Page 1

TEODOR OCTAVIAN GHEORGHIU

LOCUIREA TRADIŢIONALĂ RURALĂ DIN ZONA BANAT- CRIŞANA

[GHID DE INTERVENŢIE ŞI PROTECŢIE (URBANISM-ARHITECTURĂ)]

- CÂMPIA DE VEST A BANATULUI -

TIMIȘOARA 2009


DESCRIERE CIP: DTP: SC VS DESIGN SRL TIMIȘOARA


Motto « Din păcate, la sat s-a construit foarte mult, dar prost, urât, anapoda » (emisiunea « Viaţa satului », Duminică, 16 noiembrie, 2008)

CUVÂNT ÎNAINTE

Câteva constatări de început

Conţinutul motto-ului este remarca de început a moderatorului discuţiei din respectiva emisiune, despre arhitectura satului românesc de astăzi. Invitaţii, acoperind domeniile arhitectură, sociologie şi jurnalistică, au amintit deseori despre tradiţia locului, ca fiind singurul reper pentru o edificare firească, optimă, durabilă, de la Mare şi Dunăre până în Apuseni sau Maramureş. Evident că, după aceste luări de poziţie şi mici iniţiative locale, se aşteaptă analize detaliate şi profunde, reacţii ale mediilor politice, administrative, profesionale. Se cer rezolvări, măcar acum, în penultimul ceas, când, pe alocuri, există zone rurale româneşti mai puţin afectate de acest proces distrugător şi care merită fructificarea unei şanse. Înafară de tradiţie (între a fi cunoscută, respectată şi a nu fi), mai sunt câteva « chei » ale problemei, care reflectă defecţiunile sistemului actual : noua mentalitate a săteanului (a celui veritabil şi a celui de sfârşit de săptămână), modelul constructiv adoptat (local sau de aiurea), calitatea liderilor locali (primar, preot, învăţător etc.) şi în fine, contribuţia factorilor exteriori de reglare (administraţia, politica) şi a celor tehnici (proiectarea şi edificarea), la care se adaugă mass-media. Dacă avem în vedere realităţile europene din ultima jumătate de secol, care înseamnă în fapt “deruralizarea teritoriului” (dispariţia lumii satului sau transformarea ei radicală), în România, “sistematizarea” comunistă a satelor, suspendată temporar de Revoluţia din ‘89, va fi reluată mâine sub presiunea Comunităţii Europene, pentru ca ţara să poată atinge procentele şi standardele acesteia. Scopul? Mâncare în exces, atractivă, vandabilă în orice condiţii, chiar dacă discutabilă calitativ şi cu efecte incerte sau necontrolate asupra sănătăţii. Într-un spot publicitar TV recent, casa tradiţională de la ţară dispare sub umbra tractorului de ultimă generaţie şi a calculatorului. Nu seamănă izbitor cu I


propaganda comunistă a anilor ’50, (când căruţa trebuia să fie înlocuită de autocamion, iar uneltele tradiţionale de tractor) şi cea a anilor ’80, când gospodăria tradiţională trebuia- şi a fost parţial- înlocuită de apartamentul de bloc ? În fond, chiar dacă nu se spune, astăzi asistăm la lupta dintre consumism şi dezvoltarea durabilă, luptă care, în privinţa resurselor de hrană şi a unui segment din construcţii, se duce în mediul rural. Şi nu se spune încă ceva : parcurgem o etapă în care se tinde către un control total asupra producţiei şi consumatorului, din fragedă pruncie până la senectute.

DESPRE TRADIŢIE- PRO ŞI CONTRA

1. Micul dicţionar enciclopedic român, Bucureşti, 1984. 2. Mariana Celac, Timpul fracturii, postfaţă la G. M. Cantacuzino, Despre o estetică a reconstrucţiei, ed. Paideia, Bucureşti, 2001, pag. 118. 3. Europe and architecture tomorrow, editată de Architect’s Council of Europe, 1995, pag. 41şi urm. II

Ce înseamnă « tradiţie » ? Puţină teorie… Se cunosc numeroase moduri de a înţelege şi explica tradiţia. Dicţionarele sau exegeţii nu s-au zgârcit în definiţii şi interpretări. “Tradiţia”, conform unui dicţionar din anii ’80, înseamnă, (definiţie regăsită şi în alte dicţionare româneşti): “ansamblu de concepţii, de obiceiuri, de datini şi de credinţe care se statornicesc istoriceşte în cadrul unor grupuri sociale sau naţionale şi care se transmit (prin viu grai) din generaţie în generaţie, constituind pentru fiecare grup social trăsăturile lui specifice –conform Fr. “tradition”. “Tradiţionalism”, conform aceluiaşi dicţionar, este “tendinţă excesivă spre folclor, istorie şi primitivism, care se opune modernismului şi respinge ideea de civilizaţie1” . O definiţie care, în fond, a generat şi consolidat un anumit tip de mentalitate şi proces care continuă astăzi. Lucrurile sunt puse la punct printr-un splendid gând al arhitectului G. M. Cantacuzino, descoperit recent de Mariana Celac: “Tradiţia poartă cu sine o adâncă nelinişte, ea nu poate fi reacţionară pentru că alimentează spiritul critic. Istoria ne învaţă că doar prezentul este o necontenită bătrâneţe care plânge cu lacrimi amare o copilărie şi o tinereţe legendară2” . Există şi numeroase documente recente internaţionale sau, mai ales, europene, în care tradiţia locală îşi are locul cuvenit, funcţionând fie ca model al dezvoltărilor viitoare, fie ca partener al modernităţii. Într-o « cartă » relativ recentă adresată arhitecţilor, în mai multe locuri, se indică drept reper al noilor edificări “tradiţia culturală regională”, “materialele locale cu importanţă culturală” şi, în fine, exprimarea “diferenţelor regionale, ca în trecut…”3. Majoritatea studioşilor s-a preocupat de rezultatele tradiţiei, de obiceiuri, obiecte, arhitecturi, ansambluri, aşezări şi de viitorul lor, de la protecţie până la integrare. În mai toate cazurile, produsul tradiţiei era şi este privit ca un muribund căruia intenţionezi, în cel mai bun caz, să-i oferi un sfârşit demn sau să-i păstrezi ceva amintiri fragmentare. Astăzi, majoritatea sătenilor respectă mai degrabă un ritual anume de botez sau înmormântare, decât propria casă sau gospodărie tradiţionale.


Merită să discutăm încă odată despre tradiţie, referitor la locuirea rurală a sud-vestului României? Eu zic că da şi asta poate fi în folosul nu numai a locuitorului de la sat, ci şi a specialistului. Ce este tradiţia în arhitectura rurală şi unde poate fi căutată, este o problemă pe care am început să mi-o pun din momentul în care am constatat cu surprindere că întâlnesc în mediul rural bănăţean locuinţe “curat tradiţionale”, cu tot ce înseamnă acest fapt (amplasament, conformare, tehnici, materiale) care au pe frontispiciu, ca an al edificării - 1953 sau 54, de pildă. Ar putea să fie anul unei reconstrucţii sau reparaţii capitale, dar remarcabilă este menţinerea, chiar şi în aceste condiţii, a caracterului tradiţional. Mai mult, am aflat de curând că în Banatul de câmpie, procesul de evoluţie a gospodăriei tinzând către închiderea completă a unei curţi interioare, se finalizează frecvent abia după începutul secolului XX. Exemplele pot continua. Aşadar, nu avem de-aface cu fenomene petrecute cu sute de ani înainte, ci cu produse foarte apropiate de noi, contemporane cu arhitectura modernă generată de Bauhaus, Mies van der Rohe, le Corbusier. În plus, nu sunt rezultatul unor reînvieri artificiale ale spiritului local, motivate doctrinar sau estetic, ci sunt lucruri fireşti, normale, care, în alte circumstanţe, puteau dura şi au şi durat până astăzi pe alocuri. În ceea ce priveşte procesul de definire a unei anumite tradiţii locale, se poate releva faptul (relativ greu de intuit acum) că modul de viaţă al societăţilor tradiţionale (inclusiv a celei româneşti bănăţene pre-austriece) se baza aproape exclusiv pe decizii urmărind utilitatea practică, stimulii exteriori primind răspuns în deplină concordanţă cu necesităţile cotidiene sau pe termen lung. De aici decurgeau ierarhii anume în sfera realităţilor conceptuale şi materiale ale vieţii de grup. Obiceiurile, practicile şi cutumele erau mai importante decât materializarea lor la un moment dat. Aceste constatări se aplică tuturor componentelor materiale, de la casă- gospodărie, până la ansamblul aşezării şi ele explică mobilitatea vetrelor satelor, pulsaţiile ariilor locuite şi multe alte consecinţe ale pragmatismului amintit. Dar, niciodată gratuite, excesive, ilogice. În acest context, continuitatea alcătuirilor aşezărilor şi omogenitatea lor în ciuda timpului scurs, continuitatea principiilor de organizare, a sistemelor economice şi în final a gospodăriilor, se pot explica printr-un complex de factori care asigura, totuşi, o necesară stabilitate. Între ei se remarcă ceea ce numim “tradiţie”, adică legea nescrisă care conferea continuitate procedeelor şi reuşea să le adapteze optim diverselor schimbări de context. Tradiţia regla toate componentele sistemului pe termen lung şi ajuta la luarea deciziilor de moment. În perspectiva unei istorii seculare, transformările datorate acestui tip de proces sunt importante, la fel cum pe termen scurt devin insesizabile. III


În zona Banatului şi Aradului, în epoca modernă (ulterioară ocupării zonei de către Imperiul Habsburgic) stabilitatea structurilor construite începe să fie asigurată prin legea scrisă. Se produce cu acel prilej tentativa de transfer a perenităţii din sfera mentalului colectiv în cea materială. Conturul aşezării, dimensiunea şi forma lotului, reţeaua stradală, poziţia pieţei sau spaţiilor comunitare, alcătuirea gospodăriei deveneau stabile pe termen lung ca efect al aplicării unui sistem de legi neîntâlnite în zonă înainte. Din motive diverse, în zona în cauză (şi probabil în multe alte zone europene), se constată că, începând cu secolul XVIII (altundeva mai devreme sau mai târziu), se petrece un complicat mixaj al celor două tipuri de organizări (reglementări): mentală şi materială (constructiv-urbanistică). Rezultă un produs în care pragmatismul tradiţional local interferează cu modernitatea globalistă, conturându-se în final un nou tip de tradiţie, proprie zonei respective, care va continua să funcţioneze şi să evolueze până la debutul secolului XX. Aşadar, tradiţia se dovedeşte a fi un proces viu, adaptabil la situaţii diverse, în egală măsură rezistent şi permisiv. Un proces care, cel puţin în spaţiul românesc, avea şanse să continue, fără să intre în conflict cu “mişcarea modernă”. De ce n-a continuat, nu e greu să explicăm: capitalismul primitiv, apoi socialismul, forţând mutaţii economice, sociale, financiare şi chiar de populaţie, au vizat acelaşi domeniu incomod: aşezarea şi gospodăria rurală autonomă, care scăpa controlului. Să nu uităm că astăzi, aceeaşi agricultură tradiţională (rezistentă pe alocuri) este călcâiul lui Ahile al Comunităţii Europene şi mondializării în general. Dacă lucrurile stau aşa, poate că asistăm astăzi, totuşi, la o continuare a procesului care va naşte (dacă n-a făcut-o deja) o nouă tradiţie sau ceva similar, despre care posteritatea (dacă va mai fi) să vorbească în aceeaşi termeni? Ce ne împiedică să considerăm că palatul ţigănesc “de Sâmbăteni” sau “de Recaş”, vila vip-ului de cartier, turla din tablă lucioasă sau, la celălat pol, “termopanul“, “lindabul“, îmbrăcând piscine, solarii sau fitnessuri nu sunt componente ale tradiţiei româneşti sau zonale ale debutului de mileniu? Răspunsul direct este dificil. Cred, însă, că poate fi intuit comparând două coloane de factori sau de caracteristici ale produsului construit tradiţional şi a celui la care asistăm astăzi şi pe care îl anunţă globalizarea:

IV


LOCAL DIVERS CU PERSONALITATE NATURAL SIMPLU SIGUR SĂNĂTOS ECONOMIC (OPTIM) AUTONOM OBIECTIV DURABIL

INTERNATIONAL UNIFORM FĂRĂ PERSONALITATE ARTIFICIAL COMPLICAT RISCANT PERICULOS SCUMP DEPENDENT SUBIECTIV EFEMER

Punând în două fraze tabelul anterior, rezultă o comparaţie extrem de concludentă. În timp ce produsul construit tradiţional este esenţialmente localizat, prin aceasta rezultând diversitate şi un anume caracter pregnant, recurge la tehnici şi materiale naturale, simple, ieftine, sigure, sănătoase, utilizate şi conformate obiectiv, este într-un perfect echilibru între permanenţă şi dinamică ponderată, este autonom şi durabil, produsul prezentului şi al viitorului prefigurat este uniformizat (standardizat) la scară mondială, lipsit de personalitate (anonim), bazat pe tehnici artificiale, complicate, consumatoare exagerate de energie şi bani, riscante, prea des dovedite nesigure sau chiar periculoase, are o dinamică excesivă (necorelată cu dinamica mentalului sau fizicului colectiv sau individual), este complet dependent de piaţa materialelor şi tehnologiilor, este capricios (subiectiv) şi efemer, captiv al consumismului. Altfel spus, din ce se observă până în prezent, ceea ce tradiţional se obţinea simplu, firesc, acoperind optim şi pe termen lung necesităţile reale ale individului şi grupului respectiv, astăzi se obţine complicat, costisitor şi perisabil, într-o dependenţă alarmantă faţă de parametrii străini şi agresivi, cum sunt profitul cu orice preţ, publicitatea, sistemele de standardizare, tehnologia ca element în sine. Cea mai bună imagine a efectelor diferite se poate obţine comparând gospodăria tradiţională, economică în funcţionare şi care producea reziduri neglijabile şi reciclabile şi, pe de altă parte, gospodăria modernă, scumpă în utilizare şi care produce munţi de gunoaie. De aceea nu putem vorbi despre naşterea vreunei tradiţii (chiar « mutante ») astăzi (înglobând procese constructive aberante şi fără sens) ; mai mult, cred că tabloul de mai sus dă un răspuns sintetic oricăror întrebări referitoare la oportunitatea respectării tradiţiei în mediul rural, răspuns care poate suna şi astfel: tradiţie pentru supravieţuire. Cu atât mai mult dacă luăm în discuţie problema hranei « bio », care este produsă firesc doar de mediile tradiţionale. Revenind la spaţiul care mi-a evocat raţionamentul anterior, în Banat există astăzi enorm de multe aşezări rurale aproape intacte, realitate explicată prin calitatea organizărilor şi edificărilor. Există, în schimb, şi o sumă de semnale ale unor felurite agresiuni care se manifestă sau plutesc în aer: depopularea şi sărăcia (la un pol) şi reconversia iresponsabilă, din partea noilor ocupanţi asociată V


unor investiţii agresive (la celălalt). Simpla parcurgere a satelor respective pune faţă în faţă firescul gospodăriei tradiţionale, dar frecvent părăsită sau în curs de părăsire, cu grotescul semeţ al noilor case, indiferent de cine edificate. Exemplele rezonabile de intervenţie recentă în acest mediu sunt în minoritate, dar le voi aminti la un moment dat. Scopul ghidului Problemelor generale detectate până aici încercăm să le oferim soluţii zonale prin acest studiu. Pentru a da răspunsuri corecte, aici se va cerceta mediul tradiţional respectiv, într-o perspectivă istorică, de la nivelul conformărilor structurale ale satelor până la nivelul organizărilor de detaliu ale gospodăriilor. Această bancă de date (care formează în fond, complexul valoric al locuirii tradiţionale) va fi confruntată în final cu maniera în care se constrieşte astăzi şi, pe de altă parte, cu setul modern, actual, obiectiv, de exigenţe, oferindu-se în final maniere diverse de utilizare a ansamblurilor tradiţionale şi de operare în acest mediu. Toate cele menţionate mai sus sunt argumente pentru ca acest material să oscileze între general (mă refer la întreaga zonă studiată, sau la o anumită zonă etnologică) şi particular (un anume sat, gospodărie, casă). Aceasta, pentru că, în mediul rural tradiţional, totul este interconectat, relaţionat, integrat şi locuitorii unui anumit sat pot să se inspire (cum au făcut-o altădată) şi din realităţile învecinate sau mai îndepărtate. Deasemenea, am în vedere relaţiile interzonale necesar de a fi conştientizate în perspectiva oricărui program viitor de protecţie şi dezvoltare. În fine, acest ghid, care, în parte, reprezintă un extras din lucrarea recent apărută « Locuirea tradiţională rurală din zona Banat-Crişana » este destinat oricui este interesat să cunoscă valorile locale pentru a le respecta şi, în domeniul practic, să-şi amenajeze gospodăria tradiţională fără mari cheltuieli şi fără mari pierderi, să-şi renoveze casa veche de la ţară, să o extindă sau doteze, să o transforme pentru o altă utilitate fără să-i anuleze calităţile bazice, dar şi celui care doreşte să-şi construiască o nouă clădire într-un sat din această zonă. Cu o condiţie: să respecte tradiţia, în folosul contextului rural dar şi al său propriu.

VI


DEFINIREA TRADIŢIEI ZONALE Cadrul natural

Relieful zonei Banat- Crişana este variat şi complex, aceasta fiind una dintre explicaţiile unei economii tradiţionale diversificate timpuriu şi a multitudinii tipologiilor de organizare a aşezărilor. Zona studiată conţine, în proporţii relativ egale, cele trei mari componente ale reliefului: câmpie, deal-podiş şi munte. Marea câmpie a Banatului-Crişanei are o pondere deosebită, în zona respectivă fiind structurată în câteva şesuri, numite în general după râurile importante care le străbat: Bârzavei şi Timişului (în sud), Vingăi (care împrumută numele aşezării celei mai importante), Mureşului (numită uneori a Aradului) şi parte din extinsa Câmpie a Crişurilor. Dincolo de hotarele României, ele se prelungesc spre sud-vest şi vest până la Dunăre şi Tisa, la scară zonală reunindu-se în Marea Câmpie de Vest sau a Tisei. Zonele de deal şi podiş (Dealurile Pogănişului şi Buziaşului, precum şi Podişul Lipovei) aparţin Banatului şi fac trecerea către munţii Banatului, pe de o parte şi Munţii Poiana Ruscăi şi Zarandului, pe de alta. VII


1. 2.

3.

VIII

NATURA 1. Mureºul în Câmpia Aradului 2. Munþii Aninei 3. Clisura Dunãrii 4. Valea Almajului 5. Culoarul Mureºului 6. Depresiunea Zarandului 7. spre Dunãre 8. Culoarul Timiº - Cerna 9. Fãget 10. Ravensca 4.


7.

8.

6.

9.

5.

10.

IX


Munţii constituie ariile cele mai diverse morfologic şi cele mai interesante în perspectiva umanizării lor. Fenomenul este similar cu zona Munţilor Apuseni, cu zonele Carpaţilor de Curbură şi a celor din nordul Moldovei. Principalele lanţuri muntoase sunt Munţii Banatului (substructuraţi în Munţii Almăjului, Semenic, Locvei, Dognecei) şi Munţii Apuseni (prin aripa lor sudicăMunţii Zarandului). La limita estică, se face trecerea către Carpaţii Meridionali (prin Munţii Cernei, Poiana Ruscăi şi Ţarcu). Munţii din zonă sunt interesanţi din punct de vedere paleografic (lungi şi complexe fenomene de structurare) prin consecinţele acestui îndelungat proces asupra structurii lor, oscilând între formaţiuni calcaroase şi cristaline, alternând cu cele de sedimentare. Astfel se explică spectaculozitatea unor zone (chei, versanţi abrupţi, peşteri) bogăţiile subsolului (exploatate ca materii prime) şi cele de la suprafaţă (în special fond forestier şi roci diverse). Toate acestea au legătură cu apariţia şi dinamica aşezărilor umane, precum şi cu caracteristicile lor structurale şi morfologice. Interioare munţilor există numeroase depresiuni şi culoare, ultimele tăiate de principalele râuri. Cea mai amplă depresiune este Zarandul (prin caracteristicile ei devenind în Evul Mediu leagăn al Ţării Zarandului, unitate distinctă în istoria zonei), alte depresiuni mai mici fiind Almăj, Caraş (entităţi istorice etnopolitice). Culoarele tăiate de principalele râuri din zonă au deasemenea o importanţă deosebită în geneza şi dinamica habitatului zonal. Între toate, cel mai amplu este culoarul Timiş-Cerna (structurând pe direcţia nord-sud Banatul Montan şi fiind mult timp fragment de graniţă către Ţara Românească). Este important şi culoarul Bistrei (spaţiu al unei civilizaţii rurale “de vale” particulară, făcând legătura cu Ţara Haţegului). În sfârşit, nu trebuie uitat culoarul Dunării, care prin zona “Clisurii”, este locul unei interesante locuiri de graniţă. Zona este tăiată de trei râuri importante: Timiş şi Bega (în Banat) şi Mureş, care separă istoric Banatul de zona Aradului. Afluenţii lor sunt numeroşi şi constituie medii propice apariţiei şi dezvoltării unor civilizaţii “de vale”, materializate prin lanţuri de aşezări cu istorii şi elemente definitorii comune. Spre deosebire de desele reţele acvifere de deal şi munte, caracteristica câmpiei este lipsa apei. Cei câţiva afluenţi debili a fost necesar să fie completaţi printr-o amplă reţea de canale şi canale de irigaţii, iniţiată de Imperiul Habsburgic odată cu ocuparea zonei în secolul XVIII, spaţiul devenind treptat acoperit de o reţea corespunzătoare, relativ densă, de aşezări. Între caracteristicile semnificative, spectaculoase chiar, ale zonei, sunt câteva remarcabile: peisajul “carstic” din Munţii Banatului (tăiat de văi şi chei, săpat de peşteri şi avenuri), complexitatea văii Mureşului şi afluenţilor săi nordici (peisaj montan “dinţat”, “alveolar”, culoar de legătură dar în acelaşi timp limită, graniţă) şi versantul vestic al Munţilor Zarandului (care urcă spectaculos de la cei cca 120 de metri ai câmpiei la peste 350 de metri). Primul mediu a X


făcut posibilă apariţia şi definirea unei adevărate “configuraţii” de aşezări, profitând de izolare şi mediul natural divers şi bogat; al doilea a dus la formarea unui timpuriu lanţ de aşezări importante pentru economia şi comerţul zonal; ultimul a permis constituirea cunoscutei “Podgorie a Aradului”, una dintre cele mai vechi zone sigur identificate documentar. Fiecare dintre ele are particularităţi care vor fi detectate în analizele de detaliu. În final trebuie remarcată clima specială, mai ales a regiunilor montane şi depresionare, în sud având accente mediteraneene datorate coroborării efectelor regimului termic şi pluvial, mişcării aerului, structurii rocilor şi făcând posibilă o floră şi faună “exotice”. În aceste condiţii nu trebuie să surprindă longevitatea unor aşezări, care, începând să fiinţeze în antichitate, continuă să existe (chiar dacă într-o altă formă) până astăzi. În acelaşi timp se poate face astfel o legătură cu practicile “magice” amintite la început, prin care spaţiul aşezării este ales şi structurat anume, devenind “consacrat” din timpuri străvechi.

