DE CE AVEM NEVOIE
DE ORAȘE PRIETENOASE CU COPIII? Orașul prietenos cu copiii reprezintă o temă care ar trebui să trezească interesul oricărei administrații publice responsabile și să se regăsească în fruntea strategiilor de dezvoltare urbană.
La nivel mondial și european, multe orașe și-au asumat îmbunătățirea calității vieților copiilor ca una dintre misiunile principale. O altă dovadă a creșterii importanței acestei teme este faptul că UNICEF, cea mai mare organizație care militează pentru și protejează drepturile copiilor, a înființat de câțiva ani buni o întreagă divizie numită „Child friendly cities“.
Marea parte din populația lumii locuiește în orașe, iar până în 2050 acest procent va crește. În jur de 70% din cetățenii de pe glob vor fi locuitori urbani, iar majoritatea vor avea sub 18 ani, conform ghidului „Shaping Urbanization for Children“ (UNICEF, 2018). Mediile urbane reprezintă principalele contexte în care vor crește și vor evolua viitoarele generații de cetățeni ai lumii.
Copiii reprezintă un segment cheie din populație, deoarece sunt viitorii cetățeni urbani cu putere de decizie și capacitate de influențare. În orice democrație funcțională, copiii ar trebui să fie tratați cu respect și să ocupe un loc central în politicile publice de educație, sănătate, dezvoltare urbană, protecție socială.
Planificarea urbană adaptată pentru nevoile copiilor va reprezenta un instrument cheie care poate contribui la transformarea lor în adulți responsabili, activi în comunitate, sănătoși și împliniți. Bunăstarea copiilor este necesar să se regăsească în centrul politicilor publice urbane, deoarece un oraș prietenos cu
Intervenție pe fotografie, propusă de un elev în cadrul unui workshop de educație urbană pe care l-am coordonat într-o școală din București.
copiii va contribui la îmbunătățirea calității vieții și pentru alte categorii de oameni. Sau, așa cum spune unul dintre cei mai de succes primari ai lumii, Enrique Penalosa, primar al Bogotei de-a lungul a două mandate: „Dacă avem capacitatea de a construi un oraș reușit pentru copii, înseamnă că vom avea un oraș potrivit pentru toți cetățenii săi“. Un lucru este clar: nevoile copiilor din mediul urban trebuie cunoscute foarte bine și mai ales corelate cu politicile și strategiile de dezvoltare urbană. Este esențial ca administrația unui oraș să gândească politici publice și diverse mecanisme sau instrumente care să contri-
buie la crearea unor medii urbane prietenoase pentru copii. Prin interacțiune constantă cu mediul urban, copiii încep să internalizeze primele noțiuni legate de societate și comunitate. Își dezvoltă diverse simțuri cognitive și sociale, care le permit să se adapteze mediului construit. Așadar, este important la ce fel de spații urbane îi expunem pe copii și, mai ales, ce îi învățăm noi despre orașe. În opinia experților care au redactat ghidul „Shaping Urbanization for Children“ (UNICEF, 2018), pe măsură ce comportamentul copiilor este modelat de interacțiunea constantă cu mediul urban, participarea lor activă la configurarea orașelor sustenabile ale viitorului va reprezenta un factor cheie pentru evoluția acestora.
CE ÎNSEAMNĂ,
PE SCURT, UN ORAȘ PRIETENOS CU COPIII?
Sănătate, siguranță, cetățenie, mediu, prosperitate. Aceasta este baza pe care se construiește un oraș prietenos cu copiii.
CUVINTE CHEIE Conform ghidului „Shaping Urbanization for Children“ (UNICEF, 2018), cele 5 aspecte cheie care definesc un oraș prietenos cu copiii sunt legate de:
Mediu – orașele care răspund nevoilor copiilor sunt sustenabile din punct de vedere ecologic.
Sănătate – un mediu prietenos față de copii le permite acestora să se dezvolte armonios și le conservă sănătatea.
