Page 1


Cuprins I. Editorial...............................................................3 II. Cine a fost Ion Luca? 1. “Ion Luca“ -De la gimnaziul de băieţi la liceul teoretic de azi................................................6

III. Amprenta trecutului...paşi spre viitor

1.Concursuri memoriale la “Ion Luca“.............................................................12 2.Copilăria în oglindă................................................14

IV. Premii pentru “Ion Luca“

1. Olimpiadele şcolare, o tradiţie a elevilor Liceului Teoretic ”Ion Luca”...................................................16 VI. Pauza artistică 2. Ne mândrim cu ai noştri campioni!.......................18 1.Balul bobocilor..............................................62 V. Un altfel de timp liber 2.Serbările şcolare............................................67 1.Ansamblul folcloric VII. Frânturi de gânduri “Plaiurile Dornelor“...................................................22 1.A plânge........................................................70 2.Consiliul şcolar al elevilor......................................23 2.Am încheiat o copilărie.................................71 3.Dezbateri la “Ion Luca“..........................................26 3.Amnezie........................................................73 4.Diversitate religioasă 4.Ce este copilăria............................................76 în Zona Dornelor........................................................27 5.Copilăria noastră este diferită.......................78 5.Proiect Comenius-Europa se aruncă în apă............31 6.Copilărie, vis frumos.....................................80 6.Greetings from Finland...........................................35 7.De-ar fi..........................................................83 7.Fotografia, de la pasiune la 8.Dulce dar finit...............................................84 transmiterea pasiunii..................................................37 9.Inspiraţie........................................................87 8.Istambul...................................................................40 9.La mare cu “Ion Luca”...........................................42 VIII. Recenzii 10.Lecturiada elevilor................................................44 1.Ale mele cărţi................................................92 11.Ora Pământului.....................................................46 2.Ceasurile........................................................93 12.Şcoala Altfel..........................................................47 3.Elevii recomandă..........................................94 13.Spania....................................................................49 4.Eu, cititorul...................................................96 5.Hoţul de cărţi.................................................97 14.Proiect Comenius- Toleranţă şi diversitate religioasă....................................................................50 6.Originea Universului.....................................98 15. VDT.....................................................................59 7.Visul lui Einstein...........................................99

IX. Nostalgii...cu hohote de râs

1. Manchester.................................................102 2. Nostalgii...cu hohote de râs........................103


Editorial

O idee asupra prezentului.. -Editorial Adesea suntem prea grăbiţi pentru a observa frumuseţile care ne înconjoară, prea stresaţi pentru a ne bucura de cei de lângă noi, prea obosiţi pentru a ne bucura de lucrurile care ne fac să ne simţim bine. Societatea ne impune să avem un stil de viaţă alert. Adesea trecem cu vederea lucrurile mărunte care ne-ar putea face viaţa mai frumoasă şi totuşi ne întrebăm de ce suntem atât de trişti. Dar v-aţi întrebat vreodată ce s-ar întampla dacă ne-am opri, am deschide ochii şi am privi lung în jur? Dacă pentru o zi am renunţa la telefonul mobil în favoarea conversaţiei “faţă-n faţă? Dacă am ieşi toţi din faţa computerului şi am socializa aşa cum o făceau bunicii noştri? Multă lume se plânge de faptul că nu deţine cele mai noi smartphone-uri din anumite motive, cel mai comun fiind lipsa de bani. Am întâlnit adolescenţi care au telefoane cu un ecran la fel de mare precum mâna unui adult; şi de ce? Pentru a avea cele mai noi jocuri, dar apoi se plictisesc, le şterg, descarcă alte jocuri, iar ciclul se reia, îsă viaţa nu se opreşte. Timpul nu aşteaptă, el aleargă ca vântul. Am ajuns dependenţi; cu timpul se pierde o parte din gramatica limbii române, în favoarea prescurtărilor, aşa cum fac mulţi în ziua de azi. Poate că dacă vom preţui cu adevărat anumite lucruri vom avea ocazia să ne redescoperim. Adesea criticăm un om doar pentru că nu conduce o maşină scumpă sau nu vorbeşte la un telefon de ultimă generaţie. Ar trebui să ne gândim la adevaratele valori, să nu ne considerăm superiori faţă de ceilalţi sau să-i denigrăm. Să nu uităm niciodată că cele mai preţioase lucruri pe care le putem dobândi în viaţă sunt gratis. Întotdeauna ne va fi mai de ajutor un prieten căruia putem să ne confesăm şi de la care putem primi un sfat sincer decât unul cu care mergem la shopping sau în excursii exotice. Întotdeauna va fi mai “scumpă” familia decât un loc de muncă bine platit. Să nu uităm de citit căci o carte ne va fi mult mai folositoare decât un joc online. Nimic nu e mai important ca lectura acum. Dacă nu citeşti la timp înţelegi prea târziu. Cu cât vom citi mai mult cu atât vom afla mai multe, ni se vor deschide noi porţi. Aşa ne putem crea un drum corect în viaţă. Cărţile, cele mai bune prietene din zilele când părinţii ne prezentau o lume de vis, seara, înainte de culcare... Acum, au devenit o pasiune pentru cei care au avut interesul de a o cultiva, sau o nevoie, pentru proiecte sau lecturi suplimentare.

Fotografie realizată de Muşei Ştefan Clasaa a XII-a B

3


Editorial

Fotografie realizată de Muşei Ştefan Clasaa a XII-a B „Din cărţi culegi înţelepciune.(Ion Creangă).” Din păcate, cărţile rămân pe rafturile bibliotecilor sau ale librăriilor, în pofida tehnologiei, un lucru care a acaparat timpul, şi mai ales mintea adolescenţilor, şi de care am ajus dependenţi. Orice carte citită se va aşeza sub noi şi ne va ridica deasupra celorlalţi. Nu banii ne reprezintă. Banii sunt doar un mijloc, nu şi un scop. Scopul nostru trebuie să fie cunoaşterea. Istoria este scrisă de cei ce construiesc nu de cei ce cheltuiesc. Realizat de Marciuc Andreea Clasa a XI-a F

Fotografie realizată de Muşei Ştefan Clasaa a XII-a B

4


Ion Luca

“ION LUCA” -De la gimnaziul de băieţi la liceul teoretic de astăzi Ca formă a conştiinţei sociale, ştiinţa dobâdită prin învăţătură cuprinde ideile şi teoriile, precum sentimentele şi deprinderile oamenilor, referitoare la relaţiile dintre ei care au constituit de-a lungul timpurilor domeniul teoretic şi practic, prin intermediul căreia, s-a asigurat transmiterea unui nivel superior de cunoştinţe, în cazul nostru de –cultură generală-, absolut necesare, ce trebuiau temeinic însuşite şi aplicate de cei care le receptau – de către elevi, pentru ca aceştia să poată face faţă cerinţelor impuse de exigenţele dezvoltării societăţii la un moment dat, comparativ cu nivelul cunoştinţelor la care au ajuns alte popoare. În perioada interbelică şi de guvernare liberală, la care a ajuns ţara, când portofoliul ministerial al învăţământului era deţinut de omul de cultură Dr. C. Angelescu şi când primar al oraşului era liberalul – Petre Forfota – un împătimit animator al sufletului românesc, în anul 1921, s-a pus pentru prima dată problema înfiinţării în oraşul de pe malurile Dornei, a unei instituţii de învăţământ secundar “gimnazial”. Iniţiativa aceasta a aparţinut marilor patrioţi: Petre Forfota şi prof. Vasile Litiu, care au întreprins didligenţele necesare şi au obţinut aprobarea ministerului de resort, pentru înfiinţarea începând cu 1 septembrie 1921 a unui gimnaziu pentru băieţi, prin care să fie şcolarizaţi în prima etapă, prin învăţământul secundar, copiii gospodarilor de pe văile Dornelor. Gimnaziul de băieţi , Vatra Dornei, 1 septembrie 1921- 1 septembrie1924. Temeiul legal al înfiinţării “Gimnaziul de Băieţi” din Dorna a fost stabilit prin Ordinul Ministerului Învăţământului, semnat de către ministrul Dr. Constantin Angelescu, iar data la care acesta şi-a început activitatea funcţională, a fost 1 septembrie 1921.

6

Liceul “internat” Vatra Dornei , 19241930. Acumulându-se experienţa în procesul educational, Prefectura Judeţului Câmpulung Inspectoratul Şcolar şi acelaşi primar Petre Forfota în cursul anului 1924, au iniţiat demersuri stăruitoare pe lângă Ministerul Educaţiei, pentru ca Şcoala Secundară din Vatra Dornei, să devină liceu, cu opt clase de studii, pentru ca elevii care urmau aici gimnaziul să nu fie nevoiţi să-şi continue studiile în alte centre educaţionale din Bucovina sau Transilvania. În vara acelui an, demersurile administraţiei au fost încununate de success, deoarece se primise Ordinul Ministerial prin care a fost aprobată înfiinţarea în oraşul staţiune a unui Liceu Teoretic cu durata de opt ani care a primit denumirea de “Liceu Internat ” după modelul unei şcoli de prestigiu care funcţiona în Iaşul cultural al acelori vremuri. Partea materială şi organizatorică a fost rezolvată de către Consiliul local al Oraşului printr-o convenţie încheiată cu înaltele foruri bisericeşti ale Episcopiei Rădăuţilor şi Sucevei, prin Fondul Religonar al Bucovinei, care a încuviinţat să se cedeze Oţelul II (actualul Complex al Sindicatelor) în schimbul unei chirii modice pentru ca acel locaş de învăţământ şi cultură să poată funcţiona în condiţiile cerute de normele educaţionale ale acelei perioade. Liceul a fost desfiinţat cu prilejul aplicării primei curbe de sacrificiu provocată de criza economică de supraproducţia dintre 1929-1933.


Ion Luca Gimnaziul teoretic Vatra Dornei, 1934-1937. Dacă în prima acțiune întocmită pentru întemeierea gimaziului și apoi a liceului dornean din deceniul 1920-1930, au fost antrenați puțini oameni care au înțeles și susținut acest demers și poate tot atâția au fost aceia care din motive obscure nu le convenea existența în oraș a unui liceu în care să fie școlarizați cu preponderentă copiii gospodarilor români ce reprezentau o majoritate absolută în structură elevilor și posibil nu convenea nici nivelul la care ajunsese țăranul dornean, de a avea la el acasă o școală secundară în care să-ți instruiască copiii, fără cheltuieli mari. În acțiunile care au urmat, acest demers s-a simțit în mod deosebit, din partea tuturor, pentru reînființarea gimnaziului. Pe la jumătatea deceniului al patrulea, când la conducerea primăriei a fost reales ca primar Petre Forfotă, care s-a bucurat de autoritatea sporită și prin alegerea sa ca senator în Camera Superioară a Parlamentului României din partea județului Câmpulung Moldovenesc , acesta a repus în discuție portirea demersurilor pentru aprobarea reînființării în Vatra Dornei a „Gimnaziului de baieti” pe care a obținut-o în vară anului 1934. Existând aceleași probleme privind spațiul necesar desfășurării procesului de învățământ, cu acordul consilierilor locali, s-a aprobat suportarea din bugetul local, a contravalorii chiriei ce trebuia plătită proprietarului pentru spații și sălile de clasă necesare.Negociind cu mai mulți proprietari această problemă, cea mai avantajoasă ofertă s-a dovedit cea a proprietarului casei „Raizberg” din stradă Regele Ferdinand I, numărul 43, în imobilul căruia au fost ocupate două încăperi situate la stradă.

7

Mobilarea cu bănci și celelalte ustensile școlare necesare desfășurării învățământului s-a făcut cu sprijinul lui Vasile Huțan, directorul școlii primare, care se afla în pragul pensionării. La deschiderea cursurilor gimnaziale pentru al doilea an, din septembrie 1936, s-a considerat că numărul încăperilor ocupate drept clase pentru învățământ, nu mai corespondeau din punct de vedere al capacității, situație în care Primăria a fost nevoită să cedeze o parte din spațiul ei de la parter( unde se află în prezent Muzeul Etnografic). Începând de la 15 septembrie 1936, activitatea gimnaziului s-a desfășurat în incinta Primăriei, dar numai până la sfârșitul anului școlar 1937/1938, când din aceleași motive de ordin financiar, lipsa de saptiu necesar pentru școlarizare și internat, precum și degringolada produsă în viață econimica și socială a țării, activitatea gimnaziului a sucombat pentru a doua oară, redevenind de actualitate după terminarea celui de Al Doilea Război Mondial.Puținii profesori care au mai rămas erau plătiți de către Inspectoratul Școlar, din fondurile „Strajii Țării”, a Frontului Renașterii Naționale și în cele din urmă a Partidului Națiunii.


Ion Luca Şcoala medie tehnică de comerţ-cooperaţie şi administraţie publică. Noii guvernanți așezați în fotolii după așa numită victorie obținută în sufragiile electorale organizate la 19 noiembrie 1946, și-au propus ca primă sarcină să reformeze învățământul.Reforma învățământului pentru comuniștii aflați la putere, însemna în primul rând îndepărtarea ”aparatului burghez” din liceele de tradiție, prin această înțelegându-se profesorii buni care într-un fel sau altul aveau ceva de plătit, fie ca foști membrii sau simtatizant ai mișcării legionare sau care avea o pregătire teologică. Sub aceste auspicii au fost puse bazele implementării la Vatra Dornei a primului hibrid educațional socialist ce a luat ființă la 1 septembrie 1947 și își propunea să decongestioneze liceele de bază. În același timp, obiectivul propus, era și acela de a reduce din liceele de bază partea gimnazială, precum și de a școlariza elevii din localitatie limitrofe orașului.Aici urmau să fie parcurse primele patru clase gimnaziale, ceea ce ar însemna în condițiile actuale clasele 5-8. Sediul unității școlare a fost fixat de primarul de atunci: Gheorghe Pușcaș, în clădirea vilei „Ani Bărbat ”. În urma directivelor date de Gh. Vasilichi, ministrul învățământului din acea vreme, în orașul balnear a luat ființă la 1 septembrie 1948 „Scoala Tehnică de Administrație Economica” al cărei scop principal a fost acela de a pregăti cadre medii necesare economiei socialiste în formare pentru finanțele publice ale noii administrații economice.

Cu alte cuvinte, gimnaziul unic comercial, înființat cu un an în urmă, s-a transformat în școală medie tehnică, care a funcționat pentru început în două clase: anul I și anul II. În anul II au fost cuprinși elevi care promovaseră anul I al gimnaziului sau elevi care urmaseră anterior școli secundare la Câmpulung, Suceava, Rădăuți sau Cernăuți iar în anul I copii dornici de învățătura din Vatra Dornei sau din comunele apropiate acestuia.

8


Ion Luca

Liceul Teoretic “Ion Luca” Învăţământul mediu, la nivelul oraşului Vatra Dornei în perioada de după al doilea război mondial, a cunoscut o perioadă de renaştere, consolidare, perfecţionare, de trnsformări şi modernizare, în funcţie de etapele evolutive parcurse după reforma concepută şi demarată în învăţământ, începând cu 2 august 1948. Vechiul sistem al învăţământului românesc care se consolidase între cele două războaie şi captase o puternică amprentă a modelului francez, dar care a fost total schilodit şi marcat ulterior de modelul sovietic al “realismului socialist” şi de pedagogia lui Macarenko, nu a avut scopul de a încetini şi nici de a estompa procesul instrucţiei şcolare şi al cunoaşterii, ci doar de a-i schimba direcţia de mers, sensurile şi de a-l ideologiza. Lipsa de experienţă a noilor conducători şi desele modificări în structurile şcolare efectuate din mers, au creat nesinguranţa cadrelor, iar pe termen scurt, au adus chiar şi unele prejudicii procesului educaţional, dar care au răspuns momentului. Pe termen lung însă, perfecţionarea, modernizarea, unificarea programelor şi manualelor şi finanţarea aproape de necesar al sistemului, au condus mai târziu la realizarea unui învăţământ performant, care s-a materializat prin numărul mare de absolvenţi, al unui număr mare de bacalaureaţi care s-au îndreptat spre învăţământul superior; universitar, tehnic, economic şi de alte specialităţi. Începând cu anul de învăţământ 1963/1964 structura învăţământului naţional a fost împărţită în: elemantar, I-VIII şi liceal, IX-XII. Începând cu anul de învăţământ 1977-1978, această unitate şcolară a primit denumirea de Grup Şcolar Minier, având 12 clase, iar procesul de învăţământ s-a desfăşurat sub o conducere unică.

9


Ion Luca

Desele schimbări care au intervenit atât în structura cât şi în programa şcolară, dar mai ales în profilul profesional al cadrelor au determinat conducerea unităţii să întreprindă demersuri la forurile şcolare superioare pentru ca unitatea să primească o denumire personalizată şi să îi fie definit, printr-o stabilitate statutul. Astfel începând cu primul an şcolar al mileniului III, la 1 septembrie 2001, acestuia i s-a atribuit denumirea de Liceul Teoretic „Ion Luca”, ca o recunoaştere a meritelor dramaturgului român Ion Luca care timp de mai mulţi ani a trăit şi a muncit în Vatra Dornei.

Articol realizat de Szekely Monica Clasa a XI-a A

Fotografii preluate din Arhiva Liceului Teoretic “Ion Luca“ Vatra Dornei

10


Amprenta trecutului

Concursuri memoriale la “Ion Luca” Ștefan Dîrțu Ștefan Dîrțu a fost unul dintre cei mai importanți profesori de matematică de la Liceul Teoretic “Ion Luca”. În memoria sa ,an de an se organizează la liceul nostru concursul de matematică și de informatică ce îi poartă numele. În cadrul acestuia,participă elevi din mai multe județe și diferite clase IV-XII. În luna decembrie ,anul 2013 ,a avut loc concursul interjudețean de matematică și informatică “Memorial Ștefan Dîrțu” ,ediția a XV-a ,unde au participat aproximativ 200 de elevi,reușind să obțină diferite premii. Printre acești elevi,ca și în anii precedenți,se numără și cei ai liceului nostru,care au excelat prin rezultate foarte bune. Acest concurs oferă șansa elevilor de a se întâlni cu oameni inteligenți ,cu care reușesc să se compare,uneori clasându-se pe aceeași poziție cu ei.Datorită participanților din cadrul Liceului “Ion Luca”,dar și a intelectualității lor,reușim an de an să menținem prestigiul.

Festivalul de proză scurtă “În memoriam Elena Șimon”

Cea de-a IV-a ediție ,Festivalul de proză scurtă,inițiat și desfășurat de Primăria Vatra-Dornei,prin Casa de Cultură “Platon Pardău”.este deschisă elevilor de gimnaziu și liceu și are ca scop promovarea unor tineri creatori talentați.Anul acesta,participanții au fost invitați să trateze o temă frumoasă și extrem de generoasă:copilăria.. Drept urmare, nivelul lucrărilor concurenţilor a fost unul destul de ridicat, remarcându-se mai ales elevii de la gimnaziu, prin ingeniozitatea titlurilor şi a modului în care au fost tratate. Festivitatea a debutat cu un reuşit mini-recital de colinde susţinut de eleva Loredana Costea, de la Liceul Teoretic „Ion Luca”. Moderatoarea festivităţii de premiere, Violeta Codorean, directoarea Casei de Cultură „Platon Pardău”, prof. Jenica Romanică, dir. adj al Liceului Teoretic „Ion Luca” şi directorul liceului, prof. Paul Bereholschi au evocat personalitatea distinsei profesoare care a fost Elena Şimon, ,,o doamnă Trandafir model” şi au felicitat pe toţi participanţii la festival. Violeta Codorean a dat citire unui mesaj de mulţumire din partea fiicei profesoarei Şimon, Ariana. Membrii juriului, scriitorul Gheorghe Patza, vicepreşedinte al A.S.T.D. şi membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni, Paraschiva Abutnăriţei, secretar al A.S.A.T.D. şi membru al S.S.B. şi prof. Jenica Romanică au apreciat lucrările trimise la concurs şi au făcut necesare observaţii, menite să îi sprijine pe concurenţi în viitoare confruntări de acest gen. S-a remarcat, şi cu acest prilej, că există copii şi tineri preocupaţi de lectură, de folosirea timpului într-un mod benefic pentru propria formare, capabili să emită idei interesante, să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri la acestea, de asemenea, profesori care acordă timp pentru preocupările elevilor şi îi îndrumă în dezvoltarea aptitudinilor acestora.

12


Amprenta trecutului Finaliştii acestei ediţii sunt la gimnaziu: Roxana Cozan, Şcoala Gimnazială Nr. 4, locul I, Ilie Paicu, Şcoala Gimnazială Nr. 1, locul II şi de la aceeaşi şcoală Mara Apălămăriţei, locul III. Trei menţiuni au luat elevii Maria Alexandra Cârcee, Şcoala Gimnazială Nr. 1, Loredana Andreea Busuioc şi Tudor Marinca, Şcoala Gimnazială Nr. 2. Premiul special oferit de ASATD a fost atribuit elevului Ştefan Mihai Drăgan de la Şcoala Gimnazială Nr. 4, iar Minerva Ştefana Uţa, de la Şcoala Gimnazială Nr. 2, a primit premiul special atribuit de familia Şimon. Profesorii îndrumători ai acestor elevi sunt: Alina Leonte Dupu, Gruia Ungurian, Liliana Ţăran şi Ioana Iuga.

La liceu, premianţii sunt: Oana Corina Ungureanu, locul I, Ana Wilczinski, locul II şi Claudiu Şerban Lostun, locul III. Menţiuni au o obţinut elevii Eduard Ţăran, Ana Maria Fârdea Huster şi Claudia Câşmaru. Premiul special oferit de Asociaţia Culturală „Pro Basarabia şi Bucovina”, filiala „Arboroasa” Vatra Dornei, a fost atribuit elevei Sandra Candrea. Profesorii îndrumători ai acestor elevi sunt: Jenica Romanică, Gabriela Heidel şi Stela Iacob. Prezent la manifestare, primarul municipiului Vatra Dornei, Ilie Boncheş, i-a felicitat pe tinerii creatori, a apreciat că a fost o competiţie reuşită şi a invitat asistenţa la bogatele manifestări ce vor avea loc pe tot parcursul lunii decembrie.

Articol realizat de Șutac Cosmina Clasa a XI-a A

Fotografii preluate din Arhiva Liceului Teoretic”Ion Luca” Vatra Dornei şi din cadrul concursului “În memoriam Elena Șimon”

13


Amprenta trecutului

Copiăria în oglindă

Mă aflu în Sala oglinzilor…e o tăcere apăsătoare ce mă face să cred că mă aflu într-o încăpere de meditaţie. Deşi am împlinit de curând 20 de ani, sunt un copil cu suflet zburdalnic şi trăiesc ca un copil ce abia descoperă lumea. Îmi place să mă joc, să fiu înconjurată de copii. Privesc în jur, dar nu e nimeni…doar eu şi gândurile mele. Mă apropii de oglinda cea mai mare şi mă privesc atent. Revin în anii copilăriei, în care credeam că viaţa e o joacă, că orice dorinţă poate deveni realitate dacă o doreşti din tot sufletul. Credeam că voi fi copil pentru totdeauna, însă mai târziu am realizat că suntem copii o dată în viaţă şi trebuie să trăiesc fiecare clipă ca fiind ultima. Timpul tace şi trece, nu iartă pe nimeni. În oglindă îmi privesc chipul de copil gingaş, pur, inocent şi sufletul îmi tresare de bucurie. Am stăruit să pricep ce se ascunde în spatele imaginii reflectate în oglindă. Mi s-a înfăţişat copilăria, floarea de colţ ce aşteaptă să fie descoperită, atinsă, protejată. O putem reînvia în sufletul nostru retrăind amintirile şi readucând în prezentul nostru efemer bucuriile trăite.

Fotografie realizată de Dumitraş Adelina Clasa a IX-a A Acum mă aflu în camera mea şi îmi transpun gândurile în jurnalul cu multe pagini ce descriu întâmplările din viaţa mea. Imaginea din oglindă mi-a rămas în gând, iar acum mă întreb dacă peste ceva timp voi vedea aceeaşi imagine. Ce poate fi mai frumos? Copilăria este o lume de vis, un basm în care copilul este eroul ce dobândeşte puteri miraculoase, el schimbă lumea presărând în sufletul oamenilor bunătatea şi blândeţea. Copilăria este labirintul nesfârşit al timpului din care nu doreşti să evadezi. Camera oglinzilor este labirintul din care nu doream să evadez. Am simţit că acolo sunt copil şi îmi pot reaminti minunatele clipe ale copilăriei. „Copilăria este ca o oglindă care reflectează în viaţa de mai târziu primele imagini.”(Samuel Smiles). Realizat de Ema Crăciun Clasa a X-a E

14


Premii

Olimpiadele şcolare, o tradiţie a elevilor Liceului Teoretic ”Ion Luca”

Participarea la orice olimpiadă presupune un efort mare depus atât de către un elev, cât și de profesorul îndrumător, iar de astfel de oameni liceul nostru nu duce lipsă. În domeniul informaticii, prin munca continuă a doamnei profesoare Şestac Suzana, tradiţia participării la Olimpiada Judeţeană şi la etapa Naţională rămâne neîntreruptă. Aşa cum ne-a obişnuit, şi în acest an avem doi reprezentanţi la Olimpiada Naţională ,organizată anul acesta la Piteşti, pe Barcău Emanuel , elev al clasei a X-a A şi respectiv Bejenariu Ionuţ, elev al clasei a IX-a A. În acest an, participarea unui elev de clasa a IX-a la etapa naţională, reprezintă o premieră în liceul nostru. Asemenea fiecărei vacanţe de până acum, şi în acest an, dar şi în vacanţa mare elevii au fost susţinuţi şi asistaţi necontenit într-un ritm de muncă neîntrerupt de doamna profesoară Şestac Suzana, care de un deceniu încoace îşi sacrifică vacanţele din pasiune pentru materia ce o predă. Munca ei nu a fost niciodată lipsită de roade şi de aceea sperăm că nu se va opri aici şi îi adresăm mulţumirile şi felicitările cuvenite.

16


Premii Participarea la orice olimpiadă presupune un efort mare depus atât de către un elev, cât și de profesorul îndrumător. Anul acesta a fost prima dată când am participat la olimpiada de biologie și la început, recunosc, am fost speriată de masa mare de informații pe care trebuia să o acumulez într-un interval de timp relativ scurt. Am lucrat mult, am învățat să învăț, practic, deoarece eu singură am depus toată munca de a consulta trei-patru manuale, de a selecta informați, de a le corela între ele și de a le folosi ulterior la rezolvarea testelor. Chiar daca doamna profesoară mi-a stat mereu la dispoziție pentru a-mi da explicații la orice întrebare și a mă îndruma, cel mai mult am muncit singură, acasă. Eforturile mi-au fost răsplătite: am obținut mențiune la etapa județeană, precum și experiență și cunoștințe noi ce îmi vor fi necesare pe viitor, profesiei pe care vreau să o urmez. Am participat la olimpiada de limbă franceză încă din clasa a șaptea, fiind o limbă față de care am prins drag încă de când am început primele lecții, în școala generală. Anul acesta, structura după care s-a desfășurat etapa județeană a olimpiadei a fost schimbată, la clasele a XI-a și a XII-a introducându-se, pe lângă proba scrisă, și cea orală. A fost o experiență nouă pentru mine, nu mă mai aflasem niciodată în fața unei comisii de evaluare și a trebuit sa renunț și la emoții și la fobia vorbitului în public pentru a mă descurca.

Fotografii preluate din Arhiva personală a elevilor Liceului Teoretic “Ion Luca“ şi din Arhiva Liceului Teoretic “Ion Luca“ Vatra Dornei

17

Articol realizt de Ştambert Diana şi Szekely Monica Clasa a XI-a A


Premii

Ne mândrim cu ai noştri campioni! De-a lungul existenţei acestui liceu, rezultatele sportive nu au lipsit. În fiecare generaţie există elevi care se remarcă în anumite domenii, ba chiar în concursurile sportive. Astfel în generaţia acutuală s-a remarcat dubloul Atodiresei Cosmin- Muşei Ştefan, primul fiind absolvent al liceului din promoţia 2009-2013, iar cel de.al doilea fiind în anul terminal la Liceul Teoretic “Ion Luca“.

Dubloul Atodiresei Cosmin –Mușei Ștefan în 4 ani de juniorat au obținut : -11 titluri de campioni naționali,5 vice-campioni,3 locuri 3 în proba de dublu și proba pe echipe concurând pentru cluburile C.S.S Vatra –Dorne își C.S.U, Pitești.

18


Premii La nivel internațional cele mai importante rezultate au fost urmatoarele: - Locul 4 Cupa Mondială dublu (Konigssee,Germania); - Locul 6 Cupa Mondială dublu(Altenberg,Germania) ; - Locul 8 Cupa Mondială dublu(Innsbruck ,Austria) ; - Locul 5 Cupa Mondilă laechipe (Konigssee,Germania); - Locul 6 Concurs Internațional (Igls, Austria); - Locul 11 Cupa Mondială (Altemberg Germania); - Locul 10 Cupa Mondială (Oberhof,Germania);

-Locul 7 Campionatul Mondial dublu (Igls ,Austria) - Locul 10 Campionatul European dublu (Sigulda,Letonia); -Locul 10 Campionatul Mondial dublu (Salt Lake City USA); -Locul 8 Campionatul Mondial echipe (Innsbruck,Austria); -Locul 12 Cupa Mondială dublu(Innsbruck Austria); - Locul 8 Jocurile Olimpice de tineret dublu( Innsbruck Austria); - Locul 10 Jocurile Olimpice de tinerete chipe(Innsbruck Austria).

19


Premii

Fotografie realizată de Muşei Ştefan Clasa a XII-a B După concursul de la Innsbruck Austria am terminat oficial perioada de juniorat,iar din sezonul următor 2014-2015 vom lua startul doar în competițiile de seniori dublu şi echipe unde sperăm să avem rezultate la fel de bune ca cele din perioada junioratului.

Fotografii preluate din Arhiva personală a elevului Muşei Ştefan de la Liceul Teoretic “Ion Luca“ Vatra Dornei

20

Articol realizat de Muşei Ştefan, clasa a XII-a B


Timp Liber

Ansamblul folcloric „Plaiurile Dornelor”

Ansamblul folcloric „Plaiurile Dornelor” de la Clubul Copiilor și Elevilor din Vatra Dornei este format, în proporție de 98% de elevi ai Liceului Teoretic „Ion Luca”. Pe parcursul a celor 35 de ani de activitate, Ansamblul a fost invitat să participe la diferite festivaluri folclorice și manifestări culturale, atât în țară, cât și în străinătate. A reprezentat cu succes România în Franța, Italia, Germania, Polonia, Ucraina, Belgia, Republica Moldova. Fiind destul de cunoscut atât din pricina portului popular, dansurilor specifice, dar și din cauza comportamentului pe care întregul ansamblu îl are într-o deplasare, anul 2014 ne oferă posibilitatea de a trăi noi experiențe, neîntâlnite până acum în cadrul acestui ansamblu. Fotografie realizată de Ungureanu Oana Corina Clasa a XI-a F

La sfârșitul acestui an, mai exact sfârșitul lunii noiembrie și începutul lunii decembrie, ni s-a oferit oportunitatea de a pleca în Statele Unite ale Americii pentru circa două săptămâni. Este vorba despre un festival la care americanii își doresc foarte mult să participăm, întrucât în vara anului 2013, un grup a avut ocazia să ne vadă spectacolul. Această experiență este unică și cu toții o așteptăm. Singura dificultate ar fi faptul că trebuie să avem o viză pentru a putea călători, dar avem încrederea că o vom obține cu ușurință. Orașele în care ne vom petrece cele două săptămâni sunt Stoneham și Merimack, orașe care deja ne-au atras atenția. Sperăm cu toții că totul o să decurgă bine până atunci. Abia așteptăm să vedem America și toate frumusețile ei.