Cadru istoric general

Teritoriu al limitelor şi confluenţelor, zona respectivă are o istorie care confirmă această stare. Depăşind etapele preistorice, îndelungate şi complexe din punct de vedere al civilizaţiilor (se ştie că în Banat s-au dezvoltat printre primele culturi continentale europene, cu cronologii începând cu mileniu VII î.Hr.), perioada antică preromană este definită în final de raportul dintre civilizaţia geto-dacică (parte a celei mult mai extinse-tracice), triburile învecinate (Scordisci, Iazyges) şi civilizaţia romană care atinsese Dunărea. Câteva “terminale” vestice importante (dave) ale defensivei dacice concentrate în Munţii Orăştiei se găseau de-alungul Mureşului Inferior şi în Banatul Montan, până la Dunăre. Războaiele Daco-Romane (101-106) se termină cu includerea în Imperiul Roman a teritoriilor dacice sud-vestice (organizate ca provincie romană cu structurări administrative diverse, dar integrate marii provincii Dacia). Ca urmare, în această zonă, se trasează o importantă graniţă traversând Banatul de la nord la sud (cunoscutul “şanţ roman“), care proteja provincia romană de populaţiile barbare de la nord-est şi se racorda, prin vestul Munţilor Apuseni, cu “Limes Porolissensis” care apăra nordul provinciei.

XI


XII

1.

4.

2.

5.

3.

6.


ISTORIE 1. Cladova - cetatea (epoca dacicã ºi medievalã) 2. Gornea 3. Hodos - Bodrog (sec Xi- XVIII) 4. ªoimoº (sec XIV- XVI) 5. ªoimoº (sec XIV- XVI) 6. Tri - cule (sec XV) 7. ªiria (sec XIV- XVI) 8. Hãlmagiu- Biserica voievodalã sec XV 9. Lipova -bazarul ( sec XVI -XVII) 10. Ineu ( sec XVI -XVII)

8.

10.

7.

9.

XIII


Părăsirea Daciei de către Imperiu în 271, în ciuda menţinerii unor capete de pod în nordul Dunării, lasă zona respectivă deschisă tuturor mişcărilor populaţiilor care gravitau în preajma limesului roman. In secolele V-VII, aici se intersectează traiectoriile gepide, hune, avare şi slave. Ultimul secol al primului mileniu produce în teritoriul nord-dunărean, limitrof Imperiului Bizantin şi ţaratelor sud-slave, coagulări politice sub forma voievodatelor şi cnezatelor, reprezentate în zona Banat-Crişana prin Voievodatul lui Glad şi parte din cel al lui Menumorut, succedate la sfârşitul sec. X de Voievodatul lui Ahtum. Din punct de vedere religios, zona depindea de Biserica Răsăriteană, în speţă, de Patriarhia de Constantinopol şi, pare-se, temporar, de Ohrid din Macedonia. Regatul Maghiar începe penetrarea în zonă în primii ani ai mileniului al II-lea şi, odată cu organizarea complexă a zonei, facilitează pătrunderea Bisericii Catolice, structurată administrativ în episcopate (în zonă, Cenad şi Oradea, dar cu penetrări importante ale celei din Agria şi celei de Alba Iulia). Din punct de vedere militar, teritoriul respectiv este organizat în comitate: Caraş, Timiş, Cenad (temporar) şi la nord de Mureş, Arad şi Zărand. Lor li se adaugă Banatul de Severin şi mai târziu, după desfiinţarea acestuia, Banatele de Lugoj şi Caransebeş. Pericolul otoman se face simţit în ultimele decenii ale sec. XIV, transformând din nou zona într-una de graniţă. Între 1541-1542 şi sf. sec. XVII-înc. sec. XVIII (cu unele diferenţe de cronologie în funcţie de zonă) durează ocupaţia otomană a Banatului şi zonei Arad-Zărand. Teritoriul este organizat ca Paşalâc (Vilaiet) al Timişoarei (1552-1718), structurat în sangeacuri (la nord de Mureş- Arad, Lipova, Ineu). Etapa cea mai importantă pentru studiul acesta este cea care debutează cu ultimele decenii ale sec. XVII şi primele decenii ale sec. XVIII, prin ocuparea teritoriilor Crişanei, Aradului şi Banatului de către Imperiul Habsburgic. Noutăţile pe care acest proces le impune zonei sunt multiple; de la sistemul funciar şi organizarea administrativă, până la structura militară, religioasă, economică, demografică şi reţeaua de aşezări. Zona devine focalizată către două centre majore (Arad şi Timişoara), la care se adaugă Reşiţa, “capitala” Banatului Montan, cu funcţii economice importante (exploatare minieră şi siderurgie). Numeroase aşezări sunt sistematizate. Un alt fenomen extrem de important, este colonizarea, în zonă fiind aşezate numeroase comunităţi germane, cehe, morave, slovace, alsaciene, slave sudice sau chiar româneşti din Oltenia, pentru care se înfiinţează noi aşezări sau se extind cele existente.

XIV


ISTORIE 2: 1. Româneºti biserica de lemn (sec XVIII) 2. Bezdin - mãnãstirea ortodoxã sârbeascã (sec XVIII ) 3. Mãnãstirea - mãnãstirea ortodoxã sârbeascã (sec XVIII ) 4. ªofronea - castel (sec XIX) 5. Petriº - castel (sec XIX) 6. Lipova - biserica romano-catolicã (sec XIX) 7. Ciacova - Biserica ortodoxã sârbescã (sec XVIII) 1. 4..

2. 3.

XV


7.

6.

5.

XVI


Primul Război Mondial are ca deznodământ includerea zonei în Regatul României, fapt care se materializează practic în 1920. Anumite procese începute anterior se continuă, altele se modifică substanţial; apar noutăţi. Între ele se detaşează penetrarea în zonă, din ce în ce mai puternic, a influenţei structurilor centrale româneşti, concentrate în Bucureşti. Al Doilea Război Mondial produce în final “sovietizarea” zonei. Profundele mutaţii politice generate la sfârşitul anilor ’40 au drept consecinţă mutaţii, deasemenea profunde, în sistemul proprietăţilor, economic, social, demografic. În general, prin industrializare, oraşele se întăresc masiv şi, se va vedea, artificial, în detrimentul mediului rural, în ciuda unor programe comuniste de activare, demagogice şi superficiale. “Activarea” s-a tradus frecvent prin dezactivarea satelor considerate neviabile şi/sau comasarea lor, proces care în Banat nu a fost decât proiectat. Procesul continuă (în alte condiţii conjuncturale şi cu termeni modificaţi) şi după 1989. Pentru anumite zone rurale degradarea vieţii şi depopularea devin dramatice. Ruinarea satelor este oprită pe alocuri doar de noii veniţi (orăşeni sau ţigani) care dau în schimb lovitura de graţie coeziunii comunităţilor şi produc destrămarea morfo-structurală a aşezărilor, prin intervenţiile constructive deseori agresive şi destructurante. Există localităţi în care “vila urbană” şi “casa ţigănească” (pe anumite paliere sociale, cu surprinzătoare “împrumuturi stilistice” reciproce) tind să înlocuiscă decisiv locuirea tradiţională, fără ca prin acest gest să se obţină o îmbunătăţire reală a vieţii locale. Este, în fond, tabloul prezentat la început, ca motiv principal al studiului nostru.

Elemente generale de etnologie zonală

Pentru a putea defini determinantele locuirii tradiţionale, zona respectivă este necesar să fie analizată corelând datele istorice cu cele de factură antropologică. Ştiindu-se că vechimea civilizaţiei locuirii aici este foarte mare, se pot discerne elemente de continuitate şi de fractură, cronologii foarte dinamice ale aşezării diferitelor etnii, fiecare intrând în anumite relaţii cu autohtonii, fiecare definindu-şi într-o manieră proprie locuirea sau interacţionând sub imperiul relaţiilor de vecinătate sau obligate de anumite administraţii. Este vizibilă, pe de altă parte, o anume “uniformizare” a procedeelor de organizare, indiferent de factorul etnic sau istoric. Definirea lor se face mai ales în funcţie de factorul geografic, care impune relaţii anume cu relieful, anumite organizări ale gospodăriei, tehnici şi materiale, care se transmit de la unele grupuri etnice la altele, cu puţine corecţii. S-a putut observa că momentul cel mai important al definirii unei civilizaţii locale este cel dintre începutul secolului XVIII şi începutul secolului XIX, perioadă de contact a unor populaţii locale mai vechi (în special români, maghiari, sârbi) cu noua generaţie de colonişti (şvabi, alsacieni, cehi, slovaci, bulgari, croaţi etc.) XVII


aşezată aici de Imperiul Habsburgic. Acest contact este implicit dintre ancestralele organizări ale familiei şi comunităţii, reflectate în materializări din sfera ansamblurilor sau arhitecturilor rezidenţiale (la populaţiile locale) şi organizări străine diverse (ale coloniştilor din diferite zone central-europene sau occidentale) obligate să se adapteze condiţiilor de rezidenţă impuse de Imperiul Habsburgic. Deasemenea, pentru zona de câmpie, este momentul de abandonare (cu unele excepţii) a organizărilor vechi, medievale, în favoarea noilor aşezări specifice perioadei baroce, mai puţin prezente în zonele de deal şi munte. Toate acestea vor fi detaliate pentru fiecare sat în parte.

Subzonele etnologice ale teritoriului

4. Nicolae Săcară, Valori ale arhitecturii populare româneşti, ed. Facla, Timişoara 1987, pag. 149-156. 5. G. Manea, Încercare de zonare etnografică a judeţului Arad, “Tibiscus”- etnografie, vol III, 1976-1978, pag 281 şi urm. XVIII

Din scurta prezentare a mediului natural, a rezultat o anume structurare, remarcată ca prilejuind şi însoţind structurarea antropologică şi istorică. Simplificând la maximum, teritoriul respectiv poate fi împărţit în: zona Munţilor Banatului (inclusiv poalele munţilor Tarcu şi Poiana Ruscăi şi culoarul TimişCerna), zona de câmpie a Timişului şi Mureşului (inclusiv valea inferioară a Mureşului), Munţii şi depresiunea Zarandului, culoarul Mureşului (inclusiv văile adiacente). După cum se observă, aceaste mari zone sunt definite prin natura reliefului, care, într-o manieră foarte generală, constituie un factor extrem de important al conturării unor civilizaţii, cu atât mai mult rurale. Relieful are contribuţii notabile şi în ceea ce priveşte oraganizarea generală şi morfologică a aşezărilor, precum şi în definirea unui anumit tip de locuire. Conform unui cunoscut studiu de etnografie bănăţeană4, teritoriul Banatului se subînparte în următoarele zone etnografice unitar sau relativ unitar definite: Clisura Dunării, Oraviţa- Reşiţa, Almăj, Culoarul Timiş-Cerna, Valea Bistrei, zona Făget, zona Lugoj, Dealurile Lipovei, Câmpia înaltă a Banatului, Câmpia de vest a Banatului. Pentru judeţul Arad, există o schiţă de zonare etnografică, care, exceptând teritoriile de la sud de Mureş, propune următoarele: Depresiunea Zărandului, Valea Mureşului (împreună cu podişul Lipovei), Câmpia Aradului împreună cu Câmpia Crişului Alb şi Podgoria Aradului5. Pentru un plus de exactitate, consider că la nord de Mureş, apar relativ distincte următoarele unităţi: Câmpia Aradului (Mureşului şi Crişului Alb), Culoarul Mureşului (corespunzător Munţilor Zărand, inclusiv văile perpendiculare nordice), zona Podgoria, Depresiunea Zărandului şi culoarul Crişului Alb, de la poalele Munţilor Codru Moma.


ZONIFICARE ETNOLOGICÃ: 1.Câmpia de vest a Banatului: Cenad, ªandra, Giroc, Iohanisfeld (Ionel), ªag, Sânpetru German, Vinga 2.Câmpia înaltã a Banatului: Ciacova, Liebling, Unip, Iersig, Ofºeniþa 3.Câmpia Aradului (Mureºului): Vladimirescu, Cicir, Caporal Alexa, Horia, Aradul Nou 4.Zona Lugojului: Recaº, Sacoºu Turcesc, Ohaba Românã, Belinþ, Sacoºu Mare 5.Dealurile Lipovei: Charlottenburg, Altringen, Zãbrani, Buzad, Alioº, Neudorf 6.Oraviþa- Reºiþa: Sasca Montanã, Potoc, Ilidia, Gãrâna, Brebu Nou 7.Valea Almãjului: Rudãria (Eftimie Murgu), Bãnia, Ravensca 8.Clisura Dunãrii: Sicheviþa, Gornea 9.Culoarul Timiº-Cerna: Mehadia, Mehadica, Bogâltin, Topla, Zoina, Sub Crâng, Cornereva 10.Valea Bistrei: Bãuþar, Marga, Corniºor, Bucova 11.Fãget: Coºeviþa, Baloºeºti, Româneºti, Luncanii de Jos, Luncanii de Sus 12.Culoarul Mureºului: Lalaºinþ, Cladova, Bârzava, Cãpruþa, Slatina de Mureº, Vãrãdia de Mureº 13.Podgoria Aradului: Siria, Galºa, Mâsca, Covãsânþ 14.Depresiunea Zãrandului: Camna, Luguzãu, Mãdrigeºti, Soimoºu (Brazii), Nadãº, Silindia, Buteni 15.Culoarul Criºului Alb (sectorul final estic al Depresiunii Zãrandului): Budeºti, Groºi, Aciuþa, Vidra, Dumbrava, Rostoci XIX


Unele dintre zonele respective nu sunt foarte strict definibile şi conţin elemente comune cu altele din preajmă. Deasemenea, există teritorii întinse cu caracteristici relativ comune (marea Câmpie de Vest) şi zone de legătură între spaţii diferite (Culoarele Timiş-Cerna şi Culoarul Mureş). În cadrul unora dintre ele pot fi surprinse subzone (de pildă, zona Oraviţa-Reşiţa este împărţită în subzonele Oraviţa şi Bocşa-Reşiţa, iar Clisura Dunării este subdivizabilă în zona vestică şi estică, până la Orşova, ultima aparţinând astăzi Mehedinţiului, la fel cum Depresiunea Zărandului este segregată în mai multe subunităţi, relativ distincte ocupaţional, etnic, ca tipologie a aşezărilor şi sistem de locuire), câteodată extrem de mărunte ca întindere. Împărţirile sugerate mai sus au principalul rol de a ordona informaţia şi de a realiza legături viabile cu studiile etnologice de detaliu.

Aşezări

Având drept reper zonificarea propusă mai sus, studiul are ca obiective ale cercetării o serie de aşezări, care definesc “specificul local” la care se adaugă câteva excepţii, socotite astfel din punct de vedere structural-morfologic. Ele sunt astfel alese pentru a acoperi cât mai multe dintre tipurile de relaţii cu mediul natural, dintre etapele istorice străbătute, dintre tipologiile structurilor globale şi de detaliu, focalizate pe problema locuirii. O observaţie generală extrem de importantă, făcută anterior, este cea referitoare la mobilitatea vetrelor acestor sate. Aşadar, satele actuale stau în puţine cazuri pe vechile situri medievale sau chiar din perioada modernă. Deplasările ariilor s-au petrecut fie în Evul Mediu, fie prin sistematizarea habsburgică. Studiile de caz vor semnala, acolo unde este cazul, atât perenitatea unor aşezări, cât şi mobilitatea altora, fără să poată da răspunsuri complete. Rezolvarea acestor probleme va fi posibilă doar prin corelarea informaţiilor planimetrice cu cele istorice şi mai ales, arheologice.

XX


1


1. 2.

2

3.


CĂ‚MPIA DE VEST A BANATULUI 1.Sat Chinez 2.Lovrin 3.Sanpetru Mare 4.Sanpetru Mare 5.Sandra 6.Vinga 7.Sat Chinez

5. 4.

6.

7.

3


CAP. 4. STUDII DE CAZ Capitolul reprezintã o analizã urmând structura generalitãþilor furnizate pânã aici. Fiecare zonã are o fiºã care conþine date generale locaþionale ºi de definire a unor caracteristici morfo-structurale. La ele se adaugã studii de caz ale satelor alese pentru a contura cât mai complet variantele, fiecare având planuri, date istorice ºi morfo-structurale. în fine, sunt schiþate organizãrile uzuale de gospodãrii, informaþia fiind completatã cu fotografii de detaliu sau ansamblu din zonã. Pentru o parte dintre aºezãri sunt furnizate datele necesare unor viitoare analize ale evoluþiei istorice, altele fãcând deja obiectul unor asemenea investigaþii, prezentate aici succint. a. CÂMPIA DE VEST A BANATULUI Localizare Zona reprezintã jumãtatea vesticã a actualului judeþ Timiº, fiind delimitatã la vest ºi sud de frontiera de stat, la nord de Mureº, la est de cursul inferior al Timiºului ºi versantul vestic al Podiºului Lipovei. Este o zonã de ºes, cu puþine ape de suprafaþã care, crescând de la vest cãtre est, rareori depãºeºte 100 metri altitudine ºi include câteva subcomponente: Câmpia Arancãi, Câmpia Timiºului, Câmpia Vingãi. Existã aici câteva arii marginale care au elemente comune cu Valea Mureºului (In nord) ºi cu zonele estice (Câmpia Inalta, zona Lugojului, zona Lipovei. Este o zona cu numeroase elemente comune cu Banatul Jugoslav ºi cu cel Maghiar. Definire generalã morfo-structuralã a locuirii Este zona în care locuirea autohtonã medievalã a fost masiv dublatã de o locuire colonistã, începând cu primele decenii ale secolului XVIII. Aºadar, în ultimele trei secole, aici satele româneºti sau sârbeºti alterneazã cu cele germane coloniste, grupate îndeosebi în nord-vestul zonei ºi cu cele bulgãreºti, îndeosebi în nord. DIn punct de vedere tipologic, satele zonei, indiferent de caracteristicile etnice, se caracterizeazã prin structuri geometrice, în toate variantele lor. Iniþial, unele dintre ele sunt perfect simetrice faþã de una sau mai multe axe, extinderile ulterioare modificând aceste caracteristici. Dacã satele coloniste îºi capãtã desenul în plan încã din perioadele de început ale existenþei lor (nu întotdeauna în prima fazã), satele medievale sunt sistematizate treptat, abia cãtre sfârºitul secolului XVIII ºi începutul secolului XIX. Pentru a proba aceastã afirmaþie, se poate invoca Ridicarea Josefinã (cca 1769-1772), care surprinde doar câteva timide intervenþii. în orice caz, acum, în multe situaþii, se întâlnesc asocieri dintre 4 46


reþelele regulate (rectangulare) de strãzi cu reþele deformate, drepte sau curbe (Cenad, Vinga, Mãnãºtur, ªagu, ªag, Fântânele, Tisa Nouã etc.), la fel cum se întâlnesc câteva organizãri centrale de tip mare piaþã rectangularã (Vinga) ºi piaþã fusiformã, cel mai concludent exemplu fiind Cenad. Aradul Nou, având o organizare similarã, l-am considerat integrabil zonei Câmpiei Aradului, de care este mai intim legat. Toate aceste “accidente” morfo-structurale dovedesc, în anumite cazuri, persistenþa vechilor tipologii, menajate de sistematizarea austriacã. a1. CENAD a2. ªANDRA a3. GIROC a4. JOHANISFELD (IONEL) a5. ªAG a6. SÂNPETRU GERMAN a7. VINGA a1. CENAD CENAD (MORISENA, CENADUL VECHI, TSCHANAD, CSANAD), com. Cenad, jud. Timiº) Localizare Este în extremitatea de nord-vest a Banatului, pe malul stâng al Mureºului, sit orizontal. Aºezarea ocupã o buclã a râului, o componentã a satului existând ºi pe malul drept, în Ungaria. Cronologie- schiþã istoricã -probabilã aºezare ºi fortificaþie romanã -sec. IV-VI- ceramicã de tradiþie romanã descoperitã arheologic în zona Bisericii Catolice -sf. sec. VIII sau sec. IX- cuptor cu fragmente ceramice descoperit arheologic în zona Bisericii Catolice -sec. X- zona aflatã în cadrul Voievodatului lui Glad -sec. X-XI- sediu al “ducelui” Ahtum – nepotul lui Glad (“urbs Morisena”, “civitas Morisena”) -sec. X-XI- important nivel de locuire descoperit arheologic în zona Bisericii Ortodoxe sârbeºti -cca 1000- înfiinþarea mãnãstirii de rit “grecesc” Sf. Ioan Botezãtorul -cca 1028- cucerirea oraºului de cãtre regele maghiar Stefan I, cu ajutorul lui Chanadinus, nepotul lui Glad; oraºului i se schimbã numele în Cenad, dupã numele succesorului lui Ahtum -ante 1030- înfiinþarea Mãnãstirii Benedictine Sf. Maria (dupã unii autori, în locul mãnãstirii Sf. Ioan Botezãtorul, dupã alþii, în apropiere) -1028-1035- devine prima reºedinþã episcopalã catolicã (catedrala Sf. Gheorghe) de la est de Tisa (anterioarã Oradei), întemeiatã de Sf. Gerhard (primul episcop) -sec. XI- oraºul fortificat conþine, conform “legendei Sf. Gerhard”, mãnãstirea Sf. Ioan Botezãtorul, catedrala Sf. Gheorghe ºi mãnãstirea Sf. Maria -1130- amintit documentar “castrum Chanadiensi” -1156- amintitã documentar Dioceza Cenad 5 47


