Page 1

Numărul 03 | Iulie 2015 | Preţ: 4,00 lei

Men’s Lifestyle Newspapers ISSN: 2393-1590

Gentleman’s The

Journal

ARTA RENAŞTERII

TRABUCUL, ALEGEREA PERFECTĂ

Despre tranziția de la epoca medievală la cea modernă timpurie, a uneia dintre cele mai elegante perioade ale artei.

Trabucul este marca unui adevărat gentleman, pasiune ce vine cu multe reguli nescrise. Cum şi de ce să fumezi trabuc?

Sub soarele Toscanei Cultura distinctă a unei regiuni istorice În Toscana, frumuseţea peisajelor se întrepătrunde cu rămăşiţele istoriei. Căile de acces, unele datând din perioada Imperiului Roman, intersectează mediul rural, traversând perioada Renaşterii, prin conacele, fabricile de vin şi catedralele medievale ce stau mândre în calea vizitatorilor. De-a lungul secolelor, Toscana a fermecat milioane de oameni din toate colţurile lumii cu frumuseţile şi romantismul său. Regiunea prezintă o istorie şi o civilizaţie bogată, etruscii fiind primii care au dat lumii o civilizaţie europeană însemnată (între secolele 7 şi 6 î.Hr.). Ţinând cont de trecutul său bogat, vei întâlni în această zonă două categorii de turişti: cei care îşi doresc să viziteze oraşe celebre, precum Pisa sau Florenţa, sau cei dornici de liniştea vieţii de la ţară, de natura nemodificată de evoluţia tehnologică, de rădăcinile Toscanei din perioada preistorică. Pagina 34

ÎMPINGÂND PEDALE, NU PISTOANE

FRANK SINATRA, SIMBOLUL UNUI STIL

EXPECT MORE, PAY LESS

Viitorul aparţine noilor modele de bicicletelor, acestea fiind încă de pe acum pregătite să cucerească oraşele.

Frank Sinatra este un nume rostit de generații, o legendă pentru muzica, stilul și comportamentul său în societate.

Nu rămâneți cu ideea că pantofii budget vă vor dezamăgi. Din contră, uneori oferă surprize foarte plăcute.

Pagina 44

Pagina 14

Pagina 20

www.thegentlemansjournal.ro


The Grand Avenue 90, 13 Septembrie Blvd. www.ermannoscervino.it


Numărul 03 | Iulie 2015 www.thegentlemansjournal.ro facebook.com/thegentlemansjournal.ro thegentlemansjournal.ro

CONTENT

Men’s Lifestyle Newspaper 06. TRABUCUL, accesoriul perfect pentru un Gentleman Este o adevărată plăcere să asculţi un connoiseur vorbind despre trabucuri, mai ales că, de cele mai multe ori, acesta reuşeşte să împărtăşească o viziune nouă de fiecare dată mai interesantă.

14. FRANK SINATRA, gentleman of style Frank Sinatra este un nume pe care îl rostesc generaţii, o legendă, un icon inconfundabil şi incontestabil pentru muzica, stilul şi comportamentul său în societate.

26. GHEORGHE ZAMFIR, un maestru al stilului Purtând ţinute compuse din piese vestimentare ale celor 52 de branduri pe care Trends by Adina Buzatu le reprezintă în România, maestrul descrie colaborarea cu Adina drept „o minune“.

32. RENAŞTEREA. Scurtă istorie a artei medievale Renaşterea italiană, una dintre cele mai celebre şi iconice perioade din istoria artei (râvnită de colecţionarii cei mai pretenţioşi din lume), reprezintă o combinaţie de pictură şi sculptură unică, ce datează din anii 1400.

38. SERIA 7, luxul redefinit prin inovaţii fără precedent Prin noul Serie 7, BMW redefineşte experienţa condusului dar şi a călătoriei într-un automobil din segmentul de lux. Tehnologiile de ultimă oră, şasiul, conectivitatea inteligentă şi experienţa unică la interior se îmbină într-un sedan ce rescrie standardele pieţei.

ADVERTISING MIHAI COLONELU mcolonelu@lifestyle-magazine.ro +40.736.372.202

EDITORIAL MANAGER RALUCA IORGA

FINANCIAL NINA DAMIAN concierge@lifestyle-magazine.ro

CONTRIBUTING WRITERS RĂZVAN CODOREAN MIRCEA CIOPONEA OCTAVIAN TUPAN ROXANA POPESCU

IT SUPPORT ALEXANDRU SOFRONIE alexandrusofronie@gmail.com FOUNDER MIHAI COLONELU

DISTRIBUTION MANAGER VICTOR COLONELU concierge@lifestyle-magazine.ro

Noul BMW Serie 7 - BMW Group Romania; Dealer: Automobile Bavaria

EDITORIAL DESIGN AND PRE-PRESS Camera de Gardă +40.722.521.187 degarda@cameradegarda.ro www.cameradegarda.ro TOMA V. CONSTANTIN EDUARD JAKAB MIHAELA DALAR STANCA NATALIA BEREZOVSKAYA

HEADQUARTERS 7D Vitan Bârzeşti Bvd., 4th District, Bucharest Romania

camera de gardá vă face bine CIRCULATION 1.500 / issue


EL UNICO Reţeaua de magazine El Unico este reprezentată prin concept stores destinate tuturor pasionaților de trabucuri, precum și celor care doresc să se inițieze în arta fumatului și care apreciază produsele de calitate. Trabucurile fabricate manual, băuturile fine, precum și accesoriile disponibile în rețeaua de magazine vor învălui simțurile și se vor plia pe stilul de viață al fiecăruia, îmbogățindu-l. Pentru a ușura alegerea uneia dintre mărcile de trabucuri disponibile, a fost creat site-ul www. el-unico.ro, acesta fiind practic o poartă spre ceea ce înseamnă arta fumatului, spre originile și tradițiile popoarelor care au dezvoltat această industrie.

de: Toma V. Constantin; foto: El Unico Cigars; www.el-unico.ro

Trabucul, accesoriul perfect pentru un Gentleman Ce trebuie să ştii despre trabuc. Ca orice altă activitate specifică vieţii sociale a unui gentleman, fumatul unui trabuc are propria sa etichetă. Poate cel mai important aspect este acela că trabucul nu este doar un produs de etalat, ci o pasiune, o plăcere elegantă şi intimă, un gust care trebuie în permanenţă educat. Lumea cigars-ului reprezintă o alegere responsabilă, atât din punct de vedere social, cât şi financiar. Se poate spune că, chiar dacă de multe ori trabucul nu este dragoste la prima vedere, odată ce ai intrat în această lume specială, el poate deveni o iubire de o viaţă. 6

Este o adevărată plăcere să asculţi un connoiseur vorbind despre trabucuri, mai ales că de cele mai multe ori acesta reuşeşte să împărtăşească o viziune nouă şi, aproape de fiecare dată, cu mult mai interesantă. Pasiunea ce se desprinde din vorbele sale, modul în care descrie fiecare trabuc fumat - legându-l, de multe ori, de o poveste personală, de o tradiţie întâlnită în alte societăţi (chiar de o istorie demult apusă) sau plăcerea care i se citeşte în liniştea de pe chip atunci când îşi savurează cigar-ul, îţi trezeşte, fără să vrei, măcar o curiozitate în legătură cu acest tărâm explorat de puţini în România. Fără discuţii, trabucul este un accesoriu perfect pentru un gentleman, dar pentru a începe să cultivi această pasiune trebuie să ţii cont de câteva reguli de bază. Prin materialul care urmează, într-o „conversaţie“ avută cu reprezentaţii El Unico Cigars Lounge (Cigars Lounge-ul fiind cel mai mare din România), vom încerca să vă prezentăm câteva dintre principiile ce stau la baza fumatului unui trabuc de calitate. Aşadar, să începem explorarea noastră... Cum să începi? Desigur, poţi începe prin a fuma un trabuc. Dar un cunoscător te-ar îndrepta spre a citi câte ceva despre cigars înainte de a face acest pas. Cartea The World of Habanos, în care este descrisă lunga istorie a trabucului cubanez (de departe cel mai apreciat tip de trabuc la nivel

mondial), sau articolele din ediţia online a faimoasei reviste Cigar Aficionado sunt câteva dintre sursele de unde te poţi informa corect. De altfel, corectiutudinea informaţiilor are importanţa ei, motiv pentru care este recomandabil ca aceste surse să fie unele recunoscute de specialiştii în acest domeniu al cigars-ului. Cu toate acestea, trebuie ţinut cont de faptul că fumatul unui trabuc este un act personal, intim şi subiectiv, motiv pentru care nimeni nu greşeşte niciodată în percepţia sa asupra gustului, aromelor resimţite sau tăriei. Se poate spune chiar că „Un fumător are mereu dreptate despre trabucul său!”

„Fumatul unui trabuc este un act personal, intim și subiectiv, motiv pentru care nimeni nu greșește niciodată în percepția sa despre gustul, aromele resimțite sau tărie.“


El Unico Cigar Lounge

light, el putând fi fumat în 20/30 de minute, fiind un break time smoke. Pe de altă parte, un Churchill maturat (mai închis la culoare), care se fumează în aproximativ 60/90 de minute, trebuie savurat seara, într-un cigar lounge, alături de un whiskey sau coniac de calitate.

Ce e important să ştii? Anatomia unui trabuc de calitate ne indică faptul că acesta trebuie tăiat la capătul acoperit de wrapper. In general, pentru tăiere se foloseşte un cutter sau o ghilotină. Există însă o serie de pasionaţi care au plăcerea de a muşca din trabuc pentru a-i scoate învelişul, sau pe străzile Havanei îi poţi vedea pe cubanezi rupând chiar cu degetele această suprafaţă. Un alt aspect demn de luat în considerare este forma trabucului. Există două forme: Parejo, acea formă cilindrică, şi Figurado, forma ţuguiată la unul sau ambele capete. Plecând de la aceste două forme de bază, există un număr imens de derivate, numite vitole: corona, double corona, robusto, belicoso sau churchill. Fiecare vitola are un inel (diametrul cercului) şi o anumită lungime. Aceste două coordonate influenţează fundamental modul de percepţie a trabucului, dar te şi îndrumă spre ce fel de trabuc să fumezi, sau unde. Spre exemplu, corona este o vitola perfectă pentru o cafea, dacă şi trabucul este unul

Ce să fumezi? Trecând de basics, este important să cunoşti cât de cât cele mai importante familii de trabucuri. Trabucurile cubaneze constituie o lume de sine stătătoare. Un începător ar putea să îşi aleagă în prima fază un Hoyo de Monterrey sau un H.Upmann, acestea având o tărie light sau light spre medie. Primii paşi în lumea cigarsului pot fi însă făcuţi şi cu ţigările de foi, unde poţi găsi aceleaşi branduri de renume în formate mai mici. După ce ai descoperit aromele cubaneze, poţi avansa spre un Montecristo, Romeo y Julieta sau Cohiba, iar în momentul când devii deja un „specialist“ îţi poţi canaliza pasiunea către un Partagas. Desigur, la acel moment, poţi opta pentru o seară specială, o locaţie potrivită acestui moment fiind La Casa del Habano (situată în Athenee Palace Hilton), aici având la dispoziţie o ediţie specială de San Cristobal de la Havana Muralla. Trecând de la cigars-ul cubanez, vei descoperi o serie de trabucuri dominicane care, la rândul lor, beneficiează de un statut aparte. Spre exemplu, un Opus X de la casa Arturo Fuente, cea mai bine vândută familie de trabucuri din Statele Unite ale Americii (aceasta fiind cea mai mare piaţă de trabucuri

la nivel mondial), este considerat de mulţi împătimiţi a fi „trabucul perfect“. Totuşi, doar un bun cunoscător poate aprecia nivelul său de desăvârşire. Un începător, însă, ar putea alege de la Arturo Fuente un Cubanitos sau un Château Fuente. O altă alegere, pentru un novice, ar putea fi reprezentată de paleta largă de trabucuri light pe care o oferă producătorul La Aurora, cea mai veche fabrică de trabucuri din Republica Dominicană. Aici, o alegere sigură o reprezintă întotdeauna un Leon Jimenes, el prezentând un raport extraordinar calitate/preţ. Pentru ocazii mai rafinate, un Serie 1903 de la La Aurora rămâne o alegere elegantă, complexă, regăsindu-se constant în cele mai prestigioase topuri din străinătate. Concluzie Fie că te regăseşti în rândul celor care abia învaţă primii paşi ai fumatului unui trabuc, sau te afli deja în rândul finilor cunoscători ai artei cigars-ului, unul din paşii cei mai importanţi îl constituie alegerea locului unde poţi beneficia de un produs de calitate. Un alt pas îl constituie participarea la evenimentele dedicate acestei arte, El Unico Cigars Lounge fiind cel mai important promotor al „cunoaşterii“ aprofundate a fumatului de trabuc. Periodic, la dispoziţia cunoscătorilor (şi mai ales a celor ce abia au păşit în această lume) sunt invitaţi de marcă de la brandurile reprezentate pe piaţa din România.

7


de Toma V. Constantin; foto: Cristalex: www.cristalex.ro

Legendele Burbonului

„În Kentucky există mai multe butoaie de burbon decât întreaga populație a acestui stat“.

Atunci când vorbim despre bourbon, vorbim despre Kentucky, originea acestei licori fiind parte integrantă din moştenirea culturii americane. Pentru a avea o perspectivă a ceea ce înseamnă

Maker’s Mark

bourbon-ul pentru americani, şi nu numai, putem să amintim că în statul Kentucky există mai multe butoaie de burbon decât întreaga populaţie a acestui stat. Iar când vorbim de Kentucky, implicit vorbim despre Jim Beam, cel mai cunoscut şi mai bine vândut burbon din lume, care, alături de variantele sale şi de produsele din familia mare a Beam Suntory reprezintă, fără îndoială, adevărate legende ale burbonului. Originea bourbon-ului nu este foarte bine cunoscută. Există multe legende contradictorii, unele mai puţin credibile decât celelalte. Una dintre ele îl pomeneşte pe Elijah Craig (un pastor Baptist şi un distiller creditat cu multe premiere în Kentucky) drept inventatorul acestei băuturi. Printre invenţiile sale s-ar regăsi inclusiv procesul de învechire în butoaie de stejar, proces ce dă gustul şi culoarea roşiatică specifice bourbon-ului. Nu a fost probabil singurul inventator, dezvoltarea în forma sa actuală fiind realizată spre sfârşitul secolului al XIX-lea, etimologia cuvântului Bourbon County fiind, se pare, inspirată din numele Bourbon Street din New

8

Orleans, un nod important în transferurile de whiskey de Kentucky, acesta constituind o alternativă ieftină la coniacul franţuzesc. O altă variantă a numelui este atribuită asocierii cu zona geografică ce purta numele de Old Bourbon (după familia regală franceză - Casă de Bourbon). Situat în regiunea Old Bourbon, principalul port pe râul Ohio, Maysville (Kentucky) exportă în principal whiskey, pe lângă alte produse. Pentru a indica portul de origine, pe butoaiele ce conţineau whiskey se aplica o ştanţă cu denumirea „Bourbon Old“, în timp acest nume devenind o denumire de origine controlată. Ca să ne putem edifica asupra a ceea ce înseamnă bourbon-ul, vom începe o scurtă incursiune printre cele mai reprezentative mărci. Vom încerca, pe cât posibil, să vă familiarizăm cu tehnicile de producţie, cu aromele şi, mai ales, cu gusturile acestei băuturi ce poartă amprenta stilului de viaţă american. Rezultat al cuceririi continentului American, această băutură este parte integrantă a cuceririi vestului sălbatic, însoţind îndeaproape „febra aurului“, odată cu descoperirea lui în zona actualei Californii. Aşadar, să începem incursiunea în lumea bourbon-ului…

Maker’s Mark este un bourbon distilat în Loretto, Kentucky, îmbuteliat într-o sticlă cu formă neobişnuită, sigilată cu ceară roşie. Cea care a ales numele acestui bourbon, i-a desenat eticheta şi a inventat sigiliul de ceară este Margie Samuels, soţia lui T. William Samuels, cel care a pus bazele primei distilerii „comerciale“, în anul 1840. Manufacturat fără niciun compromis de producţie şi îmbuteliat la 45% alc. vol., Maker’s Mark este creat din grâu roşu de iarnă (în loc de secară), oferindu-i-se o aromă fină aparte, şi mai dulce, ce poate fi percepută încă de la prima degustare. Maker’s Mark este învechit între 5 ani şi jumătate şi 6 ani şi jumătate, fiind îmbuteliat numai atunci când experţii în degustare cad de acord că gustul său a atins maturitatea. Maker’s Mark este una din puţinele distilerii care rotesc butoaiele în pivniţe, prin această rotaţie toate butoaiele urmând să beneficieze de exact aceeaşi temperatură. După îmbuteliere, fiecărei sticle i se sigilează dopul printr-o metodă originală, sticlele fiind introduse manual în ceară roşie (reprezentativă pentru acest burbon), ceea ce înseamnă că fiecare sticlă are un sigiliu unic. În ce priveşte culoarea burbonului Maker’s Mark, aceasta prezintă nuanţe de chihlimbar aprins, gustul având note de vanilie şi fructe dulci, o aromă de caramel, vanilie, precum şi un finish fin şi subtil, toate aceste ingrediente făcând din această băutură o experienţă cu adevărat legendară. O altă particularitate a Maker’s Mark este aceea că, băutura este una din puţinele whisky-uri americane care folosesc în denumire ortografia scoţiană: whisky în loc de whiskey. Acest lucru se datorează moştenirii scoţiene a produsului (inventatorul sau, dl. Robert Samuels – bunicul lui T.W. Samuels – fiind un emigrant de origine scoţiană).

Jim Beam Signature Craft Jim Beam Signature Craft este primul bourbon superpremium provenit din bourbon-ul numărul unu din lume. Acest burbon manufacturat este învechit pentru


nu mai puţin de 12 ani şi este creat din cele mai fine ingrediente disponibile master distiller-ului, fiind îmbuteliat ulterior cu o concentraţie de 43% alcool. Notele prezente oferă arome inconfundabile de caramel, vanilie puternică şi stejar. Realizat fără compromisuri în ce priveşte calitatea, bourbon-ul Jim Beam Signature Craft se recomandă a fi savurat simplu sau „on the rocks“. Se poate spune că, este un burbon ce şi-a asigurat încă de la început un loc de cinste în povestea legendară Jim Beam.

„capturat“ în lemnul fiecărui butoi. Acel whiskey se numeşte „Devil’s cut“. Pentru a crea Jim Beam® Devil’s Cut®, băutură reprezentând o experienţă nouă şi un mod extraordinar de a savura burbonul, a fost realizat un proces unic, prin care whiskey-ul bogat, „capturat“ în lemnul butoaielor este extras după ce acestea sunt golite. Ceea ce este extras este ţinut până când capătă echilbrul perfect al notelor bourbon-ului, apoi se realizează un blend cu bourbon de 6 ani, ulterior fiind îmbuteliat la „90 proof“, adică o concentraţie de alcool de 45 grade.

Devil’s Cut

Jim Beam®, Bourbon-ul numărul 1 din lume pentru un motiv bine întemeiat.

Un alt produs pe care dorim să vi-l prezentăm este Devil’s Cut. Pe măsură ce bourbon-ul se învecheşte, o parte se pierde din butoi datorită evaporării – această parte purtând denumirea de „Partea Îngerului“ (Angel’s Share). După învechire, când bourbon-ul este golit din butoi, o parte din cantitatea de whiskey rămâne

Jim Beam este produsul fanion al distileriei Jim Beam, distilerie fondată în 1795 şi condusă de către familie timp de 7 generaţii. Când un Jim Beam este savurat, se experimentează un bourbon ce prezintă în esenţă aceeaşi tehnică de producere, neschimbată de către familie de mai bine de 200 de ani. Experienţa în arta pregătirii burbonului de 7 generaţii se regăseşte în fiecare sticlă de Jim Beam, ingredientele de baza în producerea lui fiind porumbul, secara, malţul de orz, apa şi, în special, timpul şi mândria. Maturat timp de patru ani, de două ori mai mult decât prevede legea Americană, Jim Beam este cel mai bine vândut Kentucky straight bourbon din lume.

Jim Beam Red Stag – Un gust ®

suprinzator Printr-un proces lent de infuzie, maeştrii în arta distileriei încep cu Jim Beam, burbonul legendary excepţional învechit 4 ani pe care îl infuzează cu arome naturale. Rezultatul

este un gust distictiv al bourbonului Jim Beam, însoţit de tente de cireşe negre, un bourbon aşa cum nu s-a mai făcut vreodată. Red Stag de la Jim Beam, cu gustul său delicat, este o băutură delicioasă, mixată şi savurată ca atare.