22

Fotografie realizată de Ungureanu Oana Corina Clasa a XI-a F

Articol realizat de Ungureanu Oana Corina Clasa a XI-a F


Timp Liber

~Consiliul Şcolar al Elevilor~ Liceului Teoretic “Ion Luca” Vatra Dornei

VALORILE CŞE: Implicare Onestitate

~Câteva lucruri despre C.Ş.E..~

Nediscriminare Libertate

• DEVIZĂ: Împreună, creștem! Implică-te! Şi vocea ta contează!

Unitate Creativitate Asumare

• MISIUNEA CȘE IMPLICĂ-TE! ȘI VOCEA TA CONTEAZĂ! Facilitarea optimizării dezvoltării personale a tuturor elevilor, în vederea integrării lor afective și socio-profesionale și a formării lor ca tineri activi, deplin conştienţi de propria valoare, implicaţi în viaţa comunităţii şi competitivi pe piaţa muncii sau pe traseul educaţional post-liceal . • VIZIUNEA CȘE : ÎMPREUNĂ, CREȘTEM! Consiliul Școlar al Elevilor – partener puternic, responsabil, recunoscut pentru implicarea activă în procesul îmbunătățirii calității educației formale și non-formale oferite de școală, în acord cu nevoile reale de formare și dezvoltare personală a tuturor elevilor. ~Ce activităţi a desfăşurat C.Ş.E. ?~ 1.ALEGERILE Prima activitate a Consiliului a fost alegerea noului Birou Executiv. Participanții și-au prezentat discursurile în cadrul unei dezbateri la Casa de Cultură la care au fost invitați toți elevii și profesorii din liceu. De asemenea discursurile le-au fost prezentate elevilor și cu ajutorul televizoarelor montate în fiecare clasă. Astfel alegătorii au votat în cunoștință de cauză. Iată câţiva membri ai Biroul Executiv: Președinte: Costea Loredana Vicepreședinți:Roxana Ismană, Teodor Neacşu, Secretar: Irina Pop Avocatul Elevului: Luciana Ioja După alegerile organizate la “Ion Luca”, Loredana Costea a participat la alegerile judeţene, obţinând funcţia de vicepreşedinte.

23


Timp Liber II. “FESTIVALUL ECO” Pe 29 noiembrie, în cadrul Casei de Cultură “Platon Pardău”, s-a desfășurat “Festivalul ECO” organizat de Consiliul Școlar al Elevilor și Comitetul Eco. În cadrul activității au avut loc: expoziția de măști, concursul de mascote și costume (toate acestea au fost confecționate din materiale reciclabile). Juriul concursului a fost format din: • Doamnele profesoare Jenica Romanică și Anechitei Valentina; • Reprezentanți ai Consiliului Școlar al Elevilor: Roxana Ismană, Luciana Ioja și Irina Pop; • Reprezentant al Comitetului Eco: Loredana Spoială. În urma jurizării mascotelor s-au obţinut rezultatele: • Cea mai reușită mascotă : X A; • Cea mai amuzantă mascotă: XI B; • Cea mai colorată mascotă: XII G; • Cea mai ECO mascotă :IX B; • Cea mai stilată mascotă: XII D. În urma jurizării costumelor s-au obținut rezultatele: • Cel mai reușit costum : X F; • Cel mai amuzant costum: XII C; • Cel mai colorat costum: IX F; • Costumul cel mai ECO : XII E; • Cele mai stilate costume: IX E şi IX B.

III. Sedinta skype cu reprezentanţii Asociaţiei Studenţilor Români din Suedia

Consiliul Județean al Elevilor Suceava a organizat , în parteneriat cu Global Confederation of Romanian Students (GCRS), o şedință prin care elevii suceveni au putut lua contactul cu mediul universitar dintr-o țară nordică, mai precis tărâmul suedez. Cei care au organizat această sesiune de informare au fost reprezentanţii Asociaţiei Studenţilor Români din Suedia: Silvia Petru, Alexandra Mihaela Niţu, Luiza Chiroiu şi Andreea Butnaru, împreună cu Preşedintele şi Vicepreşedintele Consiliui Judeţean al Elevilor Suceava, Tudor Găitan respectiv Loredana Costea.

24


Timp Liber Elevii au aflat că înmatricularea la facultăţile suedeze o pot face doar cei care au obţinut o diplomă de Bacalaureat dar şi un certificat IELTS sau Cambridge, iar dacă îndeplineşti anumite condiţii suplimentare, cum ar fi deţinerea dreptului permanent de ședere în Suedia , statul suedez oferă tuturor studenţilor români o suma de aproximativ 900 euro, lunar, împrumut pe care îl vor înapoia în momentul obţinerii unui loc de muncă prin maximum 4 % din salariul brut. Întalnirea s-a încheiat cu o sesiune de întrebări din partea celor prezenţi, la care reprezentanţii agenţiei au fost bucuroşi să răspundă. Elevii au fost încântaţi de această experienţă, manifestându-şi dorinţa de a mai participa şi la alte sesiuni informative de acest gen.

IV.Acţiune de voluntariat împreună cu “Salvaţi copiii”,campania “Bun venit pe lume”

Pe 14 şi 15 noiembrie Consiliul Şcolar al Elevilor de la “Ion Luca” împreună cu cei de la “Salvaţi copiii” au organizat o acţiune de strângere de fonduri pentru maternitatea Spitalului Vatra Dornei, în scopul cumpărării unui incubator mobil.

V. “Mesagerii lui Cupidon” ~Valentine’s day~ Pe data de 14 februarie Consiliul Elevilor a organizat activitatea “Mesagerii lui Cupidon”. Elevii şi-au trimis bileţele sub anonimat în spiritul zilei de Sf. Valentin.

VI. “Cine contează pe tine?” Acest proiect a fost conceput la nivel naţional şi presupune identificarea categoriilor de probleme cu care se confruntă tinerii : - tipuri de activități/intervenții/măsuri de suport necesare pentru sprijinirea / ameliorarea problemelor tinerilor ; -identificarea factorilor care pot participa prin servicii și măsuri de sprijin la ameliorarea problemelor tinerilor ; - direcții de lucru pentru CJE în sprijinirea tinerilor/elevilor cu oportunități reduse. În liceul nostru au fost împărţite cinzeci de chestionare ,care au fost centralizate şi trimise apoi la Consiliul Judeţean. Consiliul Şcolar al Elevilor de la “Ion Luca” îşi propune pe viitor să organizeze cât mai multe activităţi prin care să promoveze creativitatea, voluntariatul şi dorinţa de implicare. Articol realizat de Costea Loredana Clasa a XI-a A

Fotografii realizate de Teodor Neacşu Clasa a X-a B

25


Timp Liber

Dezbateri la “Ion Luca” Sprijinit de domnul profesor Cioată Mihai ,în parteneriat cu Orion Media Vatra Dornei și cu doamna psiholog Drăgan Delia ,bucurându-se de interesul și participarea unui număr mare de elevi din cadrul liceului ,captivați de temele propuse și dornici de a-și exprima liber opinia despre acestea ,clubul de dezbateri organizat lunar în cadrul Casei de Cultură a reușit nu numai să se păstreze ,ci și să câștige numeroși adepți . Astfel ,o dată pe lună ,orele de dirigenție substituite de aceste dezbateri reușesc să aibă un scop clar ,acela de a ajuta la modelarea caracterului unui tânăr în formare și ,fiind aduse în fața acestuia diferite aspecte legate de lucrurile de care s-ar putea lovi în viață ,tânărul va fi mult mai pregătit să le facă față . Elevii se pot exprima liber ,socializează și se cunosc mai bine ,iar cei mai puțin curajoși ,sub protecția anonimatului ,își aștern gândurile pe bilețelele primite la intrarea în sală ,iar la finalul dezbaterii acestea vor fi citite de domnul profesor.

Anul acesta au fost abordate teme precum lupta împotriva drogurilor și complexele. Pentru ca dezbaterea despre droguri să aibă un impact mult mai puternic și pentru a ne demonstra de ce este bine să spunem NU drogurilor ,domnul profesor Cioată Mihai a adus în fața noastră un tânăr care după o luptă îndelungată cu drogurile a reușit totuși să iasă învingător ,nu fără a plăti însă un tribut care a constat în pierderea a zece ani din viață .

Tema despre complexe ne-a ajutat să înțelegem ce sunt de fapt acestea ,în ce-și au înfipte rădăcinile și mai ales cum putem scăpa de ele .Totodată,ne-a determinat ,pe unii dintre noi ,să vedem lucrurile și oamenii nu numai din exterior ,ci și din interior ,să evităm să-i mai judecăm pe cei din jurul nostru și să încercăm să înlocuim jignirea pe care am putea-o adresa cuiva cu o vorbă bună sau cu sprijinul nostru pentru a-l ajuta să se îndrepte.

Făcând un scurt rezumat referitor la rolul acestor dezbateri ,poate nu toți elevii de la “Ion Luca” le găsesc acum o valoare reală ,dar sunt sigură că mulți își vor da seama de importanța lor mai târziu ,când vor mai fi înaintat ceva în viață. Fotografie preluată din Arhiva Liceului Teoretic Articol realizat de Băican Iuliana “Ion Luca” Vatra Dornei Clasa a XI-a A

26


Timp Liber

Diversitate religioasă în Zona Dornelor Vatra Dornei, „Perla Bucovinei” din Ţara de Sus, este aşezată în Depresiunea Dornelor, în Nordul României, la confluenţa râului Dorna cu Bistriţa Aurie. Prima atestare a unei localităţi în această regiune datează din jurul anului 1120, la acea vreme fiind doar o republică independentă a Ocolului Câmpulung, iar apoi, prin 1352, a devenit parte a noului principat al Moldovei întemeiat de Dragoş Vodă. În 1775, Vatra Dornei şi tot Nordul Moldovei intră în componenţa Imperiului Habsburgic.Ocupaţia austriacă a lăsat urme atât asupra dezvoltării zonei, cât mai ales asupra componenţei populaţiei. Alipirea Bucovinei de Galiţia a avut rezultat sosirea în zonă a unui număr însemnat de evrei şi mai mic de germani şi ruteni.

Fotografie realizată de Georgiana Fîrdea Clasa a X-a E Stăpânirea austriacă a adus suferinţe grele asupra românilor, care şi-au păstrat portul, graiul, tradiţiile şi, în special, religia. În 1885 Vatra Dornei este declarată târg, cunoscând o dezvoltare fructuoasă ca staţiune balneară încă din timpul ocupaţiei habsburgice. Atestarea primelor biserici construite în Zona Dornelor datează din secolul al XVII-lea ,când, prin 1661, o biserică ar fi ars din temelii în timpul unei invazii tătare şi ar fi fost refăcută de Antonie Russet în 1670. De asemenea , în 1740, familia de boieri Ioan şi Zoiţa Calimachi au construit o biserică în Chilia Dornei.

Fotografie realizată de Georgiana Fîrdea Clasa a X-a E

Până în 1774 majoritatea populaţiei era creştin ortodoxă, iar după 1775 acest teritoriu a început să fie colonizat cu oameni de origine germanică , de confesiune catolică. În perioada războiului ruso-turc din 1768-1774 au apărut pe teritoriul Dornelor şi s-au aşezat , mai ales în vatra Târgului, evrei. Numărul lor a crescut treptat pentru că se refugiau din Galiţia, Turcia, Rusia sau Bohemia, unde impozitele erau mari şi apăsătoare. La Vatra Dornei afacerile lor erau în plină înflorire şi datorită comerţului cu lemn. Toţi evreii trăitori la Vatra Dornei au convieţuit în deplină armonie şi înţelegere cu băştinaşii, dar şi cu germanii, slovacii, armenii sau polonezii aşezaţi şi ei aici prin colonizare. Ţara Dornelor este un pământ binecuvântat de Dumnezeu, care păstrează semne ale credinţei strămoşeşti, ale tradiţiilor legate de locurile de închinare şi de vechile sihăstrii. De numele munţilor din zonă se leagă şi primele schituri construite: Sf. 12 Apostoli, Călimani, Rarău( schitul Rarău –consemnat din 1541) sau Ouşoru. Muntenii dorneni l-au căutat pe Dumnezeu necontenit şi, credincioşi fiind, Atotţiitorul i-a sprijinit mereu.

27


Timp Liber

Fotografie realizată de Georgiana Fîrdea Clasa a X-a E Biserica “Sfântul Ilie” din Vatra Dornei este o biserică construită în anul 1908 de către comunitatea greco-catolică ruteană din municipiul Vatra Dornei. După desființarea cultului greco-catolic rutean din România (1952), biserica a fost preluată de statul român care a trecut-o în folosință. Conform recensământului din 1930, în orașul Vatra Dornei locuiau 9.826 persoane, dintre care 6.162 români (62,71%), 1.747 evrei (17,77%), 1.548 germani (15,75%), 153 polonezi (1,55%), 98 ruteni (0,99%), 40 unguri, 36 țigani, 20 ruși, 8 armeni, 7 cehoslovaci, 3 sârbo-croato-sloveni, 1 grec, 1 de alt neam și 2 de naționalitate nedeclarată. Din punct de vedere al religiei, populația era alcătuită din 6.062 ortodocși (61,69%), 1.750 mozaici (17,80%), 1.385 romano-catolici (14,09%), 369 evanghelici (luterani) (3,75%), 245 greco-catolici (2,49%), 5 reformați (calvini), 3 unitarieni, 3 armeno-catolici, 1 armeno-gregorian, 1 fără religie (liber-cugetători) și 2 de religie nedeclarată. În Șematismul greco-catolic din anul 1936 se specifica că în Vatra Dornei locuiau aproximativ 300 de credincioși greco-catolici. Cultul greco-catolic român (unit cu Roma) a fost desființat prin Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, iar cultul greco-catolic rutean a fost desființat și el prin Decretul nr. 7738 din 26 mai 1952. Începând din anul 1952, Biserica Greco-Catolică Ruteană din România și-a încetat existența. După Revoluția din decembrie 1989, Parohia greco-catolică ucraineană “Sf. Dumitru” din Câmpulung Moldovenesc a fost reînființată la 19 februarie 1995. Prima slujbă religioasă din filiala Vatra Dornei s-a celebrat la 24 iunie 1999 de către preotul paroh Ilie Veneciuc. Ca urmare a faptului că bisericile greco-catolice din Câmpulung Moldovenesc și Vatra Dornei se aflau în folosința comunităților ortodoxe din acele localități, slujbele religioase ale greco-catolicilor ucraineni se celebrează în bisericile romano-catolice din localitățile respective, cu acceptul Episcopiei Romano-Catolice de Iași. La Vatra Dornei, se celebrează liturghia greco-catolică o dată la două săptămâni în biserica romano-catolică.

28


Timp Liber Biserica “Nașterea Maicii Domnului” din Vatra Dornei, situată în centrul municipiului Vatra Dornei, la baza Dealului Runc, este o biserică ortodoxă, construită în anul 1905 de către comunitatea germană din oraș ca biserică luterană. După emigrarea germanilor în anul 1940, biserica a fost preluată de statul român care a oferit germanilor emigranți o despăgubire. În 1947 credincioșii ortodocși din localitate aveau doar o biserică de lemn veche, refăcută după primul război mondial și mutată în 1939 lânga imobilul Casei de Odihna a Fondului Bisericesc (Casa Vladimir). Pe parcursul anilor, numărul credincioșilor ortodocși a crescut, iar lăcașul de cult a devenit neîncăpător, iar Consiliul Parohial a hotărât modificarea vechii biserici. Biserica a suferit o serie de reparații capitale în perioada 1984-1993, dându-i-se forma actuală, după stilul moldovenesc.

Fotografie realizată de Georgiana Fîrdea Clasa a X-a E

Catedrala Sfânta Treime Vatra Dornei Necesitatea construirii unei catedrale a fost pusă în discuţie încă din 1885, când Vatra Dornei a fost declarat târg.Condiţiile istorice vitrege nu au permis acest lucru până la Revoluţia din 1989. Catedrala Sfânta Treime Vatra Dornei se află în Parcul cu veverițe și este locul ideal pentru persoanele spirituale, dar și pentru persoanele care doresc să cunoască un nou lăcaș unde își pot hrăni sufletul și mintea. Biserica are o arhitectură impresionantă, iar construcția ei a început în anul 1990, piatra de temelie a fost sfințită la data de 22 octombrie 1990. Aceasta mai este cunoscută și pentru pictura impresionantă. S-a început doar cu 100 de lei, sumă donată de o văduvă din Iaşi, venită la tratament. Banul văduvei s-a înmulţit, iar credinţa dornenilor s-a înmulţit şi toţi cei iubitori de Dumnezeu, de ţară şi de Biserică au contribuit şi ei şi, în cele din urmă, s-a izbutit. Catedrala este compusă dintr-o succesiune de spaţii care respectă stilul tradiţional al bisericilor româneşti: pridvor deschis, pronaos, naos şi altar, cărora li se adaugă încăperile adiacente pentru proscomidiar şi diaconicon. Naosul este încoronat cu o turlă zveltă, concepută pe arce moldoveneşti, specifice arhitecturii religioase din Moldova. Contribuind la sporirea frumuseţii unui oraş, Catedrala contribuie, prin lucrarea Sfintei Treimi, la apropierea oamenilor de învăţătura sfântă.

29


Timp Liber Comunitatea catolică din Vatra Dornei În anul 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei de nord. Regiunea aceasta este bogată în fagi, de aici provenind și denumirea de Bucovina (Țara Fagilor) pe care i-au dat-o austriecii. După această dată au venit în zonă foarte mulţi colonişti de origine catolică şi astfel s-au format primele familii de origine catolică aflate sub îngrijirea spirituală a Parohiei Câmpulung (până în 1811) și apoi a Parohiei Iacobeni (în perioada 1811-1911). În anul 1850 s-a construit o primă biserică, în care se adunau catolicii din Vatra Dornei pentru a participa la săvârșirea slujbelor religioase. Aceasta era construită din lemn și se afla pe locul actualei biserici romano-catolice. Cu timpul, ca urmare a creșterii considerabile a numărului catolicilor, biserica de lemn a fost demontată și mutată în anul 1895 în cimitirul catolic din Vatra Dornei, ea servind astăzi drept capelă mortuară. Actuala biserică parohială a fost construită între anii 1895-1905, pe locul unde se aflase biserica veche. Biserica a fost sfințită în 1905 și s-a stabilit ca hramul lăcașului de cult să fie sărbătoarea “Schimbarea la Față a Domnului nostru Isus Cristos” (6 august). Edificiul a fost construit în stil roman simplu, cu unele adăugiri în stil gotic. Cultul evreiesc la Vatra Dornei În perioada războiului ruso-turc din 1768-1774 au apărut pe teritoriul Dornelor şi s-au aşezat , mai ales în vatra Târgului, evrei. Numărul lor a crescut treptat pentru că se refugiau din Galiţia , Turcia, Rusia sau Bohemia, unde impozitele erau mari şi apăsătoare. La Vatra Dornei afacerile lor erau în plină înflorire şi datorită comerţului cu lemn. Templul Mare este un lăcaș de cult evreiesc din municipiul Vatra Dornei, localizat pe strada Mihai Eminescu nr. 54, la poalele Dealului Runc. Prima sinagogă din Vatra Dornei (Templul Mare) a fost construită în perioada 1898-1902 pe un teren dăruit de Biserica Ortodoxă sub dealul Runc. Tot la începutul secolului al XX-lea a fost construită o sinagogă mai mică pe strada Luceafărului ,la sugestia administraţiei imperiale de la Viena şi a proprietarului Băilor, deoarece numărul evreilor care veneau la tratament la Vatra Dornei creştea de la an la an. În cele două sinagogi se dezbăteau ocazional subiecte legate de sionism sau de alte probleme naționale evreiești. În perioada deportării evreilor din octombrie 1941, în templu s-au ascuns câțiva evrei, care au fost scoși cu forța de aici. În tavanul albastru se mai vedeau prin anii 2000 găurile de la gloanțele trase atunci. La mijlocul anilor ‘50 ai secolului al XX-lea, templul era plin cu ocazia slujbelor, iar evreii trebuiau să-și plătească locul în sinagogă de sărbătoarea Anului Nou evreiesc. Toţi evreii trăitori la Vatra Dornei au convieţuit în deplină armonie şi înţelegere cu băştinaşii, dar şi cu germanii, slovacii, armenii sau polonezii aşezaţi şi ei aici prin colonizare.

Fotografie realizată de Georgiana Fîrdea Clasa a X-a E Articol realizat de prof.Heidel Gabriela

30


Timp Liber

REUNIUNE DE PROIECT COMENIUS LA VATRA DORNEI „ EUROPA SE ARUNCĂ ÎN APĂ” Liceul Teoretic Ion Luca Vatra Dornei a fost organizatorul primei reuniuni de proiect a parteneriatului multilateral Comenius „Europa se aruncă în apă”, parteneriat finanţat de Comisia Europeană prin programul Educaţiei şi Formării pe tot Parcursul Vieţii. (LLP) Evenimentul s-a derulat în perioada 17-25 ianuarie 2014, la Vatra Dornei şi a reunit elevi şi profesori veniţi din Franţa (Liceul Profesional din Vimeu), din Insulele Canare ( Liceul « Josefina de la Torre » din Gran Canaria), din Grecia (lColegiul al V-lea din Atena) şi din Polonia (Colegiul MTE din Milanowek). Din păcate, partenerii noştri din cealaltă parte a Atlanticului, reprezentanţii Liceului Acajou 1 din Martinica au fost absenţi, dar am păstrat mereu legătura cu ei prin mijloacele de comunicare online. Obiectivele cele mai importante ale întâlnirii au vizat cunoaşterea echipei internaţionale de proiect şi a şcolilor partenere, schimbul de experienţă în sistemele de educaţiei din fiecare ţară, întâlnirea cu profesionişti în domeniul apei şi cu reprezentanţi ai comunităţii locale din Vatra Dornei, cunoaşterea surselor de apă din zonă şi rolul pe care acestea le joacă în economia locală şi în viaţa localnicilor, descoperirea patrimoniului regional, bogat în apă şi valorificarea acestuia, promovarea unei vieţi active prin practicarea sporturilor, dezvoltarea competenţelor lingvistice şi digitale, formarea şi/sau îmbunătăţirea competenţelor şi abilităţilor de muncă în echipă internaţională şi, bine-nţeles, promovarea tradiţiilor şi folclorului din Bucovina. Programul de activităţi a fost încărcat, am gestionat cât mai bine timpul şi grupul internaţional. Vineri, 17 ianuarie, grupul din Franţa (14 elevi şi 2 profesori) şi grupul din Grecia (3 elevi şi 2 profesori) au ajuns la Vatra Dornei, s-au cunoscut şi s-au acomodat puţin cu oraşul nostru. Sâmbătă, 18 ianuarie, elevii şi profesorii români au ajutat partenerii să se orienteze în oraş şi s-au obişnuit cu vremea ploioasă, lapoviţă, zăpadă, ceaţă şi polei. S-au descoperit cele mai importante resurse de apă din oraş: râul Dorna ( şi raţele sălbatice), izvoarele de apă potabilă din parcul oraşului, Izvorul « Sentinela » ( monument istoric) şi Izvorul de apă minerală « Bizom ». Elevii şi profesorii au băut apă din fiecare izvor şi au comparat gusturile şi nivelul de mineralizare. După-amiază, s-a făcut o vizită de studiu la « Poiana Izvoarelor » , unde au văzut bazinele de creştere a păstrăvilor şi a sturionilor, elevii au putut atinge peştii, apoi căprioarele din rezervaţia particulară, înţelegând care sunt avantajele valorificării resurselor de apă pentru economia locală. Celelalte două grupuri partenere au ajuns la Vatra Dornei în timpul nopţii : polonezii( 5 elevi şi 3 profesori) şi spaniolii ( 5 elevi şi 2 profesori).

31


Timp Liber Duminică, 19 ianuarie 2014, a coincis cu Ziua Mondială a Zăpezii şi programul iniţial a fost modificat pentru ca toată lumea să profite de activităţile speciale organizate în comunitatea locală cu ajutorul municipalităţii. După o scurtă şedinţă de cunoaştere, întreg grupul a mers pe pista de ski din parcul oraşului. Aici, în funcţie de opţiunea fiecăruia, s-au dat cu sania, cu patinele sau au luat lecţii de ski. Pentru câteva ore bune proiectul nostru s-ar fi putut numi « Europa se aruncă în zăpadă » . La final, toţi participanţii au primit diplome de participare din partea partenerului nostru local, Şcoala de schi « Euroski ». La prânz, timp de o oră, am participat la rugăciunea specială de sfinţire a apei şi preotul ne-a explicat rolul esenţial al apei în religia ortodoxă. După-amiază, ne-am întâlnit cu toţii la liceu pentru a ne prezenta şcolile şi regiunile ,dar şi legende şi mituri legate de apă din fiecare ţară. Spre seară, elevii au putut să se cunoască mai bine şi să comunice în sala de conferinţe a hotelului, pe care am avut-o la dispoziţie pentru activităţi ludice şi de integrare, pe toată perioada reununii de proiect.Coordonatorii s-au pus de acord asupra câtorva aspecte privind utilizarea site-ului şi a agendei proiectului. Luni, 20 ianuarie, în Sala Oglinzilor a Primăriei Vatra Dornei domnul primar şi domnul director al liceului Ion Luca au urat bine au venit partenerilor noştri. S-a prezentat publicului prezent proiectul şi coordonatorii fiecărui grup şi-au exprimat primele impresii despre reuniune. Apoi, am participat la atelierul « Băuturi tradiţionale şi ceaiuri terapeutice ».Elevii au preparat băuturi pe bază de siropuri naturale de fructe, au tradus etichetele cu numele fructelor identificate în limbile materne şi au putut asocia numeroasele mărci de apă minerală din România cu localităţile de pe hartă. Ceaiurile au fost preparate atât din plante autohtone, cât şi din plante aduse de partenerii noştri. În timpul aceluiaşi atelier s-a participat la jocul de cunoaştere « Bingo ». Interacţiunea dintre parteneri a continuat în timpul vizitei liceului , când s-au familiarizat cu sistemul de învăţământ românesc. După-amiază, s-a vizitat Fabrica de ape minerale « Aqua Carpatica », unde elevii şi profesorii au putut vedea procesul de fabricare şi îmbuteliere şi li s-a explicat cum se valorifică izvoarele naturale pentru a obţine apă plată şi minerală de foarte bună calitate. Apoi, folclorul din Bucovia a fost foarte bine reprezentat prin grupul folcloric al Clubului Copiilor, care a susţinut un spectacol pe scena Casei de Cultură a oraşului. Contactul cu dansurile şi cântecele populare a continuat în timpul cinei festive cu caracter multicultural, unde 100 de persoane, elevi şi profesori, s-au integrat foarte bine, dansând şi cântând împreună.

32


Timp Liber Marţi, 21 ianuarie, grupul multinaţional a plecat să descopere patrimoniul Bucovinei, urmând « traseul apei sfinţite ». S-a vizitat Muzeul Ouălor încondeiate de la Vama unde, un artist popular ne-a explicat cum motivul apei e reprezentat în această artă străveche prezentă peste tot în lume, am admirat picturile Mănăstirii Voroneţ (monument UNESCO)şi am văzut artizanii de la Marginea, care amestecă argilă, sare şi apă pentru a produce ceramica tradiţională atât de apreciată de turiştii români şi străini. Seara, coordonatorii s-au întâlnit pentru a stabili urmarea proiectului în fiecare ţară şi pentru a schimba metodele de lucru utilizate, dificultăţile întâlnite până în acest moment al proiectului şi posibilităţi de a le depăşi. S-au stabilit 10 cuvinte-cheie ale proiectului şi s-au fixat datele pentru reuniunea de proiect din Polonia. De asemenea, am menţinut contactul cu partenerul din Martinica şi i-am transmis rezultatele de până în acest moment ale reuniunii de proiect. Miercuri, 22 ianuarie, după plecarea grupului din Grecia, elevii şi profesorii au traversat râul Dorna făcând « via-ferrata », cu ajutorul voluntarilor de la Salvamont Vatra Dornei şi al elevilor români iniţiaţi în acest gen de sport extrem. A fost o ocazie de a ne învinge temerile şi de a ne demonstra curajul.După-amiază, s-a vizitat centrul de tratament balnear al Mănăstirii Gheorghiţeni unde, un medic specialist ne-a prezentat diversele metode de utilizare a apei în tratamentul balnear a numeroaselor boli. Apoi, elevii au lucrat în echipe internaţionale pe baza a 10 cuvinte cheie ale proiectului. Fiecare echipă a făcut un brainstorming şi l-au ilustrat utilizând tehnica caligramei. Joi, 23 ianuarie, s-a făcut o nouă vizită de studiu în Parcul Naţional Călimani . Aici, am descoperit patrimoniul natural al regiunii şi am văzut efectele poluării provocate de vechile exploatări miniere. Cu ajutorul profesioniştilor de la Parc , elevii au analizat şi au comparat doi parametri de calitate a apei ( PH-ul şi oxigenul activ), utilizând eşantioane de apă din izvoare diferite. Apoi, am vizitat o micro-hydrocentrală şi o moară de apă particulară , elevii au înţeles cum se poate utiliza forţa apei pentru a produce electricitate sau pentru a măcina cereale. După- amiază, în sala de informatică a liceului am învăţat să facem postere interactive şi să utilizăm programul « glogsteredu » şi s-a propus o metodă pentru realizarea părţii audio a dicţionarului multilingv al proiectului. În timpul serii, ca de fiecare dată, elevii s-au întâlnit la hotel, pentru a împărtăşi experienţe şi pentru a-şi lua rămas-bun de la grupul din Franţa care a plecat la miezul nopţii şi de la grupul din Polonia, care a plecat a doua zi dimineaţa. Vineri, 24 ianuarie, românii şi canarienii au profitat din plin de zăpadă- o formă de apă foarte rară în Gran Canaria. Au făcut sporturi de iarnă şi au învăţat legende din zonă , printre care şi legenda despre Dracula. După-amiază, elevii spanioli şi coordonatoarea lor au participat la liceu la o lecţie de limba franceză, la clasa a IX-a. Li s-au propus exerciţii orale şi jocuri interactive prin care elevii români şi spanioli s-au prezentat şi au vorbit despre pasiunile lor, comunicând foarte bine în limba franceză. Sâmbătă, 25 ianuarie, grupul din Gran Canaria a plecat şi reuniunea de proiect s-a încheiat. Au rămas amintiri de neuitat, s-au legat prietenii sincere, s-au depăşit obstacole şi sutele de fotografii şi momente video au surprins nu numai activităţile şi rezultatele reuniunii de proiect, dar şi timiditatea , oboseala, bucuria, entuziasmul, zâmbetele , îmbrăţişările, lacrimile şi părerile de rău ale fiecărei despărţiri.

