Page 1

Anul III Nr. 46 - Decembrie 2008

INTERNET:

www.ianosel.com Coordonator:

Mihai Aurel Ianoşel

E noaptea de Crăciun, când nici vântul nu se mai aude. Din înălţimea înstelată coboară pe fulgi de zăpadă, Îngerul Crăciunului. Aduce cu el daruri pentru copii. Dintr-o privire le citeşte şi le cântăreşte sufletul, după care scoate din desagă darul hărăzit de Dumnezeu pentru fiecare. La toţi le-a lăsat daruri pe potriva lor. Unora înţelepciune, altora bucurie, iar altora hărnicie, isteţime, cumpătare, milă, smerenie, nădejde şi multe altele. A intrat şi într-o casă ţărănească. Într-un pătuţ dormea adânc un băieţel. Avea fruntea înaltă, peste care se revărsau bucle negre. Lumina palidă a lunii ce bătea în fereastră îi scălda chipul alb şi fraged ca floarea de cireş. L-a privit încurcat. A vrut să-i cântărească sufletul dar n-a putut. Sufletul lui era mult prea mare, făcând îngerul să tresară. A îngenunchiat lângă pătuţul copilului şi i-a aşezat darul pe frunte. L-a binecuvântat de trei ori şi cu vocea stinsă i-a citit cuvântul lui Dumnezeu. „Ştiu cât de mare este sufletul tău, ştiu că în el va încăpea o lume întreagă şi că în el vei vrea să cuprinzi chiar nemărginimea Mea. Ştiu că vei iubi ca nimeni altul neamul din care te-ai născut, că vei iubi toate frumuseţile făcute de Mine, că vei iubi râul, ramul şi vei iubi biserica Mea. Ştiu că mă vei iubi pe Mine. Pentru toate acestea, ţie îţi dăruiesc suferinţa. Întreaga ta viaţă va fi muiată în durere şi lacrimi. Cei mai apropiaţi ţie îţi vor da să bei la greu, venin şi otravă. Răni nevindecate vei purta în suflet, mereu!”. Îngerul s-a oprit o clipă, a suspinat şi a mai rostit: „Dar din această suferinţă va creşte un tânăr mândru şi falnic ce va arde în inima sa toate dorurile şi durerile neamului său. Va fi un voievod peste veacuri şi lumina neamului său!” S-a aplecat apoi sărutându-l pe frunte, după care s-a înălţat din nou la ceruri. Copilul acela era ... Mihai Eminescu. Într-un registru al membrilor „Junimii”, Eminescu însuşi şi-a trecut data naşterii ca fiind 20 decembrie 1849, iar în documentele gimnaziului din Cernăuţi unde a studiat este trecută data de 14 decembrie 1849. În dosarul cu note despre botezuri din arhiva Bisericii Uspenia (Domnească) din Botoşani, data naşterii este trecută ca fiind „15 ghenarie 1850”, iar a botezului la data de 21 în aceeaşi lună. În această perioadă se împlinesc aşadar 159 de ani ani de la naşterea ”luceafărului poeziei româneşti”. În semn de omagiu adus memoriei sale, am redat cele de mai sus cu regretul de a nu vă putea preciza autorul. Le-am găsit consemnate într-un caiet îngălbenit de vreme, din perioada copilăriei mele ... .

Coordonatorul publicaţiei

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie (fragment)

de M. Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deşi moare valul, Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăţie Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!


Pagina 2

O

parte a rădăcinilor arborelui meu genealogic, îşi trag seva din vatra satului Obad. Aici îşi dorm somnul de veci, toţi înaintaşii mei din partea tatălui. Am rămas ataşat sufleteşte de vârstnicii satului, cărora le deschid uşa de fiecare dată cu satisfacţia revederii. Se bucură când le trec pragul casei şi de fiecare dată ne întoarcem în timp … Unul dintre aceştia este şi “uica” Roman Beleuţă. La cei 80 de ani (ce-i va împlini pe 3 martie viitor), este nelipsit în fiecare duminică de la Biserică, unde sprijină activitatea lăcaşului de cult din postura de epitrop. Locuieşte într-o casă modestă alături de soţia Lenuţa. Împreună au avut un băiat şi o fată. Băiatul s-a prăpădit în primăvara acestui an, iar fata e măritată la “oraş”. Are o nepoată căsătorită în Belgia, de profesie stomatolog. S-a însurat la 19 ani. Aşa era obiceiul acelor vremuri. A plecat apoi în armată la minele de la Anina unde a scăpat ca prin minune în urma unui grav accident. Avere nu a avut niciodată. Împreună cu socrii, a deţinut 15 hectare de pământ. I s-a restituit după Revoluţie, dar nevoile l-au determinat să-l vândă cu ani în urmă. Nu s-a ales cu mare lucru. Între majoritatea populaţiei de etnie română a satului Obad erau diferite legături de rudenie. Jumătate din locuitori erau de etnie germană. Erau oameni foarte harnici şi buni gospodari. Străzile erau îngrijite, cu flori în faţa caselor, existând un cult pentru tot ceea ce defineşte noţiunea de “ordine”. De vreo 30 de ani încoace, a început exodul nemţilor spre Germania. În casele lor au venit treptat familii de bihoreni, bistriţeni, moldoveni şi sălăjeni. Viaţa spirituală era foarte intensă. “Casa Naţională” îşi avea sediul în actuala Casă parohială. “Căminul cultural” a fost construit în anul 1951 pe locul unde anterior a funcţionat Primăria comunei Obad. Periodic (îndeosebi de sărbătorile religioase), se organizau baluri cu participarea tinerilor dar şi a celor de vârsta a doua. Acestea erau deschise de un program artistic prezentat de echipe de teatru, dansuri şi cor. Căluşerii din Obad erau recunoscuţi în toată zona. Corul satului şi împlicit al Bisericii, era compus din 25 de corişti (pe 4 voci), condus de Cioară Petru şi mai apoi de învăţătorul Ştefi Ioan.