-ante 11971197- devine devine sediu sediu de de comitat comitat -ante -1197- Comitatul Comitatul atestat atestat documentar documentar -1197-ante 1241-înfiinþarea 1241-înfiinþarea Capitlului Capitlului cu cu biserica biserica Mântuitorului, Mântuitorului, sau sau Sf. Sf. Salvador Salvador (cf. (cf. -ante David Katalin, pe locul mãnãstirii Sf. Ioan Botezãtorul) ºi ridicarea bisericii parohiale David Katalin, pe locul mãnãstirii Sf. Ioan Botezãtorul) ºi ridicarea bisericii parohiale -1241-atacul tãtartãtar- “oraºul” “oraºul” este este distrus distrus -1241-atacul -sf. sec. XIIIrefacerea oraºului; toate instituþiile instituþiile oraºului oraºului funcþionau funcþionau -sf. sec. XIII- refacerea oraºului; toate -1322- Carol Carol Robert Robert este este amintit amintit la la Cenad Cenad -1322-1366- Ludovic Ludovic cel cel Mare Mare la la Cenad Cenad -1366-1394 ºi 1436Sigismund de Luxemburg la la Cenad Cenad -1394 ºi 1436- Sigismund de Luxemburg -1443, 1444, 1444, 1450, 1450, 1451 1451 etc.etc.- Iancu Iancu de de Hunedoara Hunedoara la la Cenad Cenad -1443, -1456- Ladislau Ladislau V V la la Cenad Cenad -1456-1459- este este fortificat fortificat cu cu ziduri ziduri de de piatrã piatrã ºi ºi ºanþuri ºanþuri -1459-1460, 14621462- Matei Matei CorvIn CorvIn la la Cenad Cenad (ultima (ultima oarã oarã cu cu ocazia ocazia unei unei expediþii expediþii împotriva împotriva -1460, turcilor) turcilor) -1495- Vladislav Vladislav II II este este menþionat menþionat de de douã douã ori ori la la Cenad Cenad -1495-1514- oraºul oraºul este este afectat afectat de de rãscoala rãscoala lui lui Doja; Doja; este este ocupat ocupat ºi ºi episcopul episcopul ucis ucis -1514-1528raport al lui Hans Dernschwam “de Hradeczin”“…la Cenad (Zanaden), -1528- raport al lui Hans Dernschwam “de Hradeczin”- “…la Cenad (Zanaden), un castel, castel, târg târg ºi ºi episcopie.” episcopie.” Tot Tot aici aici era era vamã vamã pentru pentru comerþul comerþul cu cu sare sare un -1528-1529- regele regele Ion Ion Zapolya Zapolya la la Cenad Cenad -1528-1529-1541- oraºul oraºul este este în în stãpânirea stãpânirea Ardealului; Ardealului; cetatea cetatea condusã condusã de de Petru Petru PetroviciPetrovici- la la -1541Cenad sunt sunt colonizaþi colonizaþi sârbi sârbi Cenad -1551, 28 28 sept. sept. (1552)(1552)- oraºul oraºul se se predã predã turcilorturcilor- Cenad Cenad devine devine sediu sediu de de sangeac sangeac -1551, -- primul primul comandantcomandant- Ulama Ulama Paºa Paºa -1551-1558- “defter”: “defter”: sunt sunt menþionaþi menþionaþi 43 43 capi capi de de familie familie (cu (cu nume nume maghiare, maghiare, -1551-1558româneºti ºi sârbeºti) ºi 45 de case, din care 5 sunt noi româneºti ºi sârbeºti) ºi 45 de case, din care 5 sunt noi -1595 ºi ºi 15971597- încercãri încercãri nereuºite nereuºite de de recucerire recucerire a a oraºului oraºului de de cãtre cãtre Sigismund Sigismund -1595 Bathory Bathory -1613- ocupat ocupat pentru pentru scurt scurt timp timp de de creºtini; creºtini; Gabriel Gabriel Bethlen Bethlen îlîl predã predã iarãºi iarãºi turcilor turcilor -1613-prima jum. jum. sec. sec. XVIIXVII- oraºul oraºul este este fortificat fortificat parþial parþial -prima -1660-1661- descriere descriere Evlia Evlia Celebi: Celebi: Cenadul Cenadul este este format format din din trei trei pãrþipãrþi- cetatea cetatea -1660-1661interioarã (formã pãtratã, cu perimetrul de 700 de paºi-520 metri-cu patru geamii ºi turturinterioarã (formã pãtratã, cu perimetrul de 700 de paºi-520 metri-cu patru geamii ºi nuri-clopotniþã transformate transformate în în minarete, minarete, cu cu casele casele imamului, imamului, a a muezzinului, muezzinului, a a chehaiei, chehaiei, nuri-clopotniþã a ºefului ºefului mehterhanelei, mehterhanelei, cu cu depozitul depozitul de de muniþii, muniþii, magazia magazia de de grâne; grâne; aici aici sunt sunt ºi ºi tunurile tunurile a mari), oraºul oraºul (“cetate-varoº”-“mecet”, (“cetate-varoº”-“mecet”, cu cu perimetrul perimetrul de de 1000 1000 de de paºipaºi- 750 750 metrimetri- cu cu zid zid mari), de pãmânt pãmânt bãtãtorit, bãtãtorit, cu cu poartã poartã la la vest, vest, cu cu o o mãnãstire mãnãstire în în ruinã, ruinã, cu cu judecãtoria judecãtoria ºeriatului ºeriatului de profetului, casa casa beizadelei, beizadelei, 185 185 de de case case ºi ºi 8 8 dughene, dughene, cu cu strãzile strãzile podite podite cu cu scândurã) scândurã) ºi ºi profetului, oraºul cel cel mare mare din din exterior exterior (înconjurat (înconjurat cu cu o o palancã palancã de de pãmânt, pãmânt, cu cu 3 3 porþiporþi- spre spre est, est, vest vest oraºul ºi nord, nord, cu cu 350 350 de de case, case, 12 12 moschei, moschei, saraiul saraiul beiului, beiului, 3 3 medrese, medrese, 3 3 mãnãstiri mãnãstiri de de derviºi, derviºi, 300 300 ºi de plãvãlii etc.); înafara acestei arii fortificate este o arie locuitã nefortificatã, cu un numãr de plãvãlii etc.); înafara acestei arii fortificate este o arie locuitã nefortificatã, cu un numãr de case case neprecizat neprecizat de de Celebi Celebi de -1685ocupat temporar de de austrieci austrieci (pânã (pânã în în 1691) 1691) -1685- ocupat temporar -1691- reocupat reocupat de de turci, turci, apoi apoi din din nou nou de de austrieci austrieci -1691-1697- este este vizitat vizitat de de Marsigli, Marsigli, care care lasã lasã o o schiþã schiþã cu cu cetatea cetatea ºi ºi resturile resturile unor unor -1697construcþii construcþii -1699- prin prin pacea pacea de de la la Karlovitz, Karlovitz, Cenadul Cenadul revine revine Turciei, Turciei, cu cu obligaþia obligaþia de de a a ii se se -1699demola fortificaþiile fortificaþiile demola 48 6 48


Cenad 11- Planul Planul actual actual (reþea (reþea stradalã stradalã ºi ºi lotizare)lotizare)- prelupreluCenad crare dupã planul cadastral: ABiserica Catolicã, crare dupã planul cadastral: A- Biserica Catolicã, B- Biserica Biserica Ortodoxã Ortodoxã Sârbã, Sârbã, CC- Biserica Biserica Ortodoxã Ortodoxã BRomâneascã. Româneascã. Cenad 22- Detaliu Detaliu centru centru (structurã (structurã morfologicã) morfologicã) Cenad 7


-1701-i se demoleazã zidurile, dupã care localitatea decade -înc. sec. XVIII- contele Mercy îl declarã sediu de district -1717- “Csanad” are 40 de case -înc. sec. XVIII- românii ºi ungurii formeazã o unicã comunitate religios-ºcolarã -înc. sec. XVIII- ruinele Mãnãstirii Benedictine sunt dãruite Ordinului Franciscan -sec. XVIII- conþine trei pãrþi: Cenadul Mare (Sârbesc), Cenadul Vechi (German, despãrþit de Cenadul Sârbesc în 1785 ºi reunit în 1858) ºi Cenadul Mic, pe celãlalt mal al Mureºului -1740- atunci românii vin în Cenad (cf. J. Szentklaray) -1741- se ridicã o nouã clãdire peste ruinele Mãnãstirii Benedictine -1752- începutul restructurãrii austriece (cf. Paul Niedermaier) -1758- se reînfiinþeazã ºcoala distrusã de turci- Magister Ioan are 16 elevi -1765- prima colonizare germanã, realizatã de baronul Laffert-Laff (sunt aduse 139 familii din Alsacia-Lorena) -cca 1770- “Ridicarea Josefinã”-surprinde parte din vechea structurã a aºezãrii ºi începutul sistematizãrii austriece; vechiul ansamblu medieval fortificat nu apare în plan; zonele sistematizate (dIn vestul ºi sudul vechii localitãþi) numãrã cca 120 de loturi -1773- zidirea bisericii ortodoxe comune (sârbo-româneºti) -1781- Cenadul German ºi Cenadul Sârbesc, constituind avere a Fiscului, sunt cumpãrate de fraþii Cristofor ºi Chiril Vaco (macedoromâni) -1785-1786- a doua colonizare (sunt aduse alte 60 de familii) -1838- ºcoala românescã se separã de cea sârbeascã -1843-1844- are 3938 locuitori (între care 1851 sârbi ºi 398 catolici) -1848- are de suferit în timpul revoluþiei -1868- se ridicã noua bisericã catolicã, distrugându-se complet elementele medievale din zonã -1873- biserica sârbeascã se separã de cea românescã -1889- biserica românescã este sfinþitã -1890- are 5585 locuitori (între care 1713 germani, 2191 români, 1656 sârbi) -1930- are 5594 locuitori (proporþia din 1890 se pãstreazã în mare parte) Elemente de structurã urbanisticã (analizã planimetricã) Localitatea actualã are structura compactã tipicã aºezãrilor de câmpie, sistematizate de Imperiul Habsburgic începând cu sec. XVIII. Planul, contemporan ultimului deceniu al sec. XX, este dominat de cartezianismul reþelei de strãzi, structuratã în câteva grupãri de ilouri, cu douã orientãri majore, uºor rotite una faþã de cealaltã. Demarcaþia lor este realizatã în zona limitrofã drumului de tranzit, care strãbate satul de la sud la nord (inclusiv centrul marcat de Biserica Catolicã, la care se asociazã Biserica Ortodoxã sârbã ºi cea româneascã). Un ultim grup de 8 ilouri, din vestul satului, este rotit la aproximativ 45º faþã de reþeaua învecinatã. Satul este organizat prin axa majorã, nord-sud, a drumului de tranzit amintit, care traverseazã, în final, centrul. în vecinãtatea centrului (la sud de el) aceastã axã se deschide sub formã de pâlnie, într-o manierã cvasi-lenticularã, dupã care, urmând direcþia vest, ocoleºte Biserica Catolicã ºi grupul de case din vestul ei, provocând o deformare specificã întregii zone. Conturul satului este deformat de vecinãtatea Mureºului ºi alþi factori geografici locali. Aºadar, satul, cu un intravilan de tip continuu, are trei tipuri de organizãri de facturã grupatã (continuã): regulat-ortogonalã (cartezianã), cu reþea deformatã ºi un 50 8


centru cvasi-lenticular (piaþa pâlnie). Schiþã asupra evoluþiei planului aºezãrii- sec. X-XX Cu toatã bogãþia datelor referitoare la istoria sa, la alcãtuirea aºezãrii ºi a principalelor ei componente, evoluþia aºezãrii ºi raportul dintre structurile medieval-timpurie, otomanã ºi modernã (ulterioarã cuceririi austriece) nu sunt mulþumitor controlate. Douã lucrãri de ultimã orã (A. Bejan, Banatul… ºi P. Niedermaier, Der mittelalterliche…), ajung la concluzia unei remarcabile continuitãþi de existenþã ºi organizare. Pornind de la indiciile furnizate de dr. Paul Niedermaier ºi introducând în ecuaþie datele planului actual al Cenadului, se obþine urmãtoarea imagine evolutivã asupra etapelor istoriei sale urbanistice: Etapa anterioarã cuceririi maghiare, în care aºezarea, eventual ocupând elemente defensive romane, este grupatã, probabil neregulat, în jurul Mãnãstirii “Greceºti” Etapa medieval timpurie, cu urmãtoarele componente urbanistice: cele douã incinte fortificate surprinse de Marsigli (conþinând toate arhitecturile majore bisericeºti, militare ºi civile), piaþa evazatã ºi locuirea din jur (conform, în mare mãsurã restituþiei propuse de dr. Paul Niedermaier). Poziþia castrului este relativ bine localizatã în cadrul topografiei actuale, dar în variante, motivate de natura (încã incertã) a ruinelor descoperite arheologic în zona altarului bisericii Catolice actuale, coroboratã cu schiþa lui Marsigli. Faptul cã acestea ar putea fi ale Capitlului, sau ale Mãnãstirii Benedictine, face ca pe direcþia nord-sud, castrul sã ocupe poziþii distanþate la cca 65 metri. Restul conturului incintei mari ºi poziþia exactã a incintei mici pot fi obþinute mãsurând cei cca 175 metri ai laturilor faþã de reperul deja obþinut (colþul de sud-vest, în cele douã variante) ºi verificat parþial de sondajul arheologic recent din grãdina bisericii Ortodoxe Româneºti. Piaþa-pâlnie se regãseºte parþial în cadrul sistematizãrii austriece, care este plauzibil sã fi menþinut ºi altele dintre reperele mai vechi (frontul estic al ei, de pildã); deasemenea este posibilã ºi ocuparea târzie cu lotizãri a unei fâºii din vestul pieþei În structura stradalã actualã se menþine cel puþIn unul dintre traseele strãzilor oblice, paralele, de pe direcþia sud-vest-nord-est (probabil drumul de tranzit- tronsonul cãtre vest), surprinse de Ridicarea Josefinã, astfel încât poziþia acestui pachet de strãzi faþã de castru ºi faþã de piaþa-pânie este uºor diferitã faþã de propunerea lui Paul Niedermaier. Aºezarea are întinderea aproximativã propusã de Paul Niedermaier Etapa otomanã Dupã o lungã perioadã de stagnare (sec. XIII-XVI), ocupaþia otomanã conservã (ca ºi în alte situaþii) conformaþia generalã a aºezãrii, care are un rol important în politica administrativ-militarã a zonei. Jumãtatea a doua a secolului XVI este marcatã de evenimente militare care nu contribuie la evoluþia aºezãrii, ci, în cel mai bun caz, la îngheþarea dezvoltãrii sale. Se presupun acþiuni de transformare a unor biserici în moschei ºi de ridicare a unor noi moschei ºi clãdiri specifice vieþii ºi administraþiei otomane. Noutatea secolului XVII este fortificarea aºezãrii (probabil a unei mari pãrþi din aria gãsitã aici de turci) ºi extinderea înafara fortificaþiei prin cartiere noi. Conform descrieii detaliate a lui E. Celebi, înafara celor douã vechi arii fortificate (existente încã din etapa medievalã timpurie), oraºul otoman conþinea încã douã componente: oraºul cel mare din exterior (înconjurat cu o palancã de pãmânt, cu 3 porþi- spre est, vest ºi nord, cu 350 de case, 12 moschei, saraiul beiului, 3 medrese, 3 mãnãstiri de derviºi, 300 de plãvãlii etc.) ºi 51 9


Cenad 4 - Ridicarea Josefinã 1769- 1772 Cenad 5 - Ridicarea Josefinã prelucratã : A. drumuri , B. grupuri de parcele, C. vegetaþie înaltã 10 52

o arie nefortificatã: “…În afara oraºului mai sunt multe case, dar nu ºtiu câte; acestea nu sunt înconjurate cu palãnci, dar au multe vii ºi grãdini”. Etapa modernã timpurie (sec. XVIII) Aceastã perioadã debuteazã cu demolarea fortificaþiilor aºezãrii. Este firesc ca operaþiunea din 1701 sã se refere la întreg sistemul de apãrare (inclusiv la cel al aºezãrii, rezolvat prin palisade). în 1717 Cenadul are doar 40 de case; se presupune cã restul clãdirilor sunt pãrãsite ºi ruinate, adãugându-se astfel ruinelor edificiilor importante (biserici, mãnãstiri, moschei etc.). Ridicarea Josefinã, din anii ’70 ai secolului respectiv, este cea mai bunã sursã de informare avutã la dispoziþie pânã în prezent, referitoare atât la etapa anterioarã secolului XVIII cât ºi la noutãþile aduse de acest secol. Mai mult, prin coroborarea ridicãrii Josefine cu planul actual, se confirmã exactitatea primei. Analizând aceastã ridicare topograficã, se constatã în primul rând, cã în ea nu sunt figurate cetãþile medievale. Trecuserã deja 7 decenii de la demolarea lor ºi urme supraterane probabil nu se pãstraserã. În rest, aºezarea secolului XVIII conþine aproape în întregime aºezarea otomanã (probabil cu excepþia unor arii minore sistematizate de habsburgi), care la rândul ei are în componenþã pãrþi ale etapei pre-otomane ºi otomane. Structura generalã este dominatã de tipologiile creºterii “organice”, de facturã grupat-neregulat-aglutinatã, menþinutã ºi de repopulãrile din prima jumãtate a secolului XVIII. În zona nord-vesticã ºi mai ales sudicã se constatã rezultatele sitematizãriii austriece, fie ca urmare a programului imperial de organizare a aºezãrilor (localizat în jurul lui 1752 de Paul Niedermaier) fie cu ocazia presupusei aºezãri a românilor din 1740 sau colonizãrii din 1765, când sunt aduse 139 familii germane. Ariile sistematizate (ºi cea din sud-vest ºi cea sudicã) sunt de facturã grupat-regulat-ortogonale, specifica Banatului de câmpie. În ceea ce priveºte arhitecturile majore, încep unele reconstrucþii ºi construcþii din zona fostei mãnãstiri Benedictine: o nouã bisericã catolicã în 1741 ºi Biserica Ortodoxã Sârbeascã în 1773, nefigurate pe ridicarea Josefinã, situaþie dealtfel comunã cu a majoritãþii aºezãrilor figurate pe harta respectivã. Etapa modernã ºi contemporanã (sf. sec. XVIII ºi sec. XIX-XX) Coroborând planul din 1769-1772 cu cele ulterioare, inclusiv cu planurile recente, se constatã urmãtoarele: -menþinerea elementelor urbanistice mai vechi menþionate: piaþa-pâlnie din sudul bisericilor, unele trasee nord-sud ale strãzilor, direcþiile oblice ale strãzilor din sud-vestul grupului de biserici -continuarea sistematizãrii aºezãrii: regularizarea reþelei de strãzi, cu excepþia deformãrilor din zona centralã -continuarea extinderii aºezãrii (depãºeºte 5000 de locuitori în primele decenii ale sec. XX), printr-o reþea stradalã de factura ortogonalã, urmând spre vest direcþiile celor trei artere existente pe planul din 1769-72 ºi spre est direcþia axei majore nord-sud. -ultima etapã este extinderea din vest, printr-o reþea de strãzi ºi pachete de loturi orientatã la 45º faþã de restul reþelei vecine; în plus, aici loturile sunt mai mici ºi dese -în zona centralã are loc ultima reconstrucþie importantã (noua Bisericã Catolicã ridicatã în 1868) ºi construcþia Bisericii Ortodoxe Româneºti din 1889; fronturile zonei


centrale se densificã ºi apar clãdirile instituþiilor moderne. Locuirea-organizare generalã- evoluþie ºi situaþia actualã Morfologia parcelarului actual este, fãrã îndoialã, datoratã exclusiv secolului XVIII, proces continuat ºi ulterior. Chiar dacã planul actual al satului conservã urme ale structurii medievale (deformãri ale reþelei stradale ºi sistemului de lotizare din zona centralã ºi câteva loturi orientate oblic, în sud-estul satului), comparând morfologiile parcelare din “ridicarea Josefinã” ºi de astãzi, diferenþele sunt deosebit de concludente. Loturile aºezãrii medievale erau extrem de neregulate, formând un sistem alveolar, în timp ce sistemul ulterior, modernizat, are o geometrie clarã, în ciuda deformãrilor locale amintite. Este mai mult ca sigur cã, în situaþia pãstrãrii unor trasee sau zonificãri, sistematizarea austriacã a redistribuit ºi ordonat parcelele existente, încã începând cu 1752 (dacã anul este corect), dupã cum se pare cã se demonstreazã în nord-vestul aºezãrii, unde planul din 1769-72 surprinde câteva trasee rectilinii ºi rectangulare. Sistemul de parcelare este tipic pentru satele de câmpie sistematizate în sec. XVIII-XIX, un ilou dreptunghiular de cca 400x200 metri fiind format din douã ºiruri paralele de loturi, spate în spate, orientate spre laturile lungi ºi, câteodatã, un al treilea, orientat spre o arterã principalã, în speþã, spre câteva axe nord-sud. Acest sistem este dominant, dar nu exclusiv. Unele ilouri sunt mai lungi, altele sunt deformate, dar loturile îºi pãstreazã suprafaþa ºi forma în mare mãsurã. PrIn uniformizare, sistemul devine indiferent faþa de etnie ºi momentul lotizãrii, iar principiul respectiv de organizare se aplicã ºi lotului. Lotul, lat de cca 20 de metri ºi cu o lungime oscilând în jurul a 100 de metri, este împãrþit în douã- grãdina ºi curtea din faþã. Dacã prima componentã este variabilã în funcþie de lungimea totalã a lotului, a doua tinde cãtre un pãtrat (sau un dreptunghi scurt), cu o suprafaþã, deci, de cca 400-500 mp. Majoritatea curþilor au o singurã casã perpendicularã spre stradã (aºa apar ºi în ridicarea din 1776), menþinând sistemul iniþial de organizare. Un numãr de curþi sunt cu douã case de locuit paralele sau, cu o casã dublatã, pe partea opusã curþii, cu un grajd (sistem intermediar utilizat în gospodãria germanã, dar existent ºi la cele sârbeºti sau româneºti). In zona centralã existã tendinþa de închidere a curþii cãtre stradã (cu o casã de locuit-barã sau în formã de “L”, ultima fiind mai des utilizatã pentru gospodãriile de colþ). Existã ºi închideri sub formã de “U” ale curþii, aceastã varietate de soluþii decurgând atât din vechimea diferitã a gospodãriilor cât ºi din statusul diferit. Centrul, în mod evident, era ºi este locuit de o populaþie mai bogatã. Extrem de puþine gospodãrii conþin, ca separare între curte ºi grãdinã, fânarul cu anexele de la parter. În lipsa unei documentãri sau analize detaliate, se poate concluziona cã gospodãriile sunt databile cel devreme în sec. XIX, ultimele edificate în sistemul tradiþional fiind de la începutul sec. XX. Bibliografie selectivã Bejan Adrian, Banatul în secolele IV-XII, Editura de Vest, Timiºoara, 1995 Borovszky Samu, Csanad vármegye törtenete 1715-ig, vol. I, Budapest, 1896 Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol VI, Bucureºti, 1976 David Katalin, Az Arpad-kori Csanad vármegye müvészeti topográfiája, Budapest, 1974. Dicþionarul mãnãstirilor din Transilvania, Banat, Criºana ºi Maramureº, coordonator Adrian Andrei Rusu, ed. Presa universitarã clujeanã, Cluj-Napoca, 2000 Gheorghiu Teodor Octavian, Globalizare ºi regionalism în Banatul secolului XVIII, comunicare Timiºoara (“Zilele academice”, 2001)