33


Timp Liber Având în vedere rezultatele chestionarelor de evaluare, considerăm că obiectivele reuniunii de proiect din România au fost atinse : comunicarea şi colaborarea între grupurile partenere au fost foarte bune, s-au dezvoltat mult competenţele muncii în echipe internaţionale, s-au ameliorat competenţele de comunicare în limba franceză şi competenţele digitale, problemele legate de apă au devenit vizibile şi concrete pentru tineri, promovarea unei vieţi active şi iniţierea practicării sportului au fost apreciate de către toţi participanţii, patrimoniul natural şi cultural român a fost descoperit, s-a realizat schimbul intercultural, proiectul a devenit mai vizibil în comunitate. Bine-nţeles, mai sunt încă lucruri de pus la punct : gestionarea timpului şi a tehnologiei ar trebui să fie mai bună, ar trebui să fie prevăzut mai mult timp pentru întâlniri între coordonatori şi pentru contactul cu partenerul nostru din Martinica. Suntem convinşi că în timpul reuniunilor de proiect viitoare aceste inconveniente se vor ameliora, graţie partenerilor noştri care au dovedit calităţi excepţionale profesionale şi umane. Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene. Această publicaţie (comunicare) reflectă numai punctul de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine.

Articol realizat de prof.Corina Atofanei

Fotografiile sunt preluate din Arhiva Proiectului Comenius prezentat.

34


Timp Liber

Greetings from Finland

În vara anului ce a trecut, șase elevi norocoși ai liceului nostru, au avut deosebita ocazie de a vizita pentru o săptămână, una dintre țările cele mai frumoase ale Europei. Nici nu începuse bine vacanța de vară și, Andreea Lăcustă, Marius Pața, Gabriel Dranca din clasa a XI-a A și Ioana Iordache, Maria Bîrgăoanu și Răzvan Andrei din clasa a XII-a A, însoțiți de Elena Ungureanu- fostă elevă a liceului nostru și Bogdan Romanică- coordonator al programului pentru tineret ”Dreams for Life”, erau deja în avionul ce urma să îi ducă spre o experiență de neuitat.

După un drum lung, avionul nostru a aterizat, în final, într-un aeroport ce se afla la alte câteva ore de mers cu mașina de Kauniainen, destinația noastră. Românii au fost primii ajunși la casa de tineret în care urma să ne petrecem întreaga săptămână, împreună cu alte două grupuri de spanioli și finlandezi, pe care i-am întâlnit pe parcursul următoarelor două zile. Așadar, am avut o zi în plus față de ceilalți, de care am profitat din plin: am vizitat și capitala Finlandei, Helsinki, ce se afla la doar cațiva kilometri de Kauniainen. Tema principală a acestui proiect fiind natura, nu petreceam prea mult timp înăuntru, una dintre cele mai provocatoare zile, fiind cea de camping când, după o zi lungă de jocuri și activități în natură, am încheiat cu un foc de tabără, povești, și chiar mai multe jocuri. A fost una dintre cele mai organizate acțiuni la care am participat. În fiecare zi ne trezeam cu așteptări la un program plin de activități mai complexe decât cele din ziua precedentă.

35


Timp Liber

Pe scurt, pentru fiecare dintre noi, a fost o experiență unică. Odată cu acest proiect, unii dintre noi și-au deschis orizonturile, prinzând gustul călătoriilor; alții au început să ia în considerare studiile în străinătate, chiar în Finlanda; însă, cu toții am promis că ne vom întoarce măcar odată pe acele meleaguri, de dragul prieteniilor ce s-au format într-un timp atât de scurt, prietenii pe care chiar și acum, după aproape un an, le mai întreținem, chiar dacă numai prin conversații online.

Pe lângă exerciții și jocuri menite să ne dezvolte viteza de reacție, încrederea, abilitățile de leadership, lucru în echipă sau comunicare, fiecare țară participantă a avut ocazia de a ”se lăuda” cu tradițiile și simbolurile locale. Atât noi, cât și spaniolii și finlandezii, am avut la dispoziție câte o seară dedicată prezentării țării din care proveneam. Așadar, am ascultat cântece tradiționale, am învățat dansuri specifice, am gustat mâncăruri variate și, la rândul nostru, le-am oferit celorlalți același lucru.

Articol realizat de Bîrgăoanu Maria Clasa a XII-a A Fotografii preluate din Arhivele personale ale elevilor participanţi de la Liceul Teoretic “Ion Luca“ Vatra Dornei.

36


Timp Liber

Fotografia, de la pasiune la transmiterea pasiunii

Fotografia a fost întotdeauna un mod de a exprima ceea ce simt atunci când găsesc cadrul pe care vreau să-l am ca şi imagine. Acel cadrul prin care omul să simtă o pasiune pe care nu a putut-o simţi înainte, cadrul care să te facă să spui că „aici este ceva magic!”. Bineînţeles că nu am reuşit să fac acest lucru în cei aproape 3 ani de fotografie, însă am încercat să mă mulţumesc pe mine şi să mă împac cu gândul că imaginile nu foarte bune pe care le fac astăzi, vor deveni fotografiile excelente de mâine. Pentru că despre evoluţie este vorba în orice. Robert Capa, important fotograf maghiar din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, spunea la un moment dat: „dacă anul acesta nu eşti mai bun decât anul trecut, înseamnă că îţi pierzi timpul degeaba!”.

Fotografie realizatâ de Pardău Ciprian Clasa a XI a B Şi are dreptate. Dacă nu există evoluţie în ceea ce faci, de ce să îţi mai baţi capul? Însă evoluţia în fotografie este un prag greu de atins. Nu este suficient să ieşi din casă şi să fotografiezi ceea ce vezi în primele momente. O imagine bună suprinde trăiri pe care nu oricine are ocazia să le simtă pe propria piele. De aici şi motivul pentru care este bine să ieşi din zona de confort şi să iei la pas zonele în care crezi că există ceva ce merită arătat lumii. Un peisaj bun nu înseamnă doar o vedere generală a ceva, ci înseamnă aşezarea lucrurilor în cadru, astfel încât să fie plăcut ochiului. Este o regulă de bază să nu aşezi muntele, copacul, râul pe mijloc. Dacă îl punem într-o parte, lăsăm mai mult spaţiu mediului înconjurător, rezultând un cadru plăcut.

37


Timp Liber

Simplitatea în fotografie este o altă regulă de bază. Nu culorile vibrante sau numărul mare de elemente surprinse fac o simplă imagine o fotografie bună, ci darul de a aşeza chiar şi un simplu obiect în aşa fel încât să rezulte mai mult decât o simplă imagine. Un copac, de exemplu; nu îl fotografiem atunci când îl găsim. Aşteptăm momentul în care există un joc de lumini, un subiect care să îl facă atractiv. Poate un apus de soare văzut din spate, o cabană veche alături, un om trăgându-şi sufletul la rădăcinile sale.

Mai mult ca orice, fotografia face rotiţele să se mişte. Să încurajeze imaginaţia. Din acest motiv consider că un concurs de fotografie în cadrul liceului este exact ceea ce este nevoie pentru ca elevii să se dezvolte şi pe partea creativă. Iar faptul că este ajuns la a III-a ediţie deja, nu poate decât să mă bucure. Eu sunt doar un amator în lumea fotografiei, însă în cadrul ediţiei din acest an, am observat cadre destul de bune, ceea ce arată că există talent în acest liceu. Există elevi care au partea creativă dezvoltată şi un „ochi de vultur”. Sunt convins că juriul va fi încântat şi va avea unele bătăi de cap în momentul în care vor fi nevoiţi să aleagă ocupanţii primelor trei locuri pentru fiecare categorie în parte.

38


Timp Liber

Pe final, nu pot decât să încurajez lumea să abordeze domeniul fotografiei. Nu este nevoie de echipament scump pentru a surprinde imagini bune. Imaginaţia este totul atunci când aveţi aparatul în mână. Nu uitaţi că undeva în lume există o mulţime de fotografi care au echipament de zeci de milioane, însă care nu reuşesc să surprindă imagini atractive. Noi avem capacitatea de a fi mai buni ca ei. Noi putem să trecem de la fotografia pe stradă, la fotografia de stradă. Putem fi mai buni ori de câte ori ne propunem să fim mai buni. Să nu uitaţi că nu echipamentul te face un fotograf bun, ci fotograful din tine face ca echipamentul să fie bun.

Articol realizat de Ciprian Pardău Fotografii realizate de Ciprian Pardău Clasa a XI a B

39


Timp Liber

Istanbul Istanbulul este un loc în care se împletesc două culturi diferite. Musulmanii, majoritari, sunt cei care îi dau viată şi aduc un farmec aparte oraşului, făcându-l diferit de toate celelalte oraşe din occident. Occidentalii sunt cei vrăjiţi de frumuseţea spaţiului islamic, cei care vor să cunoască multe dintre obiceiurile istanbulezilor. Acest oraş este o destinaţie fascinantă, mai ales pentru cei familiarizaţi cu fragilitatea legăturilor culturale dintre Orient şi Occident. Am ajuns în Istanbul într-o zi de august, o vară uscată şi caldă, o noapte clară dezvăluindu-mi un oraş plin de lumină şi mister în acelaşi timp. Eram curioasă să descopăr ce poate oferi acest loc, deoarece auzisem doar vorbe de admiraţie din partea celor care l-au vizitat. Coborând din autocar m-a învăluit un vânt cald, ca o urare de bun venit. Şoferi de taxi insistenţi, dar amabili m-au înconjurat.

Am urcat pe lângă Zidul Istanbulului. Vântul intra cu mine pe străzi înguste şi se rezema pe umerii balcoanelor, pe zidurile de piatră ale clădirilor şi deodată fluiera larg mulţumit. Păşea împreună cu mine, eliberat, în piaţa Sultanahmet. Înconjura triumfator Blue Mosque apoi Ayasofya şi continua nestingherit spre Topkapi Sarayi pălmuind cu adierea sa caldă turnurile acestuia. Coti apoi spre stângă şi porni nestingherit pe lângă cafeneaua GreenCorner spre Gulhane Parki, zdrenţuindu-se printre copaciii maestuoşi .Se învârti în cerc de cateva ori parcă aşteptândumă să-l ajung din urmă şi apoi năvăli pe bulevardul Taya Hatum spre simbolul oraşului, locul de inspiraţie al tuturor scriitorilor istanbulezi: Bosforul. Aşa cum spune autorul Orhan Pamuk, născut şi crescut în oraşul simbol al Truciei “Plăcerea de a te plimba pe Bosfor înseamnă plăcerea de a simţi în tine libertatea şi forţa mării adânci, viguroase şi agitate, aflată în plină mişcare într-un oraş vast, istoric (…). O plimbare pe Bosfor cu vaporul sau cu barca îţi oferă plăcerea de a privi, rând pe rând, casele şi cartierele Istanbulului, cât şi plăcerea de a-l contempla de departe ca pe o siluetă şi o mişcare în perpetuă schimbare.”

Drumul spre hotel prin Aksaray a fost extrem de pitoresc. O lume colorată , plină de viaţă, Orient şi Occident amestecat cu un singur scop: petrecerea de Bayrami, stralucire şi muzică orientală. A doua zi am pornit dis de dimineaţă să descopăr frumuseţea oraşului vechi. Vântul, companion fidel, m-a urmat pas cu pas. Aluneca peste acoperişurile caselor înghesuite, a hotelurilor cu terase la stradă, cu oameni având parcă un singur scop în viaţă: să te mulţumească.

40


Timp Liber

A treia zi, în afară de lecţia de istorie învăţată pe viu la multe dintre obiectivele turistice populare ale Istanbulului, în afară de lecţia de religie, am avut ocazia să-mi amintesc de copilărie. Am decoperit în centrul Istanbulului un alt Disneyland; Un parc de distracţii menit să te facă să uiţi de tot şi de toate pentru o zi şi să redevii copil: Vialand. Un loc unde oamenii nu ţin cont de barierele impuse de religie şi se distrează fără prejudecăţi.

Am părăsit Istanbulul cu certitudinea că mă voi întoarce. Autocarul trecea printre blocuri înalte, gonea pe străzi animate, totul era frumos, de necrezut. Sub clarul răcoros al nopţii oraşul începu să se îndepărteze, dispăru de câteva ori, reapăru la orizont, dispăru iar. Noaptea respira uşor, se pregătea de o nouă zi. Am ajuns acasă fericită că printre vizitarea acestor obiective arhicunoscute am avut ocazia să pătrund într-o parte a Istanbulului necunoscută de mulţi occidentali. Am învăţat despre stilul de viaţă al localnicilor şi am văzut o faţă a oraşului necunoscută de turişti.

A patra zi am traversat Bosforul curioasă să descopăr şi partea asiatică a oraşului. Am constatat surprinsă ca se asemana mult mai bine cu un oraş occidental, mulţi oameni de afaceri locuind aici. Istanbulezii fiind mari împătimiţi ai sportului cu balonul rotund, nu puteam rata ocazia de a vizita unul din simbolurile fotbalului, stadionul clubului Fenerbahce: Surku Saracoglu. N-am înaintat mai mult către inima Istanbulului asiatic, convinsă că la câţiva kilometri distanţă aş fi cunoscut adevarata faţă a islamismului, nealterată de influenţa turismului occidental.

Articol realizat de Marciuc Andreea Clasa a XI-a F Fotografii preluate din Arhiva personală a elevei Marciuc Andreea a Liceului Teoretic “Ion Luca“

41


Timp Liber

La mare cu “Ion Luca”

Vara anului 2013,pot spune, că pentru mine,a fost perfectă. După un an școlar lung și destul de greu,vacanța de vară a venit cu multe surprize.Încă din timpul anului,m-am gândit să particip în tabăra organizată de câteva cadre didactice ale liceului .Am luat această hotărâre ,deoarece auzisem din anii anteriori că elevii care au mai participat în această tabără ,nu au venit niciodată dezamăgiți, ci încărcați doar cu amintiri minunate,majoritatea chiar gândindu-se să meargă și în anii viitori. Eu,personal,nu mai fusesem în tabere de acest fel,fiind o experiență nouă pentru mine. M-am sfătuit cu câțiva colegi de clasă,precum și prieteni ,să ne informăm mai amănunțit despre data,suma,numărul de zile,etc ale acestei excursii și să mergem împreună .

În această tabără puteau lua parte elevi din mai multe clase,însă nu era stabilit un anumit număr de locuri. Spre surprinderea mea, au participat chiar foarte mulți elevi,în jurul a 80,fiind nevoie de două autocare de 50 de persoane,diferența fiind reprezentată de profesori și persoane adulte. Plecarea a fost pe data de 25 august,duminică seara. În jurul orei 17:00 ne-am întâlnit,ca într-o oră să putem fi gata și să plecăm. Drumul ,pe cât de obositor a fost,pe atât de palpitant.

42

Am ajuns în stațiunea Costinești la 06:00 dimineața,însa abia în jurul orelor 12:00 ne-am cazat.Nerabdători să revedem marea,ne-am împărțit pe grupulețe,iar cu acordul domnilor și doamnelor profesoare,am plecat către plajă.Săptămâna a fost una foarte încărcată. Pot spune că pe cât de mult am așteptat această tabără,pe atât de repede s-a terminat.A fost palpitantă,emoționantă,minunată. Nu cred că pot să găsesc un cuvânt anume și să o descriu. În ciuda faptului că am fost extrem de obosită,deoarece îmi doream să fac o mulțime de lucruri: poze,să merg la plajă, în parcul de distracții, etc, pot spune că a meritat tot efortul . Cred că aş mai repeta ,cel puțin de încă 3 ori ,această experiență și nu m-aș putea plictisi. Curioasă,am cerut părerile la câțiva prieteni care au luat parte în această tabără,rugându-i să spună cum a fost acea săptămână pentru ei.


Timp Liber „Tabăra organizată vara trecută a fost un prilej de relaxare și distracție. Mi-a părut foarte bine că am participat în această excursie deoarece am avut ocazia să mă relaxez la malul mării alături de cei mai buni prieteni ai mei. Această experiență este unică și recomand tuturor celor care doresc să aibă parte de distracție în timpul verii.” Evelina Panfil

„Pentru mine, tabăra la mare a însemnat o experiență frumoasă, în care am format noi prietenii și am câștigat amintiri frumoase alături de oameni dragi. Chiar dacă au existat și unele inconvenienţe, la final, cel mai important a fost că am avut parte de multă distracție, de vreme frumoasă și de momente de neuitat.” Diana Ștambert „Se spune că momentele frumoase nu se uită niciodată. Tabăra la Costinești a fost unul dintre acele momente speciale în care totul a decurs așa cum mi-am dorit. Persoanele dragi mie, atmosfera adolescentină, soarele, marea și momentele surpriză au făcut ca totul să fie feeric. Orice persoană are nevoie de momente de relaxare, de momente în care să lase orice grijă deoparte și să se bucure de micile plăceri ale vieții. Ei bine, tabăra de la Costinești a fost acea bucățică de fericire deplină .” Caterina Seliman „Soare,râsete și multă bună dispoziție..cam astea ar fi cuvintele ce ar descrie cel mai bine atmosfera scurtei mele escapade de vară.Spre sfârșitul vacanței,am fost fericită să plec timp de o săptămână într-o tabără la mare organizată de liceu. Drumul a fost unul lung,dar Costineștiul ne-a primit „cu brațele deschise” făcând ,parcă,toată oboseala să dispară și să răsară entuziasmul. În aceste zile am putut admira răsărituri,ne-am lăsat mângâiați de razele soarelui,dar și de valurile răcoroase ale Mării Negre. Am petrecut mai mult timp alături de prieteni,dar,desigur,am cunoscut și alții noi. Ca în orice excursie adolescentină,s-au iscat și mici conflicte care ne trezeau,pracă,tot mai mult pofta de viață și presărau un ultim condiment pentru o călătorie perfectă. Am îmbinat activitățile relaxante cu cele încărcate de adrenalină,am transformat adesea nopțile în zile și am imortalizat mereu printr-o fotografie ,făcută la locul și la momentul potrivit ,clipele de neuitat. Cum tot ce este frumos trece repede ,la fel și timpul petrecut în tabără a fost purtat ,parcă,de vânt,lăsându-ne dorința de a reveni la mare cât mai curând.” Simona Budîi

Fotografii preluate din Arhivele personale ale elevilor participanţi ai taberei organizate de liceu.

Articol realizat de Şutac Cosmina şi Seliman Caterina Clasa a XI-a A

43


Timp Liber

Lecturiada elevilor 2013 În perioada 7-9 iunie 2013, elevi din toată ţara, printre care şi eu alături de trei colegi de clasă am participat la Cluj-Napoca, la concursul cercurilor de lectură, împreună cu doamna Heidel Gabriela, profesor coordonator al cercului nostru, Dincolo de cuvinte. Evenimentul s-a desfăşurat sub genericul „Lecturiada elevilor 2013” şi s-a adresat elevilor de gimnaziu şi liceenilor pasionaţi de lectură şi atraşi de jurnalism. De vineri şi până duminică am învăţat să scriem poveşti, cronici de teatru şi am descris evenimente culturale la care am participat în toate modalităţile jurnalistice. Am participat la diferite activităţi, care au fost pe placul nostru şi care ne-au făcut să ne dorim să participăm şi în următorii ani. Prima oprire am făcut-o la Biblioteca Academiei, lângă Colegiul Naţional „Emil Racoviţă”, unde am văzut cărţi vechi, de sute de ani. Cu toţii am rămas cu gura căscată când am primit informaţii despre ele şi despre anii în care au fost scrise unele documente. Vineri după-amiază am fost la o librărie din centrul oraşului,unde am făcut cunoştiinţă cu câţiva tineri scriitori, care ne-au citit câteva din creaţiile lor, în versuri. A fost o atmosferă liniştită, unde ne-am simţit în largul nostru, deoarece fiecare a putut să îşi spună părerea în legătură cu tot ceea ce au citit băieţii. A fost prezent la întâlnire şi d-l profesor universitar Ion Pop. Pentru a doua oară am fost într-o universitate, Universitatea „Babeş Bolyai” din Cluj-Napoca, unde am intrat într-un amfiteatru, care era imens. Sâmbătă am fost duşi la Radio Cluj, unde am rămas foarte surprinsă de tot ceea ce am văzut .Chiar îmi spuneam în gând:”Atât Concursul s-a desfăşurat în două etape: de multe butoane! Cum se descurcă cei de aici? Nu le o fază locală, în care s-au pregătit şi s-au pus în încurcă?”. „ Lecturiada elevilor” este un concurs online de portofo- practică materialele pentru concurs (s-au editat lii prin care organizatorii se adresează elevilor şi profe- revistele „Pro lectura” şi s-a completat „Jurnalul de bord”) şi o fază naţională, care cuprindea sorilor care coordonează un cerc de lectură. „Ateliere de jurnalism cultural” la care au participat reprezentanţii cercurilor primelor 20 de portofolii clasate. Concursul „Lecturiada elevilor”se adresează tuturor elevilor cu vârsta cuprinsă între 9 şi 18 ani, membrii ai unor cercuri de lectură, precum şi coordonatorilor lor. Scopul concursului a fost acela al formării unui curent de opinie la nivel naţional în favoarea lecturii, în rândul elevilor, prin exersarea documentării şi scrierii diferitelor tipuri de texte în ateliere. A fost o experienţă foarte utilă, care ne-a ajutat foarte mult în viaţa de zi cu zi. De exemplu, mie una a început să îmi placă să vorbesc în public şi să le spun celor din jur ceea ce gândesc cu adevărat.

44


Timp Liber

Articol realizat de Patricia Iacoban Clasa a X-a E Fotografii preluate din Arhiva personală a elevilor Liceului Teoretic “Ion Luca“ participanţi.

Cu ocazia acestui eveniment a fost lansat, oficial, site-ul online al elevilor creativi: www.Qvis.ro. Cele mai reuşite materiale realizate de noi, elevii, au fost premiate duminică, în cadrul festivităţii de încheiere a concursului. Accentul nu s-a pus pe spiritul de competiţie, ci pe împărtăşirea unor experienţe de lectură şi de scriere cu rol formator, pe crearea sentimentului de apartenenţă la aceeaşi comunitate de cititori. După acestă întâlnire cu alţi elevi, cu alte caractere şi alte mentalităţi am reuşit să fiu mult mai liberă în gândire. Mă bucur că am putut să le împărtăşesc şi altora din experienţa mea de lectură şi cred că nu numai eu am avut de învăţat de la ei, ci şi ei de la mine. Fiecare a încercat să lege noi prietenii şi sunt sigură că fiecare a plecat acasă cu câte un prieten în plus, dacă nu chiar mai multi.”Lecturiada elevilor 2013” a fost un eveniment organizat de „Asociaţia Profesorilor de Limba şi Literatura Română” şi Colegiul Naţional „Emil Racoviţă” din Cluj-Napoca, un eveniment care a avut un mare succes în rândul tinerilor.

45


Timp Liber

Earth Hour at “Ion Luca” Ora pămâtului la Liceul Teoretic “Ion Luca” , cred că a însemnat mai mult decât o activitate extra-școlară,la care participă elevii pentru a obține un 10 la o anumită materie. Cred că a fost modul liceenilor de a arăta că le pasă de viitor. Activitatea a avut ca scop să atragă atenția dornenilor, asupra modului în care poate fără să conștientizeze fac risipă sau nu economisesc atât cât ar trebui energia elctrică. Mergând pe principiul că o oră fără lumină ar însemna o oră de respiro pentru natură, ne-am adunat într-un număr semnificativ și am încercat ca această pauză pe care o va primi natura să o facem cât mai interesantă. Împreună cu doamna profesoară Acatrinei Irinel Mioara și alături de colegii mei, am făcut repede poze în fața Primăriei și a liceului după care, ne-am strâns în curtea din față și am început să cântăm orice cântec ne-a trecut prin minte la momentul respectiv. De la “Podul de piatră’’, până la „Pădure nebună’’, chitările nu s-au oprit o secundă. În întunericul nopții, lumânările aprinse, vocile tremurânde de la frig, acordurile de chitară și voia bună din sufletele fiecarui participant mai mic sau mai mare, au făcut orasul să lumineze de farmec.

46

Lumânări roșii au călăuzit seara, iar cântecele în cinstea Mamei Natură au creionat pe fața fiecăruia împlinire și totodată bucuria de a fi alături de prieteni,colegi și profesori,în haine obișnuite, fără stresul orei sau a unei lucrări, fără ca aceste emoții să mai inunde sufletul fiecăruia,deși ne aflam tot la liceu,tot acolo unde am primit și 4 și 10. Cel mai important după parerea mea, este că am învațat în principal să ne privim altfel pe noi,că putem să facem lucruri minunate împreună,că putem să arătăm că ne pasă și că vrem, că știm și altceva înafară de Facebook,de Pub-uri și Cafenele. Că așa cum suntem, suntem o generație care strigă și care vrea să ducă mai departe aceste minunate tradiții, de a ajuta,de a face ceva pentru ceilalți, de a arăta că putem și că ne pasă. Respect! Articol realizat de Sorin Dobrincu Clasa a XI-a F Fotografii preluate din Arhiva Liceului Teoretic “Ion Luca“ Vatra Dornei.


Timp Liber

Şcoala ALTFEL Asemenea anilor anteriori, de când elevii se bucură de săptămâna altfel, şi în cadrul Liceului Teoretic “Ion Luca” s-a organizat un program ale cărui activităţi diversificate să fie pe placul tuturor. Activităţile desfăşurate au fost: -Difuzarea filmului „Miracolul Apei”, la Casa de Cultură ”Platon Pardău”, marţi, 8 aprilie, între orele 10-12. -Dezbaterea organizată de domnul profesor Cioată Mihai, la Casa de Cultură ”Platon Pardău”,miercuri, 9 aprilie, între orele 10-13. -Concursul de cultură generală, se va desfăşura în mai multe etape pe parcursul întregii săptămâni. Locul întâi a fost câştigat de elevii clasei a XI-a A, Meţcan Alesandro şi Ţăranu Codrin. -Concursul FOTO- facebook constă în postarea de fotografii şi încadrarea acestora în categoriile stabilite, iar joi, 10 aprilie la Casa de Cultură ”Platon Pardău” va avea loc jurizarea şi premierea celor mai bune fotografii. -Adolescenţii, prietenii apei, este o activitate organizată în cadrul proiectului Comenius al doamnei profesoare Atofanei Corina şi se va desfăşura pe parcursul zilelor de 7-11 aprilie. -Cariera ta contează! este una dintre cele mai interactive activităţi propusă de doamna profesoară Rezuş Viorica şi va consta în prezentarea elevilor în mod practic a unor meserii, ca de exemplu cea de jurnalist. Activitatea se va desfăşura pe parcursul zilelor de 7-10 aprilie. -Concursul de desene se adresează talentelor liceului nostru şi se va desfăşura marţi, 8 aprilie. -Împăduririle din Călimani este o activitate adresată iubitorilor de natură şi nu numai. Aceasta va consta în plantarea de puieţi şi se va desfăşura pe parcursul zilelor de 7,9,11 aprilie. -Jocurile logice şi concursul de şah sunt activităţi organizate cu scopul antrenării „creierelor strălucite”şi se va desfăşura pe parcursul zilelor de 7-11 aprilie. - Cursul de prim-ajutor, organizat cu scopul de a ne învăţa să ne descurcăm în situaţii limită şi de a-i ajuta pe cei aflaţi la nevoie. Activitatea se desfăşura în perioada 7-9 aprilie. -Festivalul Oglinzilor va avea loc la Casa de Cultură ”Platon Pardău”, joi, 10 aprilie, la orele 14-17.

47


Timp Liber -Crossul Primăverii este una dintre activităţile despre care ne-a vorbit Sandu Mădălina, câştigătoare a activităţii. Odată cu apropierea venirii „săptămânii altfel” şi pentru că pe data de 7 aprilie este Ziua Mondială a Sănătăţii, liceul nostru a organizat o activitate care să celebreze această zi. Astfel, toţi elevii doritori şi iubitori ai sportului, au fost invitaţi să participe la concurs. Dimineaţă, la ora 9 ne-am adunat cu toţii, elevi şi profesori, pentru a da startul primei competiţii de primăvară la “Ion Luca”. Am fost organizaţi şi îndrumaţi de domnul profesor Vasiluţ Cristian, împărţindu-ne în două grupe: fete şi băieţi. După ce fiecare s-a pregătit şi a primit încurajări de la colegi, am fost invitaţi la start. Noi, fetele, am plecat primele, la start fiind aproximativ 30 de concurente. Lupta a fost destul de strânsă, însă nu pot spune că a fost echilibrată căci au participat elevi şi eleve cu pregătire şi experienţă diferite. Cu toate acestea, activitatea a fost făcută pentru a mobiliza tinerii să facă mişcare, mai ales în această zi semnificativă. La finish am fost primiţi cu aplauze, şi bineînţeles primii trei sosiţi din fiecare grupă au primit ca premiu şi încurajare câte o diploma. Am obţinut locul întâi la grupa de fete, adăugând pe această cale încă o diploma în activitatea mea şi încă o experienţă dobândită. Cursa nu mi s-a părut una foarte grea, căci sunt obişnuită cu competiţia încă de mica, participând la mai multe concursuri de acest gen. Am fost motivată să particip nu doar pentru spiritul competiţiei ci şi pentru semnificaţia zilei de 7 aprilie, pe care mi-am droit să o celebrez cum se cuvine. Locul întâi a fost ocupat de un elev al clasei a X-a, iar pentru el, dar şi pentru noi toţi a fost o zi în care indiferent de rezultatele obţinute am susţinut Ziua Mondială a Sănătăţii căci, mişcarea este mai întâi de toate MENS SANA IN CORPORE SANO.

