Page 1


Începem cu noi înşine! În rândurile mişcării de rezistenţă, critica şi respingerea stilului decadent de viaţă pe care îl practică cea mai mare parte a tineretului din ziua de azi reprezintă puncte fundamentale. Petrecerile şi frecventarea discotecilor par să le marcheze în acelaşi mod gândirea asupra acestei societăţii , cum o face consumul necugetat de bunuri inutile, care sunt promovate masiv prin întreg peisajul mass-media pentru a ne trezi nevoi suplimentare a căror împlinire să devină o prioritate. Celui care stă cu orele în faţa jocurilor video şi admiră la televizor „superstaruri”, „regi ai junglei” şi „topmodele”, abia îi mai rămâne timp pentru a deveni conştient de problemele vremurilor noastre. O gândire critică este înăbuşită din faşă şi astfel îi sunt eliminate orice urme de rezistenţă. Copiilor şi tinerilor, care cresc în acest stat, nu li se mai poate reproşa faptul că se îndreaptă orbeşte spre propria decădere spirituală. Ei devin automat o parte a acestui sistem, fiindcă ei nu au fost învăţaţi altfel şi deoarece foarte rar li se mai oferă o alternativă. Cel care totuşi devine conştient de propria identitate şi care apreciază valorile culturii sale, acela nu mai este de mult timp luat în serios, ci este cel mult luat în derâdere şi incriminat. Printr-un blocaj spiritual, celor mai mulţi oameni din această ţară nu le mai este posibil să trăiască o viaţă în afară acestui sistem. Unde democraţilor şi comuniştilor cândva le trebuiau garduri din sârmă ghimpată şi ziduri construite pentru a împărţi poporul în două, acum au reuşit prin zidurile din capetele oamenilor. Ziduri, care nu mai împart poporul din punct de vedere teritorial, ci din punct de vedere spiritual. Ziduri, care nu pot fi pur şi simplu dărâmate, ci a căror demolare necesită o revoluţie în gândire. Trebuie să devenim conştienţi de faptul că în noi stă nu doar relatarea oamenilor despre alternativa la acest sistem, ci prezentarea directă a acestei alternative prin comportamentul, atitudinea şi stilul nostru de viaţă. Doar prin prezentarea celui mai bun exemplu putem câştiga inimile poporului nostru. Aceasta presupune ca fiecare dintre cei care iau parte la această rezistenţă să înţeleagă despre ce se vorbeşte de atâta timp. Naţional-socialismul trebuie trăit! Nu este vorba de renunţarea la tot ce nu are de-a face cu lupta în care ne-am angajat. Este legitim ca fiecare să aibă şi propriile interese. Timpul liber este nevoia fundamentală a omului, fără de a cărei îndeplinire nu poate trăi nimeni. În acelaşi timp trebuie să fim conştienţi de importanţa fundamentală a luptei noastre. După noi nu vine nimeni, care să ducă această luptă mai departe. Este tema fiecăruia să îşi stabilească priorităţile în aşa fel, încât să nu ajungă în pericolul de a derapa în decăderea, împotriva căruia se presupune că ar lupta. La această decădere se adaugă şi decăderea fizică a unei întregi generaţii. Deseori vorbim de militantism politic. Pe lângă o minte sănătoasă, acest militantism presupune şi un corp sănătos. Nu este nici un secret că democraţii vor să nimicească acest popor nu doar mental, ci şi fizic. Între timp consumul de alcool, ţigări, droguri şi fast-food a devenit o regulă şi nu o excepţie. Pentru o alimentaţie sănătoasă şi practicarea regulată a sportului lipsesc atât timpul cât şi banii. Boli ca diabetul şi obezitatea, alcoolismul şi dependenţa de nicotină, sunt urmările de care tineretul deja suferă. O generaţie bolnavă nu va fi niciodată în stare să producă copii sănătoşi. Şi aici trebuie să se întrebe fiecare din rezistenţă, dacă doreşte să fie o parte a acestei involuţii fatale şi astfel să devină o parte a sistemului, sau dacă doreşte să reprezinte un model pentru ceilalţi care să reuşească prin puterea voinţei şi să se auto-elibereze. Naţional-socialismul reprezintă o viziune naturală. Ceea ce au reuşit să facă democraţii din popor prin modul de viaţă impus poporului este ceva foarte îndepărtat de propria sa natură. Noi putem reprezenta naţional-socialismul abia atunci, când vom fi pregătiţi să ne desprindem de această dependenţă, care ne ţine legaţi şi vrea să ne distrugă. Lupta pe care o purtăm începe în fiecare din noi. Începe prin lupta împotriva slăbiciunilor noastre. Nimic nu poate fi mai periculos pentru sistem, ca un popor sănătos, cu o viziune limpede, condus de o putere a voinţei de nezdruncinat.

Eliberaţi-vă, deoarece începem cu noi înşine! Trăiţi rezistenţa!


Timişoara. Secţia 1 de Poliţie: incompetenţă, ineficienţă, corupţie,

TRĂDARE! (din Revista Nationalistilor Autonomi Timisoara, Ofensiva NS, No. 4) Din 2007, datorită experienţelor avute la sala de sport a domnului Vladimir Voiasciuc, am reuşit să înţelegem în mare parte mecanismele după care funcţionează mafia imobiliară. Am văzut cum se terorizează o ţintă a mafiei imobiliare ţigăneşti, complicitatea ticăloasă a poliţiei, justiţiei şi administraţiei locale. Nimic nu se compară însă cu experimentarea pe propria piele a terorismului social practicat de clanurile ţigăneşti. De câteva luni de zile am ales să facem asta. Am ales sa împărtăşim viaţa unei victime a clanului ţigănesc Cârpaci care i-a ţintit casa. Nu din masochism, ci din solidaritate civică. Am văzut atacuri brutale, inumane, la viaţa proprietarului şi a noastră. Am ales să intervenim, să încercăm să îi protejăm viaţa, să rezistăm împreună contra clanului ţigănesc şi să normalizăm situaţia. Confruntările directe ne-au adus adeseori la secţia de poliţie. Am văzut şi poliţişti deznădăjduiţi că nu sunt lăsaţi de şefi să îşi facă meseria. Dar sunt o raritate în secţia 1 de Poliţie, pe raza căreia se desfăşoară aproape întreaga activitate a mafiei imobiliare ţigăneşti. Deşi proprietarul imobilului X a pus la dispoziţia poliţiei numeroase probe (imagini video, mărturii judiciare ş.a.) care dovedesc indubitabil savărşirea unor infracţiuni grave (ameninţări cu moartea - cu încercări de a le duce la îndeplinire, furturi, tâlharii cu violenţă – bunurile fiind recuperate chiar de poliţie etc.) poliţia NU a întreprins nicio măsură care să descurajeze hoardele de infractori ţigani care au un obiectiv clar şi declarat deschis: să îl determine pe proprietar să le vândă casa (evident, la un preţ de nimic; şi oricum preţul nu contează, casa nu e de vânzare!). De luni de zile poliţia nu mişcă niciun deget pentru stoparea terorismului social al clanului ţigănesc. NIMIC. Martorii nu au fost audiaţi decât în prima fază a anchetei, probele nu au fost luate în considerare... Totul s-a blocat la secţia 1 de poliţie. Evident, clanul Cârpaci se consideră protejat şi încurajat să se laude că are „poliţia la degetul mic” şi „o să vă omorâm, mă, o să muriţi de tineri” (înregistrare video). Pentru că am trecut prin situaţii penibile în relaţia cetăţean contribuabil - funcţionar poliţist ineficient, am ales să nu mai apelăm la ei. Nu sunt de niciun folos. Trebuie să punem pe primul loc viaţa proprietarului, viaţa noastră şi nu o procedură care ne lasă la discreţia unor indivizi înarmaţi cu săbii şi cuţite timp de 20 de minute până apare poliţia care spune că e prea slabă, „suntem legaţi de mâini” în faţa ţiganilor. Poliţişti care ne-au spus cu un glas de un firesc şocant: „cunosc bine situaţia, dar dacă vrea linişte (proprietarul-n.n.) trebuie să vândă casa ţiganilor”. Sau: „vă dau amendă, aţi fost reclamaţi de rromi că aţi făcut scandal”, ne spune senin un agent de poliţie după o discuţie în locuinţa tiganilor. „Hei, dar pe noi ne întrebaţi ce s-a întâmplat? Halloooo, noi avem martori că nu s-a întâmplat nimic. Alo, domnu’ tablagiu, adevărul contează? Aşa se face o anchetă, aşa se acordă sancţiunile???”...