„Fiecare dintre aceste beneficii reflectă interacțiunea reciprocă dintre un copil și mediul construit: copilul este un receptor al unui serviciu și primește sprijin, dar, în același timp, este un participant care învață să ia măsuri și să se implice.“ („Shaping Urbanization for Children“, UNICEF, 2018)
Siguranță – cadrul urban în care trăiesc copiii trebuie să fie sigur, iar copiii sunt informați cu privire la riscuri. Cetățenie – copiii sunt împuterniciți să participe la luarea deciziilor, fiindu-le încurajate implicarea, spiritul/ încrederea civice, conectivitatea.
Prosperitate – fiecare copil are un standard decent de viață și acces la servicii de bază.
ASPECTE CHEIE • Principalele spații urbane care trebuie luate în calcul atunci când se planifică orașe prietenoase cu copiii sunt: străzile, spațiile verzi și spațiile de joacă.
Orice cartier sau vecinătate ar trebui echipate cu facilități care să contribuie la o copilărie împlinită.
• Principala „unitate de măsură“ la care se pot raporta politicile urbane prietenoase cu copiii nătatea. Cartierul reprezintă o măsură a vieții cotidiene pentru majoritatea copiilor din București și poate avea un rol esențial în bunăstarea lor. Prin urmare, designul urban al cartierelor și al facilităților aferente ajunge să inviața cotidiană a copiilor. Vorbim astfel de un „micro-nivel“ la care se poate interveni, însă unul esențial pentru o copilărie urbană de o calitate ridicată. Concret, orice cartier sau vecinătate ar trebui echipate cu facilități care să contribuie la o astfel de copilărie. • îmbunătățirea spațiilor publice,
elemente cheie ale unui oraș prietenos cu copiii. Spațiile publice urbane din multe orașe ale lumii, inclusiv București, sunt, în general, spații care satisfac nevoile adulților și în care copiii sunt mai degrabă tolerați. Spațiile publice trebuie să tă să exploreze și să se joace, dar și să ia contact cu diverse activități sociale, culturale și economice, asigurându-le astfel un context de învățare și înțelegere aprofundată a locului în care trăiesc. • Spațiile publice create prin implicarea sau cel puțin solicitarea opiniei comunităților care le folosesc au capacitatea de a contribui la o mai bună închegare a acestora, la dezvoltarea solidarității și la întărirea legăturii dintre oraș și oameni (inclusiv copii).
• Regândirea relației dintre mașini și copii, prin reconfigurarea străzilor sau a regulilor de circulație, astfel încât să răspundă în egală măsură nevoilor copiilor – siguranță, posibilitatea de a se deplasa singuri, libertate –, nu doar nevoilor șoferilor. Orice copil mai mare ar trebui să aibă dreptul de a se deplasa liber prin oraș, pe jos sau cu bicicleta, fără supravegherea unui adult, ajungând în locuri de interes pentru el: la școală, în parc, la o sală de sport. • Orice copil trebuie să aibă acces la o infrastructură coerentă de sănătate. Există așa numitul test al „înghețatei pe băț“ care măsoară capacitatea unei vecinătăți de a răs-
punde nevoilor unui copil. Atunci când copilul merge de acasă la magazin, își cumpără o înghețată și are timp să revină acasă până când se topește, înseamnă că respectivul cartier deține o potențială etichetă de „prietenos cu copiii“. („Cities Alive – Designing for Urban Childhoods“, ARUP, 2017) • Încurajarea participării active a copiilor în procesele de luare a deciziilor, de identificare a problemelor și resurselor dintr-o comunitate, de planificare urbană. Oricât de ciudat ar suna, acesta este viitorul! Copiii trebuie să devină cetățeni cu drepturi egale, capabili să ofere perspective, să analizeze probleme din punctul lor de vedere și să formuleze propuneri de intervenții care să poată fi încorporate în politicile
„Infrastructura gândită pentru copii înseamnă o rețea coerentă de spații și străzi care pot face un oraș potrivit pentru copii și care le încurajează libertățile cotidiene. Strategiile privind modul de asigurare a unui astfel de design prietenos cu copiii se concentrează, în general, pe mersul pe jos (walkability) și pe scăderea dominației automobilului.“ („How to Design Cities for Children“, City Lab)
mai ample de design urban. Doar în felul acesta vom avea o viitoare generație de cetățeni urbani capabili să înțeleagă mediul construit, să se implice pentru bunăstarea comunităților din care fac parte și să se conecteze cu alți actori sociali. Din acest punct de vedere este necesară creșterea capacității comunităților, inclusiv a copiilor, de a se implica blemelor și a soluțiilor, contribuind la co-producerea unor spații mai bune pentru ei înșiși. • calcul și starea de bine, bună-starea (well-being) a copiilor din cartiere dezavantajate, care se confrunta cu multiple inegalități spațiale și sociale, având din start acces redus la resurse, opor-
tunități de dezvoltare și șanse la o viață prosperă. • Este necesară accesibilizarea orașelor pentru copii cu dizabilități. În București, această categorie de copii este adeseori invizibilă, din cauza infrastructurii inexistente care le-ar putea permite o minimă interacțiune cu orașul. • Este necesară alinierea agenprietenoasă pentru copii cu alte sectoare de dezvoltare urbană care au obiective comune legate de sănătate, siguranță, cetățenie activă, protecția mediului, prosperitate. Practic, orice strategie sau politică publică de dezvoltare urbană ar trebui să includă și un obiectiv „prietenos pentru copii“.