Jim Beam® Honey Distillerii Jim Beam au luat bourbonul legendary şi i-au infuzat miere adevărată şi lichior. Rezultatul îl reprezintă un capitol nou şi fin al legendei Jim Beam, această băutură prezentând note complexe de caramel, stejar şi vanilie, fiind rotunjit cu un gust bogat de miere dulce. Se savurează rece sau simplu, cu gheaţă sau ca parte dintr-un cocktail.


de Roxana Popescu; foto: arhivă Diplomat; www.diplomatclub.eu

Istoria unui Club

Se spune că omul sfinţeşte locul iar un loc prin care au trecut şi şi-au lăsat amprenta oameni importanţi ai vremurilor trecute are cu atât mai multă nobleţe. Un astfel de loc este Clubul Diplomatic din Bucureşti. Încărcătura istorică, emoţia fiecărei personalităţi care s-a implicat în realizarea şi evoluţia acestui club, însăşi transformarea lui de astăzi care păstrează stilul elitist, toate contribuie la o poziţionare superioară în rândul cluburilor din România.

10

Mulţi vizitează anual Clubul Diplomatic, la evenimente exclusiviste, la brunch-uri savuroase sau pentru a juca golf, dar puţini ştiu că locul unde se relaxează şi se distrează astăzi este încărcat de o istorie care evidenţiază importanţa activităţilor sportive artistocrate. Povestea acestui club începe în 1922 când la sediul „Jockey-club“ din Bucureşti se constituie „Cercul de sporturi Băneasa Country-club“ cu 145 de membrii: 143 de persoane fizice şi două juridice, „Jocky-club“ şi „Automobil club“. Fiecare persoană fizică fondatoare plătea o taxă de înscriere de 4.000 de lei şi o cotizaţie anuală de 2.000 lei. „Jockey-club“ venea cu un capital de 500.000 lei iar „Automobil club“ cu 200.000 lei. Cei care au pus bazele acestor grupuri la vremea respectivă, domnul D.D.Al Marghiloman şi colonel Greble, au încheiat o convenţie cu Primăria Capitalei care ceda Asociaţiei „Cercul de sporturi Băneasa“ 15 hectare pentru a-şi face terenuri de golf, polo pe iarbă, tenis, canotaj, manej de obstacole, tir de porumbei, cu condiţia să amenajeze restul Parcului Naţional (actualul Herăstrău), adică mai bine de 30 de hectare, pe cheltuiala asociaţiei. Datorită

faptului că Primăria nu avea posibilitatea financiară de a amenaja Parcul, aceasta a hotărât că poate da terenul spre folosinţă şi amenajare Asociaţiei Sportive, pentru o perioadă de 19 ani, care ulterior a fost extinsă la 40 de ani, cu condiţia ca acest parc să poarte titlul de Parc Comunal şi ca două treimi din fostul parc Montesquieu, după ce va fi amenajat, să fie pus la dispoziţia publicului şi o treime să fie destinat ca Parc Sportiv pentru membrii Federaţiei. Aşa s-a şi întîmplat. Cei de astăzi, care se plimbă prin Herăstrău, ar trebui să afle că parcul a fost, pur şi simplu, construit de „Cercul de sporturi Băneasa – Country-club“, actualul Club Diplomatic Bucureşti. Au fost plantaţi, pe cheltuiala membrilor, 22.000 de arbori, s-au construit 6 km de alei, s-a plantat iarbă, s-au pus flori, s-a curăţat lacul, s-au consolidat malurile. Şi toate acestea fără ca asociaţia să fie constituită legal. Ea funcţiona prin buna înţelegere a membrilor, avea organe de conducere, avea buget, contabilitate şi adunare generală, dar nu era înregistrată la Judecătorie, deci nu era legalizată. Până şi presa de opoziţie a epocii a remarcat că la câte


„Cei care se plimbă prin Herăstrău, ar trebui să afle că parcul a fost construit de „Cercul de sporturi Băneasa – Country-club“, actualul Club Diplomatic București.“ „obraze subţiri“ au participat la această poveste e greu de imaginat că s-ar putea face „obiecţiuni serioase“ la această „probă de devotament public“. Printre „obrazele subţiri“ care au fondat această asociaţie se numărau Max Ausschmidt, C. Argetoianu, generalul Anderson, Barsarab Brâncoveanu, principele Jean Calimache, D. Chrissoveloni, principele Cantacuzin, Barbu Catargiu, principele A.D. Ghica, G. Negroponte, E. Ottulescu, M. Prager, principele Barbu Ştirbey, baronul Stărcea şi mulţi alţii. Atâta prestigiu avea „asociaţiunea“ încât Primăria Capitalei îi aprobă, în 1925, să-şi construiască un pavilion pentru necesităţi sportive, de fapt actualul Club house şi restaurant, renovat după cutremurul din 1977 şi mai apoi în 2012. Renaştere şi reconstrucţie modernistă Abia în Adunarea Generală Extraordinară din 11 noiembrie 1928, „asociaţiunea“ decide să se înregistreze legal, sub înaltul patronaj al principelui regent Nicolae şi al reginei Maria, lucru care se întâmplă la începutul anului 1929. După aceea, au venit vremuri grele. Comuniştii au tot încercat să desfiinţeze clubul de sporturi elitiste (golf, tenis), dar atât dr. Petru Groza cât şi Ion Gheorghe Maurer au reuşit să-l salveze, ascunzîndu-l sub plapuma Ministerului de Externe. Chipurile, diplomaţii străini trebuiau să aibă un refugiu. Un refugiu a avut, în tot acest timp, şi profesorul de golf

Paul Tomiţă, cel cu care şi regele Mihai a învăţat să joace golf. Locuia în podul club-house-ului şi continua să dea lecţii de golf, mai mult străinilor, pentru că în C.C. al P.C.R. nu prea erau amatori. În 1975 Paul Tomiţă pleacă la pensie, la Pianu de Jos (adică în satul său natal unde, după 1990, Consiliul judeţean Alba şi câţiva pasionaţi îi vor face un teren de golf care există şi astăzi) iar Clubul Diplomatic Bucureşti intră „în morişca“ vremurilor. În 1976, terenul de golf este desfiinţat, el devine un maidan public, totul intră în paragină şi părea că acesta e sfîrşitul. Clubul funcţiona totuşi într-un sistem cu circuit închis, cu câteva terenuri de tenis, o piscină şi două restaurante. După decembrie 1989, alte aventuri. Întâi cu procese, apoi, după ce Clubul Diplomatic Bucureşti câştigă definitiv în instanţă, începe, timid, refacerea. În 1993 începe reconstrucţia terenului de golf, dar numai şase găuri din cele nouă. Prin strădania nepotului lui Paul Tomiţă, profesorul de golf Lazăr Costescu (care lucrează şi astăzi în club), din 1994 terenul îşi continuă existenţa: pe el se joacă din nou golf. Azi e cel mai îngrijit teren de golf din România: tee-urile irigate, green-urile la fel, terenul verde cam 9 luni pe an, chiar dacă are doar şase găuri. Clubul Diplomatic Bucureşti intră, încet-încet, într-o istorie ceva mai normală. Prin decizia Guvernului României din 27 octombrie 1996, Ministerul Afacerilor Externe primeşte în administrare

terenul „pentru desfăşurarea activităţilor specifice Clubului Diplomatic Bucureşti“, inclusiv cele trei găuri de peste lac, care ar trebui să intre în configuraţia vechiului teren de golf, adică a unui teren de 9 găuri licenţiat PGA. În felul acesta, Bucureştiul ar fi una dintre puţinele capitale din Europa care are un teren de golf în centrul oraşului. Clubul Diplomatic Bucureşti are astăzi patru terenuri de tenis pe zgură, două piscine în aer liber, două restaurante (unul de lux în Pavilionul central), teren de golf cu şase găuri, driving-range, teren de baschet, mini-teren de fotbal. Prefacerile vor continua. Se prefigurează reconstrucţia terenului de golf (cu 9 găuri), a unui Spa cu piscină acoperită, a unui nou restaurant, a unei academii de golf. . Începând cu anii 90 intrarea în Club a fost restricţionată de existenţa unui paşaport diplomatic, astăzi Clubul “reîntorcându-se” în oraş. De acest lucru se bucură şi clienţii restaurantului de lux din fostul club-house, actualul Restaurant Diplomat. Intimitatea locului, atmosfera plină de istorie şi posibilitatea organizării a numeroase evenimente fac din Diplomat unul din cele mai căutate locuri din zona de nord a capitalei. Prezentând un meniu internaţional variat, şi mai ales la standarde de cel mai înalt nivel, restaurantul beneficiează de prezenţa unei clientele de top, în special din rândul oamenilor de afaceri şi diplomaţie, Diplomat promovând mai departe istoria plină de succes a Clubului Diplomatic. 11


ILLYCAFFÈ illycaffè, cu sediul în Trieste, produce și comercializează un amestec unic de cafea espresso și ocupă prima poziție în topul brand-urilor din segmentul high-end al pieței de cafea. Vândut în mai bine de 140 de țări, illy este disponibil în mai mult de o sută de mii dintre cele mai apreciate restaurante și cafenele din întreaga lume. Pentru a crește și a împânzi cultura cafelei, compania a pus bazele Universita del Caffe, un centru de excelență care oferă pregătire completă în domeniul cafelei (teoretic și practic) pentru barista, iubitorii de cafea și cultivatorii de cafea. illycaffè cumpără cafea verde direct de la cultivatorii celei mai bune cafea Arabica, prin parteneriate bazate pe un proces de dezvoltare sustenabil. Colaborând cu cei mai buni cultivatori din lume (Brazilia, America Centrală, India, Africa sau China), compania fondată în Trieste dezvoltă relații pe termen lung, transferând astfel „know – how” și tehnologie cultivatorilor.

de Toma V. Constantin; foto illycaffe; www.probrands.ro

IILY knowledge Cum este oare posibil să obţinem cafeaua perfectă? Cum să recunoşti această cafea? Care este cel mai bun mod de a utiliza apa în obţinerea acestei cafele? Cum să faci distincţia între aromele diverselor sortimente de cafea? Se poate vorbi chiar de nivelul solului perfect, atât de necesar în obţinerea boabelor de cafea de calitate. Şi, fiindcă vorbim despre solul perfect, există întrebari vizavi de tehnicile agronomice utilizate. Sunt aceste tehnici adecvate creşterii acestor boabe pentru obţinerea unei calităţi maxime? Aceste întrebări sunt necesare, mai ales într-o perioadă a istoriei omenirii când se discuta intens despre impactul culturilor (de orice fel) asupra mediului înconjurător. Tocmai acest lucru dorim să vi-l supunem atenţiei. In discuţia purtată cu reprezentantii illycaffe, am încercat să aflăm ce înseamna acest aspect în viziunea celebrei cafele...

12

Aşadar, vom începe cu înfiinţarea acestei companii. Încă de la începututrile ei, în urmă cu optzeci de ani, illycaffe a îmbunătăţit şi dezvoltat în permanenţă moştenirea preţioasă de cunoştinţe, acestea putând răspunde la întrebările enumerate la începutul articolului nostru. Una dintre „păstrătoarele“ acestor cunoştinte este „Universita del Caffe“ care, începând cu anul 2000, s-a angajat să promoveze cultura boabelor de cafea, experienţa producătorilor, barista, totul din dorinţa de a răspândi aceste cunoştinte în rândul iubitorilor de cafea. Această experienţă a început sa joace un rol din ce în ce mai important în politica de sustenabilitate, în crearea de valoare în practicile impuse de compania producătoare. În opinia illycaffe, cunoştinţele nu numai că trebuie menţinute, dar, de asemenea, ele pot constitui motorul ce pune în mişcare valorile şi calitatea produselor: scopul îl reprezintă o cafea excelentă, producătorul trebuind să cunoască cele mai bune tehnici de producţie, alături de misiunea de a proteja mediul înconjurător. Aceste valori ajută practic barista în a pregăti şi a servi o cafea excelentă, el trebuind să stăpânească toate regulile de bază, precum şi secretele pregătirii celei mai bune cafele. Astfel, consumatorul trebuie să ajungă să recunoască o cafea de calitate, mulţumirea lui derivând tocmai din gustul excelent descoperit, având posibilitatea de a înţelege valorile unui produs de calitate. Aceste cunoştinţe, răspândite de illycaffe, fac parte dintr-o gândire strategică, oferind companiei un plus competitiv. În acest mod, mai mult de o sută de mii de persoane au trecut prin „clasele“ acestei universităţi, îmbogâţindu-şi cunoştiinţele despre cultura cafelei, la dispozitia lor stând cei mai buni experţi şi tehnicieni din cadrul „Universita del Caffe“. Clasele au fost împărţite pe diferite niveluri de analiză şi conţinut, adresându-se astfel producătorilor, barista şi consumatorilor. Cursurile de pregătire s-au desfăşurat în pricipal la sediul din Trieste, dar şi în alte locaţii din întreaga lume, precum: Austria, Germania, Marea Britanie, Statele Unite, Indonezia, Columbia sau Brazilia, ca să amintim doar câteva dintre zonele de desfăşurare. Pe lângă universitate, „Fondazione Erneste Illy“ este, de asemenea, şi promotorul cunoştiinţelor şi culturii cafelei: începând cu 2010, în colaborare cu

Universitatea Trieste, se poate obţine şi un Master în Ştiinţă şi Economia Cafelei. O altă universistate ce s-a alăturat acestui proiect este Cambridge University, prin Eden Yin – profesor la Scoala de Afaceri din cadrul universităţii, şi unul dintre cei mai buni experţi la nivel global al afacerilor internaţionale – acesta numărându-se printre cadrele didactice ce promovează cunoştinţele în domeniul cafelei. Astfel, Master of II Level, oferă o pregătire profundă şi multidisciplinară persoanelor ce doresc să lucreze în domeniul atât de dinamic al cafelei, cursurile fiind adresate atât absolvenţilor din întreaga lume, cât mai ales celor ce provin din ţările producătoare de cafea. În sprijinul acestora, fundaţia a înfiinţat mai multe burse, scopul fiind acela de a ajuta tinerii studenţi din ţările producătoare de a participa la acest master. Despre curs se poate spune că este unic în lume, având o vocaţie internaţională puternică, ultimele trei ediţii având ca absolvenţi circa cincizeci si doi de elevi, mulţi dintre ei provenind tocmai din ţări cu tradiţie în creşterea şi dezvoltarea culturii de cafea: Brazilia, Columbia, Etiopia, Guatemala, Kenya, etc. „Să-i încântăm pe oamenii care iubesc calitatea vieţii prin virtutea celei mai bune cafele pe care natura o poate oferi, intensificată prin cele mai avansate tehnologii – acestea sunt misiunea, pasiunea şi obsesia illy. Familia mea s-a dedicat acestei provocări de patru generaţii – să ofere un zâmbet prin fiecare ceaşcă de cafea“, spunea Andrea Illy.


de Roxana Popescu; sursa: Gentlemen’s Gazette; foto: Pinterest

Gentleman of Style Codurile de stil ale lui Frank Sinatra

Frank Sinatra este un nume pe care îl rostesc generaţii, o legendă, un icon inconfundabil şi incontestabil pentru muzica, stilul şi comportamentul său în societate. Prea puţini oameni vin cu o istorie atât de interesantă în care succesul copleşitor, care generează un sentiment de disperare, este controlat cu discreţie şi eleganţă. În povestea vieţii lui Sinatra veţi regăsi toate acele aspecte care vă pot ajuta să vă educaţi stilul şi să vă integraţi într-un lifestyle de adevărat gentleman.

Mulţi oameni îl admiră pe Sinatra pentru stilul său. Dar care erau, de fapt, elementele esenţiale care îl evidenţiau pe artist? În articolul ce urmează vom dezvolta poveşti cu haine şi generalităţi care l-au făcut pe Frank Sinatra să devină un gentleman of style. Bill Zehme, autorul cărţii The Way You Wear Your Hat, a fost, fără îndoială, impresionat de stilul lui Sinatra când a scris următoarea frază în această odă închinată artistului: „Argumentat, niciun bărbat nu a trăit vreodată mai deschis, mai încrezător şi mai stilat decât Frank Sinatra.“ Dacă vrei să fii la fel de stylish cum era Sinatra, trebuie să-ţi setezi ţeluri destul de înalte, totuşi să fii sigur că le poţi atinge. Desigur, nu funcţionează să imiţi stilul altcuiva, dar este important să înţelegi principiile de bază şi să foloseşti propriile concluzii cât mai constructiv.

Sinatra şi hainele La fel ca şi Cary Grant, Frank Sinatra a dezvăluit, la un moment dat, o serie de lucruri pe care el le considera esenţiale: „Pentru mine, un smoking reprezintă un stil de viaţă. Când pe o invitaţie scrie black tie optional, atunci cea mai sigură opţiune vestimentară este întotdeauna black tie. Regulile mele de bază sunt următoarele: manşetele mânecilor cămăşii trebuie să iasă din sacou doar 1 cm, iar pantalonii trebuie să se termine chiar pe pantof. Încearcă să nu te aşezi ca să nu şifonezi pantalonii, totuşi, dacă trebuie neapărat să te aşezi, nu sta niciodată picior peste picior. Batista de buzunar este opţională, dar eu port întotdeauna una, de obicei portocalie, pentru că oranj este culoarea mea preferată. Lustruieşte-ţi pantofii Mary Jane pe dosul unei perne de pe canapea.“

14

15 reguli de stil Pălăria a fost, fără îndoială, unul dintre semnele sale de stil distinctive. Este nevoie de două mâini ca să aşezi o pălărie pe cap aşa cum trebuie: borul din spate curbat în sus, cel din faţă uşor tras în jos, câţiva centimetri peste sprânceana dreaptă. Fără maro, alb, gri sau albastru după ce apune soarele… poate doar bleumarin. Seara, bărbaţii ar trebui să poarte negru. Poartă întotdeauna cravate din mătase, conservatoare. Butonii sunt un must. Dar evită bijuteriile opulente. Când te îmbraci formal, o vestă este mai potrivită decât un brâu. Nu purta smoking duminica. Un dressing dezordonat este dezolant, ca şi cum ai pune haine curate peste lenjerie intimă folosită. Duşul este locul perfect pentru a netezi cutele de pe sacoul tău de seară. Intră în încăperea cu aburi şi vei vedea diferenţa. Oranj este cea mai veselă culoare. Nu-ţi ascunde cicatricile. Ele te evidenţiază şi te ajută să fii tu însuţi. Când vine vorba de buzunare, fiecare trebuie să fie la locul său. Poartă o batistă de buzunar care se pliază perfect. Lustruieşte-ti pantofii. Tunde şi aranjează-ţi părul în aşa fel încât să pară îngrijit dar nonşalant. Nu ţine mâinile pe costum.


Comportamentul lui Sinatra şi ce reprezintă el pentru tine Este difícil să scoţi esenţa stilului lui Sinatra dintr-o singură frază, dar noi am rezumat pentru tine câteva idei despre ceea ce reprezintă acesta. Păstrează-ţi atitudinea şi nu te teme să fii tu, oricât de nonconformist. Poţi să fii oscilant, dar cu băgare de seamă. Stilul său părea casual şi relaxat dar era foarte impunător. În stilul lui Sinatra, detaşarea şi autoritarismul se completează reciproc. Ţanţoş dar nu strident. Impunător nu înseamnă ostentativ. Ţanţoşul ştie cât de bine arată şi ştie că şi tu ştii asta. Ţanţoş înseamnă încrezător dar niciodată infatuat. Fii generos. Ai grijă de cei de lângă tine şi nu-ţi face griji pentru bani. Desigur, este simplu să nu-ţi pese de bani atunci când îi ai, dar Sinatra avea stil chiar şi în zilele sale cele mai proaste. Fii loial. Lui Sinatra îi plăcea să stea în preajma oamenilor deşi el era uneori pierdut şi singur. Nimeni nu este mai bun ca el în a exprima acel sentiment pe care îl ai atunci când esti singur la capătul barului, la ora de închidere, şi ştii că ea nu se mai întoarce. El purta acel sentiment în adâncul sufletului său mereu. Poate, tocmai de aceea, prefera să fie la o masă înconjurat de prieteni, în acelaşi bar, comandând un nou rând de băuturi pentru toată lumea până în zori.

„Batista de buzunar este opțională, dar eu port întotdeauna una, de obicei portocalie, pentru că este culoarea mea preferată.“

Lasă bacşiş generos. Sinatra făcea asta mereu, dar cu discreţie. Dacă valetul pleacă cu un „Benjamin“ în buzunar, asta este între tine şi valet, nimeni altcineva nu trebuie să ştie. Ajută-i pe cei care au nevoie de tine, dar nu te lăuda cu asta ulterior. Poartă haine care îţi vin perfect pe corp. Fii pasionat, cu adevărat pasionat. Sinatra ar fi luptat oricând, chiar şi corp la corp, dacă ar fi fost nevoie, ca să apere ceva pentru care era pasionat. Poate şi el ar fi putut să dea înapoi uneori, dar lucrurile nu funcţionează aşa. Nu trebuie să-ţi ceri scuze. Lasă totul în urmă şi mergi mai departe. Creează-ţi propriul stil. Sinatra se ghida după un cod – propriul său cod, nu al altcuiva. Dacă vrei să fii la fel de stilat ca el, trebuie să-ţi creezi propriul cod. Fii întotdeauna curat şi ordonat, niciodată şleampăt, chiar dacă îţi place să bei mai mult uneori.

