Page 1

Preţ: 2,5 lei

Ediţia în limba română, nr. 65 – 17 august 2009

Pachet România liberă + Book Review

Se distribuie numai împreună cu ziarul România liberă.

JON KRAUSE

După potop de Timothy Egan

ZEITOUN de Dave Eggers. Ilustrată. 351 pag. McSweeney’s Books. 24 $

Imaginaţi-vi-l pe Charles Dickens înfrânându-şi sentimentalismul dar folosindu-şi simţul de observaţie jurnalistic pentru a explora oraşul New Orleans după uraganul Katrina. Ar da peste mânie şi patos. O fabulă întunecată, poate. Personajele sale negative ar fi diabolice şi incompetente, chiar şi în lipsa unui „Domn Dezastru“. În cele din urmă, nu s-ar

putea abţine; indignarea lui ar sufoca povestea. În Zeitoun, ceea ce descoperă Dave Eggers în noroiul lăsat de Katrina este povestea bogată a unei familii. Spunând această poveste, el loveşte cu mai multă precizie la ţintă decât cei care au atacat deja marile teme şi marile personaje ale acestui dezastru. Cartea lui este Continuare în pagina 6

ERICA WAGNER DESPRE THIS IS HOW DE M. J. HYLAND PAGINA 5

|

ROXANA ROBINSON DESPRE NOUL ROMAN AL LUI RICHARD RUSSO PAGINA 7


Editorial

17 august 2009

7

10

Ficţiune 5

11

THE MATCH KING: Ivar Kreuger, the Financial Genius Behind a Century of Wall Street Scandals de Frank Partnoy Recenzie de Felix Salmon

16

CRONICA DE NONFICŢIUNE BLOGGERS ON THE BUS:

THIS IS HOW

de M. J. Hyland Recenzie de Erica Wagner 7

24

How the Internet Changed Politics and the Press de Eric Boehlert

THAT OLD CAPE MAGIC

de Richard Russo Recenzie de Roxana Robinson 8

FINDING OZ: How L Frank Baum

Discovered the Great American Story de Evan I. Schwartz

FAR NORTH

de Marcel Theroux Recenzie de Jeff VanderMeer 8

SOLDIERS OF FORTUNE: A History of the Mercenary in Modern Warfare de Tony Geraghty

FOUR FREEDOMS

de John Crowley Recenzie de Max Byrd 10

IN THE SANCTUARY OF OUTCASTS:

A Memoir de Neil White Recenzii de Tara McKelvey

TO HEAVEN BY WATER

de Justin Cartwright Recenzie de David Gates 17

RIGHT OF THIRST

18

17

THE INGENIOUS EDGAR JONES

18

THE STATE OF JONES:

The Small Southern County That Seceded From the Confederacy de Sally Jenkins and John Stauffer Recenzie de David S Reynolds

de Elizabeth Garner Recenzie de M. T. Anderson 19

GERMANY 1945: From War to Peace

de Richard Bessel Recenzie de Brian Ladd

de Frank Huyler Recenzie de Robert Hanks

ROMANE POLIŢISTE

Recenzii de Marilyn Stasio

Timothy Egan a fost mereu interesat, declară el, de „coliziunea dintre natură şi aroganţă“, ceea ce nu e tocmai o surpriză. Egan (fost reporter la Times care acum scrie rubrica Outpost de pe NYTimes.com) a câştigat National Book Award în 2006 pentru The Worst Hard Time, relatarea sa despre cei care au trecut prin devastatoarele furtuni de praf din anii 1930 din Midwest. Respectiva carte explica modul în care simpla natură umană poate amplifica dezastrele naturale – o lecţie reiterată în Zeitoun, relatarea lui Dave Eggers despre uraganul Katrina, pe care Egan o recenzează în articolul de pe coperta numărului de faţă. „În Zeitoun“, spunea Egan într-un e-mail recent, „se întâlnesc furtuna perfectă şi nadirul eşecurilor umane: o combinaţie parcă anume făcută pentru pana unui mare scriitor. Am fost la New Orleans în zilele sale bune de dinaintea uraganului şi păstrez amintiri dragi ale atmosferei vibrante şi plăcerilor savurate pe îndelete. Singura comparaţie pe care o pot găsi evenimentelor de acolo de după Katrina este perioada în care eram la Los Angeles, scriind despre revoltele din 1992 ce au urmat verdictului în cazul Rodney King. Ceea ce îmi amintesc de atunci este senzaţia de ameninţare şi de neajutorare şi – în mijlocul acelei perioade întunecate – mici acte de politeţe ale oamenilor obişnuiţi. În prima săptămână de după Katrina, am petrecut ceva timp alături de locuitorii refugiaţi din New Orleans care erau găzduiţi temporar la o bază militară din Utah. Arătau ca şi cum ar fi aterizat pe Marte, străini într-o ţară străină, întrebându-se dacă se vor mai putea vreodată întoarce acasă“. Editorii

Eseu Nonficţiune 1

ZEITOUN

de Dave Eggers Recenzie de Timothy Egan 4

THE SNAKEHEAD:

An Epic Tale of the Chinatown Underworld and the American Dream de Patrick Radden Keefe Recenzie de Samuel G. Freedman 11

Rasă şi diversitate în epoca Obama de Orlando Patterson

Articole & Bestselleruri 14

Cărţi pentru copii

20

Bestselleruri cărţi pentru copii

21

Bestselleruri ediţii cartonate

21

Selecţia editorilor

21

TBR: Din culise

PODCAST: Săptămâna aceasta vor apărea: o conversaţie cu romancierul

22

Bestselleruri ediţii broşate

22

Raftul cu ediţii broşate

Richard Russo, Mary Jo Murphy despre finala din 2008 de la Wimbledon, dintre Federer şi Nadal şi Jennifer Schuessler cu veşti despre bestselleruri. Gazda va fi Sam Tanenhaus, redactorul-şef al Book Review. Emisiunea este, de asemenea, transmisă şi în New York, vineri la ora 18:05, la postul de radio WQXR, 96,3 FM, sub titlul „Inside the New York Times Book Review“. PAPER CUTS: Blogul Book Review prezintă cărţi şi alte materiale tipărite. SELECŢIUNI: Fragmente din „Zeitoun“ de Dave Eggers, „That Old Cape Magic“ de Richard Russo şi din alte cărţi. E-MAIL CU NOILE APARIŢII: Primiţi în fiecare vineri o trecere în revistă a recenziilor noilor cărţi şi apariţii.

RIPPED:

How the Wired Generation Revolutionized Music de Greg Kot Recenzie de Dana Jennings Conţine secţiune specială dedicată ştirilor şi cărţilor apărute la editurile din România. www.nytbr.ro. The New York Times Book Review, ediţia în limba română (ISSN 1937-920X) apare săptămânal, publicat de Universe Publishing House Inc. Copyright © 2008-2009 The New York Times. All Rights Reserved. Toate drepturile rezervate. Director editorial: Cristian Teodorescu; Redactor-şef: Virginia Costeschi; Editor: Anda Ciurte; Traducători: Ioana Popa, Ştefan Bodea, Cristiana Vişan, Cătălin Pruteanu, Irina Adrian, Teodor Fleşeru, Cătălina Sevastre; Advertising sales: virginia@nytbr.ro, 0745 773 764; PR: ARENA Communications, cecilia@arenacommunications.ro; Machetare şi prepress: Antal Angyal, CMYK Pro, Budapesta; Tipar: G. CANALE, Bucureşti; Abonamente: difuzare@romanialibera.ro.

2

Online

STROKES OF GENIUS:

Federer, Nadal, and the Greatest Match Ever Played de L. Jon Wertheim Recenzie de Mary Jo Murphy 9

24

VIDEO: Un interviu cu Richard Russo, autor al cărţii „That Old Cape

Magic“.

nytimes.com/books ILUSTRAŢII DE JOE CIARDIELLO (SUS) ŞI CHRISTOPH NIEMANN


Avantaj: fanii Despre meciul Nadal - Federer, Wimbledon 2008. DE MARY JO MURPHY

R

AFAEL Nadal obişnuieşte să-şi epileze membrele şi să-şi scoată pantalonii dintre fese. Ştim asta din Strokes of Genius: Federer, Nadal, and the Greatest Match Ever Played (Lovituri de geniu: Federer, Nadal şi cel mai bun meci jucat vreodată) de L. Jon Wertheim, jurnalist la Sports Illustrated. De asemenea,

STROKES OF GENIUS

Federer, Nadal, and the Greatest Match Ever Played de L. Jon Wertheim 211 pag. Houghton Mifflin Harcourt. 24 $

ştim că Roger Federer izbucneşte în plâns destul de uşor şi că a spus odată că nu îl cunoaşte pe Freud (Federer a renunţat la şcoală la 16 ani pentru a se dedica tenisului). Ceea ce ştiam cu siguranţă înainte să deschidem cartea era evoluţia partidei din titlu, din finala masculină de la Wimbledon de anul trecut. Îi ştiam pe protagonişti, ştiam rezultatul şi ştiam cât de minunat a fost meciul. Dacă nu am fi ştiut toate astea, n-am fi ajuns, probabil, să citim cartea. Nu ne-ar fi păsat de reluarea meciului în paginile unei cărţi, lovitură cu lovitură. Exact asta îşi propune să facă Wertheim, pentru că e nevoie uneori ca evenimentele sportive excepţionale să rămână întipărite pe hârtie, preferabil printr-o relatare elegantă, chiar dacă DVD-ul poate fi cumpărat într-o secundă de pe Amazon. Cartea este omagiul în faţa geniului. Cartea este tatuajul prin care îţi marchezi pe piele cuvintele: RafaRoger Pentru Totdeauna. Din acest punct de vedere, volumul se ridică la înălţimea aşteptărilor. Wertheim surprinde cu talent stilurile contrastante ale gladiatorilor săi: elveţianul Federer este „un impresionist care atinge pânza cu delicateţe“, în timp ce spaniolul Nadal este „un expresionist abstract încăpăţânat şi dezinvolt“. Întrecerea se dă „între meticulozitatea liniştită şi cumpătarea central-europeană, pe de o parte, şi pasiunea şi bravada iberice, de cealaltă parte“. Presărate printre relatările celor cinci seturi încheiate cu detronarea lui Federer sunt lungi paranteze despre tehnologia folosită la fabricarea rachetelor, despre pariuri, dopaj şi arbitri (faptul că arbitrul meciului, Pascal Maria, a renunţat să bea un espresso dublu şi a urinat de zece ori înaintea meciului reprezintă nişte detalii pe care nu ţinem să le aflăm).

Mary Jo Murphy este editor al secţiunii Week in Review din The Times. 4

Într-un singur moment Wertheim îşi pune problema să argumenteze de ce acesta este cel mai mare meci jucat vreodată. Spre sfârşit, el menţionează în treacăt finala de la Wimbledon din 1980 între Bjorn Borg şi John McEnroe, despre care spune însă că nu a egalat „excelenţa calitativă“ a meciului din 2008 (şi cu siguranţă acest lucru este valabil şi pentru finala din 2009 de la Wimbledon, în care Federer l-a învins în cinci seturi pe Andy Roddick). O întâmplare editorială face să mai existe o carte recentă care se declară a fi despre „cel mai mare meci jucat vreodată“. Este vorba despre volumul Terrible Splendor de Marshall Jon Fisher, având ca temă meciul dintre Don Budge şi Gottfried von Cramm, din 1937. Mai mult, ambele apariţii editoriale au un ascendent într-o carte clasică scrisă în urmă cu 40 de ani de John McPhee, Levels of the Game, tot o relatare detaliată a unui meci de tenis: prima semifinală U.S. Open, din 1968, între Clark Graebner şi Arthur Ashe. O comparaţie între cartea lui Wertheim şi cea a lui McPhee ne arată de ce prima este bună, iar a doua – foarte bună. În comun nu au decât structura, pentru că poveştii lui Wertheim îi lipsesc atât profunzimea dată de contextul istoric, cât şi forţa personalităţii. Levels of Game, o carte de o sinceritate uluitoare, pune faţă în faţă opiniile unui jucător despre adversarul său. Graebner spune despre Ashe: „Este un negru obişnuit din Richmond, Virginia. Are un comportament surprinzător de nesăbuit şi liber. Joacă aşa cum gândeşte“. La rândul lui, Ashe spune despre Graebner: „Joacă un tenis înţepat, compact şi republican. E un jucător al naibii de deştept, un bun strateg, dar nu şi unul flexibil“. În cealaltă carte, a lui Wertheim, singura declaraţie pe care o avem este cea a lui Nadal despre Federer: „Este jucătorul perfect. Serviciu perfect. Voleu perfect. Lovitură de dreapta super-perfectă. Rever perfect“. Wertheim subliniază că McPhee a avut nenumărate ocazii de a sta de vorbă cu jucătorii; jurnaliştii de azi nici nu îndrăznesc să viseze la aşa ceva. E adevărat, dar principala diferenţă este dată de protagonişti. Ascensiunea improbabilă a lui Ashe, originar din sudul segregat al Americii, într-un sport al albilor, şi seminţele activismului său încolţite pe iarba de la Forest Hills nu au echivalent în povestea NadalFederer. Strokes of Genius conţine puţine detalii biografice interesante şi un context social firav descris. Dar, pe de altă parte, cine vrea să ştie mai multe despre plăcerea cu care Nadal se joah că pe PlayStation?


Hotelurile disperării O pensiune de pe litoral şi o închisoare sunt decorurile acestui roman. DE ERICA WAGNER

M.

J. Hyland se străduieşte enorm să-şi deghizeze profunzimea şi bogăţia talentului. Cel de-al treilea roman al său, This Is How (Aşa s-a petrecut) începe – la fel ca primele două – la persoana întâi, timpul prezent, chiar în miezul a ceea ce pare o zi foarte obişnuită. „Mi-am pus bagajele pe trepte şi am bătut de trei ori la uşă. Nu dau niciodată cu pumnul în uşă, dar nici nu bat foarte timid“. Un început nu foarte diferit de cel al impresionantului său roman de debut, How the Light Gets In („În mai puţin de două ore, avionul acesta va ateriza pe aeroportul O’Hare din Chicago. E ora prânzului. Oblonul de la hubloul meu e

THIS IS HOW

de M. J. Hyland 377 pp. Black Cat/Grove/Atlantic Ediţie broşată, 14 $

ridicat, cerul e vast şi albastru, iar pământul e brun şi plat“), sau de cel al celuilalt roman, Carry Me Down, ajuns în finala premiului Man Booker („E ianuarie, o duminică întunecată de iarnă, iar eu şed cu mama şi tata la masa din bucătărie. Tata stă cu spatele sprijinit de masă, cu picioarele ridicate pe perete şi cu o carte în poală“.). Totul pare atât de simplu când o citeşti, cu cuvintele ei monosilabice şi un stil aproape complet lipsit de emoţie, dar creaţiile ei sunt orice, numai simpliste nu. This Is How este un captivant şi intransigent portret de mare complexitate morală al unei vieţi care, pe nepregătite, a luat-o razna rău de tot. Patrick Oxtoby a plecat de acasă, alegând o nouă viaţă, refugiindu-se în tradiţionalul decor blestemat al unui englez sau englezoaice ameninţate de dezastru: o pensiune pe litoral. „În urmă cu trei săptămâni logodnica mea, Sarah, era în capul scărilor când mi-a spus: «Nu pot să mă mărit cu tine, s-a terminat», iar când le coborâse deja pe jumătate, am strigat-o, dar nu s-a oprit, nici măcar nu m-a privit, ci doar mi-a spus: «Te rog, nu veni după mine»“. În relatarea lui Patrick despre sfârşitul acestei relaţii (despre care nici nu aflăm mai multe) există o sugestie clară că el e un om al sentimentelor profunde, căruia, însă, din nefericire, îi lipseşte complet conştientizarea lor. El nu ne spune că este sau a fost trist sau furios, ci doar: „Voiam s-o împing pe scări, să-i comunic senzaţia pe care nu ştiam cum să i-o transmit prin vorbe“. Tulburarea sa este exprimată prin imaginarea unui atac: „Auzeam în minte, o dată şi încă o dată, fraza: «Mi-ai frânt inima, iar acum eu ţi-am frânt coloana»“. Vocea lui Patrick sună familiar şi confesiv pentru cititor şi totuşi, chiar de la început, e un pic alarmantă. Aflăm în curând că nu a lăsat în urmă doar o viaţă, ci două: pe lângă ruperea logodnei, mai e şi un titlu universitar abandonat după un an pentru viaţa de mecanic auto, mult mai lipsită de provocări. Pasiunea sa pentru precizie (insistenţa

Erica Wagner este redactor literar la ziarul The Times din Londra; cea mai recentă carte a sa este romanul „Seizure“. FOTOGRAFIE DE RORY CARNEGIE

cu care doreşte să fie apelat Patrick şi nu Pat, grija cu care îşi tratează trusa de scule) reprezintă o modalitate de a păstra controlul unei lumi care i se pare în mod evident misterioasă şi periculos de instabilă. Aşa s-a petrecut schimbarea instantanee a unei vieţi. Aşa s-a petrecut modelarea restului vieţii de către o decizie care cu greu poate fi catalogată ca decizie. Oxtoby nu e un Raskolnikov sau un Meursault. E un tip care cu greu pare a avea alte scopuri în afară de a o invita în oraş pe

„Auzeam în minte, o dată şi încă o dată, fraza: «Mi-ai frânt inima, iar acum eu ţi-am frânt coloana»“. femeia care lucrează în cafeneaua din localitate şi care nu e un simbol pentru nimic – spre marea laudă a romanului –, ci doar pentru el însuşi. Hyland şi-a asumat sarcina de a face un personaj credibil din acest tânăr necomunicativ şi a dus-o la capăt cu brio: „Ox“ („Boul“ – aşa cum va fi poreclit ulterior la închisoare, cu un nume care se potriveşte cu impasibilitatea sa) este prezentat cititorului într-o formă finisată care nu-i va fi niciodată accesibilă lui însuşi. Căci alegerile sale îl conduc până la urmă în închisoare; mai mult de jumătate de roman se desfăşoară între zidurile acesteia. Nu ni se dă nici un nume de închisoare: categoria A, maximă securitate, asta e tot ce află cititorul. Asta e

în concordanţă cu restul romanului, care este în mod ostentativ amplasat într-un loc şi o perioadă nedefinite. Ce e sigur e că în carte nu apare nici un telefon mobil; anumite indicii sugerează că povestea are loc în anii 1960 (Georgiei, fata drăguţă de la cafenea, îi plăcea „Dr. No“, dar nu văzuse „Din Rusia, cu dragoste“, iar pedeapsa cu moartea fusese abolită „de câţiva ani“) – dar lipsa caracteristică a unor astfel de coordonate este un atu, nu o slăbiciune a romanului, căci îi permite cititorului să se concentreze exclusiv asupra personajului Patrick şi a modurilor în care ajunge să se împace cu greutăţile sale. În cea de-a doua parte a romanului, el trebuie să-şi creeze o nouă existenţă. Hyland (care a fost avocat mai mulţi ani) apelează cu generozitate la divertismente culturale pentru a descrie în mod convingător adaptarea lui Patrick la viaţa din închisoare – una mult mai deplină decât la viaţa din afară. Poate că asta nu surprinde. Ca om liber, Patrick părea mereu tulburat de lipsa regulilor explicite; fără ele, viaţa i se prezenta mereu încărcată de confuzii fatale. Cel puţin în închisoare există ordine care trebuie ascultate şi reguli după care să trăieşti. This Is How este o carte bizară şi acaparatoare. E un roman despre o crimă, dar nu un roman poliţist; are un ritm aproape static şi totuşi îţi dă fiori, dar, cel mai important, este un portret emoţionant şi plin de compasiune al unei fiinţe umane care e în întregime ea însăşi, dar ne personifică totodată pe toţi, cu ceea ce ne înspăimântă sau ne e frică să sperăm. Iar acesta e cel mai important lucru pe care pot spera h să-l realizeze cei mai mulţi dintre scriitori. 5


După potop Continuare din pagina 1

o dovadă a puterii nonficţiunii narative de primă mărime. Eggers, o minune de băiat cu bune intenţii, ne oferă o naraţiune dickensiană de secol XXI, adică o scriere axată pe personaje şi cu o morală. Atenţie însă: el nu îşi transmite mesajul făcând acrobaţii literare sau aluzii ironice post-moderniste. Nu recurge la atacuri la adresa preşedintelui Bush, nici la plângeri faţă de autorităţile care au lăsat oraşul să se scufunde. Metoda lui e de modă veche: o scriitură care arată, nu spune, acompaniată de o voce narativă reţinută. În această privinţă, Zeitoun are mai puţine lucruri în comun cu volumul de memorii cu care Eggers s-a afirmat, A Heartbreaking Work of Staggering Genius (primit, în 2000, cu un entuziasm în bună măsură meritat), decât cu romanul lui din 2006, What Is the What, aşa-zisele memorii ficţionalizate ale unui bărbat care a reuşit să scape din războiul civil din Sudan. În acea carte, vocea autorului se afla undeva în umbra poveştii nemaipomenite a protagonistului; dar, până la urmă, era vorba de un hibrid straniu. Zeitoun este numele familiei aflate în centrul furtunii. Abdulrahman Zeitoun, un sirian-american de vârstă mijlocie, are patru copii şi deţine o firmă de succes în domeniul construcţiilor. Munceşte din greu şi are grijă de cei dragi, în America şi Siria. În plus, este acel gen de vecin pe care ţi-ai dori să-l găseşti la Home Depot. Soţia lui, Kathy, a crescut într-o mare familie baptistă în sudul Americii, dar, după eşecul primei căsătorii, şi-a regăsit drumul doar când l-a întâlnit pe Abdul şi a trecut la religia islamică. Vălul islamic pe care-l poartă constituie o problemă pentru rudele ei de sânge şi pentru mulţi cetăţeni americani după evenimentele de la 11 septembrie. Totuşi, farmecul ei şi inteligenţa lui sunt apreciate acasă şi la birou – aflate adesea în aceeaşi clădire veche din cartierul Uptown din New Orleans. Eggers fierbe intriga la foc încet; povestea lui începe cu două zile înainte de furtună, când tensiunea pluteşte în aer, oamenii caută să se adăpostească din calea ei, iar neliniştea lor e la fel de mare ca umiditatea. Totul te duce cu gândul la atmosfera de dinainte de atacul păsărilor din filmul lui Hitchcock. Când începe să dea focul mai tare, Eggers nu se mai opreşte. Kathy se refugiază împreună cu copiii, întâi în casa aglomerată a unor rude din Baton Rouge, apoi mai la vest, în Phoenix. Îl imploră pe Zeitoun să vină cu ei. Dar el a mai trecut prin furtuni şi, în plus, cineva trebuie să rămână să păzească fortăreaţa, spune el. Katrina loveşte oraşul într-o duminică, pe 28 august 2005, în aceeaşi zi în care primarul ordonă evacuarea obligatorie a oraşu-

Noua carte a lui Timothy Egan, „The Big Burn: Teddy Roosevelt and the Fire That Saved America“, va fi publicată în octombrie. Egan este deţinătorul rubricii Outposts de pe NYTimes.com. 6

mai avusese niciodată un asemenea sentiment al urgenţei şi al rostului propriu“, scrie Eggers. „Era nevoie de el“. În timpul nopţii, Zeitoun doarme într-un cort instalat pe latura neînclinată a acoperişului său. În timpul zilei, se avântă în apele ucigaşe ce au măturat oraşul, poluate cu deşeuri, ulei, resturi de materiale de construcţii, rămăşiţele vieţilor locuitorilor. „Mirosea din ce în ce mai urât în fiecare zi, un amestec în putrefacţie de peşte, noroi şi substanţe chimice“. Dar, în decurs de o săptămână, sentimentul de pericol şi disperarea crâncenă devin copleşitoare. Acum, zilele lui Zeitoun par desprinse dintr-o versiune în mediu lacustru a Infernului lui Dante, cu inundaţii, boli şi decizii morale dificile la fiecare pas: să ajuţi la salvarea cuiva sau să vâsleşti mai departe?

