu mai amintim aici, de pericolul ce-l reprezintă şi pentru traficul auto ce se desfăşoară în zonă. Noi tragem un semnal de alarmă. Atâta putem! Sperăm să ne audă cineva şi să intervină. Poate chiar dl. primar care trece zilnic pe lângă locul cu pricina, în drum spre casa părintească.

„ Muţii noştri aur poartă,

Noi cerşim din poartă-n poartă ...”

În prima zi după Sărbătoarea Paştelui, viceprimarul Dacian Ghera era abătut şi mâhnit. A dat „o raită” prin zona centrală şi în parcul aflat în faza finală a amenajărilor. A constatat că atât la fântâna arteziană din Piaţă cât şi în parc, instalaţiile de apă au fost vandalizate de persoane (ne este greu să-i numim oameni), care n-au nici cel mai elementar respect pentru semenii lor. Acest gest se adaugă altuia reprobabil, de a turna detergent de vase în bazinul fântânii, pentru a produce spumă, aducând-o în stare de nefuncţionare. Şi tot indivizi cu probleme grave de ... echilibru mental, se dedau la distrugerea burlanelor ori spargerea geamurilor, la imobilele în care locuiesc persoane în vârstă. Aşadar, revolta viceprimarului este şi revolta noastră. A celor care vedem cât de greu şi cu cât efort financiar se realizează unele lucruri pentru comunitate şi cu câtă uşurinţă îşi bat joc de toate acestea, o mână de netrebnici.

Un partid politic a pregătit „pomeni electorale” de Paşte, pentru nevoiaşi. Tânăra conducere locală a fost inspirată, însuşindu-şi bucatele primite de la judeţ. Vă voi ţine la curent cu astfel de aspecte! „ Lupul singuratic” Întraga colecţie a ziarului poate fi lecturată pe internet în format PDF color, în fişierul „Cetatea Ciacovei” subfişier „Arhivă”, la adresa: www.ianosel.com

Prezenta ediţie a ziarului, a fost sponsorizată parţial de dl. ing. Mîrzoca Marius.

Frunză verde de urzici, noi avem salarii mari Foaie verde de dudău, noi o ducem tot mai bine!

Ziarul „CETATEA CIACOVEI” este înregistrat în Catalogul Internaţional al Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris, Franţa şi la Biblioteca Naţională a României, având codul de identificare internaţională: ISSN 1843 - 7435.

Cetatea Ciacovei nr.75  

Ziar independent al ciacovenilor de pretutindeni

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you