Principiile lui Sinatra Relaxează-te! Leagănă-te! Nu fi scorţos! Mergi mai departe şi fă-o aşa cum trebuie. Nu dispera. Doar pentru că ai urcat şi ai coborât în viaţă mai mult decât cu un roller coaster pe 4 iulie, nu înseamnă că nu vei mai avea încă o şansă să-ţi împlineşti visele. Somnului i se dă prea multă importantţă. Warren Zevon nu era neapărat un tip gen Sinatra dar versul său „o să dorm când o să fiu mort“ are o conotaţie bună pentru el. Sincronizarea este esenţială atunci când cânţi o piesă. Dar în viaţa reală sunt momente când trebuie să ajungi unde ţi-ai propus atunci când ajungi acolo. Să fumezi este un obicei stupid. Iar uneori o faci oricum. Dacă merită să spui ceva, Cole Porter probabil a spus-o într-un cântec. Sau Rodgers and Hart. Sau Sammy Cahn şi Jimmy Van Heusen. Balansează-te de pe un picior pe altul, ca în box, poartă o mască de clovn dacă e necesar, apără-te în faţa sistemului. Îi vei speria pe cei introvertiţi, dar cui îi pasă? Dacă ai talent, trebuie să profiţi de el şi să-l împărtăşeşti, altfel îţi va fi luat la fel de uşor cum ţi-a fost dat. Nu te stresa. Cei care sunt extrem de preocupaţi şi sinceri ajung să înnebunească. Pe de altă parte, e ok să fii puţin nebun. De fapt, este esenţial.

15


de Mihaela Dalar Stanca; foto: Cesare Attolini, Scuderi, Alfred Dunhill

O prezenţă cu stil. Proporţiile dictează costumul “turnat” Un articol vestimentar ales potrivit pentru corpul tău este primul lucru ca defineşte stilul. Nu este însă un demers uşor de împlinit, alegerea hainelor potrivite fiind o adevărată artă. Vom detalia în continuare principiile fundamentale pe care să le urmezi când alegi un costum pentru ca reacţia tuturor să sune cam aşa: “Wow, ce bine îţi stă! Parcă e croit pentru tine!”

Foto: Cesare Attolini

Nu credem în defecte ale corpului, dar căutăm să arătăm bine în hainele pe care le purtăm, iar alegerile potrivite le putem face doar dacă ştim să asociem corect piesele vestimentare cu proporţiile corpului nostru. Fii tu însuţi! Primul lucru la care trebuie să te gândeşti când eşti în căutarea unui articol vestimentar este că nu trebuie să faci rabat de la confort. Este fundamental să te simţi bine în hainele pe care le porţi pentru a putea să fii tu însuţi! Unii dintre noi uită însă acest lucru atunci când merg la cumpărături şi cad în capcana “micilor compromisuri”, în sensul că, doar de dragul modei sau de a se alinia tendinţelor, nu renunţă la un produs care le place foarte mult, deşi îşi dau seama de la prima probă că... ceva nu se potriveşte. Un alt aspect important care trebuie luat în calcul este corpul. Perfecţiune absolută nu există, după cum, trebuie să ştiţi că nici sintagma de defecte ale trupului nu-şi are locul. Există particularităţi care ne definesc pe fiecare dintre noi, iar îmbrăcămintea are rolul de a corecta imperfecţiunile şi, totodată, de a atrage privirile asupra părţilor impecabile ale corpului nostru. În fine, merită să punctăm şi un alt aspect. O privire de ansamblu asupra vestimentaţiei bărbaţilor

16

ne va releva faptul că în ultimele decenii mulţi dintre aceştia şi-au pierdut simţul proporţiilor, mulţuminduse cu haine nepotrivite. Un spectacol trist, cu actori de duzină şi o scenografie lipsită de valoare care poartă semnătura marii majorităţi a personalului de vânzări din magazinele dedicate bărbaţilor, care este mai preocupată de comercializarea cu orice preţ a hainelor decât de grija pentru nevoile clienţilor. Criteriile următoare vă vor ajuta să vă alegeţi costumul care vă va face să vă simţiţi şi să arătaţi “la patru ace”!

„La un costum bine croit și de calitate, sacoul se axează acolo unde se termină gulerul cămășii, iar colțurile acesteia trebuie să fie ascunse sub reverele sacoului.“


Foto: Cesare Attolini

Foto: Cesare Attolini

„Lungimea potrivită a mânecii este aceea care permite ca manșeta cămășii să se poată vedea 1-2 cm.“

CROIALA UMERILOR Când priveşti un bărbat îmbrăcat în sacou, privirea ta se îndreaptă prima oară spre umeri. Lăţimea sacoului în această zonă îţi oferă primul indiciu major asupra faptului că acel costum este sau nu mărimea ta. Precizia trebuie să fie maximă, astfel încât să nu existe nici o zonă de material care să ”plutească” în aer şi, în egală măsură, să nu resimţi nici disconfortul cauzat de insuficienţa acestuia. Al doilea indiciu este legat de linia creată de braţele acestuia – mâneca trebuie să cadă liniar de la umăr şi până la încheietura mâinii, fără să creeze forme inestetice. Corp masiv sau atletic - cu pernuţe mici de umeri sau umeri naturali Dacă eşti un bărbat cu un corp masiv, impunător, pernuţele mari ale umerilor unui sacou nu vor face altceva decât să dea volum corpului tău şi vei arăta ca un munte de om. Orientează-te către sacourile cu umeri căptuşiţi discret, deci cu pernuţe subţiri. Proporţii obişnuite - umeri de toate felurile Dacă natura te-a înzestrat cu un corp cu proporţii normale, eşti mai norocos decât bărbaţii cu alt tip de constituţie, pentru că ai la îndemână mai multe opţiuni când îţi alegi sacoul costumului. În general, tu poţi purta un sacou cu umeri cu pernuţe subţiri sau medii, dar nici sacourile cu pernuţe mai proeminente nu vor arăta ridicol pe tine.

Foto: Scuderi

Bărbatul slab îşi alege sacou cu umeri proeminenţi Sacoul în care un bărbat slab va arătat întotdeauna bine are rolul de a compensa corpul lui firav. Ai nevoie să creezi senzaţia de umeri mai mari prin haina pe care o porţi. În urmă cu câteva decenii, bărbaţii slabi alegeau sacoul tip umeraş, care avea umeri cu pernuţe foarte mari, iar asta nu le îmbunătăţea deloc imaginea, ci dimpotrivă, prezenţa lor era aproape hilară. Din fericire, bărbaţii de astăzi cu acest tip de corp pot opta pentru varianta modernă a acestui sacou, în care umerii au un aspect natural. GULERUL În alegerea costumului perfect, totul va merge firesc şi fără nervi inutili la cumpărături dacă mai ţii cont de alte câteva criterii. Trebuie să ştii că la un costum bine croit şi de calitate, sacoul se aşează acolo unde se termină

gulerul cămăşii, iar colţurile acesteia trebuie să fie ascunse sub reverele sacoului. Când probaţi un sacou, verificaţi acest aspect mişcându-vă braţele în diferite direcţii pentru a observa dacă gulerul sacoului permite ca gulerul cămăşii să iasă peste. Bărbaţii care vor să aibă o apariţie flatantă creând iluzia unui gât mai lung, trebuie să aleagă sacouri cu gulerul mai ridicat decât cele obişnuite. MÂNECILE Un alt aspect căruia foarte mulţi bărbaţi nu îi acordă importanţa cuvenită este acela al mânecilor. Orice croitor din Saville Row îţi va spune că principiul de bază este să existe suficient material pentru ca mâneca să se potrivească perfect circumferinţei braţului. Dacă sacoul este prea cambrat, iar mânecile devin bufante, nu e bine. Şi nici invers, dacă sacoul e mai lărguţ, iar mânecile strâmte. Testul se face astfel: atunci când îndoiţi braţul, mâneca nu trebuie să se deplaseze în sus. Apoi trebuie să ştiţi că lungimea potrivită a mânecii este aceea care permite ca manşeta cămăşii să se poată vedea 1-2 cm, adică să ajungă până la nodul de la degetul mare al mâinii, la osul trapez al oaselor carpiene. Nu mai mult pentru că vei arăta precum un omuleţ care înoată în propriul costum. Regula esye simplă: de la nivelul palmelor în sus trebuie să ai, pe rând, ceas/brăţară – cămaşă / pulover – sacou.

17


463436Ř--0)Ř-298)'ĕ1%ŋ%

UMERI

4SVƬMYRIEHIKYPIVZM^MFMPŖ wRTEVXIEHMRWTEXIXVIFYMI WŖJMIHIGMVGEGIRXMQIXVY ǚMNYQŖXEXII\EGXGE TSVƬMYRIEQERǚIXIMZM^MFMPI HIWYFQlRIGEWEGSYPYM +YPIVYPXVIFYMIWŖJMI WYJMGMIRXHIFMRIENYWXEX EWXJIPwRGlXwRXVIKlXǚM GŖQEǚŖWŖRYTSEXŖ TŖXVYRHIHSYŖHIKIXI

'YWŖXYVEXVIFYMI wRXSXHIEYREWŖJMII\EGX HIEWYTVEYQŖVYPYMTIRXVY RYEGVIEGYXITIQlRIGŖ

7%'390

9RWEGSYXVIFYMI WŖWXIETIVJIGXTI GSVTGYYǚSEVIGYVFI wRPEXIVEP0YRKMQIEPYM XVIFYMIWŖHITŖǚIEWGŖ TYƬMRPMRMETSWXIVMSVYPYM

'6%:%8%

:lVJYPGVEZEXIMXVIFYMI wRXSXHIEYREWŖRY HITŖǚIEWGŖGIRXVYP GEXEVEQIMGYVIPIM

4%28%032--

1È2)'%

8VIFYMIWŖJMIWPMQ HIPEXEPMITlRŖ HIEWYTVETERXSJYPYM GYSYǚSEVŖGYXŖWEY JŖVŖRMGMSGYXŖ

REVERELE Un alt aspect definitoriu pentru sacou îl reprezintă reverele, care transmit un mesaj subtil despre cât de formal sau casual este un sacou. Reverul crestat este definit de unghiul de 75-90 de grade care se formează în punctul unde gulerul se întâlneşte cu reverul, se potrivesc oricărei constituţii şi reprezintă alegerea cea mai sigură pentru fiecare bărbat. O altă variantă este cel ascuţit. Este recomandat persoanelor care vor să câştige câţiva centimetri în plus din punct de vedere vizual, iar dacă este bine croit îţi poate aduce iluzia de umeri laţi. Alternativa acestuia este reverul şal, pe care îl poţi recunoaşte după marginile rotunde şi fără întreruperi. Trebuie precizat însă că singurul tip de costum care ar trebui să aibă guler şal este smochingul şi că nu este potrivit celor cu o fizionomie rotundă.

18

1lRIGMPIGŖQŖǚMMXVIFYMIWŖ WISTVIEWGŖPEFE^E HIKIXYPYMQEVIMEVGIPIEPI WEGSYPYMWŖJMIwRXSXHIEYRE GYYRGIRXMQIXVYQEM WGYVXI

Câţi nasturi închei Dacă vrei să impresionezi până la capăt atunci când porţi un costum, ţine cont de câţi nasturi închei şi pe care. „Regula de aur” aici este că ultimul nasture nu se încheie niciodată! *Sacoul cu un nasture îl închei, dar atunci când te aşezi îl deschei. *La sacourile cu doi nasturi, îl închei pe primul, şi aici aplicăm “regula de aur”. *Când porţi un sacou cu trei nasturi, îl vei închide pe cel din mijloc sau pe primii doi. Dacă ai un sacou cu două rânduri de nasturi, aplică aceeaşi regulă şi vei da dovadă de stil!

Spatele sacoului În mod ironic, mulţi dintre noi credem că spatele sacoului este perfect doar la o simplă privire. Dar nu este suficient să ţi se pară că se vede bine si că te simţi bine, sunt detalii care nu se văd cu ochiul liber şi care îţi afectează confortul general. Spatele sacoului trebuie să fie mulat pe tine. Dacă apar mici cute, majoritatea sacourilor au o mică rezervă de material sub cusătura de pe spate. Aceasta trebuie corectată şi poţi fie să rogi personalul magazinul să execute această lucrare, fie să faci chiar tu acest lucru. În plus, un bărbat manierat trebuie să ştie că sacoul trebuie să fie suficient de lung încât să-i acopere fundul. De asemenea, dacă vrei să te simţi lejer, alege un sacou care prezintă două fente (despicături) în spate/ lateral.


Foto: Alfred Dunhill

Foto: Scuderi

Talia şi lungimea pantalonilor Pantalonii sunt mai uşor de ales, dar de cele mai multe ori este greu să găseşti din prima o pereche care să ţi se potrivească atât în talie, cât şi în lungime. În talie, alegerea îţi aparţine. Un lucru este clar, nu trebuie să fie prea strâmţi pentru că vei avea o senzaţie de disconfort, dar nici prea largi, pentru că materialul va face cute în momentul în care foloseşti cureaua, astfel că nici estetic nu vei arăta prea bine. În ceea ce priveşte lungimea pantalonilor, sunt mai multe păreri. Poate fi varianta „clasică”, cu tăietura pantalonului / tivul să pice deasupra călcâiului de la pantofi. Sau poate fi varianta mai trendy, care permite pantalonului să arate glezna piciorului şi, uneori, şosetele. Totuşi, ai grijă, să nu fie prea scurţi! Să ai o prezenţă cu stil!


MIRCEA CIOPONEA Mircea Cioponea s-a născut în Bucureşti, pe 27 iunie 1980. Astăzi el reprezintă o voce avizată asupra pantofilor clasici bărbăteşti din România. În 2011 fondează blog-ul de stil masculin Claymoor, anul 2013 aducând renaşterea sub numele de Claymoor’s List, inspirând alegeri, rafinând gusturi şi mai ales promovând calitatea. Printre interviurile publicate se pot enumera John H. Lobb, Tony Gaziano, Alexandru Maftei sau Lee Miller. Interviurile şi articole apărute sub semnătura lui se regăsesc în Empire Polo Lifestyle Beverly Hills, Lifestyle Magazine, Keikary.com, Style Report sau Taylor’s Magazine. Din 2013 oferă servicii de Artisan Shoe Shine celor pentru care pantofii reprezintă mai mult decât încălţăminte.

de Mircea Cioponea; foto: arhiva Claymoor’s List

Expect more, pay less Pentru cineva care doreşte să cumpere o pereche de pantofi de peste 400 euro, alegerea ar trebui să fie simplă, dar ce facem atunci când suma disponibilă scade vertiginos apropiindu-se de 200-250 de euro, sau chiar mai jos? Este incorect să spunem că în segmentul budget nu pot fi găsiţi pantofi interesanţi. Chiar dacă în România de obicei cumpărătorul de produse budget este obişnuit să închidă ochii la calitate,

Nu rămâneţi cu ideea că pantofii buget vă vor dezamăgi. Pot spune din proprie experienţă că uneori oferă surprize foarte plăcute. Unele din modelele pe care le port cu cea mai mare plăcere fac parte din această categorie.

20

atât timp cât preţul îi pare atrăgător, trecând graniţa, lucrurile stau cu totul altfel. Însă până la urmă ce face diferenţa între un pantof Edward Green şi Meermin? Încă de la început trebuie spus că atunci când vorbim de pantofii RTW sau MTO produşi în fabrică (nu bespoke) procesul de producţie este similar. Majoritatea producătorilor de pantofi folosesc sistemul Goodyear sau Blake. Aici ar trebui să precizăm că pantofii lipiţi nu merită menţionaţi, deoarece vorbim despre pantofi, nu despre şlapi. Dacă metoda de construcţie este similară, unde apare diferenţa? Ca de obicei, diferenţa o fac detaliile, şi anume materialele folosite. Aici vorbim în principal de calitatea pielii şi a furniturilor (ramă, talpă, toc, aţă, căptuşeală, culoare pentru modele patinate, pluta, s.a.m.d). Deşi toate aceste elemente concură la scăderea de preţ, principalele elemente care ajută un produs budget să aibă un preţ atractiv sunt pielea şi talpa. Nu vă aşteptaţi să găsiţi aceeaşi piele la un pantof Velasca sau la un pantof Crocket&Jones Highgrade, de asemenea, să nu vă iluzionaţi că o talpă unknown va avea aceeaşi calitate cu una oak-bark Rendenbach. Chiar admiţând că pantoful are talpă Rendenbach, fiţi siguri că furnizorul de tălpi poate oferi mai multe calităţi de talpă Rendenbach. În privinţa ramei tocului sau a căptuşelii, lucrurile devin mai complicate, deoarece aici vorbim de o parte nevăzută a produsului, unde elementele se pot substitui uşor. Cu toate acestea, datorită numărului foarte mare de perechi vândute, un producător respectabil poate sesiza foarte uşor punctele slabe ale pantofului, îmbunătăţind elementele weak în limita preţului. Un alt avantaj al acestor modele este calapodul lor extrem de confortabil, destinat a se potrivi pe o multitudine de picioare. Nu rămâneţi însă cu ideea că pantofii budget vă vor dezamăgi. Pot spune, din proprie experienţă, că uneori oferă surprize foarte plăcute. Unele din modelele pe care le port cu cea

mai mare plăcere fac parte din această categorie. Aleşi cu atenţie, şi mai ales ţinând seama de experienţa altora, aceşti pantofi îngrijiţi cum trebuie vă pot fi companioni o lungă perioada de timp. Având avantajul preţului puteţi să vă construiţi o colecţie cu 10-12 perechi de pantofi pe care să-i purtaţi alternativ, evitând uzura şi având în acelaşi timp un look adecvat fiecărui moment al zilei. În loc de o pereche de penny loaferi puteţi avea şi tassel loaferi, loafer tip Gucci sau driving mocs. Puteţi avea modele maro sau culori mai vii cum ar fi verde, vişiniu sau albastru. Nu vă bateţi capul cu schimbarea tălpii (pentru că nu merită), concentraţi-vă pe diversificarea numărului de pantofi. Dacă trăiţi rapid sau aveţi bugete limitate (dar cu toate acestea vă plac pantofii), sugestiile de mai jos vă pot fi de folos. Vă propun, deci, opt branduri (sau magazine online), sugerându-vă pe scurt cam ce să aveţi în vedere în căutările dumneavoastră. Toate alegerile mele sunt din UE astfel încât nu trebuie să aveţi în vedere plata TVA la import. Pur şi simplu intraţi şi cumpăraţi. What you see is what you get.

„Având avantajul prețului puteți să vă construiți o colecție cu 10-12 perechi de pantofi pe care să-i purtați alternativ, evitând uzura și având în același timp un look adecvat fiecărui moment al zilei“.


Meermin

Vine din Insula Mallorca, deci are un background bun în shoemaking. Sunt făcuţi în sistem Goodyear în China, însă nu sunt „chinezării“. Dacă telefoanele Samsung sunt făcute în China, sigur pot face şi pantofi de calitate. Meermin face o treabă excelentă ducând preţul acolo unde alţi producători nu visează. Vă recomand urmărirea aşa numitelor MTO groups, o ocazie excelentă de a cumpăra modele deosebite MTO, la preţuri de RTW. Meermin reprezintă un coşmar pentru concurenţă, având, după părerea, mea cel mai bun raport calitate/ preţ. www.meermin.es

J.FitzPatrick

Nu face parte din acest segment, însă va sugerez să îl urmăriţi pentru perioadele de sales. Pantofii au o linie simplă, dar foarte frumoasă. Calitatea pantofilor săi se află pe un trend ascendent, aşa încât dacă daţi click pe site-ul sau în perioada de reducere, nu staţi pe gânduri. www.jfitzpatrickfootwear.com

Edward of Manchester

Pediware

Regăsiţi aici o serie de pantofi pe care cu greu îi puteţi vedea în altă parte. www.edwardsofmanchester.co.uk

Este unul din cei mai respectaţi vânzători de pantofi online. Pentru segmentul nostru vă recomand Loake, linia proprie Pediware Collection sau Grenson. Dacă urmăriţi constant site-ul puteţi întâlni discount-uri consistente la Alfred Sargent (colecţiile de bază) sau Tricker’s. www.pediwear.co.uk

Velasca

Este un brand tânăr, numele fiind împrumutat de la Turnul Velasca – unul din simbolurile oraşului Milano. Pantofii săi au preţuri foarte bune, nedepăşind 200 euro. Talpa este cusută în sistem Blake şi este foarte flexibilă. Au o gamă surprinzătoare de modele, fiind aproape imposibil să pleci cu mâna goală după ce le vizitezi site-ul. Personal, îmi plac foarte mult modelele Baron din piele ştanţată, cele din suede loafers şi frumoşi dar şi pretenţioşii belgian loafers. Îi recomand cu căldură pentru că au client service foarte bun, comunică excelent cu clienţii, au modele interesante pe care cu greu le regăseşti în oferta altor producători (vezi belgian loafers), şi au o prezentare a produsului ireproşabilă. www.velasca.com.