Experienţa de luni de zile nu poate fi cuprinsă în spaţiul redus al acestui articol. Suntem pătrunşi de un amestec de sentimente ce cuprind frustrare, deznădejde şi multă furie. Avem convingerea că am întâlnit de prea multe ori impostori în uniforme. Oameni care nu au nimic în comun cu rolul de „oameni ai legii”, „protectori ai comunităţii”etc. Ne simţim chiar escrocaţi de taxele pe care le plătim lunar ca să hrănim nişte funcţionari incompetenţi, ineficienţi şi corupţi. Funcţionari care au ales să fie de partea cealaltă a legii, de partea celor care nu plătesc taxe la stat, dar sunt generoşi cu cei ce îi lasă să îşi facă de cap într-un oraş al cărui edil, Gheorghe Ciuhandu, pretinde că este de „talie europeană” şi „de 5 stele”. Ori e demagog cinic, ori un individ corupt prins în acest cerc al mafiei imobiliare... Cert e că majoritatea poliţiştilor de la secţia 1 sunt lipsiţi de conştinţa datoriei. Le lipseşte cu desăvârşire. Dacă ar avea un moment de demnitate naţională şi onoare profesională, s-ar spânzura cu şireturile de la pantofii al căror preţ oricum nu merită plătit de contribuabili. De acum încolo considerăm că am fost abandonaţi de aceşti impostori în uniformele „statului naţional român” şi trebuie să ne protejăm singuri: familiile, prietenii, bunurile şi pe noi înşine. Riposta noastră va fi pe

măsura atacului. O variantă detaliată a acestui articol a fost trimisă şefilor poliţiei române, ministrului de interne, primului ministru, preşedintelui Ţării, precizând dosarele în care secţia 1 de poliţie din Timişoara se comportă cel puţin dubios. Scrisoarea a fost semnată de persoanele implicate în aceste dosare. Luăm foarte în serios ca pe viitor să dăm expresie dorinţelor locatarilor din zona centrală a oraşului, nemulţumiţi profund de ineficienţa poliţiei, şi să organizăm o adunare de protest chiar în faţa secţiei 1 de poliţie, strada Andrei Mocioni Nr 8-10, Timişoara.

Ne vrem orașul înapoi!


Colaborare naţionalistă între Naţionaliştii Autonomi din Timişoara şi Partidul Pentru Patrie, filialele Timişoara şi Arad, pentru susţinerea candidatului independent Vladimir Voiasciuc În anul 2007 timişoreanul Vladimir Voiasciuc a decis să îşi deschidă o sală de sport în zona centrală a oraşilui, lângă două licee. „Mi-a plăcut ideea de a deschide o sală de sport lângă două licee. În locul barurilor care înconjoară liceele ademenind adolescenţii cu alcool şi tutun, eu am vrut să le ofer alternativa de a-şi clădi un corp sănătos şi puternic într-o sală de sport”, mărturiseşte dl V. Voiasciuc pentru saitul www.alternativa-ns.info care îi susţine candidatura. Dar, după cum spune el însuşi, nu a ţinut cont de unaspecte esenţial: cine sunt noii săi vecini. La etajul 1 al imobilului se află o familie de ţigani, membri ai mafiei imobiliare din oras. Însăşi instalarea lor în imobil a fost o driblare a legii. Apartamentul de la etajul 1 a aparţinut fostului rabin-şef din Timişoara, Neumann. Pentru că legea nu permitea vânzarea imobilului, acesta l-a „donat” famigliei ţiganilor. Era în realitate o vânzarea mascată. Aceştia au făcut totul pentru a-l determina pe noul chiriaş (pe termen de 10 ani) să îl determine să plece. Doar că au dat de un om mai încăpăţânat care s-a hotarât să reziste şi să îşi apere drepturile de cetăţean. Nu ştia pe atunci că toate instituţiile statului îi vor fi împotrivă şi vor acţiona ca un organism articulat de partea mafiei imobiliare. Au urmat luni de teroare directă a ţiganilor asupra sa şi a clienţilor sălii de sport. În ciuda sesizărilor cu martori, poliţia nu l-a băgat în seamă pe Vladimir Voiasciuc. „Înarmat” cu o cameră de filmat, a înregistrat tot calvarul prin care trecea şi filmuleţele le-a postat pe saitul www.nusuntcarnat.com special creat pentru a arăta autorităţilor şi timişorenilor ce se întâmplă în imobilul de pe Strada Traian Grozăvescu la Nr. 4. Reacţia autorităţilor a fost promptă, dar nu în sensul aşteptat de instructorul de sport Vladimir Voiasciuc. Au urmat controale din partea primăriei, în care a fost amendat pe articole de lege inexistente şi pe diferite vini inexistente. Apelul către justiţie l-au făcut să vadă acest puzzle întreg al mafiei imobiliare: clanurile ţigăneşti, poliţie, autorităţile locale, justiţie. Patru ani petrecuţi pe sălile tribunalului. Patru ani de eşecuri şi dezamăgiri. „Patru ani în care am văzut care îmi sunt prietenii şi cine îmi rămâne alături la greu”, zâmbeşte amarnic timişoreanul Vladimir Voiasciuc. Pentru atitudinea sa civică şi spiritul său de luptător contra nedreptăţilor sistemului, Naţionaliştii Autonomi Timişoara l-au declarat pe timișoreanul Vladimir Voiasciuc membru de onoare al Grupului.