Articol realizat de Szekely Monica Clasa a XI-a A

Fotografii preluate din Arhiva Liceului Teoretic “Ion Luca“ Vatra Dornei

48


Timp Liber

O vacanţă prelungită

E 9 iulie 2013,o zi călduroasă de vară,o zi în care mă pregătesc pentru o experienţă nouă. Este pentru prima dată în viaţă când plec în vacanţă în afara graniţelor româneşti. Fiind invitată de mătuşa mea să-mi petrec vacanţa de vară în Spania ,am acceptat fără să stau prea mult pe gânduri. M-am îmbarcat cu bagajul meu de gânduri pe care doream să-l aduc înapoi încărcat cu amintiri. După trei zile de călătorie,cam obositoare, dar totuşi interesante am ajuns. Am văzut oraşe noi traversând atâtea ţări şi îmi plăcea să urmăresc şi să citesc fiecare plăcuţă ce anunţa intrarea sau ieşirea într-un oraş nou. Roquetas de Mar a fost ultima oprire. Matuşa mea m-a aşteptat curioasă ,nerăbdătoare să mă prezinte familiei. Eram uşor obosită însă curioasă şi dornică, căci aveam să cunosc o mulţime de locuri, persoane noi. Cum era de aşteptat, n-am avut răbdare să mă odihnesc ci am vrut să mergem la plajă, care era la doar cinci minute de casă. Înconjurată de străini,oameni a căror limbă nu o înţelegeam aproape deloc la început dar pe parcurs am început chiar să o vorbesc,am încercat să mă relaxez şi să mă bucur de aerul curat şi soarele puternic. Nefiind obişnuită cu temperaturi atăt de ridicate am fost nevoite să ne întoarcem acasă căci şi oboseala pe care o aveam şi-a spus cuvântul. Fotografie realizată de Muşei Ştefan Clasa a XII-a B

De-a lungul şederii mele aici am vizitat aproape toate oraşele din apropiere(Almeria,El Parador) dar nu numai(Murcia,Granada),am fost la numeroase festivaluri,căci era în plin sezon, un vechi platou de filmare al peliculelor western, ba chiar şi la torro. Am vizitat şi ferma familiei, unde aveau cai cu care participau la curse. Unchiul meu a ţinut să-mi prezinte fiecare cal în parte,ba chiar şi poneiul Manolo. Apoi mi-a arătat diplomele,trofeele şi biletele cu care pariase şi de care era extrem de mândru. Au fost zile de neuitat, o experienţă nouă, o mentalitate nouă şi mai ales,multe amintiri adăugate în bagajul meu. După două luni, m-am întors acasă, a fost o vacanţă prelungită, însă nu regret absolut nimic,căci am trăit experienţe minunate alături de rudele mele, am cunoscut oameni noi, locuri interesante pe care şi acum mi-au rămas imortalizate în minte. Realizat de Sandu Mădălina Clasa a XI a A

49


Timp Liber

Raportul reuniunii de proiect desfăşurate în perioada 6 -12 octombrie 2013 în Bulgaria

Le rapport de la réunion de travail organisée du 6 au 12 octobre 2013 en Bulgarie

A treia reuniune de proiect din cadrul parteneriatului multilateral Comenius, cu tema Toleranţă şi diversitate religioasă în Europa modernă, s-a derulat la Liceul General ,,Dimcho Debelianov” din localitatea Belene,în perioada 6-12 octombrie 2013.

La troisième réunion de travail dans le cadre du partenariat multilatéral Comenius financé par la Commission Européenne, ayant pour titre Tolérance et diversité religieuses en Europe moderne, a été organisée au Lycée Général „DimchoDebelianov” de Belene, en Bulgarie, du 6 au 12 octobre 2013.

Tema reuniunii de lucru: Să cultivăm dragostea şi toleranţa. Participanţi: -Liceul Teoretic ,,Ion Luca”, Vatra Dornei, România (3 profesori şi 12 elevi); -Liceul ,,Sarda Garriga”, Saint-André, La Réunion, Franţa (2 profesori); -Liceul General ,, Dimcho Debelianov”, Belene , Bulgaria (cadrele didactice si elevii liceului gazdă); -I.P.S. S. C. T. ,, Gaetano Salvemini”, Palermo, Italia (4 profesori şi 2 elevi);

Thème de la réunion de travail: Cultivons l’amour et la tolérance. Participants: -Lycée Théorique ,, Ion Luca” de VatraDornei, Roumanie (3 enseignants + 12 élèves); -Lycée ,, Sarda Garriga” de Saint -André, Ile de la Réunion, France (2 enseignants); -Lycée Général ,,DimchoDebelianov” de Belene, Bulgarie (les enseignants et les élèves de l’établissement d’accueil); -I.P.S. S. C. T. ,, Gaetano Salvemini” de Palerme, Italie (4 enseignants et 2 élèves);

Obiectivele reuniunii : a. cunoaşterea elevilor şi profesorilor din sânul echipei internaţionale; b. întărirea coeziunii echipei de proiect; c. cunoaşterea patrimoniului social, cultural şi religios al Bulgariei; d. dezvoltarea spiritului tolerant religios; e. dezvoltarea competenţelor de comunicare în limbile franceză şi engleză; f. descoperirea complexităţii şi bogăţiei diversităţii credinţelor şi valorilor; g. promovarea respectului pentru celelalte popoare, culturi şi religii ale lumii; h. împărtăşirea experienţelor în domeniul cultural şi religios; i. promovarea culturalismului, a cooperării şi mobilităţii în domeniul educativ.

Objectifs de la réunion de travail : a. connaître les élèves et les enseignants de l’équipe internationale; b. renforcer la cohésion de l’équipe de projet; c. connaître le patrimoine social, culturel et religieux de la Bulgarie; d. développer l’esprit tolérant religieux; e. développer les compétences de communication en français et anglais; f. découvrir la complexité et la richesse de la diversité des croyances et des valeurs; g. promouvoir le respect pour les autres peuples, cultures et religions du monde; h. partager les expériences dans le domaine culturel et religieux; i. promouvoir le culturalisme, la coopération et les mobilités dans le domaine éducatif.

50


Timp Liber Duminică , 6 octombrie 2013 Sosirea participanţilor la reuniunea de proiect. Luni, 7 octombrie 2013 Reuniunea a debutat cu primirea oficială a invitaţilor din cele trei ţări partenere la liceul gazdă, într-un cadru oficial. Întâlnirea invitaţilor cu gazdele a fost un nou prilej de consolidare a prieteniilor deja create în primul an de proiect, şi de descoperire şi comparare a sistemului de învăţământ bulgar cu celelalte sisteme europene .

Le dimanche, 6 octobre 2013 Accueil des participants à la réunion de projet Le Lundi, 7 octobre 2013 La réunion a commencé par l’accueil officiel des invités. La rencontre des invités et des représentants de l’établissement d’accueil a été une nouvelle occasion pour renforcer les amitiés déjà liées pendant la première année de projet, et de découvrir et comparer le système d’éducation bulgare et les autres systèmes européens.

După prezentarea echipelor, vizitarea spaţiilor liceului şi participarea la orele de curs, invitaţii, însoţiţi de gazde au făcut turul oraşului, descoperind bisericile catolice şi ortodoxe, precum şi Parcul naţional Persina (punctul de atracţie turistică al oraşului). Întâlnirea cu preotul catolic şi participarea la slujba de după-amiază a constituit un prilej de a înţelege specificul cultului catolic şi importanţa acestuia în nordul Bulgariei.

Après la présentation des équipes, la visite du lycée et la participation aux classes, les invités, accompagnés par des hôtes, ont fait le tour de la ville, en découvrant les églises catholiques et orthodoxes, de même que le Parc National de Persina (le point d’attraction touristique de la ville). La rencontre avec le curé de la ville et la participation à la messe ont représenté une opportunité pour comprendre la spécificité du culte catholique et son importance dans le nord de la Bulgarie.

După cină, elevii au interacţionat la hotel prin activităţi ludice şi sportive.

Après le dîner, les élèves ont interagi à l’hôtel à travers les activités ludiques et sportives.

51


Timp Liber Le mardi, 8 octobre 2013 Le matin a débuté par un atelier de travail ayant pour thème Les jeunes européens – cultivons l’amour et la tolérance. Les élèves se sont mis en équipe de travail, exploitant le français et l’anglais et rédigeant La déclaration des droits et des responsabilités des jeunes. Les sous-thèmes mis en discussion ont été: L’venir des jeunes en Europe, La responsabilité comme partie prenante de la liberté, Droits et libertés, Etre différent ne signifie pas être meilleur que l’autre.

Marţi, 8 octombrie 2013 Dimineaţa a debutat cu un atelier de lucru pe tema Tinerii europeni cultivă dragostea şi toleranţa. Elevii au lucrat pe echipe mixte, exploatând atât limba franceză, cât şi cea engleză, şi redactând Declaraţia drepturilor şi responsabilităţilor tinerilor. Subtemele abordate au fost: Viitorul tinerilor în Europa, Responsabilitatea ca parte a libertăţii, Drepturi şi datorii, A fi diferit nu înseamnă a fi mai bun decât altul. După-amiaza a fost dedicată întâlnirii în cadrul unei mese rotunde cu oficialităţile oraşului Belene (primar, consilieri, angajaţi ai primăriei) la Primăria locală. Aceasta a fost urmată de inaugurarea noului teren de sport al liceului şi participarea la un meci de handbal. O echipă mixtă formată din elevi români şi italieni au jucat contra echipei bulgare a liceului gazdă.

L’après –midi a été dédié à la rencontre, dans le cadre d’une table ronde, avec les autorités de la ville (maire, conseillers, personnel de la mairie), à la Mairie de la localité. Elle a été suivie par l’inauguration du nouveau terrain de sport du lycée et la participation à un match de handball. Une équipe mixte d’élèves roumains et italiens a joué contre l’équipe bulgare du lycée d’accueil.

Miercuri- joi, 9-10 octombrie 2013 Pentru zilele de miercuri şi joi a fost programată o vizită de informare pe un spaţiu mai larg din nordul şi centrul Bulgariei, în vederea descoperirii, analizării şi comparării diferitelor stiluri arhitecturale ale lăcaşelor de cult, a cultelor religioase, a simbolurilor specifice fiecărei religii , precum şi a atitudinii omului modern în faţa divinităţii. Vizitele de documentare desfăşurate la biserica ortodoxă din cadrul fortificaţiei Tzarevec din localitatea Veliko Târnovo, mănăstirea de pe vârful Shipka, moscheea şi bisericile din Plovdiv, biserica catolică din localitatea Rakovski, precum şi interacţiunea cu lideri religioşi din aceste comunităţi, au permis participanţilor să înţeleagă rolul dialogului intereligios şi implicarea tinerilor în activităţi sociale prin intermediul bisericilor de care aparţin.

52

Mercredi- jeudi, 9-10 octobre 2013 Pour mercredi et jeudi on a prévu une visite d’information sur un territoire plus étendu du nord et du centre de la Bulgarie, afin de découvrir, analyser et comparer les différents styles architecturaux des lieux de culte, les cultes religieux, les symboles spécifiques à chaque religion, de même que l’attitude de l’homme moderne devant la divinité. Les visites d’information faites à l’église orthodoxe de la fortification Tzravec de VelikoTarnovo, le monastère construit sur le sommet de Shipka, la mosquée et les églises de Plovdiv, l’église catholique de Rakovski, de même que l’interaction avec des leaders de ces communautés, ont permis aux participants de mieux comprendre le rôle du dialogue interreligieux et l’implication des jeunes dans des activités sociales avec l’aide des églises auxquelles ils appartiennent.


Timp Liber La muzeul etnografic în aer liber Etara, elevii au remarcat modalitatea de reconstituire a unui habitat şi a artizanatului tradiţional bulgar, casele ţărăneşti şi atelierele meşteşugarilor amestecându-se într-un cadru bucolic.

Au musée ethnographique d’Etara, les élèves ont remarqué la modalité de reconstitution d’un habitat et l’artisanat traditionnel bulgare, les maisons des paysans et les ateliers des artisans se mélangeant dans un cadre bucolique.

Vineri, 11 octombrie 2013 Pentru profesorii şi elevii italieni, români şi reunionezi, participanţi la proiect şi care aparţin unor culte religioase diferite (ortodocşi, catolici, hinduşi), descoperirea islamului în spaţiul bulgar a reprezentat un lucru inedit. Pentru acest lucru a fost necesară deplasarea în capitala Bulgariei, prilej cu care echipa internaţională a asistat efectiv la rugăciunea musulmanilor de vineri de la moscheea din Sofia. Faţă de politica altor state prin care este interzisă intrarea celor aparţinând altor religii în moschei, liderii religioşi musulmani au permis şi tolerat asistarea grupului ţintă din proiect la rugăciune, precum şi vizitarea moscheii.

Le vendredi, 11 octobre 2013 Pour les enseignants et les élèves italiens, roumains et réunionnais participant au projet et appartenant à des cultes religieux différents (orthodoxes, catholiques, hindous), la découverte de l’islam dans l’espace bulgare a représenté une chose inédite. Pour y arriver, le voyage dans la capitale de la Bulgariea été nécessaire. A cette occasion l’équipe internationale a effectivement assisté à la prière des musulmans devant la mosquée de Sofia. Par rapport à la politique de certains pays qui interdisent l’entrée des non musulmans dans les mosquées, les leaders religieux musulmans ont autorisé et toléré la présence de notre groupe cible pendant leur prière, de même que la visite de la mosquée.

Sofia este prin excelenţă un oraş al diversităţii religioase. Prezenţa grupului în capitala bulgară a fost motivată şi de dorinţa de descoperire a religiei mozaice pe care au cultivat-o la Sinagoga centrală din Sofia, una dintre cele mai mari din Europa şi cea mai mare sinagogă din Balcani. Pe lângă cele două lăcaşuri de rugăciune, s-au vizitat Catadrala ortodoxă Al. Nevski, biserica rusească, catedrala catolică Saint Joseph şi s-a făcut turul capitalei, cu oprire în faţa Adunării Naţionale şi a Universităţii din Sofia.

53

Sofia est par excellence une ville de la diversité religieuse. La présence du groupe dans la capitale bulgare a été aussi motivée par le désir de découvrir la religion mosaïque qu’ils ont cultivé dans la Synagogue centrale de Sofia, l’une des plus grandes synagogues d’Europe et la plus grande des Balkans. A part les deux lieux de prière, on a visité également la Cathédrale orthodoxe Al. Nevski, l’église russe, la cathédrale catholique Saint Joseph et on a fait le tour de la capitale, avec des arrêts devant l’Assemblée Nationale et l’Université


Timp Liber

Vizitarea acestor lăcaşuri de cult şi întâlnirea cu diferiţi reprezentanţi ai comunităţilor catolice, ortodoxe, musulmane sau iudaice, ai permis tuturor participanţilor din grupul ţintă să identifice, să analizeze şi să compare simbolurile religioase ale fiecărei religii practicate în spaţiul bulgar (crucifixul, peştele, porumbelul, steaua lui David, candelabrul cu şapte braţe, simbolul lui Allah, mâna Fatimei, ochiul lui Allah etc.). Seara a fost destinată organizării unei mese rotunde. Au fost trase concluzii referitoare la atingerea obiectivelor reuniunii de proiect din Bulgaria şi la programarea activităţilor pentru următoarele luni. De asemenea, s-a stabilit, de comun acord cu toţi partenerii, perioada mobilităţilor în Italia. Sâmbătă, 12 octombrie 2013 -plecarea participanţilor la reuniunea de proiect.

La visite des lieux de culte et la rencontre avec différents représentants des communautés catholiques, orthodoxes, musulmanes et judaïques ont permis au groupe cible d’identifier, analyser et comparer les symboles religieux de chaque religion pratiquée dans l’espace bulgare (le crucifix, le poisson, le pigeon, l’étoile de David, le chandelier à sept bras, le symbole d’Allah, la main de Fatma, l’œil d’Allah, etc.). La soirée a été dédiée à l’organisation d’une table ronde. On a tiré des conclusions relatives à l’atteinte des objectifs de la réunion de travail en Bulgarie et on a fait le planning des activités pour les mois suivants. On a établi aussi la période des mobilités en Italie. Le samedi, 12 octobre 2013 -Départ des participants à la réunion de travail

Prof.dr. Dana – Mihaela Bereholschi Coordonator Proiect Informaţiile furnizate reprezintă responsabilitatea exclusivă a autorului , iar A.N.P.C.D.E.F.P. şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care este folosit conţinutul acestor informaţii. Fotografii preluate din Arhiva Proiectului Comenius Fotografii realizate de Lăcustă Andreea, clasa a XI-a A

54

Prof. Dana – Mihaela Bereholschi Coordinatrice du Projet Les informations fournies est sous la responsabilité exclusive de l’auteur, les agences et la Commission Européenne ne sont nullement responsables du contenu, ni de la façon où toutes ces informations seront utilisées.


Timp Liber

Toleranţă şi diversitate religioasă în Bulgaria ” A călători este, pentru cei tineri, o parte a educaţiei; pentru cei mai vârstnici, o parte a experienţei.” Francis Bacon.

Cine a reuşit să viziteze Bulgaria, poate afirma acest lucru. Acolo, cultura lor este îmbogăţită mai ales prin existenţa bisericilor, cele mai multe fiind catolice, dar şi prin limbă, tradiţii (mai mult sau mai puţin cunoscute). Eu, împreună cu 10 colegi din clasele a X-a şi a XI-a, însoţiţi de trei profesori, am petrecut o săptămână în Bulgaria în cadrul proiectului „COMENIUS”, pe tema „Diversităţii religioase şi a toleranţei în Europa Modern”.. Am vizitat trei oraşe importante: Belene, Plovdiv şi capitala Bulgariei, Sofia. O experienţă unică, pentru cei care au vizitat pentru prima dată Bulgaria, cultura lor este impresionantă. Încă din primele zile, am observat că, atunci când au loc evenimente importante, două fete îmbracă costumul naţional (asemănător cu cel al românilor, diferenţa fiind culoarea predominantă, verdele şi pe cap poartă o bentiţă) şi aduc un colac, iar în centru este o farfurie cu condimente.

Fotografie realizată de Andreea Lacustă Clasa a XI a A

Oriunde am mers, oamenii au fost ospitalieri cu noi, unii necunoscând limbi de circulaţie internaţională, dar prin gesturi şi comportament am realizat că suntem bine-primiţi. Un element specific sunt trandafirii, Bulgaria fiind numită „Ţara trandafirilor”. Oriunde te uiţi, vei găsi magazine sau tarabe pline de lucruri ce conţin aroma acestuia. Am avut ocazia să văd aceste lucruri şi am rămas surprinsă; pe de altă parte, am observat că oaspeţii (fetele) primesc un trandafir când intră pentru prima dată într-o instituţie , fiind un mod de a le arăta că îi respectă, indiferent de locul de unde vin, religie şi cultură.

Fotografie realizată de Miruna Cozan Clasa a X-a E

55


Timp Liber Religia este un lucru important pentru bulgari, o mare parte fiind catolici, dar, ca în orice ţară, există şi religii minoritare (musulmani, evrei). Mi-a atras atenţia: momentul în care Domnul Iisus Hristos a pătimit pentru noi, moment surprins în cincisprezece „tablouri” (plăci sub formă de cerc, care descriu un eveniment.). La o altă biserică, am observat că există un muzeu, în apropiere, cu elemente religioase şi populare (cărţi vechi, monezi, obiecte folosite în gospodărie). Cel mai mult mi-a plăcut atunci când am mers într-un castel, iar înăuntru imaginile, foarte vechi, încă păstrau culoarea originală, şi, din păcate nu am reuşit să le imortalizăm. O biserică vizitată în următoarele zile avea fixată, în pardoseală, anul în care a fost construită, ctitorul; dar mai impresionant a fost monumentul funerar dedicat Împărătesei Bulgariei care a ajutat la construcţia acestei biserici.

Fotografie realizată de Andreea Lacustă Clasa a XI a A

O săptămână a trecut foarte repede; senzaţia de noutate şi dorinţa de cunoaştere nu au fost suficiente în comparaţie cu timpul petrecut acolo. Înainte de a ne întoarce în România, am simţit un gol în suflet, aş fi vrut să mai rămân, să aflu mai multe despre cultura lor, dar timpul nu stă niciodată în loc. A fost o experienţă pe care nu o voi uita curând, dar, dorinţa de a reveni şi de a descoperi mai multe despre istoria şi tradiţiile Bulgariei vor stărui în mintea mea.

Articol realizat de Miruna Cozan Clasa a X-a E

56


Timp Liber

Comenius -prin ochii elevilor participanţi-

„Ce vedem…cu atât rămânem!” spune o veche zicală ce aduce călătoria la stadiul de „artă de a trăi”. A călători înseamnă a cunoaște, a învăța, într-o manieră unică, despre lumea în care trăim şi despre cum să reușim să ne descurcăm cu situațiile neprevăzute. Liceul teoretic ”Ion Luca” Vatra Dornei se poate lăuda cu câştigarea a trei proiecte Comenius, dintre care și „Toleranță și diversitate religioasă în Europa modernă”, coordonat de către doamna profesoară Bereholschi Dana. Mobilitatea în Bulgaria a avut loc în luna octombrie, cu un efectiv de 12 elevi, printre care m-am aflat și eu. Am trăit o experiență frumoasă, alături de colegii și colegele mele, dar și alături de elevii din Italia și Bulgaria. Traseul nostru a inclus cazarea, timp de trei zile, la un hotel din Belene, unde am desfășurat activitățile propuse de către școala parteneră de proiect, apoi vizitarea orașelor Veliko Tornovo, Plovdiv, precum și a capitalei. Tema proiectului ne-a impus vizitarea obiectivelor religioase, astfel îmbogățindu-ne cunoștințele, atât cu privire la celelalte religii ale lumii, cât și a diferențelor și a relațiilor dintre creștinism și acestea.

Elevii din Bulgaria ne-au primit cu mare drag și ne-au pregătit o mulțime de activități datorită cărora am învățat să comunicăm unii cu alții și să lucrăm în echipă, chiar dacă nu ne cunoșteam mai deloc.

57


Timp Liber Noii noștri prieteni ne-au prezentat orășelul lor, care se găsea pe malul Dunării, ne-au prezentat tradițiile specifice poporului lor și am petrecut împreună momente de neuitat. „Am putut sta destul de mult timp cu ei, mai ales cu cei din Italia, deoarece am fost cazaţi în acelaşi loc. Astfel, am ajuns să fim prieteni buni. Prin activităţi în comun la liceul lor din Belene (oraşul în care am stat cel mai mult timp), prin plimbări şi conversaţii, dar şi prin jocuri sportive (handbal) sau spectacolul din ultima seară, ne-am putut cunoaşte mai bine şi am putut afla mai multe despre tradiţiile, obiceiurile şi hobby-urile acestora.” (Dana Arseniuc, clasa a XI-a A) Totodată, am avut ocazia să descoperim o parte din patrimoniul cultural și religios al Bulgariei, datorită vizitelor la moschei, catedrale, sinagogi și biserici. Astfel, am intrat în contact cu alte stiluri de a viaţă și de a privi și înțelege lumea, prin cunoașterea istoriei și a ideologiei diferitelor religii. „Trei zile din această excursie au fost dedicate vizitării, în special a marilor biserici sau catedrale ortodoxe şi catolice, dar şi a două moschei islamice şi a unei sinagogi evreieşti. Astfel, ne-am putut forma şi un spirit tolerant în cea ce priveşte orientarea religioasă a celor din jur. Eu consider că această experienţă a fost foarte importantă, dar şi frumoasă, deoarece a implicat învățarea și socializarea într-o limbă de circulţie internaţională (franceza sau engleza) dar, totodată, am rămas în suflet cu prieteni dragi şi amintiri frumoase. (Dana Arseniuc, clasa a XI-a A)

„Din punctul meu de vedere, experienţa pe care am trăit-o în cadrul proiectului ar trebui trăită de fiecare elev în parte: ospitalitatea bulgarilor şi multitudinea tradiţiilor pe care ei încă le păstrează, au făcut din săptămâna petrecută acolo o experiență pe care aș repeta-o oricând!” Fotografii preluate din Arhiva Proiectului Comenius

58

Articol realizat de Ştambert Diana Clasa a XI-a A


Timp Liber

Vatra Dornei Tineret -VDT În liceul nostru a apărut o organizaţie, numită VDT, care se ocupă cu aducerea zâmbetelor pe chipul celora care au uitat demult să mai zâmbească. Astfel acest grup de tineri , pe lângă excursiile pe care le organizează, se ocupă în realizarea de fapte caritabile, fiind voluntari exemplari. Printre acţiunile realizate în bazinul dornelor amintim de ziua de 1 martie atunci când grupul Vatra Dornei Tineret a organizat o nouă acţiune de voluntariat. Elevii au adus jucării, alimente, hăinuţe şi cărţi pentru o familie de la Rusca, Dorna Arini. În casa respectivă erau două surori, ambele cu un număr de doi, respectiv patru copii. Aceştia nu au osituaţie financiară rezonabilă, iar condiţiile de care dispun nu sunt tocmai bune. Un alt caz ajutat a fost cel al unei familii din Poiana Ştampei. Pe lângă numeroasele implicări în cazurile sociale, grupul de voluntari s-a implicat si în activităţi de împădurire organizate în zona dornelor.

59


Timp Liber

Unul dintre pilonii principali ai acestui grup este Mutu Raluca din clasa a X-a A a liceului nostru, iar ea ne-a vorbit despre acest grup astfel: “Grupul VDT este un grup de 30 de membrii oficiali, la care se adaugă voluntarii ce vor să ne ajute. Acest grup s-a format în vara anului 2013 ,când în urma unei excursii ,am strâns bani pentru un băiat pe nume Adelin Bacrău. Am observat că acţiunea a avut un rezultat destul de bun şi am decis să mai organizăm acţiuni de acest tip şi astfel am ajutat persoane sau familii atât din Vatra Dornei cât şi din Zona Dornelor. Pe lângă ajutorul oferit unor persoane, ne mai ocupăm şi cu organizarea de excursii, plantat de puieţi, activităţi precum paintaball şi multe altele. Pe viitor avem acelaşi scop, să ajutăm , deoarece Zona Dornelor are nevoie de cineva care face nu doar zice!” Ne putem şi noi alătura şi îi putem ajuta prin donaţii. Îi putem contacta pe adresa de facebook : https://www.facebook.com/vatra.dornei.tineret?fref=ts, iar acolo putem găsi mai multe date de contact.

Articol realizat de Szekely Monica Clasa a XI-a A

Fotografii preluate din Arhiva VDT.

60


Pauza Artistică

Balul Bobocilor 2013 Fiecare an şcolar începe cu fastuosul Bal al Bobocilor. Acest eveniment reprezintă modul în care liceul nostru oferă un calduros “Bun venit” celor care tocmai au intrat în clasa a IX-a. Organizatorii din acest an, elevi ai claselor a XII-a, împreună cu boboceii, au reuşit să ne prezinte un moment plin de energie impresionând până în ultimele clipe publicul, care şi-a manifestat plăcerea prin ropote nesfârşite de aplauze. Invitatul special al serii a fost Shift, care a reuşit să destindă atmosfera tensionată dinaintea anunţării rezultatelor finale. Evident fiind faptul că partea centrală a Balului Bobocilor au fost bobocii, aceştia au fost dornici să ne prezinte păreri şi impresii adunate în urma concursului. I-am rugat să răspundă la următoarele întrebări: 1.Ce ţi-a trezit interesul pentru a participa la preselecţii? 2.Când a fost cel mai greu? Ai avut intenţia de a părăsi comepetiţia? 3.Ce ai învăţat din această experienţă? 4.Sfat pentru următorii boboci. Iată răspunsurile lor… Dora Ciuhlau –Miss Boboc “ 1.Am participat la preselecţii din curiozitatea “caracteristică” vârstei şi pentru a-mi depăşi unele emoţii. 2.Nu pot să spun că a fost greu. Pot să spun că a fost o experienţă frumoasă datorită organizatorilor şi celor care ne-au susţinut . Nu am avut niciodată intenţia de a părăsi competiţia, fiecare etapă, odată trecută, mi-a dat curajul şi ambiţia necesară pentru a continua . 3. Am învăţat că dacă vrei cu adevărat ceva se realizează şi că în orice lucru frumos stau multe sacrificii, cum ar fi timpul acordat repetiţiilor, încercarea de a-mi stăpâni emoţiile, etc . 4. Balul bobocilor e o tradiţie în fiecare liceu , e o etapă frumoasă din viaţa fiecărui liceean. Sfatul meu este ca viitorii boboci să fie încrezători în ei, în talentul lor şi chiar dacă nu sunt pe podium , sunt câştigători pentru că au participat şi pentru că au avut curajul să iasă în faţa publicului. Mult succes viitorilor participanţi!”

62


Pauza Artistică

Gabriel Crăciunescu -Mister Boboc “1. Balul Bobocilor a fost foarte interesant în anii precedenţi , iar lucrul acesta mi-a stârnit dorinţa de a participa. Ştiam că dacă nu voi avea curajul să mă implic aş fi regretat mai târziu. 2. Partea cea mai dificilă a competiţiei a fost să decid ce voi face la proba de talent. Trebuia să fie ceva care să capteze atenţia publicului şi care să-mi pună în valoare calităţile. 3. Am învăţat că emoţiile trebuie lăsate deoparte dacă îţi doreşti ca rezultatul final să fie cel aşteptat. 4. Sfatul meu pentru următorii boboci este să participle la acest eveniment, deoarece distracţia şi buna dispoziţie sunt garantate.”

Alexandra Dănilă –Locul I “1. Păi, pot spune că îmi doream să particip la bal încă din clasa a VIII-a şi aşteptam cu nerăbdare să ajung la liceu , pentru început asta era principalul scop pentru care vroiam să înceapă liceul. Interesul pentru a intra în această competiţie mi-a fost stârnit de către colegii care tocmai trecuseră prin această experienţă şi care m-au încurajat să particip şi eu . 2. Unul din momentele cele mai grele a fost spre sfârşit , atunci când se apropia balul iar stresul şi emoţiile erau din ce în ce mai intense. Dar dificil a fost şi să ne împăcăm cu ideea că nu ne vom mai întâlni, atât cu bobocii cât şi cu organizatorii . Intenţia de a părăsi competiţia a apărut la un moment dat când simţeam că nu mai fac faţă , dar am renunţat la această idee. Cu siguranţă mi-ar fi părut rău dacă părăseam competiţia. 3. În primul rând această experienţă a fost una dintre cele mai frumose şi cu siguranţă de neuitat . Am învăţat multe: în primul rând socializarea cu ceilalţi competitori fără să existe rivalităţi şi neînţelegeri. Răbdarea , a fost un alt lucru pe care am reuşit să mi-o formez şi să o controlez . Am învăţat să-mi stăpânesc emoţiile şi să pot avea un comportament natural în faţa unui public destul de generos . 4. În primul rând să fie încrezători şi să nu se lase influenţaţi de ceilalţi competitori . Să nu renunţe deoarece vor regreta . Să profite de toate momentele şi să le trăiască din plin , deoarece este o experienţă unică şi nu trebuie ratată . Succes ! “

63


Pauza Artistică Vlad Roşca- locul I “1.Sincer, iniţial nu am vrut să merg la preselecţii, crezând că o sa fiu eliminat din prima şi decât să mă fac de râs, am preferat să nu mă înscriu. Dar doi organizatori care au trecut prin clasa mea m-au scris pe lista participanţilor şi apoi am fost nevoit să particip. 2. La bal, cel mai greu moment mi s-a părut contactul cu publicul de la prima probă. Iar să renunţ la competiţie nu mi-am dorit niciodată, mai ales când am aflat că urma să intru în ultima etapă a Balului. 3.Am învăţat să fiu mai curajos şi să am mai multă încredere în mine. Înainte de bal eram o persoană foarte timidă. 4.Urez următorilor participanţi să nu plece de la ideea că n-au nicio şansă să intre în bal şi să nu se înscrie pentru că rezultatul i-ar putea surprinde.”