C

lui. Va fi o furtună de categoria 5, iar vântul va bate cu 240 km/h, anunţă autorităţile. Zeitoun se aşteaptă ca în casa lui să se scurgă apă, poate şi nişte ferestre să se spargă, dar el va scăpa teafăr. Ca măsură de precauţie, ţine la îndemână o canoe de aluminiu, lungă de vreo cinci metri, pe care a cumpărat-o la mâna a doua cu 75 de dolari. Ziua 1, după furtună, nici o problemă: doar vreo 30 cm de noroi lăsat în urmă pe străzi. Ziua 2, lumea se schimbă. Zeitoun se trezeşte înconjurat de apa care a trecut peste zăgazuri. În curând, e cufundat până la gât într-un oraş al disperării. „Ştia că apa va continua să vină, că va ajunge la 2 metri şi 40 de centimetri sau poate chiar mai mult în cartierul lui şi cu siguranţă mai mult în alte părţi“, scrie Eggers. În acel moment, Zeitoun întinde mâna spre acvariu, ştiind că peştii lui nu vor supravieţui acolo. „Îi aruncă în apa ce umplea casa. O altă şansă nu aveau“. Asemenea detalii narative însufleţesc cărţile ca Zeitoun. Din acest moment, povestea se transformă într-o odisee ce pare desprinsă dintr-un vis urât, uneori suprarealist. Zeitoun vâsleşte prin New Orleans timp de o săptămână în a sa canoe, precum un înger al milei. Această parte, care ocupă a doua treime a cărţii, mi-a adus aminte de ficţiunea postapocaliptică a lui Cormac McCarthy, având, totuşi, în plus o punctuaţie ireproşabilă. Zeitoun salvează semeni în vârstă şi deshidrataţi, prinşi în capcana propriilor case pe cale să se prăbuşească definitiv. „Ajută-mă“, se aude vocea unei bătrâne. „Rochia ei cu imprimeu înflorise pe suprafaţa apei ca un nufăr mare. Picioarele îi atârnau de sub rochie. Se ţinea de o bibliotecă“. În prima sa zi în canoe, Zeitoun ajută la salvarea a cinci oameni. „Nu

ARTEA ia o întorsătură neaşteptată când şase militari înarmaţi apar în dreptul casei lui Zeitoun. Acesta crede că au venit să-l ajute şi nu ezită în a-i îndruma spre cei care au mai multă nevoie de sprijin. O presupunere greşită: Zeitoun este reţinut sub ameninţarea armei. Dispare. Nu mai are nici un contact cu lumea din afară. După şase zile în care nu reuşeşte să ia legătura cu el, soţia lui presupune că a murit. Aceasta este, probabil, partea cea mai tulburătoare a cărţii, iar tonul lui Eggers – cât se poate de adecvat, menţinând suspansul şi divulgând suficient de multe informaţii cât să alimenteze indignarea cititorului şi, probabil, răspunsul tipic: cum s-a putut întâmpla aşa ceva în America? Din acest moment nu mai pot dezvălui nimic din acţiunea cărţii. Ajunge să spun că Zeitoun este confundat cu un terorist, umilit, închis într-o cuşcă, apoi într-o puşcărie, în tot acest timp nefiind acuzat de nimic şi refuzându-i-se orice, inclusiv dreptul de a-i da un telefon soţiei. Războiul lui Bush împotriva terorismului a ajuns acasă. FEMA, cândva un model de acţiune în situaţii de calamitate, este înfăţişată ca o bandă paramilitară de ucigaşi care văd totul prin lentila închisă a contraterorismului. Zeitoun era sirian-american şi umbla liber prin New Orleans. Pentru autorităţi, asta era suficient. În cele din urmă, aşa cum am mai spus, Zeitoun este o critică mai puternică la adresa distopiei americane din epoca Bush decât multe alte cărţi polemice scrise foarte bine. Principala explicaţie este aceea că Eggers a ajuns să-şi cunoască foarte bine personajele, călătorind în Siria şi prin America, mereu pe drumuri pentru a diseca povestea acestei familii. „Cartea nu îşi propune să fie un volum atotcuprinzător despre New Orleans sau uraganul Katrina“, scrie Eggers în nota autorului. Bineînţeles că nu îşi propune aşa ceva. Dar pariul meu este că, peste 50 de ani, când oamenii vor vrea să ştie ce s-a întâmplat, într-o perioadă ruşinoasă a istoriei americane, cu acest oraş cândva uimitor, vor vorbi în continuare h despre o familie numită Zeitoun. FOTOGRAFIE DE BRIAN MCGINN /MCSWEENEY’S, VIA ASSOCIATED PRESS


Acordul de la Truro Personajele lui Richard Russo îşi fac planuri de viaţă în luna de miere. DE ROXANA ROBINSON

Î

N operă, se spune că o tragedie se termină cu o înmormântare, iar o comedie se termină cu o nuntă. Noul roman al lui Richard Russo, That Old Cape Magic (Vechea magie cu pelerina), se poziţionează rapid: începe cu o nuntă, dar se şi încheie cu o alta. Russo a scris şase romane anterior, printre care câştigătorul premiului Pulitzer Empire Falls şi am ajuns să să ne aşteptăm la câteva lucruri: un ghem complicat de fire narative, o profundă legătură pentru loc şi afecţiune pentru distribuţia vastă a personajelor care bâjbâie şi se zbuciumă pe parcursul paginilor. That Old Cape Magic nu dezamăgeşte. Cartea începe cu Jack Griffin, un scriitor de aproape 60 de ani, îndreptându-se către o nuntă. Griffin odinioară producea scenarii de serie la Hollywood, dar acum predă scenaristica la un mic colegiu din nord-est.

Cel mai recent roman al Roxanei Robinson este „Cost“. ILUSTRAŢIE DE KATHERINE STREETER

Este soţul devotat al lui Joy şi tatăl iubitor al Laurei. Cu succes profesional, fericit acasă, ar trebui să fie plin de fericire. Dar ceva nu e în regulă: un vierme al nemulţumirii i se cuibăreşte în suflet. O problemă o reprezintă părinţii extraodinar de îngrozitori ai lui Griffin, iar relata-

THAT OLD CAPE MAGIC

de Richard Russo 261 pag. Alfred A. Knopf. 25.95 $

rea lor – plină de strategii ilare, meschine, auto-subminante – este mult mai vie decât cea relativ mai calmă a lui Griffin. În opoziţie directă cu exemplul lor trăznit şi amoral, Griffin a încercat să ducă o viaţă raţională şi responsabilă din punct de vedere emoţional. Dar nimic din ceea ce facem nu e în opoziţie directă cu exemplul familiei noastre: cumva reuşim mereu să reproducem vreo formă a tiparului de care încercăm să scăpăm. Deşi îşi dispreţuieşte părinţii

(ambii profesori, ca el) Griffin repetă fără să ştie îngrozitoarea lor litanie de nemulţumire, apropiindu-se tot mai mult de spirala de autodistrugere a lor. Titlul romanului se referă la cântecul sentimental „That Old Black Magic“. În fiecare an, părinţii lui Griffin cântau propria lor versiune traversând podul Sagamore pe drumul către casa închiriată de la Cape Cod. Acesta era momentul în care se apropiau de fericire, o destinaţie la care n-au ajuns niciodată. Ambii săi părinţi au avut cariere studenţeşti de un succes moderat şi au presupus că acestea le vor da dreptul la o viaţă în prestigioasa lume academică din nord-est. În schimb, au ajuns în Indiana. Fiind nişte snobi îngrozitori, şi-au petrecut restul anilor de la catedră dispreţuind viaţa pe care au dus-o în realitate şi fantazând cu amărăciune în legătură cu cea pe care simţeau că o merită. Vacanţele de la Cape Cod le restaurau legăturile cu nord-estul şi le ofereau visuri amăgitoare. În fiecare an, la sosire, puneau mâna pe broşuri de imobiliare şi examinau proprietăţile de vânzare, împărţindu-le în grupuri eliminatorii: „Nu ne-o permitem“ şi „N-aş primi-o nici pe degeaba“. Dispreţul lor se extindea la celălalt. Ani de zile, ambii au avut aventuri de o indiscreţie plină de cruzime. Când s-au despărţit în cele din urmă, divorţul i-a prins într-o strânsoare ucigătoare. Chiar şi după ce tatăl lui Griffin moare, mama sa continuă răutăciosul recital al defectelor sale. Pentru a evita contaminarea, Griffin le-a ţinut pe Joy şi pe Laura departe de părinţii lui. Crede că el însuşi a scăpat de ei – nefericitul sentiment de ratare al tatălui său, furia corozivă a mamei. Nu ştie că nu e aşa. Nu ştie că propria atitudine faţă de familia neintelectuală a lui Joy, de exemplu, e foarte asemănătoare cu percepţia mamei sale asupra restului lumii: ambii cred că ceilalţi sunt imbecili. De fapt, sunt multe lucruri pe care nu le ştie Griffin (ca toţi protagoniştii), inclusiv gândurile cele mai ascunse ale iubitei sale soţii şi realităţile vieţii ei emoţionale. Precum şi cele mai ascunse gânduri ale sale şi realităţile propriei vieţi emoţionale. Nu ştie că el, ca şi părinţii săi, e incapabil să-şi asume viaţa pe care o are. De asemenea, nu conştientizează că are una bună. În timp ce Griffin traversează podul Sagamore, îndreptându-se către nunta uneia dintre prietenele Laurei, se trezeşte fredonând cântecul părinţilor lui. Cape este scena celor mai frumoase clipe ale copilăriei lui şi a lunii sale de miere, dar Griffin nu se simte lipsit de griji. Este singur (de ce Joy nu e cu el?), dar nu neîmpovărat. Se gândeşte la fiica şi soţia lui, chiar şi mai mult la părinţii lui. În portbagajul maşinii e cenuşa tatălui său, aşteptând să fie împrăştiată, iar pe telefonul lui mobil, lista apelanţilor arată un număr tot mai mare de apeluri de la mama. Ea ştie unde e el şi ce are de gând, iar când Griffin răspunde în cele din urmă, ea începe o serie de istorisiri chinuitor de detaliate despre trecutul mariajului ei. Vrea cu adevărat Griffin să asculte această reluare a relaţiei îngrozitoare a îngrozitorilor lui părinţi? Ei bine, poate că nu, dar e îngrozitor de fascinantă, aşa că ascultă, iar noi facem la fel. Lucrurile se complică. Griffin află de un telefon al vechiului lui agent din Hollywood.

Ar putea însemna o nouă slujbă: ideea reaprinde nemulţumirea lui Griffin. Îşi aminteşte năvala adrenalinei din zborul rapid către LAX, plăcerile jocului de golf împreună cu vechiul său partener şi născocirea de scenarii extraordinare. Camaraderia, sentimentul plin de a fi în frunte. E tentat – ei bine, cine n-ar fi? Viermele pătrunde tot mai adânc. Când Griffin şi Joy s-au căsătorit, Joy dorise să petreacă luna de miere în Maine, aproape de vechea casă dărăpănată pe care familia ei o închiriase mereu. Dar Griffin o convinsese – sau o intimidase – pentru o lună de miere în Cape. Aici este un punct important: în lumea lui Russo,

În lumea lui Russo, Maine este tărâmul valorilor solide, iar Cape Cod este locul unde merg snobii pentru a se simţi superiori. Maine este tărâmul valorilor solide, veritabile, iar Cape Cod este locul unde merg snobii pentru a se simţi superiori. Griffin ar fi trebuit să renunţe imediat. În schimb, au făcut luna de miere în Truro, unde au fost de acord că Griffin va înceta în cele din urmă să lucreze în Hollywood şi se va muta înapoi în est pentru a deveni profesor. Dar acum el gândeşte îndurerat că a făcut asta, i-a dat lui Joy ce-a vrut. Nu e rândul lui? Nu are el dreptul să aleagă ceva care să-l facă şi pe el fericit? Am putea da un răspuns, dar nu avem voie, aşa că privim cum Griffin îşi interpretează nechibzuitul plan. Cea de a doua parte a romanului se desfăşoară un an mai târziu, în Maine, iar cea de a doua nuntă e a Laurei. Nu voi dezvălui ce se întâmplă între timp, cu excepţia faptului că Griffin şi Joy au ajuns într-un impas destul de serios, în mare parte din cauza dezgustătorului animăluţ din pântecele lui Griffin.

B

UFONERIA este un alt instrument din repertoriul lui Russo. Drama din trecut a căsătoriei părinţilor este transmisă în flashback-uri înspăimântător de comice: absolventa groaznică şi manipulatoare care îl prinde în cursă pe tată după divorţul acestuia; cina de coşmar pentru pensionarea cinicei mame, care o foloseşte ca pe o oportunitate de a-şi declara adevăratele sentimente; obişnuita nepăsare pe care părinţii, ca nişte chiriaşi, o au pentru orice proprietate a cuiva. E limpede că Russo se distrează în timp ce carierele se prăbuşesc, bunul gust este ultragiat, iar etica profesională este mutilată. Până la cea de a doua nuntă, haosul îşi face apariţia şi există o scenă la recepţie – cu un scaun cu rotile, o rampă de lemn putredă şi doi brutali infanterişti marini gemeni – pe care Charlie Chaplin ar fi adorat-o. Familia, familia, familia este subiectul din That Old Cape Magic. În familie ni se întâmplă cele mai bune – şi cele mai rele – lucruri. Fie că o acceptăm ori că încercăm să fugim de ea, familia se află în centrul vieţilor noastre. Împreună cu acel viemişor lacom al nemulţumirii, plescăind. Cine va ieşi învingător? Richard Russo susţine fah milia, dar ştie că viermele e acolo. 7


Rosie şi prietenii Romanul lui John Crowley e plasat într-o fabrică de avioane în cel de-al Doilea Război Mondial. DE MAX BYRD

J

OHN Crowley e un virtuos al metaforei, un creator fără pereche al unor momente vii, al unor întâmplări cotidiene mici şi sublime. Iar cel mai recent roman al său, Four Freedoms (Patru libertăţi), e în mare măsură creaţia sa cea mai im-

Gheaţă fierbinte Un roman despre ce se întâmplă atunci când încălzirea globală merge prea departe. DE JEFF VANDERMEER

Î

N romanul post-colaps al lui Marcel Theroux, Far North (Nordul îndepărtat), încălzirea globală a redus în mare măsură civilizaţia în mare la niveluri preindustriale de tehnologie, transformând regiuni puţin populate, ca tundra siberiană, în locuri mai sigure decât oraşele fără legi. Există o tristeţe şi o finalitate mul-

FAR NORTH

de Marcel Theroux 314 pag. Farrarm Sraus & Giroux. 25 $

ţumitoare în viziunea lui Theroux, însă forţa adevărată a povestirii provine din victoriile greu câştigate de remarcabila ei naratoare, Makepeace. „O persoană e întotdeauna mai bună decât o carte“, susţine Makepeace, iar realizarea viabilă a romanului e că ne propune această protagonistă care se achită de promisiune. Cu faţa marcată de violenţă, Makepeace patrulează străzile pustii din Evangeline, oraş siberian fondat de quakeri. După ce a împuşcat din greşeală un băiat chinez numit Ping, îngrijindu-l apoi să-şi revină, Makepeace află secretul lui – acelaşi secret ca cel al lui Makepeace. Ping e o femeie deghizată în bărbat pentru a induce în eroare lumea violentă. În cazul lui Ping, ea încearcă să camufleze şi faptul că e gravidă. Theroux nu e niciodată sfios în a submina aşteptările. Curând după ce Ping se reface, Makepeace afirmă cu o reţinere tipică, dar emoţionantă: „Nu pot insista pe ce s-a întâmplat în continuare… dar în iunie Ping a murit, şi odată cu ea şi copilul“. Moartea lui Ping va reprezenta un moment de răscruce pentru Makepeace: o va omorî sau o va forţa să înfrunte lumea. Apoi e martora prăbuşirii unui avion, iar disperarea ei devine curiozitate: e avionul un semn al reîntoarcerii civilizaţiei? În căutările ei pentru un răspuns, membrii unui cult straniu o iau prizonieră şi o vând stăpânilor de sclavi. Detaliul care o distruge Noul roman al lui Jeff VanderMeer, „Finch“, va fi publicat în noiembrie în Statele Unite. 8

e acelaşi detaliu care îl distruge pe cititor: „Uneori, după ce ai avut mult de suferit, se dovedeşte că lucrul care te doboară e unul minor. Lanţurile aproape m-au terminat“. Relatarea călătoriei traumatice a lui Makepeace spre lagărul de muncă are greutatea şi contextul deplin al istoriei secolului XX. Dar când ajunge în lagăr, revelaţiile personale apar din nou în primplan. Transferată de la munca silnică la grădinărit, Makepeace e incapabilă să reziste „fantomei a ceea ce ar fi putut fi“ şi e „copleşită de ruşinea a ceea ce devenise“. Dacă lanţurile te pot da gata când ai suferit, atunci şi micile plăceri, ca grădinăritul, te pot termina – făcându-te să crezi prosteşte că ai o şansă la o viaţă normală. După asemenea momente, chiar şi scenele disperate dintr-un oraş contaminat (unde muncitorii trebuie caute miracole tehnologice) par ciudat de neimportante. În acest context larg, Theroux nu poate face mai mult decât să producă un ecou al zecilor de predecesori, de la J.G. Ballard la Cormac McCarthy. Însă ecourile au propria integritate şi rezonanţă. Adevăratele defecte din Far North sunt coincidenţele care leagă în mod artificial trecutul lui Makepeace cu prezentul romanului. Oare fără intervenţia autorului Makepeace chiar s-ar întoarce în aceeaşi aşezare din care a scăpat de fanatici religioşi? E credibil că persoana responsabilă de desfigurarea lui Makepeace să conducă lagărul de muncă? Cititorul n-are nevoie de explicaţii banale, iar Makepeace n-are nevoie de o concluzie finală. Makepeace n-are nevoie nici de de tema sentimentală şi exagerată a renaşterii care închide Far North. Dar ne e uşor să-l iertăm pe Theroux pentru că a sucombat acestei tentaţii. Atât de multe i-au fost răpite lui Makepeace încât merită o formă de blândeţe. Undeva în acest roman insuportabil de trist, deşi adesea sublim, Makepeace spune: „Toată lumea se aşteaptă să se sfârşească ceva. Însă nimeni nu se aşteaptă să se sfârşească totul“. Nu mai rămâne nimic de spus după asta – dar Makepeace merge înainte, iar cititorul o urmează, dacă nu foarte optimist cel puţin cu speranţa că în final ea va învinge şi viaţa ei va însemna h ceva pentru cineva, undeva.

FOUR FREEDOMS

de John Crowley 389 pag. William Morroww/HarperCollins Publishers. 25.99 $ prudentă şi mai imaginativă. Dar cititorii care aşteaptă science fiction sau fantastic – Crowley e autorul seriei fantastice cult Aegypt – trebuie să fie avertizaţi. Această carte e ancorată ferm în trecutul clar şi cunoscut; uneori prezintă acea granulaţie de o autenticitate cinematică proprie vechilor jurnale de ştiri. Locaţia e Ponca City, Oklahoma (una reală), şi enorma fabrică Van Damme Aero (inventată), care în timpul celui de-al Doilea Război Mondial geme de muncitori adunaţi ca „furnicile în jurul reginei lor“, construind cel mai mare bombardier de lungă distanţă conceput vreodată (altă invenţie), un B-30 Pax propulsat de şase motoare cu elice, având un fuselaj înalt de 12 m, lung de 20 m, şi o lăţime, incluzând aripile, de 75 m. Hala de asamblaj e enormă, asemenea unei catedrale, oraşul firmei care o finanţează atât de mare şi de aglomerat încât dispune de propria cale ferată. A găsi un job în Ponca City, ne spune Crowley, prefigurând punctul culminant, „era ca şi cum ai fost recrutat de o tornadă“.

Max Byrd e preşedintele Comunităţii Scriitorilor din Squaw Valley şi autorul romanului „Shooting the Sun“.

Parcurgem aproximativ 40 de pagini pline de digresiuni excentrice înainte ca povestirea să se regrupeze, oprindu-se asupra lui Prosper Olander ca protagonist: un tânăr în cârje cu o „spinare de săritor de schi şi picioare de marionetă“, care vine să lucreze pentru fraţii Van Damme. El e protagonistul, parţial, deoarece Crowley vrea să scrie despre vieţile celor invalizi – în special cei care, inapţi pentru serviciul militar, muncesc în fabrică. Dar, aidoma rănitului Filoctet din mitologia greacă, Prosper a primit un dar de la zei. În cazul lui nu e infailibilul arc cu săgeţi, ci un rezervor profund de empatie. Astfel, după un lung flashback descriindu-i copilăria, povestirea se modifică din nou şi dulcele temperament al lui Prosper cel cu inima deschisă lasă naraţiunea în seama unor femei atractive care sosesc la Ponca City. Femeile, fireşte, nu sunt invalide. Dar, într-o Americă în timp de război, ele sunt

Spre deosebire de seria sa fantasy cult Aegypt, noul roman al lui John Crowley este ferm ancorat în trecutul clar şi cunoscut. De fapt, are autenticitatea cinematică a unui jurnal de ştiri. clasate, aşa cum observă brutal un director de la Van Damme, cu cei „coloraţi, bătrâni, defecţi“ care i-au înlocuit pe „bărbaţii calificaţi“. Pentru ele, fabrica şi oraşul sunt eliberatoare, „un paradis al celor ce muncesc“, aproape Utopia. În această lume armonioasă şi protejată, ele vor fi apreciate, valoroase şi libere construind teribilele maşinării ale distrugerii în masă – Crowley nu e un scriitor lipsit de ironie – atât timp cât va dura războiul. (Titlul romanului provine din cuvântarea preşedintelui Franklin Roosevelt, el însuşi parţial paralizat, funcţionând ca spirit onorific.)

U

NEORI Crowley are probleme cu finalurile. Cartea deapănă un episod în plus şi se pierde într-un sfârşit stufos. Dar e iluminată de personaje de neuitat, ca băiatul slobod de gură, internat în acelaşi pavilion de spital cu tânărul Prosper, şi mama tristă, cu fobie de microbi, a lui Prosper. Şi e în mod strălucit însăilată cu motive de crisalide şi filme şi cu o abundenţă fericită de metafore şi comparaţii: „clinchetul unei sonerii de bicicletă, ca un cristal lovit“; o femeie „vorbind mare parte din zi într-un şuvoi molatec, neîntrerupt şi imperturbabil“. O fată semeaţă se mişcă printre băieţii de liceu „ca printr-un banc de peşti care s-a frânt în două lăsând-o să treacă, apoi s-a regrupat în spatele ei“. Imagini ca acestea, frumoase şi neaşteptate, răzbat la suprafaţă numai când romancierul s-a afundat întrutotul în personajele sale, din h simpatie şi tandreţe, din iubire. ILLUSTRATION BY CURTIS PARKER; PHOTOGRAPH BY ZOE CROWLEY


Întreprinderi bănoase

1

Traficul cu fiinţe umane este, în cazul muncitorilor chinezi disperaţi, o afacere de multe milioane de dolari.

DE SAMUEL G. FREEDMAN

C

U toată distanţa care le separă în timp şi spaţiu, noua carte despre traficul cu fiinţe umane a lui Patrick Radden Keefe, revigorantă şi însufleţită, deşi plină de lipsuri, aminteşte un discurs ţinut de Theodore Roosevelt într-o zi înnorată din primăvara lui

THE SNAKEHEAD

An Epic Tale of the Chinatown Underworld and the American Dream de Patrick Radden Keefe 414 pag. Doubleday. 27.50 $

1906. Preşedintele stătea la marginea unei parcele de pământ curăţit de lângă Casa Albă, pregătindu-se să pună piatra de temelie a unei clădiri de birouri federale şi să aplice jurnalismului de investigaţie un epitet care urma să nu se şteargă prea curând. În ciuda luptelor sale încununate de succes împotriva monopolurilor şi a industriilor nereglementate, Roosevelt se distanţa în mod oficial de scriitori precum Lincoln Steffens şi Ida Tarbell, ale căror expozeuri îi inspiraseră o parte din ideile reformatoare. Pentru preşedinte, capitalismul nu era iremediabil condamnat, iar acei aliaţi din tinereţe erau nişte critici prea radicali. Pentru a marca diferenţa, Roosevelt a vorbit despre The Pilgrim’s Progress a lui John Bunyan şi despre personajul acesteia cunoscut ca omul cu grebla pentru bălegar. „Acum, este imperios necesar să nu ezităm să privim ceea ce e josnic şi degradant“, a spus el. „Podeaua e mânjită şi trebuie rânită cu grebla pentru bălegar; există momente şi locuri unde această muncă este cea mai necesară dintre toate muncile posibile. Dar omul care nu face nimic altceva niciodată, care nu se gândeşte, nu vorbeşte şi nu scrie nimic altceva în afara preocupării sale de a râni bălegarul devine cu rapiditate nu un ajutor... ci una din cele mai puternice unelte ale răului“. Chiar dacă subiecţii indignării lui Roosevelt au adoptat oprobriul acestuia ca pe o cunună de lauri, recomandându-se cu mândrie drept „rânitori de bălegar“, preşedintele a enunţat un argument serios şi peren. Există un tip de reportaj de investigaţie – mai precis, cel care dezvăluie sărăcia, inechitatea şi injustiţia socială – care aspiră la trezirea conştiinţei civice prin intermediul terapiei de şoc. De la Jacob Riis până la Oscar Lewis şi David Simon, în toate domeniile jurnalismului, mediului academic şi al literaturii de ficţiune, au existat mereu anumiţi rânitori de bălegar care au susţinut cauza clasei de jos portretizându-i neobosit degradarea. Ca şi Riis, care a debutat ca reporter criminalist, aceşti scriitori caută „mizeria şi viciul“,

Samuel G. Freedman, responsabil cu rubrica religioasă din The Times şi autor a şase cărţi, a scris frecvent despre imigraţie. 1 Joc intraductibil de cuvinte: titlul original, „Golden Ventures“, face aluzie la numele vasului, „Golden Venture“. (n.tr.).