2009: Prima Gardă Civilă de Autoapărare şi propunerea de revenire la procesele cu juraţi. În anul 2009, Naţionaliştii Autonomi Timişoara alături de dl Voiasciuc au venit cu iniţiativa de a crea o Gardă Civilă de Autoapărare care să asigure protecţia în zonele în care mafia imobiliară terorizează proprietarii vârstnici, bolnavi, singuri, lipsiţi de apărare. Poliţia s-a pronunţat prompt împotriva acestui demers, invocând lipsa unui cadru legal pentru funcţionarea unei astfel de grupări de voluntari. Mai mult, ne-au sugerat că îi vor îndemna pe infractori să depună plângeri penale împotriva noastră pentru „lipsire de libertate” în mod „ilegal” etc. Avocaţii care ne-au reprezentat s-au arătat neputincioşi în faţa relei credinţe a funcţionarilor din poliţie. Cu toate astea, Garda Civilă de Autoapărare a patrulat pe străzile centrale ale Timişoarei mai bine de o lună de zile (perioada noiembrie-decembrie 20009). Constatând pe propria piele efectele corupţiei din justiţie, dl Vladimir Voiasciuc a venit cu propunerea de a reveni la procesele cu juraţi, aşa cum a funcţionat justiţia română înainte de impunerea modelului sovietic. S-au strâns la acea vreme peste 100 de semnături numai la sala de sport a domnului Voiasciuc. Revenirea la acest sistem al proceselor cu juraţi va putea evita abuturile şi corupţia din sistemul actual de justiţie. Credem în această propunere şi o susţinem în continuare.


2012: Candidatura independentă a domnului Vladimir Voiasciuc la alegerile locale. În martie 2011 Naţionaliştii Autonomi Timişoara i-au făcut d-lui V. Voiasciuc propunerea de a candida la alegerile din 2011 pentru un loc de consilier local. Modest cum îl ştim, a răspuns cu greutate pozitiv la alegerile noastre spunând că nu e omul care să aleargă după funcţii. Am stat împreună şi am dezbătut îndelung asupra acestei propuneri ajungând în final la concluzia că este nevoie ca cineva să îi reprezinte şi pe timiţoreni, de vreme ce marile partide reprezintă nişte găşti sau mafii. Schimbarea trebuie să înceapă de undeva. Şi dacă ea nu începe acum, cu un om care a dovedit perseverenţă şi înaltă ţinută morală, atunci când şi cu cine va începe adevărata revoluţie??? Cunoscând lupta pentru dreptate a domnului Vladimir Voiasciuc şi curăţenia sa sufletească, Partidul Pentru Patrie, prin filialele din Timişoara şi Arad, au decis să susţină candidatura sa la alegerile locale din anul 2012, chiar dacă domnul Voiasciuc va candida ca independent. Transmitem şi pe această cale respectul nostru Partidului „Pentru Patrie” care a ales să vadă dincolo de interesele ideologice interesul comunităţii, lucru imposibil marilor partide care conduc ţara de peste două decenii. Prin urmare, dacă vă mai pasă de soarta oraşului nostru, dacă sunteţi conştienţi că toate partidele mari nu sunt decât nişte mafii care fac rocada între ele o dată la 4 ani, care v-au minţit neîntrerupt şi nu îşi urmăresc decât propriile interese, votaţi-l pe dl. Vladimir Voiasciuc pentru un loc în Consiliul Local al municipiului Timişoara.

Vremea partidelor mari trebuie să apună. Dă-le lovitura decisivă! Nu sta în casă în ziua votului, nu lăsa pe alţii să îţi hotărască soarta! Alătură-te lui Vladimir Voiasciuc şi adună semnături pentru candidatura sa. Descarcă tabelul de pe saitul

www.alternativa-ns.info Cinste și Siguranță!


Capitalismul, Duşmanul Popoarelor Putem recunoaşte faptul că spiritul comercial nomad nu are limite în ceea ce priveşte goana după profit şi astfel nici un popor nu se află în siguranţă faţă de masificare. Nu degeaba cuvântul „capitalism” provine de la cuvântul „capita” pentru „conducători (mulţimea vitelor)” şi de la cuvântul „pecuniar” din „pecunia” pentru vite. Expresia „capital mobil” descrie de asemenea foarte exact caracterul nomad în care se manifestă băncile, bursele şi fondurile de speculaţii. “Guvernarea mondială” nu reprezintă o insinuare răutăcioasă, ci corespunde logicii capitalismului. Sub presiunea recuperării maselor de capital inimaginabile, care necesită profituri de miliarde, capitalul financiar internaţional concentrat se află în bătălia finală pentru instaurarea unei pieţi globale împotriva tuturor economiilor naţionale şi comunităţilor locale. În numele globalizării şi liberalizării, toate structurile internaţionale ale capitalului mondial se află în procesul de a distruge toate structurile naţionale de pe pământ, de a deschide toate graniţele prin intermediul tehnicii moderne şi de a transforma toate comunităţile închise în societăţi deschise. O planetă a miilor de popoare ar trebui să se transforme într-o „planetă a maimuţelor”, care se pierde în gloata consumatoare de fast-food şi care preia minciunile „formatorilor de opinie” şi „conducătorilor media” despre pericolele naţionalismului şi rasismului. O naţiune capitalistă reprezintă o contradicţie în sine. Ea este sortită autodizolvării în piaţa capitalistă globală. Naţiunea capitalistă renunţă la funcţia de protecţie faţă de popoare şi se predă capitalului internaţional. Comerţul liber nereglementat şi imixtiunea nemărginită a hoardelor invadatoare de creditori străini distrug naţiunea ca spaţiu social al poporului. Naţiunea capitalistă devine un loc de investiţie al capitalului din caravana unei noi migraţii populare. Naţiunile capitaliste se sfâşie reciproc în competiţia falimentară de a oferi facilităţi investitorilor străini prin desfiinţarea propriilor mecanisme economice şi sociale de protecţie. Naţiunea capitalistă îşi distruge propria cultură naţională prin americanizare („american way of life“), îşi înjoseşte propriul popor prin reducerea sa la un simplu „capital uman”, comercializând patria ca o marfă în cadrul speculaţiilor internaţionale cu terenuri, îşi transformă patria într-o groapă de gunoi a comerţului profitabil ostil mediului şi îşi distruge valorile şi tradiţiile în folosul unui materialism lipsit de cultură. Aceasta nu reprezintă nimic mai mult, decât ceea ce putem observa atât în România, cât şi în alte state ale lumii.

Susţineţi rezistenţa – Distrugeţi Capitalismul!