CARE SUNT
PAȘII NECESARI ÎN A OBȚINE
ORAȘE MAI BUNE PENTRU COPII? În primul rând, este necesară o analiză de nevoi, adunare de date geo-spațiale și demersuri analitice, care să identifice cu exactitate problemele, perspectivele, nevoile familiilor cu copii, dar și resursele urbane care pot fi valorificate. Aceste demersuri ar trebui cât mai participative, incluzând copiii și părinții lor.
1.
Crearea unui cadru legal care să încurajeze politicile urbane prietenoase pentru copii.
2.
Crearea de strategii, viziuni de intervenție și planuri de acțiune pe termen scurt, mediu, lung.
3.
Pilotarea unor modele de bune practici, a unor proiecte/experimente inițiale care ulterior pot fi scalate și multiplicate la o scară mai mare. Acest lucru se poate face în parteneriat cu diverși stakeholderi: ONGuri, consultanți, instituții de educație, actori privați, grupuri de inițiativă civică etc.
4.
Implementarea politicilor pe mai multe niveluri, care să aibă în vedere următoarele domenii: mediul construit (școli, grădinițe, locuire, spații publice); servicii și facilități (infrastructură urbană, infrastructură socială); siguranță și mobilitate urbană; plan de management al dezastrelor (inclusiv cele generate de schimbări climatice).
5.
6.
Implicarea activă a copiilor și a altor actori urbani în co-producerea orașului și a spațiilor de interes pentru ei.
Integrarea capacității de a răspunde nevoilor copiilor în toate sectoarele planificării urbane. Așa cum am spus deja, orice strategie sau politică publică de dezvoltare urbană ar trebui să includă și un obiectiv „prietenos pentru copii”.
CARE SUNT
PROBLEMELE CARE ÎMPIEDICĂ BUCUREȘTIUL SĂ FIE UN ORAȘ PRIETENOS CU COPIII?
Viața urbană în București presupune lipsă de încredere, luptă cotidiană pentru a ajunge dintr-un punct în altul, suspiciune generalizată față de ceilalți membri ai comunității, distanță și indiferență față de semeni. Din păcate, acestea sunt valorile cu care crește noua generație de copii ai Bucureștiului și până nu vor fi abordate în mod consistent și asumat, există puține șanse de producere a unor schimbări profunde la nivel de comunitate.