Cenad 5- planul din 1881

11 53


Haþegan Ioan, Savulov Lucia, Banatul medieval, “Analele Banatului”- SN- arheologie- istorie, V, 1997 Ilieºiu Nicolae, Istoria Banatului, manuscris, vol I, 1936-1962, Arhivele Statului Timiºoara, fond 532, Monografia Cenad Iambor P., Matei I., Bejan A., Cercetãri arheologice în aºezarea feudalã timpurie de la Cenad (1974-1975), “Ziridava”, XIV, 1982 Mãrghitan Liviu, Banatul în lumina arheologiei, vol. III, ed. Facla, Timiºoara 1985 Niedermaier Paul, Der mittelalterliche Stadtebau, vol I, Heidelberg, 1996 Sebestyen Gheorghe, Unele cetãþi ale Banatului ºi desenele lui L.F.Marsigli, “RMM-MIA”, 1984, 1 Szentklaray Jenö, A Csanad egyhamzegyei plébaniak története, Temesvar, 1908 Szentpeterfy, E., Scriptores rerum Hungaricarum tempora ducum regnunque stirpis Arpadianae gestarum, vol II, Budapest, 1938 a2. ªANDRA ªANDRA (SÁNDORHÁZA, ALEXANDRIA), com. ªandra, jud. Timiº Localizare Satul se gãseºte în plinã câmpie a Banatului (Câmpia Timiºului), într-o zonã relativ orizontalã (altitudine medie de cca. 90 metri) ºi lipsitã de cursuri de apã. Cronologie- schiþã istoricã -1801- zona este nelocuitã- apare ca prediu al Episcopiei de Zagreb -1833- se naºte satul, colonizat cu germani (atunci numit Alexandria ºi apoi Sándorháza), la iniþiativa episcopului Alexandru de Hagovich din Zagreb; sunt aºezaþi coloniºti catolici din Bulgãruº, Lenauheim, Grabaþ, Biled, Jecea Mare, Lovrin, Variaº, Sânandrei, Cenad, Gottlob (cca. 140 familii~ 700 de persoane); fiecare familie primeºte 30 de jugãre, lotul de casã având 1 jugãr; Episcopia are dreptul de control asupra administraþiei satului, de a numi primarul, notarul etc. -1839- Sándorháza este menþionatã ca fiind “comunã germanã, poate cea mai frumoasã din Banat” (cf. Fényes Ilek) -1839- satul are 1172 catolici, 40 ortodocºi, 6 evrei, 2 reformaþi (total- 1220) -1848- petiþie a locuitorilor, pentru a fi scutiþi de obligaþiile cãtre Episcopie, care nu s-a þinut de promisiuni (nu a construit biserica) -1868- locuitorii scapã de obligaþiile cãtre Episcopie ~1884- hartã militarã: surprinde forma originarã, perfect geometricã ºi simetricã faþã de 4 axe de simetrie -1890- satul are 76 unguri, 1921 nemþi, 1 slovac, 45 români, 18 sârbi, 1 de altã etnie (total-2062) ~1900- plan al satului: îºi menþine forma originarã; are 160 de loturi împãrþite în patru sectoare identice -1930- satul numãrã 58 români, 1722 nemþi, 74 alþii (total-1854) Elemente de structurã urbanisticã (analizã planimetricã) Planul ªandrei este unul dintre cele mai perfecte (dIn punct de vedere geometric) din Banatul de Câmpie: grupat, regulat, concentrat, rectangular, multiplu simetric, cu centrul definit. Centrul geometric al compoziþiei este rezolvat sub forma unei pieþe circulare, 54 12


adãpostind biserica. Restul ariei este structuratã în patru sectoare egale, centrate pe patru mici pieþe deasemenea circulare. Ulterior acestei arii i s-au alipit mici extinderi. Schiþã a evoluþiei aºezãrii ªandra face parte din categoria satelor apãrute târziu (1833), în ultima mare campanie de întemeiere de sate de colonizare, iniþiativa fiind privatã. Planul adoptat este perfect geometric, neperturbat de nici un factor local sau istoric anterior. Aria iniþialã este menþinutã pânã destul de târziu (înc. sec. XX), perioadã în care populaþia are o creºtere naturalã, depãºind, la sfârºitul etapei, 2000 de locuitori. Extinderi relativ restrânse ca arie se produc în secolul XX, cu toate cã în perioada interbelicã populaþia este în scãdere. Ultimul eveniment important (accelerat ºi finalizat în ultimul deceniu) este pãrãsirea satului de cãtre locuitorii de origine- nemþii ºi înlocuirea lor cu o populaþie româneascã. Parcelare Iniþial, satul are o morfologie parcelarã perfect conceputã: patru mari sferturi de pãtrat, subîmpãrþite la rândul lor în patru arii inegale (simetrice pe diagonalã). Fiecare sfert de sat are 40 de loturi, din care unul, orientat cãtre piaþa centralã, este mare ºi simetric pe diagonalã. Ulterior, se produce o îndesire prin subînpãrþiri ale loturilor iniþiale. Grupãrile parcelare apãrute mai târziu nu au aceeaºi rigoare geometricã. Lotul Fiecare lot are cele douã componente întâlnite în întreg spaþiul bãnãþean: grãdina ºi curtea principalã. Curtea este mobilatã simplu, cu o casã ºi o anexã. Câteodatã anexa este aºezatã paralel cu casa. Materialul uzual pentru ziduri este pãmântul bãtut, la care se adaugã lemnul. în ultimul timp pãmântul este înlocuit de cãrãmida arsã. Bibliografie selectivã -Gheorghiu T.O., Radoslav R., Modelele baroce coloniste bãnãþene ale secolului XVIII. Comparaþie cu vechile implanturi coloniste din Transilvania, “Studii ºi comunicãri- Art Museum Arad”, 1994 -Gheorghiu T.O., Sate coloniste din Banat-aspecte tipologice, Tuºnad 1999, republicat în Ungaria: Bánsági telepitett falvak-tipológiai megközelités, în “Népi epitészet erdélyben”, coord. Balassa M. Iván ºi Cseri Miclos, Szentendre 1999 -Ilieºiu Nicolae, Istoria Banatului, manuscris, Arhivele Statului Timiºoara, fond 532, 19361962, vol II (Monografia Sandra) -Suciu D, Dicþionar istoric al localitãþilor din Transilvania, vol II, Bucureºti, 1967 a3. GIROC GIROC (GYUREG, GYUREGH, KYSGYUREGH, GYIROG, DYURAK, IUROCK, GYIROK, GUIROT), com. Giroc, jud. Timiº Localizare Este aºezat în sud-estul Timiºoarei, pe un teren relativ plat. Zona pãstreazã urmele vechilor braþe ale reþelei de ape dintre Timiº ºi Bega. Cronologie- schiþã istoricã -1389- Sigismund de Luxembourg doneazã lui ªtefan de Taar mai multe posesiuni în Comitatul Heves ºi “Gyureg” în Comitatul Timiº -1405- Diplomã de la regele Sigismund - i se confirmã donaþia lui Ladislau Tar- apare din nou Giroc, sub forma “Gyuregh”

ªandra 1- Plan 1884 ªandra 2- Plan secol XIX 55 13


Giroc prelucrare dupã planul cadastral actual; biserica Giroc 1-1prelucrare dupã planul cadastral actual; A-Abiserica Ortodoxã,B-B-Biserica Bisericacatolicã catolicã Ortodoxã, Giroc2-2-Detaliu Detaliudedeplan plan( structura ( structuramorfologica) morfologica) Giroc

14


-1418, oct.Capitlul din Arad anunþã deþine jumãtate din posesiunea “Kys-1418, 2323 oct.Capitlul din Arad anunþã cãcã deþine jumãtate din posesiunea “Kysgyuregh” gyuregh” -cca1690 1690apare apareînînconscripþia conscripþialuiluiMarsigliMarsigli-“Gyirog” “Gyirog” -cca -1717-conscripþieconscripþie-Jurok Jurokdin dinDistrictul Districtul Timiºare are7070case case -1717Timiº -1723-apare apareînînharta hartaluiluiMercy Mercy -1723-cca17741774-lalaJ.J. J.J.Ehrler Ehrlerapare apare“Djurok”, “Djurok”,înîncercul cerculParþa, Parþa,cuculocuire locuireromâneascã româneascã -cca -cca17701770-Ridicarea RidicareaJosefinãJosefinã-apare apare“Iurock” “Iurock”cacaaºezare aºezareneregulatã, neregulatã,grupatã grupatãînîn -cca jurulunei uneirâpi râpisemicirculare, semicirculare,menþinutã menþinutãparþial parþialcacatraseu traseudedesistematizarea sistematizareaaustriacã austriacã jurul -sf. sec. XVIIIplan (ridicare topograficã) satul are aceeaºi formã generalã struc-sf. sec. XVIIIplan (ridicare topograficã) satul are aceeaºi formã generalã ºi ºi structurãcacaînînRidicarea RidicareaJosefinã, Josefinã,dar darteritoriul teritoriulagricol agricolexterior exterioreste estedeja dejastructurat structuratgeometric, geometric, turã printr-oreþea reþeadededrumuri drumuriºi ºiparcele parcelecare caresesemenþine menþinepânã pânãastãzi astãzi printr-o -1783-înîndocumente documenteeste este“Dyurak” “Dyurak” -1783-1783-este esterealizat realizaticonostasul iconostasulbisericii bisericiiortodoxe, ortodoxe,care careatunci atunciera era“foarte “foarteveche” veche” -1783-1839-statisticã: statisticã:2508 2508români româniortodocºi ortodocºiºi ºi6 6catolici catolici -1839-sec.XIXXIX-casele caselesatului satuluierau eraufoarte foarterãsfirate-ajungeau rãsfirate-ajungeaupânã pânãînînpãdurea pãdureacare care -sec. înconjura satul; din cauza revãrsãrii Timiºului, satul (cu mai multe subdiviziuni) mutã înconjura satul; din cauza revãrsãrii Timiºului, satul (cu mai multe subdiviziuni) sese mutã pepe loculdedeastãzi; astãzi;vechiul vechiulsat satera erapepelocul loculnumit numit“Satul “SatulBãtrân” Bãtrân”(cf. (cf.N.N.Ilieºiu) Ilieºiu) locul -1850-60faþa bisericii era turn lemn adus biserica din “Satul Bãtrân” -1850-60înîn faþa bisericii era unun turn dede lemn adus dede lala biserica din “Satul Bãtrân” (cf.declaraþiei declaraþieilocuitorilor, locuitorilor,preluatã preluatãdedeN.N.Ilieºiu) Ilieºiu) (cf. -1870-Giroc Girocdevine devinecentru centrudedeplasã plasã -1870-1874-este esteridicatã ridicatãa adoua douaºcoalã ºcoalãromânescã românescã(prima (primaeste estemult multmai maiveche) veche) -1874-1884-plan plancucusatul satulsistematizatsistematizat-înînzona zonarâpii râpiispaþiul spaþiulnunueste esteocupat ocupat -1884-1890-3434unguri, unguri,126 126germani, germani,1860 1860români, români,2 2alþii alþii(total(total-2022 2022locuitori) locuitori) -1890-1930-1709 1709români, români,173 173germani, germani,2020þigani, þigani,8989alþii alþii(total (total1881 1881locuitori) locuitori) -1930Elementededestructurã structurãurbanisticã urbanisticã(analizã (analizãplanimetricã) planimetricã) Elemente Satul actual, sistematizat cãtre sec. XVIII, adoptã tipologia uzualã din Câmpia Satul actual, sistematizat cãtre sf.sf. sec. XVIII, adoptã tipologia uzualã din Câmpia joasãa aBanatului: Banatului:o oreþea reþeauniformã uniformãdedestrãzi, strãzi,cucuuna unasupralãrgitã supralãrgitãconstituind constituindaxa axamajorã majorã joasã satuluiºi ºifãrã fãrão orezolvare rezolvareanume anumea acentrului. centrului.înînaceastã aceastãreþea reþeaextrem extremdederegulatã regulatãapar apar a asatului câtevaneregularitãþi neregularitãþiînînzona zonasudicã. sudicã. câteva Aºadar, este sat grupat, structurã regulatã (geometricã), concenAºadar, este unun sat dede tiptip grupat, cucu oo structurã regulatã (geometricã), concentratã, rectangularã, fãrã centru definit, câteva enclave reþea deformatã. Clãdirile tratã, rectangularã, fãrã centru definit, cucu câteva enclave dede reþea deformatã. Clãdirile importante (cele douã bisericiOrtodoxã Catolicã, Primãria etc.) sunt concentrate axa importante (cele douã bisericiOrtodoxã ºi ºi Catolicã, Primãria etc.) sunt concentrate pepe axa principalã,lalaintersecþia intersecþiacucuprima primastradã stradãperpendicularã perpendicularã(dinspre (dinsprenord) nord)sau sauînînapropierea apropierea principalã, Conturulintravilanului intravilanuluieste esteneregulat. neregulat. ei.ei.Conturul Schiþãasupra asupraevoluþiei evoluþieiaºezãrii aºezãrii Schiþã Satul este amintit documentar secolul XIV-lea, ulterior existând indiciile unor Satul este amintit documentar înîn secolul alal XIV-lea, ulterior existând indiciile unor subdiviziuniteritoriale, teritoriale,obiºnuite obiºnuitelalaaºezãrile aºezãrileromâneºti româneºtidin dinzonã. zonã.Este Estecazul cazulacelui acelui“Kys“Kyssubdiviziuni gyuregh”din din1418. 1418. gyuregh” Nicolae Ilieºiu considerã etapa premodernã locuire s-ar gãsi locul numit Nicolae Ilieºiu considerã cãcã etapa premodernã dede locuire s-ar gãsi înîn locul numit “Satul Bãtrân”, unde, pânã secolul XIX,s-ar s-ar fi menþinut elemente ale vechii aºezãri, între “Satul Bãtrân”, unde, pânã înîn secolul XIX, fi menþinut elemente ale vechii aºezãri, între careºi ºiruinele ruinelebisericii. bisericii.De Deaici aiciiau iaulocuitorii locuitoriiununturn turnºi-lºi-laºeazã aºeazãînînfaþa faþabisericii bisericiidedepepenoul noul care amplasament satului. Ilieºiu plaseazã evenimentele legate inundaþii strãmutare amplasament alal satului. N.N. Ilieºiu plaseazã evenimentele legate dede inundaþii ºi ºi strãmutare secolulXIX. XIX.(op. (op.cit., cit.,pag. pag.424) 424) înînsecolul Coroborând aceste informaþii planurile care din fericire pãstreazã acoperã Coroborând aceste informaþii cucu planurile care din fericire sese pãstreazã ºi ºi acoperã aproape trei secole, pot aduce precizãrile necesare evoluþiei aºezãrii puþIn din aceste aproape trei secole, sese pot aduce precizãrile necesare evoluþiei aºezãrii celcel puþIn din aceste 15 57 57


Giroc 3- planul din Ridicarea Josefinã (cca 1770 (dupã P. Niedermaier, op. cit, pag. 81) Giroc 4- planul din 18811886, “Arhivele Statului” filiala Timiºoara, fond 104 16 58

ultime secole. în general, se observã o remarcabilã continuitate teritorialã ºi structuralã, foarte rar întâlnitã în zona de ºes a Banatului ºi perfect controlabilã planimetric, astfel încât nu se confirmã cronologia lui Ilieºiu referitoare la amplasamentul ºi sistematizarea satului. Fazele importante ale acestei evoluþii sunt: Etapa medievalã (sec. XIV-XVII sau prima jum. a sec. XVIII) Faza finalã a etapei este evaluatã de Conscripþia din 1717, care numãrã aici 70 de case (ceea ce reprezintã foarte mult în raport cu alte cazuri din Câmpia Banatului). Dispersia aºezãrii ºi subdivizarea ei în mai multe cãtune se menþIn probabil pânã în sec. XVIII. Episodul strãmutãrii era un fapt consumat de mult în 1770, anul primei ridicãri topografice relativ exacte, iar “Satul Bãtrân” trebuie localizat prin cercetãri specifice de teren ºi eventual arheologice. Etapa incipient modernã (sec. XVIII) este surpinsã de Ridicarea Josefinã ºi planul de sfârºit de secol XVIII pãstrat la Muzeul Banatului, care pun în evidenþã atât vechea structurã morfologicã a aºezãrii strãmutate (dacã informaþia lui Ilieºiu este corectã), cât ºi primele mãsuri de sistematizare. Satul ocupã o arie importantã (~1700 metri/1500 metri), semicircularã ºi având drept reper, în zona sudicã, o râpã deasemenea semicircularã. Satul este grupat, neregulat, concentrat (de tip “aglutinat”). Aºezarea este relativ uniformã, cu loturi neregulate izolate sau grupate. în sud-vest existã o colinã pe care sunt douã grupãri de loturi de mari dimensiuni. Primele acþiuni de sistematizare sunt concentrate asupra teritoriului agricol perimetral, unde este aplicatã o structurare geometricã conformã cu reformele funciare contemporane. Drumurile agricole ºi parcelarea au o direcþie oblicã- nord-est-sud-vest. Etapa modernã ºi contemporanã (sf. sec. XVIII- sec. XX) este extrem de importantã, la inceputul ei (sf. sec. XVIII) satul restructurându-se global, dar nu total. Nivelul intermediar al acestei sistematizãri este surprins de planul din 1884. în cazul Girocului, reþeaua geometricã ortogonalã este perfect uniformã, dar are conturul semicircular al aºezãrii vechi. Pe acelaºi plan apar ºi reperele extravilane (drumuri agricole, parcelãri) ale planului de la sf. sec. XVIII, precum ºi problemele pe care încã le punea râpa din sudul intravilanului. Conturul ei ºi dificultatea de a ocupa spaþiul respectiv sunt perfect vizibile, ele menþinând ulterior anumite neregularitãþi zonale. PrIn vestul Chiºodei trece deja calea feratã. Ulterior sfârºitului de secol XIX, structura generalã a satului, vizibilã pe planurile cadastrale actuale) nu se modificã. Singura noutate o constituie lotizarea, dar nu completã, a zonei fostei râpi. Existã ºi astãzi anumite enclave neconstruite ºi nestructurate parcelar în zona fostei râpi, precum ºi unele limite de loturi care au forma ei. În acest interval de timp apare calea feratã Timiºoara-Buziaº, prin nordul satului, acolo fiind edificatã ºi gara. În perioada comunistã, în zona cãii ferate (în nordul satului) sunt construite câteva mari ferme agro-industriale. Dupã 1989, prin câteva planuri urbanistice teritoriale (ale teritoriului timiºorean periurban), câteva unitãþi comerciale ºi de altã naturã economicã, precum ºi o suitã de lotizãri, existã tendinþa de a lega Girocul de Timiºoara. Locuire- organizare generalã ºi lotizare Structura generalã a aºezãrii informeazã implicit asupra organizãrii locuirii. Reþeaua relativ uniformã a strãzilor defineºte grupuri parcelare deasemenea uniforme. în zona


nordicã a satului dominã pateurile dreptunghiulare (în numãr de 8), perfect egale (200 x 340 metri), cu pachete de loturi orientate cãtre cele patru laturi. în rest, este aplicat acelaºi sistem, dat mai puþIn exact. Aici existã fie pateuri de dimensiuni mai mici sau mai mari (dar cu aceeaºi lãþime), fie deformate, fie parcelate parþial. în general se remarcã regularitatea strãzilor de pe direcþia nord-sud (la o distanþã de 200 metri) ºi frecvenþe relativ inegale pe cealaltã direcþie. Lotul Lotizarea iniþialã era dominatã de parcela de 40 x 90 metri, care se întâlneºte încã în câteva zone. în rest, de la aceastã parcelã, prin succesiune, s-a ajuns deseori la parcele de 20 x 90 de metri. Fac excepþie câteva parcele deformate, adaptate geometriei pateurilor respective. Organizarea lotului este deasemenea uniformã. Cu excepþia zonei centrale, unde existã tendinþa de extindere a casei pe toatã lãþimea lotului (tip de densificare uzualã), restul parcelelor au casa orientatã perpendicular pe stradã, cu unele anexe fie în continuare (separate sau nu de casa de locuit) fie perpendiculare pe lot, separând curtea principalã de grãdinã. Se întâlnesc cazuri destul de frecvente de dublare a casei printr-un alt corp rezidenþial, amplasat în faþa primei, destinat oaspeþilor sau familiei tinere. Bibliografie selectivã -Binder Pavel, Lista localitãþilor din Banat de la sfârºitul secolului al XVII, “Studii de istorie a Banatului”, vol II, pag. 68 -Ehrler J. J., Banatul de la origini pânã acum~1774, ed. Facla, Timiºoara, 1882, pag. 134 -Ilieºiu Nicolae, Istoria Banatului, manuscris, vol I, 1936-1962, Arhivele Statului Timiºoara, fond 532, Monografia Giroc, pag. 421-424 -Niedermaier Paul, Der mittelalterliche Stadtebau, vol I, Heidelberg, 1996, pag. 81 ºi 84

a4. JOHANISFELD (IONEL) IOHANISFELD (IONEL, JÁNOSFÖLD, JOHANNESFELD), com. Uivar, jud. Timiº Localizare Satul ocupã un sit orizontal (cca. 75-80 metri altitudine), în vestul Câmpiei Timiºului, fãcând la rândul ei parte din marea Câmpie de Vest a Banatului. Cronologie- schiþã istoricã -1805-1806- satul este înfiinþat de cãtre arendaºii moºiei contelui Ioan Butter, care aduc coloniºti germani din Jimbolia ºi Ciatad -1839- satul are 1349 catolici ºi 10 evrei (total-1359) -1848- plan: la scurt timp dupã înfiinþare, satul are o formã geometricã perfectã: contur dreptunghiular, simetrie biaxialã, la care se adãugaserã câteva ºiruri de loturi la vest; centrul este sub formã de piaþã, la intersecþia axelor principale nord-sud ºi est-vest -1865-1875- locuitorii îºi rãscumpãrã pãmântul de la stat (dupã moartea contelui moºia devenise proprietate cameralã) ~1884- harta militarã: satul are aceeaºi întindere ºi formã ca în planul din 1848 -1890- satul are 21 unguri, 1829 germani, 1 român ºi 7 sârbi (total- 1858) -1930- satul are 23 români, 1656 germani, 51 alþii (total- 1730)