La Robert Old Shoepassion

Este o marcă germană ce vinde numai pantofi goodyear welted. Recomand mai ales linia clasică – formal men shoes. Evitaţi pieile exotice sau calapoadele ciudate. Cu modelele lor clasice nu daţi greş însă. www.shoepassion.com

Carmina

Marca sare clar ştacheta de preţ, însă şi pe cea a calităţii. Calitatea este foarte bună, putându-va consideră norocos dacă prindeţi reduceri. Recent au avut o perioadă de reduceri pentru numerele mici sau foarte mari, ocazie perfectă de a cumpăra pantofi foarte buni la un preţ excelent. www.carminashoemaker.com

Ceea ce vă recomand aici este să urmăriţi modelele Crockett & Jones regular line, mai ales când acestea se află în perioadele cu reduceri. www.robertold.co.uk

Concluzie

Ceea ce va pot spune este faptul că toate mărcile prezentate mai sus au fost verificate personal. Am cel puţin o pereche de pantofi de la fiecare brand recomandat, sau am achiziţionat cel puţin o pereche de la respectivul magazin online. Există posibilitatea ca, în cazul unora precum Carmina, preţul să nu se înscrie strict în segmentul budget, însă având în vedere că sunt online shops, puteţi găsi în diferite perioade ale anului discounturi apreciabile care duc preţul în acest segment. În cazul altora, veţi găsi şi pantofi mai scumpi, însă există cel puţin unul încadrat în gama budget.

21


RIN DRĂGOIU Despre Rin Drăgoiu nu ştim foarte multe, însă știm sigur că este un personaj care se ocupă cu formarea și informarea domnilor, în sensul dobândirii statutului de gentleman. În anul 2013 lansează alături de Adrian Cristea brandul Christian Tailoring și deschide porțile, în centrul Bucureștiului, primului magazin Made to Measure pentru bărbați, cu o atmosferă desprinsă dintr-un decor specific anilor ’40, în care te întâmpină cu scotch, trabucuri fine și jazz pe fundal. De atunci, creează costume și cămăși la comandă, personalizate până la cel mai mic detaliu.

de Rin Drăgoiu; foto: Christian Tailoring; www.facebook.com/ChristianTailoringBucharest

10 greşeli vestimentare frecvente şi cum le puteţi evita sus doar opţional iar cel de jos, niciodată. La sacourile croite la două rânduri de nasturi, indiferent dacă sunt patru sau şase, se aplică aceleaşi reguli.

Stilul în care combinaţi hainele în ţinute, accesorizarea lor şi corectitudinea cu care abordaţi detaliile refelectă nu doar creativitatea dar şi educaţia vestimentară pe care o aveţi. Există câteva reguli simple pe care trebuie să le respectaţi pentru un outfit corect dar şi câteva greşeli capitale pe care să le evitaţi.

6. Purtarea corecta a unei cravate din mătase. Atunci când purtăm o cravată din mătase, trebuie să îi facem şi nodul corect, care trebuie să aibă un mic pliu, fie pe mijlocul cravatei, fie spre margini. Acesta se obţine foarte uşor ciupind puţin materialul atunci când închideţi nodul. 7. Hainele şifonate. Nu există nicio scuză penteu cei care poartă haine şifonate. Mergeţi cu costumele şi cămăşile la curăţătorie şi asiguraţi-vă că sunt călcate corect. Pentru ţinutele mai lejere puteţi călca chiar dumneavoastră piesele. Nu este nicio ruşine, domnilor, să ştiţi să mânuiţi fierul de călcat. 8. Purtarea greşită a tricoului pe sub cămaşa de costum. Tricoul un trebuie să se vadă niciodată pe sub cămaşa descheiată la gât. Nu încurajăm deloc purtarea tricoului pe dedesubt, însă dacă o faceţi, purtaţi unul cu decoteu în V. Nu uitaţi, tricoul are rolul de protecţie împotriva frigului şi a petelor de transpiraţie.

1. Piesele vestimentare care nu se potrivesc. Haine prea largi sau prea scurte, culori care nu se pot alătura. Este foarte uşor să apelaţi la un croitor sau la un magazin made to measure. Modul în care vă îmbrăcaţi reflectă modul în care vă purtaţi în societate. 2. Pantofii neîngrijiţi. Fie că mergeţi la birou, la o întâlnire sau pur şi simplu la un film, pantofii trebuie să arate întotdeauna impecabil. Acest lucru este absolut necesar pentru a nu face o impresie greşita. Dacă, totuşi, vi se murdăresc pantofii pe drum, opriţi-vă şi curăţaţi-i înainte de a ajunge la destinaţie. 3. Lungimea pantalonilor. Aici facem referire la pantalonii prea scurţi. Nu contează din ce material sunt pantalonii pe care îi purtaţi, lungimea lor trebuie să fie perfectă. Ciorapii nu trebuie să se vadă mai mult de 3 - 4 cm atunci când păşiţi.

22

4. Asortarea curelei la pantofi. Nu doar culoarea trebuie asortată ci şi textura materialelor din care cele două accesorii sunt făcute. Dacă pantofii sunt din piele lucioasă, cureaua trebuie să fie tot din piele lucioasă. Ideal ar fi ca pantofii şi cureaua să fie exact aceeaşi culoare sau într-o nuanţă cât mai apropiată. 5. Încheierea greşită a sacoului. Regula este foarte simplă: dacă sacoul are doi nasturi, îl vom încheia doar pe cel de sus, niciodată pe cel de jos. Dacă sacoul are trei nasturi, nasturele din mijloc trebuie să stea mereu încheiat, cel de

9. Cămăşile scoase neglijent din pantaloni. Bărbaţii au cea mai bună explicaţie pentru acest look: „astăzi sunt casual“. Greşit! Cămăşile care se pot purta pe dinafară sunt croite în mod special mai scurte, pentru a putea fi purtate astfel. Dacă purtaţi orice altă cămaşă astfel, veţi arăta de parcă purtaţi o fustă. 10. Alegerea greşită a şosetelor. Lăsaţi şosetele scurte pentru pantofi sport şi purtaţi şosete elegante la ţinutele de zi cu zi. Celor mai conservatori dintre dumneavoastră vă recomandăm să purtaţi şosete asortate la culoarea pantalonilor, pentru a fi siguri că nu daţi greş. Celor mai îndrăzneţi le recomandam să încerce culorile tari, cu diverse modele.


de Mihaela Dalar Stanca; foto: Porsche Design

Arată-mi faţa... ca să te ajut să-ţi alegi ochelarii de soare Domnii sunt tot mai atenţi la accesoriile pe care le poartă şi tot mai îndrăzneţi în stil, probând, de la sezon la sezon, noi podoabe imaginate de designeri pentru bărbaţi. Poate că nu fiecare dintre dumneavoastră a făcut o pasiune pentru acestea, dar ochelarii de soare au fost şi vor rămâne, nu doar accesorii de modă, ci şi o nevoie pentru sănătatea ochilor.

P’8556 A / Black-Green & P’8567 A / Dark Gun-Black

Stilul vestimentar variază în funcţie de locurile în care mergeţi sau de evenimentele la care luaţi parte şi este completat, cu precădere vara, de un accesoriu esenţial: ochelarii de soare. Chiar dacă ţineţi cont de această regulă şi creăm un mix potrivit între ţinută şi ochelari, puteţi da greş foarte uşor, alegând perechea nepotrivită de ochelari de soare pentru forma feţei dumneavoastră. Pune ghidul de mai jos la îndemână pentru următoarea sesiune de shopping şi-ţi vei achiziţiona, nu doar cei mai stylish ochelari de soare, ci şi perechea potrivită fizionomiei tale. Faţă ovală, focus pe lăţime Dacă la o măsurătoare simplă, distanţa de la frunte la bărbie este mai mare decât distanţa de la un pomete la celălalt, tocmai ai aflat că forma feţei tale este ovală. Trucul în acest caz este să accentuezi lăţimea feţei, pentru a crea simetrie. Alege ochelari de soare cu lentile supradimensionate şi rame groase şi evită, oricât de mult te atrage design-ul, ochelarii minusculi, cu lentile înguste şi rame subţiri. Ochelarii masculini estompează faţa rotundă O faţă rotundă, care uneori lasă impresia de „baby face“, poate fi transformată cu uşurinţă doar de o pereche de ochelari de soare potrivită. Geometria ramelor şi a lentilelor este cheia pentru tine, aşa că probează cât mai multe astfel de perechi

24

pentru care designerii au găsit inspiraţia în instrumentele din trusa de geometrie. Vei obţine astfel o faţă mai alungită şi-ţi vei asigura un look masculin. Faţa în formă de romb şi opţiunile potrivite Poate e mai greu să-ţi dai seama că ai o astfel de formă a feţei, dar recunoşti acest tip de fizionomie dacă ai obrajii laţi sau mari şi fruntea şi bărbia înguste. Ai două opţiuni de top când mergi la raftul cu ochelari de soare – fie alegi rame ovale, fie îţi achiziţionezi un model de ochelari cu rame pătrate şi uşor rotunjite la margini. Dimensiunea ideală a lentilelor pentru ochelarii tăi este cea medie. Alungire doar cu ramele potrivite, pentru o faţă pătrată Dacă faci măsurătorile din primul exemplu şi observi că lungimea feţei tale este aproape egală sau egală cu lăţimea acesteia, faţa ta imită forma pătratului. Te poţi declara norocos, pentru că ai de ales dintr-o varietate de modele. Probează modelul aviator şi ochelarii cu rame ovale sau rotunde. Regula pentru tine, în alegerea perechii ideale, este să te uiţi după ochelari cu linii curbate. Multitudine de modele pentru faţa în formă de inimă Faţa în formă de inimă este cea în care fruntea este lată şi pomeţii sunt proeminenţi, iar bărbia mai ascuţită. Tu eşti cel

care, atunci când îţi alegi ochelarii de soare, trebuie să ţii cont de faptul că vrei să atragi atenţia privitorilor asupra părţii de jos a feţei tale. Alege-ţi ochelari de soare fără rame, dar dacă îţi doreşti şi o pereche cu rame, fii atent să îi alegi pe aceia tip aviator, tip fluture sau rotunzi. Chiar dacă ai multe opţiuni, ai grijă să ţii cont să nu fie prea încărcaţi! Sportivii pierd de la start competiţia fără ochelarii de soare potriviţi Chiar dacă abia te apuci de un sport sau, din contră, viaţa ta se traduce în mişcare şi competiţii sportive, trebuie să ştii că ochelarii de soare pentru sportul pe care îl practici sunt primii pe care trebuie să-i ai în geantă. Evident, sportul pe care-l faci trebuie să fie în aer liber: atletism, ciclism, schi, alpinism sau sporturi nautice.

„Dacă vrei să beneficiezi de claritate maximă, alege sticla, dar pregătește-te să plătești mai mult.“


P’8478 A / Light Gold P’8478 W / Yellow Gold & P’8478 D / Black Mat-Brown

P’8546 D/ Carbon-sand

P’8599 A / Dark Gun

P’8580 A / Mercury-Silver-Mirrored

P’8591 B / Sidewall-Silver

Factorii de care trebuie să ţii cont când îţi achizionezi o perche de ochelari sport: • Materialul din care sunt făcute ramele. Nailonul este un polimer sintetic care are numeroase avantaje: este ieftin, uşor, durabil şi rezistent la impact. Metalul este uşor de modelat, deci vei avea o pereche de ochelari personalizaţi, însă este mai scump ca nailonul şi mai puţin durabil. Dacă vrei să porţi nişte ochelari frumoşi, alege-i pe cei din plastic dur, dar vei plăti mai mult. • Rezistenţa la umezeală este foarte importantă, iar sportul implică multă sudoare. Asigură-te că ochelarii pe care urmează să-i cumperi au proprietatea de a nu aluneca în timpul antrenamentelor riguroase. • Culoarea, materialul şi proprietăţile lentilelor. Lentilele ochelarilor tăi pot fi făcute din policarbonat, sticlă sau poliuretan NXT. Policarbonatul este cel mai frecvent material folosit, este uşor şi rezistent la impact, claritatea

„Lentilele în culorile gri, verde și maron sunt recomandate atunci când vrei ca lumina să se transforme aproape în umbră, pentru că exersezi într-un loc cu lumină puternică.“

New Model FW 2015 - P’8478

este bună şi are un preţ decent. Dacă vrei să beneficiezi de claritate maximă, alege sticla, dar pregăteşte-te să plăteşti mai mult pentru astfel de lentile şi ai grijă la accidente, se vor sparge rapid. Cea de-a treia opţiune, poliuretanul NXT, este cel mai dur material, are o mai bună claritate decât policarbonatul şi este de asemenea uşor, dar mai costisitor. Culoarea lentilelor controlează cantitatea de lumină care ajunge la ochii tăi, precum şi modul în care percepi culorile când porţi ochelari. Lentilele în culorile gri, verde şi maron sunt recomandate atunci când vrei ca lumina să se transforme aproape în umbră, pentru că exersezi într-un loc cu lumină puternică. Când lumina te orbeşte, de exemplu în sporturile de iarnă, optează pentru lentile roşii. De asemenea, ele sunt potrivite pentru ciclismul montan. Lentilele de culoare galbenă te protejează cel mai puţin de soare, deci ele sunt alegerea bună pentru vreme noroasă, având proprietatea de a crea un contrast potrivit.

25


GHEORGHE ZAMFIR În vârstă de 74 ani, Gheorghe Zamfir s-a născut în luna aprilie, în orașul Găeşti, județul Dâmbovița. Manifestă înclinații muzicale încă din copilărie, când este atras de muzica lăutarilor, una din dorinţele sale fiind accea de a cânta la acordeon cu taraful de țigani. În 1955, la vârsta de 14 ani, tatăl său îl înscrie la Şcoala de muzică nr. 1 din București (Liceul de muzică Dinu Lipatti de astăzi), intenția fiind de a studia acordeonul, dar este acceptat la clasa de nai a profesorului Fănică Luca, unde demonstrează o abilitate extraordinară pentru acest instrument. În 1961, după bacalaureat, se înscrie la Conservatorul de Muzică Ciprian Porumbescu, pe care îl absolvă cu o dublă specializare: Pedagogie (1966) şi Dirijorat (1968). În martie 2005 îşi susţine doctoratul, obţinând summa cum laude pentru teza intitulată Naiul – geneză, evoluție și semnificativă, coordonată de profesorul universitar Gheorghe Oprea.

de Toma V. Constantin; foto: Adina Buzatu; sursa: wikipedia.com; www.adinabuzatu.ro

Gheorghe Zamfir, un maestru al stilului Evocând începuturile anilor de studiu, Gheorghe Zamfir spunea: „Se întâmpla prin ‘55, când am fost acceptat la Şcoala Specială de Muzică nr. 1 din Bucureşti. Am reuşit la examen, în comisia care alegea elevii după conformaţia fizică. Eu venisem de la ţară, habar n-aveam cine e Fănică Luca. Văzând că am configuraţia pentru acest instrument, Fănică Luca mi-a zis să încerc să cânt la nai. Eu i-am zis că refuz şi am plecat din clasă. Tata m-a împins din nou, mi-a dat şi două palme, şi aşa am rămas cu titlu de încercare la nai, pentru două luni, dacă nu-mi convine, pot să plec, ceea ce s-a şi întâmplat. După două luni, din cauza efortului fizic am părăsit naiul. M-am dus la clasa de contrabas. M-a căutat Fănică Luca, la câteva zile, mi-a dat câteva palme şi m-a întors la clasă. Mi-a zis: «Cu trei melodii am cucerit Globul Pământesc. Tu ai să-l cucereşti mai mult ca mine. Nu-ţi dai seama că ai talent?». Şi am rămas la clasă.“ Aşa avea să înceapă cariera marelui artist român.

Exprimându-se artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul), Gheorghe Zamfir a reuşit să cucerească aplauzele întregii planete. Modifică forma, construcţia şi tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare, el introducând-ul în toate stilurile şi genurile muzicale, revolutionând sunetul la scară universală şi aducându-l în atenţia publicului modern. Astfel, filme precum „Karate Kid“, „Kill Bill“ sau „Once Upon a Time în America“, s-au bucurat de coloana sonoră compusă de prestigiosul artist, muzica sa fiind aplaudată de milioane de spectatori, dar şi de numeroşi preşedinţi, regi şi regine din întreaga lume. Odată cu succesul internaţional era evident faptul că trebuia să aibă grijă de ţinuta sa, apariţiile pe scenă şi în particular fiind din ce în ce mai elegante. Astfel, îmbrăcat în trecut de creatori celebri, Gheorghe Zamfir avea nevoie de o nouă imagine, soluţia fiind descoperită în colaborarea cu stilista Adina Buzatu. Purtând ţinute compuse din piese vestimentare ale celor 52 de branduri pe care Trends by Adina Buzatu le reprezintă în România, acesta avea să descrie colaborarea cu Adina drept „o minune“. Prin cele ce urmează, am încercat să aflăm frânturi din viaţa maestrului şi, mai ales, ce înseamnă în opinia sa eticheta, stilul vestimentar şi colaborarea cu Trends by Adina Buzatu.

26

O curiozitate simplă: când aţi pus prima oară mâna pe un nai? La 14 ani. Septembrie, 1955. Eram acasă, la Găeşti. Îl tocasem doi ani pe tata la creier că eu fără muzică nu pot trăi. Dacă nu mă dă la şcoala de muzică din Bucureşti, la cea militară mai ales, eu mă sinucid! Această ameninţare l-a copleşit şi, convins şi de lacrimile mamei, şi de intervenţia fratelui meu, a cedat. Şcoala militară îşi încheiase examenele, mai rămăsese Şcoala specială de muzică de 12 clase din Bucureşti, pe strada 11 iunie. Am reuşit la examen şi am rămas la nai, provizoriu, pentru că nu-mi plăcea naiul... Dar ce vă plăcea?! Acordeonul. Cântam binişor, după ureche, bineînţeles, se părea că aveam talent... Ce vă plăcea să cântaţi la acordeon? Ei, de unde să mai ştiu? Era parcă o melodie, „Pavel, Pavele“: „Eu sunt Pavel din Banat, cel mai fain fecior din sat!“ Aveaţi vreun model de naist la acea vreme? Da, era Damian Luca, deja celebru, el avea 21 de ani pe când eu aveam 16... Vă preocupa în acea vreme dimensiunea mitică a acestui instrument?

Habar n-aveam! Ce reprezintă acum naiul pentru dumneavoastră? Pentru mine naiul este dalta şi piatra lui Brâncuşi, arcuşul şi vioara pentru Enescu, pana lui de scris pe partitură, la fel ca şi cele ale lui Eliade şi Cioran, este esenţa vieţii mele, a patriei şi a poporului român. Fără el n-aş fi existat ca artist. Care a fost momentul în care aţi conştientizat faptul că sunteţi un star în adevăratul sens al cuvântului? Am conştientizat foarte târziu că sunt un superstar, când am citit un articol în Bilboard, în SUA, „Zamfir Superstar“ în 1984. Aveam 43 de ani, era după ce cucerisem America de două ori, în 1973 cu folclorul şi în 1983 cu pop-simfonic şi classic, fiind cel mai transmis artist din Canada şi SUA după cuceririle fulminante ale Europei, Japoniei, Australiei, Africii de Sud, Noii Zeilande, Coreei de Sud şi având zeci de discuri de aur şi de platină. Celebritatea îl schimbă pe om? V-a schimbat imensul succes avut? Da, celebritatea poate să schimbe un artist, dar nu un misionar în artă, nu un artist major de dimensiuni înalte care şi-a înţeles misiunea şi scopul faţă de ţară, de popor, de omenire şi mai ales de Dumnezeu şi de biserica creştină de la care vine TOTUL, căci fără Dumnezeu nu este nimic.