Cea mai evidentă și dezbătută problemă este gradul scăzut de accesibilitate urbană și libertate de mișcare, altfel decât cu propriul automobil, pentru părinți și copii, din multiple cauze: • transport public de calitate redusă; • obstacole urbane, cauzate de trotuare blocate prin parcarea ilegala a mașinilor, borduri prea înalte, gropi, denivelări, crăpături, stâlpi amplasați în mijlocul trotuarelor, bălți, parcări făcute în capetele trotuarelor, treceri de pietoni cu risc mare de accidentare etc; • poluare și intersecții haotice, aglomerate. Bucureștiul este un oraș dominat de cultura mașinii, nu a pietonilor
sau a nevoilor acestora. Mulți bucureșteni nu se raportează la oraș aparține, prin urmare au un simț scăzut al răspunderii și nu se implică pentru menținerea sau îmbunătățirea spațiile publice, inclusiv străzi și trotuare. Bucureștiul are nevoie de politici urbane care să ajute la recuperarea străzii ca un bun comun, un loc împărțit în egală măsură de pietoni și de șoferi, un loc care poate aduna laolaltă întreaga comunitate și care permite deplasarea și joaca. În momentul de față, ca părinte, dacă alegi să te deplasezi alături de copii cu altceva decât mașina
-
darde urbane minime care să îți permită o deplasare fără probleme. Calitatea foarte scăzută a aerului. Conform statisticilor, București se numără printre cele mai poluate orașe din Europa, iar poluarea pune în pericol sănătatea a mii de copii. În acest punct s-ar putea include și poluarea cu alergeni, precum ambrozia, care afectează anual mii de cetățeni, inclusiv familii cu copii. Nivelul foarte ridicat al poluării fonice, care transformă, practic, orice plimbare sau deplasare cu copilul în București într-o sursă de stres și oboseală accentuată, atât pentru părinte, cât și pentru copil. Lipsa rampelor de acces la intrările în blocuri și imobile
particulare și lipsa lifturilor în toate stațiile de metrou, lucru care îngreunează extrem de pentru transportul copiilor sau al persoanelor cu dizabilități. Cele existente se distrug constant pentru a face loc construcțiilor. Copacii și spațiile verzi ar trebui privite drept infrastructura publică de sănătate, de o importanță strategică. În acest punct am putea ridica și problema modului haotic de construire și de acordare a autorizațiilor de construcție, în urma căruia se ajunge adeseori la supraaglomerarea zonelor rezidențiale și la împuținarea zonelor de recreere pentru familii cu în apropierea locuinței.
Tot la acest punct intră și situația incertă a unor zone abandonate și neîntreținute de către proprietari. Adeseori, astfel de zone – terenuri virane lăsate în paragină de proprietari, spații retrocedate – devin focare de infecție, iar familiile cu copii sunt nevoite să treacă pe lângă ele în traseele lor cotidiene. În general, părinții nu știu încotro să o apuce pentru a sesiza astfel de nereguli, sesizări care să conducă la sancționarea proprietarilor sau igienizarea terenurilor care pun în pericol sănătatea copiilor. Numărul de grădinițe și creșe cu acces gratuit este insuficient, iar listele de așteptare pentru înscriere destul de mari. Uneori, nici personalul necesar nu este suficient. Insuficiența creșelor și
grădinițelor va reprezenta o mare problemă, având în vedere faptul că în 2020 intră în vigoare o lege care stipulează obligativitatea parcurgerii grupei mari la grădiniță, de către orice copil. Spitalele pediatrice de stat nu au infrastructura și procedurile bine puse la punct, și nici personal medical binevoitor. Simplu și pe scurt: mulți părinți manifestă teamă atunci când vine vorba să se prezinte cu copilul la un spital de stat, iar dacă au resurse financiare preferă să evite acest lucru. Însă nu toată lumea are resurse pentru a-și trata copiii la spitale private, iar accesul la spitale pediatrice de stat cu secții renovate și personal medical empatic ar trebui să facă parte din drepturile oricărui părinte bucureștean.
Probleme identificate de copii, într-un exercițiu de analiză urbană condus de mine într-o școală din București.
Lipsa centrelor comunitare din cartiere, unde orice familie să poată avea acces gratuit la o minimă infrastructură culturală și socială. La acest punct intră și lipsa spațiilor de socializare pentru proaspeții părinți, în care aceștia să poată interacționa cu alți membrii ai comunității care tocmai au intrat în rolul de părinte, să poată avea acces la ludoteci și spații de joacă în interior, subvenționate de Primărie. Dificultatea părinților de a face sesizări care să aibă impact. Există multiple instituții cu roluri diverse, a căror funcționare scapă înțelegerii omului obișnuit. Practic, adeseori ajungi în situația că vrei să faci o sesizare și nu știi unde, iar dacă găsești totuși o pistă ai șanse să fii trimis de la o instituție la alta.