Johanisfeld 1- Planul general sec. XIX 17 59


Elemente de structurã urbanisticã (analizã planimetricã) Ionel este un produs târziu al procesului de întemeiere de aºezãri în Banat. Planul sãu are una dintre cele mai riguroase geometrii din zonã: grupat, regulat, concentrat, rec-tangular, simplu simetric (iniþial dublu simetric), cu centrul definit (sub formã de piaþã). Schiþã a evoluþiei aºezãrii Conform informaþiilor de pânã acum, satul este întemeiat în 1805-1806 pe o moºie localã, prin mutarea aici a unui numãr de familii germane, neavând antecedente medievale sau mai vechi, probate documentar sau arheologic. Evoluþia sa din secolul XIX poate fi urmãritã prin creºterea demograficã, realizatã într-o manierã aproape exclusiv naturalã. Planul nu suferã modificãri importante, el rãmânând practic neschimbat pânã cãtre sfârºitul secolului. Ca în întreaga zonã, nivelul demografic maxim este atins în anii 1890-1900, când se apropie de 1900 de persoane. Dupã Primul Rãzboi mondial, satul parcurge o perioadã de stagnare, accentuatã în ultimul interval de timp. Vechea populaþie germanã este înlocuitã aproape complet cu o populaþie româneascã, de sorginte diversã. Parcelare Dat fiind rigoarea compoziþiei de ansamblu, parcelarea urmeazã aceleaºiu reguli. Satul este împãrþit în 4 sectoare aproape egale, fiecare conþinând iniþial 33 de loturi. La rândul lor, cele 4 sectoare sunt subîmpãrþite în pachete egale de loturi, având proporþia de ½. Iniþial, loturile erau aproape identice, având dimensiuni de cca. 40 x 160 metri. Ulterior ele sunt împãrþite prin succesiune. Lotul Fiecare lot are curte principalã ºi grãdinã. Prima componentã are o mobilare simplã, cu o clãdire de locuit perpendicularã pe stradã ºi o anexã spre grãdinã. Existã ºi gospodãrii cu douã clãdiri de locuit ºi altele cu case amplasate în front, paralele cu strada. Tradiþional, materialele utilizate erau pãmântul bãtutut ºi lemnul, cãrora li s-a adãugat cãrãmida arsã. Bibliografie selectivã -Gheorghiu T.O., Radoslav R., Modelele baroce coloniste bãnãþene ale secolului XVIII. Comparaþie cu vechile implanturi coloniste din Transilvania, “Studii ºi comunicãri- Art Museum Arad”, 1994 -Ilieºiu Nicolae, Istoria Banatului, manuscris, Arhivele Statului Timiºoara, fond 532, 19361962, vol II (Monografia Ionel) -Suciu D, Dicþionar istoric al localitãþilor din Transilvania, vol I, Bucureºti, 1967 a5. ªAG ªAG (CHAG, SAAGH, SAGAD), COM. ªAG, JUD TIMIª Localizare Este amplasat pe malul nordic al râului Timiº, în sudul Timiºoarei, la ºes. (a nu se confunda cu ªagu din nordul Timiºoarei, în judeþul Arad) Schiþã istoricã -sec. III-IV- datarea aºezãrii descoperite arheologic -sec. VII/VIII-IX- datarea unei aºezãri descoperite arheologic -1332-1337- primele atestãri documentare, conþinute de listele papale, sub numele de “Sagad”, apoi “Chag” ºi “ªag” -1362- document: Ladislau de Sag

Johanisfeld 2- Plan 1884 18 60


-1387- document: Ioan de Saagh (satul aparþinea familiei Sagh) -1690-1700- satul amintit de Marsigli -1717- conscripþie- are 65 de case -înc. sec. XVIII- ridicarea bisericii ortodoxe româneºti -1769-1772- “Ridicarea Josefinã”: satul anterior sistematizãrii austriece, amplasat în acelaºi loc cu cel actual, are o organizare de tip neregulat- grupat; existã numeroase repere pentru o comparaþie cu planul actual, din care sã rezulte anumite eventuale continuitãþi de structurã -sec. XVIII- colonizare cu familii de nemþi -1818- sunt atestaþi 25 nemþi -1839- are 1832 locuitori (1776 ortodocºi, 52 catolici, 4 evangheliºti) -ante 1890- aici vIn primele familii de maghiari -1890- are 2674 locuitori (191 maghiari, 1643 germani, 827 români) -1930- are 2299 locuitori (715 români, 1242 germani, 304 unguri) Elemente de structurã urbanisticã (analizã planimetricã) Primul plan analizat, de la jumãtatea secolului XIX, are o structurare cartezianã perfectã (similar cu Neudorf, Liebling, Ionel etc.) dar conþine în zona centralã o evidentã neregularitate a reþelei stradale ºi lotizãrii, ªagul fiind un alt exemplu interesant de enclavã cu alte caracteristici geometrice faþã de structura generalã perfect rectangularã. Aceastã deformare a reþelei se prelungeºte ºi spre sud-est (spre Timiº), printr-o arterã diagonalã care se racordeazã drumului Timiºoara- Stamora Moraviþa. în momentul de faþã, aria, extinsã cãtre est, are o organizare deasemenea pe baza unei reþele deformate de strãzi. Aºadar, Sagul, sat grupat, regulat, concentrat, conþine douã tipuri de reþea- rectangularã simplã ºi deformatã. Schiþã a evoluþiei aºezãrii Etapa medievalã Precum ºi alte sate din câmpia Banatului, ªagul medieval trebuie localizat aproximativ pe acelaºi amplasament cu cel actual. O probã a acestei continuitãþi este deformarea morfo-structuralã din centrul satului, situaþie care nu poate fi explicatã decât prin persistenþa unei enclave de organizare mai veche (regularizatã relativ de administraþia habsburgicã), cu atât mai mult cu cât reprezintã arealul bisericii ºi a celorlalte clãdiri importante. Etapa modernã ºi contemporanã Debutul aºezãrii în cadrul Imperiului Habsburgic este spectaculos, prin numãrul mare de familii (case) consemnate în 1717- 65. Problema evoluþiei demografice ulterioarã este deasemenea interesantã. Faþã de o populaþie româneascã (ortodoxã) de 1776 în 1839 ºi 52 coloniºti (nemþi) catolici, în 1890 numãrul nemþilor creºte la 1643, iar cel al românilor scade la 827 (N. Ilieºiu, op. cit., vol II, pag. 135) . Dacã datele sunt corecte, înseamnã cã, pe de o parte, între 1717 (anul primei conscripþii austriece) ºi 1839, numãrul românilor a crescut enorm (de la cca 200 -65 case- la 1776) pentru ca apoi, inexplicabil, sã se înjumãtãþeascã ºi cã, pe de alta, colonizarea masivã cu familii germane s-a petrecut între 1839 ºi 1890. Situaþia colonizãrii maghiare este clarã. Aceste date pot fi coroborate cu evoluþia teritorialã ºi transformãrile structurale ale satului. Astfel, creºterea masivã a populaþiei din ultima parte a secolului XVIII-înc. sec. XIX, se face paralel cu procesul de sistematizare, produs cândva dupã deceniul VIII al secolului XVIII, dar înconjurând (ca ºi în alte situaþii) aria satului din acel moment. Astfel se explicã, probabil, menþinerea ei în noul cadru urbanistic promovat de administraþia habsburgicã. 19 61


ªag 1- Planul general actual ªag 2- Detaliu de plan (structura morfologicã)

20


Locuirea-organizare generalã Locuirea-organizare generalã Sistemul de organizare urbanisticã a locuirii este datorat indubitabil secolelor Sistemul de organizare urbanisticã a locuirii este datorat indubitabil secolelor XVIII-XIX. Nu face excepþie nici zona cu reþea deformatã, reprezentând o regularizare a XVIII-XIX. Nu face excepþie nici zona cu reþea deformatã, reprezentând o regularizare a unei reþele mai vechi de secolul XVIII. unei reþele mai vechi de secolul XVIII. Sistemul de parcelare este foarte ordonat ºi întâlnit ca atare în majoritatea satelor Sistemul de parcelare este foarte ordonat ºi întâlnit ca atare în majoritatea satelor de câmpie sistematizate în sec. XVIII-XIX: ilouri dreptunghiulare, având în general douã de câmpie sistematizate în sec. XVIII-XIX: ilouri dreptunghiulare, având în general douã variante de organizare. Primul tip conþine 16 loturi, patru câte patru spate în spate; al doilea variante de organizare. Primul tip conþine 16 loturi, patru câte patru spate în spate; al doilea 12 loturi (fãrã un ºir de loturi). Acest sistem este aplicat majoritãþii ilourilor (cu excepþia celor 12 loturi (fãrã un ºir de loturi). Acest sistem este aplicat majoritãþii ilourilor (cu excepþia celor marginale, cu un singur ºir de loturi), iloul central având loturi deformate, care se întâlnesc marginale, cu un singur ºir de loturi), iloul central având loturi deformate, care se întâlnesc ºi la ilourile deformate din est ºi o parte din cele dispre râul Timiº. Zonele extinse dinspre ºi la ilourile deformate din est ºi o parte din cele dispre râul Timiº. Zonele extinse dinspre est conþIn un sistem mult mai liber de organizare, cu deformãri pronunþate ale pateurilor ºi est conþIn un sistem mult mai liber de organizare, cu deformãri pronunþate ale pateurilor ºi implicit, ale loturilor. implicit, ale loturilor. Lotul Lotul Pentru ilourile rectangulare, lotul are are o geometrie extrem de regulatã; un Pentru ilourile rectangulare, lotul are are o geometrie extrem de regulatã; un dreptunghi de 20 x 40 de metri, compus din cele douã pãrþi- gospodãria propriu-zisã (spre dreptunghi de 20 x 40 de metri, compus din cele douã pãrþi- gospodãria propriu-zisã (spre stradã) ºi grãdina. Casele de locuit sunt perpendiculare pe stradã, curtea principalã fiind stradã) ºi grãdina. Casele de locuit sunt perpendiculare pe stradã, curtea principalã fiind separatã de grãdinã prin clãdirea grajdului cu fânarul ºi alte anexe. separatã de grãdinã prin clãdirea grajdului cu fânarul ºi alte anexe. La loturile deformate, dispoziþia caselor de locuit ºi anexelor este adaptatã geLa loturile deformate, dispoziþia caselor de locuit ºi anexelor este adaptatã geometriei respective. ometriei respective. Bibliografie selectivã Bibliografie selectivã Binder Pavel, Lista localitãþilor din Banat de la sfârºitul secolului al XVII-lea, în “Studii de Binder Pavel, Lista localitãþilor din Banat de la sfârºitul secolului al XVII-lea, în “Studii de istorie a Banatului”, vol II, Timiºoara 1970 istorie a Banatului”, vol II, Timiºoara 1970 Gheorghiu Teodor Octavian, Globalizare ºi regionalism în Banatul secolului XVIII, în “Locuire Gheorghiu Teodor Octavian, Globalizare ºi regionalism în Banatul secolului XVIII, în “Locuire si neasezare”, ed. Paideia, Bucureºti, 2002 si neasezare”, ed. Paideia, Bucureºti, 2002 Gheorghiu Teodor Octavian, Radoslav Radu, Modele baroce coloniste bãnãþene ale secolului Gheorghiu Teodor Octavian, Radoslav Radu, Modele baroce coloniste bãnãþene ale secolului XVIII. Comparaþie cu vechile implanturi coloniste din Transilvania, “Studii ºi comunicãri”XVIII. Comparaþie cu vechile implanturi coloniste din Transilvania, “Studii ºi comunicãri”Art-Museum Arad, 1994 Art-Museum Arad, 1994 Ilieºiu Nicolae, Istoria Banatului, manuscris, vol II (Monografia Sag), 1936-1962, Arhivele Ilieºiu Nicolae, Istoria Banatului, manuscris, vol II (Monografia Sag), 1936-1962, Arhivele Statului Timiºoara, fond 532 Statului Timiºoara, fond 532 Pesty Frigyes, Krassó vármegye története, vol. III, Budapest 1882- 1884 Pesty Frigyes, Krassó vármegye története, vol. III, Budapest 1882- 1884 Suciu D. C., Dicþionar istoric al localitãþilor din Transilvania, vol II, Bucureºti, 1967 Suciu D. C., Dicþionar istoric al localitãþilor din Transilvania, vol II, Bucureºti, 1967

Arad Arad

a6. SÂNPETRU GERMAN a6. SÂNPETRU GERMAN SÂNPETRU GERMAN (ST. PETER, NÉMET SZENTPÉTER), com. Secusigiu, jud. SÂNPETRU GERMAN (ST. PETER, NÉMET SZENTPÉTER), com. Secusigiu, jud.

Localizare Localizare Satul este aºezat în sudul Mureºului, în zona aparþinând Câmpiei Mureºului. Satul este aºezat în sudul Mureºului, în zona aparþinând Câmpiei Mureºului. Altitudinea medie este de 110 metri, zona fiind strãbãtutã de numeroase fire de apã, între Altitudinea medie este de 110 metri, zona fiind strãbãtutã de numeroase fire de apã, între care cel mai important este Aranca, care îl înconjoarã pe trei laturi. care cel mai important este Aranca, care îl înconjoarã pe trei laturi. Cronologie-schiþã istoricã Cronologie-schiþã istoricã În documentele de epocã ºi lucrãrile istorice, chiar recente, se face deseori conÎn documentele de epocã ºi lucrãrile istorice, chiar recente, se face deseori confuzie între Sâmpetru Mare ºi Sâmpetru German. De pildã, în secolul XIV existau cel puþIn fuzie între Sâmpetru Mare ºi Sâmpetru German. De pildã, în secolul XIV existau cel puþIn 3 sate St. Petru în Banat: în sudul Mureºului, lângã Murani ºi lângã Ghiroda. Este aproape 3 sate St. Petru în Banat: în sudul Mureºului, lângã Murani ºi lângã Ghiroda. Este aproape sigur cã satul actual nu este precedat de o aºezare medievalã târzie atestatã documentar, sigur cã satul actual nu este precedat de o aºezare medievalã târzie atestatã documentar,

ªag 3- Ridicarea Josefinã ªag 3- Ridicarea Josefinã 1769- 1772 1769- 1772 ªag 4- Plan 1884 ªag 4- Plan 1884 63 21 63


cu toate cã în vatra satului ºi în jur au fost decoperite numeroase vestigii arheologice. - sec. III-IV d. Hr.- datarea necropolei sarmatice descoperite în punctul “Rech” - sec. III-IV d. Hr.- datarea mormintelor sarmatice descoperite în punctul “Fântâna Vacilor” -sec. X-XIII- datarea materialelor arheologice descoperite în punctul “Fântâna Vacilor” -sec. XI-XIII- datarea ceramicii descoperite în punctul “Magazin” -1717- conscripþia lui Mercy: apar douã St. Peter: unul cu 14 case, locuit de germani ºi altul cu 16 case, locuit de ortodocºi (Sâmpetru Mare) (cf. Ilieºiu) -1769-1772- “Ridicarea Josefinã”- satul apare aproape complet format ca plan ºi acoperind în mare parte aria finalã; structura sa este cvasi-regulatã, rezultând din deformarea unei trame rectangulare -1764- Knoll (ºeful Districtului Timiºoara) ”spori numãrul caselor cu locuitori germani la Sâmpetru…” (cf. Griselini) -1774- este ziditã Biserica Catolicã ~1774- satul St. Peter, din districtul Timiºoara, cercul Sânandrei, este locuit de germani, are un oficiu de vamã ºi are o bisericã romano-catolicã (cf. Ehrler) -1839- satul are 162 ortodocºi, 1766 catolici germani, 2 evrei ºi 2 reformaþi (total- 1932) -1860- plan: satul are aproximativ acelaºi plan cu cel de astãzi, de tip grupat, cu o reþea de strãzi deformatã, tinzând cãtre rectangular; biserica este amplasatã la intersecþia a douã dintre strãzile centrale ~1884- harta militarã: planul satului nu se deosebeºte de precedentul -1890- satul are 193 unguri, 2608 germani, 2 slovaci, 102 români, 26 sârbi, 2 alþii (total-2933) -1930- satul are 85 români, 1959 germani, 444 unguri, 126 þigani, 12 alþii (total- 2628) -1937- se formeazã parohia ortodoxã- Biserica Ortodoxã Sf Apostoli Petru ºi Pavel este amenajatã într-o casã veche cãreia i s-a adãugat o clopotniþã Elemente de structurã urbanisticã (analizã planimetricã) Satul are o structurã foarte omogenã, fiind de tip grupat, regulat, concentrat, cu reþea deformatã. Analiza planului relevã faptul cã modelul de origine, rectangular, a fost adaptat la geometria sitului, pe de altã parte, momentul genezei fiind anterior stabilirii regulilor riguroase de compoziþie adoptate de administraþia austriacã. Schiþã a evoluþiei aºezãrii Cu toate cã în zonã sunt semnalate arhologic urme importante de locuire din preistorie pânã în secolul XIII, Sâmpetru German este, foarte probabil, un produs al administraþiei austriece de dupã preluarea teritoriului sud-mureºan. Aºadar, toate datele anterioare secolului XVIII (vezi, de pildã, “Dicþionarul…” semnat de Alexandru Roz ºi Kovách Geza) privitoare la un “St. Peter” trebuiesc considerate ca referindu-se la un alt sat, cel mai probabil ºi apropiat fiind Sânpetru Mare. Un element care creeazã confuzie pentru etapa anterioarã lui 1764, când se considerã realizatã colonizarea germanã, este ºi conscripþia lui Mercy, care surprinde douã sate St. Peter, din care unul locuit de coloniºti germani. O locuire germanã aici (cu siguranþã, modestã ºi generatã printr-o colonizare recentã) pare a fi probatã ºi de afirmaþia 64 22


lui Griselini, care scrie cã Knoll “sporeºte” în 1764 numãrul caselor germanilor de aici. Lãsând la o parte antecedentele satului actual, imposibil de a fi elucidate prin datele de care se dispune, putem considera aºezarea ca fiind una dintre locaþiile moderne ale Banatului. Cu excepþia unor deformãri mai accentuate ale unei mici zone parcelate (In colþul de nord-vest, pe drumul de tranzit zonal, în apropierea traversãrii Arancãi), acest tip de genezã este probat ºi de forma extrem de unitarã a planului general. Trasarea planului este anterioarã stabilirii de cãtre administraþia cameralã a tipologiilor uzuale aplicabile în cazul colonizãrilor ºi apoi, în cazul sistematizãrilor satelor autohtone, astfel explicându-se deformarea reþelei stradale ºi, poate, adâncimea foarte mare a majoritãþii loturilor. Planurile satului de dupã mijlocul secolului XIX surprind aceastã structurã deja definitã, într-o perioadã în care comunitatea satului se stabilizeazã în jurul valorii de 2500 de locuitori. Pânã la sfârºitul secolului se apropie de 3000 de locuitori. Recensãmântul din 1930 informeazã asupra existenþei, înafara comunitãþii germane, foarte puternice, a unei comunitãþi maghiare destul de numeroase, fapt explicabil prin colonizãrile târzii maghiare (sf. sec. XIX-înc. sec. XX) din întreg Banatul. Pe de altã parte, în aceeaºi perioadã interbelicã, se constatã organizarea unei parohii ortodoxe. în acest moment, comunitatea germanã a satului este aproape inexistentã, ei luându-i locul, precum în toate satele din zonã, o populaþie româneascã venitã din zone diverse ale þãrii. Parcelare Sistemul parcelar este omogen. Dominã pachetele de formã aproximativ dreptunghiularã, cu parcele dispuse fie spate în spate, fie orientate pe toate laturile. Cu excepþia unor strãzi nord-sud, cãtre care sunt orientate parcele de forme mai compacte (cca 30-40 x 60-70 metri), restul parcelelor sunt foarte adânci, depãºind 150 metri. Câteodatã forma lor este uºor curbatã, dupã forma strãzilor. Lotul Fiecare lot are grãdinã ºi curtea dinspre stradã. Curtea este mobilatã printr-o singurã clãdire de locuit, perpendicularã pe stradã (In zona centralã casa tinde sã fie în front sau sã aibe o aripã cãtre stradã) ºi o anexã cãtre grãdinã. Sunt gospodãrii cu douã clãdiri de locuit sau cu alcãtuiri complexe, cu mai multe corpuri de clãdire, dar înscrise frecvent în aria dreptunghiularã a curþii. Excepþie fac unele pachete de loturi oblice faþã de stradã. Materialele dominante sunt pãmântul bãtut sau combinat cu lemnul, la care perioada modernã a adãugat cãrãmida arsã. Bibliografie selectivã -Ehrler, J.J., Banatul de la origini pânã acum~ 1774, Timiºoara, 1982 -Gheorghiu T.O., Radoslav R., Modelele baroce coloniste bãnãþene ale secolului XVIII. Comparaþie cu vechile implanturi coloniste din Transilvania, “Studii ºi comunicãri- Art Museum Arad”, 1994 -Griselini Fr., Incercare de istorie politicã ºi naturalã a Banatului Timiºoarei, Timiºoara, 1984 -Ilieºiu Nicolae, Istoria Banatului, manuscris, Arhivele Statului Timiºoara, fond 532, 19361962, vol IV (Monografia Sânpetru German) -Roz A., Kovách Géza, Dicþionarul istoric al localitãþilor din judeþul Arad, Arad, 1997 -Suciu D, Dicþionar istoric al localitãþilor din Transilvania, vol I, Bucureºti, 1967 -Vesa P., Bisericile de mir arãdene între tradiþie ºi modernitate, Arad, 2000