Roxana Ismană -locul II “1. În ciuda faptului că la început eram sceptică în privinţa preselecţiilor, am decis să particip, considerând că nu am nimic de pierdut, fiind o nouă experienţă . 2. Greu mi s-a părut în seara balului, din cauza faptului că trebuia să îmi stăpânesc emoţiile. Şi nu s-a pus problema niciodată de părăsirea competiţiei. 3. Am învăţat în primul rând să îmi controlez emoţiile. Asta mi s-a părut cel mai dificil lucru, dar cred că am reuşit să trec cu brio peste. Am cunoscut oameni noi, persoane minunate, de care m-am ataşat şi cu care sper să păstrez legătura. Am învăţat să îmi autodepăşesc condiţia şi aşteptările. Aş mai repeta această experienţă de 100 de ori . 4. Sfaturi pentru următorii boboci? Să aibă încredere în sine, pentru că niciodată nu ştii cât de mult poţi. Să participe, căci nu au nimic de pierdut, pentru că odată cu această experienţă o să capete mai multe încredere şi mai mult curaj pe viitor. Categoric, balul bobocilor este o rampă de lansare şi este o şansă ce nu merită ratată!”

64


Pauza Artistică

Loredana Hîtu-locul III 1.Interesul de a participa la preselecții a fost trezit de liceenii care au participat în anii precedenți la bal, toți cei cu care am vorbit despre bal mi-au spus că e o experiență frumoasă și că îmi va părea rău dacă nu particip. Acum, că am participat, nu-mi pare rău deloc. Ba din contra, de multe ori îmi aduc aminte de anumite momente din perioada balului şi aş putea spune că aș vrea să mai trec o dată prin acele momente! 2.Cel mai greu cred că a fost la a doua preselecţie, atunci când a trebuit să cânt. Recunosc, nu am voce..și chiar am crezut că nu voi trece mai departe după prestația mea de la acea etapă.. 3.Hmm.. Am învățat că nu trebuie să te lași doborât de nimeni și nimic, că tot ce contează e să dai tot ce-i mai bun iar cei din jur te vor aprecia pentru ceea ce eşti. 4.Îi sfătuiesc să meargă cu mult curaj şi la preselecții pentru că există toate șansele să ajungi sus! Şi aşa cum mi-au spus alte persoane mie, le spun şi eu lor: O să vă pară rău dacă nu participați!”

Mihai Glăvan locul-III “1.Fiind în clasa a IX a, am zis că nu am nimic de pierdut. Am fost dispus să răspund unei noi provocări. 2.Cel mai greu a fost la început, dar asta nu m-a determinat să părăsesc competiţia, m-am gândit că nu am ajuns degeaba în finală şi că oricât de greu ar fi trebuie să merg până la capăt. 3.În perioada balului mi-am dat seama cât de bună şi folositoare este munca în echipă! 4.În primul rând le urez mult succes şi să fie cat mai creativi în ceea ce priveşte proba de aptitudini şi respectiv proba surpriză! Emoţiile pentru ei sper să fie constructive şi să nu se lase intimidaţi de publicul numeros.”

Articol realizat de Loredana Costea Clasa a XI-a A

Fotografii preluate din Arhiva Orion Media

65


Pauza Artistică

Noaptea Noaptea-n codru lung răsună Negura e peste zări. Ape curg cu zgomot dur Iar copacii tot vibrează în văzduh. Noaptea,totul e adormit, Sub luna cea blândă Totul a încremenit Izvorul,codrul stau la pândă .

Iluzie

Bolta cerului e-o frunte, Cu litere de stele e sculptată, Iar ceaţa dinspre munte Pare o fantasmă minunată. Gândurile mele erau departe… Mi-am întins mâinile spre ea,cerându-i alinare. ,,Am atins-o!’’îmi spun în gând. Luna mă privea de sus,din boltă. Am privit cerul,stelele… Nu era nimic mai deosebit decât luna: Lumina ei îmi topea singurătatea, Strălucirea ei îmi învăluia sufletul. Am străbătut cu ea văzduhul. M-am visat alături de ea, luminând cerul Era magic,dar totul era o iluzie.

Poezii realizate de Emanuela Crăciun Clasa a X-a E

66


Pauza Artistică

Serbările şcolare În fiecare an, la Liceul Teoretic “Ion Luca” , au loc măcar două serbări şcolare: cea de Crăciun, şi cea organizată cu ocazia venirii primăverii. Elevii sunt mai mult decât încântaţi să participe la organizarea şi desfăşurarea serbărilor. Aceştia îşi pun la contribuţie imaginaţia reuşind mereu cu success să captiveze atenţia publicului. Printre cei care se implică în serbările şcolare mă aflu şi eu. Cânt cu multă plăcere la fiecare serbare şi consider că apariţiile scenice pot contribui la formarea mea ca pesoană, dându-mi un plus de dezinvoltură şi curaj. Pregătirile sunt mereu direct proporţionale cu rezultatul, drept pentru care repetiţia, dar şi experienţa sunt foarte importante.

Iată câteva păreri şi din partea altor elevi ai liceului nostru care au luat parte la aceste evenimente. “Dansul este o parte din viaţa mea. Primul antrenament la dans l-am avut în clasa a şasea şi de atunci am fost fascinată. Când sunt pe scena şi dansez, uit pentru câteva minute de toate grijile şi mă dedic pasiunii mele. Cele mai mari emoţii le am în culise; când îi asculţi pe ceilalţi şi când vezi cât de mult au muncit, simţi că îţi transmit o parte din trăirile lor. Împreună cu partenerul meu , reuşesc să creez coregrafii captivante. Atunci când ascult piesele pe care vreau să dansez, văd deja cum ar arăta coregrafiile. Punctul culminant într-un spectacol este finalul dansului, şi când vezi că o sală întreagă te aplaudă şi este fericită, înseamnă că noi ne-am îndeplinit datoria.” (Irina Pop –Clasa a XI-a B)

“Îmi place să mă implic în activitățile școlare, îndeosebi să particip la serbări, pentru că pot și vreau să fac lucruri frumoase. Cânt la vioară din clasa a II-a și pot mărturisi că bunicul meu mi-a pus în mâini propria sa vioară încă de mică și îi mulțumesc din suflet că mi-a oferit tot ce avea el mai de preț: talent, sârguință,bucurie și entuziasm.” Din punctul meu de vedere a fost o ( Simona Şcheul-Clasa a X-a A) serbare reuşită şi le mulţumesc pe această cale colegilor mei şi celor care s-au implicat în “În serbarea de Crăciun pot spune că am această serbare. trăit clipe minunate alături de organizatori şi bobocii Mulţumiri coordonatoarei noastre, Jenica de anul acesta cât şi cei de anul trecut! Fiind prima Romanică pentru că s-a ocupat de noi, ne-a strâns şi serbare în postura de prezentator, bineînţeles că şi ne-a unit pentru a avea parte de o serbare minunată!” emoţiile au crescut odată cu venirea serbării. (Mihai Glăvan-Clasa a IX-a)

67


Pauza Artistică “Serbarea <<Primavara îndrăgostiţilor>> a fost pentru mine un success pe plan personal în ceea ce priveşte modul în care a vibrat publicul şi felul în care au evoluat relaţiile cu interpreţii şi organizatorii. Într-adevăr a fost greu, pentru că organizarea unei serbări este alcatuită şi din momente grele, idei geniale, nervi, certuri, râsete, schiţe pe hârtie, probe, paşi de dans, acorduri, secunde numărate, cortina, luminile, toate fac parte din ceea ce numim “viaţa din spatele scenei”. Trebuie să spun că datorită unui colectiv deosebit şi unui profesor diriginte extreme de precis din toate punctele de vedere, ceea ce s-a văzut pe scenă în aproximativ o oră jumătate a fost munca a douăzeci de oameni în decursul a două săptămâni, muncă ce nu a fost în zadar, ci răsplătită cu felicitări şi aplauze. Mă declar mulţumit!” (Sorin Dobrincu- Clasa a XI-a)

“A fost o experienţă unică să am ocazia să prezint acest eveniment, deşi uneori simţeam cum mă copleşesc emoţiile. În final a meritat toată munca pentru că am realizat ceva deosebit iar laudele au fost pe măsură. Liceul nostru are multe talente ce se pot afirma prin intermediul acestor serbări organizate de elevi. Tot colectivul clasei a XI-a F a fost sprijinit de profesori, colegi, iar noi la rândul nostru suntem dispuşi să sprijinim pe oricine hotărăşte să ia iniţiativă în a clădi pas cu pas o altă serbare. “ (Roxana Bamboi-Clasa a XI-a) Articol realizat de Costea Loredana Fotografii realizate de Teodor Neacşu Clasa a XI-a A Clasa a X-a B

68


Frânturi de gânduri

A plânge Azi vreau să-mi spăl fața cu lacrimile mele, Chiar dacă la noapte trupul tău mă va acoperi. Voi trata cu tăcere greșeala tâmpită, voi încerca să te pierd și mă voi răzgândi.

Te-aș desena în timp ce-aș plânge Și nu m-aș sătura să te privesc. Ochii fi-vor ei verzi, Albastru, Și roșesc.

Desen realizat de Ungureanu Oana Clasa a XI-a F

Joc în doi

-Dansezi? -Da! Ceva... -Ia stai jos. Da` croșetezi? -Mi se pare că glumești. Mă stresezi, mă alarmezi. Unde-i „tu” de mai-nainte? Unde-i „tu”, aia fierbinte? -Ai pierdut. Jocu-i stupid: Ține bila lângă tine, dac-o pierzi, o iau la mine și-o primești când vreau. Dragă, nu-s o jucărie! Poate am corp de păpușă, părul lung și pielea fină, dar am sentimente pure. Am o inimă, la tine.

Te-aș vrea înapoi, însă n-am cui te cere. Ce dulce ți-e buza, Iar pe corp îmi provoacă plăcere.

-O vrei înapoi sau nu sigur nu o s-o primești. Gata, schimbul e făcut. Și-mi convine, și-ți convine. Vrei s-o iei de la-nceput? Oricum n-o să fie bine. Vrei să fii soția mea? Hai, mărită-te cu mine! Desen realizat de Candrea Roxana Clasa a IX-a A

Ungureanu Oana Clasa a XI- a F

70


Frânturi de gânduri

Am încheiat o copilărie Ne naștem plângând, căci cineva îndrăznește să ne atingă puritatea, corpul nostru mic și fraged. Plângem pentru că acela e primul contact cu cineva din jur, cu cineva care are înfățișarea unui om. Dar unde și cum începe copilăria? Chiar dacă încă ne simțim copii, încă ne comportăm ca unii, la 17 ani încep să apară unele probleme, începem să ne facem unele griji, mai mult sau mai puțin importante. Dar pentru vârsta noastră, avem impresia că sunt cele mai mari probleme de pe pământ. Ne e dor să nu facem nimic, să nu ne pese, să zâmbim, doar pentru că nu știm ce altceva să facem. Copilăria poate fi percepută în multe feluri. Cu toții am avut una, dar am așteptat și ne-am dorit să ,,creștem mari”. Nu înțelegem, fiind copii naivi, cât de grea poate fi viața și câte obstacole se află la fiecare pas. Avem impresia că viața de adult este mai frumoasă, mai simplă, fiind oameni mari putem avea mai multe activități. Lucrurile astea ni se par interesante, fără să gândim dincolo de ele. Cu cât ne implicăm în mai multe activități, relații, apar sentimente, greutăți, care nu pot fi tot timpul depășite, împlinite. Dar copii... ne iubim părinții pentru că așa trebuie, așa ni s-a spus că e normal, îi iubim necondiționat pentru că datorită lor existăm. Iubim jocurile, ne iubim jucăriile, totul pare simplu, iar sentimentele nu ne provoacă dureri. Adulții sunt triști, urâți, mereu asaltați de griji care nu se mai termină. Adulții iubesc altfel, ei urăsc, neînțeleși uneori sunt chiar demni de milă. Copilăria înseamnă să ai prieteni care nu țin cont de unele aspecte ale existenței tale și vor doar să se joace. Certurile copilăriei durează doar câteva minute, căci e mai important să ai un partenet, decât să ții ură și să te joci singur. Sufletele de copii sunt, poate, prea puțin dezvoltate ca să simtă tot. Ele sunt pure, dar societatea, oamenii reușesc să le distrugă. Faptul că ne transformăm treptat în adulți triști, ne face să realizăm că am greșit în tot acel timp când ne-am dorit să creștem. Mă-ntreb uneori de ce văd copiii un joc în tot ceea ce fac. Și eu eram la fel, plină de energie. Nu înțelegeam de ce, pe stradă, mama cășca pe liniile de la pavele, în timp ce eu mă chinuiam să le evit. Nu doar eu. De ce facem asta? Sunt singura care zâmbește prostesc când își aduce aminte de cum era acum 11 ani? Uneori mi-e dor, uneori chiar îmi dau lacrimile și mă gândesc că o să-mi pară rău că mi-am dorit cândva ,,să cresc mare”. Nu poți să le spui copiilor de acum să nu se gândească la maturitate, să nu și-o dorească. Oricum, majoritatea ne dorim ceva ce nu avem. ,,Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să se îndeplinească”. Cred că uneori uităm că trebuie să ocolim liniile dintre pavele și ne gândim la viața de adult. Păcat. Mi-e dor să fiu mică, cred că tuturor ne e. Nu doar pentru că acum suntem mai aproape de sfârșit, ci pentru că totul doare. Nu mai are nimeni grijă de noi, oamenilor începe să le pese din ce în ce mai puțin de alții. Oamenii folosesc oameni. Eram copil și nu știam lucrurile astea. Mama, tata mă iubeau, credeam că asta face toată lumea, că e sinceră.

71

Desen realizat de Ungureanu Oana Clasa a XI-a F


Frânturi de gânduri Timpul trece și devenim și noi ca ei, cei maturi. Amintirea unui copil care se juca iarna în zăpadă, de parcă nu simțea deloc frigul, o să rămână undeva în mintea noastră. Nu avem voie să regretăm, căci așa ne-am face rău singuri. Privesc și acum bunici cu nepoți în brațe și mă gândesc că toți au fost așa, dar au îmbătrânit. Chiar dacă timpul trece atât de repede, ar trebui să profităm că ne oferă momente frumoase. Copilăria nu este destul de lungă ca să îi înțelegem semnificația. Singurul lucru pe care trebuie să-l știm e că nu vom mai avea niciodată ocazia să o retrăim. Odată cu trecerea anilor pierdem zâmbetele, frumusețea, răbdarea și într-un final rămânem doar cu amintirea a ceea ce am fost odată: un copil simplu, fără griji, care știa să iubească și să râdă.

Realizat de Ungureanu Oana Clasa a XI-a F

Desen realizat de Candrea Roxana Clasa a IX-a A Generated by CamScanner

72


Frânturi de gânduri

Amnezie Trasă din suburbiile inconștientului, am reușit să revin la suprafață, la realitatea obscură în care se valuta însăși existența materială. M-am întors la originea călătoriei abstracte, de unde începusem forțat, fără pic de voință. Lumina îmi ucidea pupilele, mă usturau ochii îngrozitor, însă mă bucuram totuși de calea întoarsă ce-a făcut-o conștientul și m-a readus pe cursul normal al trăirii. Gândurile îmi reveneau treptat, pe rând, la fiecare simțind o împunsătură ușoară în creșted, ca și cum exista acolo o portieră, un baraj ce le analiza, le sorta, și-mi păzea cortexul instabil de-o încărcătură prea mare de informație, iar la fiecare înțepătură succintă, îmi vibra o nouă imagine în dimensiunile minții, în tărâmul necunoscut construit din componente abisale, de care îmi era atât de frică în niște momente atât de plăpânde. Aveam de gând să iau fiecare gând în parte și să-l cataloghez, să-i ofer o categorie căreia să aparțină. Resimțeam trăirile, emoțiile și senzațiile acaparate cu mult timp în urmă. Mă bucuram de fiecare în parte, lăsându-le să-și picure câte una stropul de energie ce-l conțineau, însetată de dorința de a mă mișca din acel loc paralitic. Zâmbeam ca o debilă, căci în felul ăsta era revărsată viața asupra mea. Mi s-au redat fluxurile care mă îndemnau să trăiesc. Fotografie realizată de Ungureanu Oana Clasa a IX-a F

Adunam rând pe rând bucățelele prețiosului mozaic spart din cauza unei căzături pe prima jumătate a infinitului, încercând să-mi recuperez toate experiențele petrecute pe parcursul vieții. Într-un final, am ajuns la capătul procesului. Acele înțepături încetaseră de mult, dar am sperat la surprindere din partea uneia. Nu s-a mai întâmplat asta, așa că m-am întors la cotidianul monoton și mediocru, reluându-mi drumul către îndeplinirea scopului. Mă simțeam împlinită, că am depășit partea tragicului, și am reconstruit bogăția minții. Zâmbeam în van, totuși deranjată de-un resentiment... Simțeam că uitasem de ceva. Nu era apariția unei noi experiențe, ci dimpotrivă, lipsa uneia. Pierdusem o bucățică din prețiosul ansamblu, al căror legături fragile nu aveau să-și mai revină prea curând. Părea a fi un gol bine bine ascuns în măruntaiele din străfunduri, care prefera să rămână așa cum era, pustiu, decât să fie umplut cu o altă entitate. În meditația mea profundă, nu am realizat prezența ce se afla în apropierea mea. Începusem să privesc în toate colțurile, agitată, speriată de necunoscut. Brusc, în fața mea își făcu apariția o siluetă mică de statură. O priveam buimacă, căci era incandescentă și translucidă în același timp, împrăștiind câteva raze subțiri, aproape virale. Era imaginea unei fete, sau mai bine zis a unei fetițe. O puteam descrie ca întruchiparea perfectă a unui suflet fraged, desprins cu mult prea devreme de cadavrul micuț al ființei ce probabil odată umplea inimi cu bucurie. Dar nu-mi inspira acea senzație sumbră și mortuară, ci dimpotrivă. Avea un chip angelic, care îmi inspira puritate. Mă privea blândă, cu un zâmbet ce-mi reproșa ceva în glumă. Îmi stârnea interesul simpla ei apariție fără sens, și mă uimea căldura emanată de ochii ei lichizi, presărați cu scântei.

73


Frânturi de gânduri O priveam fascinată, neștiind ce urma să se întâmple, dar brusc ochii i se umeziră, și începu să lăcrimeze ambudent. M-am îngrozit la gândul ce m-a străfulgerat, și anume că ea ar fi un indiciu către piesa lispă a mozaicului, iar eu, incapabilă de a-mi aduna amintirile, o uitasem undeva într-un ungher rece. Mă simțeam frustrată și neputincioasă, stând în fața acelui copil ce zvâcnea a disperare la un moment dat, și scâncea necontenit. Fața mică și schimonosită îmi părea atât de cunoscută, încât m-am apropiat încet, cu grijă, fără să o fac să izbucnească, ca să o pot privi mai de aproape. Peste o clipă, mi-am dat seama cine era, sau mai bine zis ce era. Reprezenta însăși reflexia mea din perioada copilăriei, acea reflexie în care mi-am oglindit majoritatea bucuriilor. Era clona copilului din mine, eram eu, tu. Probabil că la schimbul dintre dimensiunile conștientului și inconștientului, am trecut printr-o poartă pe al cărei prag am pășit riscând, și-n al cărei toc am agățat-o ,dulcea copilărie, și am lăsat-o atârnând, căci era atât de mică și de fragedă, încât credeam că-mi este indispensabilă,dar într-un final realizasem că lipsa ei îmi strica echilibrul psihic și emoțional. Mă forța să înaintez fără toate componentele necesare hărții. O priveam rugătoare, după care am întins mâna, neștiind la ce reacție să mă aștept din partea sa. A încetat să mai plângă, ca și cum ar fi fost brusc distrasă de o lumină sclipitoare. Mi-a zâmbit bucuroasă că am reușit să-mi dau seama ce reprezenta de fapt, răsfirându-și corola luminoasă împrejur cu și mai multă putere. Îmi citea gândurile probabil, așa părea după expresia aa ce se raporta la simțurile mele. A întins o mână slabă, ca să o cuprindă pe-a mea, și-n momentul atingerii, trupul i s-a disipat într-un colb răcoros, ce m-a pătruns prin piele. Simțeam cum se contopește fragmentul în mine, cum sufletul îmi era întregit de zâmbetul odraslei lăsate în urmă și cum acele înțepături își reluau rolul în creșted pentru a-mi sorta noile imagini acaparate în urma contopirii. Le savuram din plin, căci majoritatea erau atât de naive și de inocente, încât nu reușeam să mă abțin din a zâmbi ca o dementă, fericită că le-am recăpătat. Păreau niște mici furnicături ce-mi gâdilau mintea, și o înfrumusețau cu simboluri specifice tinereții de demult apusă, acea tinerețe ce emana prospețime din toate punctele de vedere. Puteam revizualiza tot ce mi se întâmplase în timpul vârstei de aur, amuzându-mă de toate jocurile puerile ce le executam ca un automaism în acea perioadă, iar acum nu m-ar mai fi tentat cu un așa entuziasm să fac asta din nou. Mă uimea diferența dintre momentele acelea, și prezent. Cât de mult a evoluat creierul încât să treacă de etapa aia cu frigiditate, și în cazul pierderii ei, cu câtă răceală tratează recăpătarea ei.

Fotografie realizată de Marciuc Andreea Clasa a XI-a F

74


Frânturi de gânduri Fotografie realizată de Marciuc Andreea Clasa a XI-a F

Dacă m-aș fi întors la copilărie, nu m-ar fi interesat nimic precum mă interesează acum,ci aș fi privit totul ca o joacă, doar că executată pe direcții diferite, cu scopuri diverse. Idealul era același, și anume obținerea unei recompense oarecare, indiferent de natura ei. Fie un obiect, fie o atenție, fie însăși puterea cu care puteam să domin asupra celorlalți jucători, dovedindu-mă a avea calități în plus, fie însăși fericirea unei reușite, după o propunere pe post de țel. Mi-aș fi încântat privirea cu spectacolul lumii ce părea așa fascinant, însă acum nu mai pot trece la acel unghi de viață, ci trebuie ca într-o zi să-l trec mai departe, unei noi generații, și să-mi revărs visele într-un pui de om, în al cărui privire voi revedea poate ochii reflexiei mele. Îl voi privi iubitoare cum se va bucura de ceea ce eu probabil n-am apreciat suficient când mi-a fost vremea de a-l avea. Îi voi împărăși fericirea copilăriei și secretele ei cu ajutorul amintirilor tocmai recuperate, învățându-l să iubească la rândul său, necondiționat, totunitarul lumesc, să se iubească pe el însuși căci va reprezenta o valoare simbolică a părinților, și va duce mai departe șansa la trecerea prin viață, începând cu ce e mai dulce, sau să ofere altora aceleași învățături hrănitoare spiritului. În speranța că nu voi cădea din nou în abis, îmi voi proteja toate amintirile, mai ales cele de la începutul vieții, cât mai am din ele, căci acelea vor reprezenta primele mele încercări de integrare în lumea obscură, ca într-un final să ajung să construiesc una paralelă, deoarece integrarea e mult prea dificilă. Mă voi bucura întotdeauna de șirul întâmplărilor și de schimbările ce s-au realizat pe parcursul decurgerii lui, iar sentimentul de melancolie ce-și va face apariția, va fi dispersat sub forma unor lacrimi de fericire, lacrimi ce plâng clipa în care voi fi capabilă să apreciez la adevărata valoare timpul trecut, timpul în care iubeam necondiționat și zâmbeam la cele mai mărunte lucruri, căci pe vremea aceea eram un simplu copil.

Realizat de Candrea Sandra Clasa a XII-a A

75


Frânturi de gânduri

Ce este copilăria? „Ce este copilăria?”o întrebare pe care dacă o adresezi adulților cu siguranță îi vei pune pe gânduri pe când dacă o adresezi copiilor aceștia ți-o vor descrie ca pe cea mai frumoasă perioadă a vieții , cea în care nu există limite și nici bariere , în care este foarte ușor să visezi și să ți se îndeplinescă orice vis. Cu siguranță copilăria ar putea fi asemănată cu un vis care odată va trebui să ia sfârșit în pofida dorinței noastre arzătoare pentru ca aceasta să rămână vie mereu .În timpul acesteia noi ne găsim refugiul ,atunci când considerăm că nu mai facem față acestei lumi rele ,într-o lume fantastică de basm în care noi suntem stăpânii unde nu există nicio regulă înafară de aceea de a te distra. Totul se întamplă după bunul nostru plac și întreaga activitate se concentrează asupra noastră ca stăpâni ai acestui tărâm minunat pe care nu ți-ai dori nicicănd să-l părăsești. Așa a fost și copilăria mea, una plină de culoare și fericire în care deseori mă refugiam în propriul meu univers atunci când lumea din jur nu mă întelegea și îmi adresa aceeași afirmație „Ești prea mică pentru….”. Totuși, pentru ceva nu eram prea mică, și anume pentru joacă și distracție și chiar pentru visare , acestea erau lucruri pe care nu era cu putință a mi le lua cineva și de care încercam să profit din plin . Acea părticică de inocență încă se mai află în adâncul sufletului meu astfel că doar eu știu cu adevărat ce se ascunde înauntrul meu și anume un suflet curat și fragil în ciuda armurii de oțel pe care încerc să o arăt la exterior. Cea mai frumoasă întrebare la care mereu răspundeam altfel era „Ce dorești să ajungi când vei fi mare?” , întotdeauna găseam un alt răspuns dar preponderent era acela că mi-aș dori să ajung medic. Eram pregătită întru totul pentru această profesie, țin minte că aveam și propriul meu cabinet , unde pacienți îmi erau cei mai buni prieteni și anume jucăriile din plus și păpușile care aveau încredere deplină în mine și pe care reușeam să îi fac bine .

Fotografie realizată de Marciuc Andreea Clasa a XI-a F

Puneam diagnostice și îmi placea nespus de mult să operez știind că mai apoi aveam să salvez viața unor oameni care îmi vor fi recunoscători mereu pentru binele pe care îl făcusem , aceasta era unica mea mulțumire și împlinire. Alteori răspundeam ferm că mi-aș dori nespus de mult să ajung profesoară pentru a-i putea ajuta pe copii să descopere tainele întregii lumi. Clasa mea era pe o livadă din apropierea casei mele iar elevi îmi erau prietenii din pluș și cei adevărați care erau foarte atenți la lucrurile noi despre care îi învățam și căteodată, acestea le erau de folos și la școală . Copilăria mea a fost una superbă, presărată cu povești spuse de persoanele dragi care mă ajutau să trec dintr-o lume în alta foarte ușor și care îmi hrăneau pofta de cunoaștere a tot ceea ce există dincolo de vazduh. Vara adoram să stau la străbunica mea care avea în curtea casei un tei foarte bătrân care se înalța până la cer și la umbra căruia îmi puneam o pătură și mă jucam sau stăteam și ascultam cu luare aminte toate poveștile rostite de acest înger păzitor al copilăriei mele, al căror sfârșit rareori îl aflam întrucât adormeam gândindu-mă la acel tărâm de basm care se prezenta în povestea care mă răpea cu totul de realitate. C ând mă trezeam mă aflam singură pe pătura de sub copac însă simțeam un miros divin care venea din bucătăria străbunicii, spre care mă îndreptam cu pași repezi știind că acolo aveam să întâlnesc raiul dulciurilor unde pe scaun de regi tronau papanașii iar de regine tronau clătitele umplute cu gemuri făcute de mâinile brăzdate de vreme ale bătrânicii..

76


Frânturi de gânduri Iarna, stăteam de asemenea foarte mult în compania ei adorănd să îmi încânte auzul cu baladele fredonate de ea și cu trosnetul focului din soba lângă care bătrânica torcea de zor până târziu în noapte cănd somnul o toropea , moment în care se despărțea cu greu de furcă și se așeza lânga mine în pat mângâindu-mă și veghindu-mi somnul. O, dar ce frumos era , și acum îmi amintesc cu plăcere clipa în care mi-a pus pentru prima dată furca în mână și mi-a spus că așa cum toate gospodinele știu să mânuiască la perfecție arta torsului ,eu nu trebuie să mă fac de râs și trebuie la rândul meu să învăț ,iar mai apoi chiar dacă am stricat foarte multă lână nu m-a certat, ci, cu multă dragoste a continuat să persevereze cu mine și să mă învețe dăndu-și seama că, prin mai mult exercițiu aveam să mă descurc exemplar, și chiar așa s-a întamplat. Și apoi câte nu am mai învățat eu de la ea, bătrânica cu chip de înger, căreia i se datorează mare parte din formarea caracterului meu . M-a îvățat să descopăr tainele bucătăriei începând mai întâi cu preparate ușoare iar mai apoi cu unele mai complicate, însă cel mai bine recunosc că am învățat să fac deserturile la care am devenit maestră, încântând astazi pe oricine îmi gustă preparatele mândrindu-mă cu profesorul de seamă pe care l-am avut. În drumul meu spre cunoaștere a fost persoana care m-a îndrumat cel mai bine și mai coerent ajutându-mă încă de la vârste foarte fragede să deosebesc binele de rău , să respect persoanele cărora le datorez apariția mea pe lume ,lui Dumnezeu și parinților mei și să mulțumesc mereu pentru tot ceea ce Dumnezeu mi-a oferit ,dându-mi seama că pe lumea aceasta puțini mai sunt copiii la fel de norocoși ca și mine, care au niște parinți atât de iubitori și un cămin foarte primitor asemenea mie. Ce ți-ai putea dori mai mult decât să fii înconjurat de iubire în momentele cele mai importante din viața ta care au rolul ca mai târziu să te formeze ca om , ca persoană ce la rândul tău ai responsabilitatea de a înrdruma alți copii spre cunoaștere și a-i înconjura cu dragostea ta sincera și curată. De-a lungul timpului am învățat o lecție foarte imFotografie realizată de Marciuc Andreea portantă și anume că ceea ce conteaza cu adevărat sunt Clasa a XI-a F amintirile momentelor frumoase petrecute în copilărie, amintiri pe care nimeni nu are puterea de a mi le lua și pe care nu le-aș da pentru toate bogățiile lumii, întrucât sunt parte din mine care mă fac să fiu ca un tot unitar și în lipsa cărora o parte din mine ar lipsi formându-se astfel un gol ce nu ar putea fi umplut nicicând. Dacă în acest moment de cumpănă al vieții mele, un moment de trecere de la o etapă la alta, cineva m-ar întreba „Ce este copilăria?” cu siguranță aș răspunde că este cea mai importantă etapă a vieții noastre fără de care nu am exista ,am fi ca niște simpli trecători prin viața care nu ar avea nicio amintire importantă și care nu ar conștientiza ce contează cu adevărat , ce înseamnă valoarea și ce însemnăm noi, simpli marionete în măna destinului sau ființe umane cu gândire și rațiune liberă care avem scopul de a ne înveseli ziua unul altuia și de a ne schimba viețile în bine . Copilăria , visul frumos al fiecăruia, care odată și odată trebuie să ia sfârșit , pentru mine a fost perioada plina de iubire și de fericire în care m-am simțit cel mai bine, când persoanele dragi îmi erau alăturea călăuzindu-mi cu mare atenție pașii și protejându-mă de greutățile lumii de care eu nu aveam cunoștință. Cu această etapă am făcut un legământ pe care nu îl voi încălca nicicănd, acela că mereu îmi voi face timp să îmi amintesc cu plăcere de momentele copilăriei mele și că, din când în când voi vizita universul în care mă retrăgeam atunci când eram mică , univers al căror porți ,deși se vor închide, voi avea grijă să păstrez cheia acestora la loc de Realizat de Fîrdea Mustea Tereza cinste. Clasa a IX-a A

77


Frânturi de gânduri

Copilăria noastră este diferită Am dat drumul imaginației și am pierdut-o printre amintiri. A trebuit să suport durerea provocată de ele, care mai apoi s-a transformat în plăcere. Mi-am adus aminte de copilărie, chiar dacă nu aveam o memorie bună pe atunci. Unele lucruri nu le pot uita. Au trecut anii și mă simt mai matură, mai capabilă să iau o decizie. Eram copil și îmi plăcea să mă joc, îmi plăcea să inventez, să mint, să descopăr. Eram o persoană curioasă, iar acum sunt la fel. Nu aveam toate jucăriile din lume, dar pe cele pe care le aveam le iubeam ca și cum ar fi avut viață, ca și cum ar fi fost tovarășii mei de joacă, în carne și oase. Probabil e ciudat cum se schimbă copilăriile de la o generație la alta. Vedem copiii din ziua de azi și ne dăm seama cât de norocoși suntem că am trăit într-un alt timp. Lucrurile, activitățile pe care le făceam când eram mici ne-au ajutat să ne formăm, ne-au educat și ne-au dezvoltat din toate punctele de vedere. În ziua de azi, copilăria înseamnă mii de ore petrecute în fața unui calculator, telefoane performante de la o vârstă destul de fragedă. Primul meu telefon cred că l-am avut în clasa a V-a. Nu știam bine cum să-l utilizez, nici nu-mi folosea foarte mult, iar acum, nu exista copil de 10 ani care să nu aibe un telefon performant. Sunt conștientă că lumea se schimbă, moda, mentalitatea oamenilor se schimbă și ea, doar că exagerează în multe privințe și au impresia că e bine ceea ce fac. Cine sunt eu să mă opun unei asemenea mulțimi? Nu mă consider superioară, îi consider pe alții inferiori și cu gândire ilogică. Atunci când un părinte îi cumpără copilului său un asemenea dispozitiv e ca și cum i-ar zice ,,acum încercăm să-ți grăbim moartea”. Sunt prea fericită că nu sunt un copil al acestor timpuri,că am fost educată corect, am știut cum să Fotografie realizată de Ungureanu Oana diferențiez binele de rău. Clasa a XI-a F Cum vă distrați voi, copii contemporani? Copilăria mea a fost simplă, dar totuși atât de specială. Primii ani din viața mea, pe care mi-i amintesc, îi petreceam la bunici. Era amuzant să mă ascund în cușca puilor, să fugăresc găini, să mă urc pe căpițele de fân. Nici măcar televizorul nu mi se părea ceva atât de interesant, de amuzant ca petrecutul timpului în aer liber. Apoi, crescând, mă desfătam cu plăcerea oferită de zilele în care ieșeam afară cu prietenii mei. Nu este nimic de care să-mi aduc mai bine aminte ca de acest lucru. Stăteam ore în șir, uitată, afară, la joacă cu vecinii de la bloc. Că era frig, că era cald, nu conta. Singurul lucru pentru care mă duceam în casă era ca să mănânc, iar apoi reveneamla joacă. Și uneori, uitam chiar și de foame, doar pentru a putea sta cu prietenii mei. Mi-o amintesc pe mama cum mă striga de la geam în speranța că o să vin odată ș-odată în casă.