„În 1959, când am câștigat premiul întâi și titlul de laureat pe țară, din cei 1000 lei primiți mi-am cumpărat primul costum, sacou, cămașă, cravată și pantofi..“

Într-o carieră atât de impresionantă ca şi esenţă, ce rol joacă vestimentaţia pentru un artist de un asemenea nivel? Vestimentaţia la un artist de talie naţională şi internaţională este o stare majoră. Este felul în care artistul se arată sieşi şi lumii, este oglinda sa interioară şi a poporului său, o stare de cultură şi de respect. Nu poţi cânta în blugi în faţa unei orchestre simfonice şi îmbrăcat în stil American cântând Bach sau Mozart. Eticheta este o condiţie a unui mare artist, o bucurie! Spuneaţi, într-un interviu că din omul îmbrăcat sărăcăcios de la Găieşti aţi ajuns, „prinţul eleganţei“. Aveţi un bun gust desăvârşit. De unde această aplecare către lumea modei? Am plecat de-acasă sărac din punct de vedere vestimentar, în 1970, la Paris, dar în 1959, când am câştigat premiul întâi şi titlul de laureat pe ţară, din cei 1000 lei primiţi mi-am cumpărat primul costum, sacou, cămaşă, cravată şi pantofi. Apoi, din banii câştigaţi îmi făceam haine pe comandă la Romarta, pe CaleaVictoriei. Eram dirijor, la 25 de ani, al celui mai mare ansamblu artistic din România şi nu puteam să ies în lume îmbrăcat nu cum se cuvine, eram deja un star. La Paris a început adevărata aventură! Douăzeci şi patru de ani sub contract la cea mai mare casă de discuri din Franţa m-au schimbat TOTAL! Aveam banii necesari să îmi cumpăr cele mai frumoase şi mai scumpe haine de la cei mai mari producători ai lumii: Yves Saint Laurent, Ted Lapidus, Valentino, G.F. Ferre, Cartier şi mai ales, Francesco Smalto, favoritul meu. Atunci am fost numit la Paris „Prinţul Eleganţei“. Dacă o să vă arăt fotografiile din acea epocă o să rămâneţi uluiţi!

Cine vă inspiră stilul? Artiştii francezi aveau un stil desăvârşit, îi vedeam la concerte, reuniuni. Îmi plăceau de asemenea italienii, mă dădeam în vânt după parfumuri, de la Francesco Smalto, Sergio Tacchini, Schiaparelli, purtam numai pantofi de lac făcuţi pe comandă, şosete de mătase... Aţi început de curând o colaborare cu stilista Adina Buzatu. Cum a fost întâlnirea cu Adina? Întâlnirea cu Adina Buzatu a fost ca o reîntoarcere în timp, ca o revenire la vechea oglindă, la stările mele de atunci! Adina mi-a readus aminte CINE SUNT DE FAPT. Loviturile cumplite primite în ultimii 17 ani de la politicienii din România şi toţi postcomuniştii ţării m-au adus într-o stare de apatie, de dureri ce nu se pot spune în cuvinte. Aceste fapte marchează toată existenţa şi viaţa de zi cu zi, felul în care apari în lume. Deseori m-am îmbrăcat cu hainele mele din vremurile de glorie însă nimeni nu dădea atenţie. Adina a reuşit să spargă această stare aducând o notă de prospeţime, de întinerire MIRACULOASĂ. Adina Buzatu are o baghetă magică pe care ştie să o folosească cu prestigiozitate şi minunea s-a produs! Am pentru Adina o admiraţie fără limită şi îi mulţumesc nespus pentru tot. Ce înseamnă, de fapt, a fi gentleman? A fi gentleman e un lucru mare! Cuvântul a fost luat din limba franceză „gentilhomme“ adică „om drăguţ“, om de bine. Astăzi când fiecare se crede „cineva“, când cultura noastră înseamnă fotbal, băutură, discotecă, manele, vestimentaţie de prost gust, facebook, whats app, internet, lucruri care au luat locul respiraţiei normale, a unei atitudini elegante, nobile, demne de remarcat în bine, e foarte greu să mai fi gentleman. Aşa ceva nu mai găseşti decât la cei care au trăit ca altădată. Un adevărat gentleman nu mai găseşti decât în vechile cărţi şi vechile timpuri. 27


RĂZVAN STOICA Născut în iunie 1986, într-o familie de muzicieni prestigioşi, Răzvan Friedmann Stoica a devenit un nume celebru pentru muzica clasică, fiind unul dintre cei mai apreciaţi violonişti din Europa, care performează pe marile scene ale lumii. Răzvan a început studiul viorii la o vârsta foarte fragedă, apoi a fost admis la Conservatorul Enescu din Bucureşti la clasa profesorului Modest Iftinchi, și-a continuat studiile la Royal Conservatory în Amsterdam, sub îndrumarea profesorului Ilya Grubert. Talentul şi pasiunea sa pentru vioara i-au adus titlul de Cel mai bun violonist al Europei în 2013, urmat de alte premii printre care şi o vioară Stradivarius. În prezent, Răzvan, împreună cu sora sa, Andreea, la pian, formează grupul Duo Stoica, și conduce orchestra de corzi Kamerata Stradivarius, pe care a format-o în Amsterdam.

de Raluca Iorga; foto: Elekesh Liviu

Razvan Stoica - un geniu modern în interpretare clasică

Un om frumos, un artist desăvârşit, un român care a cucerit Europa cu Stradivariusul său. El este Răzvan Stoica, desemnat cel mai talentat tânar violinist al momentului la EURORADIO New Talent Competition din Slovacia, în 2013, un muzician dirijat de virtuozitate şi pasiune, care a reuşit să-şi transforme numele într-un reper pentru melomani şi interpreţii de muzică clasică.

28

La 4 ani ţinea pentru prima oară o vioară în mână, la 6 ani a mers la primul concert de vioară la Ateneul Român iar după două decenii mânuia deja arcuşul pe un Stradivarius care a aparţinut celebrului muzician Heinrich Wilhelm Ernst. Putem spune că destinul, ajutat de talentul şi perseverenţa lui Răzvan care îşi proiectase un viitor cu o vioară pe marile scene ale lumii, a fost generos atât cu el cât şi cu publicul său care îi simte fiecare emoţie şi îi savurează spectacolele ca pe nişte momente de fericire absolută. Iar acest lucru vine natural când interpretul este un „fiu al muzicii“ şi trăieşte el însuşi prin acordurile de vioară, pentru că Răzvan Friedmann Stoica provine dintr-o familie de muzicieni. „Tatăl meu a fost flautist la orchestra filarmonică din Munchen, iar sora mea începuse deja să cânte la pian când am apărut eu, ea fiind cu 4 ani mai mare decât mine. M-am născut cu muzica în casă dar am ţinut cumva să schimb instrumentul. Nu cred că poţi alege vioara, vioara te alege pe tine. E un instrument care te fură pe viaţă şi nu-ţi mai dă drumul, te face să te dedici lui în totalitate. Pe la 4 ani am avut o viziune cu un violonist la televizor, care m-a atras foarte mult, şi aşa am început să cânt. Tatăl meu mi-a adus în dar, de Crăciun, o vioară de jucărie. Deşi el nu voia să fac instrument tocmai pentru a nu-mi pierde copilăria şi încerca să mă convingă să devin avocat sau doctor, eu m-am ţinut de capul lui până mi-a luat o vioară. Era de jucărie, am rupt-o foarte repede şi a doua zi mi-a luat o vioară pentru copii, pe care n-am mai lăsat-o din mână, devenind jucăria mea preferată.“

De la statutul de jucărie, vioara a evoluat, pentru Răzvan, către pasiune, apoi componentă esenţială a stilului său de viaţă şi, în final, performanţă care i-a adus recunoaştere internaţională şi foarte multe satisfacţii. După ce a absolvit Conservatorul Enescu, Răzvan Stoica s-a înscris la Royal Conservatory în Amsterdam şi de acolo a început drumul său către succes. „Primul meu concert l-am avut cu orchestra Italiană, în Italia. Ulterior am plecat la conservator în Austria, unde am obţinut o bursă. Am avut o serie de vreo 12 concerte alături sora mea, Andreea, la pian, care au prins foarte bine la public şi astfel au început să vină invitaţiile de a concerta în diverse locuri, de la o săptămână la alta. Atunci am decis să rămân în Olanda, pentru că acolo mi s-au oferit multe lucruri: concerte, agenţie de management, impresariat şi un public foarte deschis spre muzica clasică, de la 18 la 60 de ani.“

Povestea unui Stradivarius Momentele decisive pentru cariera şi recunoaşterea talentului lui Răzvan au venit în 2013, când a câştigat premiul New Talent - şi odată cu el distincţia de cel mai

„Nu cred că poți alege vioara, vioara te alege pe tine.“


bun violonist al Europei, şi vioara Stradivarius, în urma competiţiei de la Salzburg. „Cei de la Radio România Muzical mi-au lansat invitaţia de a participa la un concurs în Bratislava. Doamna Cristina Comăndaşu m-a sunat în Olanda şi m-a întrebat dacă vreau să particip la un concurs. Am trimis înregistrările, am fost acceptat şi în urma concursului am obţinut premiul New Talent. Acela a fost momentul când mi s-au deschis porţile şi pentru România. A urmat momentul Stradivarius, pe care l-am câştigat la Salzburg, tot în 2013, a doua oară, pe o perioadă de 8 ani. Acesta datează din 1729 şi a aparţinut lui Heinrich Wilhelm Ernst. Există o legendă care spune că Ernst, care trăia în aceeaşi perioadă cu Paganini şi voia foarte mult să-l copieze pe acesta, si-a luat o cameră de hotel lângă el şi a copiat, ascultând, tot ce studia Paganini în camera sa. Se spune că pe aceată vioară ar fi făcut acest lucru. Orice violinist îşi doreşte să ajungă măcar o dată să atingă un Stradivarius, dar să cânte pe unul. Ţin minte că, atunci când l-am câştigat, nu-l mai lăsam din mână, mi se părea extraordinar, mă gândeam câte persoane or fi pus mâna pe această vioară, ce o fi văzut această vioară în atâţia ani de zile. În lume sunt în jur de 50 – 60 de violonişti care cântă pe Stradivarius. Sunt 200-300 de viori, mulţi spun că sunt 600, dar de la lutieri am înţeles că sunt doar 200 reale şi majoritatea sunt deţinute de oameni foarte bogaţi. Ca violonist nu poţi să-ţi permiţi să cumperi un Stradivarius. Există un director de la Lukoil, de origine rusă, care are 4 viori şi le dă în folosinţa unor artişti ruşi. Mai există în Dubai, directorul unui grup petrolier, care are 10 viori. Ele nu se pot ţine în casă pentru că îşi pierd

„Prima oară când am luat contact cu această vioară țin minte că vibram tot. Sunetul ei și trăirea ei nu se pot reda în cuvinte.“ valoarea dacă un se cântă pe ele, şi atunci ei le dau spre folosinţă unor tineri talentaţi. Eu mai am o vioară Badiarov, făcută de un lutier rus în Olanda, pe care mai cânt din când în când pentru că Stradiavrius-ul îl ţin în bancă, într-un seif şi îl folosesc doar la concertele mari, unde am agenţi de pază pentru el. Valorează 4,5 milioane de euro la casa de licictaţii Christie’s. Dar eu cred că un Stradivarius nu are preţ, de fapt, e o operă de artă. Acest instrument este senzaţional pentru că aduce cu el touch-ul acela al marilor violonişti, are o trăire, o poveste, nu e doar un lemn. Mie îmi plac şi viorile moderne, dar contactul acela special cu o vioară de 300 de ani, cum a fost a lui Stradivarius, e diferit. Are mai mult o încărcătură emoţională. Prima oară când am luat contact cu această vioară ţin minte că vibram tot. Sunetul ei şi trăirea ei nu se pot reda în cuvinte. E ca un cal sălbatic pe care trebuie să ştii să-l manevrezi, să înveţi să-l cunoşti, are foarte multe mooduri – dacă plouă afară, sună altfel, pentru că lemnul e foarte sensibil la schimbările de temperatură şi de umiditate şi atunci, tot călătorind dintr-o ţară în alta, are parte de schimbări bruşte şi extreme şi reacţionează altfel. Când e soare reacţionează într-un fel, când e vânt, altfel, ca şi o făptură umană, e un instrument cu viaţă, ceea ce nu găseşti la un instrument modern.“

Altfel de muzică clasică Alături de vioară, Răzvan a studiat 2 ani şi ca dirijor în Amsterdam, pentru ca mai apoi să-şi înfiinţeze propria orchestră, Kamerata Stradivarius, un proiect diferit, în care fiecare muzician îşi poate exprima propria personalitate prin interpretare. „Într-o orchestră mare nu poţi să-ţi expui personalitatea pentru că eşti condus de un dirijor. De aceea am preferat să fac un grup restrâns de violonişti şi de strings, suntem 13 plus Andreea la pian, fără suflători, doar corzi. Suntem ca o familie care cântă. Celălalt proiect, Duo Stoica, pe care îl fac împreună cu sora mea, este un concept nou care prinde foarte bine la public. Oamenii sunt obişnuiţi cu artistul acela foarte serios, în frac, care vine pe scenă, se asează la pian, îşi interpretează piesa şi pleacă, nu vorbeşte cu publicul. Mie îmi place să interacţionez cu publicul şi să fac nişte interpretări un pic diferite. De exemplu, dacă interpretăm un stil de muzică barocă, ne place să-l interpretăm exact aşa cum se făcea în 1650, în niciun caz ca în 2015. Se cântă pe altfel de corzi, pe altfel de arcuş, instrumentele sunt speciale. Urmează să fac şi nişte proiecte mai out of the box, de exemplu aş vrea să încerc ceva cu Armin Van Buuren, prin care să aducem muzica clasică în cluburi. Primul proiect de acest gen va fi într-un club din Amsterdam, un club de muzică house unde vin foarte mulţi DJ şi unde vrem să aducem un pian şi să facem un melanj cu muzică clasică.“

29


de: Roxana Popescu; foto: Pinterest

Trei provocări olfactive pentru vară Vara s-a instalat cu adevărat şi deşi ne-am dori să putem purta parfumul preferat tot anul, lunile călduroase nu ne permit acest lucru şi semnalează nevoia unei schimbări de arome. Notele profunde şi intrigante de piele sunt biletul nostru către toamnă-iarnă, dar când soarele străluceşte şi încinge atmosfera este momentul să transferăm profilul olfactiv către note mai delicate. Nu e cazul să treci în totalitate pe florale, dar tonurile verzi, proaspete şi revigorante de citrice pot fi opţiunea cea mai potrivită în acest sezon. Iată mai jos o selecţie de parfumuri preferate vara, unele tradiţionale, altele mai puţin obişnuite, pliabile pe personalitatea fiecăruia.

Penhaligon’s: Vaara

Floris London: Spencer Hart Palm Springs Un parfum care a renăscut din arhivele Floris, Palm Springs apă de toaletă a fost iniţial lansat în 1950, în perioada de glorie a grupului Rat Pack. Creat pentru a surprinde esenţa locului de joacă de la Hollywood, Palm Springs, parfumul a fost dezvoltat special pentru casa de tailoring Spencer Hart şi reprezintă o esenţă unică şi proaspătă care evidenţiază spiritul verii. Un amestec indulgent dar care creează dependenţă, de acorduri citrice acide şi tonuri picante în fundal, parfumul combină atmosfera smoky a unui jazz club din trecut cu notele savuroase de burbon şi condimente. Deşi iniţial pare un parfum greu, această esenţă are o inimă delicată, florală. Muşcatele sunt aşezate în buchet alături de lavandă şi ylang ylang, cu măestria unui expert florar, pentru a alcătui aroma esenţială, în timp ce dulceaţa vaniliei şi a lemnului de santal o străpunge pentru a-i da acel aer intrigant, asortat unui gentleman care vrea să-şi amintească de zilele de glorie din trecut. Cu toţii avem nevoie de amintirea zilelor de aur, acum şi atunci. (www.florislondon.com)

30

Vara, în Marea Britanie, de obicei înseamnă esenţe de flori şi de specii de pomi înverziţi. Totuşi, pentru domnii care vor să-şi găsească şi să-şi exploreze o parte mai princiară, Vaara by Penhaligon’s este cu siguranţă un parfum dintr-o altă lume, inspirat de pasiunea pe care a simţit-o His Highness Gaj Singh II pentru bogatul oraş Jodphur din statul indian Rajasthan. O privire dinamică şi incitantă în lumea aromată a unui Maharajah, Vaara se joacă cu esenţele tradiţionale indiene precum şofran, gutuie şi seminţe de coriandru, echilibrând notele picante cu apă de trandafiri şi seminţe de morcovi pentru a adăuga acel aer proaspăt. Pătrunzând în inima parfumului, Vaara ispiteşte simţurile cu arome de trandafir marocan, bujor, irişi şi magnolii indiene, combinate cu notele condimentate din dorinţa de a alcătui un mix mistic şi senzual. Încheiat cu arome de miere, seminţe de tonka şi lemn de santal, Vaara este un parfum potrivit unui rege (sau Maharajah în acest caz) şi poate da oricărui bărbat un aer de excelenţă, atât timp cât acesta nu se teme să iasă în evidenţă. (www.penhaligons.com)

Shiseido Men: Zen Fragrance Lumea modernă este extrem de stresantă, mai ales pe timp de vară. Să te îndrepţi către o zonă underground este ca şi cum ai intra într-un cuptor, în timp ce stând întrun birou şi privind pe fereastră oamenii care se bucură de soare este un fel de tortură pentru oricine. Tuturor ne-ar prinde bine puţin Zen, în acest caz courtesy of Shiseido. Dezvoltat din ingrediente de aromaterapie despre care a fost dovedit clinic că îi ajută pe oameni să se relaxeze, Zen se lansează cu o aromă curată de bergamoră citrică şi pară japoneză, intrând apoi uşor într-o grădină orientală cu trandafiri de munte, violete şi nuci, înainte să fie mixată la bază cu mosc şi paciuli. Relaxant, sofisticat şi esenţial pentru zilele agitate de vară, acest parfum cu efect calmant este potrivit indiferent dacă eşti la muncă sau pe plajă. Cu toţii avem nevoie de o pauză de relaxare. (www.shiseido.com)


de Toma V. Constantin; foto: Google

Scurtă istorie a Artei Renaşterii Renaşterea italiană, una dintre cele mai celebre şi iconice perioade din istoria artei (râvnită de colecţionarii cei mai pretenţioşi din lume), reprezintă o combinaţie de pictură şi sculptură unică, ce datează din anii 1400. Renaşterea reprezintă în esenţa ei o tranziţie reală de la epoca medievală la civilizaţia modernă timpurie, constituind fără îndoială una dintre cele mai elegante stiluri ale artei, prezentă în muzeele şi galeriile din întreagă lume.

Firenze este capitala regiunii italiene Toscana şi este situată pe Arno. Cunoscut pentru istoria sa în Evul Mediu, în special pentru artă şi arhitectura perioadei Renaşterii, oraşul a fost un centru politic şi comercial medieval important, fiind unul dintre cele mai bogate oraşe ale timpurilor sale şi locul de naştere al Renaşterii italiene. Considerat Atena Evului Mediu, Firenze a aparţinut mult timp familiei Medici, între 1865 şi 1870 el fiind ales drept capitala Regatului Italian. În decursul vremurilor, Firenze a fost locul de naştere, sau de domiciliu, al multor personaje marcante ale istoriei: Dante, Bocaccio, Leonardo da Vinci, Boticelli, Niccolo Machiavelli, Brunelleschi, Michelangelo, Donatello, Galileo Galilei, Catherine de Medici sau personalităţi ale modei, precum Guccio Gucci, Salvatore Ferragamo, Roberto Cavalli şi Emilio Pucci. Pentru cei mai renumiţi artişti ai acestei perioade, arta este expresia dezvoltării lor în paralel cu timpul axat pe dezvoltarea filozofiei, artelor şi ştiinţei, teologiei şi politicii. Inspirat de antichitate, stilul Renaşterii s-a răspândit rapid în întreagă Europa, ca rezultat al picturilor realizate în această perioadă. Majoritatea faimoaselor lucrări sunt doar o mică parte din ceea ce s-a realizat, multe dintre ele fiind semnate de artişti despre care am auzit foarte rar sau sunt total necunoscuţi. Cele mai multe dintre picturile epocii au dispărut, au fost distruse sau pur şi simplu sunt într-un stadiu avansat de degradare. În momentul în

32

care artiştii italieni au început studiul picturilor în ulei, având ca sursă de inspiraţie maeştrii flamanzi, în ultima parte a anului 1400, tehnicile învăţate au dus la o adaptare graduală la mediul de lucru. Picturile în ulei, unele dintre cele mai emblematice din Firenze, au fost îmbunătăţite de calitatea muncii artiştilor, pentru realizarea lor fiind necesare abilităţi unice pentru a putea adaugă mai multa emoţie şi personalitate pieselor lucrate. Lăsând deoparte sculptura, picturile în ulei au permis artiştilor să creeze tablouri mai realiste şi mai naturale, acestea fiind considerate de comunitatea artei din zilelele noastre ca adevărate capodopere.