www.NAT88.org


Naţional-Socialismul –

Care sunt adevăratele sale ţeluri? Departe de orice gândire în clişee şi încercare de incriminare din partea mediilor, oferim aici oricărui cetăţean interesat posibilitatea de a se informa sigur şi anonim despre ţelurile şi revendicările mişcării naţional-socialiste. În următorul text vor fi prezentate şi explicate ideile de bază ale naţional-socialismului. Un fundament al naţional-socialismului îl reprezintă intangibilitatea unei comunităţi populare. Alte fundamente constau în instaurarea unei economii naţionale, unei politici sociale, politici externe, etc., care să se ghideze de asemenea pe principiile naţional-socialiste. Ţelul îl reprezintă atingerea independenţei României (Autarhie), de a ocupa un loc puternic şi neutru în Europa Naţiunilor, prin politica acesteia, fiindu-i posibilă gospodărirea propriei ţări, fără a fi afectate alte naţiuni. Pornim de la următorul principiu: capitalismul global, condus de puterea mondială SUA se va afla în curând la sfârşitul efectelor sale inumane şi astfel o ţară autarhică va reprezenta o condiţie esenţială pentru supravieţuirea poporului român. Supravieţuirea propriului popor reprezintă punctul cel mai important în viziunea naţional-socialistă. Comunitatea populară, cum am afirmat şi mai sus, reprezintă un stâlp important în naţional-socialism. Pentru ca această comunitate să îşi împlinească funcţia şi randamentul dorit, trebuie înlăturate diferenţele de clasă din rândul poporului român productiv. Un muncitor în fabrică sau un ţăran nu este cu nimic mai prejos faţă de un agent de asigurări sau un medic. Toţi productivii României sunt muncitori ai frunţii şi ai pumnului, care îşi utilizează capacităţile în scopul bunăstării comunităţii şi ţării. Anumite instituţii vor fi puse sub controlul statului, ca de ex. băncile, companiile de transport, etc., pentru a împiedica un comerţ care serveşte exclusiv creşterii profitului privat şi nu serveşte cu nimic bunăstării poporului. Un popor puternic are nevoie pentru a îşi asigura existenţa de femei puternice şi sănătoase, de mame şi copii. De aceea, în naţional-socialism femeia are alt statut ca în actualul regim demo-liberal. În sistemul economic capitalist femeia este exploatată ca o forţă de muncă suplimentară, pentru a servi creşterii profitului indivizilor. Într-o comunitate populară femeile obţin dreptul la susţinerea maternităţii şi au din nou dreptul de a fi pur şi simplu femei. În continuare egalitatea în şanse este puternic susţinută. Într-un model şcolar unitar, fiecare cetăţean este încurajat în funcţie de capacităţile sale. Această şcoală unitară conţine diferite subunităţi ca de ex. abilităţi manuale, abilităţi comerciale, etc. Apariţia unei elite nu se află în contradicţie cu naţional-socialismul. Cum am amintit şi mai sus, pornim de la ideea prăbuşirii capitalismului global. De aici este necesară o înnoire fundamentală a ţelurilor şi funcţiilor politicii globale. În general este valabil principiul că tot ceea ce se poate produce în România, trebuie să se producă în România. Asta înseamnă că politica externă este responsabilă pentru apărarea economiei naţionale de exterior. Echilibrul forţelor în ţările europene este necesar pentru ca acestea să poată acţiona la aceeaşi înălţime şi de a coexista în pace. Alianţe cum ar fi UE sau NATO nu iau în considerare asemenea principii şi sunt ostile astfel politicii economice naţional-socialiste. Astăzi România nu este deloc liberă şi suverană cât timp răspunde la ordinul NATO care ne târăşte în războaie ce nu sunt ale noastre, pe teritoriul ţării sunt baze militare străine, iar politica internă este dirijata de birocraţii străini de la Bruxelles care nu sunt deloc preocupaţi de interesele noastre locale. În final vă indicăm faptul că acest text reprezintă o expunere generală şi nu un concept perfect lucrat. El trebuie să servească explicării fundamentelor mişcării naţional-socialiste care sunt ignorate aproape în întregime în politica actuală.


Instrucțiuni pentru membrii Mișcării de Kai Murros Fii mereu curat în aspect și în comportament. Prima ta sarcină este de a câştiga încrederea populației. Ajută-i pe cei în vârstă, pe cei bolnavi și pe toți cei ce au nevoie de ajutorul tău. Ajută-i fără rugăminte, fiecare soldat al Mișcării trebuie să întruchipeze lupta Mișcării și lupta sa de propagandă. Servește-ți poporul ! Cel care își slujește populația va învinge. Protejează-ți poporul! Cel care își protejează populația va învinge. Prima ta sarcină în cadrul Mișcării este de a câștiga inimile și mințile populației. Fii sincer şi muncitor, iar schimbarea va începe cu tine. Fii puternic, dar ai înțelegere pentru cei slabi. Asumă-ți și sarcina lor. Să-ți menții moralul bun în fața problemelor din viața de zi cu zi este un act de eroism. Fiecare nouă zi nu-ți aduce o nouă luptă, și nu fiecare bătălie se încheie cu o victorie. Vizualizează procesul revoluționar, partea ta din acesta, și vei obține puterea în vremuri dificile și răbdarea atunci când nimic nu pare să se întâmple. Nu vom câștiga Victoria Finală prin mari bătălii, ci doar prin muncă grea între bătălii. Vom câștiga prin perseverenţă, răbdare și hărnicie. Familiarizează-te complet cu literatura ideologică, pentru a ști cine ești. Fii în formă. Un suflet ideologic-conştient, în trupul unui războinic, trebuie să fie idealul tău. Stai mai presus de tot ce este vulgar, dușmănos și josnic ! Ești un suflet revoluționar… o flacără în întuneric. Fii umil. Din smerenie, mândira adevărată va crește. Ridică-te împotriva ridicolului, pentru cei care nu știu ce fac. Un lucru bine făcut este o chestiune de onoare. Orice ai face, fă-o cu mare grijă și dragoste. Să fie un exemplu pentru ceilalți. Ascultă oamenii pentru a-i înțelege, pentru că cel care îi va ințelege îi va câștiga. Ascultă-ți semenii și învață de la ei, astfel încât ei să poată învăța de la tine atunci când va fi momentul. Revoluția este un proces dialectic în care Mișcarea învață de la mase și masele de la Mișcare. Victoria noastră se va baza pe această relație. Află și expune crimele comise de sistem. Amintiți-vă: când vorbiți, Mișcarea vorbește prin voi. Tu ești Mișcarea, oriunde vei merge, Mișcarea va acționa prin tine. Fiecare mebru este începutul unui nou capitol pentru Mișcare. Trebuie să răspândești organizația unde nu există, și să o întărești unde ea există. Membru: Deschide noi capitole ale Mișcării! Masele neconștiente politic sunt câmpul de bătălie pe care Mișcarea trebuie să avanseze în mod constant.

Obiectivul Mișcării este de a prelua conducerea efectivă a comunității locale unde Mişcarea este activă.

www.LUPTA-NS.info


Despre violență de Kai Murros Primul motiv pentru folosirea forței va fi unul foarte concret. Inamicii Mișcării și ai poporului trebuie zdrobiți. Al doilea motiv propaganda. Trebuie să adversarilor. Trebuie să crima organizată, și populației.

pentru folosirea forței este transmitem frică în rândul recuperăm străzile de la de la ceilalți inamici ai