FOTOGRAFIE DE PAUL DEMARIA

iar în monomania lor idealistă, pot sfârşi prin a-i portretiza pe nedoriţii societăţii, în mod neintenţionat, la fel de monocromatic precum ar face-o un bigot. Nu degeaba a scris criticul social Hutchins Hapgood o replică la volumul lui Riis How the Other Half Lives, pe care a intitulat-o The Spirit of the Ghetto. Cei săraci, a intuit Hapgood, reprezintă mai mult decât suma patologiilor sau victimizărilor lor. Citind The Snakehead (Capul de şarpe), nu am putut decât să îmi doresc să văd mai mult Hapgood în ceea ce a scris Keefe, pentru a condimenta abundenţa de Riis. Cartea relatează povestea navei de transport Golden Venture, o epavă folosită de imigranţii chinezi ca ultim mijloc de transport dintr-o schemă care avea ca scop expedierea ilegală a vreo 300 de bărbaţi şi femei din provincia Fujian la New York. Aranjamentul a eşuat în întunericul dinaintea zorilor din 6 iunie 1993, când Golden Venture s-a scufundat în apropiere de Queens, provocând moartea a 10 pasageri, aruncându-i pe restul în închisoare şi implicând în final, în postura de traficant de carne vie (în argoul chinezesc, „capul de şarpe“), o proprietară de magazin din Chinatown de vârsta a doua, cunoscută sub porecla de Sora Ping. Subtitlul cărţii propune un angajament pe care autorul nu îl poate îndeplini: promite o lucrare atât despre lumea subterană din Chinatown, cât şi despre visul american. În cazul primului subiect, Keefe excelează pur şi simplu. Cu cel de-al doilea, însă, eşuează. The Snakehead este, drept urmare, o dramă poliţistă şi de tribunal strălucit întocmită, cu un gol imens în suflet. Keefe scrie delicat, sensibil şi pătrunzător despre o galerie impresionantă de personaje – contrabandişti, gangsteri, procurori, poliţişti, marinari, buni samariteni – cu inexplicabila excepţie a pasagerilor de pe Golden Venture. Avocat, membru al Century Foundation şi autor al volumului Chatter: Dispatches From the Secret World of Global Eavesdropping, Keefe merită ca realizările sale – numeroase, de altfel – să fie evidenţiate mai mult decât neajunsurile. Fără a sacrifica o iotă din impulsul narativ, el deznoadă o descurajant de complicată operaţiune de trafic de carne vie într-o manieră în care orice cititor îl poate urmări fără efort. El face din Sora Ping (nume real: Cheng Chui Ping) un personaj la fel de remarcabil ca altele celebre din literatura ficţională recentă; realizată cu propriile forţe şi amorală, ea a devenit, din simplă ţărancă, un antreprenor iscusit şi apoi un criminal internaţional care a adunat 40 de milioane de dolari. Cu un avânt similar, Keefe detaliază şi personajele secundare importante, precum soţul îngăduitor al Sorei Ping, Cheung Yick Tak, precum şi pe cel care i-a fost uneori rival şi alteori aliat, Ah Kay (nume complet: Guo Liang Qi), din clanul Fuk Ching. La tot acest material fascinant, Keefe adaugă informaţii contextuale judicioase şi pertinente pe teme relevante precum legea imigraţiei, audierile pentru acordarea de azil politic şi legea chineză care permite un singur copil.

Supravieţuitori de pe Golden Venture aşteptând să fie salvaţi, iunie 1993. Aşadar, dacă cineva doreşte o carte poliţistă foarte bună inspirată din realitate, Keefe furnizează marfa. Totuşi, el este prizonierul propriilor ambiţii, pentru că e evident că a dorit să pună toată această captivantă naraţiune în slujba unei campanii de conştientizare socială. Nimeni nu poate pune la îndoială compasiunea sa pentru imigranţii aspiranţi care sunt atât de disperaţi încât se îndatorează cu zeci de mii de dolari doar pentru a fi groaznic exploataţi de compatrioţii lor. Iar atunci când Keefe scrie despre imigranţii ilegali ca despre o masă

O distribuţie de personaje reale – contrabandişti, gangsteri, procurori, poliţişti, marinari, buni samariteni şi imigranţi ilegali. anonimă, reuşeşte să fie emoţionant. Iată cum îi descrie în momentul salvării lor de pe nava care se scufunda: „ochi sălbatici, dinţi clănţănind, burţi enorme de la apa sărată înghiţită“. În altă parte, bazându-se pe detalii sfâşietoare, autorul numeşte Golden Venture „un vagon de vite plutitor“. Şi totuşi Keefe se dovedeşte frustrant de incapabil de a înţelege pasagerii ca pe nişte indivizi tridimensionali şi de a ni-i livra ca atare. Ei sunt, la fel ca locuitorii din Lower East Side ai lui Riis, obiecte asupra cărora acţionează nişte forţe, lipsiţi de autonomie sau de iniţiativă, simple probleme pe care ni se pretinde să le constatăm şi să le corectăm. La ce nivel al disperării se află aceşti chinezi pentru a risca voiajul clandestin până în America? Cum era zi după zi în fetida cală a vaporului? Ce anume îşi imaginau că s-a întâmplat când nava s-a scufundat? Cum de au reuşit să nu-şi piardă speranţa în timpul anilor de captivitate din Statele Unite? Nu aflăm nimic din asta, cel puţin nu din gura chinezilor.

Cu prilejul relativ rarelor ocazii în care Keefe descrie experienţele fizice ale pasagerilor şi vieţile lor emoţionale, o face aproape întotdeauna printr-un intermediar american; pe aceşti chinezi îi întâlnim doar indirect, prin punctul de vedere al unei persoane albe care i-a salvat sau i-a arestat sau le-a fost avocat. Singurului pasager pe care Keefe ni-l prezintă ca fiind omul obişnuit de pe Golden Venture, un adolescent pe nume Sean Chen, nu îi sunt dedicate mai mult de o duzină de pagini în întreaga carte, iar portretizarea lui e superficială. Date fiind aceste neajunsuri, nu m-am putut abţine să nu interpretez un paragraf anume din cartea lui Keefe ca pe o încercare de disculpare. „Într-adevăr“, scrie el, „până în ziua de azi mulţi dintre bărbaţii şi femeile care au fost la bordul vasului Golden Venture refuză să discute circumstanţele exacte ale lunilor petrecute pe mare, unii din cauza unui persistent sentiment de ruşine cauzat de dezonoarea pe care au îndurat-o, alţii pur şi simplu neîncrezători că oricine care nu a trăit acea călătorie ar fi în stare vreodată să înţeleagă“. Totuşi, Keefe se dovedeşte perfect capabil de a-i înţelege pe contrabandişti, şantajişti, spălători de bani şi asasini – oameni care ar avea motive întemeiate să nu colaboreze cu un scriitor. Incapacitatea sa de a stabili o conexiune umană cu pasagerii trădează un deficit al viziunii, nu al tehnicii. Infracţiunea, tribunalul, închisoarea – acestea accelerează într-adevăr pulsul jurnalistic al lui Keefe. Cât despre determinarea şi aspiraţiile imigranţilor, fie ei şi ilegali, acestea nu par să-l angajeze nici pe departe la fel de intens. Cu mai mult de un secol în urmă, Teddy Roosevelt a marcat în respectivul discurs limitele caracteristice ale „omului care refuză cu obstinaţie să vadă în viaţa sa orice lucru elevat şi îşi fixează privirea cu o intensitate solemnă doar pe ceea ce e josnic şi h degradant“. 9


Personajul principal – fratele mai tânăr din prolog – este un prezentator de televiziune ieşit la pensie, pe nume David Cross, a cărui soţie a murit după o căsătorie îndelungată şi care s-a transformat într-un maniac al exerciţiilor fizice. A ajuns să înţeleagă că ştirile TV sunt – pe Hercule! – superficiale: „Ţineai telespectatorii în priză anunţând extraordinara ştire care urma şi care nu trebuia ratată, astfel încât nici plictisul, nici vreun lucru serios sau original să nu-i permită imbecilului să schimbe canalul înainte de atacul rechinilor, transferul jucătorului de fotbal sau scandalul cu vedete“. De teamă că nu ne vom da seama că David, care avea odată aspiraţii mai înalte, s-a vândut, Cartwright îl dotează şi cu o convenabilă poveste din tinereţe: a fost umbra lui Richard Burton în

Personajul principal este un prezentator de televiziune ieşit la pensie, care a ajuns să înţeleagă că ştirile TV sunt superficiale.

Marijuana şi sensibilitate Familia din noul roman al lui Justin Cartwright psalmodiază clasicii. DE DAVID GATES

Î

N prologul de două pagini al noului roman al lui Justin Cartwright, To Heaven by Water (Către ceruri pe calea apelor), doi fraţi „trecuţi de prima tinereţe“ stau la un foc de tabără în deşertul Kalahari. Cel mai vârstnic fumează marijuana şi recită The Windhover, poemul lui Gerard Manley Hopkins, care îţi pune dicţia la încercare şi sfidează sintaxa: „Azi-dimineaţ-am prins

TO HEAVEN BY WATER

de Justin Cartwright 305 pag. Bloomsbury. Ediţie broşată, 15 $

pupilul dimineţii, delfinul regatului luminii, Şoimul împestriţat în zori....“ (iarba pe care a fumat-o sigur nu era prea grozavă, căci recită până la capăt cele 14 versuri, fără a se poticni). Drept răspuns, fratele mai tânăr „simte o dragoste imperioasă şi nestăpânită“ pentru el, pe care o exprimă declamând finalul Divinei Comedii: L’amor che muove il sole e l’altre stelle (Cartwright continuă traducând citatul, deşi un vers atât de cunoscut are mult mai puţină nevoie de transpunerea în engle-

Cea mai recentă carte a lui David Gates este „The Wonders of the Invisible World“, o antologie de povestiri. 10

ză decât Hopkins). Scena se încheie cu imaginea lui Cartwright despre stele, „implauzibil de luminoase, răspândite dezordonat ca nişte seminţe lucitoare pe cerul sudului“. Dacă această degustare a sensibilităţii lui Cartwright vă este pe plac, nu o să vă descurajez. Poate că încă mai există cititori care pot fi tulburaţi de astfel de fantezii învechite precum cea a împrăştierii stelelor ca nişte seminţe – oare există cineva, cu excepţia scriitorilor aflaţi în căutarea unei metafore, care vede stelele în acest fel? – sau care sunt respectuoşi şi nu plictisiţi când personajele încep să declame din clasici sau simt fiori existenţiali la sugestia că o forţă vitală oarbă şi indiferentă este motorul universului. De fapt, e sigur că există asemenea cititori, cel puţin în Anglia: lui Cartwright, născut în Africa de Sud, i s-a decernat în 1999 premiul Whitbread pentru volumul Leading the Cheers, iar alte câteva romane din cele vreo 15 pe care le-a scris au fost finaliste, simultan, ale premiilor Whitbread şi Booker. Dar To Heaven by Water este o reprezentaţie extenuantă care îşi aruncă cititorul dintr-un punct într-altul cu o imprecizie lipsită de sens. În ciuda aluziilor conţinute – motto-uri din Joyce şi Venerabilul Bede, citate din Johnson, Marlowe şi Donne, precum şi din Hopkins şi Dante –, cartea pare ciudat de lipsită de sofisticare, prezentând dileme învechite şi revelaţii banalizate ca şi cum le-am întâlni pentru prima dată. Publicul său ţintă pare a fi genul de oameni care nu ies prea des din casă.

timpul filmărilor la pelicula din 1967, „Doctor Faustus“. Încă şi mai convenabil, Burton – al cărui nume e menţionat cu o frecvenţă iritantă – „i-a vorbit odată despre erezia gnostică: toţi suntem la modul potenţial divini, dar prizonieri ai lumii materiale. Burton părea a subscrie la această idee, iar David a realizat rapid că şi el o credea“. Pentru a rezuma această poveste mult prea lungă, de aici vine ideea pelerinajului lui David în Kalahari, alături de fratele său care citează din Hopkins şi care „vede că în miezul tuturor lucrurilor sălăşluieşte spiritualitatea“. Fiul lui David, Ed, are şi el momente faustiene: e un avocat care a ajuns să înţeleagă că legea este „o meserie demnă de dispreţ“. Soţia sa, o dansatoare ratată, nu reuşeşte să rămână gravidă, iar el trece atât printr-o relaţie extraconjugală cât şi prin propria sa criză a autenticităţii. „Îşi chestionează târgul pe care l-a făcut cu viaţa. Este el, în esenţă, un avocat sau un familist a cărui unică dorinţă este să aibă copii şi... să se asigure că merg la şcoli bune... şi ajung la Oxford?“ Fiica lui David, Lucy, care lucrează la o casă de licitaţii, a înţeles în cele din urmă că prietenul ei este „un om de nimic“, dar, fiindcă e în continuare atrasă de el, „se întreabă dacă ea are vreo identitate“. Conversaţia ei cu David despre acest subiect este o demonstraţie de manual a artei de a te pierde în dialoguri: „– Tată, tu crezi că noi avem un sine?... El se întoarse către ea şi o privi în tăcere câteva clipe. Pe când lucra în televiziune, era renumit pentru talentul lui de a asculta sau cel puţin de a da impresia că o face. – Nu ştiu, spuse într-un final. În meseria mea aveam o identitate fabricată, nu eram tocmai eu. De ce? – De ce întreb? Mă simt ca o umbră. – De când a murit mama? – Poate chiar dinainte. – Şi eu m-am gândit la asta, draga mea. Concluzia mea, atât cât înseamnă ea... este că sinele tău există numai în relaţie cu alţi oameni“. De fapt, principala activitate a acestor oameni pare a fi să ajungă la o concluzie. Într-un moment sau altul, unul sau altul dintre ei ajunge la următoarea concluzie. Fie că „la

un nivel profund... moartea părinţilor tăi te va urmări mereu“, fie că „ritualurile unei familii... nu sunt diferite de ritualurile religioase; ele alungă anxietatea prin repetiţie“. Că istoria poate fi „o serie de atrocităţi îmblânzite de trecerea timpului“. Că „cluburile de lectură... sunt o deghizare a nenumăratelor dorinţe şi dezamăgiri ale vieţii feminine“. Că „francezii au un fetiş pentru mâncare“. Că „teritoriul dosnic“ dintre coapse este „confluenţa întregii sexualităţi“ şi că sexul este „o încercare de contopire a cărnii“. Că „fertilizarea in vitro poate produce miracolul naşterii, dar până acum nimeni nu a găsit tratamentul împotriva morţii“. Că „suntem, până la urmă, singurele animale care râd şi zâmbesc“. Că „ceea ce ni se prezintă în media nu e absolut adevărat sau real“. Că „părul lung şi des“ este „în mod tradiţional semnul unui spirit liber“. Că „oamenii merg la galeriile de artă... pentru a vedea şi asimila imagini unice şi posibil semnificative“. Precum şi că – o revelaţie pe care David o are la sala de antrenament – partea de sus a corpului este „ataşată prin istmul taliei de partea de jos, care adăposteşte neobositele organe sexuale şi este totodată punctul de pornire al picioarelor“. Cunoaşte-te pe tine însuţi! Toate aceste revelaţii nu prea le mai lasă personajelor timp pentru altceva, dar fiica îşi găseşte totuşi un iubit mai acătării, fiul îşi încheie aventura, fără prea multe confruntări, iar soţia lui reuşeşte să rămână însărcinată. Cartwright strecoară nişte aluzii cum că nu e clar ai cui spermatozoizi neglijenţi au făcut treaba, dar din moment ce nici unul dintre personaje nu pare a se gândi la acest aspect, noi de ce am face-o? Distruge cele mai importante două momente cu un suspans rudimentar, nedivulgând informaţii cruciale pentru un presupus efect dramatic. La un moment, fostul iubit al lui Lucy îşi bagă ţeava puştii pe gură, iar capitolul se încheie cu ea „sub iminenţa unui duş cu măruntaie sfârtecate“; după şicanarea cu un interludiu cu fraţii din Kalahari, aflăm că fostul a ajuns într-un spital psihiatric şi că arma era doar „o imitaţie“. Un alt capitol se încheie cu David care, aparent, e pe punctul de a se culca cu o femeie care îl dorea; următorul capitol debutează cu trezirea lui: „întinse mâna şi constată că ea plecase“. Dar „ea“, aflăm după câteva pagini de rememorări, se dovedeşte a fi o cu totul altă femeie, una cu care – cum să vă spun? – nici un socru nu ar trebui să se culce. Bănuiesc că nu e cinstit să divulgi cele mai importante răsturnări de situaţie ale unui scriitor, dar nici Cartwright nu joacă cinstit. Recunosc, To Heaven by Water nu e cel mai prost roman scris vreodată. Temele sale variate sunt aşternute îngrijit, dilemele paralele ale personajelor sale evoluează eficient către previzibilele lor rezolvări temporare, dar cartea are gustul rânced al unui simplu exerciţiu literar, fără intimitatea şi imperiozitatea care marchează, de exemplu, abordările sexualităţii şi ale morţii din recenta lucrare a lui Philip Roth. Este meditativă, dar nu serioasă cu adevărat: nu va supăra pe nimeni. Când, în final, cercul se închide, aşa cum ştiaţi că va trebui, cu altă recitare a poemului The Windhover – oare toţi britanicii de o anumită vârstă l-au învăţat pe de rost, aşa cum obişnuiau iancheii să înveţe Barbara Frietchie? –, ai senzaţia că nu ai făcut nici o călătorie de fapt şi că ai avut o companie chiar mai puţin captivantă decât h cea a propriei persoane. ILUSTRAŢIE DE DREW BECKMEYER


Casetofonul Pandorei

Exagerare

Explozia internetului şi reaşezarea industriei muzicale.

Ascensiunea şi declinul marelui finanţist monopolist Ivar Kreuger.

DE DANA JENNINGS

A

M petrecut nenumărate ore cufundat în înregistrarea melodiilor preferate de la radio când eram puşti. Erau atât de multe piese, iar eu aveam atât de puţini bani (iar dacă o motocicletă sau un camion trecea în viteză pe lângă casă în timp ce înregistram, atunci o baladă precum „Crimson and Clover“ căpăta un conţinut nedorit). Dar chiar şi atunci, casele de discuri îi considerau pe cei ca mine găinari, tineri escroci. Înregistrând, le luam bani buni

RIPPED

How the Wired Generation Revolutionized Music de Greg Kot 262 pag. Scribner. 25 $

din buzunare, pâinea de pe masă şi cocaina de la nasurile artiştilor şi directorilor. Acea luptă dintre public şi casele de discuri n-a făcut decât să se intensifice de atunci. Ascultătorul ţipă: „Iubire!“. Directorul din muzică ţipă: „Furt!“. Iar muzicianul – aşa cum s-a întâmplat întotdeauna – ţipă: „Plătiţi-mă!“. Acum, Greg Kot, critic muzical şi co-prezentator al unui talk show rock’n’roll la radio, ne spune ce s-a petrecut în Ripped: How the Wired Generation Revolutionized Music (Piratat: Cum a revoluţionat generaţia modernă muzica), cartea sa bine documentată despre muzica din epoca internetului. Ripped începe de la perioada în care casele de discuri scrâşneau din dinţi în legătură cu înregistrările private, continuă cu atacurile dure ale publisherilor muzicali în privinţa sampling-ului în hip-hop, apoi viaţa, moartea şi canonizarea Napster până la iPod şi mai departe. Examinează de asemenea constanta uniformizare – în casele de discuri, la radio, în promovarea concertelor – care a contribuit la implozia industriei. Urmează mai apoi ascultătorii abjecţi, nemulţumiţi de banalităţile distribuite la radio şi în magazinele muzicale – vrea cineva Backstreet Boys? Dar, odată ce descoperă file sharing-ul peer-to-peer şi unităţile de scriere a CDurilor, nimic nu îi mai opreşte. Casele de discuri îşi încearcă tacticile de forţă şi pierd. Nu pot face faţă metodelor de guerrilla ale puştilor care au calculatoare şi o sete nepotolită de muzică. Kot scrie şi despre cum artişti consacraţi, precum Prince, Radiohead şi Wilco (este autorul unei cărţi despre Wilco) au prospe-

Dana Jennings este reporter la Times. Cea mai recentă carte a sa este „Sing Me Back Home: Love, Death, and Country Music“.

rat în epoca digitală deoarece n-au stat deoparte şi nu s-au smiorcăit ca puştani emo, în vreme ce civilizaţia muzicală aşa cum o ştim s-a prăbuşit. Îşi aduce omagiile atitudinilor care au apărut în timpul tulburărilor – Death Cab for Cutie, Arcade Fire, Conor Oberst – şi le-au folosit în avantaj propriu. Totuşi, cea mai fascinantă parte a cărţii este relatarea despre cum marile case de discuri s-au sinucis din punct de vedere capitalist. Directorii n-au reuşit să înţeleagă viitorul digital. Dacă liderii industriei şi-ar fi urmat mereu lipsa de încredere în tehnologie, încă am asculta muzică pe discuri din şelac cu 78 de rotaţii pe minut sau poate la cilindri ceraţi. Ripped este încă un studiu de caz al aroganţei industriale americane, o relatare despre companiile care n-au putut (sau n-au vrut) să înveţe ce este rapiditatea. În loc să se adapteze la noua realitate, au început să-şi numească clienţii hoţi. Dar, scrie Kot, „atitudinea moralistă era o nouă şmecherie ridicolă. Avem o industrie care a instituit mita pentru promovarea muzicală, a manipulat în mod curent contracte dubioase pentru a le lua compozitorilor dreptul de proprietate intelectuală şi s-a angajat în practici contabile dubioase pentru a le refuza plata drepturilor de autor provenite din vânzările de discuri marii majorităţi a artiştilor“. Marile firme nu au fost niciodată interesate cu adevărat de drepturile de proprietate intelectuală. Erau interesate să facă bani, iar puştii cu calculatoare care furau muzică de pe internet reprezentau mult mai puţini bani. Thom Yorke de la Radiohead spune: „Ideea potrivit căreia ei sunt victimele unui act imoral este incredibilă pentru mine. Susţin că urmăresc cele mai bune avantaje pentru artişti. Serios? Nu s-au gândit la cele mai bune avantaje ale artiştilor timp de 50 de ani“.

Kot înţelege că e întotdeauna distractiv să descrii în amănunt zvârcolirea şi urletul unui dinozaur carnivor aflat în chinurile morţii, pe măsură ce mamiferele mai mici şi mai inteligente – în cazul de faţă, iubitorii de muzică – ies învingătoare. Unii dinozauri au chiar remuşcări. Edgar Bronfman Jr., directorul executiv al Warner Music Group, spunea în 2007: „Nefăcând nimic sau acţionând într-un ritm lent, am pornit în mod necugetat un război cu consumatorii, refuzându-le ceea ce doreau şi puteau găsi prin alte mijloace. Prin urmare, h desigur, consumatorii au câştigat“.