Fotografie realizată de Ţăranu Codrin Clasa a XI-a A

78


Frânturi de gânduri Nu mă suna, că nu avea pe ce. Îmi amintesc cum ieșeam cu fetele pe scările din fața blocului și ne întindeam ,,casele” păpușilor Barbie. Ne lua vreo trei ore ca să așezăm tot și să începem să ne jucăm. Era vară, iar vara plouă destul de des.ne jucam o jumătate de oră, poate puțin mai mult, apoi venea ploaia și eram nevoite să strângem. Ploaia se oprea imediat, iar noi o luam de la capăt. Îmi păstrez toate jucăriile copilăriei mele, pentrucă mi-e milă să le arunc. Nu pot. Fac parte din mine, m-au ajutat să cresc. Cum aș putea să-mi păstrez tableta, iar peste ani să-mi aduc aminte că am copilărit cu ea? Acestea nu sunt lucruri pentru noi, nici măcar nu sunt jucării. Oamenii mari le folosesc pentru a-și face existența mai ușoară. Noi nu avem atât de mare nevoie de ele. Sunt mândră de copilăria mea și de faptul că am o educație aleasă. Nu am nevoie de lucruri scumpe ca să fiu fericită, ba mai mult, consider că asemenea aparate te închid în tine și nu te lasă să te exprimi, să socializezi. Toată lumea le folosește, știu. Însă nu consider că este adecvat să o facem încă de mici, să ne trăim copilăria alături de niște bucăți de plastic, când am putea foarte bine să ne bucurăm de prezența unor persoane minunate. Ultimul lucru pe care pot să-l afirm e că îmi este milă de generațiile care vor urma și de copilăriile lor, care nu vor fi niciodată la fel de frumoase ca cele pe care le-am trăit noi, alții.

Fotografie realizată de Ungureanu Oana Clasa a XI-a F Realizat de Ungureanu Oana Clasa a XI-a F

Fotografie realizată de Ţăranu Codrin Clasa a XI-a A

79


Frânturi de gânduri

Copilărie, vis frumos Într-o seară stăteam și reflectam asupra trecutului. Parcă acum doua zile făceam primii pași sfioși și nesiguri spre cunoaștere fiind doar un copil care nu știa nici măcar unde se află. Uitasem că acum am ajuns să fiu elevă la liceu ,în etapa cea mai grea din viața fiecăruia, adolescența, moment în care trebuie să mă despart de copilărie și să încep a reflecta spre maturitate. Gândindu-mă așa m-a luat somnul și uite că ajunsesem pe un meleag pe care mi se părea că îl recunosc dar în care pașeam ușor nesigură până ce mi-am dat seama că acel loc minunat era de fapt universul copilăriei mele , cel în care nu cu mult timp în urmă afirmam că mi-aș dori nespus de mult să mă întorc măcar pentru câteva momente . Era un loc minunat , plin de culoare și veselie. Mi-am dat seama că era așa datorită mie deoarece niciodată nu îmi uitasem copilăria ,perioada cea mai importantă a vieții mele, în care rareori mi se spunea nu, fiecare dorință fiindu-mi îndeplinită de părinții mei scumpi. Cutreierând prin acest spațiu, mi-am revăzut secvențe importante ale vârstei mele de aur ,cele care m-au făcut să rețin anumite lucruri : cum că nu mereu toate persoanele din jur îți vor binele , că ar trebui să mă gândesc de doua ori ce aleg și să aleg o singură dată sau că iubirea oamenilor dragi și prezența lor alături de noi atât în momentele bune cât și în cele mai puțin bune este cea mai de preț Fotografie realizată de Marciuc Andreea comoară a lumii. Clasa a XI-a F M-am revăzut pe mine copil , acest lucru a fost cel mai important iar mai presus de toate, am realizat cât de mult însemn eu pentru părinții mei și pentru apropiații mei văzându-le reacțiile de entuziasm pe care le-au avut atunci când eu am venit pe lume. Alături de mine, ca niște ghizi în acest univers magnific, erau bunii mei preteni din copilărie, ursulețul de pluș Martinică și păpușa Anastasia , care acum îmi arătau cum ar fi arătat viața tuturor fără mine, plină de nostalgie și cufundată în întuneric. Am văzut prima mea încercare de a merge care s-a soldat cu o căzătură, dar eu ambițioasă fiind din fire și dovedind acest lucru încă de când eram o mână de om am continuat până ce, în cele din urmă, nimeni nu mă mai putea opri.

Fotografie realizată de Pardău Ciprian Clasa a XI-a B

80


Frânturi de gânduri

Fotografie realizată de Pardău Ciprian Clasa a XI-a B Am fost apoi martoră la intrarea mea la grădiniță, moment în care am început să plâng întrucât totul era diferit de acasă unde eu eram înconjurată de bunii mei prieteni, jucăriile,însă atunci când mi-am întâlnit educatoarea, o distinsă doamnă pe care eu am asemănat-o cu o zână bună, am prins curaj și am pășit spre clasa în care multe perechi de ochi se uitau uimiți spre mine. Aceștia aveau să îmi fie mai apoi colegi de clasă și unii chiar prieteni de nădejde. Visul copilăriei mele ,acela de a deveni medic, l-am putut vedea realizat dar doar pentru câteva momente, în luciul unui râu care trecea prin acea poiană a poveștilor, întrucât a început ploaia ,picăturile făcând ca apa să se miște și să risipească acele secvențe. Acest lucru mi-a amintit de unul dintre momentele mele de cumpănă, acela în care, la vârsta de doar cinci ani m-am rătăcit de mama mea exact atunci când începuse o furtună năprasnică însă, spre norocul meu, călăuzită de dragostea ce ne-o purtăm una alteia, mama m-a găsit și m-a luat în brațe mângâidu-mă cu mâinile ei calde și făcându-mi un legământ, acela că nu va pleca de lângă mine orice s-ar întampla. Și în acele momente, deși acum sunt mare, am simțit nevoia de o îmbrățișare caldă a mamei care obișnuia să mi-o ofere în fiecare seară înainte de a merge la culcare știind că după aceasta coșmarurile nu îmi vor mai invada splendida lume a visurilor. Și uite că ploaia se oprise și eu îmi reluasem drumul meu de cercetare în lung și în lat și doar ce văd, uitându-mă înspre nori, un alt eveniment marcant al copilăriei mele și anume intrarea în clasă întâi, momentul mult așteptat de toți copiii. A fost extrem de emoționant să mă revăd în acele uniforme alb-albastre având așezat pe bancă Abecedarul pe care îl consideram în acele timpuri „Cartea tuturor cunoștințelor”. Pe tablă sta scris „Bun venit dragi boboci”, în dreapta era mama ,îngerul meu păzitor, a cărei mână o țineam strâns iar în fața mea o doamnă pe care nu o voi uita nicicând , cea care mai apoi mi-a devenit ca o a doua mamă, căreia țin minte că deseori în loc să îi spun „doamna învățătoare” îi spuneam „mama” , o persoană calmă cu un suflet curat care m-a inițiat în tainele scrisului și ale cititului căreia îi doresc tot binele din lume și datorită căreia eu scriu aceste rânduri în acest moment. Revăzând aceste clipe minunate ,ochii mei s-au umplut de lacrimi și am conștientizat ce mult îmi lipsesc acele momente care, deși erau mărunte, aveau o importanță sentimentală uriașă: pauzele în care ne jucam nevinovatele jocuri ale copilăriei, momentele în care încercam să ne împăcăm, doamna învățătoare în urma pățaniilor făcute sau surprizele pe care ni le făceam unii altora , momente cu care sunt sigură că nu mă voi mai întâlni nicicând. În acel moment Martinică, scumpul meu ursuleț, s-a apropiat de mine, mi-a șters chipul de lacrimi și m-a îndrumat spre alt loc, un munte înalt care ajungea până la cer de unde puteam să văd întreaga lume a tuturor posibilităților. În acel moment mi-au trecut ca un val prin minte toate poveștile care m-au impresionat de-a lungul timpului și care m-au făcut să rămân marcată. De asemenea, gândindu-mă la personajele acelor povești mi-am amintit de banchetul din clasa a patra, moment în care am avut o petrecere de neuitat cu tema prinți și prințese.

81


Frânturi de gânduri Toată lumea a venit îmbrăcată în costume minunate dar mai presus de toți era doamna învățătoare asemenea unei zâne bune care era foarte atentă la noi și care ne supraveghea. În acel moment mi-am amintit și de despărțirea dintre noi și cea de-a doua mamă ,una foarte dureroasă, care și-a pus amprenta pe sufletele noastre și de care ne vom aminti mereu cu nostalgie. Și nici bine nu îmi ștersese lacrimile de pe obraz bunul meu prieten, că altele își făcură apariția și din acel moment mi-a trebuit ceva până m-am calmat iar amintindu-mi de lucrurile frumoase pe care le petrecusem în acei patru ani de școală primară ,poate unele cele mai importante din întreaga mea copilărie în urma cărora mi-au rămas niște amintiri extraordinare pe care nu le-aș da pe nimic în lume întrucât bogățiile vin și pleacă dar ce este în suflet rămâne pe veci. Mai apoi am mai cutreierat o bucată de poiană ajungând astfel la o mică bisericuță în fața căreia m-am închinat și intrând în ea am descoperit că era aceeași în care cu mai bine de un deceniu în urmă eu eram botezată și unde la vârsta de șase ani botezam la rândul meu primul meu finuț. Așezându-mă în fața unei icoane și rugându-mă, ochii mi s-au umplut de lacrimi și mi-am mai amintit de un alt moment important: începutul clasei a cincea când doamna învățătoare era înlocuită de doamna dirigintă și la fiecare oră eram nevoită să aștept un alt profesor. Țin minte că acomodarea a fost destul de grea dar s-a realizat treptat și după patru ani de conviețuire, în care am avut și neînțelegeri și tachinări dar și în care am pus bazele unor prietenii trainice care ne-am dori să țină ani de zile, am fost nevoiți să ne separăm iar pentru a putea urma firul firesc al lucrurilor și pentru a ne urma drumul în viață spre ceea ce dorim să împlinim, spre apogeul la care toți tindem. Și după ce m-am mai liniștit, m-am ridicat din fața icoanei și am părăsit mica bisericuță îndreptându-mă nesigură spre alt loc. Acum cutreieram uitându-mă în jurul meu unde se derulau treptat scene din copilăria de care îmi este atât de dor, și mă gândeam că aș da orice pe lumea aceasta ca măcar o zi din viață să nu am nicio responsabilitate sau grija că întârzii la scoală, că am test a doua zi și că nu am învățat nimic, ci să mă joc cât ar fi ziua de lungă, să admir natura, să îmi fie alături persoanele dragi iar seara să adorm în brațele calde și protectoare ale părinților care să îmi spună o poveste. În acel moment am strigat cât de tare am putut „Unde ești copilărie?” iar visul s-a risipit . Trezindu-mă, m-am uitat la păpușă și la ursuleț care stăteau acum neclintiți, la caietul de pe masă în care trebuia să îmi scriu tema și la ghiozdanul care aștepta o nouă zi de școală. M-am ridicat din pat , m-am uitat pe ferestră și acel tărâm minunat dispăruse. Atunci am realizat că totul fusese doar un vis, unul superb pe care mi-am dorit să nu îl păstrez doar pentru mine și de aceea ți l-am împărtășit cu drag.

Fotografie realizată de Pardău Ciprian Clasa a XI-a B Realizat de Fîrdea Mustea Tereza Clasa a IX-a A

82


Frânturi de gânduri

De-ar fi…

Nu vrei să mă laşi

De-ar fi un personaj, Al meu l-aş face: Cu ochii albaştri, care mă caută Şi mâini fine.

Ochii-ţi sunt oglinda Prin ei îţi ajung în suflet Aşa cum mi-ai ajuns tu mie Şi nu ai mai ieşit.

De-ar fi o poveste, Împreună am zace Şi-am număra stelele Pe cerul luminat de soare.

Acolo ai ramas, Şi zaci, te port cu mine Vreau să evadezi Dar tu?

De-ar fi o carte, M-aş fi închis în ea Şi pe fiecare pagină groasă Oglindă l-aş face.

Tu nu pleci În sufletul meu, parcă Iţi place aşa de mult.. Nu vrei să mă vezi râzând ! Eu ce să fac? Să te las acolo, murind ? Sau să caut alţi ochi Cu un alt suflet blând.

Şi alţii scriu… Unii scriu despre iubire, Chiar şi despre fericire Unii scriu într-o noapte Alţii poate într-o zi şi jumătate ! Unii scriu romane întregi Alţii poezii de veci Sau doar câteva rânduri mici Să îi bucure pe pitici ! Şi eu scriu pentru mine, Chiar dacă uneori nu iese prea bine..

Realizat de Fîrdea Geogiana Clasa a X-a E

Desen realizat de Tarnavschi Ecaterina Clasa a XI-a H

83


Frânturi de gânduri

Dulce dar finit Ți-ai apus existența atât de curând, încât faptul că te-am avut îmi pare doar un vis îndepărtat. Tânjesc după tine, dragă copilărie, și după toate motivele nesemnificative, datorită cărora scoteai zâmbete sincere de la mine. Grijile aparțineau tărâmurilor necunoscute. Eu nu știam nimic despre ele, și nici ele nu mă cunoșteau, odată ce treceau pe lângă mine de fiecare dată, evitând să mă lovească cu greutatea lor plumburie. Priveam stupefiată ceilalți oameni și-mi păreau a fi exact așa cum se afișau în prima clipă. Îi catalogam ca fiind buni sau răi după aspect, datorită basmelor ce le știam pe atunci. Eram o biată ființă fragilă, un boboc naiv și credul, care se bizuia pe atenția celorlalți, indiferent de jocul ce-l afișa în fața lor. Mă intimidam la fiecare privire primită, și nu conta ce făceam,căci aveam scuza că sunt doar un copil, îndepărtat de firul realității succinte. Îi invidiam pe cei mari, căci puteau face orice, încălcau o mulțime de reguli. De parcă asta era în sine o regulă de maturitate, și anume să nu respecți moralul. Asta te putea defini în ochii celorlalți.

Fotografie realizată de Pardău Ciprian Clasa a XI-a B Iubeam senzația de fericire ce mă cuprindea în momentul în care, știindu-mi nivelul de cunoaștere, reușeam totuși să descopăr ceva nou pentru mine, și mă mândream că aflam tainele rând pe rând, fără să știu că voi ajunge în stadiul în care acest glomerul de informații mă va întrista, așa cum zicea și Lucian Blaga că se va întâmpla: corola de minuni a lumii va fi strivită de lumina paradisiacă, lumina rațională și logică ce descoase frumoasa vrajă a imaginarului. Analizam în detaliu fiecare obiect ce-mi trecea prin mâini, căci atingerea lui mă instiga, îmi trezea curiozitatea. Și de la el derivam diverse întrebări. Cum a fost creat, cu ce scop, cui i-a venit ideea de a-l crea, și așa mai departe. Mă instiga și mai tare, căci aș fi vrut să-mi dau seama singură, nu să întreb de fiecare dată în toate părțile aceste curiozități minore. Nu conteneam să-i ofer o descriere în sinea mea, o poveste, în schimbul unei explicații logice. Dacă nu reușeam să găsesc un răspuns, îl cream după mintea mea puerilă și-l transformam într-o frumoasă poveste pe care speram că la un moment dat o voi scrie, dar de câte ori mă trezeam cu creionul în mână, nu mai reușeam să reproduc senzația din acel moment sacru. Iubeam afecțiunea părintească, fie primită pur și simplu, fie că o ceream eu, căci în acele vremuri nu făceam diferența între a ți se oferi și a cere. Important era că o primeam. Existau acolo două persoane în fața cărora îmi închinam tainele, bucuriile și necazurile sfâșietoare pentru mine, dar atât de copilărești pentru ei. Existau ei, cei cărora le datoram mulțumiri pentru viața oferită și pentru un cămin în care eram nucleul ce trebuia protejat de exteriorul instabil, toate acestea până când s-au despărțit. La așa o vârstă fragedă, neștiind adevărul, era normal să mă leg de ei, să nu-i înțeleg, să încerc în disperare să-i reunesc, să-mi păstrez coconul intact, cu un egoism inocent, căci îmi era teamă să voi fi uitată, și mi se va lua toată acea afecțiune de care depindea bunăstarea și fericirea mea. Inevitabil, am eșuat, dar m-am străduit să-mi păstrez echilibrul pe firul emoțional. Iubeam jocurile perioadei, în care îmi puteam exprima liber dorința de comuniune, în care uitam de micile probleme, și mă axam doar pe scopul jocului, pe prieteniile ce se legau în cadrul lui. Legături sfinte, atât de constructive pentru sufletul tânăr și atât de greu de pierdut, căci nu știam ce înseamnă dezamăgirea sau minciuna, nu vroiam să le descopăr, poate chiar nu știam de existența lor.

84


Frânturi de gânduri Important era să știu că particip la ceva, la un întreg ce ne unește într-un scop unic, acela de-a fi fericiți și de a avea momente unice ce plăsmuiau gesturi drăgălașe. Iubeam privirile celor mari, care se uitau la mine minunându-se de acuratețea cu care un copil putea să vadă orizontul, și cu câtă naivitate judeca lumea. Îmi păreau încărcate de speranță, ca și cum aveam un destin frumos în față, dar nu știau exact care va fi acela. Mă încurajau astfel de priviri, în ciuda faptului că aveau niște așteptări de care nici eu nu eram sigură că le voi atinge, dar m-am străduit să fie așa. M-au motivat să-mi creez o ambiție cu ajutorul căreia să acaparez și mai multe priviri mulțumitoare. Așteptam cu nerăbdare să le demonstrez potențialul de care dispuneam, cu ajutorul diferitelor ocazii ce se adevereau, și uneori chiar reușeam. Însă timpul trecea, iar acele priviri se goleau treptat... Oare deja începeam să nu mai fiu copil? Iubeam slovele și cărțile, și vroiam să știu ce se ascunde în spatele lor. Îmi păreau niște simboluri atât de fragile, și mă temeam că atunci când voi atinge foile unei cărți, acele bucle de cerneală mi se vor lipi de degete, nelăsându-mă să le mai descifrez. Dar nu au făcut asta, ci au rămas impregnate de fiecare dată când îmi apăsam mâinile pe filele subțiri, așa că încrezătoare le-am luat pe rând și le-am învățat semnificația, ajungând să le pronunț fără să mă poticnesc. A fost o mare realizare, dar odată cu ea am frânt o etapă care trebuia să o parcurg mai târziu. M-am afundat în sumedenii de povești. Făceam asta de plăcere. Începusem să-mi sacrific timpul liber de joacă, pentru a curma și mai multe mistere citind tot ce-mi pica la îndemână. Nu realizam ce fac, și mi-a părut rău abia după, căci întotdeauna am considerat asta o cauză a ceea ce am ajuns mai târziu. Am deslușit prea multe lucruri deodată, m-am avântat prea mult înaintea celorlați, ajungând să-mi fie teamă să mai înaintez, apoi chiar să stagnez mult prea curând, căci eram sătulă să mai fac asta. Nu mai vroiam să mai descopăr și altele, fiindcă tot ce mai primeam erau insulte. Eram batjocorită din cauza invidiei, iar eu tot ce căutam era compasiune. Din păcate, cum să mai recuperez compasiunea copilăriei odată ce aproape eram trecută de ea? Iubeam să creez o nouă lume. Imaginam un fir narativ și-l înșiruiam prin diverse modalități. Jucam roluri împreună cu alții, sau însușeam viață și suflare păpușilor, jucăriilor de pluș. Întotdeauna alegeam roluri de adulți, și ne amuzam cât de ușor se poate juca acest rol, fără să avem vreun pic habar de esența experienței necesară pentru a intra în pielea personajului. Beneficiam de tot ce doream, căci era imaginar. În acele jocuri am început să simt gustul amar al dorinței pentru cât mai multe valori, fie financiare, fie materiale, fie emoționale. Inspirați din filme, instalam tragicul și drama în jocuri, dându-ne seama că nu mai era doar o mască, ci că sentimentele respective chiar ne pătrundeau, ne otrăveau caracterul, fără să Fotografie realizată de Ţăranu Codrin avem un motiv înetemeiat pentru a le simți. Clasa a XI-a A

85


Frânturi de gânduri Fotografie realizată de Pardău Ciprian Clasa a XI-a B

Cât de sordid era momentul în care începeam să căutăm acele motive, chiar să le creăm, doar ca să avem scuze pentru reacțiile noastre. Păpușile, ne ajutau să ne construim în mintea noastră viitorul așa cum îl vroiam, cum speram să fie când vom crește. Viața perfectă, pictată în roz, nuanța specifică a păpușilor. Regizam sute de situații și povești, reflectând în acele bucăți de plastic visele noastre, fără să ne dăm seama că practic, noi eram deja marionete mânuite de destin. Și noi eram unelte de divertisment pe-o scenă imaginară, căci toată lumea e un spectacol imens pentru Dumnezeu. Iubeam atât de multe lucruri, înainte să-mi fie luat darul. După ce mi-a fost renegat meritul de-a rămâne fragedă și uitată de griji, am fost aruncată în mijlocul resentimentelor ca și cum aș fi pierdut ceva absolut, ceva de-o valoare abstractă. Chiar așa era... Mi-a fost luată posibilitatea de-a avea parte de fericirea necondiționată. Acum trebuie să pornesc în căutarea ei, eventual s-o construiesc cu grijă prin alegerile făcute tot timpul. Dulceața copilăriei era precum un elixir, care odată turnat în sânge, te inducea în armonia pură, dătătoare de speranță la viață. Însă odată diminuat elixirul, sosește momentul înfruntării, al luptei reale. Lupta în care te cuprinde un uragan de sentimente, și nu te mai lasă să te desprinzi de el, ci te ține în prinzătorile sale de vânt, iar noi, ființe dominate de supremație, reușim să parcurgem această veșnică confruntare, pe diferite căi, căci suntem oameni. Oameni cu unelte puternice, precum credința și iubirea.

Realizat de Candrea Sandra Clasa a XII-a A

86


Frânturi de gânduri

Inspiraţie Într-un răstimp curmat de gânduri şi de dorinţe, ne intersectăm la un moment dat cu diverse stări ce cerşesc fără ruşine atenţie, nişte stări ce-ţi impun realizarea ta în această lume, ca şi vietate cu raţiune. Vrei să faci ca această sete de a fi observat să înceteze, însă nu eşti antrenat în a capta privirile celor din jur. Asta se învaţă de cele mai multe ori. Se gândeşte o soluţie destul de valabilă, cât să te ducă în punctul ce l-ai vizat de mult. Vreau să mă realizez. Mi-am dat seama că vreau să mă exprim pe arii cât mai largi, să ştie toată lumea părerea mea despre tot, să ştie toată lumea prin ce-am trecut până în momentul de faţă. Vreau sa fiu remarcată şi vreau să pun întrebări la care să răspund tot eu, fără a fi nevoie să ştiu prea multe. Vreau să scriu o carte, fără incipit şi final, în speranţa ca vor rămâne mistere nedesluşite, ce-şi merită necunoscutul pe post de podoabă de înfrumuseţare. Mi-am imaginat de nenumărate ori cum mi-aş frânge degetele pe foi pătate de pielea mâinilor îmbâcsită de cerneală cu miros de alcool sau de mină de creion, creion mult prea ascuţit pentru hârtia fragilă, deja suptă de razele uscăcioase ale soarelui deşertic. Simple cuvinte ce-ar compune şiruri nenumărate, ordonate în linii drepte, cu o tentă fugitivă când ar fi străbătute şi răstrăbătute de ochii curioşi ai vreunui însetat de cunoaştere, păcălinsu-se singur şi dându-şi seama într-un final că nu va avea parte de mai multe cunoştinţe, ci va avea parte de-un orizont în plus, atât de divers şi atât de deplasat faţă de propriul său câmp de opinii. Am avut momente în care tânjeam efectiv după un creion şi o bucată de hârtie, dorindu-mi nespus de mult să împărtăşesc prin cuvinte ceea ce simţeam, ceea ce vedeam, felul în care vedeam anumite lucruri şi persoane, simţindu-mă cuprinsă de o pasiune nemărginită pentru toate mărunţişurile din jurul meu şi eram uimită că acordam atenţie nimicului. În acele momente puteam să scot frumosul din urât şi puteam să demasc frumosul în faţa realităţii crude. Eram în stare să confer o nouă viziune în privinţa multor obiecte ce ne înconjoară pretutindeni... dar lipseau hâria şi creionul, aşa că rămâneam cu dezamăgirea pierderii unei clipe atât de unice în felul ei, unică de fiecare dată când îşi făcea apariţia printre cotloanele minţii.

Fotografie realizată de Pardău Ciprian Clasa a XI-a B

87


Frânturi de gânduri

Fotografie realizată de Ţăranu Codrin Clasa a XI-a A Încercam să reproduc acele imagini, când aveam hârtia în faţă, dar mă cuprindea frustrarea şi mai tare, când îmi dădeam seama că nu voi reuşi. S-au pierdut pe drum, au rămas prăbuşite prin şanţuri şi m-au lăsat să vin singură, într-un suflet, crezând că voi reuşi. Mi-au împărtăşit speranţe zadarnice, iluzii cu aromă de realitate şi miraje ale frigului. Am realizat că arta nu reiese din fericire. Eu vreau să creez arta, fără a fi nevoită să sufăr în permanenţă. Nu-mi pot pierde ani din viaţă sub mantia tristeţii, doar pentru a mă ridica din prăpastia asta agonioasă. Nu-mi pot refugia toate zâmbetele în saci de cânepă, doar pentru a face ceea ce toţi avem dreptul să facem: să ne împărtăşim trăirile. Uneori am parte de emoţii cutremurătoare, pe care nu ştiu cum să le descriu... Vreau, dar nu am cuvinte! Alt motiv de frustrare... De ce oare mi-a fost dat să mă axez pe profunzime? Nu puteam să le văd forma simplă a obiectelor, să văd doar faţadele atât de meschine ale persoanelor din jurul meu? M-am săturat să le găsesc atâtea moduri de descriere, ce nu corespund deloc cu aparenţele lor, sau cu ceea ce vor să ne arate nouă, celorlalţi. O ceată de marionete, fără scopuri proprii, legate cu lanţuri imaginare de ramuri ce mai au puţin şi cedează sub greutatea corpurilor îmbrăcate în zdrenţe. Aşa îmi imaginez eu cadrul din jurul meu. Sunt singura care nu are lanţuri. Sunt singura care şi le-ar dori până la urmă. Uneori nu mai vreau să fiu pe cont propriu. Mi-aş dori să depind de cineva, care să-şi asume toate întrebările mele fără rost, să le absoarbă, toate astea până când voi tânji iar după libertate şi, atunci, voi acţiona, voi aduna suficientă ambiţie cât să-mi asum răspunderea şi să-mi îndeplinesc dorinţa de realizare. Dar oare ... cât va dura până voi aduna toată acea ambiţie? Cât timp voi fi slugă a fricii şi soldat al neputinţei? Câtă batjocură voi îndura până voi merita să mi se acorde puterea de a evada? Câte răni mi le voi acoperi cu cârpe murdare şi câte suflete voi goni din calea mea, fără să-mi dau seama de ceea ce fac? Cât de multe lacrimi voi putea aduce pe lumea asta, cu care să stropesc pământul uscat în care voi planta suflete de mercenari? Toate acestea ca să fac pe plac sărăciei ce mă va opri din calea mea. Dar cel mai important: o să fac ceva când voi fi liberă? Sau îmi voi dori din nou să fiu subjugată? Voi avea suficientă ambiţie? Mi-e teamă că nu voi reuşi fiind condamnată la o eternitate de regrete deoarece nu am făcut nimic. Nu vreau să simt regretul, e cel mai înţepător sentiment existent, pentru mine. Nu vreau să ajung la sfârşitul drumului şi să-mi dau seama că am irosit aproape un secol, fără să fi făcut ce mi-am propus. Vreau să însemnez toate trăirile, să le confer atenţia necesară, pentru a le da o nouă imagine, ca la rândul lor să semnifice ceva cu mult mai presus pentru fiecare persoană ce va avea propriile trăiri şi le va coordona, doar că nu va fi în stare să asimileze acestor trăiri nişte emoţii corespunzătoare.