Sânpetru German 1- plan din “Ridicarea Josefinã” (cca 1770) Sânpetru German 2- Planul general actual 65 23


Sâmpetru German 3- plan 1884 66 24

a7. VINGA VINGA (KEREK VINGA, VERES VINGA, WYNGA, THERESIOPOL), com. Vinga, jud. Arad Localizare Poate fi considerat în egalã mãsurã ca aparþinând câmpiei joase a Banatului ºi extremitãþii vestice a Podiºului Lipovei. Ocupã un platou extrem de proeminent din Câmpia Vingãi, vizibil de la mari distanþe. Este în vecinãtatea Pârâului Ardelenilor. Schiþã istoricã -sunt descoperite urme materiale din Neolitic (cultura Banat), Epoca Bronzului (grupul Corneºti- Crvenka) -la 500 m. de punctul “Izvor”, la sud de hanul turistic, este descoperitã o întinsã aºezare de Epoca Bronzului, cu un megaron în centru -sec. II-IV d. Ch.- urme materiale descoperite în mai multe puncte -pe aici trece a treia linie a valurilor de pãmânt din Banat (posibil romane) -1212- 1214- face parte din domeniul gintei Csák ºi Csanád. -1222- cf. “Bulei de Aur”, este un bun al coroanei maghiare -1226- Bela IV doneazã Vinga lui Csaki Nicolae -1228- 1229- apare documentar ca “possessiae Wynga” -1231- testamentul lui N. Csaki, este dat în favoarea fiilor sãi Isac ºi Laurent -1333- 1337- în conscripþiile Vaticanului apare “sacerdos de Kerek Vinga et Veres Vinga” -1237- Csaki N. reface testamentul în favoarea fiilor Ioan ºi Laurent- el certificã posesiunile sale- Vinga are 7 libertini -sec. XV- Vinga este proprietatea familiei Laczkfy -prima jum. sec. XV- regele Sigismund o doneazã familiei Batos, care o vinde apoi lui Ioan de Hunedoara -1454- Kerek Wynga ºi Veres Wynga fac parte din domeniul lui Iancu de Hunedoara -dupã 1456, Vinga este moºtenitã de Matei Corvin, care o doneazã, împreunã cu cetatea Felnac, sârbului Stefan Iackcici -1552- Vinga este cuceritã de turci -1717- în Conscripþia lui Mercy, Vinga (Vinka) apare cu 8 familii (9 case) -1723- apare în harta lui Mercy ca “prediu” (cf. N Ilieºiu) -1738 (1740-1747- sub Baronul Engelshofen, guvernatorul Banatului) episcopul Stanislovich de Nicopole, aduce la Vinga o colonie de bulgari catolici (comercianþi de vite ºi cereale); li se atribuie terenuri de construcþie ºi pãmânt de arãturã; misionari franciscani se ocupã de noii veniþi; cf. N. Ilieºiu, împreunã cu bulgarii, se aºeazã aici ºi familii româneºti -1744- apare documentar “oppidum Vinga” -1744- Maria Theresia ridicã Vinga la rang de “oraº”-“Theresiopolis” -1745- Administraþia Banatului ordonã mutarea Bisericii Ortodoxe ºi a 40 familii de români din Vinga la Comloºul Mare (cf. N. Ilieºiu, reluând o aserþiune a lui S. Borovszky) informaþie puþIn plauzibilã (cf. Pavel Vesa) -1747- “Bulgarische Communitat Theresiopole” -1756- 1758- conscripþie: 50 familii bulgare, 66 palichioane, 2 familii de meseriaºi germani, 3 familii scutite de contribuþii, 10 familii ortodoxe, 12 bulgãreºti sãrace, 10 palichioane sãrace, 14 vãduve, 3 husari orãºeneºti- total, 170 de familii


4

Vinga 1- planul general; structurã ºi morfologie parcelarã generalã (prelucrare dupã planul cadastral): 1- Biserica Catolicã, 2- Biserica Ortodoxã, 3- Primãria, 4- situl fostei Biserici Ortodoxe, Vinga 2- detaliu plan; morfologie parcelarã (prelucrare dupã planul cadastral) 25


-1758- este menþionatã biserica ortodoxã de lemn “Adormirea Maicii Domnului” (probabil edificatã cel puþIn în deceniul III al secolului XVIII, pe vechiul sit, la vest de cel actual) -deceniul VII sec. XVIII- Vinga dobândeºte drepturi orãºeneºti (Theresienstadt)magistratul oraºului, ales dintre bulgarii localnici, se pronunþã asupra cauzelor civile ºi penale; pentru pedepsele capitale era obligatorie confirmarea Administraþiei cezaro-regeºti a Þãrii Banatului (vezi 1744) -1769-1772- “Ridicarea Josefinã”: satul este grupat în zona vesticã a celui actual, arie în care apar toate elementele urbanistice majore existente astãzi (piaþa cu biserica în vechea poziþie ºi un claustru în sudul ei, reþeaua stradalã parþial geometricã, dar deformatã perimetral, biserica ortodoxã din extremitatea vesticã a satului; existã numeroase elemente de reper pentru o corectã corelare cu planurile ulterioare -deceniul VIII-sec. XVIII- din cauza diferitelor epizootii, coloniºtii din Vinga au pierdut mari sume de bani-Griselini constatã decãderea Vingãi, care nu se deosebeºte de orice sat românesc obiºnuit -cca 1774- cf. J.J.Ehrler, Vinga este oraº, are o bisericã romano-catolicã ºi o mãnãstire catolicã; este condus de un magistrat orãºenesc, ales dintre locuitorii sãi; este locuitã majoritar de români! Statistica furnizatã de el este: 233 capi de familie, 13 vãduve, 268 bãieþi sub 15 ani, 168 fete, 26 jeleri, 259 femei, 4 preoþi catolici; în total- 989 suflete; are 240 case -1781- aici funcþioneazã un oficiu vamal -1791- este edificatã biserica ortodoxã de zid cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” -1794- este demolatã vechea bisericã de lemn -1826- este reconstruitã biserica ortodoxã româneascã, dotatã cu o sesie, la fel ca ºi preotul (cf. N. Ilieºiu, informaþie neverificatã din alte surse); în 1839 sunt solicitate ajutoare pentru demolarea ºi reconstrucþia bisericii, ajutoare care nu se primesc (cf. P. Vesa) -1839- are 4968 locuitori (842 ort., 4104 cat., 18 evangh., 4 ref.) -1851- are 4319 locuitori (375 ort., 3917 cat., 3 evangh., 8 ref.) -1855- se inaugureazã spitalul comunal -1863- 4399 locuitori -1866- 6 cazuri de holerã -1869- are 4552 locuitori -1870- 4552 locuitori (4257 cat., 225 ort., 19 evangh., 47 evrei) -1871- se înfiinþeazã Judecãtoria de Ocol, în fostul spital -1876- se deschide linia feratã Arad- Vinga- Timiºoara -1881- 4799 loc. (4435 cat., 3 gr.-cat., 281 ort., 17 prot., 29 ref., 34 evrei) -1881-1886- hartã- Vinga are aceeaºi structurã ca astãzi, lipsind 6 pateuri din nordul ariei rectangulare estice ºi întreaga arie din sud-estul aºezãrii, limitrofã pârâului Ardelenilor (sudul ºoselei de tranzit) -1882- se desfiinþeazã Mãnãstirea Franciscanã- se numeºte preot mirean catolic -jum. a II- a sec. XIX- edificarea Bisericii Catolice- stil neogotic -1890- are 4795 locuitori -1902- Vinga decade la nivelul de “comunã ruralã” 68 26


-1910- are 4702 locuitori (4400 cf. N. Ilieºiu) -1920- organizarea Protopopiatului ortodox românesc -1922- are 4872 locuitori -1925-1926- este edificatã actuala bisericã ortodoxã, cu acelaºi hram ca precedentele -1930- 4365 loc. (1113 români, 917 germani, 2208 bulgari, 64 þigani, 63 alþii) -1933- cãtunul Vinga Nouã se desprinde de Vinga, formând satul Cãlugãreni Elemente de structurã urbanisticã (analizã planimetricã) Intravilanul satului conþine cel puþIn patru tipuri diferite de organizare, integrate organic ansamblului. Centrul este amplasat în punctul cel mai înalt ºi este dominat de marea piaþã orientatã spre biserica catolicã. Actualul edificiu este relativ târziu dar, ocupând locul consacrat anterior prin ridicarea primei biserici ºi mãnãstirii catolice (menþionatã de Ehrler cãtre 1774), piaþa este plauzibil sã fi fost trasatã ca urmare a primei aºezãri coloniste bulgãreºti. Zona limitrofã pieþei (mai ales ariile de vest ºi nord) este structuratã cartezian, reþeaua fiind deformatã la limitele sale. În zona esticã a satului o amplã arie este organizatã deasemenea ortogonal, în zonã existând o altã piaþã, apropiatã ca dimensiuni de prima. Cele douã pieþe nu sunt relaþionate în mod direct, dar existã o arterã majorã care, traversând piaþa a doua (esticã) prin axa sa, se continuã ºi în reþeaua din nordul pieþei bisericii catolice. Este singura arterã rectilinie care traverseazã localitatea longitudinal. În sud-estul arterei de tranzit Arad- Timiºoara, se gãseºte o nouã arie structuratã rectangular, dar orientatã diferit faþã de precedentele. În nord-estul ariei carteziene limitrofe bisericii, pe pantele din zonã, reþeaua stradalã este deformatã, în manierã specificã, întâlnitã (In situaþii similare) ºi la Siria, Galºa, Covãsânþ. Strãzile au tendinþa de concentrare în douã puncte. Intre reþelele astfel delimitate tipologic, existã unele elemente de continuitate, de remarcat fiind faptul cã reþeaua neregulatã din nord induce neregularitãþi în reþeaua cartezianã medianã. Este un indiciu cã ea precede trasarea celei carteziene. Alte deformãri ate reþelei stradale se constatã pe axa pieþei bisericii catolice, în estul ei, unde perechea de strãzi care o flancheazã se uneºte, formând o “furcã” specificã. Pe aceeaºi direcþie, cãtre est, se constatã o nouã bifurcare, blocatã parþial de reþeaua cartezianã din estul Vingãi. Dacã prima pâlnie este trasatã aproape sigur odatã cu piaþa ºi aria ortogonalã din jur (reproducând organizãri similare medievale), a doua bifurcare reprezintã probabil o ocolire a unei enclave mai vechi ºi o încercare de relaþionare cu reþeua geometricã din estul satului. Studii viitoare pot preciza cronologia organizãrii urbanistice generale, care acum poate fi doar intuitã. Aºadar, la Vinga, cu un intravilan continuu (compact) existã 4 tipuri diferite tipologice: câteva arii geometrice rectangulare, zone organizate în jurul unor pieþe de mari dimensiuni, apoi arii neregulate ocupând un sit în pantã ºi deformate. Schiþa de evoluþie urbanisticã În ciuda fracturii înregistrate în deceniile II-IV ale secolului XVIII (Vinga apare ca “prediu” în 1723, dupã ce în 1717 era locuitã de 8 familii), existã posibilitatea ca unele elemente ale structurii urbanistice sã dateze din perioada anterioarã colonizãrii bulgãreºti.

Vinga 3- Ridicarea Josefinã 1769- 1772 69 27


În general, în aceastã problemã, existã douã variante care nu pot fi lãmurite decât prin noi informaþii documentare, cartografice ºi investigaþii arheologice. Varianta A. Conform primei variante, în cazul preexistenþei unei locuiri mai vechi (probatã pe mai multe cãi la Vinga), colonizarea (indiferent cu ce etnie) este aºezatã respectând unele repere ale vechii aºezãri. Pentru zona de câmpie ºi de la limita cu cea colinarã, aceastã ipotezã este probatã cu destulã siguranþã la Cenad, Vladimirescu-Glogovãþ, ªiria, Galºa, Covãsânþ ºi este probabilã la Ciacova, Zãbrani ºi altele. Aceasta înseamnã conservarea unor organizãri tipic medievale: mari pieþe rectangulare sau deformate în funcþie de sit ºi context, pieþe “lenticulare” sau derivate ale acestei tipologii, sinuozitãþi ale strãzilor rezultate ale unei dezvoltãri “organice” etc. Varianta B. Conform celei de-a doua variante, pentru “sistematizãrile” austriece timpurii (pânã prin deceniul VIII al secolului XVIII) datorate aºezãrii în zonã a primelor grupuri coloniste, au fost utilizate unele tipologii de facturã medievalã. Asemenea organizãri pot fi detectate la aºezãri precum Aradul Nou, Reºiþa Germanã, Bocºa, unde apar pieþe de facturã lenticularã. Fenomenul s-a prelungit pânã în momentul definirii unor tipologii proprii perioadei respective, bazate pe geometrii riguroase ºi tipizare. La Vinga, ambele ipoteze par viabile, cu toate cã varianta a doua (aplicatã marilor pieþe ºi reþelelor rectangulare limitrofe lor) pare mai plauzibilã, mai ales având în vedere faptul cã în compoziþia ansamblului, un rol imens îi revine Bisericii Catolice, axatã pe piaþã. Rãmân în suspensie unele racordãri ale reþelei rectangulare cu cea neregulatã (oricum “cvasiregularizatã” în perioada modernã) de pe pantele din nord, “furca” necorelatã cu reþeaua ortogonalã din est, alte deformãri ale reþelei stradale, semne ale unor etape îndelungate de evoluþie a aºezãrii. Astfel, pentru etapa austriacã timpurie rãmâne sigurã trasarea celor douã arii rectangulare din jurul celor douã pieþe (sigur decalate în timp- prima fiind cea din jurul Bisericii Catolice- realitate probatã inclusiv de dimensiunile diferite ale “ochiurilor“ reþelelor, implicit ale loturilor), legate printr-o singurã stradã longitudinalã, racordarea lor la aria cu reþea deformatã din nord ºi, ulterior, realizarea unei legãturi mai consistente mediane, între estul ºi vestul aºezãrii. Alte etape mai târzii (cel devreme sf. sec. XIX) adaugã ariile care nu sunt conþinute de planul din 1881-1886: zona nordicã a ariei rectangulare din est ºi aria sud-esticã, din sudul ºoselei de tranzit Timiºoara-Arad. Ultimei perioade îi aparþIn extinderile din sudul ºoselei (Motel, benzinãrii, lotizãri etc.) ºi din zona cãii ferate (unitãþi economice diverse). Reperele arhitecturale dispãrute sau puþiu cunoscute, care pot contribui la înþelegerea structurii generale a localitãþii sunt: primul sit ocupat de Biserica ortodoxã (In vestul celui actual, pe axa longitudinalã a marii pieþe centrale), primul cimitir- eventual ºi o bisericã? (In punctul de convergenþã, amintit, pentru aria nordicã, neregulatã), situl vechii primãrii (In piaþã, în frontul opus Bisericii Catolice). Locuire-organizare generalã In planul general al satului sunt delimitabile 4 arii diferit organizate: cele douã “carteziene”, corespunzãtoare celor douã pieþe, aria cartezianã rotitã din sud-est ºi aria de pantã din nord. Fiecare conþine organizãri specifice ale lotizãrii. Sistemul de parcelare Dacã în ariile structurate ortogonal dominã lotizarea regulatã, tipizatã, în ariile cu

Vinga 4- plan cca1884

70 28


reþele stradale deformate loturile sunt adaptate geometriei acestora. Existã apoi diferenþe ºi între morfologiile parcelare a ariilor ortogonale. Cea mai densã lotizare este în zona pieþei Bisericii Catolice, urmeazã marea arie cartezianã din est ºi cea mai puþIn densã este aria cu reþea deformatã, din nord-vestul pieþei estice. In trasarea reþelei limitrofe pieþei bisericii catolice se observã un sistem de lotizare mult mai neregulat decât în aria esticã. El se poate datora fie unor inconsecvenþe de trasare (motivate de momentul timpuriu în care s-a realizat, anterior normelor urbanistice clare din jumãtatea a doua a secolului XVIII), fie evoluþiei în timp, datorate succesiunii ºi densificãrii specifice unei pieþe importante. Dealtfel, fronturile pieþei sunt în mare parte continue, aici fiind concentrat comenþul ºi serviciile tradiþionale. Sistemul de lotizare a ariei estice este în majoritate perfect uniform. Cu foarte puþine excepþii, loturile, rectangulare, au dimensiuni de cca 20 x 40 metri, dar se densificã cãtre nord ºi est. Cele mai lungi loturi sunt în aria cartezianã din sud-est, fiind numeroase libere. În ariile cu reþele deformate, loturile sunt deformate în consecinþã ºi au dimensiuni foarte diferite. Sunt dominante loturile înguste ºi lungi, fapt care poate fi deasemenea o reminiscenþã a unui mod mai vechi de organizare. Limitele interioare, continue, ale parcelelor, indicã în numeroase cazuri subîmpãrþiri. Lotul Inafara formei ºi dimensiunilor diferite ale loturilor, pot fi depistate diferenþe ºi în modul de organizare a loturilor. Dominant este lotul cu o singurã construcþie de locuit perpendicularã pe stradã, urmatã în profunzime de anexe. Acestea rareori delimiteazã curtea principalã de grãdinã. Loturi cu douã case de locuit perpendiculare pe stradã existã în numãr mult mai mic ºi sunt amplasate mai ales în zonele cu reþea deformatã. Al treilea sistem este cel în care, în zona pieþei biserciii catolice, construcþiile ocupã întreg frontul lotului, determinând continuitãþi ale frontului pieþei sau strãzilor. Bibliografie selectivã -Bejan Adrian, Banatul în secolele IV-XII, Editura de Vest, Timiºoara, 1995 -Cãlãtori strãini despre Tãrile Române, vol VI, Bucureºti, 1976 -Ehrler J., J., Banatul de la origini pânã acum~ 1774, Timiºoara, 1982 -Gheorghiu T. O., Sate coloniste din Banat-aspecte tipologice, “Patrimoniul arhitectural vernacular”, Tuºnad, 1999 -Griselini Fr., Incercare de istorie politicã ºi naturalã a Banatului Timiºoarei, Timiºoara, 1984 -Ilieºiu Nicolae, Istoria Banatului, manuscris, Arhivele Statului Timiºoara, fond 532, 19361962, vol II (Monografia Vinga), pag. 295-302 -Mãrghitan Liviu, Banatul în lumina arheologiei, vol. III, ed. Facla, Timiºoara 1985 -Pall Fr., Informaþii inedite despre refugiaþii bulgari în Banat spre sfârºitul sec. XVIII, “Studii de istorie a Banatului”, vol II, Timiºoara, 1970 -Repertoriul arheologic al Mureºului inferior- judeþul Arad, Timiºoara, 1999 -Roz A., Géza K., Dicþionarul istoric al localitãþilor din judeþul Arad, Arad, 1997 -Vesa P., Bisericile de mir arãdene între tradiþie ºi modernitate, Arad, 2000

71 29


CONCLUZII - CONFORMAREA REZIDENŢEI (A ARIEI LOCUIRII)

6.

Elementul definitoriu al rezidenţei (locuirii) este lotizarea, care determină anumite morfologii parcelare. Sistemul de lotizare este expresia cea mai fidelă a modului de locuire, de structurare a spaţiului în perspectiva locuirii, dar şi a unei anume administraţii. El este generat de foarte mulţi factori, de la cei generali (politică, administraţie, sistem economico- social) la cei particulari (structura familiei, relaţia dintre familii, relaţia cu alte foruri), toate formând un anume sistem de legi sau cutume. Se poate spune că sistemul de lotizare conferă aşezării (cu tât mai mult celei săteşti) calităţi mai pregnante decât cele ce rezultă din conformarea centrului. În zona Banat- Arad, tipologiile de organizare ale locuirii sunt în fond cele care au rezultat din analiza structurii generale a aşezărilor. Lotizarea nu face decât să substructureze acest mod de organizare, iar, în acest sens, se întâlnesc cele două modalităţi majore semnalate: (discontinue şi continue), ultima, la rândul ei putând fi regulată (ortogonală, deformată sau circulară, în care loturile sunt identice sau asemănătoare ca desen şi dimensiune) şi neregulată (loturile se adaptează locului, fiind de cele mai multe ori delimitate de relief sau apă). Cel mai vechi sistem de lotizare, pus în evidenţă de ridicările topografice austriece din secolul XVIII, dar menţinut în anumite zone până acum, sunt de tip dispersat (discontinuu) şi grupat (continuu- neregulat), liniare sau “aglutinate”, sistem în care lotul compact, neregulat, formând prin asociere cu alte loturi o “aglomerare” care poate creşte oricât îi permite locul, se organizează pe văi sau pe suprafeţe nediferenţiate morfologic. În mediile pastorale, ocolurile întărite au acelaşi mod de ocupare a unui teren, cu mari distanţe între ele, extrem de dispersate şi, în fond, fără să definescă o “aşezare” în adevăratul sens al cuvântului. De altfel, Romulus Vuia socoteşte tipul de locuire “răsfirat” (mai ales cu caracter pastoral) ca fiind cel mai vechi şi aparţinând populaţiei autohtone, în speţă româneşti6. Există situaţii în care organizările de acest tip sunt datorate unor perioade mai noi, în care, lipsind impunerile ordonatoare austriece, extinderile s-au petrecut spontan. Pentru satele de vale, de creastă sau de pantă, sistemul de lotizare, ordonat, geometric, aminteşte de cel “francon” adus în Transilvania de coloniştii saşi în sec. XII-XIV, argument al acestei filiaţii fiind modul foarte diferit de organizare a locuirii amintit înainte ca fiind găsit de austrieci în zona Banatului. Revenind, sistemul de lotizare ordonat, datorat sistematizării habsburgice sau întemeierii de noi aşezări, este unul relativ compact, favorizând gruparea de-alungul uliţei. Loturile sunt înguste la stradă (până la 20-25 de metri, dar în anumite locuri loturile pot deveni mai largi) şi se întind în profunzime frecvent până la 30-40 sau chiar

Romulus Vuia, op. cit., pag. 348. XXII


în jur de 120-150 de metri, în funcţie de relief sau alte condiţii de teren. În satele sistematizate din sec. XVIII-XIX, proporţia des întâlnită a lotului este de cca. ½.