În cadrul administrației locale nu există conexiune și mai ales coordonare între diverse structuri. Actori precum Apanova, Administrația Străzilor, ADP trebuie să se coordoneze mai bine și să conlucreze în vederea îmbunătățirii calității vieții pentru părinți, fiind misiunea municipalității de a-i aduce pe toți laolaltă și a stabili proceduri comune de intervenție. De ce? Pentru că unii au responsabilitatea de a acoperi o gură de canal sau de a o alinia cu nivelul străzii, alții ar trebui să astupe gropi, alții să marcheze sau să întrețină treceri de pietoni, alții să mențină curățenia la locurile de joacă și să le repare, alții să să plaseze borduri mai joase în dreptul trecerilor de pietoni. Dacă un cetățean remarcă un lucru care necesită sesizare și intervenție din partea unei structuri locale de administrație, nu va cunoaște încotro să o apuce și de cele mai multe ori nu va avea timp să alerge de la unii la alții pentru a rezolva probleme care îi afectează calitatea vieții. Lipsa oricăror accesibilizări pentru copiii cu dizabilități. Acești copii există și au drepturi la fel ca toți ceilalți, însă, din păcate, ei reprezintă o categorie invizibilă care nu este deloc luată în calcul de proiectanții orașului și de administratorii acestuia. În lipsa unei infrastructuri urbane care să îi ajute să se deplaseze în mod egal cu restul locuitorilor din oraș, unica oportunitate de a petrece timpul care le rămâne acestor copii este între pereți, în spații interioare.
O mare parte din spațiile de joacă sunt neîntreținute. Vorbim despre leagăne și tobogane rupte sau ciobite, șuruburi ieșite în afară sau care lipsesc cu totul, mâzgălituri și texte obscene pe obiectele de mobilier, murdărie, vandalizări, rugină, lemne roase, gropi de nisip neîntreținute care devin focare de infecție, iluminat nocturn slab sau inexistent. Unele locuri de joacă au diverse piese care nu dețin elemente de siguranță, au margini ascuțite, înclinații incorecte ale toboganelor. Alte locuri au un design neadecvat – locuri de joacă fără umbră, mobilier amplasat incoerent. O altă problemă este reprezentată de implicarea insuficientă a paznicilor la locurile de joacă, în situații în care cetățenii fumează, aruncă mizerie pe jos sau deran-
jează liniștea din spațiul public. În același timp, în aceste spații, nu putem spune că există un program coerent de monitorizare, întreținere și curățenie gestionat de Primărie. Este necesar un sistem integrat de aplicații inteligente și funcționale, prin care părinții să semnaleze rapid defecțiuni sau lucruri care necesită reparație la locurile de joacă. O problemă aparent insignifiantă, dar care le creează situații neplăcute multor părinți: excrementele de câine prea des întâlnite pe trotuare și spațiile verzi. Acest aspect afectează familiile cu copii mici, deoarece excrementele de câine ajung adeseori pe hainele, pielea sau în mâinile copiilor, punându-le sănătatea în pericol și fiind, practic,
Concluzia care ar trebui reținută de orice candidat la primărie este faptul că Bucureștiul reprezintă un oraș dur, în care copiilor le este greu să trăiască o copilărie fericită, sigură, pozitivă și sustenabilă!
Este necesară creșterea capacității comunităților, inclusiv a copiilor, de a se implica în procesul de identificare a problemelor și a soluțiilor.
prezente peste tot în spațiile publice: în parc, pe străzi, pe trotuare. Totodată, problema se corelează cu lipsa acută de educare a populației, lipsa campaniilor de comunicare pe subiect asumate de primării sau agresivitatea unora dintre proprietarii de câini și frecvența redusă a sancționărilor care li se aplică de către poliția locală. Multe toalete publice sunt focare de infecție, fiind foarte dificil pentru părinți să poată merge înăuntru cu copilul sau să schimbe un bebeluș. De aceea, majoritatea părinților încurajează copiii să își facă nevoile în spațiul public, care devine și mai murdar decât este. În mod normal, orice parc din București ar trebui să fie dotat cu toalete care au sisteme de autocurățare, apă, săpun și hârtie igienică.