Al treilea motiv pentru folosirea forței este provocarea. Trebuie să provocăm inamicul să comită greșeli și să se înstrăineze chiar mai mult față de populație, creând astfel un vid pe care Mișcarea îl va exploata pentru consolidarea bazei sale în rândul maselor. O revoluție va fi întotdeauna, din necesitate, un proces violent. Acesta este motivul pentru care este necesar de la bun început, să se obișnuiasca cu ideea folosirii de orice mijloace necesare pentru a zdrobi inamicii. Din motive de propagandă, Mișcarea trebuie sa folosească forța cu precauție deosebită în fazele incipiente ale proceslui revoluționar. Mișcarea trebuie să câștige încrederea maselor de a se simți în siguranță în vremuri nesigure. Aceasta nu își poate permite să fie exploată ca fiind un monstru de către inamici. Mișcarea trebuie să se asigure că acțiunile acesteia sunt acceptate de oamenii obișnuiți, cel puțin la nivel emoțional sau în subconștient. Este vital ca oamenii să înțeleagă că membrii Mișcării se luptă pentru ei. Un caz special va fi de a pedepsi pe acei criminali, care mai mult sau mai puțin, au corupt sistemul judiciar actual. În timp ce criminalii sunt pedepsiți, trebuie să se ia în considerare și latura pedagogică a utilizării forței. Pedeapsa trebuie să fie suficient de severă pentru a împăca furia justificată a oamenilor obișnuiți, precum și a paraliza crima organizată. Mișcarea va acționa violent pentru simțul de dreptate al poporului. Pedeapsa nu trebuie să cuprindă acte spontane și abuzive de violență. Justiția se va face numai după o evaluare atentă de către organele locale ale puterii populației. Dacă este necesar, gruparile locale ale Mișcării vor acționa ca tribunale temporare ale poporului. Înființarea de instanțe ale poporului va fi un act deschis de sfidare față de sistemul de descompunere liberalcapitalist. Acesta va fi un semn că sistemul își pierde credibilitatea atunci când se confruntă cu o puternică contrasocietate. Pentru a se păstra credibilitatea, sistemul trebuie să folosească în mod necesar forța împotriva tribunalelor poporului. Astfel, sistemul va intra într-un conflict deschis cu simțul de dreptate al poporului, încarnat în tribunalele poporului. În lupta împotriva sistemului, tribunalele poporului vor înstrăina populația de acest sistem. În cele din urmă statul (sistemul represiv) va fi redus la o cochilie goală.

www.ofensiva-odal.blogspot.com


Naţionalismul pozitiv Există două trăsături pe care le-am întâlnit la mulţi naţionalişti şi pe care, pentru că nu le înţeleg, nu pot nici să le apreciez. Prima ar fi o perpetuă încruntare, o atitudine încrâncenată de parcă sunt gata-gata să scoată bastonul telescopic la lume din moment în moment, iar a doua e un idealism înţeles ciudat şi materializat înfaptul cărefuză acţiunile mici, care ar rezulta în ameliorarea unei situaţii particulare, şi ţintesc mereu spre general – ori schimbăm totul, ori nu ne mai apucăm de nimic. Desigur, faptul că scriu un articol cu privire la nemulţumirile mele mă face să aparţin cumva primei categorii, dar să trecem peste acest paradox şi să ne aplecăm privirea asupra ei. I-am văzut peste tot: la marşuri, la acţiuni diverse, pe internet, la întâlnirile informale de la bar. Sunt mereu gata să scuipe o înjurătură, să se ia la bătaie pentru o idee sau să se lamenteze că nimic nu merge bine. Dacă lumea reală nu se potriveşte perfect cu ideile în care cred, înseamnă că e compromisă total şi nu merită nici măcar o privire. Îndrăznesc să le propun o privire mai relaxată. Eu zic aşa. Avem motive să fim fericiţi şi să privim înainte cu încredere. Ne-am ales o luptă în care credem şi ne zbatem continuu pentru nişte idei. Nu ne conformăm şi respingem minciunile mediei, promisiunile politicienilor, manipularea societăţii postmoderne. Avem curajul să ne asumăm opiniile, chiar dacă sunt în răspăr cu ale majorităţii. Parcă suntem nişte oameni destul de faini, nu? Atunci ce motive avem să ne răstim tot timpul? Nu mai bine ne-am sufleca noi mânecile şi ne-am apuca să construim, în preajmă, lumea aşa cum ne-o dorim? Nu ne e frică nici de un pic de violenţă, nici de respingere şi, decât să-i înjurăm pe cei care nu sunt ca noi, mai bine tăcem şi devenim exemplu. Vreau să văd o luptă naţionalistă cu zâmbetul pe buze, focalizată pe realizări şi pe lucrurile bune mai degrabă decât pe ce nu ne convine. A doua problemă are ca sursă acelaşi idealism şi rezultă într-o perpetuă încremenire în proiect. Ştiu că “stânga“ a cam pus stăpânire pe activismul “la firul ierbii“ şi că ne focalizăm pe problemele generale în primul rând, dar, din punctul meu de vedere, ar trebui să avem un echilibru între cele două feluri de raportare la comunitate. Discutam cu un amic care dezaprobă acţiunile de mic impact şi crede că activitatea unor grupuri naţionaliste artrebui să se rezume la marşuri şi campanii de informare, întrucât au mai mare impact şi ajung la mai multe persoane, având şansa să schimbe mai multe. El spune că, o dată societatea schimbată în totalitate, nu mai e nevoie de acţiuni localizate, deci pe asta ar trebuisă ne concentrăm. Just. Eu cred, însă, că revoluţia noastră înseamnă îmbinarea dintre acţiuni cu impact informaţional şi activităţi concrete. Nu vreau ca naţionalismul meu să fie strict ideologic. Dacă neamul, în totalitatea lui, nu e încă pregătit pentru el, vreau să-mi construiesc lumea în care îmi doresc să trăiesc, chiar dacă la scară mică. Vreau o librărie cu cărţi care nu sunt de găsit în cele obişnuite, fiindcă sunt periculoase – te trezesc. Vreau un bar unde să mă pot întâlni cu camarazii şiunde să nu fim priviţi drept ciudaţi fiindcă am ales o anumită cale ideologică. Vreau un magazin cu haine, muzică şi bijuterii care să ne reprezinte. Vreau un spaţiu unde să putem ţine conferinţe şi să putem găzdui camarazi străini sau din alte oraşe, dacă vin să ne viziteze. Vreau să fim atenţi la problemele comunităţii şi să sărim în ajutor când e nevoie de noi. Mi se pare că atitudinea asta e mult mai activistă şi atrage mult mai multe persoane decât un marş. Autonomia, aşa cum o văd eu, nu e numai faţă de alte organizaţii, ci şi faţă de societate în general. Dacă nu ne place calea pe care merge, hai să ne facem o enclavă unde lucrurile să meargă aşa cum vrem noi. Sunt convinsă că se poate, trebuie numai un pic de hărnicie. Dar de entuziasm şi de poftă de muncă nu ducem lipsă, nu-i aşa?


Poziţia Naţionaliştilor Autonomi referitoare la înstrăinarea rezervelor naturale ale subsolului românesc şi a terenurilor agricole Pentru noi, problema de la Roşia Montană nu este doar o problemă privind metoda de extracţie cu cianură (imorală şi criminală). Este înainte de orice o problemă de proprietate. Dacă ar fi fost respectată proprietatea naţiunii asupra zăcământului de aur, problema metodei de extracţie nici nu ar fi existat. Zăcămintele naturale (aur, argint, cupru, petrol, cărbune ş.a.) sunt o moştenire lăsată de strămoşi, păstrată de înaintaşi cu jertfă şi muncă, iar noi avem datoria de a le transmite mai departe urmaşilor noştri, viitorului naţiunii. Chiar dacă legea permite înstrăinarea acestor bunuri naţionale, risipirea lor prin vânzarea către entităţi private o considerăm un act de trădare şi trebuie sancţionată ca atare. Pentru restabilirea proprietăţii poporului asupra zăcămintelor naturale, naţionalizarea acestora este inevitabilă. Fiecare astfel de bogăţie a subsolului românesc trebuie să reintre în proprietatea naţiunii pentru a fi putea utilizată ecologic şi echilibrat. Exploatarea acestora este un concept capitalist care se rezumă la jaf: „Pradă

şi mergi mai departe!”