FOTOGRAFII DE DAMIAN DOVARGANES/ASSOCIATED PRESS (STÂNGA) ŞI DE ASSOCIATED PRESS (DREAPTA)

DE FELIX SALMON

P

ÂNĂ la sfârşitul anilor 1920, un afacerist suedez pe nume Ivar Kreuger controla cea mai mare parte a producţiei mondiale de chibrite, cât şi părţi importante din industriile miniere, de prelucare a lemnului, de telefonie, media, bancară şi a construcţiilor. Era unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, un confident al preşedintelui Herbert Hoover; se bucura de o viaţă de un lux neegalat, cu apartamente spaţioase în oraşe importante de pe întreg globul şi una dintre cele mai splendide colecţii particulare de artă. Cel mai impresionant lucru dintre toate, acest industrialist suedez reuşise să dea la o parte pe marele J.P. Morgan & Company, devenind creditorul favorit al guvernelor suverane; înţelegerea semnată de el, prin care a împrumutat 125 de milioane de dolari Germaniei în schimbul unui monopol pe chibrituri în această ţară, i-a supravieţuit nu numai lui Kreuger, ci şi celui de-al treilea Reich, rămânând în vigoare până în 1983. Kreuger a fost unul dintre cei mai curajoşi afacerişti din istorie: împrumutul acordat Germaniei, de exemplu, a fost semnat chiar în săptămâna din 1929 în care bursa s-a prăbuşit, când nimeni n-ar fi putut să-l

THE MATCH KING

Ivar Kreuger, the Financial Genius Behind a Century of Wall Street Scandals de Frank Partnoy 272 pag. PublicAffairs. 26.95 $

învinovăţească dacă se retrăgea. Marele său curaj era liniştitor pentru publicul american temător, iar titlurile sale de valoare au scăzut mai puţin ca altele pe bursele din New York; într-adevăr, el şi ceea ce numea „micii mei soldaţi de lemn“ păreau să treacă de colaps în mare parte nevătămaţi. Dar câţiva ani mai târziu, în mijlocul Marii Crize, imperiul financiar al lui Kreuger a făcut implozie cu o forţă neaşteptată şi uimitoare, iar omul a fost găsit mort – aparent sinucidere – în apartamentul său din Paris. Este ascensiunea şi prăbuşirea lui Ivar Kreuger o poveste plină de învăţăminte, o poveste despre ce se întâmplă când ambiţia se extinde excesiv şi ajunge în zona fraudei? Sau este, mai degrabă, povestea unei înşelătorii premeditate săvârşite de Kreuger faţă de milioanele de fraieri din lumile bancare şi de investiţii? Thrillerul financiar realist al lui Frank Partnoy, The Match King (Regele chibriturilor) ar vrea să meargă pe ambele ipoteze. Partnoy, a cărui carte anterioară a fost Infectious Greed: How Deceit and Risk Corrupted the Financial Markets, a studiat ani de zile viaţa şi epoca lui Kreuger. Are pasiunea asiduă a istoricului pentru relatarea adevărului în toată complexitatea lui

Felix Salmon este blogger economic la Reuters (reuters.com/felix).

incomodă. Pe de altă parte, e şi mai interesat de relatarea unei istorii sonore a nesăbuinţei în vestul săbatic al marii finanţe din anii 1920. Problema e că cele două nu se îmbină prea uşor. În cea mai mare parte a sa, The Match King dă impresia unui dosar foarte înclinat către acuzare: Kreuger este aproape întotdeauna zugrăvit într-o lumină nefavorabilă, ca un uneltitor cu o strategie bine pusă la punct de a se îmbogăţi pe seama victimelor nevinovate, atât din Suedia, cât şi din America. Dar cititorii care caută paralele cu acuzaţii din epoca modernă precum Bernie Madoff sau Robert Allen Stanford vor avea un sentiment curios de neîmplinire: Kreuger a fost un adevărat om de afaceri, cu afaceri adevărate şi a fost în general atent să respecte legea. Kreuger a avut o tentativă de fraudă evidentă, când a falsificat bonuri de tezaur italiene, însă numai în ultima parte a carierei sale – şi chiar şi atunci a ţinut acele bonuri încuiate în seiful său, permiţându-le asociaţiilor lui doar să le privească pentru scurt timp. Colaboratorii lui Kreuger au fost cei care, mai mult decât Kreuger însuşi, i-au pecetluit soarta: i-au deschis seiful în absenţa sa, au găsit bonurile falsificate şi au împrumutat bani în schimbul lor. Chiar dacă titanul suedez a comis fără îndoială o fraudă, e uşor să uiţi ce laxă era legislaţia în 1920. În realitate, colapsul imperiului Kreuger a fost direct responsabil pentru implementarea legilor privind titlurile de valoare din 1933-1934 în Statele Unite. La finalul cărţii sale, Partnoy schiţează un portret nuanţat al lui Kreuger. Înainte de acesta, însă, autorul a exagerat, făcându-l pe Kreuger mult mai malefic şi mai necinstit decât a fost. În încheiere, Partnoy recunoaşte acest lucru – dar în acest punct, e prea târziu. Cei mai de succes oameni de afaceri ai anilor 1920, ca şi istoricii narativi de azi, ar trebui să fie mari povestitori. Dificultatea e întotdeauna în a ţine poveştile sub control. Kreuger a rezolvat acea problemă prin păstrarea secretului în privinţa operaţiunilor sale; Partnoy, spre deosebire de el, se implică prea mult în această poveste şi, ca urmare, intră în destul de multe înh curcături inutile. 11


Lecturi de august (2) Mai e puin din vacan, profitai de orele de relaxare cu o carte bun alturi.

DE VIRGINIA COSTESCHI MUZEUL OPERELOR DISPĂRUTE

de Simon Houpt 192 pag. Editura Vellant. 99.9 lei Muzeul operelor dispărute ne oferă ocazia rară de a vizita cea mai mare galerie de artă care n-a existat niciodată. Simon Houpt relatează excelent povestea lucrărilor valoroase din această galerie şi îi investighează pe cei implicaţi în furtul lor. Cuprinzând reproduceri ale unor tablouri minunate şi fotografii rare, cartea cuprinde atât imaginile unor opere celebre care au fost furate, distruse sau pierdute, cât şi poveştile şi aventurile lor – uneori dramatice, alteori amuzante, însă, de cele mai multe ori, necunoscute publicului iubtor de artă. Fascinanta poveste a furtului de artă din epoca modernă se transformă în cartea lui Simon Houpt într-o investigaţie de detec-

12

tiv. Ceea ce a început ca luare de prăzi de război sub forma tezaurelor artistice de către armatele invadatoare a explodat într-o sofisticată operaţiune internaţională. Însă marile furturi de opere de artă constituie doar o parte din această fascinantă poveste. Houpt îi aduce pe cititori în culisele Scotland Yard, FBI şi Interpol, în timp ce echipele de recuperare a lucrărilor de artă pun la cale operaţiuni de supraveghere şi sub acoperire. El îşi conduce cititorii într-o lume subterană a spălării de bani, a drogurilor, a traficului ilicit de arme şi a terorismului – în care mizele ambelor părţi sunt extrem de mari. Şi miza pentru iubitorii de artă este la fel de mare. Probabil că multe dintre capodoperele furate nu vor fi recuperate în viitorul apropiat. Unele poate că nu vor mai fi văzute niciodată de către public. Muzeul operelor dispărute oferă o perspectivă extraordinară asupra acestori comori pierdute.

TESTAMENTUL LUI SENECA

de Pedro Galvez 320 pag. Editura All. 29.9 lei Un roman neobişnuit, o evocare magistrală a vieţii senatorului şi filosofului Seneca, intriga politică a unei ere şi un portret de excepţie al împăratului-tiran Nero. Nero are 25 de ani. Seneca, profesorul şi consilierul lui, asistă îndurerat la evoluţia fiului său adoptiv, care se înrăieşte şi se lasă manipulat de noua lui amantă, Poppaea şi de consilierul Tigellinus. Între timp soţia lui Nero fusese torturată şi ucisă cu consimţământul împăratului. Seneca simte, la rândul lui, că a căzut în dizgraţie şi că ar putea cumva să devină o victimă a intrigii de la curte. Temându-se pentru viaţa sa, consideră că a sosit momentul să părăsească Roma şi să se dedice filosofiei în Atena, dar împăratul nu îi permite. În final se refugiază pe Muntele Vezuviu, unde ţine un post sever şi îşi dedică timpul reflecţiei şi activităţii intelectuale. După această perioadă este complet revigorat şi întinerit. Şi se dedică intens scrisului. Credea că-şi găsise, în sfârşit, calea spre libertate. Totuşi, din trecut îl podidesc amintirile amare ale intrigilor politice legate de conspiraţia împotriva Agrippinei, mama lui Nero, şi moartea acesteia, pe care şi el o aprobase, fapt care i-a permis protejatului său să acceadă la tron. Îşi aminteşte de propria lui mamă, protectoare şi îngăduitoare, în contrast cu tatăl autoritar şi crud, şi de copilăria şi tinereţea sa chinuite de o sănătate precară. Însă bolnăviciosul dar genialul Seneca reuşeşte să-şi perfecţioneze discursul şi să ajungă orator în Senat. Dar azi, când nu ştie dacă mai poate conta pe afecţiunea lui Nero, singura lui consolare e tânăra şi frumoasa lui soţie. Iar Nero crede ca Seneca ar putea fi implicat în acest complot.


MULŢUMESC PENTRU AMINTIRI

de Cecelia Ahern 424 pag. Editura All. 29.9 lei Un roman despre dragoste şi puterea de a depăşi situaţii-limită. Joyce Conway suferă un accident nefericit şi are nevoie de o transfuzie de sânge. Când iese din spital, se mută la tatăl ei pentru a depăşi o căsnicie ratată care o afectase profund, dar e copleşită de un puternic deja-vu, sentiment pe care nu şi-l poate explica. Îşi aminteşte lucruri pe care nu le-a trăit, ştie străduţe pietruite din Paris pe unde nu călcase vreodată, are cunoştinţe nebănuite despre artă şi arhitectură. Iar noaptea visează o fetiţă blondă într-o rochiţă de balet, făcând piruete. Justin Hitchcock este divorţat, singur şi neliniştit. Ajunge la Dublin pentru a ţine prelegeri despre arta şi cunoaşte o doctoriţă atrăgătoare, care îl convinge să doneze sânge. Este primul lucru care îi iese drept din inimă după multă vreme. Când Justin primeşte un coşuleţ cu brioşe şi un bileţel pe care scrie doar Mulţumesc e sigur că cineva îi joacă o festă. Dar apoi începe să primească şi alte mesaje. Intrigat, Justin e hotărât să afle cine le trimite. Ceea ce va descoperi îi va schimba viaţa pentru totdeauna. Cecelia Ahern a debutat la 21 de ani cu romanul P. S. Te iubesc (Ed. Allfa 2005) înregistrând un imens succes de vânzări. Seria succeselor continuă cu Suflete pereche (Ed. Allfa 2006), Prietenul nevăzut (Ed. Allfa 2007) şi Dispăruţi fără urmă (Ed. Allfa 2008). Mulţumesc pentru amintiri, al cincilea roman al său, a ocupat primele locuri în clasamentele de vânzări pentru 2008 şi a fost nominalizat la premiile anului 2009 – Romantic Novel şi Galaxy British Book Awards. MARI GÂNDITORI POLITICI

– ed. cartonată de David Boucher, Paul Kelly 520 pag. Editura All. 89.9 lei Mari gânditori politici oferă o perspectivă cuprinzătoare şi riguroasă asupra evoluţiei gândirii

politice occidentale. Antologia, la care au contribuit numeroşi cercetători de renume internaţional, merge pe drumul unui canon al marilor gânditori ai politicii, începând cu Socrate şi sofiştii şi ajungând până la filosofi contemporani ca Habermas şi Foucault.

Fiecare capitol se deschide cu un scurt text introductiv, o schiţă biografică şi o listă a textelor şi a ideilor esenţiale ale gânditorului în cauză. Urmează apoi o examinare critică a celor mai însemnate teze ale acestuia, precum şi o cartografiere a dezbaterilor contemporane din jurul lor. Impresionantă prin anvergură, profunzimea şi claritatea textelor de exegeză, antologia de faţă constituie, cu siguranţă, una dintre cele mai bune resurse la îndemâ-

na celor care se ocupă cu studiul politicii, fie ei studenţi, profesori sau cercetători. David Boucher este profesor asociat de studii europene la Universitatea Cardiff, precum şi director al Centrului Collingwood and British Idealism din cadrul aceleiaşi instituţii. Paul

Madrid a mai rămas doar o ruină. Străzile sale, până nu demult maiestuoase, sunt devastate, iar locuitorii săi înfometaţi şi dezbinaţi de intrigi politice. Când frigul iernii pune stapânire pe capitală, spionul Harry Brett aterizează în Madrid, trimis de serviciile secrete britanice pentru a câştiga încrederea fostului său coleg de şcoală Sandy Forsyth, om de afaceri implicat în investiţii cel puţin dubioase. Traumatizat de experienţele războiului, captiv al amintirilor, Brett este atras într-un joc foarte periculos. Un alt prieten comun, Bernie Piper, mânat în lupta împotriva fasciştilor lui Franco de credinţa fierbinte în idealurile comuniste, a căzut rănit, trei ani mai devreme, în bătălia de la Jarama. Apoi a dispărut fără urmă. Barbara Clare, fostă asistentă la Crucea Roşie şi iubită a lui Bernie, are propria ei misiune secretă: să-l găsească şi să pună la cale un plan prin care să-l salve-

ze. „Un spectacol al imaginaţiei, un roman istoric cu o atmosferă deosebită, cum nu s-a mai scris de multă vreme“ – Daily Mail. LA SHOPPING ŞI NU REGRET

Manual de stil pe timp de criză de Marjorie Hillis 192 pag. Editura Nemira. 18.9 lei Ignori greutăţile sau ai curajul să le înfrunţi? Toci o avere sau o laşi moştenire? Trăieşti de la o leafă la alta sau dai iama în economii? Renunţi să îti cumperi maşină sau margarină? Hai să fim sinceri: nu eşti nici domnul Mellon, nici domnul Ford! Dar, dacă ai imaginaţie şi un plan de viaţă şi nu îţi baţi capul să uimeşti omenirea peste noapte, te poţi refugia oricând, oriunde, te poţi hrăni cu banane sau cu carne de urs, apoi te poţi muta într-un castel de închiriat, dar niciodată să nu îţi numeri banii cu o faţă tristă!

Kelly este profesor de teorii politice la prestigioasa London School of Economics. IARNA LA MADRID

de C.J. Sansom 2 volume. 1028 pag. Editura Nemira 1940, Spania…În timp ce trupele germane marşăluiesc prin Europa, Franco doreşte să se alieze cu Hitler. La sfârşitul Războiului Civil, din 13


Cărţi pentru copii

Cronica lecturilor de vară Pentru copiii care au un avans şi şi-au terminat cărţile cu Harry Potter, hobiţi şi alţi clasici ai listelor de lectură de vară, iată trei romane recente pe care le-ar putea da gata de plăcere înainte de începerea şcolii: suspans cu un pic de supranatural; o poveste despre prietenie petrecută în timpul Marii Crize; şi un roman istoric cu dueluri şi confuzii de identitate. Spuneţi-i lista lecturilor de plăcere. EDITORII

că mama ei a „stricat totul“. Schimbarea norocului în favoarea lui Mimi nu e o pedeapsă pentru Martha şi nici nu continuă fără răsturnări de situaţie, iar impactul e mai mare pentru că e echilibrat şi realist. În concluzie, când Mimi îi arată lui Allie că până la urmă căpşunele cresc pe Strawberry Hill, ei i se par ceva magic. Magic sau nu, ea şi Hoberman le-au câştigat; sunt fructele anului plin de descoperiri al lui Allie. ELIZABETH DEVEREAUX

WHEN YOU REACH ME

de Rebecca Stead 199 pag. Wendy Lamb. 15.99 $ (Vârsta: 9-14 ani) În această epocă a cărţilor supradimensionate pentru copii, When You Reach Me de Rebecca Stead arată cu adevărat zveltă. Dar nu vă lăsaţi înşelaţi: în acest roman plin de tensiune, fiecare cuvânt şi fiecare propoziţie are semnificaţie şi substanţă. E un hibrid de genuri, un roman poliţist complex, o lucrare de ficţiune istorică, o poveste despre viaţa la şcoală şi una despre prietenie, străbătură de leitmotivul călătoriei în timp. Cea mai mare parte a romanului este un puzzle palpitant. Stead pune cap la cap indiciile, avansând spre un moment de intensitate dramatică, după care e destul de greu să te opreşti din citit până nu ajungi la ultima pagină. Ne aflăm în 1979, în Upper West Side din New York City, iar Miranda, aflată în clasa a şasea, ne povesteşte, sau mai degrabă povesteşte cuiva anume, despre evenimentele din lunile precedente – „încercând să schiţez povestea pe care m-ai rugat s-o spun“. Cum a dispărut deodată cheia de rezervă a apartamentului. Cum cea mai bună prietenă a ei, Sal, a încetat să-i mai vorbească după ce a fost lovită de un băiat ciudat pe drumul de la şcoală către casă. Şi cum au început să apară bileţele anonime, referindu-se la lucruri pe care nimeni în afară de ea n-ar fi putut să le ştie şi implorând-o să facă anumite lucruri. Totul se petrece în perimetrul câtorva blocuri, un cartier urban la fel de apropiat şi de familiar ca orice alt mic oraş. Iată vechea clădire de apartamente a Mirandei; şcoala ei; băcănia lui Jimmy, unde ea şi două prietene lucrează temporar; şi colţul cu nebunul care strigă lucruri ciudate. Printre celelalte persoane din această bucăţică de Manhattan se numără mama necăsătorită a Mirandei, care a abandonat facultatea de drept şi căreia îi place să poarte ciorapi cu dungi şi ojă albastru electric şi se pregăteşte să participe la concursul de televiziune „20.000 $ Pyramid“; prietenul mamei ei, Richard, Dl. Perfect (cu excepţia faptului că are un picior un pic mai scurt decât celălalt); câţiva prieteni noi, Annemarie şi Colin; şi Marcus, un băiat enigmatic care vorbeşte despre Einstein şi călătoria în timp. Elevii mei de clasa a patra au devenit nişte detectivi pasionaţi când le-am citit 14

THE PLAGUE

de Joanne Dahme 272 pag. RP Teens. 16.95 $ (Vârsta: de la 12 ani)

În primul roman al lui Mary Ann Hoberman, Allie sună o prietenă pe care a cunoscut-o în Strawberry Hill. această carte – examinând coperta ca pe o hartă în căutare de indicii, studiind titlurile inteligente ale capitolelor şi recalibrânduşi constant ideile pe măsură ce piesele puzzle-ului ieşeau la lumină. Când am ajuns la final, când au văzut cum se potrivea totul, au fost extrem de încântaţi. Prevăd că mulţi alţii vor fi după ce vor citi această carte inteligentă şi fascinantă. MONICA EDINGER STRAWBERRY HILL

de Mary Ann Hoberman Ilustrată de Wendy Anderson Halperin 231 pag. Little, Brown. 15.99 $ (Vârsta: 8 – 12 ani) Chiar dacă n-aţi ştiut că Mary Ann Hoberman este actuala poetă pentru copii laureată naţional, cu un întreg raft de cărţi ilustrate pentru cei mici la activ, vă puteţi da seama după Strawberry Hill, primul ei roman, că sunteţi pe mâinile unui scriitor cu experienţă. Cumpătarea stilului ei e un indiciu că avem de-a face cu cineva care ştie cum să echilibreze perfect detaliul şi limbajul pentru a te captiva şi a te atrage în poveste. Calităţile Strawberry Hill ar putea să nu fie vizibile imediat dintr-un rezumat al acţiunii, care se petrece în timpul Marii Crize, însoţind-o pe naratoare, Allie, de la sfârşitul clasei a treia, când familia ei se

mută dintr-un apartament aflat într-un oraş din Conneticut într-o casă dintr-un alt oraş, până la sfârşitul clasei a patra. Vrăjită de noua ei adresă, 12 Strawberry Hill, Allie îşi imaginează o pantă plină de iarbă presărată cu căpşune roşii, zemoase; va trebui doar să treacă de o mică poartă „exact ca Alice în Ţara minunilor“ pentru a culege câte doreşte. Tabloul complex pe care îl construieşte îi pare atât de real încât este dezamăgită când strada se dovedeşte foarte banală şi lipsită de căpşune. Hoberman menţine un splendid echilibru între perspectiva lui Allie şi cea a adulţilor care o înconjoară, făcând posibile atât modalitatea de gândire a unui copi, cât şi naraţiunea cizelată. Allie se chinuie cu relaţiile de prietenie şi relaţiile cu cele mai bune prietene: ar petrece mai degrabă timpul cu Martha din vecini decât cu Mimi de vizavi, care plânge din nimic şi al cărei tată agent de pariuri este „mereu puţin înspăimântător, îmbrăcat elegant şi îngrijit tot timpul“ –, chiar şi după ce Martha rămâne extrem de loială unei colege de clasă care-i spune lui Allie evreică jegoasă. În vreme ce contactul cu antisemitismul şi dificultăţile economice ale perioadei ar putea furniza separat romane întregi, autoarea păstrează aceste chestiuni la proporţiile lor veridice, astfel că Allie se supără mai mult când mama ei o duce acasă la Martha şi o ceartă pe prietena Marthei decât pe jignirea în sine; Allie ştie

De la Prinţ şi cerşetor la Gossip Girl, cititorii au fost ispitiţi de ideea că vieţile noastre se pot schimba printr-un rând nou de haine. Dar, desigur, schimbarea poziţiilor creează alte probleme. În romanul lui Joanne Dahme, The Plague (Ciuma), Nell este o fată săracă din Anglia, căreia moartea neagră i-a răpus părinţii de curând. În timp ce groparii le iau trupurile, se întâmplă ca regele să treacă călare prin oraş, o vede şi observă o asemănare cu fiica sa, prinţesa Joan. Regele o invită pe Nell să vină să trăiască la palat, gândindu-se că ar fi bine să aibă o sosie prin preajmă, dar, atunci când şi Joan moare, maleficul Prinţ Negru o obligă pe Nell să-i ia în secret locul pentru a reuşi o căsătorie profitabilă. O garderobă potrivită e pusă la dispoziţie – „purtam una dintre rochiile de vară preferate ale prinţesei... Era un veşmânt de mătase cu roşu şi albastru, cu leii aurii ai familiei Plantagenet cusuţi pe fustă şi pe bluză“ –, dar a te îmbrăca ca o prinţesă nu e acelaşi lucru cu a fi o prinţesă, iar Nell e îngrozită că cineva va afla adevărul. Din nefericire, autoarea pierde aici o ocazie. Printre numeroasele lucruri minunate din Prinţ şi cerşetor se numără scenele în care Tom şi Prinţul nu reuşesc să se poarte adecvat în noile lor situaţii (Tom folosind sigiliul regal ca spărgător de nuci). Nell îşi face multe griji, dar are puţine întâlniri cu cineva care ar putea să vadă dincolo de şarada ei, mai ales după ce evadează de la castel şi fuge prin Europa, ascunzându-se de armata de şobolani a Prinţului („ne-am petrecut noaptea pe costişă, ciulind urechile pentru a auzi chiţăiturile“). Dar povestea lui Dahme e frumoasă şi captivantă. Oferă episoade de iubire şi lupte cu spada, precum şi o lume uitată, fără publicaţii de masă sau fotografii, în care cei mai mulţi oameni n-ar şti cum arată adevărata prinţesă. Punctele forte ale lui Dahme sunt în atmosfera pe care o creează. Totul pare întunecat, umed şi înfricoşător. Transmite panica de a fi urmărit de lucruri înspăimântătoare – Prinţul Negru şi ciuma neagră – pe care nimeni nu le poate opri. SOPHIE POLLITT-COHEN


Ce vor adolescenţii DE JOHN SCHWARTZ

P

UTEŢI fi siguri de asta: înainte de a-i creşte barba, Sigmund Freud s-a întrebat: „Ce vor fetele?“. Băieţii şi fetele sunt diferiţi, desigur, cu atât mai mult în adolescenţă. Puteţi observa diferenţa limpede în două romane recente care prezintă o împărţire clară între sexe – sau cel puţin între ceea ce cred publisherii că vor să citească adolescenţii şi adolescentele. Pentru fete: Along for the Ride (Împreună pentru călătorie) de Sarah Dessen, care a devenit o maşină de bestselleruri. Swim the Fly (Stilul fluture), primul roman pentru adolescenţi de Don Calame, se adresează băieţilor. În ambele cărţi, personajul principal trece prin sentimente de anxietate adolescentină pentru a afla valoarea onestităţii, a celor mai buni prieteni şi a căutărilor, precum

ALONG FOR THE RIDE

de Sarah Dessen 383 pag. Viking. 19.99 $ (Vârsta: de la 12 ani) SWIM THE FLY

de Don Calame 345 pag. Candlewick Press. 16.99 $ (Vârsta: de la 14 ani)

şi a perseverenţei în ciuda fricii şi a probabilităţii eşecului. În afară de acestea, cărţile sunt la fel de diferite ca Marte şi Venus. Along for the Ride e romanul mai dezvoltat, o naraţiune melancolică despre ultima vară a unei tinere femei înainte de a pleca la colegiu. Părinţii lui Auden West sunt universitari divorţaţi, care şi-au forţat fiica inteligentă să se maturizeze rapid. Mama ei este expertă în literatura feminină a Renaşterii şi trăieşte după un feminism fără haz care nu poate concepe nimic frivol sau amuzant; e genul de persoană care spune: „Nu fi acră. E cel dintâi instinct ale celor slabi“ – cu destul de multă acreală. Tatăl este o altă metaforă a romanelor despre turnurile de fildeş, profesorul/autorul care a avut odată un mare viitor în faţă. Acum încearcă nefericit să-şi compună cel de-al doilea roman îndelung amânat şi tot la fel de nefericit încearcă să-şi înceapă o a doua familie, când Auden decide să accepte invitaţia noii lui soţii de a petrece vara cu ei. Pe parcursul verii, fata îl întâlneşte pe băiat: tăcutul Eli, un biciclist care face cascadorii extreme, retras după un accident cu urmări îngrozitoare. Lui Auden îi vine uşor să vorbească cu el şi amândoi sunt insomniaci. Pe măsură ce săptămânile trec, fiecare începe să spargă carapacea celuilalt şi pornesc

John Schwartz este corespondentul naţional pe probleme juridice al Times.