Relaţia stradă-lot

În general, lotul este împărţit în două: zona dinspre stradă, formând gospodăria propriu-zisă (putând fi subîmpărţită în două) şi grădina, în spate, în continuarea curţii. Înşiruirea lor este longitudinală (perpendiculară pe stradă), gospodăria fiind definită îndeobşte de un contur relativ pătrat sau în orice caz, compact. Acest sistem este întâlnit în toate cazurile, cu excepţia fragmentelor de sate dispersate sau conformate “aglutinat”, unde această împărţire nu are caracterul regulat al sistemului descris înainte. Aici loturile sunt extrem de neregulate şi tind spre circular. Relaţia cu strada a gospodăriei propriu-zise este extrem de strânsă. Pentru zonele cu lotizări continue, înşiruite, fronturile sunt relativ dens ocupate, în majoritatea cazurilor, prin clădirile de locuit. Acestea sunt fie simple (un singur corp, perpendicular sau mai rar paralel cu strada) fie duble (două corpuri paralele sau relativ paralele, faţă în faţă, definind curtea şi perpendiculare pe stradă) fie compuse (corpuri care tind să formeze un careu, frontul la stradă fiind complet ocupat). Există şi cazuri în care frontul la stradă este ocupat (parţial sau total) de grajd sau alte anexe, prin care se accede în curte; casa de locuit este amplasată în spate, paralelă sau perpendiculară pe stradă. Un caz aparte îl constituie zonele locuite dispersate (în cadrul cărora circulaţiile sunt relativ difuze, iar relaţia gospodăriilor cu ele este diversă) şi cele “aglutinate” (cu conformări foarte libere şi complexe ale acestui raport). În majoritatea cazurilor, clădirile orientate spre stradă sunt la limita ei, dar există zone sau gospodării în care casa sau grajdul sau altă anexă sunt retrase cu cca 1 metru faţă de frontul stradal. Sunt sate în care coexistă ambele sisteme. În ciuda acestei retrageri, în ansamblu, clădirile gospodăriilor din zona studiată participă pregnant la stradă, dând senzaţia unor aliniamente la limita spaţiului de comunicaţie, la care participă şi împrejmuirea- gardul. Conformarea gospodăriei Este o consecinţă a integrării gospodăriei în sistemul de lotizare, la rândul lui integrat ansamblului aşezării. Este, pe de altă parte, o consecinţă a unor factori care acţionează la nivelul familial: număr de persoane (număr de generaţii), vârsta, putere economică, activităţi specifice, dinamica familiei etc. Din toate aceste motive, este important de observat că sisteme asemănătoare sau identice de lotizare (chiar într-un sistem centralizat, dirijat, de organizare a aşezării) pot genera în timp apariţia unor organizări ale gospodăriilor diferite. Acest fapt este posibil pentru că lotizarea aparţine “proiectului urbanistic” (are un anumit grad de XXIII


7.

Monica Budiş, Microcosmosul gospodăresc- Practici magice şi religioase de apărare, ed. Paideia, Bucureşti 1998, pag. 16-17. XXIV

abstractizare şi tipizare), în timp ce organizarea gospodăriei (chiar dacă urmează modele ale locului), aparţine familiei, deci poate avea un caracter subiectiv pronunţat. Pentru gospodăria sătească, clădirile care o compun sunt amplasate, legate între ele şi alcătuite într-o strânsă legătură cu economia specifică zonei şi satului respectiv. Spre deosebire de mediul urban, casa de locuit este însoţită în mod obligatoriu de anexe de depozitare, creştere a animalelor, meşteşuguri casnice etc. Pe de altă parte, edificarea casei şi anexelor urmează modele locale şi este realizată conform tehnicilor şi materialelor locale, deasemenea, într-o manieră mult diferită mediului urban. Nu în ultimul rând, în mediile tradiţionale, orientarea şi conformarea casei (într-o mai mare măsură) şi a anexelor trebuie să se fi făcut pe baza cunoştinţelor şi practicilor rituale, de raportare la energiile cosmice şi telurice şi a caracteristicilor locului. Aceasta explică şi ea unele diferenţe de orientare şi relaţionare a componentelor unor gospodării aflate în acelaşi sat sau pe aceeaşi uliţă. Un corolar al tuturor punctelor de vedere referitoare la edificarea tradiţională întâlnim într-o cuprinzătoare lucrare dedicată practicilor de construire din spaţiul românesc (nu numai româneşti): “În societăţile tradiţionale, locuinţa, gospodăria sunt centrul vieţii, la baza întregii mentalităţi comunitare, a întregului mod de viaţă. Aşa stând lucrurile, alegerea locului de întemeiere a unei localităţi, a unei gospodării, a unei case, începutul acestora, construirea pereţilor, a acoperişurilor, intrarea în casă nouă, precum şi obţinerea protecţiei pentru fiinţele (umane, animale sau pentru regnul vegetal) ce trebuiau să populeze spaţiul consacrat, aveau semnificaţii şi implicaţii deosebite, pe întregul parcurs al locuirii.”7 În cele ce urmează nu-mi propun să analizez toate aceste aspecte (şi cu atât mai puţin cele legate de practicile tradiţionale însoţitoare ale procesului de edificare) ci să stabilesc reperele principale şi definitorii ale produsului (aşezareagospodăria- casa) şi modul în care acestea pot face faţă “agresiunii” moderniste contemporane. Considerentele-cadru generale amintite înainte vor fi urmărite în analiza particularizată la zona Banat- Arad, nu înainte de a fixa zona în contextul geografic mai larg, de a decela eventualele ei subînpărţiri şi de a trece în revistă unele repere istorice. În zona studiată se constată un fapt extrem de interesant. Pe cât de variată este structura generală şi morfologia aşezărilor, pe atât de asemănătoare, repetabilă, uniformă, este structura şi forma gospodăriei, ca parte din lotul familial. În general se tinde (chiar pentru cele mai neregulate loturi) ca gospodăria (curtea dinspre stradă) să capete o formă apropiată de pătrat. Exemplele sunt din toate zonele şi mediile etnice. Acest fapt poate avea mai multe explicaţii, între care cea legată de “regularizările” austriece sau de legislaţia habsburgică din domeniu, pare a fi cea mai de luat în considerare. Oricum, chiar în cazul în care nu s-a


produs o “regularizare” propriu-zisă, acest tip de organizare a gospodăriei poate fi rezultatul acestei influenţe, care a funcţionat, probabil, ca un model prestigios. Ea s-a realizat şi pe un fond economic asemănător (agricultură, creşterea animalelor), care a generat organizări similare. Cert este faptul că tipologia amintită este întâlnită şi în zonele susceptibile de a nu fi fost “sistematizate” de habsburgi. Pentru a epuiza sursele, trebuie remarcat faptul că formele relativ rectangulare de organizare se întâlnesc la “ocoluri”, datorate fiind unui mod autohton de concepere al ansamblului şi chiar descurajate de administraţia austriacă. Alte forme, foarte rar utilizate (neregulate, dreptunghiulare) sunt rezultatul unor condiţii speciale ale sitului (intersecţii la unghiuri diverse, extinderi ale gospodăriei cu anexe înşiruite la stradă etc.), în cele mai multe dintre cazuri, chiar şi în aceste situaţii, dominând planul regulat, apropiat de pătrat. În ceea ce priveşte modul de organizare al gospodăriei propriu-zise (curtea), el este mult mai divers, depinzând de numeroşi factori , între care structura şi evoluţia familiei şi sistemului de proprietate, economia specifică, puterea economică etc. Rezultă de aici mai multe tipuri, de la cele mai simple (o singură construcţie cumulând funcţiile locuirii şi anexele gospodăreşti, sau locuinţa simplă dublată printr-o construcţie gospodărească), până la cele mai complexe, cu mai multe locuinţe (în general două) şi mai multe anexe gospodăreşti. In multe cazuri tendinţa este de unire a tuturor construcţiilor pe conturul unei curţi care devine parţial sau total interioară. Este extrem de important de observat că aceste tipologii diferite pot fi întâlnite în aceeaşi localitate, chiar dacă, în majoritatea cazurilor reprezintă dominante în unul sau altul dintre sate. În majoritatea cazurilor, grajdul (grajdurile), hambarul şi fânarul sunt amplasate în spatele curţii, spre grădină, în această situaţie existând un spaţiu liber central, de trecere către grădină, în care se adăposteşte carul sau alte unelte agricole. În alte cazuri, această clădire compozită funcţional este amplasată în faţa casei de locuit, perpendiculară sau paralelă pe stradă. Casa (locuinţa) are aproape întotdeauna poziţia perpendiculară pe stradă. Rareori este amplasată paralel sau retras. În primul caz, elementul de bază este format din trei încăperi: o “tindă” şi două încăperi, la care se pot adăuga o altă cameră de locuit (spre stradă, formând un plan în formă de “L”, sau spre grădină, prelungind locuinţa) sau mai multe anexe (bucătărie, cămară etc.). Frecvent, accesul în casă şi relaţia dintre funcţiuni sunt protejate, fie printr-o prelungire a acoperişului, fie printr-o prispă. Prispa (parţială sau totală- continuă) devine deseori elementul cel mai expresiv, dominant al locuinţei, fiind câteodată supralărgită în zona centrală printr-un “foişor”, acoperit distinct, întâlnit în numeroase variante în arhitectura rurală din Subcarpaţii Meridionali. Stâlpii din lemn (decoraţi sau simpli) sau zidărie (prismatici sau circulari) compun o amfiladă prelungită câteodată şi în zona anexelor. XXV


Prima locuinţă, destinată primului cuplu, poate fi dublată printr-o nouă locuinţă a familiei tinere, paralelă cu prima. Una dintre ele putea reprezenta casa destinată oaspeţilor, în cazul în care în acest scop nu era rezervată o cameră în casa “bătrână”. Silueta specifică a gospodăriei cu două case perechi (aproape identice ca volum, simetrice) este întâlnită atât în zona de şes cât şi în cea denivelată. Toate clădirile gospodăriei sunt ridicate pe un singur nivel, dar, mai ales în zonele de deal şi munte apare şi pivniţa (mai ales pentru vin). Există pivniţe şi la câmpie. În zonele de munte închiderea gospodăriei către stradă este foarte solidă, realizată din lemn masiv, piatră sau cărămidă, dând aspect de fortăreaţă. Pentru construcţiile din afara satelor, în zona de munte, această închidere “blindată” devine un fapt comun, ansamblul transformându-se în “ocol întărit”. În acest context relativ tipizat (oricum cu extrem de numeroase subvariante) se disting două excepţii; gospodăria din cadrul sistemelor dispersat şi aglutinat, care, câteodată, nu respectă nici una dintre tipologiile amintite mai sus. Ea poate fi la fel de neregulată ca şi sistemul de lotizare în care este inclusă. O a doua excepţie o constituie curtea dublă, întâlnită aproape în toate zonele studiate. Este un mod de organizare în care curtea dinspre stradă menţine doar caracterul rezidenţial şi unele anexe “nepoluante”, iar curtea dinspre grădină grupează adăposturile animalelor, latrina etc. Ocolul (colnă, sălaş, colibă etc.) întâlnit în numeroase variante de organizare mai ales în zonele cu activităţi agricole diverse (agricultura fiind dublată de viticultură, creşterea animalelor, exploatarea lemnului etc.) şi pe terenuri mult exterioare satului, este o concentrare a funcţiunilor în acelaşi ansamblu, extrem de compact. La limită, el devine “ocol întărit“, întâlnit mai ales în zona Almăjului şi pe culoarul Timiş-Cerna, care are drept caracteristică o volumetrie simplă , generată de acoperişul unic peste toate clădirile şi închiderea completă, blindată. O observaţie generală extrem de importantă se referă la flexibilitatea organizării şi dinamica procesului de organizare interioară a gospodăriei. Prima este posibilă mai ales prin forma liniară a clădirilor şi fragmentarea arhitecturii. Ele permit numeroase tipuri de extinderi ulterioare, realizate fără dificultate şi imposibile în cazul unor rezolvări compacte. Este un fapt pe care noii beneficiari, investitori sau proiectanţi nu-l ştiu. În ceea ce priveşte dinamismul organizărilor, el se poate urmări nu doar pentru perioadele foarte vechi ci şi pentru ultimele două secole. Tendinţa de închidere completă sau parţială a curţii interioare este consecinţa principală, fenomen prelungit până în anii ’60 ai secolului XX. Pentru zona colinară, trei exemple sunt suficiente: Mehadica (în zona Culoarului Timiş-Cerna), satele de vale ale comunei Tomeşti (în zona Făget) şi cele de pe culoarul Bistrei. In toate cazurile, orientarea casei către stradă, închizând complet curtea, este de dată recentă XXVI


(mijlocul secolului XX). O evoluţie asemănătoare se observă în zona de câmpie, chiar în zonele locuite de germani, unde, pe parcursul secolului XIX, se ajunge de la simplitatea unei singure construcţii, la complexitatea gospodăriei cu corpuri articulate, tinzând să definească o curte interioară sau forme diverse de “L”, “U” sau “H”. Tehnologiile de edificare utilizează în toate cazurile materialele şi posibilităţile locale. Câmpia a consacrat drept material bazic pământul asociat cu lemnul utilizat extrem de eficient (nuiele în masa zidăriei, schelet, învelitoare-când nu este din paie sau, în ultimul secol, ceramică), în secolul XX generalizându-se utilizarea cărămizii arse, după o lungă perioadă de folosire a cărămizii nearse. La deal şi munte, materialele mai variate au dus la diversificarea tehnicilor, în care zidăriile sunt din lemn, piatră şi mai nou, din cărămidă (sau sisteme mixte, între care foarte eficiente sunt combinaţiile de piatră-în exterior şi pământ-în interior), iar învelitorile sunt din lemn şi mai nou, din ceramică. În toate cazurile se realizează o optimă relaţie dintre cost-posibilităţi şi efect-rezultat, clădirile (prin conformarea generală şi de detaliu, materiale etc.) fiind sănătoase, durabile şi având calităţi deosebite privind protecţia împotriva vântului, frigului/căldurii şi intemperiilor. Finisajele completeză aceste aspecte favorabile şi adaugă diversitate de detalii şi forme, specifice unor sate sau zone.

XXVII


GOSPODĂRII TRADIȚIONALE ZONA ȘES S1- Aradul Nou S2- Aradul Nou S3- Vladimirescu (Glogovãþ) S4- Aradul Nou S5- Aradul Nou S6- Sântana S7- Vinga S8- Sântana S9- Liebling S10- Sântana S11- Zãbrani S12- Alioº S13- Neudorf S14- Caporal Alexa S15- Sântana S16- Mailat

XXVIII


CUM SE CONSTRUIEŞTE ASTĂZI LA SAT

Cum se construieşte astăzi am amintit încă de la început : în general şi în câteva cuvinte, dispreţuind tradiţia locului, tehnicile, materialele naturale. Se construieşte ieşit din scară şi depăşind necesitătile reale ale familiei. Se construieşte ostentativ, chiar aberant. Este practic imposibil de a evalua motivele şi modul în care locuirea actuală devine mutantă în raport cu cea tradiţională, ce este obiectiv (necesar) şi ce copiat fără discernământ sau ce este indus de mediile de informare şi manipulare, deci, în ce măsură locuirea tradiţională este cu adevărat anacronică8. O desprindere de tradiţie se constată în tot Occidentul european postbelic. Documente ale Comunităţii europene arată că, în ţările cele mai dezvoltate: ”În ce priveşte adecvarea, multe dintre clădirile contemporane prezintă standarde necorespunzătoare…Crezând cu sfinţenie în potenţialul infinit şi de nestăvilit al creşterii, demolăm clădiri după 20 de ani pentru că nu pot fi adaptate la altă funcţiune. Acest lucru este inacceptabil…În ce priveşte durabilitatea, astăzi, în ciuda reglementărilor de natură tehnică, risipa resurselor a devenit un loc comun. Clădirile consumă aproape o jumătate din energia primară a Europei şi deja au înrăutăţit substanţial sistemul de încălzire terestru…Materialele sintetice au scăzut calitatea aerului din interiorul locuinţelor…Proiectarea de proastă calitate şi tehnicile de construcţie au dus la proliferarea unei adevărate industrii de reabilitare.”9 Realitatea este cu atât mai complexă în zonele estice şi sud-estice ale continentului (cu întârzieri serioase în procesul de “modernizare”), în situaţia desprinderii lor de mediul comunist, una dintre reacţiile dramatice, în orice caz hotărâtoare, fiind tendinţa de import rapid de principii şi tehnici “moderne” (chiar dacă au deja 30-40 de ani vechime), sau străine cu orice preţ, în detrimentul tradiţiei10, fenomen prezentat prin numeroase semnale (unele foarte bine documentate), din revistele româneşti de profil - în special « Igloo » « de Arhitectură » şi « Arhitext »11. Observaţiile generale inserate până aici funcţionează perfect şi chiar “diversificat” în zona sud-vestică a României. O serie de documentaţii şi studii teritoriale şi urbanistice la care am participat în ultimii ani (de tip PAT- Plan de Amenajare a Teritoriului) şi PUG (Plan Urbanistic General) aduc la lumină realităţi punctiforme complexe, care (chiar în contextul menţinerii unor importante arii tradiţionale rurale), lăsate să evolueze liber, au tendinţa de generalizare şi agravare: -dispariţia sau “rarefierea” unor segmente importante de populaţie locală, cea care a edificat şi utilizat până nu de mult, aşezările zonei. Ea fie a părăsit teritoriul românesc, fie a migrat către oraşe, fie este mult îmbătrânită. -înlocuirea localnicilor cu populaţii noi venite (ţigani, orăşeni, străini) cu mentalităţi mult diferite de cele ale locului -parcurgerea unei perioade de declin economic şi social

8. ‘Un răspuns sintetic a fost dat anterior, prin paralela dintre cele două tipuri de construcţii- tradiţionale şi moderne ; el trebuie nuanţat. 9. Europe and architecture tomorrow, editată de Architect’s Council of Europe, 1995, pag. 27-29. 10. T.O.Gheorghiu, Strange tendencies in Romanian housing after the fall of the totalitarian regime; idem, About some problems of contemporany housing in Eastern Europe, în “The living building in Europe toward the third millennium”, vol. 2, Napoli 1997. 11. Mă refer la numere tematice, la rubrici (precum cea semnată de mai bine de 10 ani de A. Pănoiu în « Arhitext »), la prezentări de proiecte, concursuri, dezbateri etc. pe tema relaţiei între tradiţie şi edificarea actuală românească. XXIX