Cetatea Ciacovei

Ruga reprezenta în sat, un eveniment aparte. Se ieşea pe străzi cu căruţe special pregătite pentru sărbătoare, trase de cai împodobiţi cu “cilimuri”. În acestea erau plimbaţi “goştii” veniţi din alte localităţi, iar sărbătoarea ţinea câte trei zile. “Jocul” era organizat în curtea Bisericii şi mai apoi în curtea Căminului, unde locuitorii satului în majoritate mergeau îmbrăcaţi în costume populare.

Formaţia de căluşari a satului Obad. Al patrulea din stânga pe rândul al doilea – (x) Roman Beleuţă.

Crăciunul reprezenta deasemeni o sărbătoare aparte. În Ajun, grupuri de colindători şi corul satului treceau pe la casele oamenilor, colindându-le. Deplasarea se făcea uneori cu sănii trase de cai. Iernile acelor vremuri erau mai geroase şi cu multă zăpadă. Cetăţenii comunităţii (în funcţie de naţionalitate), aparţineau celor două religii creştine: ortodocşi şi catolici. Alte confesiuni religioase nu existau în Obad. În prezent ( din cele peste 500 de suflete), din populaţia băştinaşă mai locuiesc în sat doar 21 de persoane, majoritatea de vârsta a treia şi doar o singură … nemţoaică.

La Rugă. De la stânga la dreapta: Şoşdean Caranfila, Şoşdean Petru, Şoşdean Nicolae, Beleuţă Roman şi Beleuţă Elena.

În numerele viitoare, vom continua cu prezentarea altor aspecte din trecutul comunităţii noastre. Unele dintre acestea ar trebui (poate), să reprezinte o pildă pentru generaţiile de acum şi cele viitoare … . MIHAI AUREL IANOŞEL


Pagina 3

Finalul acesta de an, cu tihna sau agitaţia cu care ne pregătim fiecare să întâmpinăm Naşterea Domnului, a adus cu sine neaşteptat şi mult prea devreme, o veste foarte tristă în inimile celor care în ultimele aproape două decenii au urmat cursurile gimnaziului din Ciacova: duminică 14 decembrie, a încetat din viaţă la vârsta de 66 de ani, domnul profesor Ştefan Weinschrott ... . N-am să abuzez de metafore sau de alte „înflorituri”, pe care domnul profesor nu le agrea, nu vreau şi nici nu pot să fiu formal în rândurile de mai jos, îmi permit însă să scriu despre domnul Weinschrott aşa cum a fost şi cum va rămâne mereu în sufletele celor care l-am cunoscut, apreciat şi admirat, deopotrivă. Domnul Ştefan Weinschrott a fost şi ca om şi ca profesor, deosebit. Nu o spun doar eu, o afirmă cu tărie şi sinceritate toţi cei care au avut prilejul să îl cunoască. Născut în anul 1942 la Bacova, jud. Timiş, urmează şcoala primară şi gimnaziul din localitate şi, după absolvirea liceului la Lipova, jud. Arad, urmează cursurile Facultăţii de Matematică în cadrul Universităţii din Timişoara. S-a căsătorit în anul 1965 cu doamna Voichiţa Mioc din Macedonia - absolventă în anul 1964 a Liceului din Ciacova - cea care îi va fi alături până în ultima clipă. Se stabileşte la Ciacova în anul 1990, funcţionând ca profesor la Liceul Teoretic până la pensionare, în anul 2000. Ca elev, am avut şansa să îl cunosc mai bine în această ipostază. A fost un profesionist desăvârşit. Foarte bine pregătit în domeniul matematicii, calculat şi meticulos, avea acea rigurozitate specific germană de a duce la bunsfârşit orice lucru început. Extrem de punctual şi de o corectitudine proverbială, poseda un tact pedagogic desăvârşit, o adevărată chemare pentru profesia de dascăl, pe care a îndeplinit-o cu pricepere şi conştiinciozitate exemplare, în slujba elevilor ciacoveni, până la sfârşitul vieţii.