într-o serie de aventuri care-i vor oferi lui Auden copilăria de care i-a fost dor, incluzând o bătaie cu mâncare şi o slujbă de livrare a ziarelor. Cu ajutorul noilor prieteni, printre care se numără isteaţa şi feminina Maggie, Auden are o revelaţie: „Să fii fată poate să aibă legătură cu ratele dobânzilor şi cu blugi mulaţi, cu mersul pe bicicletă şi cu hainele roz. Nu cu fiecare lucru în parte, ci cu toate“. Până ce timiditatea nu se risipeşte, povestea pare un pic apăsătoare. Dar sfârşitul satisfăcător le va provoca multor cititori o strângere de inimă. Dacă Along for the Ride este un feeric roman pentru publicul feminin, Swim the Fly este o comedie gălăgioasă pentru cei de peste 13 ani. Don Calame, scenarist, serveşte glume şi poante dure în stilul unor cineaşti ca Judd Apatow. El spune povestea lui Matt Gratton şi a celor doi prieteni buni ai săi, Sean şi Coop, care ani de zile şi-au asumat un ţel pe timpul verii. Când erau mici, sarcinile erau simple, precum strângerea a 1.000 de mingi de golf. Dar acum au 15 ani şi aspiraţiile şi visurile lor au ajuns inevitabil într-un singur punct: sexul. Ţelul din acest an e să vadă o fată dezbrăcată şi nu numai sânul stâng pe care unul dintre ei l-a zărit anul anterior. „Cum am putea să vedem pe viu o fată dezbrăcată?“, întreabă Matt. „Poate ar trebui să ne stabilim un ţel mai realist pentru vară. Cum ar fi descoperirea Atlantidei“. Însă logica lui Coop e inexorabilă, ca o imagine de manual a evoluţiei omului. A stabilit proiectul ca prim pas necesar pentru posibilitatea ca într-o zi să facă sex cu adevărat. Echipa de înot din Rockville nu e foarte bună, dar băieţii se întorc în fiecare an pentru că s-au întors dintotdeauna în fiecare an. Acum Matt, aflat într-o nevoie disperată de a impresiona noua atracţie a echipei de înot, se oferă voluntar să înoate în dificilul stil fluture la ştafetă pentru competiţiile echipei de pe parcursul verii – o sarcină ce-i depăşeşte clar condiţia fizică. Povestea încercărilor lui Matt de a se pregăti pentru marele concurs, de a vedea o fată dezbrăcată şi de a stabili o relaţie cu atracţia amintită anterior este punctată de toate scenele previzibile cu poante ce includ vomă, flatulenţă şi diaree. Avem jocul de cuvinte cinematografic („Pune-ţi la adăpost slipul“) şi giumbuşlucurile: băieţii se travestesc pentru a se furişa în vestiarul fetelor şi au parte de o plimbare pe o plajă de nudişti. Personajele secundare sunt numeroase, incluzând un sadic antrenor german de înot pe nume Ulf şi pe bunicul uneltitor al lui Matt, care dovedeşte că nu eşti niciodată prea bătrân pentru a căuta prosteşte iubirea. Desigur, avem parte de provocare şi triumf şi de o straşnică întrecere finală. În războiul dintre sexe de pe raftul dedicat cărţilor pentru tineri, Swim the Fly ocupă locul de jos al amuzamentului deocheat şi neghiob. Ceea ce înseamnă că probabil băieţii o h vor iubi. Cum a făcut şi subsemnatul.

Raftul cu cărţi TO THE BEACH

Scrisă şi ilustrată de Thomas Docherty Templar/Candlewick. 15.99 $ (Vârsta: 3-6 ani) O carte ilustrată care ar putea fi în mod special consolatoare pentru copii în această vară înnorată. Un băiat priveşte ploaia printr-o fereastră obişnuită – dar are un tub cu oxigen şi ne spune vesel că-şi duce găleata, înotătoarele şi „colacul mare şi galben“ pe plajă (colacul apare ispititor pe copertă). Apariţia unui avion şi a unei cămile prietenoase în timpul desfăşurării naraţiunii ne introduce în imaginaţia lui, unde dunele de nisip se întind ca un deşert către mare. Acuarelele lui Docherty dau o plăcută impresie comică, dar păstrează cea mai multă frumuseţe şi simplitate pentru scenele de acasă. ILUSTRAŢIE DIN „TO THE BEACH“

FINDING SUSIE

THE ROAR

de Sandra Day O’Connor Ilustrată de Tom Pohrt Knopf. 16.99 $ (Vârsta: 4-8 ani)

de Emma Clayton Chicken House/Scholastic. 17.99 $ (Vârsta: 9-12 ani)

Fosta judecătoare a Curţii Supreme şi-a bazat captivanta carte de debut pentru copii pe amintirile ei din copilăria într-o fermă din deşert, unde valurile de căldură străluceau „ca undele pe un lac“. Sandra (pe care o vedem prima dată şezând cu teancuri de cărţi sub un copac) nu-şi doreşte decât un animal de companie, deoarece nu sunt alţi copii în zonă. Astfel că părinţii îi dau voie să adopte o serie de creaturi ale deşertului: o ţestoasă pe care o botează Hercule, un pui de linx, un iepure şi un coiot. Nici unul nu reprezintă o soluţie adevărată, până când apare un căţeluş alb, care va ocupa perfect rolul de cel mai bun prieten.

Încă o distopie post-natură, în care apele au crescut şi civilizaţia abia rezistă (să sperăm că nu toţi scriitorii pentru copii sunt clarvăzători). Poate că cel mai bun lucru la acest roman de debut este decorul londonez sumbru şi rece, un oraş înconjurat de ziduri, ridicat deasupra nivelului apei, protejat de „ciuma animalelor“. Sau luptele Pod Fighter de deasupra, un erou şi o eroină – gemeni conectaţi telepatic – luptând împotriva unui regim totalitar. Nu este Ender’s Game, dar The Roar e interesantă, stimulantă şi foarte greu de lăsat la o parte.

BILLY TWITTERS AND HIS BLUE WHALE PROBLEM

de Mac Barnett Ilustrată de Adam Rex Disney/Hyperion. 16.99 $ (Vârsta: 3-7 ani) Un plonjon impetuos în suprarealism se produce atunci când părinţii lui Billy Twitters îl pedepsesc dăruindu-i o balenă albastră. Ingeniozitatea se află în sensul concret al ideii – Billy care se gândeşte: „Simt că mă priveşte ceva“ în timp ceşi mănâncă cerealele, în spatele lui văzându-se un ochi foarte mare, iar apoi trăgând balena către şcoală pe bicicleta sa. Nu trebuie să aibă sens şi, în mod haios, nici nu are. ILUSTRAŢIE DIN „BILLY TWITTERS AND HIS BLUE WHALE PROBLEM“

MAKE WAY FOR DY AMONDE DANIEL

PANDA KINDERGARTEN

de Nikki Grimes. Ilustrată de R. Gregory Christie. Putnam. 10.99 $ (Vârsta: 7-9 ani)

de Joanne Ryder. Fotografii de Katherine Feng HarperCollins. 17.99 $ (Vârsta: 4-8 ani)

„Dyamonde Daniel era un giuvaier aşteptând să fie descoperit. Întrebaţi-o doar“. Dyamonde, în clasa a treia, are un „păr rebel-nebun“, e „mai slabă ca o jumătate de scobitoare“ şi e mai mult decât pregătită în faţa provocării de a intra pe terenul încrezătoarelor eroine de şcoală. Un lucru pe care Dyamonde îl află în legătură cu a fi „super deşteaptă“ şi bună la matematică este că nu te ajută neapărat să-ţi faci prieteni când eşti nouă în oraş. Cum îl câştigă de partea ei pe un alt puşti nou-venit, băiatul ursuz din clasa ei, reprezintă intriga acestui prim volum din noua serie de cărţi pentru copii de Grimes (al doilea este aşteptat să apară la toamnă).

Un subiect irezistibil: o „grădiniţă“ a puilor de panda crescuţi împreună la un centru de conservare chinez, unde sunt învăţaţi cunoştinţele necesare supravieţuirii în sălbăticie. Textul nu e atât de clar pe cât ar putea fi, dar, pe lângă numeroasele imagini cu pui de panda jucându-se, mâncând şi cântărindu-se pe un cântar minusJULIE JUST cul, nu prea contează. ONLINE: CĂRŢILE VERII

Cum ar arăta listele şcolare de lectură pentru vară dacă ar depinde de dvs.? Spuneţi-ne la nytimes.com/books. 15


Cronica de nonficţiune

Tara McKelvey

BLOGGERS ON THE BUS

cărui „idee de distracţie“ se pare că era de a „se înfăşura în sârmă ghimpată, alergând apoi pe un câmp minat în timp ce ploua cu găleata“ şi a unui brutar italian care a demonstrat un curaj formidabil în Irak: un grup islamist l-a forţat să-şi sape groapa şi să îngenuncheze; în schimb, el a rămas în picioare, încercând să-şi scoată gluga, şi le-a spus: „Acum vă voi arăta cum moare un italian!“, fiind împuşcat „în ceafă“. Geraghty îi consemnează şi pe contractorii reprobabili, ca cei din Irak care au înregistrat un „video al civililor împuşcaţi în maşina lor“, pe „cântecul lui Elvis Presley «Mystery Train», într-o manieră detaşat sardonică“. Subiectul e fascinant, dar cartea e subminată de resentimente (cu decenii în urmă, Geraghty descoperea că „unul dintre cele mai mari ziare din lume nu-şi permitea să achite un bilet de avion pentru a-l trimite pe reporterul lor numărul unu“ – alias autorul – „în Zair“); erori (consemnează greşit data atacurilor din 11 septembrie); şi stângăcie (când un şofer spune „Bine aţi venit în Africah, Mistah Tony!“, Geraghty furnizează, neconvingător, un subtext: „Vrea să spună că Africa e un loc unde un om încă poate păşi tăcut şi desculţ pe pământ, ştiind că aparţine locului“). Dacă sunteţi obsedat de mercenarii secolului XXI, puteţi găsi cartea interesantă. Altfel, e anevoioasă.

How the Internet Changed Politics and the Press de Eric Boehlert Free Press. 26 $

Bloggerii liberali au contribuit la alegerea unui nou Congres şi doi ani mai târziu a unui nou preşedinte, şi totuşi, aşa cum subliniază Boehlert, n-au primit o „atenţie publică îndeajuns de serioasă“. Această carte încearcă să rectifice asta, dar sfârşeşte prin a furniza numai o incoerentă istorie staccato. Ne povesteşte, spre exemplu, cum un saxofonist din Los Angeles a fost dezamăgit pentru că n-a fost în stare să cânte „Rio“ la un concert de reunire Duran Duran din cauza unei dureri de stomac, apoi a reuşit să-şi canalizeze frustrările creând popularul blog Crooks and Liars. Dar în ce măsură bloggerii sunt „revoluţionari“ sau chiar interesanţi rămâne incert. Boehlert, care a scris pentru Salon şi Rolling Stone, se lamentează că, începând din ianuarie trecut, The Washington Post nu publicase „nici măcar un profil de prezentare a unui blogger liberal important“. El ne enumără provocările cu care s-au confruntat bloggerii şi colegii lor: un voluntar care a creat o pagină Obama MySpace pentru fani s-a întristat, când, după ce şi-a setat computerul în aşa fel încât să poată „accepta valul nesfârşit de cereri cu degetele de la picioare“, ajungând la „160.000 de prieteni“, nu i s-a oferit un job în campania prezidenţială („Am muncit… de nu-ţi vine să crezi“). Un blogger care s-a ocupat de Sarah Palin în posturile sale, „Saradise Lost“, a aflat că „nu există suficiente ore într-o zi pentru a scrie despre Saradise Lost şi pentru a compune melodii la pianul său acompaniind sonete lui Shakespeare în timpul repetiţiilor corale ale elevilor săi“. Cu poveşti ca acestea, Boehlert nu reuşeşte să dovedească nedreptatea celor de la The Washington Post. FINDING OZ

How L. Frak Baum Discovered The Great American Story de Evan I. Schwartz Houghton Mifflin Harcourt. 28 $

L. Frank Baum avea 43 de ani şi eşuase la mai toate joburile deţinute – de la creşterea puilor de găină la cea de publisher. Apoi a scris Nemaipomenitul vrăjitor din Oz, care a apărut în 1900. E o poveste însufleţitoare – dar şi una complicată, similară cu cea a lui Dorothy, „lunga călătorie printr-un ţinut care uneori e plăcut, alteori sumbru şi teribil“. Baum a scris despre pitici, pantofi argintii şi curcubeie în Oz, însă înainte de asta a demonstrat o cruzime uimitoare în publicistica lui, cerând în editoriale de ziar „anihilarea totală“ a americanilor nativi. Tara McKelvey, senior editor la The American Prospect, e o colaboratoare frecventă la Book Review şi autoarea volumului „Monstering: Inside America’s Policy od Secret Interrogations and Torture in the Terror War“. 16

IN THE SANCTUARY OF OUTCASTS

A Memoir de Neil White Morrow/HarperCollins. 25.99 $

WORLD OF WONDERS

de Jimmy Katz şi Dena Katz. Ilustrată. Nenumerotată. PowerHouse Books. 39.95 $ Soţii Katz au petrecut trei anotimpuri fotografiind „ultimele spectacole itinerante autentice“ din America. Ward Hall (deasupra) spune că merge în turnee alături de aruncători de flăcări şi înghiţitori de săbii din 1946, când avea 15 ani.

Schwartz, fost editor la BusinessWeek, spune povestea lui într-o manieră ciudată, susţinând (cu probe neconcludente) că Baum s-a simţit vinovat din cauza editorialelor genocide. Analiza pare mai degrabă YogaLife decât literară: Baum avea nevoie să „compenseze o karma negativă“ creată de editoriale, ceea ce l-a făcut să scrie despre Oz; iar căutările în care se îmbarcă Sperie-Ciori, Omul de Tinichea, Leul Cel Laş şi Dorothy „sunt reflectări ale celor Patru Yoga ale lui Swami Vivekananda“. În acest timp, Dorothy, asemenea lui Buddha, „atinge iluminarea“. Cititorul însă ar putea fi mai puţin iluminat; ca în Nemaipomenitul vrăjitor din Oz, există foarte puţine lucruri dincolo de cortină.

SOLDIERS OF FORTUNE

A History of the Mercenary In Modern Warfare, de Tony Geraghty Pegasus. 27.95 $

Înainte de a pleca în Irak, un contractor militar galez i-a spus soţiei: „Asta e şansa mea să scăpăm de ipotecă“. După douăzeci şi două de zile de la sosire, era mort, altă victimă într-un război care a angajat mii de contractori. În expunerea acestei lumi întunecate şi brutale, Geraghty, fost corespondent de război pentru The Times din Londra, care a fost şi înrolat într-o brigadă engleză de paraşutişti, se concentrează asupra europenilor, inclusiv a unui britanic a

White, un publisher din sud, a fost arestat pentru fraudă bancară în 1992 şi condamnat la 18 luni; la sosirea în puşcărie, a descoperit că va trăi înconjurat de leproşi. El descrie Federal Medical Center din Carville, La., ca locul în care deţinuţii şi gardienii coexistau cu pacienţii bolnavi de lepră şi cu cadrele sanitare. O femeie în vârstă cu lepră avea 12 ani când tatăl ei o lăsase aici fără să se mai întoarcă vreodată. „Încă îţi mai plângi de milă?“, o întreabă un deţinut. Era prima zi în închisoare a lui White. A realizat rapid că a dat peste o poveste, începând să ia note pentru o lucrare de jurnalism participativ în stilul lui George Plimpton. Pe durata încarcerării, White a încercat şi să se împace cu trecutul de protejat al legendarului redactor Willie Morris şi cu cel de publisher în cămăşi apretate şi parfumate cu British Sterling, care în secret scria cecuri fără acoperire. Povestea lui de auto-descoperire nu e nici palpitantă, nici revelatoare, dar ne oferă o incursiune rară în această lume a „oamenilor secreţi“, bărbaţi şi femei cu mâini „de forma unor mănuşi de cuptor“ şi „feţe decolorate“, care trăiesc în exil de decenii. A descoperit că mâinile majorităţii leproşilor erau anesteziate, iar în biserică a privit un lepros orb compensându-şi invaliditatea într-un mod emoţionant, citind biblia în Braille, cu vârful limbii. După ce a fost condamnat, judecătorul i-a spus lui White: „Neil, sper să poţi face ceva bun din asta“. Cartea lui, deşi h imperfectă, reuşeşte acest lucru. FOTO: JIMMY ŞI DENA KATZ


Băiatul care a îndrăznit Aventurile unui tânăr inventator cu o imaginaţie bogată. DE M. T. ANDERSON

Î Supravieţuitori ai cutremurului din Kashmir, octombrie 2005.

Fără graniţe

NTR-O noapte în care stelele căzătoare umpleau cerurile, un copil s-a născut având cap de bătrân şi o fâşie de păr ţepos crescută pe spinare. Cu acest semn supranatural îşi începe Elizabeth Garner romanul The Ingenious Edgar Jones (Inventivul Edgar Jones), povestea unui copil neobişnuit, croindu-şi drumul printr-un Oxford al secolului al XIX-lea divizat între dispute religioase şi cercetări ştiinţifice. Edgar Jones, fiul unui portar de colegiu, dă repede semnele unui geniu într-ale mecanicii. Tatăl său este iniţial fermecat de perspectivele băiatului, chiar dacă e neli-

În acest roman, un doctor american călătoreşte într-o ţară distrusă. THE INGENIOUS EDGAR JONES

DE ROBERT HANKS

F

RANK HUYLER spunea că a fi doctor e „cea mai bună slujbă cu jumătate de normă pe care o poate avea un scriitor“. Logica sa e clară. Un doctor are acces la materiale la care alţi romancieri nu pot decât visa: legături apropiate cu străinii, întâlnirea oamenilor în momente de înalt dramatism, observarea de aproape a interdependenţei dintre carne şi spirit. Şi, în

RIGHT OF THIRST

de Frank Huyler 355 pag. Harper Perennial. Broşată, 14.99 $

Right of Thirst (Dreptul la sete), Huyler dovedeşte multe dintre calităţile – observaţie, precizie, tact – pe care le-aţi putea dori la Huyler doctorul. Naratorul romanului, Charles Anderson, este un cardiolog trecut de 50 de ani, cu un succes moderat în carieră, nu şi în alte zone ale vieţii sale. Cartea începe cu moartea soţiei sale după o lungă boală. Charles a luat parte la grăbirea sfârşitului ei, deşi la acest lucru se face aluzie mei degrabă discret decât să fie declarat făţiş, şi întregul episod e descris într-o proză simplă, admirabil de eficientă. Lovit de durere şi remuşcare – pentru moartea ei, pentru inadecvarea sa în calitate de soţ – Charles participă la o prelegere despre situaţia victimelor cutremurelor, care îl determină se ofere ca voluntar într-o tabără de refugiaţi. Însă, odată ajuns acolo, departe în valea muntoasă izolată, orice noţiune pe care ar putea s-o aibă despre izbăvirea prin fapte bune începe să se evapore. Tabăra este insuficient echipată pentru a primi un număr mare de refugiaţi, care, în orice caz, nu dau niciun semn de apariţie. Încercarea lui Charles de a-şi schimba misiunea, furnizând ajutor medical sătenilor din apropiere, e sabotată de fatalitate şi sărăcie. Frustrarea e întreruptă de dramă: amputează piciorul

Robert Hanks este critic freelancer în Londra. FOTOGRAFII DE AMIT GUPTA/REUTERS (STÂNGA) ŞI CAROLINE FORBES

cangrenat al unei tinere fete, salvându-i viaţa în timp ce ştie că, invalidă fiind, nu are cine ştie ce viaţă înainte. Apoi corturile de armată ale taberei atrag o atenţie nedorită din partea forţelor ostile învecinate, urmând o fugă aproape burlescă. Cu toate că ţara în care toate acestea se petrec este anonimă, nu e greu de identificat. În sens propriu e Kashmir, dar în sens figurat este teritoriul întunecat cunoscut ca Greeneland. Cu sentimentul său de ratare, detaşarea sa, obiceiul său american stereotipic de a încerca să rezolve problemele prin bani, Charles ar putea face parte liniştit dintr-un roman de Graham Greene. Nuanţe de Greene sunt de asemenea perceptibile la alte câteva personaje – în special la generalul de o veselie sinistră care încearcă să-l reducă la tăcere pe Charles prin ameninţare în privinţa evenimentelor care se petrec în munţi – şi în tonul romanului, care nu e atât deziluzionat, cât decis să nu întreţină iluziile. După o vreme, însă, acest ton începe să semene cu un camuflaj. Right of Thirst dă impresia iniţială că e o carte foarte serioasă, dar nimic din cuprinsul ei nu e exeminat foarte profund sau serios. Descrierea lui Huyler făcută lucrurilor exterioare – peisaj, climă, operarea fetei – sunt adesea uimitoare, dar uneori el alunecă în clişeu (un elicopter pluteşte „ca o libelulă“), iar personajele sale uneori nu reuşesc să vorbească precum nişte oameni reali. „Cine eşti tu, Charles?“, îl întreabă soţia sa într-o ceartă rememorată. „Cine eşti cu adevărat?“ Nu ştiu alţii cum sunt, dar certurile mele matrimoniale rar devin atât de existenţiale. Charles însuşi e ciudat de inconsistent: niciodată nu reuşeşti să înţelegi în privinţa a ce din căsătoria lui se simte atât de vinovat. Sentimentele lui în alte chestiuni sunt adesea atât de nuanţate încât nu le poţi desluşi şi, în ciuda discursului său despre remuşcare, confruntările tind să se încheie pe o notă de autojustificare. Avem aici material de comedie, păcat că Huyler nu l-a observat. În cele din urmă, Right of Thirst serveşte ca memento al faptului că o calitate pe care nu o cauţi neapărat la un doctor este esenţială h la un romancier: imaginaţia.

de Elizabeth Garner 323 pp. Crown Publishers. $24.95

niştit de nonconformismul său. Sufocat de învăţătură, Edgar începe o serie de ucenicii în prelucrarea metalelor, în care descoperă un orizont pentru posibilităţile sale şi un teren pentru propriile idei – până ce o combinaţie de ticăloşie şi mândrie duce, aşa cum o cere legenda, la o prăbuşire spectaculoasă. Calitatea legendară a poveştii se anunţă de timpuriu. Deşi cartea nu e una fantastică (cu excepţia unei dezamăgitoare înflorituri supranaturale din final), limbajul investeşte fiecare element obişnuit cu o semnificaţie folclorică. Edgar însuşi e un fel de copil schimbat în leagăn; femeia ştirbă care asistă la naşterea sa e ca o ursitoare, împărţind binecuvântări care ar putea fi şi blesteme; un fierar stă încordat ca un căpcăun; structura de fier prăbuşită a unui acoperiş de muzeu se preschimbă în dragon, un demon chitinos răşchirându-se după Cădere. Sau aceasta, despre fierul topit: „Cu cât privea mai mult, cu atât îl vedea mai limpede, ridicăturile focului, văile proaspete de lumină albă, tărâmul ascuns întins în afara graniţelor sale, marea se agita la ţărmuri, iar pe mare o singură pată de minereu, o plută neagră pe un ocean auriu, un vas îndrăzneţ, escaladând apele învăpăiate. Edgar şi-ar fi dat întreaga viaţă să fie marinar pe o asemenea navă“. Această transformare a banalului în fantastic reflectă minunat cercetările şi experimentele alchimiste din Oxfordul victorian. În muzeul de istorie naturală la construirea căruia contribuie Edgar, pietrarii sculptează flora şi fauna revenind spre catedralele gotice şi înaintând spre o lume a teoriei darwiniste. Pe pragurile de sus, oamenii dăltuiesc maimuţe în loc de îngeri. (Echivalentul din realitate al muzeului lui Edgar va găzdui în curând celebra dezbatere Huxley/Wilberforce asupra evoluţiei.) Pretutindeni, proza bogată Romanul lui M.T. Anderson, „The Astonishing Life of Octavian Nothing“, a primit National Book Award în 2006.