-degradarea dramatică a fondului construit tradiţional -inserţii de locuire colectivă comunistă în deceniile VIII-IX prin distrugerea unor situri tradiţionale -apariţii de noi modele de locuire individuală agresive (ca scară, amplasament, formă, materiale) faţă de mediul tradiţional -generarea unor veritabile cartiere de “vile” în extravilanul sau la periferia unor localităţi, în situaţia existenţei a numeroase locuiţe tradiţionale oferite spre vânzare -utilizarea de noi materiale, de obicei cu calităţi inferioare celor tradiţionale (mult mai mari consumatoare de energie, scumpe, dificil de pus în operă, lipsite de durabilitate în timp, cu efecte incerte pe termen lung) sau din surse îndepărtate, deci consumând costuri de deplasare -lipsă de control şi inexistenţa unor regulamente urbanistice cu privire la edificare, mai ales pentru zonele istorice, chiar dacă nu sunt clasate ca atare. Este lesne de observat similitudinea proceselor, evident, la scări şi din motive parţial diferite. În zona românească studiată, tendinţele în domeniul edificării urmează cu sfinţenie, parcă, nereuşitele internaţionale. Datorită acestei situaţii, prin combinarea factorilor, locuirea tradiţională din zonă este periclitată atât prin acţiunile localnicilor cât şi a noilor veniţi. Mentalitatea este prima vinovată. Lăsând la o parte edificările etniei ţigăneşti, întâlnite în sate din vecinătatea Aradului şi Timişorii (Sâmbăteni, Şiria, Covăsânţ, Recaş etc.), care depăşesc orice limită a lipsei de logică şi bunului simţ, violentând grav realităţile urbanistice locale şi pe vecini, intervenţiile distrugătoare asupra locuirii tradiţionale (aproape indiferent unde se petrec) au câteva caracteristici: -demolarea casei vechi şi construcţia uneia noi, cu amplasament, gabarit şi forme care ies mult din obişnuitul locului (curtea este deseori sufocată de noul edificiu, care funcţional, este un fiasco) -demolarea anexelor (când casa este cumpărată de orăşeni sau când “statusul” proprietarului se schimbă, ieşind din sfera agriculturii) -“modernizarea” unor părţi de construcţie (utilizarea betonului armat, asociat anapoda zidăriei vechi, finisaje ţipătoare din ceramică, fragmente de sticlă sau oglindă, mortare cu ciment etc., în care zidăria veche “transpiră”, se macină treptat şi se distruge, ducând la colapsul clădirii) -dotarea defectuoasă cu instalaţii, realizată de cele mai multe ori în locurile şi modurile cele mai nepotrivite (cu efecte asemănătoare cu precedentele operaţiuni). În multe situaţii, operaţiunile amintite se combină între ele. Este iarăşi locul de a face legătura cu simptomele semnalate de documentul europen amintit, chiar dacă întinderea fenomenului nu este încă foarte mare; aproape în fiecare sat se întâlnesc câteva procente (mai mari sau mai mici, în funcţie de poziţia ocupată în teritoriu şi de nivelul de dezvoltare) de exemple deXXX


plorabile. Există şi locuri în care nu s-a intervenit încă. Sintetizând, noile case sunt mult mai fragile faţă de apă, vânt, frig sau căldură, consumă implicit (inutil) mai multă energie, au spaţii supradimensionate şi covârşitor inutile, sunt prost orientate (faţă de soare şi vecinătăţi), nu oferă un mediu familial intim şi protejat, nu sunt integrate nicicum contextului. Dacă adăugăm urâţenia şi stridenţa, avem un tablou complet al “calităţii” noii arhitecturi rurale. Autorii lor sunt fie proprietarii înşişi (împinşi de la spate de o nestăvilită poftă de “reprezentare”), fie tehnicieni locali (mergând pe linia profitului şi minimei rezistenţe prin utilizarea unui set redus de modele, cele mai modeste calitativ, din fostele cataloage comuniste de proiecte tip de locuinţe ţărăneşti), fie arhitecţi (care “prind” beneficiari cu bani şi vise seniorale şi le servesc soluţii aberante). În cele mai multe dintre cazuri, procesul se agravează şi devine catastrofal prin intervenţia constructorilor care au tot interesul ca, prin tehnici mediocre, facile, să câştige cât mai bine şi uşor. Tradus în termeni tehnici, aceasta înseamnă demolarea obligatorie (întâlnită ca soluţie contrazicând expertiza de rezistenţă, chiar şi în oraşe “civilizate” ca Timişoara şi Arad) şi reconstrucţie cu tehnologia împrumutată de la blocurile deceniilor trecute. Furnizorii de materiale “moderne” adaugă picătura care umple paharul amar, băut, deseori inconştient, de proprietar. Cazurile rezonabile sunt extrem de reduse ca pondere. Înafara locuirii propriu-zise, problemele se pun şi în legătură cu alte tipuri de construcţii rurale- pensiunile, de pildă. Din păcate, rezonabilitatea şi realităţile care ţin de tradiţie nu sunt cunoscute sau promovate nici de mediile româneşti agroturistice, prezidate de persoane care se dovedeşte că nu înţeleg rosturile şi calităţile bazice ale acestui tip de turism. Vedem prospecte actuale agroturistice în care palatele ţigăneşti sau “tórturile” parveniţilor din diferite zone ale ţării sunt prezentate ca “locuire tradiţională”. Bisericile maramureşene se profilează pe faţade de case ornate cu tablă zimţată, cu cioburi de oglinzi şi pişcoturi de faianţă multicoloră, vândute ca arhitecturi “tradiţionale”. Cazul « Certeze » este deja notoriu. Castelul Bran este alături de gigantice vile (iarăşi vândute ca fiind “tradiţionale”) croite pentru relaxarea managerilor, fotbaliştilor sau parlamentarilor noştri, care, pentru un ban în plus, le închiriază unora ca ei sau străinilor ameţiţi. Acelaşi fenomen îl întâlnim la Durău, Moldoviţa, Monteoru, pe Litoral, la Moneasa, Râmeţi şi în toate locurile care figurează ca “autentice” în sistemul agroturistic “made în Romania”. Prin “prestigiul” de care încep să se bucure în mediul local (sunt “mari” şi “ca din revistă”), tind să înlocuiască tot ce este veritabil tradiţional sau modern rafinat şi rezonabil. În prospectele amintite, excepţie fac (şi ne dau speranţă de normalitate) doar zonele secuieşti sau săseşti din Transilvania. În rest, specificul românesc este definit prin tablă galvanizată, ceramică stridentă, marmură, baluştri, “coloane infinite” şi risipă. Acest trist bilanţ face studiul nostru cu atât mai necesar12.

12. O speranţă vine dinspre OAR (Ordinul Arhitecţilor din România) care, în faţa puhoiului de aberaţii din acest domeniu şi sub presiuni internaţionale, a format comisii de avizare pentru proiectele de edificare de pensiuni şi alte programe similare rurale, comisii care, acolo unde funcţionează normal, încep să impună evaluarea realităţilor tradiţionale locale, de la ansamblul aşezării până la materiale şi tehnici. XXXI


5.

1.

2.

XXXII

3.

4.


A,B,C,D,E- maniere uzuale de “modernizare” a unor gospodãrii tradiþionale, indiferent de zonã; A,C- cu demolarea completã a clãdirilor anexã, B- cu pãstrarea temporarã a clãdirilor anexã, D“palat” þigãnesc, E- “vilã”

ABERAȚII CONTEMPORANE 1. Iablanița -(E) 2. Sâmbăteni -(D) 3. Banloc -(A,B,C,D,E) 4. Chesint -(D) 5. Soceni-(D) 6. Covasant -(D) XXXIII

6.


CUM AR TREBUI SĂ SE CONSTRUIASCĂ ASTĂZI LA SAT

O sinteză a exigenţelor (reale) locuirii contemporane este oferită de aceeaşi “Cartă Albă”: “Trei sunt aspectele care definesc calitatea arhitecturii: valoarea de utilizare, valoarea culturală şi valoarea viitoare (durabilitatea)…Construcţiile noastre trebuie să satisfacă mai bine nevoile funcţionale, să dureze mai mult, să fie mai elegante, să utilizeze mai puţină energie şi să arate mai mult respect faţă de mediu şi trecut. Mai mult, acest lucru înseamnă respectarea semnificaţiei culturale a trecutului, şi a identităţii culturale, asociate cu încrederea în legitimitatea culturală a prezentului.”13 Acest studiu va încerca în cele ce urmează să detalieze cerinţele documentului european şi să-l adapteze realităţilor zonei. Ca model al acestei acţiuni cred că pot funcţiona sfaturile medicale din anii ‘30-40 destinate mediului rural românesc, ale lui Vasile Voiculescu, care îşi găsea timp să se dedice însănătoşirii fizice a populaţiei. Acum vine rândul însănătoşirii psihice a aceleiaşi populaţii sau a unei populaţii fără o definiţie clară, dar care activează în mediul rural actual. Dacă trebuie lucrat în sfera psiho-socialului, este necesar să se găsească acele argumente care, în speţă, să demonstreze într-o manieră percutantă şi persuasivă, viabilitatea ansamblurilor rezidenţiale zonale şi adaptabilitatea lor la modificări viitoare de funcţiune, status, cultură.

Palierul urbanistic

13. Europe and architecture tomorrow, pag. 27. XXXIV

In primul rând, există soluţii de nivel teritorial sau urbanistic. Ele înseamnă documentaţii serioase şi responsabile, prin care să se propună sisteme eficiente de protecţie (inclusiv al mediului natural) şi control al edificărilor. Regulamentele aferente pot şi trebuie să dirijeze construirea, fără a interzice noutatea bine temperată şi creativitatea rafinată, pe căile optime ale respectului faţă de maniera locală de edificare. La scara unui teritoriu mai amplu, din zonele de influenţă a marilor oraşe, se pune problema promoţiei urbanistice, care este necesar să deturneze numeroasele proiecte de edificare a unor noi cartiere urbane periferice, către locuirea rurală existentă disponibilă. Distanţele sunt comparabile, costurile de amenajare sunt favorabile, iar problemele infrastructurii sunt mult simplificate. Acelaşi proces ar trebui generat în legătură cu locuirea de vacanţă peri-rurală, de care aminteam înainte. Ea trebuie dirijată către fondul rezidenţial tradiţional existent. În ceea ce priveşte programele urbanistice intravilane ale satelor periclitate prin depopulare, există soluţii economice care pot fi dirijate către activarea lor. Ele au efecte favorabile asupra mediului construit, care poate deveni viabil şi necesar de a fi reabilitat pentru a face faţă noilor realităţi. PUG-urile trebuiesc dirijate preponderent către realizarea bilanţului dintre procesele necesare dezvoltării şi necesităţile protecţiei şi integrării mediilor tradiţionale în contextul existent


şi viitor. Este obligatoriu ca noua generaţie de PUG-uri să fie simplificată, esenţializată şi debarasată de tot lestul existent în momentul de faţă, imposibil de a fi fructificat de administraţiile locale.

Palierul arhitectural- funcţional şi tehnic

La nivelul ansamblului sau piesei de arhitectură, observaţiile sunt numeroase şi diverse. De la bun început, este important de făcut precizarea că aspectul exterior al construcţiilor (deseori deprimant în aparenţă) nu impune întotdeauna operaţiuni complicate de reabilitare. Prin materialele pe care le conţin (lemn, pământ, piatră etc.) sunt lesne sau relativ lesne reparabile şi aduse la un standard contemporan funcţional, de dotare şi finisare. În majoritate situaţiilor trebuie evitată utilizarea excesivă şi în zonele nepotrivite a betonului armat, dar poate fi tolerată inserţia a altor materiale moderne (metal, compozite ecologice etc.). În aceeaşi măsură şi din aceleaşi motive, trebuiesc temperate tendinţele inginerilor de consolidare “prin demolare” (cum bine observa un reprezentant “responsabil şi relaxat” al respectivei meserii, într-o teză de doctorat recentă) a edificiului vechi, căruia, în fond, nu-i cunosc (pentru că nu le pot calcula) capacităţile reale de rezistenţă. O analiză succintă a necesităţilor sau programelor actuale şi viitoare din zonă, (locuire ocazională sau de durată, turism, servicii, comerţ) relevă faptul că, prin intervenţii minimale, toate acestea pot fi adăpostite de ansamblul tradiţional din zonă, fără să-i afecteze caracteristicile bazice. Încurajator este faptul că există câteva realizări în acest spirit la Miniş, Cladova, Sasca Montană, Brebu Nou etc, care dovedesc posibilităţile reale ale organizărilor respective. Ele rezolvă optim atât locuirea de loisir sau stabilă, cât şi unele funcţiuni destinate turismului (hotel-pensiune, comerţ, servicii). Pentru a demonstra viabilitatea concluziilor, în continuare, este corect să ofer un scurt “reţetar” de intervenţii, posibil de a fi aplicat în toate tipologiile de organizare ale gospodăriei tradiţionale din Banat şi zona Aradului şi în toate tipurile de reconversii. Pentru aceasta nu este nevoie de studii sofisticate şi complicate, ci de simplele concluzii ale unor documentaţii locale de urbanism şi amenajarea teritoriului, asociate experienţei în proiectarea de tip reabilitare. În primul rând, întreţinerea nu trebuie făcută decât cu materialele tradiţionale pe care edificiul le conţine: lemn, piatră, cărămidă, pământ, iar finisajele este necesar să nu iasă din acelaşi spectru14. Se vor evita, deci, betonul armat, cimentul, zugrăvelile (în general, finisajele) “lavabile”, uleiul, materialele plastice. Zidul şi plaşeul, indiferent din ce sunt executate, trebuie să respire. Cele mai multe gospodării din zonă au nevoie doar de dotările minimale cerute de un confort rezonabil (apă curentă, încălzire economică, canalizare) fapt care se poate realiza prin intervenţii punctuale, limitate ca influenţă, dar bine gândite. Este sănătos ca acestea să nu fie adăpostite în clădirea existentă, pentru a

14. Este bizară (chiar anacronică) campania care se duce de câtva timp de către “Inspectoratul Construcţiilor” împotriva materialelor tradiţionale (chirpiciul, lutul, pământul bătut, geamul obişnuit etc.), exact într-un moment în care, în Occident, există puternice mişcări (integrate conceptului de “Dezvoltare durabilă”) în favoarea acestora şi realizări remarcabile de arhitectură contemporană utilizându-le. XXXV


nu influenţa negativ componentele constructive şi finisajele. Evident, sunt situaţii care cer sau permit inclusiv acest gest. Pentru a câştiga funcţiuni de locuire suplimentare, toate casele pot fi mansardate (nu supraetajate), cu costuri minime. Anumite anexe pot fi deasemenea adaptate locuirii prin procedee extrem de economice şi rapide. În scopul obţinerii unor funcţiuni diverse din sfera economică sau comercială (magazine, ateliere, birouri etc.), ele pot fi distribuite optim în clădirile de pe conturul curţii, în funcţie de amplasament şi relaţia cu strada. Instalaţiile este corect să fie concentrate în zonele de articulaţie a clădirilor. În anumite cazuri, sunt acceptabile şi supraetajări sau reedificări pe înălţime mai mare a unor construcţii, dar realizate astfel încât profilul străzii şi armonia gospodăriei să nu sufere modificări severe. Prin această exigenţă se realizează, în mod sigur, şi importante economii. Turismul (agroturismul) are în gospodăriile tradiţionale din zona studiată cel mai bun aliat. În primul rând, acest gen de turism (în fond orice fel de turism alternativ) este atras de mediul respectiv (prin calităţile naturale, economie specifică, tradiţie, obiceiuri etc.), care constituie principalul obiectiv al activităţii respective. În al doilea rând, gospodăria tradiţională este cea mai firească modalitate de cazare, sistem prin care turistul are şanse să fie integrat contextului local, se poate bucura şi poate aprecia calităţile acestui mediu. În cele mai multe dintre cazuri, turistul devine “dependent” de locul respectiv şi revine, frecvent cu prieteni sau rude. În fond, zona studiată este printre rarele spaţii europene în care rezistă, cu o pondere (încă) deosebită tipul tradiţional de organizare a locuirii şi a activităţilor tradiţionale, nedeformate de modernitate şi nealterate de economia modernă sau de un turism agresiv. Se întâlnesc încă soiuri tradiţionale de legume şi fructe, cu gust divers şi miros proaspăt, animale şi păsări sănătoase, hrănite natural, căruţe, mori de apă funcţionale, case de lemn şi piatră, murături, compoturi, siropuri şi alte sisteme vechi de sute de ani de conservare a hranei. Toate acestea este important, obligatoriu, chiar, să fie menţinute, nu numai pentru străini, ci, cu atât mai mult, pentru localnici. Bine gândite şi ponderate, relaţiile de tip simbiotic pot împăca cei doi poli (turismul şi mediul local), dependenţi unul de celălalt dar, paradoxal, deseori erodându-se reciproc. Viitorul ? S-a discutat aici modul în care este corect să se intervină în mediul construit tradiţional, indiferent de tipul de conversie-reconversie adoptat. Este necesar să se schiţeze un scenariu al vieţii rurale viitoare româneşti? Va continua să existe, sau va dispărea sub diverse presiuni, ca în multe alte spaţii? XXXVI


PROPUNERI DE INTERVENŢIE RESPECTÂND ORGANIZAREA TRADIŢIONALĂ a,b,c,d,e,f- reconversii ºi amenajãri de gospodãrii din zona de ºes: 1cazare, 2- comerþ- servicii, 3- dotãri sanitare, ———mansardare g,h,j,k,l- reconversii ºi amenajãri de gospodãrii ºi ocoale din zonele colinarã ºi de munte: 1- cazare, 2comerþ- servicii, 3- dotãri sanitare, ———mansardare

XXXVII


Ar fi o evidentă lipsă de modestie să încerc să răspund la întrebări la care studii serioase şi scenarii SF se străduiesc să le dea de mai bine de un secol. Cred, însă, că recuperarea trăsăturilor fundamentale ale acestor moduri tradiţionale de ocupare a unui loc şi de conformare a unui mediu construit, poate da şansă rezistenţei la efectele nocive ale globalizării, poate oferi o perspectivă inedită asupra unor aspecte economice şi sociale care acum par definitiv programate într-o manieră unică. Mă gândesc doar la consecinţele pe care încep să le aibe excesiva industrializare a producţiei agricole (generând noi game de produse, de foarte proastă calitate şi incontrolabile ca efect pe termen mediu şi lung) şi deplasarea populaţiei către mediul urban (generând aglomerări uriaşe şi informe, probleme sociale şi economice insurmontabile). Mă gândesc apoi la perturbările structurale provocate artificial regnului vegetal şi animal cu implicaţii din ce în ce mai vizibile asupra sănătăţii consumatorilor umani. Să le numim doar cele mai răsunătoare: « boala vacii nebune », « gripa aviară », « pesta porcină », recenta « infectare cu dioxină a porcilor din marile crescătorii irlandeze», la care se adaugă, în mediul uman : obezitatea, diversele boli metabolice, sau câte altele încă neştiute. Mă gândesc, apoi, la problema rezidurilor progresiv mai multe şi mai greu reciclabile, problema poluării, a degradării solului şi subsolului, apoi aglomerarea excesivă a oraşelor (nu doar a marilor metropole), la depopularea unor importante spaţii. La scara României, acest lanţ de consecinţe este doar la început. Şansa ei este, paradoxal, subdezvoltarea, care ar permite (dacă lucrurile s-ar desfăşura normal) să se înveţe din greşelile mai vechi ale mediilor europene dezvoltate. O altă şansă este chiar acest mediu rural încă activ, producând firesc şi ieftin alimente « bio ». Sunt, aşadar, suficiente motive pentru a fi imaginată o altă cale a progresului, cel puţin a celui agricol. Şi sunt motive de a considera aşezările despre care se vorbeşte aici, ca sedii ideale ale acestui tip de economie, fără să se producă o ruptură structurală faţă de realităţile contemporane. La urma urmelor, tradiţia demonstrează că se poate trăi divers şi că progresul poate fi atins în imens de multe moduri. Or, una dintre materializările acestui concept este tocmai mediul rural studiat aici.

XXXVIII


EXEMPLE ROMÂNEŞTI POZITIVE RECENTE

Ghiduri, proiecte/studii şi construcţii

Este important ca remarcile noastre să se sprijine şi pe elementele contextuale pozitive, care ne pot da speranţă. Exemplele care merită să fie oferite aici sunt de trei tipuri. În primul rând, sunt de remarcat câteva ghiduri de construire corectă şi în spiritul tradiţiei, în oraşe şi în mediul rural, între care, cel mai recent se referă la zona satului Gârda de Sus, din Apuseni15. În al doilea rând, merită să fie prezentate o serie de concursuri, studii, schiţe şi proiecte de clădiri destinate mediului rural în care tradiţia este fructificată printr-un complex de factori16. În fine, extrem de importante sunt materializările unor reabilitări de gospodării săteşti din sud-vestul României şi edificări de noi case rurale. Sper ca primele să reprezinte îndrumare ale viitoarelor edificări, iar restul să devină modele pentru viitorii beneficiari sau investitori, sensibili la frumuseţea simplă şi la logica constructivă tradiţională.

1.

15. Ghid de construire pentru păstrarea specificului local- Studiu de caz Platoul Gheţari, comuna Gîrda de Sus, Alba Iulia, 2008, bazat pe raportul sociologic semnat de soc. Monica Iancău şi soc. Aida Dobra şi la care au contribuţii arhitecţi, urbanişti, sociologi, studenţi ai Facultăţii de Arhitectură din Cluj-Napoca etc. 16. Mă refer la o alternativă locală a programului de reconstrucţii post-calamitate (în speţă inundaţiile din Banat din primăvara lui 2005) care a făcut obiectul unui concurs organizat în 2005 la Timişoara, precedat de concursul din 2004 « Un proiect contemporan românesc » organizat de revista « de Arhitectură » (şi publicat în numărul 13) în scopul investigării posibilităţii de definire a unui obiect sau spaţiu «care să-şi tragă expresia din arta şi arhitectura tradiţională românească », la proiectele publicate de T.O.Gheorghiu şi M. Muţiu, în L’Acier dans la construction moderne, ed. A. Cutina şi A. Lachal, ed. Politehnica, Timişoara, 2008 şi la câteva încercări recente de integrare a unor tipologii tradiţionale de case din Delta Dunării sau zona Buzăului în proiectarea curentă, publicate în « Igloo » nr. 84-85, dec. 2008, ian. 2009. XXXIX


2.

3.

XL

4.


1 - Moara de apă la Eftimie Murgu-Rudaria 2 - casă simplă în Banatul de Câmpie (proiect T.O.Gheorghiu pentru programul de reconstrucţii post-inundaţie 2005) 3 - casă în formă de “L” în Banatul de Câmpie (proiect T.O.Gheorghiu pentru programul de reconstrucţii post-inundaţie 2005) 4 - proiect arh. Mihai Muţiu pentru locuinţa proprie 5 - Aradul Nou, 6 - Budeşti, 7 - Bistra, 8 - Belinţ, 9 - Marga

7.

5.

8.

6.

9.

XLI

6.

9.


XLII

1.

2.

3.

4.

5.

6.


1-2 - Cladova, casa Agocs; 3-4-5-6 - Cladova casa Birău-Gheorghiu, etapele reabilitării 7 - Cornereva, 8 - Coştei 9 - Marga, 10 - pensiunea Tudosi din Miniş

7.

8. XLIII


Concluzia parţială (la nivelul acestui tip de studiu) este că speranţa către normalitate trebuie să vină tocmai dinspre această locuire tradiţională, neglijată şi deseori dispreţuită. S-a dovedit că este fiabilă şi suplă, că poate suporta toate tipurile de intervenţie, cu excepţia celor ilogice, nemotivate şi excesive. Pe de altă parte, această locuire poate fi şansa dezvoltării viitoare, în special a zonelor defavorizate, numeroase în aria geografică respectivă. Parafrazând, sunt tentat să cred că secolul XXI va respecta tradiţia sau nu va fi…

9. 10.

XLIV

Locuirea traditionala rurala din zona Banat-Crisana  

Rod al unui studiu aprofundat asupra realitatii rurale din spatiul romanesc, in speta din sud-vestul Romaniei, volumul reflecta prin structu...

Advertisement