„Proprietarii” actuali vor fi despăgubiţi dacă intrarea în posesie, „privatizarea”, s-a desfăşurat în condiţiile legii. Acolo unde se vor găsi abateri de la lege, şi există suspiciuni întemeiate în toate cazurile, se vor trage la răspundere toţi cei implicaţi în jaful naţional. Toate rezervele naturale ale subsolului vor fi lucrate de o companie naţională de stat şi veniturile vor fi redistribuite tuturor cetăţenilor români care muncesc în ţară. Ţara are capacitatea de a-şi valorifica singură resursele. De asemenea, o companie națională patronată de stat poate preveni înțelegerile cartelare între companiile care își propun uniformizarea prețurilor și creșterea acestora nejustificată de piață. Aceeaşi poziţie o avem şi în ceea ce priveşte terenurile agricole. Un popor care nu mai este stăpân pe terenul agricol din propriul habitat, îşi periclitează grav existenţa prin periclitarea sursei de hrană. Adevărată afirmaţia că „străinii nu duc pământul nicăieri”, dar pot livra roadele pământului numai acolo unde doresc. Dacă doresc să nu alimenteze deloc piaţa autohtonă, atunci ei pot face acest lucru. Dacă noii proprietari străini doresc să livreze produsele agricole doar ţării lor de origine, sau pieţei care plăteşte cel mai mare preţ, atunci nu există nicio lege care să îi oprească. Considerăm că este necesară schimbarea Constituţiei şi interzicerea vânzării de terenuri agricole către străini, aşa cum există în multe alte ţări ale Europei. Iar terenurile care sunt deja în posesia străinilor să fie naţionalizate şi repartizate tuturor cetăţenilor români care pot şi vor să le lucreze. Recomandăm ca micii fermieri să se unească în cooperaţii agricole pentru a putea fi mai eficienţi.

www.nat88.org


Continental Timişoara ne otrăveşte cu complicitatea autorităţilor! Nu o să vă asaltăm cu cifre, studii şi statistici. Vă spunem „doar” că timişorenii care locuiesc în cartierele învecinate firmei Continental sunt de ani de zile victimele unei poluări în masă din partea acestei firme. Copii, tineri şi vârstnici s-au îmbolnăvit de astm şi de alte boli mult mai grave din cauza nerespectării normelor de mediu de către această firmă. Aerul în zonă este greu respirabil, semn evident că poluarea este la cote uriaşe. Continental a funcţionat ani de zile fără autorizaţii de mediu. Le-a obţinut cu greu şi cel mai posibil cu mari intervenţii. O bănuim după faptul că primarul oraşului, Gheorghe Ciuhandu, s-a făcut avocatul diavolului (pe care îl reprezintă în diverse ocazii şi până acum cu mare succes, stârnind probabil şi admiraţia încornoratului) şi a apărat public interesele acestei companii care nu a fost înstare să respecte normele de mediu nici în Franţa. Doar că acolo autorităţile, nu sunt atât de ticăloase încât să pledeze împotriva sănătăţii propriilor cetăţeni. Lucrători din cadrul acestei companii ne-au declarat că mulţi dintre angajaţi deja s-au îmbolnăvit de boli profesionale, alţii au renunţat la acest loc de muncă pentru că nu mai rezistau mediului toxic din interiorul fabricii de anvelope. Nu milităm pentru închiderea acestei fabrici. Cerem intrarea ei în legalitate prin mijloace legale. Fără „cadouri” oferite unor indivizi din interiorul instituţiilor locale care „uită” că sunt acolo să apere sănătatea noastră. Dacă firma Continental nu reuşeşte să se încadreze în normele de mediu ale mediului urban, sa fie mutată în afara oraşului. Dar în cazul în care nu îşi poate proteja de bolile profesionale proprii angajaţi, atunci firma să fie închisă şi angajaţii să fie despăgubiţi cu sume care să le asigure un trai sigur până la găsirea unui nou loc de munca.

www.NAT88.org


Mișcarea Legionară de Rezistență și lupta anonimă Foarte puțin cunoscută este activitatea unui grup legionar din perioada dictaturii comuniste autointitulat „Mișcarea Legionară de Rezistență”. Grupul a acționat total independent față de Mișcarea Legionară din exil. Activitatea M.L.R. a devenit cunoscută Mișcării Legionare din exil și aceasta a recunoscut-o ca parte a luptei legionare din țară, iar cu ajutorul grupului legionar din Franța, în anul 1992 au fost republicate cele 16 comunicate răspândite în perioada 25 iunie 1974 – 24 septembrie 1975. Comunicatele vor fi reproduse și pe saitul www.lupta-ns.info. Toate comunicatele au fost lansate din puncte cardinale esențiale pentru geografia spiritualității românești. București – capitala neamului; Jilava și Aiud – locuri simbolice ale martiriului național; Cetatea Albă – Basarabia răpită; Rarău – simbolul spiritualității legionare; Câmpia Turdei – ogorul țărănimii; Cluj, Iași și Craiova – centre ale tineretului universitar; Galați, Brașov și Reșița – orașe muncitorești; Sarmisegetuza – capitală a dacilor și simbol al luptei îndârjite pentru libertate. Toate comunicatele au purtat îndemnul: „Citește, recitește, cugetă la cele scrise. Trece apoi textul mai departe dela mână la mână sau prin poștă. Dacă poți, multiplică-l și răspândește-l în mijlocul tineretului studențesc și muncitoresc. Nu te manifesta deschis. Nu lăsa urme. Misiunea ta este să arunci sămânța cea bună, în tăcere, dar cu convingere. Va veni și timpul culesului!” Bineînțeles, textele nu erau semnate, autorii acționau cu prudență, dar curajul lor este evident. Nu au căutat glorie, au dorit să fie EFICIENȚI! Munceau cu modestie și convingere pentru un crez naționalist. Membrii Mișcării Legionare de Rezistență nu au fost descoperiți niciodată. Acțiunea a avut un succes deplin. Grupul a răspândit comunicatele fără a avea pierderi, au apărut centre de rezistență oriunde au ajuns aceste manifeste, grupul s-a întărit numeric, moral și spiritual, au intrat în legătură cu legionarii din exil care i-au alimentat cu cărți tipărite în „lumea liberă”. *** Mișcarea Legionară de Rezistență ne este și astăzi un model exemplar pentru metodologia, eficiența și curajul cu care a acționat. Anonimitate și eficiență! Mulți vor spune că trăim alte vremuri, că regimul actual ne permite o activitate legală și „la vedere”. Parțial adevărat. În mare parte este o iluzie. Partidele și organizațiile non-guvernamentale au un cadru legal după care își desfășoară activitatea. Dar e destul de restrictiv. Partidele și asociațiile sunt necesare, au rostul lor. Dar acțiune radicală în cadrul lor nu se poate face, să nu ne amăgim și să nu ne păcălim singuri. Ai nevoie de o alternativă care să îți permită mai multă eficiență, iar aceasta nu poate fi produsă decât în urma unor acțiuni anonime. În ceea ce privește libertatea de expresie, ea este doar o escrocherie. Daca ai cu adevărat ceva deranjant de spus pentru sistem, atunci sistemul va avea grijă să nu se mai repete. Pentru mesaje radicale, percutante, folosește întotdeauna calea anonimatului. Căci nicio acțiune eficientă nu rămâne nepedepsită. „Europa democratică” de astăzi are deținuți politici în Germania, Austria, Spania, Cehia, Polonia, Serbia, Grecia, țările scandinave ș.a. În Finlanda, un tânăr naționalist, Henrik Holappa, a fost exclus din rândurile armatei și urmărit ca Hanibal doar pentru că era bănuit a fi autorul unui pamflet critic la adresa imigranților africani și musulmani. Ajuns în țara tuturor posibilităților, USA, a fost „luat în custodie” de FBI și extrădat autorităților finlandeze. Gerd Honsik a fost pur și simplu răpit din Spania și predat Austriei pentru a fi încarcerat deoarece a cutezat să spună adevăruri incomode unui sistem anti-național bazat pe ipocrizie și minciună. Ernst Zundel a fost târât din Statele Unite până în Germania unde a stat 7 ani în închisoare pentru cărțile publicate. Lista este extrem de lungă și ar fi nevoie de spațiul revistei doar pentru a publica numele celor încarcerați pe motive politice în Europa zilelor noastre.