în metafore a lui Garner oferă aceleaşi delicii ca una dintre creaţiile lui Edgar, un spectacol de imagini prezentând succesiv mitologiile superstiţiei, ştiinţei şi legii. Date fiind rezonanţele mitologice ale poveştii, nu e poate surprinzător că personajele dau o impresie de basm, superficială. Tatăl lui Edgar e la început un om încântat de uimirea în faţa lumii a fiului său, înfiorat de cunoaştere şi şansă – apoi se prăbuşeşte, în numai o pagină şi jumătate, la dimensiunile unui bigot plictisitor. Transformarea aduce a comoditate auctorială. Profesorul anonim care-l angajează pe Edgar este clar un ticălos, dar ca personaj antagonic e previzibil şi banal. Primele cuvinte ale lui Edgar – „Tată, sunt un băiat rău?“ – indică generoase problematici de rafinament moral care nu sunt introduse în roman decât târziu. Cititorii s-ar putea simţi dezamăgiţi că, în ciuda semnelor şi indiciilor ascunse ale cărţii, cariera lui Edgar abia a început atunci când povestea se sfârşeşte – astfel că nu putem cu adevărat aprecia dacă împlineşte făgăduinţa de la început a stelelor căzătoare. E greu să nu-ţi doreşti ca

Edgar îşi croieşte drumul printr-un Oxford al secolului al XIX-lea divizat între dispute religioase şi cercetări ştiinţifice. Garner să ne fi oferit mai puţin din lunga şi lenta ucenicie a lui Edgar şi mai mult din zborul său remarcabil către maturitate. Cea mai mulţumitoare inovaţie în roman, la final, este propria proză transformatoare a lui Garner, prefăcând ştiinţa în magie şi cercetarea raţională în poezie a aventurii. „Un miracol“, scrie ea, este „să schimbi un lucru într-altul sau să dai viaţă lucrurilor h moarte“ – ceea ce face cu iscusinţă. 17


Culegând furtuna A fost totul din vina lui Hitler, fireşte, dar, prins între nazişti, sovietici şi francezi, poporul german a avut într-adevăr de suferit. DE BRIAN LADD

R

AREORI i-am compătimit pe germani pentru suferinţele lor de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în parte pentru că germanii s-au achitat minunat de secvenţa autocompătimirii. Cei mai mulţi germani în 1945 (şi mult după aceea) credeau că suferinţele lor îi absolviseră de

GERMANY 1945

From War to Peace de Richard Bessel Ilustrată. 522 pag. Harper/HarperCollins Publishers. 28.99 $

orice obligaţie de a cugeta asupra ceea ce făcuseră germanii altor popoare. Drept urmare, istoricii au ezitat să exploreze acest material, de teamă să nu justifice spectacolul respingător al autocompătimirii germanilor. Însă distinsul istoric britanic Richard Bessel înţelege diferenţa între suferinţă şi penitenţă, iar cu Germany 1945 (Germania 1945) a produs o relatare sobră, dar plină de forţă,

Brian Ladd e autorul volumelor „The Ghosts of Berlin“ şi „Autophobia“.

a acelui teribil an pe care îl denumeşte „elementul principal“ al secolului XX în Europa. Lovitura decisivă a venit în ianuarie, când forţa invadatoare a Armatei Roşii, aproape patru milioane, a ocupat provinciile estice care vor înceta curând să mai fie vreodată germane. (Invazia anglo-americană dinspre vest păleşte prin comparaţie.) Aceştia au ucis cu o eficienţă sinistră. Numărul militarilor germani decedaţi în luna aceea a depăşit totalul pierderilor suferite de Statele Unite sau Marea Britanie în tot războiul. Milioane de civili au fugit terorizaţi de ceea ce li se spusese de multă vreme că sunt nişte hoarde de sălbatici slavi. Guvernul hitlerist, refuzând să recunoască situaţia, n-a făcut mare lucru pentru a uşura soarta refugiaţilor. Şi nici n-a permis o abdicare ordonată a teritoriilor pierdute. În timp ce unii soldaţi şi civili s-au supus cu entuziasm ordinelor de a lupta până la moarte, restul au fost ţinuţi la respect de plutoane itinerante ale morţii formate din SS-işti care îi spânzurau pe dezertori de stâlpii de pe stradă. Însă formidabilul Wehrmacht a fost irevocabil depăşit ca număr şi forţă militară. Bessel nu lasă nici o îndoială asupra celui care poartă vina suferinţelor: Hitler, care a ales să-şi distrugă ţara în loc să se predea în faţa învingătorilor. Pentru poporul german – mulţi bombardaţi şi alungaţi din casele lor, cu

toţii la mila armatelor ocupante – aceasta era moştenirea celui de-al Treilea Reich: nu cuceriri şi glorie, nici genocid sau culpabilitate, ci trădare şi distrugere, ruine şi suferinţă. Deşi aliaţii au avut mari dificultăţi în a impune ordinea, un lucru de care nu trebuiau să se teamă, după cum se va dovedi, era cel al rezistenţei învinşilor. Zvonurile unei rezistenţe subterane „Werewolf“ s-au dovedit lipsite de temei (contrar celor care susţineau acum câţiva ani că Germania postbelică a fost la fel de nefastă ca Irakul postbelic). Ocupanţii au fost surprinşi să dea peste un popor docil, preocupat să găsească adăpost, hrană şi rudele dis-

părute. Cu moartea prezentă peste tot, invadatorii căutau răzbunare. Soldaţii sovietici au prădat şi violat cel mai mult, dar nici francezii n-au fost cu mult mai breji. Britanicii şi americanii, cu mai puţine revendicări, au comis mai puţine atrocităţi. Deşi germanilor le-au displăcut inevitabilele nedreptăţi cauzate de programele aliaţilor de de-nazificare, atunci când majoritatea naziştilor proeminenţi supravieţuitori au fost judecaţi la Nürenberg în noiembrie 1945, puţini dintre ei au manifestat vreo simpatie pentru aceşti indivizi jalnici care îşi aruncaseră ţara în abis. Relatarea lui Bessel despre a doua jumătate a lui 1945 e mai puţin palpitantă, dar mai instructivă. Profunda nesiguranţă resimţită de milioane de germani – nevoiţi să campeze în gări în ruină, să se alimenteze via piaţa neagră şi să folosească ţigările ca monedă de schimb – le-a insuflat o sete de ordine: nu cea de tip nazist, cu promisiunile ei de glorie şi aventură, ci una care să le asigure din nou un cămin. Această aspiraţie, susţine Bessel, cuplată cu o „tutelă de fier a aliaţilor“ a devenit „fundamentul nesperat al unei recuperări remarcabile“. Bessel, care preferă evocarea calmă celei pătimaşe, nu pretinde că suferinţa a fost cumva răsplătită. Mai degrabă sugerează că nefericirea poate naşte uneori speranţa. h

Rebel, rebel Despre faimoasa mişcare de rezistenţă din Mississippi, care a fost un ghimpe în coastele Confederaţiei. DE DAVID S. REYNOLDS

R

ĂZBOIUL civil n-a fost o simplă coliziune a contrariilor. Exista o disensiune internă în fiecare tabără: nordişti care vroiau să îmbuneze Sudul, sudişti loiali Uniunii şi mii de dezertori din ambele armate. În The State of Jones (Statul lui Jones), Sally Jenkins, reporter la Washington Post, şi John Stauffer, istoric la Harvard, recreează viaţa şi vremurile bravului disident sudist Newton Knight. Fermier nevoiaş din Jones County, Miss., vajnicul Knight cel cu ochi albaştri a fost încorporat în armata sudistă în 1862, dezertând curând după aceea. A organizat o mică ceată de vecini, recurgând la tactica luptei de gherilă şi ascunzându-se în mlaştini pentru a se păzi de trupele confederate urmăritoare. Grupul lui Knight, mult inferior ca număr, a devenit un ghimpe în coasta Sudului, preocupat cu invaziile lui Grant şi Sherman. Knight şi alţi rezidenţi din Jones County au

David S. Reynolds e profesor emerit la CUNY Graduate Center. Ce mai recentă carte a sa e „Waking Giant: America in the Age of Jackson“. 18

ajutat Nordul în timpul Reconstrucţiei. Deşi Knight era căsătorit cu o femeie albă, cu care a avut mai mulţi copii, el a păstrat simultan o relaţie îndelungată cu o fostă sclavă a bunicului său, numită Rachel. Într-o vreme când cei mai mulţi negri din Mississippi nu deţineau pământ, el a trecut o fermă pe numele lui Rachel,

THE STATE OF JONES

The Small Southern County That Seceded From the Confederacy de Sally Jenkins and John Stauffer Ilustrată. 400 pag. Doubleday. 27.50 $

cu care a avut mai mulţi copii care munceau pe câmp umăr la umăr cu fraţii lor albi. Jenkins şi Stauffer susţin că Knight ar fi fost un luptător anti-sclavie de inspiraţie religioasă, care a „luptat pentru egalitate rasială în timpul războiului şi după aceea“ şi a „creat legături de alianţă cu negrii care erau chiar şi peste cele ale nordiştilor aboliţionişti“. Însă Knight reprezintă o provocare specială pentru biografi. Aflăm de existenţa lui mai ales graţie unor consemnări indirecte, cum ar fi biografia din 1934 a fiului său alb Tom, una deseori neverosimilă.

Iată dilema. Jenkins şi Stauffer creează o naraţiune plină de viaţă, dar oare se bazează pe fapte – sau e ficţionalizată, ca scenariul de film despre Knight al lui Gary Ross, care, declară autorii, i-a inspirat să scrie cartea? Aceste chestiuni constituie subiectul unei dezbateri pe internet, care a început când Victoria Bynum, profesoară de istorie la Texas State şi autoarea unei cărţi bine documentate din 2001, The Free State of Jones, a scris o recenzie pe blogul ei, Renegade South, în care caracteriza cartea lui Jenkins şi Stauffer ca pe o lectură interesantă, însă inexactă şi nejustificat politizată. Jenkins şi Stauffer au răspuns cu contra-probe, susţinând că Bynum lansase o „ofensivă teritorială“ pentru a-şi promova cartea ei. Alţii au intervenit în dezbatere, scoţând în evidenţă mici erori faptice comise de Jenkins şi Stauffer, ca de altfel şi una majoră, aceea că Jones County n-a secesionat oficial din Confederaţie, invalidând subtitlul cărţii. Absenţa unor dovezi primare credibile despre Knight îi forţează adesea pe Jenkins şi Stauffer să se sprijine pe speculaţii. Cartea lor substituie lacunelor cuvinte ca „poate“, „e posibil“, „probabil“, „ar fi putut“ etc. Peste 50 de pagini sunt devotate experienţelor de război ale lui Knight, informaţiile autentice

în această privinţă fiind infime. E posibil ca una dintre bătăliile descrise, Vicksburg, să fi avut foarte puţin de-a face cu biografia lui, din moment ce o notă de subsol ne spune că „nu există o dovadă absolută că Newton a participat la Vicksburg, putându-se susţine şi că n-a participat“. (Bynum oferă dovezi că nu a participat.) Presupusele poziţii timpurii anti-sclavie ale lui Knight sunt imposibil de evaluat, după cum Jenkins pare să admită într-un comentariu pe blog: „Nu susţinem categoric că se opunea sclaviei dinainte de război“. Jenkins şi Stauffer o descriu pe fosta sclavă Rachel ca pe un suflet pereche sensibil, simbolizând capacitatea vizionară a lui Knight de a trece dincolo de prăpastia rasială. Dar nu putem fi siguri, din moment ce autorii scriu că „există minime probe directe care să ateste relaţia lor“. Jenkins şi Stauffer dau viaţă unor contexte istorice şi oferă interpretări incitante, însă suscită îndoială peste îndoială despre Knight. Dacă nu va ieşi la iveală o nouă sursă substanţială despre viaţa lui, el va rămâne la fel de evaziv pentru biografi cum a fost pentru trupele confederate care l-au hăituit prin mlaştinile împădurite din Jones h County. FOTO: HUGO SCHMIDT/KEYSTONE – GETTY IMAGES


Romane poliţiste

Marilyn Stasio

Fata cu tatuaje se întoarce Dacă vă număraţi printre legiunile de fani care au devorat Bărbaţi care urăsc femeile, puteţi să vă duceţi direct la pagina 125 a romanului FATA CARE S-A JUCAT CU FOCUL (Editura Trei), captivanta continuare a best-

sellerului din 2008 al aceluiaşi Stieg Larsson. De acolo încep noile aventuri pe care autorul i le-a rezervat extraordinarei sale eroine, Lisbeth Salander, o fată cu o minte şocant de ascuţită şi o sete de răzbunare motivată de copilăria îngrozitoare. Nu că primele 124 de pagini ale acestui thriller n-ar fi distractive. Pentru a ne delecta cu aventurile globale ale eroinei sale – o hackeriţă cu memorie fotografică şi formidabile aptitudini matematice, care se află în plină demonstrare a ultimei teoreme a lui Fermat –, Larsson apelează la orice, de la un uragan ce loveşte Grenada până la un maraton de shopping în Suedia. Dar, dacă nu aveţi curiozitatea unui voyeur vizavi de ce tatuaj şi-a îndepărtat Salander sau cum i-au ieşit implanturile mamare, aveţi mai multe satisfacţii dacă săriţi direct la intrigă. Aceasta se declanşează după ce Mia Johansson îşi definitivează teza de doctorat despre traficul de carne vie din Rusia şi Europa de Est, iar Millenium, revista de reportaje publicată de fostul iubit al lui Salander, Mikael Blomkvist, merge înainte cu planurile de a oferi subiectului un tratament jurnalistic, scris de tovarăşul de cercetări al Miei, Dag Svensson. Din dorinţa de a se afla în spatele „celei mai dificile deconspirări de trafic uman publicate vreodată în Suedia“, Bloomkvist promite că vor fi date în vileag nume, fără să-şi dea seama că printre ele se află şi duşmanii influenţi politic ai lui Salander, lucru care o implică şi pe ea în toată tevatura, făcând-o, printr-o perversă răsturnare de situaţie, suspectul principal atunci când Mia şi Dag sunt ucişi. În ciuda tuturor complicaţiilor acestei melodrame, care în traducerea în engleză a lui Reg Keeland înaintează alert, ca un fragment cinematografic violent, tot ce îl preocupă pe Larsson sunt eroina sa şi reacţiile bolnăvicioase pe care aceasta le stârneşte în rândul bărbaţilor. „Salander“, explică el, „e femeia care îi urăşte pe bărbaţii care urăsc femeile“. Dacă bărbaţii sadici aflaţi pe urmele acestei făpturi cu chip de păpuşă reprezintă însăşi reprimarea dezgustului şi a fricii unei culturi dominant masculine aflate sub ameninţare, atunci Salander e în mod cert de partea forţei vitale feminine, susţinând răzbunarea furioasă şi inevitabilă a victimelor acelei culturi. ILUSTRAŢIE DE CHRISTOPH NIEMANN

Cât despre plimbătorii de câini sau joggerii anonimi al căror unic scop într-o poveste poliţistă e să se dea peste cadavrul din pădure, ei nu rezistă prea mult. Asta, desigur, dacă nu cumva ne aflăm într-un roman de-al lui Karin Fossum, care se ocupă personal – ea şi nefiresc de sensibilul detectiv norvegian, inspectorul Kinrad Sejer – de examinarea atentă şi detaliată a fiecarei persoane care are legătură cu crima. În THE WATER’S EDGE (Houghton

mant precum Martin Railsback, excentricul erou din primul roman al lui Matthew Dicks, SOMETHING MISSING (Broadway, 14 $)? Până la urmă, Martin fură cu predilecţie doar lucruri cărora oamenii nu le-ar simţi niciodată lipsa (un săpun, câteva bucăţele de unt, câteodată un diamant) şi asta doar pentru a-i putea cunoaşte mai bine. Şi totuşi, în ciuda eticii sale obsesiv-compulsive, Martin reuşeşte să intre în bucluc din cauza unei periuţe de dinţi, dar chiar şi aşa, tot l-ai primi înăuntru când ţi-ar bate la uşă. Robert Rivers, infractorul din CRIMINAL KARMA (Ballantine, 25 $)

Mifflin Harcourt, 25 $),

al lui Steven M. Thomas, e de asemenea şarmant, dar într-o manieră ceva mai convenţională. Deşi nu are nici o remuşcare vizavi de a fura lucruri de valoare – precum colierul cu diamante roz pe care îl vânează în cazul de faţă –, River nu e lipsit de principii. („Ştiam că sunt un tip rău şi am încercat să accept asta în cel mai bun mod cu putinţă“.) Aşa că, atunci când posesoarea diamantului cade sub farmecele unui guru carismatic, foarte probabil un escroc, Rivers îi sare în ajutor. Un scriitor entuziast atunci când vine vorba să descrie aspectele mai puţin civilizate ale profesiei eroului său, Thomas descrie cu un lirism demn de scrisori de dragoste împrejurimile locaţiei în care se desfăşoară acţiunea, Venice Beach.

Cine ar putea să prindă un hoţ atunci când acesta e aşa de şar-

Margaret Maron poate stârni în inima oricui dorul pentru Carolina de Nord, chiar şi nativilor din Connecticut. În SAND SHARKS (Grand Central, 24.99 $), Deborah Knott, eroina acestei serii – o judecătoare sudistă iute la minte, care îşi practică meseria în statul natal – pleacă în delegaţie în Wrightsville Beach, pentru a participa la o conferinţă la care au fost invitaţi toţi cei 300 de judecători ai curţilor de apel districtuale. Cu ajutorul unor cunoştinţe şi al apetitului pentru bârfele de serviciu, Deborah reuşeşte să-şi evalueze interlocutorii înainte de a ajunge la desert. Dar după uciderea unuia din colegi, atât de corupt încât i se spunea un „un dezastru judiciar“, ea îşi reevaluează ipotezele. Chiar şi în timp ce îşi cercetează din priviri tovarăşii, Deborah îşi găseşte timp să reflecteze îndelete asupra tristului fapt că „un comportament sexual neadecvat minor“ te poate condamna, sau chiar ucide, mai uşor decât „un abuz în funcţie în h toată regula“.

Eroina lui Stieg Larsson este o fată cu o minte şocant de ascuţită şi o sete de răzbunare motivată de copilăria îngrozitoare. Kristine şi Reinhardt Ris descoperă în timp ce se plimbau prin pădure cadavrul unui băieţel de 7 ani, Jonas August Lowe, cu urme de abuz. Sufletista şi delicata Kristine e îngrozită. Dar bărbatul ei, îndrăzneţ, e atât de fascinat de sălbatica crimă încât se implică în investigaţiile poliţiei, dezvăluindu-şi propriile dorinţe secrete şi distrugându-şi căsnicia. Şi ei nici măcar nu sunt personajele centrale. Fossum îşi ilustrează amănunţit, şi cel mai adesea compătimitor, fiecare personaj, chiar şi pe dezarmantul agresor sexual, care face tot ce-i stă în putinţă pentru a ajuta poliţia să înţeleagă ce e în mintea pedofilului, sfaturi de care aceştia au nevoie când un al doilea băieţel e dat dispărut. Romanul este fără doar şi poate unul extrem de reuşit, dar adevăratul farmec narativ al lui Fossum, uşor de sesizat şi în traducerea lui Charlotte Barslund, constă în abilitatea ei de a vedea omenia până şi în cele mai ticăloase suflete.

19


Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

CĂRŢI ILUSTRATE

Săpt. în top

Cărţi pentru copii Săpt. aceasta

17 august 2009

LECTURI UŞOARE

Săpt. în top

1

LISTEN TO THE WIND: THE STORY OF DR. GREG 28 AND „THREE CUPS OF TEA“ de Greg Mortenson şi Susan L. Roth (Dial, 16.99 $) O şcoală se dezvoltă în Pakistan. (Vârsta: 4 – 8 ani)

1

DANIEL X: WATCH THE SKIES de James Patterson 1 şi Ned Rust (Little, Brown, 19.99$) Un tânăr erou se luptă cu un răufăcător ieşit din comun. (Vârsta: de la 12 ani)

2

GOLDILICIOUS scrisă şi ilustrată de Victoria Kann 10 (Harper/HarperCollins, 17.99 $) O fată căreia îi plac culorile roz şi mov îşi îndreaptă atenţia către auriu. (Vârsta: 5 – 8 ani)

2

3

L.A. CANDY de Lauren Conrad (Harper/ 7 HarperCollins, 17.99 $) Fascinaţia lumii TV descrisă de cineva care a fost implicat în acest fenomen. (Vârsta: de la 14 ani)

GALLOP! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder 90 (Workman, 12.95 $) Animalele par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

3

4

EXPLORER EXTRAORDINAIRE! de Jane O’Connor, 14 ilustrată de Robin Preiss Glasser (HarperCollins,12.99 $) Fancy Nancy în natură, în cea mai bună tradiţie a marilor exploratori. (Vârsta: 4 – 7 ani)

ALONG FOR THE RIDE de Sarah Dessen (Viking, 19.99 $) O vară pe două roţi în care o fată se maturizează prin învăţarea de lucruri noi despre sine şi despre cei apropiaţi. (Vârsta: de la 14 ani)

4

5

THE HUNGER GAMES de Suzanne Collins (Scholastic, 47 17.99 $) Într-un viitor distopic, o fată luptă pentru supravieţuire în direct la TV. (Vârsta: de la 12 ani)

MARLEY GOES TO SCHOOL de John Grogan, ilustrată de Richard Cowdrey (HarperCollins, 17.99 $) Un căţeluş loial aduce haos într-o sală de clasă. (Vârsta: 3 – 8 ani)

5

6

THIRTEEN REASONS WHY de Jay Asher (Razorbill, 41 16.99 $) Înainte de a se sinucide, o fată trimite mesaje audio explicative către 13 persoane.(Vârsta: de la 14 ani)

LLAMA LLAMA MISSES MAMA scrisă şi ilustrată de 14 Anna Dewdney (Viking, 16.99 $) O creatură mică merge la grădiniţă. (Vârsta: de la 2 ani)

6

7

THE GRAVEYARD BOOK de Neil Gaiman, ilustrată 44 de Dave McKean (HarperCollins, 17.99 $) Ca să evite un asasin, un băiat locuieşte în cimitir. (Vârsta: de la 10 ani)

TEA PARTIES de Jane O’Connor, ilustrată de Robin Preiss Glasser (Harper/HarperCollins, 12.99 $) Fancy Nancy, cu degetul mic mărit. (Vârsta: 4 – 7 ani)

5

7

8

SWING! scrisă şi ilustrată de Rufus Butler Seder (Workman, 12.95 $) Copiii par să se mişte la răsfoirea paginilor. (Vârsta: 4 – 8 ani)

42

THE AWAKENING de Kelley Armstrong (HarperCollins, 17.99 $) O fată cu modificări genetice, care vede fantome, jonglează cu un set complicat de încercări ale adolescenţei. (Vârsta: de la 12 ani)

8

TWILIGHT: DIRECTOR’S NOTEBOOK de Catherine 20 Hardwicke (Little, Brown, 17.99 $) Despre modul în care a fost filmat „Twilight“. (Vârsta: 9 – 12 ani)

9

SHIVER de Maggie Stiefvater (Scholastic Press/ Scholastic, 17.99 $) Despre dragostea pentru un lup. (Vârsta: de la 12 an)

1

10

WHEN YOU REACH ME de Rebecca Stead (Wendy Lamb, 15.99 $) O fată de-a şasea din New York începe să primească bilete misterioase. (Vârsta: 9 – 12 ani)

3

9 10

1

ELEPHANTS CANNOT DANCE! scrisă şi ilustrată de 8 Mo Willems (Hyperion Books for Children/Disney, 8.99 $) Elefantul şi porcuşorul des vizitaţi de autor acceptă o nouă provocare şi învaţă din aceasta. (Vârsta: 4 – 8 ani) THE CURIOUS GARDEN scrisă şi ilustrată de Peter 15 Brown (Little, Brown, 16.99 $) Un băiat, Liam, îngrijeşte o grădină părăsită, transformând-o într-una roditoare. (Vârsta 4 – 8 ani)

CĂRŢI BROŞATE BLUE MOON de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.99 $) Un 4 nemuritor găseşte secretul timpului. (Vârsta: de la 12 ani)

2

THE BOOK THIEF de Markus Zusak (Knopf, 11.99 $) O fată 99 salvează cărţi de la o incendiere nazistă. (Vârsta: de la 14 ani)

3

THE DANGEROUS DAYS OF DANIEL X de James 4 Patterson şi Michael Ledwidge (Vision/Grand Central, 7.99 $) Un vânător extraterestru îl caută pe Cel ce se roagă, un călugăr ucigaş. (Vârsta: de la 12 ani)

4

EVERMORE de Alyson Noël (St. Martin’s Griffin, 9.95 $) 26 Nemuritori la şcoală. (Vârsta: de la 12 ani)

5

LOCK AND KEY de Sarah Dessen (Speak, 8.99 $) O fisură apare în cinismul unei fete. (Vârsta: de la 12 ani)

6

THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY de Trenton 50 Lee Stewart, ilustrată de Carson Ellis (Megan Tingley/ Little, Brown, 6.99 $) Copii cu har într-o misiune. (Vârsta: 9 – 12 ani)

8 9 10

THREE CUPS OF TEA: YOUNG READERS EDITION de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Puffin, 8.99 $) Un fost alpinist ridică şcoli în satele din Pakistan şi Afganistan. (Vârsta: 9 – 12 ani)

14

SERII

1

7

7

1

THE TWILIGHT SAGA de Stephenie Meyer (Megan 104 Tingley/Little Brown, ed. cart. şi broş.) Vampiri şi vârcolaci la liceu. (Vârsta: de la 12 ani)

2

HARRY POTTER de J. K. Rowling (Arthur A. Levine/ 223 Scholastic, ed. cart. şi broş.) Un tânăr vrăjitor îşi creşte puterile luptând cu răul. (Vârsta: de la 10 ani)

3

PERCY JACKSON & THE OLYMPIANS de Rick 108 Riordan (Disney-Hyperion, ed. cart. şi broş.) Luptând cu monştrii mitologici. (Vârsta: 9 – 12 ani)

4

HOUSE OF NIGHT de P. C. şi Kristin Cast (St. Martin’s 49 Press, ed. broş. şi cart.) Vampiri la şcoală. (Vârsta: de la 14 ani)

5

DIARY OF A WIMPY KID scrisă şi ilustrată de Jeff Kinney (Abrams, doar ed. cart.) Despre pericolele adolescenţei, în caricaturi. (Vârsta: 9 – 12 ani)

29

6

WARRIORS de Erin Hunter (HarperCollins, ed.cart. şi broş.) Patru clanuri de pisici războinice deoresc să îi întâlnească pe cei din StarClan. (Vârsta: 10 – 14 ani)

75

7

MAGIC TREE HOUSE de Mary Pope Osborne, ilustra- 209 tă de Sal Murdocca (Stepping Stone/Random House, ed.cart. şi broş.) Copii înaripaţi încearcă să salveze lumea. (Vârsta: 6 – 9 ani)

8

THE MORTAL INSTRUMENTS de Cassandra Clare 19 (McElderry/Simon & Schuster, ed. cart. şi broş.) O lume a demonilor şi a războinicilor. (Vârsta: de la 14 ani)

9

VAMPIRE DIARIES de L. J. Smith (HarperTeen, ed. 14 cart. şi broş.) Vampiri la şcoală, implicaţi într-un triunghi amoros. (Vârsta: de la 12 ani)

10

THE CLIQUE de Lisi Harrison (Poppy/Little, Brown, doar ed. broş.) Vieţile şi iubirile unor copii populari la o şcoală preparatorie de elită (Vârsta: de la 12 ani)

12

28

THE BOY IN THE STRIPED PAJAMAS de John 39 Boyne (David Fickling/ Random House, 8.99 $) Un băiat îşi pierde inocenţa în vremuri grele. (Vârsta: de la 12 ani) THE ABSOLUTELY TRUE DIARY OF A PART-TIME 19 INDIAN scrisă de Sherman Alexie, ilustrată de Ellen Forney (Little, Brown, 8.99 $) Un băiat pleacă din rezervaţia de indieni la o şcoală de copii albi. (Vârsta: de la 12 ani) THE MYSTERIOUS BENEDICT SOCIETY AND THE 10 PERILOUS JOURNEY de Trenton Lee Stewart, ilustrată de Diana Sudyka (Megan Tingley/Little, Brown, 6.99 $) Un geamăn rău produce pagube. (Vârsta: 9 – 12 ani)

13

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna care s-a încheiat pe 1 august, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes. com/books. Toate cele patru liste de cărţi pentru copii apar în fiecare săptămână pe site-ul Book Review. Editorii au furnizat categoriile de vârstă pentru titlurile respective.