88


Frânturi de gânduri Cu libertatea în mâini, nu ştiu ce voi face pentru început, sau mai bine spus, nu ştiu când va avea loc începutul. Am zis că vreau să rămână un mister. Îmi voi da seama abia pe parcurs şi, până atunci, nu voi şti dacă va exista cândva un presupus parcurs. Voi continua în neştire ... şi probabil voi da peste alte obstacole ce-mi vor proscrie drumul. Mă vor scutura până mă vor convinge că trebuie să mă întorc la stadiul precedent, descurajându-mă şi şantajându-mă prin cele mai oripilante modalităţi. Ai avut vreodată parte de o schismă în propriul mod de gândire? Ca un fel de dublă personalitate, doar că sunt două tipuri de impresii opuse ca şi înţeles, înglobate în acelaşi suflet, ce te controlează pe rând, facându-te mai confuz decât de obicei? Tragica nehotărâre, ce nu-ţi învoieşte măcar o clipă de linişte şi e unul dintre cruntele obstacole, de care ar trebui să-ţi fie cu adevărat teamă. Minciuni, falsitate devoratoare incorporată în speranţe alunecoase, durere infantilă, compasiune iresponsabilă şi păreri inadecvate, târâte mai întâi prin unsoarea urii. Dar timpul? Aproape că am uitat de timp. Am destul? Am destul timp ca să-mi finalizez împărtăşirea aceasta a vieţii? Iarăşi, nu am de unde să ştiu când va avea loc finalul. Altă secvenţă predată necunoscutului, mai ales că e strâns legată de viitorul, cel mai probabil, cel îndepărtat. Mi se strâng inima şi pielea, când mă gândesc la viitor, acel tărâm despre care nu ştiu absolut nimic, nu voi putea şti decât atunci cand voi ajunge în faţa lui. Atât de multe porţi de trecut, atât de multe chei de câştigat din competiţiile vieţii, atât de multe căi de ales, atât de multe uşi în care să izbeşti cu pumnii, atât de multe ocazii în care să-ţi calci în picioare promisiunile, atât de multe nopţi pierdute din cauza insomniei acute, atât de multe boli de înfruntat, atât de multe scâncete de copii, atât de multe suflete îndurerate, atât de multă violenţă, atât de multe momente de neconceput, şi totuşi pot fi cuprinse într-o viaţă atât de scurtă, pătimindu-i inocenţa dăruită la naştere!

Fotografie realizată de Ţăranu Codrin Clasa a XI-a A Conştientizez fiecare clipă trecută. În clepsidra vitală, văd fiecare fir de nisip cum se scurge după legea gravitaţiei, doar că nisipul curs e lăsat să cadă mai departe, în vid, fundul clepsidrei fiind ca o gaură neagră. Acolo se pierde trecutul, în vid, iar recuperarea lui nu va fi posibilă în veci. Nu ne va fi permis niciodată să construim o podea pentru clepsidră, fiindcă am putea foarte bine să trişăm şi să învârtim clepsidra de câte ori am dori. Să îmbătrânim, apoi când suntem pe cale de a muri, să dăm înapoi, să întinerim. Am condamna natura, am provoca-o să se razvrătească împotriva noastră, şi am înfrânge-o. Am avea atunci destul timp să împărtăşim cu ceilalţi, iar ceilalţi ar avea destul timp să ne asculte. Aş avea atât de mult timp în care aş putea crea, descoperi şi recrea.

89


Frânturi de gânduri Dar când clepsidra se sparge? Ştii ce înseamnă...? Înseamnă că ţi-a fost luat timpul brusc,fără să ai dreptul de a spune sau de a face ceva în privinţa asta, fără nici o şansă de a-l recupera. Abia atunci simţi regretul suprem că ai stat pur şi simplu, ai lăsat clipele să treacă pe lângă tine, prefăcându-te că nu-i nimic. Ştiai, de fapt, că momentul acesta tot va veni într-un final, doar că nu atât de curând. Nu mai ai cum să plângi, nu mai ai cum să îţi reprimi tristeţea, nu mai ai simpla ocazie de a trece peste şi de a o lua de la capăt, ci eşti nevoit să rămâi în acelaşi stadiu pentru veşnicie. Nu vreau să păţesc asta, nu vreau să rămân fără timp. Nici prea curând, nici peste zeci de ani. Voi avea nevoie de curaj să înfrunt adevărul şi, anume, că tot il voi pierde la un moment dat. Ce stare de melancolie şi de euforie îţi induce teama, încetul cu încetul, doar din cauza unei perioade limitate, mult prea limitată pentru unii. M-am gândit la atât de multe obstacole pentru care nu aş reuşi să-mi scriu propria poveste, în care să vă descriu viaţa mea, încât am trecut cu vederea peste cel ce prezenta o importanţă deosebită, oarecum deosebită. Cred şi eu că nu sunt în stare să împărtăşesc. Am gândit atât de departe, trecând cu mult de hotarele ce mi-au fost permise şi încălcând nenumărate graniţe de-un colorit succint, pe post de limite, ce aveau rolul să separe spaţiile permise, asociate minţii puerile, de spaţiile dăunătoare din punct de vedere psihic, al căror nucleu este reprezentat de-un mănunchi de întrebări la care nu se vor putea da răspunsuri apreciate îndeajuns de logica umană. Am călcat strâmb, mi-am ucis liniştea sufletească şi mi-am curmat calmul interior, din cauza curiozităţii. Am lăsat maturizarea să-şi manifeste febrilitatea asupra mea, când ar fi trebuit să rămân la acelaşi stadiu, la care eram înainte să mă las condusă de o alegere absurdă. Cum să-mi compar viaţa cu o poveste?! ... când sunt încă doar un biet copil. Cum să mă gândesc să-mi scriu cursul vieţii...? Când de fapt nici măcar nu am avut parte de el încă. Realizat de Candrea Sandra Clasa a XII-a A

Fotografie realizată de Marciuc Andreea Clasa a XI-a F

90


Recenzii

Ale mele cărţi... “Cărţile sunt cărăuşii civilizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa paralizează, iar gândirea şi meditaţia sunt suspendate.” Barbara Tuchman Pentru mine cărţile reprezintă un templu al cunoaşterii. Cartea este o cale de comunicare şi constituie o aranjare a cuvintelor pentru a ajunge la formele cele mai expresive. Într-o lume, tristă, plină de probleme, lectura pare a fi singura şansă de salvare, transpunându-ne într-o lume atipică, care ne face să uităm de viaţa noastră cotidiană. Recunosc că mai citesc cărţile şi după titlu, dacă o carte are un titlu pompos o citesc, iar dacă are un titlu uzat nu o citesc. Romanul ”Mayerling” de Claude Anet mi-a fost sugerat de doamna mea dirigintă din şcoala generală. Romanul se află la limita dintre ficţiune şi realitate, povesteşte drama prin care au trecut Prinţul Imperial al Austriei şi amanta lui, poveste care se sfârşeşte cu o dublă sinucidere. Rudolf, fiul lui Franz Joseph şi al împărătesei Sisi, căsătorit fiind, se îndrăgosteşte de baroana Maria Vetsera, care este cu treisprezece ani mai tânără decât el. După ce Rudolf îi scrie Papei, cerându-i să anuleze mariajul lui cu Prinţesa Ştefania, la răspunsul negativ al acestuia, el pleacă pentru câteva zile la Mayerling, împreună cu Maria, unde cei doi se sinucid. Lăsând la o parte faptul că povestea este adevărată, ceea ce m-a impresionat a fost felul în care moartea Mariei a fost ignorată. Autorul pune prin această carte în evidenţă nu moartea unui viitor împărat, ci sinuciderea unui cuplu prins într-o iubire imposibilă. Şi povestioara ”Fantoma lui Marley” de Charles Dickens din literatura universală, chiar dacă nu este foarte consistentă, după părerea mea are o pildă care te pune uneori pe gânduri. În această carte este vorba despre o persoană foarte zgârcită şi ursuză, pe nume Scrooge, care a ajuns la un al şaptelea Crăciun nesărbătorit. După părerea lui, Craciunul era o zi ca oricare alta. El îl avea ca angajat în afacerea lui pe Bob, un slujitor umil care se bucura de fiecare clipă a vieţii, împreună cu familia lui. Marley era partenerul de afaceri al lui Scrooge, care a decedat. Scrooge locuia în apartamentul lui Marley. În ajunul Crăciunului, Scrooge, după ce a refuzat mai multe propuneri de a sărbători Craciunul, se aşează în fotoliu şi are o vedenie. Îl vede pe Marley. Acesta îi spune că îl vor vizita trei fantome: Craciunul trecut, Craciunul prezent şi Craciunul viitor, în dorinţa de a-l face pe Scrooge să devină mai bun. Marley reuşeşte ceea ce şi-a propus. Astfel, după tot ceea ce i-au prezentat cele trei fantome, Scrooge s-a schimbat radical. I-a mărit salariul lui Bob, ajută săracii şi a acceptat să petreacă, alături de nepotul său, Craciunul. În această poveste este vorba despre regret şi recâştigarea umanităţii. Această povestioară are şi o morală: să nu uităm de lucrurile cu adevarat importante din viaţa noastră. Şi colegii mei sunt pasionaţi de lectură şi ne împărtăşim unii altora experienţe legate de lectură. Mulţi oameni spun că mai bine se uită la filmul cărţii decât să citească acea carte.” O carte bună te lasă să-ţi alegi singur o parte din gânduri. Filmele îţi arată o carte roz. O carte bună îţi spune că există o carte roz şi te lasă să decorezi tu o parte din ea, poate modelul de acoperiş sau să-ţi parchezi maşina în faţa casei.” Karen Marie Moning. Realizat de Florea Iulia Fotografie realizată de Florea Iulia Clasa a X-a E Clasa a X-a E

92


Recenzii

„Ceasurile” – Agatha Christie Romanele polițiste nu sunt una din slăbiciunile mele. M-am apucat de citit această carte întrucât îmi doream să încerc ceva nou, din curiozitate. De asemenea, ocupa de mult un loc în biblioteca mea. Am fost surprinsă de faptul că nu o puteam lăsa din mână și mă agitam tot mai mult după fiecare rând, însetată de această poveste. Ca un roman polițist bun ce e, mi-a atras atenția încă de la primele rânduri. Fără descrieri lungi și plictisitoare, romanul are o acțiune bine definită, ușor de înțeles. Sheila Webb, o dactilografă liber-profesionistă, este angajată la o casă de pe Wilbraham Crescent. La intrarea în casă, însă, aceasta găsește un cadavru de bărbat, înconjurat de cinci ceasuri care indicau câte o oră diferită. Până la sosirea polițiștilor, patru dintre ceasuri dispar, iar stăpâna casei nu știe nimic despre această crimă întrucât este oarbă. Hercule Poirot, persionar acum, are suficient timp pentru a dezlega acest ciudat mister. Nu realizezi cum zboară timpul când citești așa un captivant roman. Îl recomand tuturor indivizilor, fie ei tineri, bătrâni, îndrăgostiți sau nu de romane polițiste.

Fotografii realizate de Ungureanu Oana din cartea “Ceasurile“ de Agatha Christie

93

Articol realizat de Ungureanu Oana-Corina Clasa a XI-a F


Recenzii

Elevii recomandă

Gestapo de Rupert Butler Nu cred că ar fi foarte potrivită pentru studiul în şcolă, dar, dacă s-ar introduce ar fi bună în programul orelor de istorie. În aceasta carte este prezentată într-un mod captivant istoria poliţiei secrete a lui Hitler. Bazată pe documente de arhivă şi declaraţii ale martorilor, cartea oferă o viziune cuprinzatoare asupra evenimentelor ,de la înfiinţarea Gestapoului şi până în momentul procesului de la Nurnberg(la finalul războiului). Pe lângă sursele documentare de prima mână, volumul conţine 120 de fotografii ce intregesc demersul autorului de a prezenta o istorie a temutei organizaţii cu sediul pe Prinz-Albercht-Strasse,nr.8. Rupert Butler este un scriitor si jurnalist specializat in istoria national-socialismului din Germania şi din Europa.Eu cred că această carte merită citită, dar nu de cei slabi de îngeri deoarece este descris şi caracterul distructiv al acestei temute organizatii . (Teodor Ciuhlău, clasa a X-a E) Codul lui Da Vinci de Dan Brown Eu recomand ,,Codul lui Da Vinci'' de Dan Brown, un bestseller, care s-a vândut în întreaga lume. Această carte este o combinatie între stilul poliţist cu acţiune, teoria conspiratiei şi thriller-ul, făcând referire mai ales la mistere biblice. Este un roman, pe cât de controversat, pe atât de incitant, fiind atat de bine scris, încât nu îl poţi lăsa din mâini. Personajele sunt foarte minuţios descrise, în aşa fel încât te fac să trăieşti cu sufletul la gură toată acţiunea, ba chiar să simţi că şi tu faci parte din această aventură. Protagoniştii, Robert Langdon, un profesor de simbolistică foarte important de la Harvard şi criptografa Sophie Neveu, dezleagă enigme şi coduri numerice, ajungând astfel în posesia unei hărţi, care i-ar putea conduce la Sfantul Graal. În concluzie, secretul suprem a 2000 de ani de istorie, este cuprins într-o singură carte. Chiar nu aş vrea sa va povestesc mai mult, deoarece doresc să citiţi voi acest minunat roman, care probabil vă va ridica anumite semne de întrebare sau chiar vă va răspunde la anumite intrebari.. (Gabriel Bizom, clasa a X-a E)

94


Recenzii Alchimistul de Michael Scott Nu ştiu dacă este bine că am ales o carte pe care nu aţi menţionat-o în lista de lecturi, dar sper să vă placă . Cartea este foarte furmoasă, cu acţiune, suspans, ficţiune şi multe lucruri pe care aş dori să le aflaţi singuri. În mare parte cartea are la bază o profeţie străveche , doi gemeni cu părul blond şi ochi albaştri se vor naşte în zilele noastre reprezentând soarele şi luna, respectiv binele şi răul. După multe experienţe ciudate şi vesele cu zei, cu ritualuri şi chiar şi câteva secvenţe din viitor care ii duceau cu gândul la probleme îngrozitoare, ei vor ajunge să fie îndrumaţi de cel mai vestit alchimist , care deţine secretul vieţii eterne, după multe întâmplări el devine ca un tată pentru cei doi şi are şi datoria de a-i învăţa pe cei doi tainele mistice şi fascinante ale alchimiei. Ca alchimist trebuie să stăpâneşti elementele, astfel începe aventura lor. Ca orice poveste bine structurată, are şi un personaj rău, numai că în această carte nu numai personajele sunt rele, dar şi zeii, care au un rol important şi ne stârnesc interesul. ( Mihai Gorea, clasa a X-a E) Scaramouche de Rafael Sabatini Este un roman foarte captivant în care regăsim adevăr şi ficţiune despre Revoluţia Franceză. "Scaramouche" relatează, prin naraţiunea alertă, episoadele dramatice şi nelipsitul suspans , o poveste fascinantă despre doi bărbaţi care, prin destin, sunt duşmani de moarte. Un tânăr avocat din timpul Revoluţiei Franceze ce devine , de-a lungul aventurilor sale, un actor ce îl interpretează pe Scaramouche, un bufon şi care devine,de asemenea, un revolutionar , politician şi maestru spadasin care îşi invinge inamicii atât prin oratorii cât şi prin scrimă. De câteva ori el este forţat să schimbe taberele , de asemenea se urmareşte transformarea lui dintr-un om sfidător într-unul realist. Celălalt este un nobil prin naştere, duşman al revoluţiei pentru care a doua natură o reprezintă crima si dezmăţul. Este un roman captivant care se citeste foarte usor . Este structurat în trei părti : Roba , Masca si Spada. A fost publicat în peste 50 de ediţii şi ulterior a fost adaptat pentru o piesă de teatru şi a avut parte de două ecranizări. Aş dori să vă mai spun doar că romanul "Scaramouche" începe cu fraza: " Se născuse cu darul râsului şi cu sentimentul că lumea era nebună" ,text care a fost gravat şi pe piatra funerară a lui Sabatini. (Mirela Şcheul, clasa a X-a E ) Fotografii realizate de Ungureanu Oana, Clasa a XI-a F la coperţile cărţilor prezentate

95


Recenzii

Eu cititorul, cărţile mele şi ceilalţi… Eu sunt o persoană optimistă. Mereu încerc să privesc partea plină a paharuluişi să văd doar ceea ce contează cu adevărat, doar lucrurile bune. Ezistă momente mai puţin bune, momente proaste, pe care încerc să le depăşesc sau nu le dau nici o importanţă. Sunt o persoană corectă şi prietenoasă. Dacă cunosc un om şi încep să îl descopăr, voi pune suflet în relaţia dintre noi şi voi încerca să fiu un sprijin pentru el în momentele proaste.Atunci când sunt înconjurată de prieteni sunt extreme de bucuroasă, deoarece ei sunt cei care mă fac să mă simt bine. Părinţii şi fratele meu sunt foarte importanţi în viaţa mea şi aşa va fi mereu. Cititorul sunt tot eu. Tot timpul consider că este important să te documentezi şi să înveţi câte ceva nou. Aşa că încerc, chiar şi în timpul liber, să citesc. Nu mă consider un cititor nemaipomenit, deoarece mai am multe cărţi de “explorat”. Pe viitor am să încerc să colectez informaţii mai mult din cărţi, decât din alte surse, cum ar fi internetul. Pentru orice om este importantă cultura generală. Doar citind din fiecare domeniu câte ceva putem să acumulăm informaţii importante, informaţii de bază. Când eram mică îmi plăceau poveştile pe care mi le spunea mama sau bunica sau la grădiniţă când ne citea doamna educatoare.Poveştile copilăriei erau foarte hazlii şi pline de umor. La serbările şcolare îmi plăcea să recit poezii sau să joc un anumit rol într-o piesă de teatru. Pe parcurs am început să citesc Fotografie realizată de Muşei Ştefan cărţi sau chiar articole din ziare, care sunt legate de Clasa a XII-a B anumite domenii. Cărţile mele din biblioteca mea nu pot să spun că sunt foarte multe, dar sunt cele mai importante sau cele care se studiază la clasă.Am diferite cărţi:romane,poezii,nuvele,povestiri sau piese de teatru ale celor mai importanşi scriitori naţionali.Nu mă dau în vânt după scriitorii de talie internaţională, dar pot să spun că îi apreciez foarte mult.Îmi place să citesc, deoarece sunt conştientă de avantajele pe care ni le oferă lectura. Ceilalţi, cei din jurul meu îmi recomandă diferite cărţi şi îmi spun să mai schimb scriitorii şi să nu citesc toate operele aceluiaşi scriitor. Ţin cont şi de părerea lor, mai ales dacă sunt persoane mai mature, care au terminat chiar şi o facultate. Şi prietenilor mei le place să citească şi citim aproape aceleaşi cărţi, deoarece suntem de aceeaşi vârstă. Pe viitor am să încerc să acord mai multă atenţie şcolii, deoarece viitorul meu va depinde de ceea ce învăţ acum şi de acum mă voi forma ca om pe parcursul liceului. Realizat de Crăciun Emanuela Clasa a X-a E

Fotografie realizată de Muşei Ştefan Clasa a XII-a B

96


Recenzii

“Hoțul de cărți” Markus Zukas Hoțul de cărți prezintă povestea unei fetițe de 12 ani din perioada celui de al treilea Reich. Povestea începe atunci când Liesel și fratele ei sunt duși de către mama lor într-o familie adoptivă de teama ca ea să nu îi calce pe urme soțului ei care a fost arestat de către naziști. În timpul călătoriei Moartea își face apariția asupra fratelui lui Liesel. La înmormantarea lui, Liesel găsește din întâmplare Manualul groparului în zăpadă, iar aceasta devine prima carte furată a lui Liesel. Urmează o aventură inedită pentru Liesel din momentul când tatăl ei adoptiv o învață să citească. Pe parcurs Liesel va fura mai multe cărți, una dintr-un morman de cărți arse, iar restul din biblioteca soției primarului. În total va avea 11 cărți, dintre care 7 furate și 4 primite. Persoana care mi-a propus cartea este doamna mea dirigintă. Povestea cărți m-a impresionat prin modul cum pasiunea lui Liesel pentru cărți o îndeamna chiar la furt doar ca să poată citi cărțile dorite. 5. Despre carte am vorbit prietenilor mei si despre cât de frumoasă este. Nu pot spune că am folosit cunoștințele din carte într-un scop anume. Am citit această carte de placere. În lume există multe profiluri de cititori. Câteva dintre acestea ar fi cititori de placere, cititori ocazionali sau cititori interesați. Articol realizat de Fîrdea Georgiana Fotografii realizate de Lăcustă Andreea Clasa a X-a E Clasa a XI-a A

97


Recenzii

“Originea Universului”- John D. Barrow Pentru amatorii de știință, de lumea înconjurătoare, de Univers, despre cum s-a format el și despre cum evoluează, Originea Universului, de John D. Barrow este cea mai potrivită alegere. Simplitatea, modul clar, logic și concis prin care sunt explicate toate teoriile cu privire la Univers și totodată corectitudinea datelor face din acestă carte un must-have pentru cei fără o prea mare experiență în tainele Fizicii, Astrofizicii și Cosmologiei, deoarece pot să înțeleagă lucruri care, dacă ar fi explicate pur tehnic, ar necesita o gândire mult mai abstractă. Suntem astfel conduși în cel mai plăcut mod spre modelele big bang-ului și ale inflației, spre lumi cu mai multe dimensiuni și, în cele din urmă, spre concluzia că nu putem trăi decât într-un univers exact ca al nostru. Personal, această carte mi se pare destul de accesibilă și foarte ușor de înțeles, teoriile explicate aici sunt cele elementare, de bază.

Fotografie realizată de Boca Florin la coperta cărţii “Originea universului”

John D. Barrow (n. 1952) a absolvit matematica la Durham University (1974) și are un doctorat în astrofizică la Oxford (1977). Din 1981 până în 1999 a fost profesor de astronomie și director al Centrului Astronomic la Universitatea Sussex. În prezent este profesor de științe matematice la Cambridge. Realizat de Boca Florin Clasa a XII-a D

Fotografie realizată de Muşei Ştefan Clasa a XII-a B

98


Recenzii

“Visul lui Einstein şi alte eseuri” Stephen W. Hawking După Albert Einstein, Stephen Hawking este, fără îndoială, cel mai celebru fizician. Putem spune chiar că este un geniu în lumea ştiinţelor exacte. În rândul cercetătorilor, celebritatea lui vine din contribuţia la studiul găurilor negre, apoi din participarea la crearea unor noi principii de studiere şi materializare raţională în care sunt propuse noi modele ale cosmosului, în deplina înţelegere cu teoriile ce încearcă să descrie universul microscopic. Fizicianul de excepţie este imobilizat într-un cărucior, suferind din tinereţe de sindromul lateral amiotrofic şi ţine permanent legătura cu lumea printr-un calculator care „vorbeşte” şi transmite idei în locul lui. Această piedică nu-l ,,deranjează ”nici pe departe să se afle pe treapta cea mai înaltă din rândul oamenilor de ştiinţă în ceea ce priveşte studiile sale, care vorbesc despre spaţiu, timp, originea universului şi misterul particulele cosmice şi terestre elementare . Însă ceea ce l-a făcut cu adevărat celebru pe marele fizician Stephen W. Hawking a fost faptul că acesta a reuşit să fie înţeles în mare parte de oamenii de rând care, poate, prea puţin percep adevărata lui cercetare în domeniul fizicii, dar reuşesc cu precădere să valorifice noile sale teorii sau principii prin intermediul cărţilor şi eseurilor sale , care rezolvă Fotografie realizată de Rusu Mihai la raţional această problemă culturală . Una dintre deosebitele coperta cărţii ,,Visul lui Einstein,, sale lucrări literare o constituie şi această carte publicată in 1993 cu titlul ,,Visul lui Einstein şi alte eseuri” ! Este o carte care, mi-a schimbat modul în care priveam infinitatea universului şi toate problemele ştiinţifice ce se legau de aceasta. Prin lectura cărţii intri într-un univers propriu , în care totul pare complex şi aproape de inima şi înţelegerea ta. Există o graniţă cultural-filozofică ce se iveşte permanent în stilul de ,,scriitură” pe care îl invocă fizicianul în mai toate lucrările sale ştiinţifico-literare, deoarece, cu excepţia primelor capitole, în care autorul dezvoltă, într-o oarecare măsură o autobiografie exemplară, vorbindu-ne pe scurt despre atracţia pe care o posedă din copilărie faţă de experimente şi procese fizice şi mecanice, autorul încearcă apoi, pe parcursul lucrării, să explice, prin prelegeri, ,,visuri ireale pe care Einstein le poseda în nemurirea sa” . Frumuseţea cu care fizicianul povesteşte lectorilor ,,începuturile sale” în ştiinţă, atinse parcă cu o oarecare timiditate şi genialitate plăpândă, este de o manieră foarte interesantă şi captivantă . Însuşi ziua de naştere al acestuia este strâns legată de ziua morţii marelui om de ştiinţă Galileo Galilei, exact la o distanţă ,,perfectă”, de 300 de ani ! Totuşi, după cum mărturisea chiar autorul - ,,estimez că în aceeaşi zi s-au mai născut încă două sute de mii de copii ! Nu ştiu dacă vreunul dintre aceştia s-a ocupat mai târziu de astronomie ! ”. Iată o afirmaţie teribil de încurajatoare şi, în acelaşi timp, o afirmaţie smerită, dând posibilitatea unei reflecţii profunde ! În pofida infirmităţii şi a bolii care i-a secerat tinereţea la o vârstă cutremurătoare (21 de ani), marele fizician continuă sa dea dovadă nu numai de o luciditate şi o profunzime filozofică de necontestat, ci chiar de un tip de scriitură literar-autobiografică foarte realistă, detaşată şi exclusivistă, astfel că, în partea de început , cea autobiografică, descoperim un om plin de vervă intelectuală, plin de viaţă, posesorul unui accentuat umor caracteristic, chiar de un sarcasm subiectiv, un om care pretutindeni se interesează de problemele sociale ale vremurilor noastre, de progresul omenirii în adevăratul sens al cuvântului. În fine, un om cu o experienţă de viaţă căruia nu i-au fost străine nici delăsarea, nici plictisul ,, de moarte”, dar nici experienţele cu alcool !

99


Recenzii Autoportretul modest şi ironic dă dovadă de adevăratul statut moral şi intelectual, cât şi de desăvârşita lui pregătire spirituală, artistică şi intelectuală . Astfel , după cum afirmau unii contemporani marele fizician este eroul cercetărilor timpului şi secolului în care trăim . Eroismul profund dovedit de Hawking, atât în cercetările perpetue pe care acestea le evidenţiază, cât şi în lucrările şi cursurile ţinute de acesta, nu se aseamănă , la prima vedere, cu eroismul celor din tagma astronauţilor, aviatorilor, alpiniştilor sau oamenilor din armată . De altfel, toate aceste categorii ne sunt impregnate inconştient în stilul de viaţă pe care îl trăim şi îl experimentăm zi de zi, suntem obişnuiţi cu astfel de modele, - trăind într-o rutină în care societatea comandă unei personalităţi subiective sau generale, un model de carieră, de viaţă sau de familie, nelăsând ca dezvoltarea umană să se afirme treptat în propria conştiinţă, să descopere cu entuziasm că această manipulare,,indestructibilă” poate fi uşor descompusă lăsând gândirea umană să accelereze procesul unic de culturalizare . Eroismul intelectual şi social pe care îl dăruieşte acest fizician lumii întreg este de aceeaşi natură şi valoare ca şi cel al profesiilor prezentate .Trebuie să ne amintim că acest om îşi învinge zi de zi boala deosebit de gravă şi de rară cu care se confruntă, reuşind, în mare măsură, să smulgă încordare tuturor forţelor morale, psihice si fizice . Cel de-al doilea ,,front” pe care îl combate savantul britanic se leagă involuntar de veşnicul necunoscut al creaţiei supreme, reprezentate în munca titanică depusă de omul de ştiinţă ! Procesele universului pe care acesta încearcă să le explice şi să le găsească un ,,rost şi o activitate” bine definită, stau indiscutabil la baza progreselor lumii actuale, dar şi a anilor premergători vremurilor noastre . Eseurile pe care acesta le dezvoltă în paginile cărţii de faţă se citesc cu un fler involuntar neobişnuit . Paginile lucrării îţi taie răsuflarea atât prin informaţii, noutăţi şi diversitatea temelor ştiinţifice de astăzi , interpretate personal , dar, mai ales printr-o capacitate intelectuală deosebită pe care marele fizician o dezvoltă şi o împărtăşeşte în înţelegerea cuprinzătoare a rezultatelor dinamice ale cosmologiei contemporane . Revenind la esenţa cercetărilor autorului, vom descoperi cu uimire că Hawking reuşeşte să contracareze intelectual un domeniul extrem de vast al ştiinţelor universale. Astfel, rezultatele excepţionale pe care le prezintă fizicianul întregii lumi ştiinţifice sunt rodul unei munci înglobate atât în domeniul matematicii, fizicii şi astronomiei, cât şi în domeniul percepţiei filozofico-psihologice a fenomenelor studiate, sau al influenţei religiei în viaţa actuală. Titlurile eseurilor, pentru majoritatea cunoscătorilor, sunt o adevărată oază de cunoaştere, o sete nestăvilită de interes pentru adoptarea şi configurarea misterelor dezbătute de fizician . Astfel că întrebarea filozofic-ştiinţifică a eseului ,, Se întrevede sfârşitul fizicii teoretice?”, sau titlurile ,,Mecanica cuantică şi înţelegerea găurilor negre” sau ,,Viitorul universului” - ar putea clarifica unele probleme scoase psihologic la iveală de aceste articole în conştientul cititorilor. Singura problemă practică pe care ar trebui să ne-o punem este foarte simplă: cât de repede ar trebui să citim cartea, căci, în fond, această lucrare excepţională aduce în discuţie probleme cu adevărat ştiinţifice care contribuie neîntrerupt la dezvoltarea neuronală şi morală proprie, dar, spre încântarea cititorilor şi datorită genialităţii constante a autorului, toate aceste teme şi dezbateri aprinse Fotografie realizată de Muşei Ştefan sunt reduse şi micşorate la propriu, adresate unui public larg Clasa a XII-a B pentru înţelegerea şi valorificarea tuturor informaţiilor oferite Realizat de Rusu Mihai de marele fizician Stephen Hawking! Clasa a X-a E