Începuturile

Leonardo da Vinco - Madonna între stânci

Până în jurul anilor 1400 nu se poate vorbi de Renaştere, aşa cum o cunoaştem noi astăzi, zorii ei putându-se regăsi mai întâi în Olanda (datorită unor artişti precum Jan şi Hubert van Eyck, Hans Memling, Hugo van der Goes), alături de alţi pictori notabili. Aceştia pot fi consideraţi „naşii“ artei renascentiste, inspiraţia lor provenind din stilul tempera şi vitraliile epocii medievale ce stăteau să apună. Ei au început să folosească vopseluri de ulei pe pânză, realizând capacitatea lor de a se impregna, cât şi durabilitatea în timp. Se poate spune astfel că vopselurile în ulei utilizate de aceşti artişti în perioada timpurie a Renaşterii au creat detalii ce prezentau incredibil de mici abateri în ton şi textură. Utilizarea perspectivelor şi simbolismul


Raphael Sanzio Madonna cu baldachin

Michelangelo - Pieta

Leonardo da Vinco Doamna cu hermina Michelangelo Capela Sixtină

medieval, în special datorită noilor tehnici folosite, au dus la creearea operelor de un realism incredibil. În 1475, Altarul Portinari realizat de Hugo van der Goes a fost trimis la Firenze, acesta impresionând aproape imediat pictorii locali, inspirându-l pe Domenico Ghirlandaio în a picta un altar aproape identic. Practic, datorită acestei influenţe flamande, se poate spune că arta renascentistă a „decolat“. Atunci când a avut loc concursul pentru sculptarea uşilor Baptisteriului din Catedrala oraşului, în ciuda faptului că arhitectul cupolei, Brunelleschi şi artistul de acum renumit „Donatello“ au condus proiectul, câştigătorul acestei comenzi nu a fost nimeni altul decât Lorenzo Ghiberti. Ulterior, alţi doi artişti au cotinuat realizarea operei începute de Brunelleschi, acestuia fiindu-i recunoscute realizarea unor alte opere, precum Crucifixele în mărime naturală din Santa Maria Novella şi Biserica San Lorenzo. Un alt exemplu prolific în ce priveşte sculptură îl reprezintă Donatello, acesta fiind considerat astăzi cel mai important sculptor al perioadei Renaşterii timpurii pentru munca depusă, în special pentru prima statuie ecvestră de după perioada romană. Era acestor sculptori a influenţat pictorii din epoca Renaşterii în a reda cu acurateţe aspectul cât mai natural şi realist al muncii lor. Artişti precum Michelangelo, Masolino şi Masaccio sunt printre primii care au creat picturi cunoscute sub numele de frescă. Utilizând noile tehnici de luminozitate, artiştii din toată Italia au devenit obsedaţi de obţinerea acurateţii în ce priveşte perspectiva. Astfel, pe toată durata Renaşterii, pictori mai mult sau mai puţin cunoscuţi, au început să utilizeze vopselurile în ulei pentru a realiza diferite portrete, precum şi alte picturi, acestea fiind efectuate totuşi la o scară mai mică.

Italia Inspiră Aşa cum Renaşterea timpurie a început datorită unei opere de artă, adusă în Italia din îndepărtata Olandă, a încetat la fel de repede atunci când o serie de artişti italieni au lucrat împreună la decorarea cu fresce a Capelei Sixtine, pereţii catedralei fiind imortalizaţi cu scene din Hristos şi Moise. Artişti precum Cosimo Roselli, Sandro Boticelli, Domenico Ghirlandaio sau Pietro Perugino,

s-au reunit pentru a crea saisprezece piese incredibile. În ciuda faptului că stilurile lor erau diferite, ei au ales să colaboreze, convenind asupra unor tehnici de anatomie, caracterizare, şi mai ales asupra perspectivei atmosferice şi liniare, precum şi a luminozităţii, pentru a crea tablouri ce pot fi deosebit de armonios interconectate.

Renaşterea Timpurie Se poate spune că Renaşterea timpurie venea în Italia ca o concluzie, fiind în mare parte rodul la ceea ce se întâmplă în Franţa, locul unde artiştii au fost însărcinaţi să ofere manuscrise iluminate precum şi portrete pentru curtea regală şi clasa nobiliară. Printre ei se numără şi Jean Fouquet, cel care este cunoscut în special pentru pictura lui Charles VII (şi a Curţii regale), arta sa fiind influenţată de de mulţi dintre pictorii Renaşterii Timpurii din Italia. Despre Fouquet, de altfel un pictor genial, se crede că a fost iniţiatorul portretului în miniatură. Dacă Renaşterea Timpurie îşi are rădăcinile în Franţa, perioada de maximă înflorire a acesteia a fost marcată de Leonardo da Vinci, cel care poate fi considerat „liderul“ modului perfect de a îmbina diferitele stiluri ale artiştilor prezenţi în perioada timpurie a Renaşterii. Se cunosc deja abilităţile sale pentru privirea de ansamblu şi, mai ales, pentru studiul naturalismului (da Vinci fiind unul dintre puţinii artişti ce au ales să lucreze numai picturi în ulei), acest fapt ajutând-l în prezentarea elementelor naturale în operele create de el. Printre lucrările sale cele mai cunoscute sunt, desigur, Mona Lisa şi Cina cea de Taină, acestea constituind exemplele capacităţii sale magnifice în descrierea perfectă a naturalismului. De altfel, se spune că atunci când a început să se pregătească pentru Mona Lisa, a disecat diferite trupuri pentru a înţelege mai bine anatomia umană. Chiar dacă mulţi artişti au fost influenţaţi de arta lui da Vinci, unii dintre ei – precum Michelangelo – au arătat un interes redus faţă de naturaleţe în munca lor, în cazul lui excepţia constituind-o opera David. Michelangelo a decis să devină mai expresiv în arta sa şi a ales utilizarea unui stil unic, exemplul fiind văzut în pictarea tavanului Capelei Sixtine, stilul constituind chintesenţa compoziţiei figurative, în timp el

fiind numit al doilea cel mai bun pictor din Italia (după mentorul său Leonardo da Vinci). Nu în ultimul rând, un alt exponent ce întregeşte tripleta de aur a Renaşterii, este Rafael. Tânărul Rafael, în scurta sa viaţă, a realizat un număr impresionant de opere, el devenind faimos în special pentru portretele extrem de realiste a doi papi, precum şi pentru opera Madonna şi Pruncul Hristos. Atunci când vorbeşti de Renaştere, în ciuda faptului că cei trei (Rafael, Michelangelo şi Leonardo da Vinci) au fost consideraţi cei mai importanţi pictori ai epocii, o serie întreagă de artişti şi-au legat numele de această perioadă. Italia, şi într-o anumită privinţa şi Franţa, sunt considerate capitalele artei renascentiste, fiecare prezentând un stil propriu, stil ce a reuşit sa migreze aproape în întreaga Europă şi lume. Frescele şi capodoperele religioase au fost inspirate de lucrările multor pictori şi sculptori (predominant în Italia), cele mai multe dintre acestea fiind realizate la comanda Bisericii Catolice, sau la cererea nobilimii locale.

Concluzie Trebuie amintit că o mare parte dintre aceste opere renascentiste pot fi admirate în muzeele lumii, precum Galeria Naţională din Londra, Galeria Naţională din Washington sau Muzeul Metropolitan din New York şi, desigur, în renumitul muzeu Louvru din Paris; o altă serie de opere pot fi încă admirate în locurile lor de origine, constând în biserici şi catedrale, sau vechile palate ale nobilimii locale. Aşadar, dacă vizitaţi Italia, nu uitaţi să treceţi pe listă unul dintre cele mai frumoase şi totodată spectaculoase oraşe, şi anume Firenze. Veţi avea ocazia să descoperiţi frânturi ale istoriei artei, veţi putea admira şi atinge creaţii ale acestor mari pictori din istoria umanităţii.

33


de: Toma V. Constantin; foto: www.lhw.com; www.lovingapartments.com/Italy/Tuscany

Sub soarele Toscanei Cultura distinctă a unei regiuni istorice În Toscana, frumuseţea peisajelor se întrepătrunde cu rămăşiţele istoriei. Căile de acces, unele datând din perioada Imperiului Roman, intersectează mediul rural, traversând perioada Renaşterii, prin conacele, fabricile de vin şi catedralele medievale ce stau mândre în calea vizitatorilor, în regiune un singur lucru fiind cert: „În această parte a Italiei, evoluţia nu este la fel de rapidă“. În percepţia unora este un avantaj, dar după cum alţii judecă, aceasta poate constitui o piedică pentru creşterea economică a zonei. Prin acest material, vă propunem o călătorie „Sub soarele Toscanei.“

Climatul general al acestei părți a Italiei este în general blând, Toscana fiind o regiune ce poate fi vizitată în orice moment al anului. Familia Medici a reuşit să transforme Republica Florenţa într-un stat ducal condus prin succesiune ereditară până în secolul al XVI-lea, în timp ei extinzând teritoriul statului prin cucerirea Sienei. Toscana a devenit un stat compact şi unit în toţi aceşti ani, mai degrabă decât o conducere a unui oraş dominant (Florenţa). Sub conducerea Medici, care a durat până în 1737, ducatul a suferit multiple transformări, nu întodeauna pozitive, economia Toscanei suferind in timp o schimbare fundamentală de caracter. Industria lânei a fost decimată, locul ei fiind luat de producerea mătăsii, ce a reuşit să o înlocuiască. Totodată, industria care a format şi a susţinut Florenţa încă din Evul Mediu, a început să decadă în secolul al XVII-lea. Investiţiile în afaceri au devenit mai puţin profitabile şi a apărut o „re-feudalizare“ a statului toscan cu multe investiţii ale patricienilor mai degrabă în pământ decât în industrie. Practic, la modul general, Florenţa a început să decadă la începutul secolului al XVIII-lea, când o serie de conducători au condus la integrarea sa în Sfântul Imperiu Roman.

34

De-a lungul secolelor, Toscana a fermecat milioane de oameni din toate colţurile lumii cu frumuseţile şi romantismul său. Regiunea prezintă o istorie şi o civilizaţie bogată, etruscii fiind primii care au dat lumii o civilizaţie europeană însemnată (între secolele 7 şi 6 î.Hr.). Ţinând cont de trecutul său bogat, vei întâlni în această zonă două categorii de turişti: cei care îşi doresc să viziteze oraşe celebre, precum Pisa sau Florenţa, sau cei dornici de liniştea vieţii de la ţară, de natura nemodificată de evoluţia tehnologică, de rădăcinile Toscanei din perioada preistorică. Cifrele vorbesc de la sine: puţin sub patru milioane de oameni locuiesc în această arie, inclusiv în Florenţa, dar în fiecare an aici sunt prezenţi aproximativ zece milioane de vizitatori. Acest fapt este explicat prin cele 120

de arii protejate pentru frumuseţea naturală şi cele şase situri arheologice aflate în Patrimoniul Mondial (centrele istorice compuse din Florenţa, Siena, San Gimignano şi Pienza, Piazza de Duomo din Pisa sau zona Valdorcia). Alte repere sunt catedrala romantică şi turnul înclinat (ridicat în secolul al XII-lea) din Pisa, Ponte Vecchio din Florenţa şi uimitorul Palazzo Pitti, ridicat în perioada Renaşterii; tot aici se poate

„Toscana a rămas neatinsă, cauza fiind sistemul rigid de planificare politică.“


„În Toscana, noi suntem mai spontani, autentici. O modalitate de a judeca diferențele de stil de viață o reprezintă hrana noastră. Alimentația Toscanei este foarte simplă, se bazează pe calitatea ingredientelor.“

aminti orizontul spectaculos al oraşului San Gimignano, prin turnurile medievale ce sunt încă în picioare, Toscana fiind locul de unde a erupt Renaşterea. Ieşind din oraşele încărcate de istorie, în faţa ta se deschide peisajul rural al Toscanei, locul unde vei întâlni numeroase castele şi mănăstiri cu arhitectură şi istorie impresionantă, acestea oferind excelente panorame ale mediului înconjurător. Un tur al unei fabrici de vin din Toscana este aproape obligatoriu, regiunea fiind, până la urmă, locul de naştere al vinului de Chianti; de asemenea, ai posibilitatea să participi la o mulţime de festivaluri ce au loc pe tot parcursul anului, precum Turnirul Medieval din Arezzo, festivalul Feri delle Messi sau Giostra di Bastoni din San Gimignano (festival ce durează două zile), cu ale sale focuri de artificii şi parade, expoziţii de arte şi meserii, alături de prezentarea unor mâncăruri tradiţionale excelente. Climatul general al acestei părţi a Italiei este în general blând, Toscana fiind o regiune ce poate fi vizitată în orice moment al anului. Oriunde vei călători, vei avea parte de experienţe de neuitat, dar ceea ce vei întâlni în Toscana este mâncarea tradiţională,

simplă. Mogulul modei, Salvatore Ferragamo, avea să spună despre această regiune: „În Toscana noi suntem mai spontani, autentici. O modalitate de a judeca diferenţele de stil de viaţă o reprezintă hrana noastră. Alimentaţia Toscanei este foarte simplă: se bazează pe calitatea ingredientelor“. Este, evident, prins de frenezia regiunii, numele Toscanei evocând linişte, cu cele câteva mii de kilometrii de plantaţii de măslini, viţă de vie sau chiparoşi, drumurile pietruite fiind populate de sate pitoreşti. Toscana a însemnat acasă pentru artişti de talia unor Dante, da Vinci, Michelangelo sau Rafael, timpurile moderne păstrând prin oamenii săi, farmecul regiunii. „Toscana a rămas neatinsă, cauza fiind sistemul rigid de planificare politică“, spune Ferragamo. „Este foarte dificilă obţinerea unui permis de construcţie“, mai spune el, chiar dacă în timp nu a fost întotdeauna aşa. Cei din familia Medici au „împrăştiat“ cu pasiunea lor pentru arte mediul rural, cu castele, vile sau palate opulente. „Bogaţii vor veni întotdeauna în Toscana din plăcere“, avea să spună Ferragamo. In final, dacă am reuşit să vă convingem, vă invităm sa vizitaţi una dintre cele mai frumoase destinaţii europene. Enjoy!

35


NATALIA BEREZOVSKAIA Natalia Berezovskaia, în vârstă de 28 de ani, este o tânără ambițioasă din Moldova, absolventă a Universităţii de Arhitectură Ion Mincu din Bucureşti, care a reuşit să între cu succes în domeniul designului interior pe piaţa românească. Astăzi, împreună cu soţul ei, deţin un studio de design - Creativ Interior – în ultimii cinci ani oferind idei şi concepte de amenajare unice pentru industria HoReCa. Experienţa şi perseverenţa cu care se implică în activitatea de zi cu zi creează o viziune clară: aceea de a oferi cea mai bună experienţă vizuală pentru clienţii săi, motto-ul după care se conduce fiind: „De la idei la materializarea lor se află doar un pas. De la idei originale la materializarea lor se află un designer“.

de Natalia Berezovskaia; foto: Creative Interior

Secretele unui design masculin de succes în biroul tău Proprietarii marilor companii sunt Concluzia: e bine sa păstraţi spaţiul cât mai liber, totuşi cu caracter personal: o poză cu familia dumneavoastră de regulă nişte persoane ambiţioase, şi câteva diplome/merite vor trezi interes şi încrederea organizate şi cu gandire creativă, viitorului client! de aceea designul biroului ar trebui Atmosfera biroului Ambianţa din birou trebuie să producă o impresie să reflecte trăsăturile de caracter al favorabilă asupra clienţilor, să sublinieze statutul şi succesului. Aşa cum în această încăpere se iau persoanei care îl deţine şi în acelaşi dovada cele mai importante decizii de negociere şi semnarea timp să transmită un sentiment de contractelor, este foarte important să puneţi accent pe ambianţă şi impresia vizuală. Când vă amenajaţi biroul, stabilitate şi prestigiu. acordaţi atenţie la alegerea mobilierului. Principalele Totuşi cum trebuie să fie amenajat un birou de succes? Un criteriu important în designul unui birou masculin este de a evita expunerea multor obiecte cu caracter personal. Fotografii, reviste, colecţii sau diplome – toate aceste sunt bune, dar cu moderaţie. Reviste – doar legate de activitatea dumneavoastră profesională (revistele de specialitate creează o dovadă pentru clienţi, că sunteţi o persoană implicată în domeniu şi vă documentaţi); fotografii – de familie, nu mai multe de una-două (pozele cu familia vă caracterizează ca o persoană serioasă); colecţiile sau bibelourile mai bine le păstraţi acasă (cu cât expuneţi mai multe obiecte, cu atât daţi dovadă de dezorganizare). De asemenea, în biroul dumneavoastră, pe lângă masa de lucru, trebuie să aveţi şi o mică masă de conferinţe – de formă rotundă sau ovală (clientul se va simţi mai confortabil când este aşezat la o masă rotundă, este la acelaşi nivel ca dvs.), o canapea mică sau fotolii comode pentru a vă putea relaxa, chiar şi într-o conversaţie mai putin formală.

36

criterii după care trebuie să vă ghidaţi la achiziţionarea pieselor de mobilier, ar fi – estetic, funcţional şi practic. În birourile clasice este preferat mobilierul din lemn masiv, iar interioarele moderne se deosebesc prin ergonomie şi usurinţa de a fi transformabile. Pereţii trebuie să fie finisaţi cu materiale de înaltă calitate, cum ar fi tencuiala decorativă, tapet textil, plăci decorative. Plafonul poate avea scafe decorative, care vor include o lumină liniştită de ambianţă. Pentru pardoseală este recomandat să folosiţi parchet din lemn masiv sau laminat (dar de o calitate mai bună), o altă alternativă (în funcţie de stil) puteţi opta pentru şapa ipoxidică sau plăci mari de gresie rectificată. Dacă vorbim despre gama cromatică, este recomandat să utilizaţi nuanţe pastelate, care se vor integra bine cu piesele de mobilier, corpurile de iluminat, finisajele şi alte elemente. Evitaţi culorile ostentative şi puternice, precum şi abundenţa de tonuri de alb sau negru (acestea pot fi folosite în cantităţi mici la obiecte decorative). În plus, nu este necesar să supraîncărcaţi spatiul cu accesorii si elemente decorative. Puteţi utiliza draperii în nuanţe calde, câteva tablouri şi suveniruri cu logo-ul companiei.

Stilul de amenajare

Deşi o amenajare masculină de obicei este asociată cu stilul minimalist, clasicul este soluţia optimă pentru a caracteriza puterea şi succesul în afaceri, care implică utilizarea de materiale naturale, practice şi elemente decorative rafinate. Acest stil se potriveşte unor persoane cu influenţă şi un statut social înalt, cel mai adesea persoanelor cu vârsta de 40+. Se poate opta şi pentru un design mai modern, cum ar fi high-tech, care în prezent îşi măreşte popularitatea.

Dacă optaţi pentru stilul clasic

Ca regulă, proprietarii marilor companii preferă stilul clasic. În astfel de interioare, de obicei, se optează pentru ansambluri de mobilier în tonuri închise, din lemn scump. Mobilierul în stil clasic reprezintă piese de valoare care caracterizează eleganţa. Elementul de lux şi nobleţe poate fi adăugat prin elemente decorative: inserţii de piele sau piatră naturală. Pentru finisarea


pereţilor este recomandat să folosiţi tapet în refief, cu diversificarea texturilor şi tonuri atenuate, pentru că acest fundal va scoate în evidenţă valoarea mobilierului şi a decorului. La pardoseală se va folosi un parchet din lemn masiv de nuc închis sau laminat, de calitate superioară.

Dacă vă caracterizează stilul modern

În acest caz, designul biroului va fi unul modern, high-tech. Elementele caractersitice: stilul high-tech presupune absenţa aproape completă de elemente decorative, care se compensează cu originalitatea şi diversitatea materialelor folosite: suprafeţe lucioase de metal, piatră sau mobilier din MDF vopsit, sticlă, texturi neobişnuite de lemn sau jocuri de lumini. Pentru decorarea pereţilor şi a pardoselii puteţi folosi culori deschise pentru a mări vizual spaţiul. De regulă, acestea sunt fabricate din materiale precum sticla, metalul sau plasticul. Aceste elemente sunt caracteristice unui deisgn dinamic, modern, având un preţ destul de democratic. Mobilierul de birou va fi unul cu un design modern şi ergonomic, amplasat în aşa fel, încat toate elementele necesare să fie mereu „la îndemână“. Scaunele alese vor avea formă anatomică, care pot fi controlate şi ajustate dupa înălţimea şi greutatea dumneavoastră iar mesele de birou - funcţionale, pentru cea mai bună utilizare a zonei de lucru.