20


TBR: Din culise BIJUTERII LITERARE: E. Lynn Harris, care s-a stins din viaţă luna trecută, la vârsta de 54 de ani, a intrat în top cu zece cărţi consecutive ale căror protagonişti au fost de fiecare dată bărbaţi negri, de succes, cu gusturi scumpe şi adesea o sexualitate ambiguă. Harris, care şi-a lăsat baltă slujba de vânzător de computere după succesul romanului său de debut, era el însuşi un colecţionar de bijuterii. Şi, din câte se pare, bijutierul lui nu era decât un alt Willy Loman, la rândul lui scriitor, pe nume Clancy Martin, al cărui roman de debut bine primit, How to Sell, relatează pe îndelete afacerile murdare din lumea bijuteriilor. „Prima bijuterie pe care E. Lynn a cumpărat-o de la mine a fost un Rolex din oţel şi aur“, îşi amintea Martin într-un e-mail. „Îi plăcea aurul galben de 18 karate, deşi la acea vreme era foarte în vogă platina. Îi plăcea mai mult cum arată pe piele. Avea gusturi surprinzător de conservatoare: lucruri scumpe, care să îşi arate preţul, dar niciodată prea stridente. Prefera ca totul să fie italian. Dacă ar fi fost posibil, până şi diamantele. Singurele care îi plăceau erau diamantele şi aurul galben, deşi nu ar fi dat cu piciorul unui rubin sau safir desăvârşit, montat într-un inel. Într-un an i-am făcut un inel frumos, masiv, inscripţionat cu iniţialele lui. Cred că era un inel pentru degetul mic, foarte masiv şi foarte sudist“. Lăsând la o parte accesoriile scumpe, când venea vorba de literatură, Harris era un om dintr-o bucată. „Spunea mereu că nu vrea să scrie o carte pe care omul de rând să nu o citească cu plăcere“, spunea Martin. „Am admirat asta la el şi eram de aceeaşi părere“. CITIŢI ÎN ŞOAPTĂ ŞI LUAŢI CU VOI O CARTE GROASĂ: La 940 de pagini,

Wilderness Warrior: Theodore Roosevelt and the Crusade for America a lui Douglas Brinkley, care intră la numărul 7 în topul de ediţii cartonate, e suficient de groasă cât să ucidă un elan. (Deşi, ca să fii sigur că-l nimereşti, ai putea să încerci şi cu biografia lui Michael Jackson de 768 de pagini, a lui J. Randy Taraborrelli, de pe locul 11.) Când vâna animale mari, Marele Vânător-Şef avea întotdeauna la el cărţi groase, pe lângă obişnuitele cartuşe şi cârlige de pescuit, umplându-şi tolbele cu Tolstoi şi Darwin. „Un devorator de lecturi, T.R. îşi numea volumele uzate de călătorie «biblioteca din piele de porc», pentru că toate aveau coperte impermeabile“, spunea Brinkley într-un e-mail. În A Book-Lover’s Holidays in the Open (1916), Roosevelt explica de ce prefera să călătorească cu atâtea bagaje. La drum lung, chiar poţi să te obişnuieşti cu „scrierile lui Turgot sau cu un studiu german asupra mongolilor, ba chiar cu un Aristofan în ediţie nemţească, cu note explicative erudite pentru glume, aşa cum nu ai face-o niciodată înconjurat de nişte autori mai puţin formidabili în propria bibliotecă; iar când ajungi la sfârşitul călătoriei, te vei delecta pe săturate cu vechile reviste sau cu lecturile mai uşurele“. MENŢIUNI: Fata care s-a jucat cu focul,

cel mai recent thriller poliţist al lui Stieg Larsson, debutează pe locul 1 în topul de ediţii cartonate de ficţiune, iar înverşunata conservatoare Michelle Malkin intră pe locul 1 în topul de nonficţiune cu Culture of Corruption: Obama and His Team of Tax Cheats, Crooks, and Cronies. JENNIFER SCHUESSLER

Ediţii cartonate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

FICŢIUNE

Săpt. trecută

Săpt. în top

1

GIRL WHO PLAYED WITH FIRE de Stieg Larsson (Knopf, 25.95 $) Un hacker suedez devine suspectul unei crime.

2

THE DEFECTOR de Daniel Silva (Putnam, 26.95 $) Când un dezertor rus care i-a salvat cândva viaţa dispare, Gabriel Allon, un restaurator de artă şi ocazional spion pentru Serviciile Secrete israeliene, încearcă să îl salveze.

1

3

BEST FRIENDS FOREVER de Jennifer Weiner (Atria, 26.99 $) Prietene în copilărie, înstrăinate la liceu, se reunesc după ani, când cea populară are nevoie de ajutorul tocilarei.

2

4

THE HELP de Kathryn Stockett (Amy Einhorn/Putnam, 24.95 $) O tânără albă şi două servitoare de culoare în Mississippi anilor 1960.

5

5

SWIMSUIT de James Patterson şi Maxine Paetro (Little, Brown, 27.99 $) Un fost poliţist, acum reporter la The Los Angeles Times, investighează dispariţia unui supermodel.

3

6

TWENTIES GIRL de Sophie Kinsella (Dial, 26 $) O tânără este bântuită de spiritul mătuşii sale, care vrea ca ea să găsească un colier pierdut.

4

7

HOT PURSUIT de Suzanne Brockmann (Ballantine, 26 $) Alyssa Locke, liderul de echipă al agenţiei de securitate Troubleshooters Inc., este capturată de un criminal în serie.

8

BLACK HILLS de Nora Roberts (Putnam, 26.95 $) O biologă din Dakota de Sud, care studiază viaţa sălbatică, şi un fost poliţist, foşti iubiţi în tinereţe, se reunesc pentru a urmări un ucigaş în serie.

6

9

FINGER LICKIN’ FIFTEEN de Janet Evanovich (St. Martin’s, 27.95 $) Vânătorul de recompense Stephanie Plum îl urmăreşte pe ucigaşul unui bucătar celebru.

7

6

10

FIRE AND ICE de J. A. Jance (Morrow/HarperCollins, 25.99 $) J. P. Beaumont, un detectiv din Seattle, află că urmărirea unui criminal îl conduce pe teritoriul lui Joanna Brady, şerif din Arizona.

8

2

11

DEAD AND GONE de Charlaine Harris (Ace, 25.95 $) Sookie Stackhouse îl caută pe ucigaşul unui vârcolac-panteră.

11

12

THE HOST de Stephenie Meyer (Little, Brown, 25.99 $) O femeie nu capitulează în faţa extratereştrilor care au preluat controlul asupra minţilor şi trupurilor majorităţii oamenilor.

13

THE DEVIL’S PUNCHBOWL de Greg Iles (Scribner, 26.99 $) Primarul oraşului Natchez, Mississippi, urmăreşte un criminal care se opune desfiinţării jocurilor de noroc de pe navele fluviale.

9

4

14

SHANGHAI GIRLS de Lisa See (Random House, 25 $) În 1930, două surori chineze sunt vândute ca soţii unor californieni, părăsindu-şi ţara sfâşiată de război pentru a li se alătura.

15

10

GODS de James Lee Burke (Simon & Schuster, 25.99 $) 15* RAIN Un şerif texan cercetează uciderea în masă a unor imigranţi

1

Săpt. aceasta

18

1

4

13

59

10

şi încearcă să îl găsească, înaintea FBI, pe un tânăr veteran al războiului din Irak ce ar putea fi implicat în caz.

3

Săpt. trecută

Săpt. în top

CULTURE OF CORRUPTION de Michelle Malkin (Regnery, 27.95 $) Despre preşedintele Obama şi echipa sa care ocoleşte plata taxelor, mici pungaşi, traficanţi de influenţă şi acoliţi de pe Wall Street.

2

LIBERTY AND TYRANNY de Mark R. Levin (Threshold Editions, 25 $) Un manifest conservator scris de gazda unui talkshow, preşedinte al Landmark Legal Foundation.

2

19

3

OUTLIERS de Malcolm Gladwell (Little, Brown, 27.99 $) De ce unii oameni au succes – are de a face cu norocul şi oportunitatea la fel de mult ca şi cu talentul – de la autorul volumului Blink.

1

37

4

CATASTROPHE de Dick Morris şi Eileen McGann (Harper/ HarperCollins, 26.99 $) Despre cum poate fi impiedicat preşedintele Obama să transforme America într-un stat socialist şi să distrugă sistemul de sănătate. (†)

4

6

5

UNMASKED de Ian Halperin (Simon Spotlight Entertainment, 25 $) Ultimii ani ai lui Michael Jackson.

3

3

6

THE END OF OVEREATING de David A. Kessler (Rodale, 25.95 $) Despre cum consumul grăsimilor, zaharurilor şi sării ne afectează mintea şi corpul şi încurajează exagerările.

12

13

7

THE WILDERNESS WARRIOR de Douglas Brinkley (Harper/HarperCollins, 34.99 $) Cruciada lui Theodore Roosevelt pentru conservarea naturii.

8

THE ACCIDENTAL BILLIONAIRES de Ben Mezrich (Doubleday, 25 $) Cum doi studenţi de la Harvard au creat Facebook, de autorul cărţii Bringing Down the House.

6

3

9

A COLOSSAL FAILURE OF COMMON SENSE de Lawrence G. McDonald şi Patrick Robinson (Crown Business, 27 $) Povestea din interior a colapsului Lehman Brothers, relatată de un fost vicepreşedinte al firmei.

7

2

10

A BOLD FRESH PIECE OF HUMANITY de Bill O’Reilly (Broadway, 26 $) Comentatorul de la Fox News despre educaţia primită în copilărie şi despre cariera sa.

40

11

MICHAEL JACKSON de J. Randy Taraborrelli (Grand Central, 18.99 $) O versiune actualizată a biografiei din 1991 care acoperă acum ultimii ani din viaţa lui Jackson precum şi moartea sa.

1

12

BOBBY AND JACKIE de C. David Heymann (Atria, 26 $) Legătura dintre Bobby şi Jackie Kennedy.

13

5

2

NONFICŢIUNE

1

2

3

17 august 2009

1

1

5

3

MOMMYWOOD de Tori Spelling cu Hilary Liftin (Simon Spotlight Entertainment, 25 $) Poveşti amuzante despre mamele de la Hollywood, scrise de autoarea cărţii Stori Telling şi starul din“Tori & Dean: Home Sweet Hollywood.“

10

8

14

HORSE SOLDIERS de Doug Stanton (Scribner, 28 $) Un mic grup de soldaţi ai Forţelor Speciale a luptat călare cu talibanii la scurt timp după 11 septembrie.

11

12

15

BORN TO RUN de Christopher McDougall (Knopf, 24.95 $) Secretele alergării pe distanţe mari de la un trib de indieni din Mexic.

15

8

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 1 august, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi reprezentative pentru toate librăriile de gen); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe site-ul nytimes.com/books.

Selecţia editorilor Cărţi recente care ne-au stârnit interesul THE WILDERNESS WARRIOR: Theodore Roosevelt and the Crusade for America de Douglas Brinkley (Harper/HarperCollins, 34.99 $) Roosevelt, aşa cum e portetizat în această carte amplă şi captivantă, considera că etica de conservare era crucială pentru atitudinea militară şi morală al Americii.

THE MYTH OF THE RATIONAL MARKET: A History of Risk, Reward, and Delusion on Wall Street de Justin Fox (Harper Business/HarperCollins, 27.99 $) În această relatare esenţială, Fox îi pune la zid pe oamenii de ştiinţă ale căror teorii despre piaţa eficientă au permis abuzuri.

THE PHILOSOPHICAL BABY: What Children’s Minds Tell Us About Truth, Love, and the Meaning of Life de Alison Gopnik (Farrar, Straus & Giroux, 25 $) Unul dintre punctele forte este fascinanta explicaţie oferită de Gopnik privind recentele studii ştiinţifice asupra minţilor celor mici.

THE SAGES: Warren Buffett, George Soros, Paul Volcker, and the Maelstrom of Markets de Charles R. Morris (PublicAffairs, 23.95 $) Portretul a trei bărbaţi suficient de raţionali ca să sesizeze izbucnirea unui dezastru.

IN FED WE TRUST: Ben Bernanke’s War on the Great Panic de David Wessel (Crown Business, 26.99 $) O poveste înfiorătoare despre goana de a împiedica o criză financiară.

BY HIS OWN RULES: The Ambitions, Successes, and Ultimate Failures of Donald Rumsfeld de Bradley Graham (PublicAffairs, 35 $) În varianta lui Graham, Rumsfeld e înfumurat şi dogmatic, dar uneori eficient şi perspicace.

THE ART OF HARVEY KURTZMAN: The Mad Genius of Comics de Denis Kitchen şi Paul Buhle (Abrams ComicArts, 40 $) O monografie generos ilustrată despre creatorul revistei Mad. SUNNYSIDE de Glen David Gold (Knopf, 26.95 $) Subiectul lui Gold este Charlie Chaplin, iar romanul lui freamătă de nuanţe cinematografice, incluzând structura sa filmică. TONGUE de Kyung Ran Jo, traducere de Chi-Young Kim (Bloomsbury, broşată, 14 $) Trădată în dragoste, naratoarea-bucătăreasă a acestui roman preferă să-şi servească răzbunarea cât încă e caldă. Recenziile acestor cărţi şi ale altora recent apărute sunt pe web: nytimes.com/books.

21


Raftul cu ediţii broşate LIBERTY: A LAKE WOBEGON NOVEL de Garrison Keillor (Penguin, 15 $) Clint

Bunsen, deţinătorul unui atelier de reparaţii Ford în Lake Wobegon, Minnesotta, orăşelul fictiv din romanul lui Keillor, este preşedintele festivităţilor de 4 iulie, iar vecinii vor cu orice preţ ca spectacolul de anul acesta să depăşească răsunătorul succes de anul trecut. „Keillor îşi rezervă timp să intre în detalii şi astfel reuşeşte să facă din structura atmosferei anoste de provincie o comedie de aur“, spunea criticul nostru, David Kirby. „Clint Bunsen, c’est vous, cititorii, et moi aussi“. CENTRAL PARK IN THE DARK: MORE MYSTERIES OF URBAN WILDLIFE de Marie Winn (Picador, 15 $) Winn, au-

toarea Red-Tails in Love, descrie animalele care vânează şi care ies la joacă noaptea în parc. Ea şi alţi pasionaţi de fauna sălbatică descoperă peste 100 de specii de molii, asistă la un act sexual între limacşi şi experimentează „euforia cvasireligioasă“ de a vedea bufniţele zburând în căutarea hranei. Winn îşi comunică „pasiunea pentru această nişă a sălbăticiei urbane cu graţie, umor şi entuziasm“, scria Michiko Kakutani în The New York Times. MORE THAN IT HURTS YOU de Darin Strauss (Plume, 15 $) O tânără din

Long Island – diagnosticată oficial cu sindromul Munchausen – care îşi răneşte bebeluşul, ignorantul ei soţ, doctorul care bănuieşte ce se întâmplă şi avocatul care porneşte o campanie rasistă împotriva acestuia îşi împart scena în acest antrenant roman care combină satira, realismul şi comentariul social.

Săpt. aceasta

ARK OF THE LIBERTIES: AMERICA AND THE WORLD

de Ted Widmer (Hill & Wang, 16 $) Acest ambiţios sondaj asupra politicii externe americane şi a ideilor care au animat-o acordă o atenţie deosebită viziunilor milenare ale primilor colonişti şi pregnanţa lor de-a lungul timpului. Widmer, fost scriitor de discursuri pentru Bill Clinton, îi admiră în mod deosebit pe Woodrow Wilson şi pe Franklin Roosevelt, iar cartea se încheie cu un usturător atac la dresa administraţiei Bush. („În cele din urmă, Statele Unite au reuşit să unească întreaga lume – împotriva lor.“) În HABITS OF EMPIRE: A HISTORY OF AMERICAN EXPANSION (Vintage, 17 $), istoricul Walter Nugent cercetează cum Statele Unite şi-au dobândit vastul teritoriu prin războaie şi achiziţii. REAL WORLD de Natsuo Kirino, traducere de Philip Gabriel (Vintage International, 14 $) Patru adolescente dau peste un tânăr criminal care cutreieră Tokyo-ul, iar una dintre ele, la ordinul lui, scrie un manifest care să justifice crima comisă de acesta. Acest roman întunecat şi alarmant e populat de copii – taţii alcoolici şi mamele adulterine sunt doar periferice. Romanele „îţi dezvăluie lumea reală decojită de stratul protector“, spunea criminalul. „O realitate pe care altfel nu ai putea-o vedea“.

BROCCOLI AND OTHER TALES OF FOOD AND LOVE: STORIES de Lara Vapnyar (Anchor, 14 $) „Mâncarea are

puterea de a defini personaje, de a pune în mişcare intrigi, de a stârni revolte, ba chiar de a comite crime“, scria Julia Moskin în The Times despre tema acestor povestiri. Cartea se încheie cu o colecţie de reţete, inclusiv una pentru „Salad Olivier“, pe care Vapyner, care a emigrat din Moscova în 1994, îl numeşte „curcanul rusesc pentru Ziua Recunoştinţei“. THE WRITING CLASS de Jincy Willett (Picador, 145 $) Atelierul unui scriitor

amator, situat în campusul unei universităţi californiene, este cadrul acestui roman poliţist clasic, plin de umor literar. THE OTHER de David Guterson (Vintage Contemporaries, 15 $) Acest roman de

Guterson, autorul Snow Falling on Cedars, e un portret emoţionant al unei prietenii între narator, un profesor care predă engleza la liceu, şi moştenitorul chinuit al unei familii înstărite care trăieşte ca un sihastru în Peninsula Olimpică. Punctele forte ale romanului sunt evocările aproape magice ale sălbăticiei Pacificului de Nord-Vest şi descrierile absolut perfecte ale vieţii de zi cu zi în Seattle. MASTER OF THE DELTA de Thomas H. Cook (Mariner/Houghton Mifflin

Harcourt, 13.95 $) Un alt profesor, de această dată din Mississippi, este protagonistul lui Cook. În cadrul unei lecţii despre natura răului, el îşi încurajează un elev să cerceteze viaţa tatălui său – un criminal – pentru lucrarea de sfârşit de semestru. Ceea ce se dovedeşte a fi o greşeală. Elsa Dixler

22

Săpt. în top

Săpt. aceasta

FICŢIUNE FORMAT DE BUZUNAR

Săpt. în top

THE TIME TRAVELER ’S WIFE de Audrey Niffenegger (Harvest/Harcourt, 14.95 $) Viaţa alături de un bibliotecar curajos care călătoreşte înainte şi înapoi în timp.

7

1

DEAN KOONTZ’S FRANKENSTEIN: DEAD AND 1 ALIVE de Dean Koontz (Bantam, 9.99 $) Al treilea volum din seria care reimaginează povestea clasică a lui Frankenstein.

2

THE GIRL WITH THE DRAGON TATTOO de Stieg 6 Larsson (Vintage, 14.95 $) Un hacker şi un ziarist investigheză dispariţia unei moştenitoare suedeze.

2

SMOKE SCREEN de Sandra Brown (Pocket, 9.99 $) 2 Decese scandaloase împiedică investigarea unui incendiu fatal la sediul poliţiei din Charleston, South Carolina.

3

THE SHACK de William P. Young (Windblown Media, 63 14.99 $) Un bărbat a cărui fiică a fost răpită este invitat, aparent de Dumnezeu, într-o cabană izolată. (†)

3

MASTERED BY LOVE de Stephanie Laurens (Avon/ HarperCollins, 7.99 $) Liderul Clubului Bastion acceptă o misiune periculoasă: mariajul.

1

4

THE GUERNSEY LITERARY AND POTATO PEEL 13 PIE SOCIETY de Mary Ann Shaffer (Dial, 14 $) O jurnalistă îi întâlneşte pe bătrânii membri ai rezistenţei antinaziste de pe insulă.

4

CHOSEN TO DIE de Lisa Jackson (Zebra, 7.99 $) Detectivul Regan Pescoli este răpit de criminalul la al cărui caz lucra de mai multe luni.

1

5

THE ART OF RACING IN THE RAIN de Garth Stein (Harper Paperbacks, 14.99 $) Un câine inteligent, parte labrador, parte terrier, îl ajută pe stăpânul său, un pilot de curse cu probleme.

5

THE QUICKIE de James Patterson şi Michael Ledwidge 1 (Vision, 7.99 $) Încercarea unui ofiţer de poliţie de a se răzbuna pe soţul ei ia o turnură periculos de greşită.

6

MY SISTER ’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei doresc ca ea să îşi doneze un rinichi surorii sale.

11

7

DESTINED FOR AN EARLY GRAVE de Jeaniene Frost (Avon/HarperCollins, 7.99 $) Cat Crawfield, care este pe jumătate vampir, este terorizată de un vampir puternic care îi bântuie visele.

1

8

PROMISES IN DEATH de J. D. Robb (Berkley, 7.99 $) Locotenentul Eve Dallas investighează moartea unui coleg; o carte scrisă de Nora Roberts, sub pseudonim.

1

9

THE BRIDEGROOM de Linda Lael Miller (HQN, 7.99 $) Pasiune si aventură la graniţa Arizonei.

1

1

6 7 8

8

OLIVE KITTERIDGE de Elizabeth Strout (Random 15 House, 14 $) O profesoară de matematică de a VII-a leagă cele 13 poveştiri plasate pe coasta statului Maine; câştigătorul Pulitzer 2009. THE WEIGHT OF SILENCE de Heather Gudenkauf (Mira, 13.95 $) Când o fată care suferă de muţenie selectivă şi cea mai bună prietenă a sa dispar, secrete de familie ies la iveală.

1

PRIDE AND PREJUDICE AND ZOMBIES de Jane 18 Austen şi Seth Grahame-Smith (Quirk, 12.95 $) Clasica poveste, redescrisă într-un „haos ultraviolent cu zombie“.

9

THE ALCHEMIST de Paulo Coelho (HarperOne, 98 13.95 $) Un ciobănaş spaniol călătoreşte în Egipt în căutarea unei comori.

10

10*

WYOMING BRIDES de Debbie Macomber (Mira, 7.99 $) O reeditare a două romane: Denim and Diamonds (1989) şi The Wyoming Kid (2006).

MY SISTER ’S KEEPER de Jodi Picoult (Washington 45 Square, 14 $) O fată îşi dă părinţii în judecată după ce află că ei doresc ca ea să îşi doneze un rinichi surorii sale.

11

DEAD UNTIL DARK de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) 36 Sookie Stackhouse se îndrăgosteşte de un golan vampir.