100


Nostalgii

Manchester Studiile în străinătate nu au fost din todeauna în planul Fotografie realizată de Pop Flaviu meu de viitor. Știam, totuși, că Genetica ar fi pe placul meu. Prin urmare, destul de mult timp, am fost convinsă că voi urma Medicina, la una dintre universitățile din România, iar apoi, un master în acest domeniu. Undeva la începutul clasei a XI-a, unul dintre serviciile de consiliere din România, care susține plecarea elevilor români la studii în străinătate, și-a trimis reprezentanți și în liceul nostru. Am început să mă interesez și pe cont propriu, și am aflat de existența unor cursuri care în țara noastră nu pot fi urmate la nivel de licență (cum a fost în cazul meu Genetica). Am apelat, așadar, la unul dintre aceste servicii de consiliere, care m-a îndrumat în realizarea dosarului pentru aplicare. Demersurile nu sunt foarte multe, nici foarte grele, și chiar dacă eu am apelat la ajutor în acest scop, am înțeles că există destule materiale pe internet, de care oricine se poate ajuta pentru a-și realiza singur dosarul. După ce am aplicat la cinci universități din Marea Britanie, a urmat așteptarea. Timp de aproape două luni, îmi verificam mailul de câteva ori pe zi, până când, pot spune cu mândrie, că am obținut răspuns afirmativ de la toate cele cinci universități la care aplicasem. La una dintre ele, Universitatea Manchester, care era pe primul loc în topul opțiunilor mele, am fost chemată la un interviu. Am plecat spre Manchester și m-am prezentat la o discuție cu unul dintre cadrele didactice ale universității, discuție foarte informală și degajată despre viitorul meu la această universitate, despre condițiile pe care eu ar trebui să le îndeplinesc până la începerea cursurilor, dar și în timpul acestora, despre ceea ce ei îmi va fi oferit mie, în calitate de student la universitatea lor. Am auzit părerile și sfaturile altor studenți și profesori de acolo, am participat la demonstrații practice în laborator, unde ne-a fost oferită șansa de a ne etala cunoștințele în domeniul ales. Toate acestea, împreună cu turul universității și chiar al orașului, ospitalitatea cu care am fost întâmpinată, au jucat un rol decisiv în alegerea mea. Următorul pas, este examenul de bacalaureat, iar apoi, pot aștepta cu încredere și entuziasm viața de student. Fotografie realizată de Bîrgăoanu Maria Clasa a XII-a A Articol realizat de Maria Bîrgăoanu Clasa a XII A

102


Nostalgii

Nostalgii cu hohote de râs Liceul…locul în care începi cea mai frumoasă perioadă a vieții ,adolescența.Liceul este cel care te maturizează și te face să privești lumea cu alți ochi.Cu alte cuvinte,liceul este locul unde vei găsi prima iubire sau unde îți vei da seama că lumea este puțin mai diferită decât credeai. Liceul, perioada când te alimentezi cu iluzii,speranțe,când ești vesel,zglobiu,când o mică problemă devine tragedie,iar în final totul se transformă într-o nostalgie. Cu pași repezi sfârșitul anului școlar se apropie ,iar elevii claselor a XII-a au fost de acord să ne răspundă la câteva întrebari legate de cei patru ani de liceu. Considerăm că fiecare are câte o părere proprie despre ceea ce au însemnat acești ani,dar credem că împreună au trăit emoții,lacrimi,râsete,momente frumoase ,cât și mai puțin frumoase..într-un cuvânt AMINTIRI . 1.Ce au însemnat pentru tine cei patru ani de liceu? “Această perioadă a fost una inedită pe care sunt convinsă că nu o voi uita. Pe lângă cunoștințele pe care le-am acumulat în acești ani, s-au creat prietenii și sper ca acestea să rămână și după terminarea liceului. Pentru mine, liceul a reprezentat o perioadă în care am evoluat și în plan personal, întrucât în decursul acestor patru ani am trecut peste timiditate și am învățat să fiu mai deschisă.” (Adina Vieriu) “Pentru mine, cei patru ani de liceu au reprezentat o formare a caracterului meu, o posibilitate de a-mi lărgi orizonturile rațiunii, o experiență frumoasă care m-a ajutat să cunosc colegi și profesori pe care îi voi păstra mereu în suflet.” (Georgiana Pantiuc) “Pentru mine, cei patru ani de liceu au reprezentat o formare a caracterului meu, o posibilitate de a-mi lărgi orizonturile rațiunii, o experiență frumoasă care m-a ajutat să cunosc colegi și profesori pe care îi voi păstra mereu în suflet.” (Sandra Candrea) “Cei patru ani de liceu pot să spun că mi-au schimbat viața... Eram un copil când am făcut primii paşi în liceu, cu gândul la joacă, dar acum,devenind majoră în aceşti ani şi cunoscând multe persoane, modul meu de a gândi nu se poate compara cu cel de acum 4 ani. Anii de liceu pot spune că au însemnat experienţă,cunoaştere,interacţiune dar şi distracţie.” (Cătălina Cimbru) “În acești patru ani, în primul rând, am decis ceea ce vreau să fac în continuare cu viitorul meu. Am cunoscut oameni minunați, atât elevi, cât și profesori, cu care sunt încrezătoare că voi ține legătura în continuare.” (Maria Bîrgăoanu) “Cei patru ani petrecuţi aici, în liceu au fost minunaţi, ceea mai frumoasă perioadă din viaţa mea şi sincer regret faptul că se termină...” (Mihaela Odochean) “Cei patru ani de liceu au fost o experiență unică. Emoțiile clasei a IX-a, colegi noi, profesori diferiți. Toate aceste lucruri m-au ajutat să mă formez ca adolescent și să am o viață socială în afara rețelelor de socializare.” (Ștefania Matei)

103


Nostalgii “Cei patru ani de liceu , pentru mine , au însemnat o etapă a vieții care urmează să ia sfârșit . În cei patru ani , m-am maturizat , am crescut și am petrecut timp cu oameni minunați care merită toate aprecierile. “ (Oana-Maria Achirilei) „Liceul a fost o experienţă unică,marcantă pentru fiecare adolescent,însă timpul trece atât de repede încât trebuie să învaţăm să ne adaptăm. Cei patru ani de liceu au fost frumoşi,plini de surprize,unele mai plăcute decât altele,însă uite că au trecut. Îmi dau seama acum cât de puţin timp mai am aici,la liceu, dar conştientizez că nimic nu este pentru totdeauna şi că trebuie să mergem mai departe.Au fost 4 ani plini,4 ani în care am învaţat multe dar am legat şi câteva prietenii care,zic eu, vor dura şi după ce fiecare îşi va lua diploma şi va pleca pe drumul ales.” (Roxana Anchidin) 2.Ca şi iniţiat în liceu ,ai participat la balul bobocilor? A fost o experienţă plăcută? Ai mai repeta-o? „Nu am participat la balul bobocilor. Nu pot să spun neapărat că regret, însă poate ar fi fost interesant să iau parte la această experiență.” (Adina Vieriu) „Da, am participat la balul bobocilor și trebuie să recunosc că a fost cea mai plăcută experiență din clasa a IX-a. Concurența ne-a determinat pe fiecare dintre participanți să ne ambiționăm, să dăm ce e mai bun din noi, să ne descoperim talentul și cu siguranță mi-ar plăcea să repet această experiență.” (Georgiana Pantiuc) „Nu am participat, și probabil nu aș participa chiar de m-aș întoarce în acel moment.” (Sandra Candrea) „Bineînţeles că odată cu intrarea în liceu primul gând a fost participarea la Balul Bobocilor. Din păcate nu am trecut de a doua preselecţie pe motiv că am luat punctaj mic la dans, dar de fapt au fost alte lucruri despre care nu vreau să vorbesc, ce mi-au lăsat un gust amar. Dar, m-am bucurat alături de colegii mei care au luat şi premii. Nu a fost o experienţă deosebită, deci nu aş mai repeta înscrierea.” (Cătălina Cimbru) „Da, am participat la balul bobocilor și cred că este o oportunitate unică în cadrul liceului. Bineînțeles că aș mai participa dacă aș putea da timpul înapoi să fiu din nou boboacă.” (Maria Bîrgăoanu)

104


Nostalgii „În clasa a IX-a eram destul de emotivă deci nu am participat. Dacă m-aș întoarce în timp cel mai sigur aș participa.” (Ștefania Matei) “Ca și elevă a Liceului Teoretic Ion luca ,am participat la Balul Bobocilor 2010 , unde am fost premianta locului al treilea. A fost o experiență deosebită , pe care aș mai repeta-o cu siguranță.” (Oana-Maria Achirilei) „Nu am participat la bal,preselecţii sau orice altă activitate de acest gen. Nu regret,dar dacă aş fii acum în clasa a IX-a nu aş repeta lucrul acesta. Cred că este important să te implici cât mai mult,în orice fel de activitate. ” 3. Îţi pare rău de alegerea făcută în legătură cu profilul ales? „Într-adevăr mi-ar fi plăcut să am înclinație și către disciplinele reale fiind conștientă de importanța acestora însă nu pot să spun că sunt nemulțumită de alegerea pe care am făcut-o. Am ales să fac ceea ce îmi place și consider că a fost cel mai bine așa. Nu trebuie să ne ghidăm după părerea altora ci să facem mai ales ceea ce ne împlinește pe noi ca persoane.” (Adina Vieriu) „Nu, niciodată nu îmi va părea rău, deoarece profilul Matematică-Informatică Intensiv m-a pregătit atât în domeniile reale, cât și în cele umane, motiv pentru care eu, ca elevă în clasa a XII-a, am posibilitatea de a-mi alege o facultate de orice profil, fie el real sau uman.” (Georgiana Pantiuc) „Acest profil mi l-am dorit mereu şi pot să spun că încă din primele zile de liceu mi-am găsit locul în această clasă. Nu voi regreta niciodată alegerea făcută,am avut colegi minunaţi şi profesori de asemenea.” (Cătălina Cimbru) „Nu, nu mi-a părut rău niciodată de profilul pe care am ales să îl urmez. Chiar dacă domeniile pe care mă voi axa la facultate sunt biologia și chimia, nu cele de profil, consider că matematica și informatica au avut un rol important în dezvoltarea mea intelectuală.” (Maria Bîrgăoanu) „Nu. La început aveam dubii, dar cu timpul mi-am dat seama că e exact ceea ce îmi place și ce vreau să fac.” (Ștefania Matei) „Nu îmi pare rău pentru că am ştiut de la început ce pot,de ce sunt în stare şi , desigur, ce-mi place.” (Roxana Anchidin)

105


Nostalgii 4.Fiind obisnuit/ă cu notele mari din gimnaziu,care a fost reacţia ta la prima notă rea luată? „Încă din gimnaziu am fost avertizați în vederea notelor pe care urmează să le primim și că o să fie mult mai greu. Mi se pare că pentru cei care vor să învețe și să investească pentru viitorul lor, nu va fi o diferență majoră între notele din gimnaziu și cele din liceu. Într-adevăr vor interveni anumite schimbări însă cu timpul se vor obișnui cu acestea.” (Adina Vieriu) „Îmi amintesc și îmi voi aminti mereu de prima notă „rea”, a fost un șoc și o adevărată provocare să îmi măresc media, însă pe parcurs mi-am dat seama că nu notele reflectă neapărat cunoștințele mele, așa că am învățat să mă bucur de fiecare notă bună și să mă ambiționez cu fiecare notă rea luată.” (Georgiana Pantiuc) „Probabil am plâns, dar într-un final am acceptat ideea că astfel de note sunt tipice anilor liceali, și sunt ocazii de a mă ambiționa mai mult.” (Sandra Candrea) „În cazul meu nu a fost chiar aşa, ba chiar invers, deoarece în gimnaziu nu era aşa zisa “bătaie” pe note. Bătălia se dădea între cei spontani care reţineau multe lucruri din clasă. Dar, la liceu am văzut că trebuie să fii cât mai bun în catalog, nu să îţi meargă mintea, ci să toceşti acasă. Deci pot să spun că nu am întâmpinat probleme cu notele mici, fiindcă eram obişnuită.” (Cătălina Cimbru) „M-am simțit foarte vinovată pentru faptul că nu învățasem mai mult, însă pe parcurs, ne-am obișnuit cu toții cu faptul că nu vom mai fi ținuți în puf, așa cum unii dintre noi au fost obișnuiți în anii trecuți.” (Maria Bîrgăoanu) „Nu a fost o reacție ieșită din comun. Am fost dezamăgită de mine, dar apoi mi-am revenit și mi-am dat seama că notele nu înseamnă totul.” (Ștefania Matei) „Nu pot spune că notele mele au început să scadă odată ce am ajuns la liceu,însă recunosc că mi-am petrecut clasa a IX-a şi a X-a cu o frică permanentă de o eventuală notă mică. Normal că s-a întamplat , însă în cele din urmă am conştientizat că odată ce voi părăsi liceul nimeni nu mă va întreba ce notă am la o anumită materie de care sunt îngrozită. Mi-am dat seama că învăţ pentru mine,pentru a-mi forma o cultură generală,pentru a avea habar de unele lucruri pe care chiar le consider interesante. Nu notele sunt cele care contează , ci lucrurile cu care rămâi în minte.” (Roxana Anchidin)

106


Nostalgii 5.V-aţi acomodat uşor cu noul colectiv? „Nu am avut poate cel mai unit colectiv însă nu au existat dispute majore în acești patru ani. După părerea mea, în fiecare clasă sunt persoane cu care poți comunica mai bine, cu care ai mai multe în comun și altele cu care păstrezi o relație decentă. Totuși, o să îmi lipsească colegii mei iar unii mai mult decât alții.” (Adina Vieriu) „Clasa noastră este foarte unită datorită doamnei diriginte, care încă de la început a știut cum să ne modeleze astfel încât fiecare elev din clasă să se simtă în colectiv ca într-o familie. Într-adevăr, faptul că suntem uniți este un avantaj al nostru, deoarece reușim întotdeauna să ne implicăm în tot felul de acțiuni în număr cât mai mare.” (Georgiana Pantiuc) „Colectivul clasei noastre a fost unit pe secvențe. Am alternat între perioade dificile, cu conflicte, și perioade bune, în care eram precum un întreg.” (Sandra Candrea) „Despre clasa mea, ce pot să spun, trebuie să recunosc că nu am fost uniţi, deşi toţi doreau lucrul acesta, dar nimeni nu făcea nimic în privinţa lui. Nu au existat certuri, am reuşit să facem multe lucruri împreună, dar fiecare e cu “gaşca” lui.” (Cătălina Cimbru) „Am fost obișnuiți de doamna noastră dirigintă să fim uniți încă din clasa a IX-a. Dumneaei a fost cea care s-a străduit să ne facă pe toți să ne înțelegem, să ne susținem în bune și rele; noi între noi, dar și împreună cu ea. Au existat multe momente în care ne simțeam ca și cum în fața noastră stătea nu doar un profesor, ci un prieten. Prin urmare, știu că acest lucru a fost un atuu al clasei noastre.” (Maria Bîrgăoanu)

107


Nostalgii „La început a fost cam greu. Însă ne-am unit pe parcurs și lucrul acesta ne-a făcut să ne apropiem. Da, chiar a fost un atuu.” (Ștefania Matei) „Din păcate nu pot spune că am avut parte de cea mai unită clasă din câte am întâlnit. Cred că este normal să existe unele neînţelegeri între colegi,însă deseori am reuşit să le depăşim.” (Roxana Anchidin)

6.Ai fi avut alte aşteptări de la viaţa de licean? „Sinceră să fiu, mă așteptam ca acești ani să treacă mult mai greu iar încă din gimnaziu mi-am format o imagine negativă în vederea vieții de licean. Mă așteptam să fie mult mai rău, însă poate că va fi cea mai regretată perioadă.” (Adina Vieriu) „Înainte de a intra la liceu, aveam multe așteptări de la viața de licean, însă de când am început clasa a IX-a și până în prezent, aceasta nu a încetat niciodată să mă surprindă în mod plăcut și să întreacă orice așteptare o aveam eu inițial.” (Georgiana Pantiuc) „Mă aşteptam la mai multe lucuri ce nu ţin neapărat de şcoală, mai multe petreceri cu colegii, excursii, amintiri ce le vei purta mereu în suflet.” (Cătălina Cimbru) „Nu cred că există prea mulți elevi care sunt dezamăgiți de viața de liceu. Este cea mai frumoasă perioadă a vieții, cu bune și rele. În orice caz se formează prietenii de durată și au loc experiențe de neuitat. Nici pentru mine nu a fost diferit.” (Maria Bîrgăoanu)

108


Nostalgii „Viaţa de licean a fost,pentru mine, mai frumoasă decât mi-am imaginat-o. Am cunoscut oameni ce mi-au devenit atât de dragi într-un timp relativ scurt, am descoperit lucruri noi, dar am învăţat şi că : “nu tot ce zboară se mănâncă” ,că uneori lucrurile par într-un fel,însă realitatea e cu totul alta. Pot spune că viaţa de licean a fost surprinzătoare dar şi foarte frumoasă.” (Roxana Anchidin)

7.Cea mai jenantă ipostază în care ai fost pusă? „Nu îmi amintesc nicio situație de genul acesta. Probabil că au fost câteva dar nu vreau să îmi mai amintesc de ele.” (Adina Vieriu) „M-am simțit foarte jenată, trebuie să recunosc, în ultima excursie cu clasa, în care fiecare dintre noi trebuia să reprezinte o țară și o tradiție, eu alegându-mi China și ritualul ceaiului, însă, din cauza emoțiilor, înainte să prezint tot acest ritual am uitat complet textul, așa că am fost nevoită să îl citesc de pe foaie. Din fericire, am avut parte, ca întotdeauna, de colegii care m-au încurajat și de doamnele profesoare care s-au bucurat de momentul meu, fără a da importanță greșelilor mele.” (Georgiana Pantiuc) „Atunci când am vrut sa facem o petrecere de haloween cu clasa şi nu au fost invitaţi toţi colegii şi toată lumea s-a supărat pe mine că eu am fost organizatoarea.” (Cătălina Cimbru) “Cred că cea mai jenantă ipostază în care am fost pusă , a fost atunci când am alunecat pe scările liceului , iar toată lumea a început să râdă.” (Oana-Maria Achirilei) „Sunt sigură că am avut parte de situaţii jenante de-a lungul acestor ani, însă acum nu-mi vine niciuna în minte.” (Roxana Anchidin)

109


Nostalgii 8. Care au fost cele mai amuzante trăsnăi care le-ai făcut ca și licean? „Clasa noastră, fiind alcătuită mai ales din fete nu prea a făcut foarte multe trăsnăi. Probabil anumite ore când am chiulit ca și colectiv, sau altele când am avut intenția însă am fost prinși înainte să apucăm să plecăm.” (Adina Vieriu) „În clasa a XII-a am avut lecţie deschisă la limba română, şi cu 10 minute înainte de a începe am tras cu o colegă de ecranul de la videoproiector până l-am desprins din perete şi am rămas cu el în mână şi nu puteam să îl ţin de hohotele de râs din jurul meu.” (Cătălina Cimbru) „Nu exista pauză să nu ne prostim. Ne binedispuneam unul pe altul. Jucam multe jocuri cum ar fi „Încâlcita”, „Bâza” și multe altele. Uneori ne adunam fetele și începeam să cântăm, avem chiar și filmări.” (Ștefania Matei) „La fel ca în fiecare clasă, au existat momente amuzante de care cred că ne vom aminti cu drag peste ani. Nu le pot numi trasnăi , însă obişnuiam să punem o melodie, cel mai des populară şi să dansăm cât puteam de bine. De cele mai multe ori filmarile în care fetele interpretau cât de bine cele mai noi melodii, de orice gen, erau cele mai amuzante.” (Roxana Anchidin) 9.Cel mai emoționant moment.. „Cred că au fost mai multe momente însă cred că cele mai emoționante vor fi cele ce vor urma respectiv cursul festiv și banchetul când ne vom lua rămas bun de la profesorii care ne-au suportat în acești ani, de la doamna dirigintă căreia îi vom simți cu siguranță lipsă și de la colectivul clasei.” (Adina Vieriu) „Pentru mine, cel mai emoționant moment a fost să îi văd pe boboceii pe care i-am pregătit cu atâta drag, pe scenă, cu o prestație extraordinară și ținute foarte elegante. Sunt sigură că toți organizatorii au simțit la fel, deoarece, din fericire, am avut parte de o serie de boboci foarte isteți, talentați, descurcăreți și de care ne-am atașat foarte repede.” (Georgiana Pantiuc) „Cel mai emoţionant moment... Fiecare zi din clasa a XII-a în care realizăm că sunt tot mai puţine zile până la marea despărţire...” (Cătălina Cimbru)

110


Nostalgii

„Cea mai intensă experiență din liceu, a fost excursia cu întreaga clasă la Sibiu. Acolo ne-am apropiat cel mai mult și între noi, de doamna dirigintă, dar și de doamna profesoară Pojoreanu, pe care le considerăm și în momentul de față, unele dintre cele mai respectabile și demne cadre didactice din liceul nostru.” (Maria Bîrgăoanu) „Când am ajuns acasă din excursia de la Sibiu și ne-am dat seama că trebuie să mergem la casele noastre, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, când defapt în excursia respectivă am devenit o familie.” (Ștefania Matei) „Cel mai emoţionant moment sunt sigură că va avea loc la cursul festiv din acest an. Este momentul în care ne luam ramas bun de la profesori,colegi şi prieteni, în speranţa că ne vom revedea peste ani,cu aceeaşi emoţie.” (Roxana Anchidin) 10. Regreți ceva din cei patru ani de liceu?Ți se pare că au trecut prea repede? „Regret că au trecut atât de repede cel puțin, acest ultim an nu îmi vine să cred că se apropie de sfârșit. Nu am realizat cât de repede s-a scurs timpul și o să îmi lipsească acești ani.” (Adina Vieriu) „Singurul regret pe care îl am este trecerea parcă prea accelerată a timpului. Văzându-mă în clasa a XII-a, la un pas de a se termina totul, mi se pare că cei patru ani au trecut mult prea repede..” (Georgiana Pantiuc) „Da, regret că nu am fost altfel de persoană, ca să mi se îndeplinească așteptările. Au trecut într-adevăr prea repede.” (Sandra Candrea) „Au trecut foarte repede anii de liceu, nu mă aşteptam, dar regret că nu am petrecut mai mult timp cu colegii, nu am făcut prea multe lucruri în afara orelor de curs, excursii, petreceri, amintiri care vor rămâne mereu în suflet.” (Cătălina Cimbru)

111


Nostalgii „Au trecut, într-adevăr, mai repede decât mă așteptam. Dacă aș putea da timpul înapoi, aș învăța, fără îndoială, mult mai mult. Oricum, liceul îmi va folosi ca exeplu pentru viitor.” (Maria Bîrgăoanu) „Nu regret nimic. Da, chiar au trecut prea repede și îmi pare rău că abia acum, la sfârșit de clasa XII-a realizez asta.” (Ștefania Matei) „Cred că timpul nu mai are răbdare şi ne anunţă constant că nu mai e mult. Anii trec rapid,însă ramânem cu amintiri pe care nu le putem pierde. Aş vrea ca această experienţă să rămână mereu vie pentru fiecare dintre noi şi să conştientizăm că nimic nu dăinuie pe veci,însă amintirile ramân în inimile noastre indiferent de ce se va întâmpla.” (Roxana Anchidin) 11. Care sunt planurile pentru viitorul apropiat?Veți opta pentru o facultate bazată pe profilul pe îl veți termina? „Da, voi merge mai departe cu limbile străine întrucât asta mă pasionează și voi încerca să excelez în acest domeniu. Sunt hotărâtă ca după facultate să plec din țară, căci sunt conștientă de situația din România și nu cred că dacă aș rămâne aș realiza ceea ce mi-am propus. (Adina Vieriu) „Din păcate nu voi merge mai departe tot pe profilul acesta, pot să spun că m-am reprofilat şi am trecut pe partea reală, mă îndrept spre medicină şi trebuie să recunosc că e puţin mai greu cu pregătirea, dar sper să reuşesc.” (Cătălina Cimbru) „Plănuiesc să studiez Genetica în Marea Britanie. Nu se axează pe profilul pe care l-am urmat, însă materia care ne-a fost pusă la dispoziție pe parcursul celor patru ani, mi-a fost și îmi va fi mai mult decât suficientă pentru a dezvolta o carieră în acest domeniu.” (Maria Bîrgăoanu) „Da, am deci să merg pe profilul pe care îl voi termina și anume matematică-informatică intensiv la Universitatea Babeș Bolyiai.” (Ștefania Matei) „După ce voi termina liceul , voi aplica la o facultate din Cluj bazată pe aproximativ aceleaşi materii studiate. Cred că este important să-ţi alegi facultate după ceea ce te pasionează , dar şi după cunoştintele pe care le ai într-un domeniu.” (Roxana Anchidin)

112


Nostalgii 12.După terminarea liceului ai să mai păstrezi legătura cu profesorii /colegii? „Profesorii, mai ales unii dintre ei sunt persoane deosebite, de la care putem învăța și care ne pot ajuta în măsura în care le permitem și le acordam respectul cuvenit.Sper că voi mai păstra legătura cu unii dintre ei iar în ceea ce privește colegii de clasă sunt sigură că cel putin cu o parte mă voi mai întâlni avand in vedere ca am ales multi sa ne continuam studiile la Cluj deci vom pastra legatura.” (Adina Vieriu) „Cu siguranță voi păstra legătura atât cu domnii profesori, pentru că sunt mulți cei care mi-au fost foarte dragi și îmi vor rămâne în suflet, cât și cu dragii mei colegi, în care am găsit mereu sprijin, încredere și afecțiune.” (Georgiana Pantiuc) „Bineînţeles că voi păstra legătura cu prietenii din clasă, care sunt nişte oameni minunaţi, şi cu o parte din profesori, în special cu doamna dirigintă.” (Cătălina Cimbru) „Cu siguranță plănuiesc să țin legătura cu un număr cât mai mare de colegi și profesori. Pot spune chiar că abia aștept reuniunea de zece ani a generației noastre.” (Maria Bîrgăoanu) „Cu siguranță! S-au legat prietenii de durată între noi. Profesorii au fost alături de noi în orice moment.” (Ștefania Matei) „Cu siguranţă! Ştiu că nu voi fi capabilă să păstrez legatura cu toţi colegii sau profesorii,însă cu persoanele cu care am legat o prietenie sunt convinsă că mă voi revedea cu drag mereu.” (Roxana Anchidin) 13.Se apropie bacalaureatul. Aveţi emoţii? Sau speraţi că îl ve-ţi trece cu brio? „În momentul de faţă nu am atâtea emoţii câte m-aş fi aşteptat să am. Am început să conştientizez că este doar un examen şi că la facultate vor urma multe altele cu un grad de dificultate mult mai mare. Cred că este prea mult spus „examen al maturităţii” şi se pune o presiune prea mare pe noi. Într-adevăr trebuie să ne pregătim şi să îl trecem cu brio însă stresul nu este un factor benefic în cazul de faţă. Cu siguranţă voi avea emoţii, însă voi încerca să le controlez.” (Adina Vieriu) „Emoții sunt și vor fi până după afișarea rezultatelor, însă cu toții sperăm ca munca noastră să se reflecte în rezultate cât mai bune.” (Georgiana Pantiuc) „În privinţa bacalaureatului nu am emoţii, admiterea este prioritară. Pentru Bac mă simt pregatită, sper să fie mai bine decât la simulare pentru că mai este ceva timp pentru învăţat.” (Cătălina Cimbru) „Ca orice elev, am emoții la bacalaureat. Mă aștept la o notă destul de mare, dar asta nu mă face să las învățatul deoparte.” (Mariua Bîrgăoanu)

113


Nostalgii „Sigur că am emoţii şi sunt conştientă de importanţa acestui examen,însă în momentul în care te pregăteşti şi eşti stăpân pe situaţie ce poate merge prost?” (Roxana Anchdin) 14. Câteva sfaturi uitile pentru viitorii boboci?! „Pe boboci îi sfătuiesc să aibă încredere în ei, să nu aibă niciun fel de temere în ceea ce priveşte această experienţă nouă, liceul. Să-şi aleagă profilul în funcţie de ceea ce le place şi să nu se lase influenţaţi de nimeni. Să înveţe şi să se ocupe de viitorul lor întrucât am observat că noile generaţii sunt tot mai dezinteresate de acest aspect; să profite de anii de liceu, să se bucure de ei căci cu siguranţă le vor lipsi.” (Adina Vieriu) „Îi sfătuiesc pe toți cei care vor fi boboci la „Ion Luca” să trăiască din plin fiecare zi petrecută alături de colegi și cadre didactice, să se implice în cât mai multe acțiuni organizate de liceu, pentru că nu vor regreta, să participe la balul bobocilor deoarece este una din cele mai frumoase experiențe de pe parcursul anilor de liceu și nu în ultimul rând, să ia tot ce e mai bun și mai prețios din informațiile pe care domnii profesori le oferă cu mult devotament.” (Georgiana Pantiuc) „Să nu vă lăsați descurajați de ignoranța unora, și învățați să-i găsiți pe cei ca voi, să realizați prietenii strânse, poate chiar să coordonați un întreg colectiv.” (Sandra Candrea) „Dragi viitori boboci, în primul rând să optaţi pentru un profil care să va placă,şi să vă reprezinte, nu faceţi ce vă spun alţii pentru că nu toţi suntem la fel! Nu ţineţi cont de ce “ sună mai bine”. Să faceţi cât mai multe lucuri împreună, să nu vă rezumaţi doar la timpul petrecut la şcoală. Multe petreceri, excursii, să vedeţi ce frumos e în clasa a XII-a când vi le reamintiţi şi le povestiţi, vi se vor părea minunate : “ Fericirea vine din lucruri mărunte”. Să nu învăţaţi pentru note şi să participaţi la balul bobocilor!” (Cătălina Cimbru) „Pe viitorii boboci, îi sfătuiesc să se decidă cât mai repede asupra domeniului pe care vor să îl urmeze în viitor, și să își dedice majoritatea timpului învățând la acea/acele materii. Îi sfătuiesc să se bucure de fiecare clipă a liceului, fiindcă e ultima etapă a vieții de adolescent, a vieții fără griji, și trece într-o clipită; să se implice în activități extrașcolare și proiecte.” (Maria Bîrgăoanu) „Dragilor, profitați din plin de acești ani și gandiți-vă din timp ce doriți să faceți mai departe, nu să vă treziți în clasa a XII-a fără nicio idee.” (Ștefania Matei) „Nu rataţi nicio oportunitate! Aveţi încredere şi implicaţi-vă în orice proiect pentru că aceste experienţe vor face diferenţa în final. Bucuraţi-vă de aceşti ani pentru că vor trece atât de repede, dar nu uitaţi să deschideti şi o carte între timp.” (Roxana Anchidin)

Fotografii preluate din Arhivele personale ale elevilor intervievaţi.

114

Articol realizat de Şutac Cosmina Clasa a XI-a A


Echipa redactională Redactori şefi Szekely Monica Costea Loredana Şutac Cosmina

Redactori

Seliman Caterina Cerceja Bogdan

Tehnoredactare Computerizată Szekely Monica Costea Loredana Cerceja Bogdan Şutac Cosmina

Grafică

Cerceja Bogdan Candrea Roxana

Design

Cerceja Bogdan

Foto

Pardău Ciprian Alupei Ciprian Marciuc Andreea Ungureanu Oana Ţăranu Codrin Muşei Ştefan

Coperte

Cerceja Bogdan

Coordonator

prof. Daniela Corneţchi

Colaborator

prof. Gabriela Heidel

ISSN 2284-8789 ISSN-L = 2284-8789


Altfel 2014  
Altfel 2014  

Revista elevilor de la LICEUL TEORETIC "ION LUCA " , Vatra Dornei

Advertisement