Bucureștiul oferă foarte puține experiențe pozitive pentru familii și pentru copii, de aceea destule persoane planifică evadarea de aici și se gândesc încontinuu cum să plece pentru a-și construi o viață mai bună în altă parte, fiind foarte puțin dispuse să se implice pentru schimbare și pentru comunitate. Este momentul ca această stare de fapt să fie abordată frontal, cu politici coerente care să: ajute familiile cu copii să se simtă încurajate și protejate; contribuie la transformarea nucleelor disparate și atomizate de cetățeni în comunități sănătoase și înfloritoare; permită recuperarea străzii ca un bun comun, un loc care poate aduna laolaltă întreaga comunitate și care permite joaca în siguranță a copiilor; situeze bunăstarea familiilor și fericirea copiilor drept componente cheie ale strategiilor și planurilor de intervenție.
CUM PUTEM TRANSFORMA BUCUREȘTIUL ÎNTR-UN ORAȘ PRIETENOS CU COPIII?
Sugestii de intervenții și recomandări pentru un punct de start în politici publice.
TERMEN SCURT INTERVENȚII RAPIDE, CU IMPACT VIZIBIL ÎNTR‑UN INTERVAL SCURT DE TIMP
pașilor pe care e necesar să îi parcurgă Bucureștiul pentru a deveni un oraș prietenos cu copiii.
Analiză de nevoi și trasare de strategii și politici publice
Transport public de calitate, încurajarea transportului alternativ și accesibilizare spațiilor publice
1. Alcătuirea unor grupuri de lucru mixte care să genereze propuneri coerente de intervenții pe termen scurt, din care să facă parte: persoane resursă, consultanți, ONGuri, experți, planificatori urbani, administratori publici etc. 2. Realizarea de analize urbane ample, care să carteze probleme, nevoi, resurse. Ne referim la audituri, cartări, chestionare, cooptarea de experți și consultanți care să coordoneze procesul, analize de risc și de oportunități, diagnostic urban general pe subiectul
3. Creșterea libertății de mișcare a familiilor și a copiilor, a capacității de a merge pe jos (walkability), prin accesibilizarea spațiilor publice: nivelare borduri, reparații trotuare, rampe, instalarea de lifturi la metru, acoperire gropi etc. Este necesară o campanie de cartare a obstacolelor urbane, în care să fie implicați și părinții, pentru a putea gândi o strategie de abordare rapidă a problemelor identificate. Acest obiectiv necesită corelare cu strategia de mobilitate urbană
a orașului și cu nevoia de a avea un transport public de calitate. 4. Încurajarea transportului alternativ, în special a mersului cu bicicleta, prin crearea unui sistem funcțional și integrat de piste, care să permită deplasarea lejeră dintr-un capăt în altul al orașului. 5. O mai bună marcare a spațiului folosit în comun de mașini și pietoni. În așteptarea rezultatelor implementării unui plan coerent de mobilitate urbană, trotuarele vor continua, probabil, să fie împărțite de mașini și de pietoni, însă acest lucru ar putea fi mai bine reglementat – de exemplu, prin intervenții și marcaje pe asfalt – astfel încât, chiar dacă parchezi pe trotuar, să rămână suficient loc pentru pietoni și cărucioare. 6. și a conștientizării pericolelor reprezentate de acesta – aspecmulte moduri creative. O soluție spațiului public, prin modele alternative, precum folosirea culorilor în pavele. Totodată, trezate într-un mod ludic, printr-o multitudine de intervenții. Spre exemplu, locurile de traversare a străzilor pot găzdui proiecte comunitare, instalații de artă sau proiecte realizate la școală, de către copii. Prin crearea de treceri de străzi interesante, cartierele își pot crește atractivitatea estetică și îi pot conecta pe oameni mai mult de orașul lor.