Dacă vă place un design neconvenţional

Stilul loft poate fi soluţia. În prezent, este de actualitate designul industrial, care poate fi integrat de minune şi în biroul dvs. O trăsătură distinctivă a birourilor în stilul loft este un spaţiu deschis (open-space) şi foarte luminat (este recomandat să aveţi geamuri mari pentru lumină naturală). Un alt criteriu

al acestui stil este uşurinţa cu care se pot combina materialele decorative antice cu cele noi. Pereţii din cărămidă aparentă sau beton, cu pardoseala din lemn brut pot fi combinate cu elemente de decor din materiale precum sticlă, crom sau metal. În plus, toate conductele şi ţevile, care de obicei sunt mascate, în stilul loft acestea sunt lăsate la vedere şi chiar accentuate. Acesta este farmecul stilului – să laşi totul aparent. Pentru a echilibra finisajele brute este recomandat să utilizaţi obiecte decorative şi mobilier modern, precum şi tehnică de ultimă oră. Şi ca o concluzie generală să ţineţi cont de faptul că biroul trebuie să reflecte starea şi statului dumneavoastră, de aceea, acordaţi o mare

atenţie la designul acestuia. Fiecare manager, conducător sau o persoană de succes este o personalitate, având propriul stil şi puterea de convingere şi asta se observă în comportamentul fiecăruia, oamenii care îi înconjoară şi, nu în ultimul rând, mediul unde îşi petrece timpul, mai ales cel profesional. Din păcate, de cele mai multe ori, oamenii de afaceri nu acordă atenţie şi nici timp pentru a amenaja propriul birou. În acest caz, puteţi apela la sfaturile unui designer specializat, care vă poate ajuta şi îndruma în a vă crea locul perfect care vă poate influenţa pozitiv starea dumneavoastră şi a viitorilor clienţi.


BMW GROUP ROMÂNIA BMW Group România a fost înfinţat în 2007, gestionând importul pentru mărcile BMW şi MINI şi reprezentând BMW Group direct în România. BMW Group România deține 17 dealeri BMW localizați în principalele orașe din țară care comercializează întreaga gamă de modele produse de către constructorul german. Credința celor de la BMW Group este aceea că cel mai bun mod de a prezice viitorul este să îl creeze. Cu BMW Seria 7 compania oferă astăzi luxul de mâine: prin inovaţii constante, confort care stabileşte standarde noi şi design contemporan, precum şi prin dinamică impresionantă şi în acelaşi timp extrem de eficientă.

de Răzvan Codorean; foto: BMW Group; www.bmw.ro/www.bmw-bavaria.ro

Noul BMW seria 7

masa automobilului. Aceasta performanţă este cu atât Prin noul BMW Seria 7, BMW redefi Eleganţă exclusivistă Designul noului BMW Seria 7 oferă o demonstraţie mai remarcabilă cu cât echipamentele opţionale au fost neşte experienţa condusului dar şi autentică a caracterului automobilului. Proporţiile extinse semnifi cativ, ceea ce a adus un plus de greutate. şi limbajul liniilor crează o formă zveltă, a călătoriei într-un automobile din armonioase puternică şi uşoară, care nu trădează dimensiunile chiar Motorizare de ultimă generaţie segmentul de lux. Tehnologiile de dacă acesta este cel mai lung model construit vreodată Noul Serie 7 este disponibil cu o versiune actualizată de BMW. În plus, controlul perfect al suprafeţelor şi a motorului V8 benzină şi cu versiuni cu şase cilindri ultimă oră privind designul ultrauşor, detaliilor, aşa cum este forma montantului C, care scoate dispuşi în linie benzină şi diesel, din cea mai nouă evindenţă curba Hofmeister, refelectă precizia tehnică generaţie de propulsoare a BMW Group. Toate motoarele sistemul de propulsie, şasiul, sistemele în cu care este construit întregul automobil. Pachetul M sunt combinate standard cu o transmisie Steptronic cu de operare şi control şi conectivitatea Sport, pachetul de design Pure Excellence şi BMW opt trepte, şi aceasta fi ind o dezvoltare nouă. Sistemul Individual Design Composition vor fi disponibile pentru inteligent de tracţiune integrală BMW xDrive, care poate inteligentă combină plăcerea de noul BMW Seria 7 încă de la lansare. Acestea subliniază fi comandat ca opţiune, operează şi el mai efi cient ca şi mai mult calităţile dinamice, eleganţa exclusivistă şi niciodată. Noile modele benefi ciază de cel mai avansat condus emblematică pentru marcă, ambianţa luxoasă ale automobilului şi demonstrează pachet de tehnologii BMW EfficientDynamics care, împreună BMW EfficientLightweight, este responsaibil cu confort şi o experienţă unică la posibilităţile vaste de personalizare ale automobilului. pentru performanţe de consum şi emisii fără precedent interior, totul într-un sedan ce îşi BMW EfficientLightweight în acest segment. BMW Effi cientLightweight contribuie la propune să rescrie standardele pieţei. Soluţiile reducerea masei noilor modele BMW Seria 7 cu până la Tehnologie BMW eDrive Predarea ştafetei între generaţiile 130 de kilograme faţă de generaţia anterioară. Elementul Completarea gamei de modele cu BMW 740e înseamnă central este structura Carbon Core a caroseriei sedanului apariţia tehnologiei BMW eDrive - introdusă în premieră de la vârful portofoliului de modele de lux, un produs al transferului tehnologiei din la automobilele BMW i - în segmentul sedanurilor de modelelor BMW i. Noul BMW Seria 7 este lux. Modelul hybrid plug-in, care va fi lansat ca versiune BMW face ca brandul să prezinte, dezvoltarea primul automobil din segmentul său care combină CFRP BMW 740Le cu ampatament lung şi poartă denumirea încă o dată, o serie de inovaţii în produs industrial cu oţel şi aluminiu. Conceptul intelligent BMW 740Le, este propulsat de un motor pe benzină, al caroseriei utilizează această abordare a materialelor cu patru cilindri, şi de un electromotor, care împreună premieră mondială absolută. combinate pentru creşterea rezistenţei şi rigidităţii celulei generează o putere totală a sistemului de 240 kW/326 pasagerilor - în acelaşi timp se reduce semnificativ

38

CP. BMW 740e înregistrează un consum mediu mixt


„Proporțiile armonioase crează o formă zveltă, puternică și ușoară, care nu trădează dimensiunile chiar dacă acesta este cel mai lung model construit vreodată de BMW.“

de 2,1 l/100 km conform ciclului de testare EU pentru automobile hybrid şi un consum mediu mixt de energie de 12,5 kWh/100 km. Sistemul de propulsie electrică, alimentat cu un acumulator litiu-ion de înaltă tensiune, furnizează un impuls notabil pentru motoarele cu ardere internă când este necesară o accelerare dinamică. Mai mult, tehnologia BMW eDrive permite rulare în regim integral electric - astfel nu rezultă nici un fel de emisii locale - la viteze de până la 120 km/h şi o autonomie de până la 40 de kilometri, conform datelor măsurate în ciclul de consum UE.

Dinamica şi confortul călătoriei Tehnologia sofi sticată a şasiului, cu perfecţionări ale diferitelor detalii şi cu sisteme suplimentare de control, îmbunătăţeşte atât dinamica noii generaţii BMW Seria 7, cât şi calitatea călătoriei. Confi guraţia standard include suspensie pneumatică pe ambele punţi cu reglarea gărzii la sol (o premieră pentru BMW) şi Dynamic Damper Control (control dinamic al amortizoarelor). Îmbunătăţiri suplimentare ale confortului, dinamicii şi siguranţei sunt aduse de cea mai nouă actualizare a sistemului Active Steering, care acum poate fi în premieră comandată în combinaţie cu BMW xDrive.

Acesta asigură manevrabilitate crescută la viteze mici, reducând semnificativ diametrul de bracare şi contribuie la un mai bun control la viteze mari. O altă premieră care este prezentată cu acest model este Executive Drive Pro cu stabilizare activă a ruliului şi funcţionare proactivă pe baza informaţiilor obţinute de la o cameră cu vedere stereoscopică şi date de la sistemul de navigaţie. Barele stabilizatoare controlate electromecanic reduc ruliul caroseriei în virajele abordate dinamic, iar sistemul de control proactiv al şasiului adaptează reacţiile amortizoarelor la suprafaţa traseului. Modul ADAPTIVE poate fi activat acum prin butonul Driving Experience Control care se bucură de un nou design. În această setare, reglajul automobilului se adaptează automat stilului de condus şi caracteristicilor traseului.

Operare intuitivă cu Touch Display şi control BMW al gesturilor La noul BMW Seria 7, monitorul sistemului de operare iDrive vine în premieră sub forma unui Touch Display. Aceasta înseamnă că clienţii vor putea opera sistemul în maniera intuitivă a dispozitivelor portabile. Sistemul de control clasic, cu controller rotativ, butoane rapide şi butoane favorite este şi acesta disponibil pentru a putea

asigura operarea sistemului într-un mod care nu distrage atenţia de la condus. O completare a funcţionalităţii sistemului iDrive, o altă premieră mondială, este controlului BMW prin gesturi. Mişcări mâinii înregistrate de un senzor 3D amplasat în plafon, în zona oglinzii, şi oferă o modalitate extrem de intuitivă şi uşoară de operare a funcţiilor de infotainment. Gesturile pot fi utilizate pentru o serie de funcţii, inclusiv ajustarea volumului audio şi pentru a accepta sau a respinge apelurile telefonice. De asemenea există opţiunea de a utiliza anumite gesturi pentru funcţii alese individual. O altă noutate este suportul de smartphone integrat în consola centrală, care permite încărcarea prin inducţie, wireless, a telefonului mobil - pentru prima dată întrun automobil. Sistemul de încarcare wireless asigură şi încărcarea cheii cu display BMW Display Key, o altă premieră în segment.

Ambianţă spectaculoasă: lumină Ambient, acoperiş de sticlă Sky Lounge Panorama Ambianţa exclusivistă din interiorul noului BMW Seria 7 este îmbunătăţită de un design al luminilor ce a fost aranjat cu precizie. Opţiunea de lumini Ambient include acum Covorul de lumini Welcome, care oferă o iluminare atractivă a zonei din jurul uşilor. O altă particularitate unică 39


„Noul BMW Seria 7 este primul automobil de serie din lume pe care clienții îl pot manevra în și din spațiul de parcare sau garaj fără să se afle cineva la volan.“

este pachetul Ambient pentru versiunea cu ampatament lung a noului BMW Seria 7, care inundă compartimentul spate într-o lumină ambientală provenită din sursele de lumină dispuse vertical în montanţii B. Versiunea cu ampatament lung a noului BMW Seria 7 va fi disponibilă şi cu acoperiş de sticlă Sky Lounge Panorama, care de asemenea este o dotare unicat în segmentul sedanurilor de lux. O altă opţiune ce poate fi comandată pentru accentuarea stării de bine la bordul automobilului este pachetul Ambient Air, care ionizează şi parfumează aerul. În prezent este disponibilă o selecţie de opt arome. Totodată, calitatea remarcabilă a sunetului se datorează nou dezvoltatului sistem de sonorizare surround Bowers & Wilkins Diamond de 1400 W, care a fost reglat special pentru interiorul noului BMW Seria 7.

Premieră mondială la noul BMW Seria 7: parcare de la distanţă Noul BMW Seria 7 este primul automobil de serie din lume pe care clienţii îl pot manevra în şi din spaţiul de

40

comandat din cheie. Şi celelalte manevre de parcare sunt posibile tot complet automat, inclusiv manevrele de schimbare a treptei de viteză, direcţie, acceleraţie şi frână. Însă pentru acestea conducătorul auto trebuie să rămână la volan şi să supervizeze opraţiunea.

Unic în segmentul sedanurilor de lux: faruri BMW cu laser parcare sau garaj fără să se afle cineva la volan. Prin urmare, opţiunea de parcare de la distanţă permite accesul în locuri de parcare foarte înguste, acolo unde accesul din şi la automobil ar fi altfel deosebit de dificil. Prin utilizarea BMW Display Key - de asemenea, o nouă dezvoltare, conducătorul poate comanda automobilului să parcheze sau să iasă complet automat. Este posibilă doar manevra de acces pe locul de parcare, cu faţa, atunci când automobilul este plasat la mai puţin de 1,5 lungi de maşină de locul de parcare. De asemenea tot automat automobilul poate părăsi locul de parcare cu spatele,

O altă apariţie nouă în segmentul sedanurilor de lux o reprezintă farurile BMW cu laser, familiare de la BMW i8. Datorită BMW Selective Beam, acestea au efect antiorbire şi pot fi comandate pentru noul BMW Seria 7 ca alternativă la echiparea standard cu faruri LED integrale. Farurile cu laser generează o lumină deosebit de strălucitoare şi albă, oferind şi o rază de 600 de metri pentru faza lungă, dublu faţă de cea a farurilor LED. Acestea sunt activate automat la viteze de peste 70 km/h pe baza informaţiilor oferite de o cameră amplasată în parbriz pentru a nu deranja ceilalţi participanţi la trafic.


HEZI SHAYB, CEO New Kopel Group Absolvent MBA, specializare marketing, în cadrul Universităţii din Newport şi al Academiei Navale (Israel), din 1994 intră în domeniul asigurărilor în calitate de manager de marketing şi vânzări, pentru ca până în 2000 să ocupe, pe rând, postul de vicepreşedinte în cadrul celor mai puternice două companii de asigurări din Israel.

de Raluca Iorga; foto: New Kopel/Sixt; www.newkopel.ro

Hezi Shayb, CEO New Kopel Group

În domeniul auto este prezent încă din anul 2006, în calitate de CEO al Iveco Israel. Ulterior este ales preşedintele Asociaţiei naţionale a importatorilor de vehicule comerciale din Israel. Începând cu 2014 devine membru al echipei New Kopel, în calitate de CEO al Grupului.

New Kopel, un lider cu istorie în industria de automotive Înfiinţată de peste patru decenii în Israel şi prezentă pe piaţa din România de 10 ani, New Kopel este compania unde, de la intrare, eşti întâmpinat cu zâmbetul pe buze şi unde orice problema primeşte si o soluţie. Despre experienţa acumulată în timp, care a generat această abordare complexă şi calitativă, ne vorbeşte domnul Hezi Shayb, care conduce compania cu un nivel ridicat de profesionalism şi implicare totală.

42

Când aţi început acest business în România progresul pe care l-am făcut în acest an. Dar, grupul şi de ce aţi simţit nevoia dezvoltării lui aici? nostru dezvoltă activităţi şi în alte ţări, de exemplu în În primul rând, suntem una dintre cele mai vechi companii de leasing operaţional din România, anul acesta sărbătorim 10 ani de activitate, şi am venit aici într-un moment în care practic leasing-ul operaţional era o necunoscută pentru piaţa locală. Motivul pentru care am venit nu s-a bazat pe un research care să demonstreze că într-un an vom deveni bogaţi, din contră, fondatorul grupului nostru era deja bogat la momentul respectiv dar a decis să se întoarcă la origini, el fiind născut în România. Acest lucru l-a determinat practic să înceapă activitatea pe plan internaţional exact cu ţara în care s-a născut. Timpul a trecut şi după câţiva ani a venit criza economică şi, recunosc, în acea perioadă, ativitatea companiei a fost uşor diminuată. Grupul nostru a luat fiinţă în 1974, avînd drept capital iniţial în Israel preţul a 2 maşini din fibră de carbon. Acum, New Kopel, este un grup care activează la nivel mondial, are o cifră de afaceri care depăşeşte 1,8 miliarde de euro iar uneori am senzaţia că, în fiecare zi, când deschid fereastra mai apare ceva nou în grupul nostru. Acum avem un aeroport privat, divizii de imobiliare, companii de asigurări, 35% din industria automotive din Israel, avem multe activităţi în piaţa hotelieră. Cu un an în urmă am decis să devenim din nou foarte activi pe piaţa din România, în principal pentru că indicatorii macro arată că economia îşi revine într-un ritm mai promiţător decât cel de dinainte de recesiune. În al doilea rând, am văzut o economie foarte dezvoltată şi stabilă. După un an, suntem foarte mulţumiţi de

Germania suntem foarte dezvoltaţi.

Care sunt convingerile cu care conduceţi compania şi cum va diferenţiaţi în faţă competitorilor?

În primul rând, avem 4 direcţii strategice cu care abordăm piaţa. Prima este One Stop Shop, cealaltă este Always Yes, a treia este Piece of Mind şi a patra este Long term Relationship. Noi considerăm că în industria automotive trebuie să satisfacem toate nevoile clientului într-un singur loc. Uneori clientul ştie exact ce vrea, alteori are nevoie de consultanţă de la noi, dar el trebuie să ştie că dacă vine pe Bucureşti -Ploieşti 145, găseşte aici toate soluţiile de care are nevoie. Dacă vrea să cumpere o maşină second hand şi apoi să nu ne mai vadă, poate să facă şi acest lucru. Dacă vrea o relaţie pe termen lung, să cumpere o maşină second hand, să primească garanţie pentru ea şi posibilitatea ca, după 4 ani, să o schimbe, apoi când îşi va infiinta propria companie poate să apeleze la noi pentru leasing operaţional, sau dacă vrea să închirieze o maşină să plece în vacanţă chiar şi peste hotare, o poate face tot la noi. Această este strategia noastră One Stop Shop. Cealaltă stategie, ”Always Yes” o completează pe aceasta: dacă nu avem soluţia, o găsim. Aici totul este dezvoltat şi scopul nostru este să fim în poziţia în care putem oferi orice soluţie şi să avem flexibilitatea de a o putea oferi. A treia direcţie se bazează pe faptul că nu căutăm o relaţie pe termen scurt. Am înţeles că e greu să câştigi clienţi,


de aceea când avem un client încercăm să-l fidelizăm şi să previzionăm cum vom creşte împreună. De exemplu, acum o lună, am lansat propgramul Prima Maşină Second Hand. Am încercat să creăm pentru public un pachet accesibil astfel încât să-i putem oferi posibilitatea să aplice la el. Oamenii au nevoie de garanţie să-şi repare maşina pe 3 ani, dacă e necesar, au nevoie de o finanţare accesibilă, iar dacă au nevoie să schimbe maşina, pot veni la noi pentru a achizitiona alta. Este ca un sistem de leasing dar personalizat, în care oferim clientului doar ce are nevoie, nu-l obligăm la pachete cu asigurări sau alt gen de servicii care nu sunt neapărat necesare. Ştim că în felul acesta vom dezvoltă o relaţie pe termen lung cu clientul, el vine la noi şi cumpără maşină cu 6.000 de euro, primeşte o garanţie de 3 ani, după această perioadă poate să vină la noi să schimbe maşina, sau chiar mai devreme, între timp şi-o poate repara în service-ul nostru şi, de ce nu, poate mâine va fi manager în flota companiei noastre. A patra direcţie ”Piece of Mind” se referă la câteva convingeri după care ne ghidăm: noi nu minţim, nu înşelăm, facem totul conform legii şi ne punem permanent în locul clientului, pentru a-i înţelege nevoile.

Cum v-aţi construit reputaţia? Cred că trăim într-o lume mică şi, practic, vânzările se realizează şi ca efect al reputaţiei.Clienţii mulţumiţi care recomandă serviciile noastre sunt veritabili ambasadori ai brandului New Kopel. Încercăm să fim cei mai buni în service şi să găsim o cale prin care echipa noastră să fie cea mai bună. Am înţeles că cel mai mare avantaj al companiei nu sunt maşinile, ci oamenii. Clientul trebuie să vadă la noi flexibilitate, amabilitate şi soluţii la orice problema. Asta înseamnă să fii bun. Iar când eşti bun, oamenii vorbesc despre tine.

Cum aţi abordat şi cum funcţionează serviciul rent a car în Bucureşti?

Din perspectiva de lifestyle, ce ne puteţi spune despre compania pe care o În România în general serviciul ”Rent a car” nu este conduceţi? foarte popular, ceea ce a constituit pentru noi o mare provocare. Acest serviciu este divizat în două categorii de public: unul este reprezentat de oamenii care vin din afara ţării – turiştii sau oameni de business, vin luni şi pleacă joi, iar cealaltă parte este reprezentată de companiile corporate care dezvoltă activităţi dar nu ştiu încă dacă vor funcţiona pe termen lung şi atunci folosesc maşini închiriate. Încercăm să educăm piaţa, consumatorii să închirieze maşini şi în weekend şi să viziteze această ţară care este minunată. România are peisaje care îţi taie respiraţia prin frumuseţea lor. Oricine poate închiria o maşină cu 10 euro pe zi în weekend.