Mişcarea Naţional-Socialiştilor Autonomi încă de la începuturile sale, din 1988, a încercat pe cât posibil să îşi protejeze activiştii din rezistenţa naţională de represiunea sistemului. Mişcarea nu are nevoie de deţinuţi politici, are nevoie de activişti în libertate care să răspândească neîncetat adevărurile eterne ale ideologiei noastre. Se pune problema în România de represiune din partea sistemului? Cu siguranţă că da! Toată lumea îi recunoaşte pe cei ce ne urmăresc pe la marşurile şi adunările naţionaliste. Deja am ajuns să avem şi noi o întreagă arhivă cu indivizii-instrumente ale regimului. E doar o chestiune de timp până când cei ce ne spionează la toate manifestările naționaliste, unde ne filmeaza, pozează și îndosariază, vor trece la acțiune. Antecedente există. E suficient să ne gândim la cazul lui Grigore Oprița. Așteaptă doar un semn de la stăpânii lor. Un semn care va veni atunci când vom fi o amenințare reală pentru ei. Și naționaliștii radicali devin inevitabil o amenințare pentru orice regim comunist sau demo-liberal, bazat pe demagogie, abuzuri și corupție. Hoții cățărați la putere știu că vor plăti pentru jefuirea patrimoniului național și atunci încearcă să găsească metode pentru a se proteja, uitând că adevărul va ieși la lumină și nimic nu îi poate feri de furia poporului care a început să înțeleagă. Grupul nostru a recomandat naționaliștilor autonomi să acționeze pe cât posibil cu discreție până la anonimat. În spatele activiștilor deja cunoscuți este nevoie de o mișcare invizibilă care să muncească neîncetat pentru prăbușirea sistemului anti-național și crearea unei alternative care să îi ia locul cu succes. De la mascarea chipului la manifestațiile publice și eliminarea de pe vestimentație a însemnelor specifice zonei radicale, până la absența totală de la manifestațiile publice toate fac parte din tactica de luptă anonimă a multor naționaliști autonomi. Desigur, alții, din diverse motive, au ales să nu fie atât de discreți. E o chestiune de opțiune, nu se impune un șablon. Experiențele personale avute la facultate, locul de muncă etc. au indicat că o minimă protecție a identității este binevenită. Acoperirea chipurilor și-a arătat eficiența peste tot unde a fost aplicată. Atât de eficientă a fost încât organele de represiune au fost incapabile să identifice toți participanții la manifestatii, așa că au solicitat colaborarea organizatorilor pentru a le impune tuturor participanților să își descopere chipul. Refuzul lor de cooperare cu reprezentatii sistemului a condus la apariția unor legi speciale care interzic participanților să își ascunda chipul, identitatea în timpul unor manifestații. Același lucru se întâmplă zilele acestea în Polonia. Semn că „organele statului” nu „știu și câte fire de păr ai pe picioare”, dar încearcă să lase impresia că știu totul pentru a lăsa garda jos și a nu te mai proteja. Evident, aceste metode de luptă anonimă le recomandăm mișcării naționaliștilor autonomi și celor ce cred că acest model li se potrivește. Articolul următor este scris pe aceeași temă a luptei anonime de către camarazii germani. Noi încheiem cu un pasaj extras din comunicatul No. 14 al Mișcării Legionare de Rezistență răspăndit la Teiuș și datat 24 iulie 1975. „Reorganizarea clandestină nu-i ușoară. Mai mult chiar, e plină de primejdii, de temeri, de dezamăgiri. Dar câte bucurii și satisfacții ascunse pentru cei ce i-au înțeles menirea și, prin ea, și-au înțeles propria soartă! Să fii prezent în marea bătălie ascunsă a neamului... Să simți că prin acțiunea ta pui o piatră nouă la temelia României libere demâine... Că prin sângele tău, de va fi să picure, ai cuminecat cu strămoșii care s-au jertfit înaintea ta pentru aceeași libertate a Țării și-a fiilor ei... Fii erou, Române! Acum când desnădejdea mușcă din noi toți, acum când orizonturile sunt de sgură și de moarte, căci ACUMA NEAMUL ROMÂNESC ARE NEVOIE DE BRAȚE TARI ȘI INIMI SENINE!... Salvarea e în tine și prin tine!”


Din tactica de luptă a naţionaliştilor autonomi: ANONIMITATEA! O explicaţie necesară