Parcuri, locuri de joacă, grădini comunitare, spații publice 7. Îmbunătățirea parcurilor, prin igienizări, înlocuirea mobilierului vechi, reparații ale locurilor de joacă, iluminat nocturn de calitate. Monitorizarea și menținerea acestor locuri într-o stare permanentă de igienă și standarde ridicate de calitate. 8. de joacă, bazate pe materiale naturale și proiectate după principii moderne. Este nevoie de locuri de joacă „naturalizate”, inovatoare, care încurajează explorarea biodiversității în rândul copiilor, joaca nestructurată, asumarea de riscuri. Un spațiu modern de joacă trebuie să găzduiască o multitudine de experiențe și să le permită copiilor să interacționeze, să jongleze, să asambleze diverse materiale, contribuind astfel, din plin, la dezvoltarea capacităților cognitive ale celor mici. 9. unor toalete publice moderne, cu sistem de autocurățare, apă, săpun etc. 10. Deschideri temporare ale curților școlilor după încheierea orelor de curs. Școala ar instituție de educație – ar putea funcționa ca spațiu comunitar, cel puțin partea de exterior. De ca spații de joacă în weekend, spații de practicare gratuită a sportului sau spații pentru
evenimente comunitare în cartier. Astfel, s-ar putea obține la costuri foarte mici noi spații publice, în care copiii și familiile pot petrece timpul liber. 11. Mobilier stradal jucăuș, cu un design mai aparte. Conform cercetărilor derulate de diverși designeri urbani, adăugarea de mobilier urban în cartiere ar putea avea două funcții: de tampon între spațiul privat și cel public și de oportunitate de conectare cu vecinii și cu ceilalți creativ și ar putea consta atât în bănci cu design care încurajează interacțiunea, cât și în obiecte pe care copiii se pot cățăra. 12. Marcarea trotuarelor cu jocuri sau picturi tridimensionale, cu scopul de a crește gradul de conectare a copiilor cu orașul și de a transmite o stare de bine, de apartenență la oraș și la spațiile publice. 13. Acordarea unei atenții suplimentare iluminatului stradal și designului de lumini nocturne ale orașului. Adăugarea de iluminat mai bun pentru stradă reprezintă o soluție care poate avea efect imediat. Prin utilizarea iluminatului adaptiv și LED, se poate crea în cartiere o atmosferă specială, care crește atât conectivitatea locuitorilor cu cartierul, cât și siguranța pe străzi. 14. Marcarea unor rute la nivel de cartier, care să lege între ele locurile importante penchiar de către comunitate. Prin
conectarea lor vizuală, traseul poate deveni un joc către diverse destinații sau chiar o destinație în sine. Acest lucru poate crește mobilitatea independentă pentru copiii mai mari, siguranța rutieră, conștientizarea vizuală și construirea comunității, punând copiii în centrul experienței. 15. Accesibilizarea mediului construit pentru copii cu dizabilități. Modele de bune practici se pot regăsi în activitatea organizației Amais. 16. Co-producția unor idei lowcost, prin implicarea comunităților: crearea unor mici spații publice în cartiere, organizarea unor mici evenimente comunicomunitare. 17. de socializare, care să încorporeze principii „family friendly”. Spre exemplu, un spațiu public reușit, un loc care include fântâni interactive, mese de picnic, umbrele de soare, mici camere în care oamenii se pot schimba, toalete dotate cu rampe. Evenimente comunitare și cultură 18. Închiderea regulată a unor artere din București și transformarea lor în spații pietonale, recreative, culturale etc. 19. Organizarea unor festivaluri care să celebreze comunitățile și vecinătatea, în toate cartierele orașului, nu doar în centru.
Implicarea comunităților 20. Crearea unor micro-granturi sau a unor proceduri de buget participativ, care să sprijine inițiativele cetățenești și prin care comunitățile să își îmbunătățească viețile și cartierele. Campanii de comunicare 21. Campanii publice de comuța opinia publică, de a atrage atenția asupra necesității de a
etenos pentru copii, de a atrage simpatie pe marginea deciziilor luate, de a face apel la necesitatea unor schimbări structurale, de a puncta faptul că un oraș prietenos pentru copii este un oraș prietenos pentru mai multe categorii sociale. 22. Campanii publice de educare și informare. Un exemplu foarte reușit de bune practici sunt campaniile inițiate de Asociația Grow Up Romania. INTERVENȚII PE TERMEN MEDIU Calitatea aerului 1. Diminuarea efectelor poluării prin politici coerente de mobilitate urbană, axate pe încurajarea transportului alternativ și pe îmbunătățirea transportului public. 2. parcuri și spații verzi noi.