11

THE ELEGANCE OF THE HEDGEHOG de Muriel 29 Barbery (Europa, 15 $) O tânără şi o portăreasă văduvă, ambele în secret intelectuale, se împrietenesc.

12*

FROM DEAD TO WORSE de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) După o explozie mortală la un summit al vampirilor, Sookie Stackhouse se confruntă cu un pericol.

17

12

SARAH’S KEY de Tatiana de Rosnay (St. Martin’s 25 Griffin, 13.95 $) Un jurnalist american contemporan investighează ce s-a întâmplat cu o fetiţă şi familia ei în timpul arestării evreilor din Paris, în 1942.

13

A DUKE OF HER OWN de Eloisa James (Avon/ HarperCollins, 7.99 $) În această poveste de dragoste din secolul al XVIII-lea, un duce trebuie să aleagă între două femei atrăgătoare.

1

86

14

TAILSPIN de Catherine Coulter (Jove, 7.99 $) Agenţii F.B.I. Dillon Savich şi Lacey Sherlock încearcă să ajute un coleg care s-a prăbuşit cu avionul în Munţii Apalaşi.

4

UNACCUSTOMED EARTH de Jhumpa Lahiri (Vintage 17 Contemporaries, 15 $) Poveşti despre anxietate şi transformare prin care trec nişte părinţi bengalezi şi copiii lor americani.

15

MOSCOW RULES de Daniel Silva (Signet, 9.99 $) 5 Gabriel Allon, colecţionar de artă şi spion ocazional pentru serviciile secrete israeliene, descoperă un plan de vânzare a unor arme ruseşti.

16

CLUB DEAD de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) Când iubitul lui Sookie Stackhouse este răpit, ea călătoreşte în Mississippi pentru a-l găsi, fiind ajutată de un Elvis întors din morţi.

17*

LIVING DEAD IN DALLAS de Charlaine Harris (Ace, 30 7.99 $) Un vampir îi cere lui Sookie Stackhouse să-l găsească pe tovarăşul său dispărut.

18

DEFINITLY DEAD de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) O regină a vampirilor din New Orleans încearcă să o oprească pe Sookie Stackhouse să se uite în trecutul soţului ei, care e vărul lui Sookie.

19*

DEAD TO THE WORLD de Charlaine Harris (Ace, 7.99 $) 16 Iubitul vampir al lui Sookie Stackhouse a plecat în Peru, lăsând-o pe aceasta să se descurce cu şeful lui amnezic.

20

CUTTING EDGE de Allison Brennan (Ballantine, 7.99 $) Pasiunea se reaprinde între un agent FBI şi un specialist în securitate care investighează moartea misterioasă a unei persoane care a avut loc la o firmă din biotehnologie.

KITE RUNNER de Khaled Hosseini (Riverhead, 13* THE 15.95 $ şi 14 $) Un american de origine afgană se întoarce

în Kabul pentru a afla ce mai face un prieten din copilărie.

A PLACE CALLED CANTERBURY: TALES OF THE NEW OLD AGE IN AMERICA

de Dudley Clendinen (Penguin, 16 $) Când mama sa, o văduvă ajunsă la 70 de ani, se mută în Canterbury Tower, un azil din Tampa, Florida, Clendinen devine fascinat de acel loc şi ajunge în decursul a cinci ani să-şi petreacă acolo nu mai puţin de 400 de zile şi nopţi. Cartea care a rezultat, „afectuoasă, înduioşătoare şi plină de empatie“, cum a descris-o Janet Maslin în The New York Times, e un omagiu tandru adus mamei sale, dar şi personalului şi celorlalţi rezidenţi de acolo.

FICŢIUNE FORMAT CLASIC

17 august 2009

1

I’LL NEVER BE FRENCH (NO MATTER WHAT I DO): LIVING IN A SMALL VILLAGE IN BRITTANY de Mark Greenside (Free Press, 14.99 $) Aflat în vacanţă în

Bretania, Greenside se îndrăgosteşte de o casă dintr-un mic cătun, pe care din impuls o şi cumpără. Această carte este o „variaţiune fermecătoare“ pe temele abordate de Peter Mayle în seria Provence, spunea criticul nostru, Joshua Hammer. Greenside „îşi ilustrează francofonia în curs de dezvoltare cu o molipsitoare joie de vivre“.

Ediţii broşate

Bestselleruri The New York Times Book Review

14

THE LIKENESS de Tana French (Penguin, 15 $) 15* Detectivul Cassie Maddox este atrasă într-un caz de

8

crimă în care victima seamănă perfect cu ea.

16 17* 18 19 20

THE OTHER QUEEN de Philippa Gregory (Touchstone/Simon & Schuster, 16 $) Mary, regina Scoţiei, prizoniera reginei Elizabeth I.

3

THE SHADOW OF THE WIND de Carlos Ruiz Zafón 6 (Penguin, 16 $) În Barcelona anului 1945, un băiat află că cineva încearcă să distrugă toată opera scrisă de autorul unei cărţi pe care el o iubeşte. A SUMMER AFFAIR de Elin Hilderbrand (Back Bay/ Little, Brown, 14.99 $) O artistă de succes, căsătorită, este atrasă de un miliardar în Nantucket.

8

IN THE WOODS de Tana French (Penguin, 14 $) Un detectiv 23 irlandez care investighează uciderea unei fete în vârstă de 12 ani se întoarce pe scena propriului său coşmar îngrozitor. TESTIMONY de Anita Shreve (Back Bay/Little, 10 Brown, 14.99 $) Partide de sex filmate iscă un scandal la o şcoală preparatorie din Vermont.

22

10

Topul reflectă vânzările pentru săptămâna încheiată pe 1 august, în mai multe mii de puncte de vânzare de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, ale cărţilor de interes general din mai multe categorii. Este vorba de sute de librării (statistic evaluate pentru a fi representative pentru toate librăriile); de lanţurile de magazine naţionale, regionale şi locale; de magazine online de multimedia şi cărţi; de magazine din cadrul universităţilor, magazine de cadouri, supermarketuri, magazine cu discounturi şi puncte de difuzare a presei. Un asterisc (*) arată că vânzările unui titlu sunt foarte apropiate de cele ale titlului imediat precedent. Semnul (†) indică faptul că unele magazine declară comenzi pentru mai multe exemplare din acelaşi titlu. Cărţile care se vând constant nu sunt urmărite în mod activ. Topuri detaliate sunt disponibile pe nytimes.com/books.

1


Ediţii broşate

Bestselleruri The New York Times Book Review Săpt. aceasta

NONFICŢIUNE

Săpt. în top

1

GLENN BECK’S „COMMON SENSE’’ de Glenn Beck (Mercury Radio Arts/Threshold Editions, 11.99 $) Cugetări despre guvernare inspirate de Thomas Paine. (†)

2

JULIE & JULIA de Julie Powell (Back Bay/Little, 5 Brown, 14.99 $; Little, Brown, 7.99 $) O relatare a cursei de a găti fiecare reţetă din cartea Juliei Child, Mastering the Art of French Cooking.

3

THREE CUPS OF TEA de Greg Mortenson şi David Oliver Relin (Penguin, 15 $) Un fost alpinist clădeşte şcoli în sate din Pakistan şi Afganistan.

4

THE FAMILY de Jeff Sharlet (Harper Perennial, 15.99 $) Istoria Frăţiei, un grup secret evanghelic active în politica americană.

5

I HOPE THEY SERVE BEER IN HELL de Tucker Max (Citadel/Kensington, 15.95 $) Viaţa unui afemeiat beţiv şi egocentric.

17 august 2009

Săpt. aceasta

Săpt. în top

11*

ANGELA’S ASHES de Frank McCourt (Scribner, 16 $) 75 McCourt, scriitorul irlandez-american care a murit luna trecută, rememorează copilăria sa petrecută în Limerick.

12

EAT, PRAY, LOVE Elizabeth Gilbert (Penguin, 15 $) 131 Călătoria de un an a unei scriitoare în căutare sinelui o duce în Italia, India şi Indonezia.

13

LONE SURVIVOR de Marcus Luttrell şi Patrick 39 Robinson (Back Bay/Little, Brown, 15 $) Povestea dureroasă a unei operaţiuni Navy Seals în Afganistan.

14*

THE OMNIVORE ’S DILEMMA de Michael Pollan 98 (Penguin, 16 $) Calea mâncării din pământ până în farfurie.

96

15

SAME KIND OF DIFFERENT AS ME de Ron Hall şi 42 Denver Moore cu Lynn Vincent (Nelson, 14.99 $) Prietenia neobişnuită dintre un vagabond şi un dealer de artă de succes, care s-au cunoscut într-un adăpost din Texas.

6

BLINK de Malcolm Gladwell (Back Bay/Little, Brown, 94 15.99 $) Importanţa instinctului în funcţionarea gândirii.

16

7

90 MINUTES IN HEAVEN de Don Piper şi Cecil 145 Murphey (Revell, 12.99 $) Un preot povesteşte experienţa lumii de dincolo pe care a avut-o după un accident.

MY LIFE IN FRANCE de Julia Child cu Alex Prud’homme (Anchor, 15 $ şi 7.99 $) O biografie a modului în care Julia Child a ajuns să stăpânească arta bucătăriei franceze.

17

MY HORIZONTAL LIFE de Chelsea Handler 40 (Bloomsbury, 14.95 $) Un jurnal al aventurilor de-o noapte.

8

WHEN YOU ARE ENGULFED IN FLAMES de David 9 Sedaris (Back Bay/Little, Brown, 15.99 $) Eseuri umoristice despre vârsta a doua, mortalitate şi renunţarea la fumat.

18

THE MONSTER OF FLORENCE de Douglas Preston with Mario Spezi (Grand Central, 14.99 $) Un american şi un italian sunt pe urmele unui criminal în serie localnic.

9

THE TIPPING POINT de Malcolm Gladwell (Back 252 Bay/Little, Brown, 14.95 $) Un studiu despre epidemiile sociale, cunoscute drept tendinţe pasagere.

19

MY STROKE OF INSIGHT de Jill Bolte Taylor (Plume, 7 15 $) O cercetătoare a creierului uman împărtăşeşte ceea ce a învăţat din accidentul cerebral suferit în 1996.

10

IN DEFENSE OF FOOD de Michael Pollan (Penguin, 15 $) Un manifest care ne îndeamnă: „Mâncaţi! Nu prea mult. În special vegetale“.

20

MICHAEL JACKSON scrisă de Joe Funk (Triumph, 14.95 $) O biografie ilustrată şi un tribut adus Regelui Popului.

8

131

3

5

14

4

3

Sfaturi, Cărţi practice şi Diverse Săpt. aceasta

EDIŢII CARTONATE

Săpt. în top

1

ACT LIKE A LADY, THINK LIKE A MAN de Steve 27 Harvey (Amistad/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi pentru relaţii de la gazda emisiunii“The Steve Harvey Morning Show“.

2

MASTER YOUR METABOLISM de Jillian Michaels şi 17 Mariska van Aalst (Crown, 26 $) Un plan de pierdere în greutate de la un antrenor din emisiunea“The Biggest Loser“ de la NBC.

3

GAME PLAN FOR LIFE de Joe Gibbs cu Jerry B. Jenkins (Tyndale House, 24.99 $) O carte sportivă de dimensiuni biblice, scrisă de fostul antrenor al echipei Washington Redskins.

Săpt. aceasta

EDIŢII BROŞATE

Săpt. în top

1

WHAT TO EXPECT WHEN YOU’RE EXPECTING 422 de Heidi Murkoff şi Sharon Mazel (Workman, 14.95 $) Sfaturi pentru viitorii părinţi. (†)

2

THE LOVE DARE de Stephen Kendrick, Alex Kendrick şi Lawrence Kimbrough (B&H, 14.99 $) O provocare pentru soţi ca 40 de zile să se iubească necondiţionat.(†)

3

THE FIVE LOVE LANGUAGES de Gary Chapman 105 (Northfield, 13.99 $) Cum să-ţi comunici dragostea astfel ca partenerul să înţeleagă.

4

THE LAST LECTURE de Randy Pausch şi Jeffrey 69 Zaslow (Hyperion, 21.95 $) Gânduri despre importanţa „profitării de fiecare clipă“ de la un profesor care a murit de cancer la 47 de ani.

SKINNY BITCH de Rory Freedman şi Kim Barnouin 107 (Running Press, 13.95 $) Sfaturi din lumea modelingului pentru o dietă vegetariană.

5

5

HUNGRY GIRL 200 UNDER 200 de Lisa Lillien (St. 16 10 Martin’s Griffin, 19.95 $) 200 de reţete cu mai puţin de 200 de calorii.

THE SECRET Rhonda Byrne (Atria/Beyond Words, 134 23.95 $) Legea atracţiei ca o cheie pentru a obţine ceea ce vrei.

6

13

6

THE TOTAL MONEY MAKEOVER de Dave Ramsey 18 (Nelson, 24.99 $) Cum să dobândeşti bunăstare financiară printr-o abordare cinstită a modului în care gestionezi banii.

COOK YOURSELF THIN de personalul de la Lifetime Television (Hyperion, 19.99 $) Cum să reduci consumul de calorii şi să-ţi îmbunătăţeşti sănătatea fără a sacrifica mâncarea pe care o iubeşti.

7

THE PURPOSE-DRIVEN LIFE de Rick Warren (Zondervan, 14.99 $) Despre modul în care poţi găsi un sens în viaţă cu ajutorul lui Dumnezeu.

57

8

THE POWER OF NOW de Eckhart Tolle (New World 75 Library, 14 $) Un ghid despre dezvoltarea personală şi iluminarea spirituală.

9

A NEW EARTH de Eckhart Tolle (Plume, 14 $) Un învăţător spiritual recomandă să dăm o importanţă mai mică propriului ego, ceea ce ajută la încheierea conflictelor şi suferinţei.

10

MARTHA STEWART ’S CUPCAKES de editorii 9 de la Martha Stewart Living (Clarkson Potter, 24.99 $) Reţete şi idei, de la cele simple la cele ornate elaborat.

4

7* 8

GOT FIGHT? de Forrest Griffin cu Erich Krauss (Morrow/HarperCollins, 23.99 $) Sfaturi şi învăţături predate de Griffin, expert în mai multe arte marţiale.

2

7

EXCUSES BEGONE! de Wayne W. Dyer (Hay House, 10 24.95 $) Cum să renunţi la vechile scuze şi să adopţi noi moduri de gândire care să te ajute să obţii fericirea. (†)

9

THE 4-HOUR WORKWEEK de Timothy Ferriss (Crown, 19.95 $) Cum să îţi reconstruieşti viaţa astfel încât să nu se mai reducă doar la muncă.

10

THE VIXEN MANUAL de Karrine Steffans (Grand Central, 25.99 $) Cum să găseşti, să seduci şi să păstrezi bărbatul dorit.

53

3

45

58

23


CONFLUENŢE

ORLANDO PATTERSON

Rasă şi diversitate în epoca Obama Acesta este al treilea eseu dintr-o serie care explorează temele şi curentele dominante de gândire din diverse zone ale vieţii americane. Eseurile vor apărea în acest spaţiu în următoarele luni. O arhivă a lor este disponibilă la adresa nytimes.com/crossroads.

BARACK OBAMA a înregistrat o victorie istorică în alegeri şi datorită unei perechi de forţe convergente care a început să se facă simţită pe la mijlocul secolului trecut: revoluţia drepturilor civile şi schimbările aduse de Legea imigraţiei din 1965. Mişcarea pentru drepturi civile a dus la un proces rapid de înlăturare a rasismului şi la includerea americanilor de culoare în politică, în armată, în clasa de mijloc şi în cultura populară. Legea imigraţiei din 1965 a declanşat ample schimbări demografice şi sociale care au modificat peisajul etno-rasial al ţării. În prezent, cetăţenii născuţi în afara graniţelor reprezintă 12,6% din totalul populaţiei americane (procentul este mai mic decât cei 14,7% atinşi în 1910, în timpul anteriorului val masiv de imigraţie). Puţin peste jumătate din aceşti imigranţi sunt din America Latină, iar un sfert – din Asia. Per ansamblu, minorităţile formează acum puţin peste o treime din populaţie; în patru state, minorităţile constituie împreună majoritatea: Hawaii (75%), New Mexico (58%), California (57%) şi Texas (52%). Aceeaşi situaţie se regăseşte în Districtul Columbia (68%). Aceste schimbări demografice au fost de multe ori interpretate greşit şi aruncate în senzaţional. Astfel, ni se spune adesea că hispanicii sunt acum cel mai mare grup etnic al ţării, înlocuind negrii şi intervenind în atenţia acordată de sute de ani relaţiilor albi-negri. Dar hispanicii sunt o sumă de grupuri etnice. Nu sunt – şi nici nu vor deveni vreodată – o singură entitate. Indiferent ce a vrut să spună judecătoarea Sonia Sotomayor, o new-yorkeză înţeleaptă cu origini portoricane are o viziune profund diferită asupra lumii faţă de o femeie din America de Sud care lucrează într-o fermă în sudul Californiei sau faţă de un angajat originar din Chile, cu un venit mai bun, din Florida. Şi mai problematice sunt ieremiadele periodice care anunţă decesul demografic al aşa-numitei populaţii albe non-hispanice. „Masiva imigraţie hispanică de după 1965 ar putea accentua bipolarizarea Americii în ceea ce priveşte limba (engleza şi spaniola) şi cultura (anglo-americană şi hispanică)“, scria Samuel Huntington în Who Are We?, o carte ce are, din păcate, destule erori de informaţie. Huntington indica drept „foarte probabilă“ o resuscitare a nativismului rasial. Falsa invenţie demografică „albi non-hispanici“ este, cel puţin parţial, una dintre cauzele acestei alarme nefondate. Categoria sociologică având o însemnătate mai mare este cea a oamenilor care se definesc ca fiind albi – aceştia reprezintă circa 80% din populaţie în prezent, iar procentul este în creştere datorită faptului că mai mult de jumătate dintre hispanici se definesc drept „albi, pur şi simplu“. Până de curând, curentul de gândire predominant în rândul specialiştilor în ştiinţe sociale era că adaptarea imigranţilor recenţi la America va fi fundamental diferită faţă de cea a imigranţilor europeni de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Se spunea că ei aparţin unor „rase“ diferite şi că ajung într-o Americă post-industrială mai dură, cu mai puţine oportunităţi de mobilitate, în timp ce uşurinţa de a comunica şi de a călători înapoi acasă descurajează asimilarea. Totuşi, aceste argumente nu iau în calcul adevărata dramă sociologică ce se desfăşoară în acest moment: valul actual de imigranţi şi copiii lor sunt asimilaţi rapid de cultura mainstream vivace, totul într-un ritm mai rapid decât cel existent în cazul europenilor care au ajuns în America în timpul precedentului val major de imigraţie. Presupunerea că valul actual se va adapta mai greu pentru că oamenii provin din „rase“ diferite se bazează pe o judecată greşită. La momentul sosirii lor, evreii, italienii şi ceilalţi europeni, în special din estul şi sudul continentului, dar şi irlandezii catolici, erau priviţi de albii care trăiau în America de multă vreme ca aparţinând unor rase foarte diferite (şi inferioare). De fapt, chestiunea nu este că ei nu au avut ce asimila pentru că erau albi, ci că au devenit „albi“ pentru că au asimilat.

Orlando Patterson este profesor de sociologie la Harvard şi autorul cărţii „The Ordeal of Integration: Progress and Resentment in America’s ‘Racial’ Crisis“. 24

În condiţiile în care asimilarea continuă, studiile arată că indiferent ce limbă vorbesc acasă, copiii imigranţilor recenţi ajung aproape în unanimitate să folosească engleza drept prima lor limbă şi sunt la fel de americani în atitudini şi comportament ca cei născuţi aici. Într-adevăr, cercetarea efectuată de-a lungul unui deceniu de Philip Kasinitz, John H. Mollenkopf, Mary C. Waters şi Jennifer Holdaway, cu titlul Inheriting the City: The Children of Immigrants Come of Age, vorbeşte despre un „avantaj al celei de-a doua generaţii“. Copiii imigranţilor sunt prinşi între părinţii lor extrem de muncitori şi foarte motivaţi, pe de o parte, şi provocările pe care le ridică în faţa lor mediul american, pe de altă parte, iar această situaţie contribuie, de fapt, la succesul lor. Există, desigur, diferite grade de succes şi diferite modele de adaptare la America, dar în toate se regăseşte „o tendinţă principală“ puternică: o americanizare surprinzător de rapidă. Cea mai apreciată carte de sinteză despre procesele actuale de asimilare este Remaking the American Mainstream, o capodoperă în domeniul sociologiei scrisă de Richard Alba şi Victor Nee. Ea arată că pentru toate grupurile etnice excluzându-i pe negri, asimilarea este un proces viu şi continuu. Nu este vorba despre o integrare pasivă în mainstream-ul anglo-protestant static (care a fost, oricum, o ficţiune sociologică dintotdeauna), ci despre un proces dinamic care se desfăşoară fără încetare în ambele sensuri. Marea excepţie de la această încorporare socială o reprezintă americanii negri. Există două motive majore pentru asta: unul este sărăcia care afectează 25% dintre negri; procentul este de trei ori mai mare decât în cazul albilor, exact aşa cum se întâmpla şi în 1970. Sărăcia în rândul negrilor este rezultatul unei tragice interacţiuni a forţelor socioeconomice şi culturale, analizate succint într-o elegantă lucrare a lui William Julius Wilson, More Than Just Race: Being Black and Poor in the Inner City. În analiza sa sumbră despre inegalitatea americană, Categorically Unequal: The American Stratification System, eminentul sociolog Douglas S. Massey plasează negrii (imigranţi şi născuţi în America deopotrivă) şi americanii originari din Mexic în partea inferioară a unei structuri sociale ale cărei rădăcini se află în prejudecăţi de clasă, rasiale şi de gen aproape imuabile, precum şi în discriminare ascunsă. Massey îl depăşeşte pe Huntington prin pesimismul său. Analiza lui Massey mi s-a părut înspăimântător de pertinentă – cel puţin până când mi-am dat seama că vorbeşte parţial despre mine şi despre mulţimea de prieteni şi rude care au venit din Indiile de Vest şi au prosperat aici, dar şi despre celălalt politician de culoare, de a doua generaţie, care aproape a ajuns şef la Casa Albă, Colin Powell. Prin urmare, unele dintre veştile proaste ale lui Massey par neveridice, deşi, dacă e să spunem adevărul, cei din Indiile de Vest sunt cunoscuţi pentru insensibilitatea lor la mostrele În viaţa privată, rasism ce le-ar putea afecta psihicul naiv de iminegrii sunt aproa- de granţi. Când nu sunt insensibili, cad în manifestări pe la fel de izolaţi revoluţionare de indignare, producând un număr disde mare de militanţi negri din prima sau astăzi ca şi pe vre- proporţionat a doua generaţie, precum Marcus Garvey (Jamaica) mea legilor rasiste. şi Stokely Carmichael (Trinidad). Strâns legată de rata ridicată de sărăcie în rândul negrilor este hipersegregarea lor cronică, valabilă nu numai în cazul marii majorităţi a negrilor săraci, ci şi în rândul clasei muncitoare şi de mijloc. Un studiu bine documentat asupra acestui subiect este Urban Inequality: Evidence From Four Cities, editat de Alice O’Connor, Chris Tilly şi Lawrence D. Bobo. În viaţa privată, negrii sunt aproape la fel de izolaţi astăzi ca şi pe vremea legilor rasiste. Indiferent de motiv – rasismul ascuns persistent, preferinţele rasiale ale negrilor instigate de politicile identitare sau, poate, ambele –, izolarea lor înseamnă că problema relaţiilor etno-rasiale în America rămâne, în esenţă, o chestiune ce implică albii şi negrii. După cum dovedeşte cazul Henry Louis Gates Jr., chiar şi negrii cunoscuţi din clasa de mijloc superioară riscă să fie percepuţi prin prisma rasei şi să fie umiliţi şi supuşi unor abuzuri explicit rasiste de către poliţişti albi. Statele Unite s-au străduit mai mult şi au reuşit mai multe decât orice altă ţară avansată cu o populaţie majoritar albă în ceea ce priveşte asumarea şi îndreptarea greşelilor din trecutul său rasist. Întrebările cruciale cu care se confruntă acum sunt: cum pot cetăţenii albi, care în mod public îi admiră pe cetăţenii negri dacă sunt mari atleţi, staruri de cinema, regi ai muzicii pop, regine ale talk-show-ului, senatori, guvernatori şi acum şef de stat, să continue să-i evite pe aceştia în cartierele în care locuiesc, în şcolile în care învaţă şi în viaţa lor privată? În celebrarea lor persistentă a identităţii rasiale, cât de responsabili sunt americanii negri de propria lor izolare socială? Va reuşi Barack Obama, care aparţine şi lumii succesului imigranţilor, şi lumii identităţii negre, să extinh dă incluziunea americanilor de culoare? Rămâne să vedem. ILUSTRAŢIE DE RICHARD BAKER

NYTBR 65 | 17 august 2009  

New York Times Book Review - Ediţia în limba română

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you