Page 1

logica elementară

în această mașină a încăput toată iubirea ta într-o goană soră cu nebunia rulezi pe autostradă cu ochii închiși ne pare rău

nu puteți consuma coniac la volan

dar vă oferim ceai

cafea

și dulciuri

pentru creșterea glicemiei

roțile sunt doar dinții unui mecanism înfricoșător care mușcă din spațiu îți așezi mâinile pe volan de parcă te pregătești să cânți la un instrument antic din difuzoare afli că e păcat să nu o calci puțin ai putea să trăiești așa

într-o mare viteză

cu iubirea chircită ca un animal speriat pe bancheta din spate cu pedala de frână smulsă și aruncată pe marginea drumului ne pare rău

limita creditului a fost depășită

nu îți mai rămâne decât să îți admiri în oglindă linia deșirată a rujului roșu carmin câtă iubire să încapă între un parbriz și o lunetă când visele abia și-au îndesat formele în portbagaj iar logica elementară te imploră să faci pană de tufiș


orașul de hârtie

Doamne

ferește

deasupra orașului de hârtie a apărut o flacără

doar cei care au îndrăznit să ridice privirile au vazut-o

degeaba au aruncat unii cu diamante spre cer nu a dispărut

doisprezece studenți s-au ținut de mâini și au rostit o incantație

zvăpăiată ca o țigancă ea s-a apropiat și mai mult de oraș să le adulmece tinerețea

e o bucurie de nedescris în orașul de hârtie cine ar mai îndrăzni să se încrunte când flacăra de deasupra împrăștie miros de incubator iar prin cartiere plouă câteodată cu păsări fripte


o cafea îndoită

doar noi doi înfăşuraţi în acelaşi ziar

ca două bucăţi de slănină

rostiţi în aceeaşi silabă

cântaţi într-o singură notă muzicală

sorbiţi într-o înghiţitură de apă

desenaţi dintr-o unică linie

atinşi de acelaşi sindrom incurabil

ca două muşte

în aceeaşi ceaşcă de cafea

facem baie

şi căutăm să scriem istoria boabelor din care a fost făcută băutura iar piepturile ni se cutremură precum un pichamăr

precum o pereche de pantofi şi

mereu

unul în stânga

altul în dreapta

alături

ca două gloanţe

trase de aceeaşi armă

unul în cap

altul în inimă

aşa ne visăm

când trecem unul pe lângă altul

şi ne place să credem că ne ignorăm

în aceeaşi ţintă


cântec pentru prieteni

uite

mamă

câinele ăsta care îmi ronțăie mâna dreaptă bagă-l în casă

hrănește-l

lasă-l să asculte cântecele noastre de leagăn arată-i albumul cu poze alb-negru câinele ăsta

mamă

ar putea să fie copilul tău așa că ai face bine să îl aperi de neprevăzut și de întuneric să îl educi și să îi dai tot ce ai mai bun prin frigider

prin suflet

prin viață

câinele ăsta care îmi înghite lacom falca și-o ureche va vorbi și va auzi în locul meu întreabă-l lecțiile

mamă

să fii sigură că a învățat bine și va lua note mari povestește-i despre comunism și despre cartele câinele ăsta trebuie să știe rostul gloanțelor trebuie să îl ia la întrebări pe Pavlov și să își scrie pe cușcă

”atentie

om rău”

câinele ăsta care mă devorează bucată cu bucată


a citit biblioteci întregi înainte de a face asta uite

mamă

ce tăietură adâncă are privirea lui de fiară domesticită a înțeles că lătratul nu mai sperie pe nimeni din colții câinelui ăstuia sătul mai atârnă parcă o fărâmă din mine va intra în lume așa cum aș fi facut-o eu furios

isteric

ca o picătură de apă care se zvârvolește pe o cărămida încinsă

Marius Grama

poezii, Marius Grama  

Cenaclul Literar "Noduri și Semne”, 6 iulie 2018

poezii, Marius Grama  

Cenaclul Literar "Noduri și Semne”, 6 iulie 2018

Advertisement