Educație, cultură și centre comunitare 3. Renovarea școlilor și a grădinițelor, adaptarea acestor spații la standarde moderne. 4. tare în cartiere sau reinventarea bibliotecilor publice sub formă de centre comunitare (modernizare, extinderi, asumarea mai multor roluri în cadrul comunității, în afara facilitării împrumutului de cărți). Un exemplu de bune practici este biblioteca Gârleanu, din zona Timpuri Noi. 5. Crearea și susținerea de programe de educație alternativă pentru copiii din cartiere dezavantajate. Un exemplu de astfel de bune practici este Clubul de Educație Alternativă creat în Ferentari, la școala 136 de Roma Policy Center. Crearea de programe de suport pentru copiii care locuiesc pe stradă. 6. Revitalizarea creativă a școlilor, prin intervenții artistice participative și lucrări decorative care să îmbunătățească fațadele și pereții instituțiilor. Un exemplu de bune practici este programul „Dă culoare școlii tale!”, creat de Asociația Komunitas. Natură și aer liber 7. Crearea unor zone sălbatice nu departe de oraș, unde familiile să poate face drumeții și explora natura. Un loc care poate fi valorificat și susținut în acest sens
prin campanii de educare și atragere a familiilor în natură, este Parcul Natural Văcărești. Mai există și alte locuri cu potențial de a deveni parcuri naturale, precum fostul parc al Sticlarilor. 8. Dezvoltarea unor coridoare urbane verzi, prin crearea unei strategii care să conecteze infrastructura verde albastră în segmente largi, unde să se poată merge pe jos sau cu bicicleta. foarte bine conectată este Parcul Natural Văcărești – Parcul Carol – Parcul Tineretului. 9. Campanii publice de conectare a copiilor cu natura și încurajarea petrecerii timpului în aer liber.
Spații comunitare și întărirea legăturilor în comunitate 10. vecinătate ar trebui să se creeze: • spații de colectare și reciclare a deșeurilor; • grădini comunitare; • spații pentru încurajarea economiei locale (ex: piețe, târguri etc.); • evenimente comunitare regulate. Copiii trebuie să aibă libertatea de a participa la o varietate de evenimente sociale. Copilăria urbană nu trebuie restrânsă la dormitoare, blocuri, școli, mers cu mașina sau segregări în cartiere rezidențiale.
INTERVENȚII PE TERMEN LUNG Participarea comunității și parteneriate între actori urbani 1. Implicarea părinților și a copiilor (consultări, focus grupuri, cercetări etc). 2. în cadrul Primăriei Municipiului București care să coordoneze planul de acțiuni „București – un oraș prietenos cu copiii”. Diverse țat astfel de departamente, care au ca scop consultarea și agregarea opiniilor copiilor, cu scopul integrării acestora în politicile de 3. Încurajarea unui parteneriat
nistrație – sector privat – societate civilă. Fiecare ar trebui să își aducă contribuția la deciziile de • instrumente prin care înțeleg sustenabil. Pot implica și copiii în procesele lor de analiză. • Administrațiile – ar trebui să gestioneze resurse în mod urbane și să clădească punți de legătură între diverși actori sociali. • Sectorul privat – poate contribui la construcția infrastructurii necesare. • Societatea civilă – poate veni în ajutorul administrației, sprijinind
comunitățile să își carteze probleluată în calcul în procesele de • Prin evidențierea mediului construit ca un bun comun, diverse părți interesate, care să formeze o coaliție și să obțină rezultate comune și tangibile, cu scopul de a conduce la creșterea calității vieții. „Este important să existe politici care încurajează angajarea copiilor în decizii care le afecteaspațiile de joacă și de socializare, străzile pe care le frecventează zilnic cu familiile lor. Când copiii contribuie la decizii, ideile lor pot conduce la medii construite mai sustenabile. La rândul lor, copiii sunt împuterniciți ca părți interesate care participă la construirea comunității. Împuternicirea copiilor și sentimentul încrederii civice provin din experiența practică a copiilor în procesele de participare.” (Designing for Urban ChildHoods, ARUP) Regândirea politicilor de locuire • Familiile cu copii mici ar trebui să aibă acces la un set de facilități integrate. • Sprijin acordat familiilor vulnerabile. • Proiecte de noi locuințe și zone rezidențiale gândite din perspectiva unei comunități și a nevoilor familiilor.