Anonimitatea devine în strânsă legătură cu lupta noastră politică tot mai importantă. Aceasta este valabilă în special pentru mijloacele auxiliare tehnice, care pot fi verificate uşor de către stat. Paginile de internet, corespondenţa prin e-mail, faxurile şi telefoanele nu sunt posibile fără folosirea mijloacelor de transmitere a datelor controlabile de către stat – aici trebuie să existe o atenţie specială. Din păcate trăim în cercurile naţionale întotdeauna opusul: prin telefon, fax, e-mail sau pe paginile de internet curge un flux de informaţii (nume reale, organizaţii, legături), a căror împrăştiere este de multe ori în plus şi nu de puţine ori nocivă pentru noi. Aceste informaţii sunt adunate de către stat şi Antifa şi folosite împotriva noastră. Autorităţile statale construiesc din acestea plângeri împotriva oamenilor naţionalişti, antifasciştii atacă persoane devenite publice şi structuri prin diverse metode. Mai pe scurt: dăm întotdeauna atâta despre noi şi despre activitatea noastră politică, cât să nu ne incriminăm singuri şi să devenim ţinta opresiunii statului/ a stângii. Motivele comportamentelor defectuoase sunt de multe ori lipsa discernământului şi goana după afirmarea de sine. Chiar certurile interne devin de câţiva ani afişate public. În acest mod se oferă fără reţineri detaliile cele mai intime despre persoane şi organizaţii şi astfel urmărirea lor statală sau chiar distrugerea lor devine posibilă. Lipseşte pur şi simplu conştiinţa de autoapărare necesară! Se argumentează că statul şi-aşa ştie totul despre noi. De unde ştim noi oare ce ştie statul şi ce nu? Multe se bazează doar pe supoziţii – palpabile devin doar prin neglijenţa de a ne face corespondenţa publică şi documentabilă. Livrăm statului şi Antifa firul, cu care ne pot înfunda! Se argumentează mai departe, că nu am avea nimic de ascuns, dacă facem o muncă complet „legală”. Aici se poate perverti într-un mod foarte naiv sau răuvoitor ceea ce suntem şi ceea ce vrem. Da, vrem să ne facem notorietate politică, dar cu conţinuturi, care nu afişează public organizaţiile noastre şi persoanele active în ele! Se mai argumentează că anonimitatea este un semn de laşitate. Bărbatul/femeia poate să răspundă deschis cu numele său pentru ceea ce publică respectiv pentru ce activează politic. Purtătorii acestei argumentaţii sunt un pericol pentru sine şi alţii şi ar trebui să fie neapărat evitaţi de oamenii serioşi din rezistenţă! Cine vrea astăzi să ne mai facă să credem, că activitatea politică „legală” se defineşte prin propriul comportament, nu a înţeles vremurile în care trăieşte. „Legal” mai este în acest sistem doar ceea ce este definit de sistemul însuşi ca „legal”. Orice activitate politică, demnă de luat în serios ca fiind critică împotriva sistemului, va atrage după sine urmărirea şi incriminarea. Cine încă mai oferă fără nici o precauţie publicităţii persoane sau organizaţii, sau nu este pregătit să îi protejeze suficient, acesta acţionează iresponsabil şi se face un ajutor / ajutor de ajutor al statului şi Antifa! O anonimizare a persoanelor şi organizaţiilor din rezistenţă nu este nici laşă, nici dezonorantă, ci este SINGURA protecţie, care ne mai rămâne împotriva urmăririi statale tot mai puternice şi a opresiunii stângiste corelate cu aceasta! Fiecare are dreptul de a se proteja pe sine şi activitatea sa politică. Aceasta este valabilă în special pentru tot ce este accesibil sau este relatat prin mijloace de comunicare ce pot fi monitorizate. Nu trebuie ca fiecare e-mail, fiecare articol pe internet şi fiecare scriere să fie semnată cu numele adevărat al autorului, nu fiecare domeniu de internet trebuie înregistrat cu numele real al administratorului. Nici măcar pentru a îşi dovedi propria reputaţie. Această dovadă poate fi adusă prin alte moduri, care nu pot fi controlate; şi doar către acela care o necesită cu adevărat. Păstrarea tăcerii despre astfel de informaţii trebuie să devină subînţeleasă. Pentru că sunt întotdeauna oameni, care rup tăcerea autoprotectoare din diverse motive, anonimizarea este singura prevenire împotriva trădării cu voie sau fără de voie. Apăraţi persoanele şi organizaţiile din rezistenţa naţională prin anonimizare! Evitaţi pe aceia care se opun acesteia! Indicaţi pe aceia care oferă publicului persoane sau structuri din rezistenţa naţională! Cei care fac treaba statului sau Antifa, trebuie trataţi corespunzător…


De ce blocul negru şi ce vrea aşa-numitul „Black Block” de AN Aschaffenburg

Deseori apar în Germania la demonstraţii persoane îmbrăcate în negru şi mascate. Uneori sunt aşa de multe, încât formează împreună un bloc negru puternic. Dar ce înseamnă toate astea? Tocmai în ultimul timp curg din nou zvonuri absurde şi hilare despre „blocul negru”, numit şi Black Block sau NS-Block. „Block”-ul este incriminat pe diverse pagini, ca fiind o adunătură de „haotici violenţi şi dezlănţuiţi orbeşte”. De unde vin aceste zvonuri? Ele sunt construcţii ale elitei conducătoare, dar şi ale instigatorilor şi dezbinatorilor din propriile noastre rânduri. Ultimii numiţi sunt pur şi simplu subiecţi inferiori, care calcă în picioare solidaritatea naţională şi care nu mai pot fi priviţi ca şi camarazi. Primii în schimb au nevoie să îşi tragă în noroi opoziţia ostilă, să le fure drepturile şi să o şicaneze. Aceasta se realizează prin presă şi poliţie. Mediile de exemplu pot denatura realitatea prin reportaje şi imagini senzaţionale despre violenţă. Motivul fiecărei acţiuni în parte bineînţeles că nu este amintit. Poliţia îşi doreşte să incrimineze drepturile extraparlamentare pentru a-şi pune la punct necesităţile financiare tot mai ridicate, de care are nevoie aparatul său de (in)securitate şi supraveghere. Acelaşi comportament îl întâlnim şi la serviciile secrete. „Blocul negru” livrează politicienilor infractori material contra propagandei lor plate şi populiste, cu care încearcă să îşi câştige alegătorii. Ei se tem de ideile şi convingerile noastre şi de fiecare formă de „violenţă” - dacă violenţa aceasta nu porneşte chiar de la stat, care deţine monopolul violenţei. Ce vrea blocul revoluţionar negru cu adevărat şi de ce este negru? Mascarea şi hainele unitar negre ne permit să nu putem fi identificaţi individual. Ne păzim în primul rând de represiunea statală. Nu avem chef să ne recunoaştem feţele în bazele de date ale poliţiei sau în pagini de internet sau pe pagini antifa. Mulţi dintre noi nu îşi permit să fie recunoscuţi în ziare a doua zi după demonstraţii de către angajatori sau profesori. Acţiunile noastre sunt ţintite împotriva reprezentanţilor sistemului capitalist şi anti-naţional, cât şi împotriva frontului roşu - aceştia nu sunt în nici un caz neinformaţi. „Violenţa” noastră are de cele mai multe ori un caracter pur simbolic (atacuri cu vopsea, şpreieri, acţiuni cu autocolante,…) şi sunt în afara cazului autoapărării – îndreptate doar împotriva infrastructurilor capitalului şi Antifa. Bineînţeles că ne rezervăm dreptul să ne apărăm acţiunile şi spaţiile libere de antifa şi de atacurile statului. Bineînţeles că nu toţi revoluţionarii sunt în blocul negru şi nu toţi cei îmbrăcaţi în negru sunt automat revoluţionari. Blocul revoluţionar nu se deosebeşte fundamental prin aspectul exterior faţă de alţi demonstranţi, ci prin conţinuturile revoluţionare şi prin acţiunile militante. Nu credem că sistemul capitalist bolnav poate fi reformat sau înbunătăţit – sistemul conducător ESTE eroarea în sine şi trebuie înlocuit cu o formă de societate nouă, liberă, socială şi naţională!


Revista Ofensiva NS #4  

Revista samizdat a Naționaliștilor Autonomi din Timișoara.

Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you