Cetatea Ciacovei

Modest şi mereu calm, sobru dar cald cu elevii săi, l-am admirat întotdeauna pentru dăruirea cu care îşi ţinea orele, astfel că la final, plecam întotdeauna cu lecţia învăţată din clasă. Foarte mulţi din cei care absolvind gimnaziul la Ciacova după ’90, au urmat o carieră în domeniul ştiinţelor exacte, îi datorează cu siguranţă ceva din ceea ce sunt, profesorului Weinschrott! De altfel, domnul profesor a ştiut să sădească elevilor pe care i-a avut un bagaj solid de cunoştinţe de bază în domeniul matematicii, indispensabile în orice carieră ar fi urmat. Ştia să impună respect prin simpla-i prezenţă, avea mult bun simţ, vorbea rar şi apăsat ca un bănăţean adevărat, iar întotdeauna când era satisfăcut că găsisem soluţia corectă la vreo problemă dificilă de geometrie, ridica instinctiv sprânceana stângă. Era un semn bun acesta, fără îndoială, pentru elevul ce se afla la răspuns. Profesor de modă veche în sensul cel mai bun al cuvântului, mereu elegant şi distins, provoca bucuria şi respectul celor pe care îi întâlnea atunci când venea cu treburi în centru, fiind întâmpinat cu invariabilul salut: - „Cu stimă, domnule profesor!” Le merita cu prisosinţă! Avea, de asemenea un bun simţ al umorului, era hâtru chiar, uneori, dar întotdeuna gata să te binedispună cu o vorbă bună. Prin dispariţia sa, şcoala ciacoveană pierde un foarte bun specialist, un exponent al unei generaţii din ce în ce mai reduse numeric, de dascăli legaţi şi sentimental, nu doar profesional, de Ciacova şi de tot ce înseamnă ea. Oraşul Ciacova a pierdut un om de aleasă omenie, un model pentru cei tineri prin comportamentul său, cum din ce în ce mai rar întâlnim în zilele noastre. Personal, îl consider pe domnul Ştefan Weinschrott, ca fiind printre cei mai buni profesori pe care i-am avut, la toate nivelele la care am studiat. Adio, domnule profesor Weinschrott! Dumnezeu să vă odihnească în pace!

BOGDAN SECULICI


Menirea unei publicaţii locale este de a prezenta cititorilor săi şi unele aspecte negative din cadrul comunităţii, care trebuiesc prevenite sau remediate de cei îndreptăţiţi să o facă. Am procedat astfel şi în ediţiile noastre din 15.04. şi respectiv 30.04.2008, când am prezentat modul ilegal în care a fost organizată o „licitaţie secretă” pentru închirierea preferenţială a ştrandului din Ciacova. Ca şi în alte situaţii relatate anterior, iată că în final s-a dovedit că şi de această dată, tot noi suntem cei care am avut dreptate. Spaţiul redus nu ne permite să detaliem cazul, rezumându-ne doar la a vă informa că pentru abuzul comis la acea vreme, Primăria Ciacova a fost acţionată în instanţă solicitându-se anularea licitaţiei. Procesul a durat aproape zece luni. Prin Sentinţa civilă nr. 1046/CA/9.12.2008 pronunţată în şedinţa publică din 9.12.2008 în dosarul nr. 4050/30/2008 aflat pe rol la Tribunalul Timiş, INSTANŢA DE JUDECATĂ HOTĂRĂŞTE: „Admite acţiunea formulată de reclamanţii IVAN LAVINIA BEATRICE şi POPA CRISTIAN DORIAN împotriva pârâţilor: Consiliul Local Ciacova, Primăria Ciacova şi Oncică Adrian Ştefan. Dispune anularea licitaţiei şi a procesului verbal de licitaţie din 15.04.2008 încheiat de Primăria oraş Ciacova sub nr. 1528/15.04.2008 cu privire la închirierea ştrandului situat în localitatea Ciacova”.

Încă din vara anului curent, au început lucrările de restaurare a celei mai vechi biserici din Ciacova – Biserica ortodoxă sârbă. Valoarea lucrării depăşeşte 1.300.000 lei (13 miliarde lei vechi) şi este suportată de Ministerul Culturii. În paralel se execută lucrări interioare şi exterioare la Biserica ortodoxă română. Vom reveni cu amănunte în numerele viitoare. Ziarul „Cetatea Ciacovei” este înregistrat în Catalogul Internaţional al Publicaţiilor Periodice editat de Centrul Internaţional ISSN din Paris Franţa şi la Biblioteca Naţională a României, având codul de identificare internaţională: ISSN 1843 - 7435


Cetatea Ciacovei nr.46  

Ziar independent al ciacovenilor de pretutindeni

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you