Dacă vreau să conectez strategia companiei noastre la lifestyle, mă refer la înţelegerea noastră că şi companiile comerciale trebuie să ajute comunitatea. Desigur, nevoile sunt foarte mari, nu le poţi acoperi pe toate, dar am ales să oferim sprijin copiilor orfani şi încercăm să o facem în fiecare an de Paşte şi de Crăciun. Îi ducem în locuri frumoase şi le oferim cadouri personalizate. Nu vrem să facem asta pentru publicitate. De fiecare dată când vorbesc despre acest lucru o fac doar pentru a le da şi altor companii un imbold de a face acest lucru.


de Toma V. Constantin; foto: producători

Împingând pedale, nu pistoane Cum ar fi să nu existe maşini? Noţiunea “fără maşini” nu poate fi atât de exagerată pe cât pare la prima vedere… peste tot în lume, guvernele sau pasionaţii de ciclism, sunt în căutarea unei modalităţi de a face mediul urban – centru care, pentru mai mult de un secol a fost gândit exclusiv pentru şoferi – mai prietenos faţă de cei care pedalează. De exemplu, în Paris este în lucru un plan în valoare de 150 milioane euro pentru a face oraşul “capitala mondială a ciclismului” până în anul 2020. Pe acest val de entuziasm, la orizont îşi fac apariţia noi modele de biciclete, pregătite să cucerească oraşele viitorului.

Materiale noi îşi fac loc în construcţia acestora, de la cele compozite până la bicicletele acţionate electric (unele pe baza “pedalelor”), unele ajungând chiar să coste mai mult decât un automobil actual. Prin materialul pe care dorim să vi-l prezentăm, vom încerca să vă familiarizăm cu cinci dintre cele mai bune modele lansate pentru acest an. Dintre favoritele noastre, putem enumera bicicleta realizată din titan (model care se poate plia până la dimensiunea uneia dintre roţi), sau modelul produs dintrun material convenţional, şi anume bambus. Aşadar, să trecem în revistă o serie de modele de biciclete, modele ce cu siguranţă vor face parte din rutina zilnică a oraşelor din ce în ce mai aglomerate din Europa, şi nu numai. Vom începe cu un model produs în Statele Unite, alături de Canada, încearcând păstrarea a cât mai mult din moştenirea conservării naturii de la vechile triburi ce o populau înainte de sosirea europenilor. Ulterior vom încerca să aflăm şi noutăţile de pe vechiul continent, trecând prin leagănul renaşterii europene: Italia sau vechiul Imperiu Austriac. Cum progresul umanităţii a cunoscut vâltoarea unei ţări tinere, vom reveni pe noul continent (Statele Unite), locul de baştină al producţiei de serie al automobilelor. Domnilor, e timpul să aflăm noutăţile în materie de biciclete pentru acest an, invitându-vă să vă delectaţi (de ce nu, chiar să achiziţionaţi) cu cele mai noi tehnologii în domeniu. Enjoy!

44

Helix (Ţara de origine: Canada)

Halfbike II (Tara de origine: Statele Unite)

Originalul Halfbike a constituit încă de la început o soluţie urbană inteligenţă. Continuarea acestui model, prin lansarea unui nou prototip, vine cu modificări substanţiale precum eliminarea tradiţionalului ghidon sau eliminarea şeii. Cu toate acestea, Halfbike II nu a pierdut din forma iniţială, cadrul realizat din aluminiu susţinând roata aflată în furca din faţă (roată ce a păstrat dimensiunea clasică), cea din spate fiind înlocuită de două roţi mai mici (alături de o serie de mecanisme ce asigură funcţionalitatea modelului). În ce priveşte greutatea, aceasta nu depăşeşte 8 kilograme, fiind foarte uşor de transportat în maşina personală, sau într-un mijloc de transport în comun.

Helix, produsul omonim al unui startup bikemaker din Toronto, este fără îndoială un produs remarcabil. Helix reprezintă acea transformare uimitoare, atunci când frumuseţea celor două roţi devine evidentă. Cu ajutorul a doar câteva mişcări rapide, modelul se poate plia prin deblocarea unui dispozitiv (cu ajutorul unui singur buton), bicicleta devenind astfel uşor de transportat. De altfel, afirmaţia îndrăzneaţă a producătorului că, “bicicleta se pliază la dimensiunea unei singure roţi”, nu este deloc exagerată. Mărimea bicicletei (în modulul pliat) nu depăşeşte dimensiunile de 58.42 cm x 63.50 cm x 22.86 cm. În ce priveşte greutatea, aceasta nu depăşeşte 11.34 kg, greutatea redusă fiind obţinută prin realizarea manuală a unui cadru din titan.

WooBi Matteo Zugnoni lui (Tara de

origine: Italia)

Bicicletele din lemn sunt la modă în zilele noastre, preţurile lor variind de la modele realizate din placaj (la un preţ de numai 90 dolari), până la modele ce se regăsesc în categoria operelor de artă, acestea fiind realizate din fag curbat prin tehnica aburului. Prezentat în luna aprilie la Milano Design Week (de către designer-ul italian Matteo Zugnoni) modelul WooBi este unul dintre cele mai frumoase bicilete întâlnite până acum. Modelul, realizat


în stil minimalist, cuprinde cadrul şi furca ce sunt realizate din lemn masiv, lanţul tradiţional fiind înlocuit cu o curea Gates. În ce priveşte vânzarea acestui model, cumpărătorii vor avea la dispoziţie o gamă largă de esenţe din lemn, precum nucul, lemnul de trandafir sau frasin, alături de opţiuni în ce priveşte alegerea culorilor pentru roţi, ghidon sau pentru şaua din piele Brooks.

SPA Bicicletto (Tara de origine: Italia)

Modelul exotic Bicicletto este parte a societăţii Italia SPA (Societa Piemontese Automobili, un nume venerabil în producţia de automobile şi design, înfiinţată în 1906) şi a fost inspirat de cursele motorizate de altădată. Însă ceea ce le deosebeşte este faptul că ele sunt realizate din cele mai noi şi durabile materiale, un exemplu fiind cadrul bicicletei – realizat din carbon compozit – ceea ce face ca greutatea să fie de maxim 24 kilograme. Bateria electrică este situată în cadrul bicicletei, poziţionarea ei aflându-se în partea descendentă a cadrului; un display LED îţi arată, alături de viteza de deplasare şi nivelul de rezervă al bateriei. În ce priveşte autonomia, bicicleta atinge o viteză maximă de 45 km/oră, compania producătoare asigurând o rezervă de circa 50 km (sau 120 km cu asistenţa pedalelor). Pentru a încărca bateria, sunt necesare circa 5 ore, încărcarea

putând fi realizată la o priză normală. Cum este unul dintre cele mai elegante modele de bicicletă, este evident faptul că acesta are un prêt pe măsură, livrarea modelului fiind stabilit în Europa pentru acest sezon de vara.

Embacher (Tara de origine: Global)

Din cele aproximativ 10.000 de biciclete aflate în colecţiile particulare din Europa, cu siguranţă cel puţin două fac parte din categoria celor mai căutate modele. Dar atunci când un număr impresionant din aceste model se regăsesc expuse într-un singur loc, este evident faptul că oamenii se vor opri pentru a le admira. Şi aici vorbim de modelele designer-ului vienez Michael Embacher, acesta având expuse în cadrul unei licitaţii desfăşurate la Palais Dorotheum din Viena, o parte din colecţia sa de biciclete, considerată a fi una dintre cele mai mari din lume.

Catalogul licitaţiei include unele dintre cele mai căutate modele, printre cele mai aşteptate modele din cadrul acestei licitaţii regăsindu-se un Schultz Funiculo din 1937 (Embacher achizitionandu-l iniţial la o licitaţie desfăşurată în Franţa) pentru o suma de doar 20.000 dolari.


OCTAVIAN TUPAN

Are 28 de ani, este născut în Bucureşti şi beneficiează de o experienţă de 5 ani în domeniul vânzărilor de lux. Timp de doi ani a fost consultant de vânzări la Vintage Grape, un magazin prestigios de vinuri din Manhattan. Revenirea în România i-a permis redescoperirea unei pasiuni mai vechi pentru ceasuri. A activat la Micri Gold Bijuterii în calitate de consultant de vânzări şi marketing. Următorul pas l-a făcut în cadrul lanţului de magazine Cellini, pe partea de vânzări şi management. Cea mai recentă provocare a fost în cadrul service-ului de ceasuri Chronotime în calitate de consultant logistică, poziţie care necesită o cunoaştere avansată a ceasurilor şi a componentelor acestora.

de Octavian Tupan; foto: Zenith watches; În România prin Galt Orologerie

Zenith, de 150 de ani o manufactură excepţională

Orăşelul Le Locle din munţii Jura a fost marcat încă dinainea anilor 1860 de aproape 3.000 de oameni care îşi dezvotau individual pasiunea pentru diferite meşteşuguri orologere. Atunci când sezonul nu mai permitea lucrarea pământului şi frigul puternic se instala, aceştia luau penseta în mână şi deveneau ceasornicari. Fiecare dintre ei, oricât erau de izolaţi, aveau o iscusinţă desăvârşită ce urma să fie cultivată de către un adevărat vizionar al domeniului orologeriei. 46

Un tânăr antreprenor în vârstă de 22 de ani, Georges, urma să revoluţioneze modul de elaborare al măiestriei orologere locale prin crearea primei manufacturi bazate pe un model care nu existase până atunci, modelul de integrare verticală. Zenith reprezintă o manufactură care, încă de la început, a încurajat spiritul întreprinzător al angajaţilor. Brandul are un palmares de invidiat ce cuprinde 300 de tehnologii patentate şi peste 2.000 de premii în sectorul cronometriei, recordul absolut al industriei orologere. Acelaşi spirit inovator a determinat crearea primului meacanism highbeat cu cronograf integrat unde balansierul realizează 36.000 de oscilaţii pe ora. Este vorba despre cronograful El Primero, un model de referinţă al industriei. Talentul şi pasiunea generaţiilor care au contribuit la ceea ce a devenit astăzi Zenith sunt consolidate şi de colaborările care au acompaniat brandul în decursul anilor : personalităţi din lumea aviaţiei, exploratori şi oameni care au doborât recorduri - de la renumitul aviator francez Louis Blériot în 1909 şi Roland Amundsen, exploratorul regiunilor polare, la Felix Baumgartner, paraşutistul austriac, în 2012. Istoria Zenith este marcată de personaje eminente care rezonează cu identitatea genetică a brandului, printre care regăsim spiritul întreprinzător şi sfidarea convenţiilor. De-a lungul anilor, Georges Favre-Jacot

şi-a susţinut viziunea astfel încât Manufactura a ajuns să fie extinsă în 18 clădiri pe aceeaşi suprafaţă de teren, clădiri ce adăpostesc un personal specializat în peste 80 de profesii. Manufactura a făcut faţă exigenţelor internaţionale şi a devenit cunoscută pentru excelenţa producţiei. Anul 2015 este special pentru că brandul îşi celebrează aniversarea a 150 de ani. Aceasta este o ocazie ideală pentru a reaminti istoria brandului dar şi pentru a explora magia din spatele producţiei.

Manufactură autentică

Designul îmbinat cu dezvolatarea mecanismelor Viziunea se bazează pe cooperarea între artişti şi specialiştii orologeri. Departamentul de producţie este strâns legat de cel de dezvoltare a meacanismelor pentru că, de la designul carcasei până la cel al meacanismului, elementele tehnice nu pot fi disociate, o strânsă colaborare este vitală. În spatele ideii creative stă un sistem de cercetare elaborat pentru diferite forme de carcase dar şi pentru elementele distinctive ale acestora precum geamul domat al modulului giroscopic din colecţia Cristophe Colomb sau bezelul în stil amfiteatru al lui El Primero Stratos. În 2003, conceptul „open“ a creat nevoia altor inovaţii în construcţia mecanismelor, care să permită vederea neobstrucţionată a balansierului, dar a permis şi o cercetare paralelă pe segmentul de design. Deşi procesul creativ nu


„Brandul are un palmares de invidiat ce cuprinde 300 de tehnologii patentate și peste 2.000 de premii în sectorul cronometriei, recordul absolut al industriei orologere.“ este limitat, conceptul odată redat este supus unui studiu de fezabilitate. Manufactura utilizează programe grafice 3D de ultimă generaţie şi sute de desene tehnice în creion, în căutarea designului perfect. Prototipurile sunt create pentru a testa confortul purtării, dimensiunea, impactul estetic şi tehnic al creaţiei. Rezultatul acestor teste riguroase determină viitorul modelului. A doua jumătate a secolului al IX-lea a adus un progres considerabil în domeniul transportului, fapt care i-a permis lui Geroge să călătorească cu trenul, maşina şi vaporul în jurul lumii, cu scopul vânzării ceasurilor. Călătoriile intense au luat sfârşit în 1900 când James (ginerele lui George) a fost însărcinat cu monitorizarea diferitelor pieţe pentru evaluare a profitabilităţii şi dezvoltare. În 1911, Georges Favre-Jacot lasă Manufactura lui James şi se mută într-o casă chiar vizavi de fabrică. Tot atunci, brandul adoptă numele Zenith iar cu James la conducere îl recrutează pe arhitectul Alphonse Laverrière pentru a contribui la crearea imaginii manufacturii şi extinderea la nivel global.

Academy Christophe Colomb cu cuşca sa giroscopică inspirată de cronografele marine. Stadiul de modelare este de asemenea important pentru că permite anticiparea şi ajustarea potenţialelor dificultăţi ce ar putea împiedica operarea optimă a mecanismului. Pentru consolidarea acestei etape până la producerea prototipului, pe lângă testele de ultimă generaţie la care sunt supuse mecanismele, ceasornicarii inventează noi metode de testare a noilor complicaţii. Următoarea etapă este elaborarea desenelor tehnice pentru fiecare componentă în parte. Desenele conţin detalii depre formă şi toleranţele materialelor la diferenţe nivele de uzură. Odată produse, componentele se reîntorc în depatamentul mecanismelor pentru ca ceasornicarii să le asambleze. Prototipul obţinut este comparat cu conceptul iniţial şi ajustat unde este necesar. De exemplu, Academy Christophe Colomb Hurricane Grand Voyage conţine în jur de 1.000 de componente care, la un moment dat, în stadiul de prototip, au fost monitorizate şi testate.

Departamentul mecanisme: creativitate tehnică

Un flux de muncă revoluţionar

Acest departament se axează în principal pe noi complicaţii orologere şi perfecţionarea celor existente. Ideile mecanismelor sunt întâi puse pe hârtie şi ulterior reprezentate 3D prin intermediul softului până să fie materializate sub forma unui prototip. Interacţiunea componentelor mecanismului este crucială, acestea sunt reproduse virtual una câte una, folosind o placă de baza existentă sau creând una nouă. Acesta a fost cazul lui

Gorges Favre Jacot a avut ideea de a varia sarcinile ceasornicarilor pentru a evita monotonia. Mutarea de la o masă de lucru la alta nu mai necesita ca ceasornicarii să se ridice, datorită scaunelor fixate pe şine. De asemenea, a gândit un sistem standardizat care permitea interschimbarea unor componente de mecanism pentru oricare dintre calibre.

Producţia 1. Presă Pe o presă de 60 de tone montată pe amortizoare, operatorul plasează fâşii de alamă de grosimi diferite, lungi de 2 metri. Prin exercitarea presiunii regulate, metalul este tăiat. Plăcile rezultate sunt prelucrate la milimetru prin intermediul unei maşinării operate de un computer. Acestea devin plăci de bază. Această etapă este numită ştanţare.

2. Ebauche Un alt procedeu de prelucrare mai exigent este făcut de un alt computer, la o precizie de nivel micronic, pentru a fi în conformitate cu detaliile tehnice şi cu toleranţele. Durează în jur de 600 de ore pentru un operator să asambleze 600 de kituri compuse din până la 4 părţi. Kiturile sunt inspectate, fiecare componentă este verificată în baremul de toleranţă şi sunt corectate imperfecţiunile acolo unde este necesar. Un alt operator asamblează componentele foarte mici: arborele, pinii, rubinele, roţile şi şuruburile, după care se foloseşte un dispozitiv de plasare a acestora, operat de mâinile maeştrilor ceasornicari.

2. Asamblare şi ajustare : micile gesturi ce aduc calibrul la viaţă

Kiturile preasamblate sunt livrate în acest departament şi împărţite în două categorii: pentru El Primero şi toate variaţiile sale şi pentru mecanismele ultra-thin Elite. Fiecare ceasornicar este responsabil pentru diferite operaţiuni. 47


„La Zenith, maeștrii ceasornicari ai complicațiilor sunt responsabili de acestea de la începutul procesului până la sfârșit.“

După ce termină etapele de care sunt responsabili, ceasul este plasat altui coleg. După fiecare etapă componentele sunt testate şi ajustate de ceasornicari specializaţi.

3. Complicaţii orologere într-o o abordare impresionant de simplă

Zenith a acoperit întreg spectrul de ceasuri, de la cele mai simple la cele mai complicate modele. Complicaţiile au ajuns o specialitate care, pentru Zenith, confirmă termenul de „manufactură“. În anii ’20, Zenith înregistra deja patente pentru funcţia de rezervă de mers. Acelaşi curaj în termeni de creativitate a determinat Manufactura să creeze ceasuri cu o varietate de complicaţii, cum este modelul Christophe Colomb Equation of Time, echipat cu un mecanism unic şi patentat, care a primit premiul Best Complicated Watch în 2011, la Geneva Watchmaking Grand Prix.

48

În atelierul „haute horlogerie“ sunt create toate componentele şi se realizează asamblarea, iar înainte de fiecare stadiu de producţie se verifică buna funcţionare. Fiecare maestru ceasornicar are o complicaţie favorită, deşi toţi sunt capabili să lucreze la oricare dintre ele. Pilot Doublematic cu funcţia de alarmă, de exemplu, este asamblat şi ajustat de un singur maestru ceasornicar. Pentru următorii 150 de ani… Nostaligia vremurilor trecute nu îşi are locul la Manufactura Zenith, care continuă să scrie istorie. Atitudinea curajoasă a brandului ajută la cucerirea unor noi teritorii. Ca partener la Tour Auto Optic 2.000, Zenith a devenit official timekeeper, ceasurile fiind folosite pentru cronometrarea curselor cu maşini istorice ce au loc pe cele mai prestigioase piste din lume. Manufactura este, de asemenea, un partener al „Funadaţiei de combatere a

cânerului pentru copii“, fondată de către fotbalistul Eric Abidal. Deşi vizita a luat sfârşit, povestea Zenith continuă, alimentată zilnic de spiritul întreprinzător şi îmbogăţită de emoţie transmisă prin plăcere şi pasiune. Marca Zenith este disponibilă prin Galt Orologerie Elveţiană, Str. George Enescu nr. 5.


William Faulkner

George Bernard Shaw

de: Toma V. Constantin; foto: Pinterest

Ce defineşte un GENTLEMAN? de la cei care ŞTIU Ce înseamnă a fi gentleman? Ce îl face pe un bărbat al zilelor noastre să fie un gentleman? Sunt întrebări la care încercăm să va răspundem prin analiza unor nume mari ale istoriei umanităţii. Vom începe prin menţionarea unor comportamente precum deschiderea unei uşi, pentru ca o doamnă să poată intră sau ieşi, sau ca niciodată nu uită să spună „Te Rog“ sau „Mulţumesc“. Este evident faptul că nu ştim exact evoluţia acestui comportament în timp, o definiţie profundă a ceea ce înseamnă gentleman putând fi ca o ruletă rusească. În încercarea noastră de a defini acest concept al eleganţei masculine, vă vom supune atenţiei o serie de scriitori celebri şi descrierile lor despre ceea ce face „un gentleman“ în adevăratul sens al cuvântului. 50

George Bernard Shaw Laureat al premiului Nobel, dramaturgul irlandez a fost, de asemenea, cunoscut ca fiind unul dintre oratorii de success ai timpului sau, acoperind subiecte precum religia, clasa sau educaţia. Prin citatul pe care vi-l prezentăm, credem că se poate găsi sensul profund în ceea ce priveşte natura altruistă pe care un gentleman ar trebui să o posede: „A gentleman is one who puts more into the world than he takes out.“

Theodore Roosevelt

William Faulkner Autor American, dramaturg, poet şi eseist, William Faulkner ar putea realiza aproape orice cu tocul său. Lucrarea cea mai notabilă din cariera sa, The Sound and Fury, a fost cea care l-a propulsat în galeria câştigătorilor Premiului Nobel, stabilindu-l ca unul dintre cei mai iubiţi şi citiţi scriitori din America: „A gentleman can live through anything.“ William Lyon Phelps Personalitate marcantă a continentului American, Phelps a fost un cunoscut autor, critic şi savant. W. L. Phelps a fost un bun orator, totodată el definind importanţa modestiei la un gentlemen. Citatul pe care vi-l oferim, credem că are valoare pentru gentlemen-ul care „vede“ binele în toţi oamenii care îl înconjoară: “The final test of a gentleman is his respect for those who can be of no possible service to him.” Mark Twain Creatorul lui Tom Sawyer şi Huckleberry Finn este considerat „părintele literaturii americane“. Într-un val de înţelepciune părintească, Twain te învaţă importanţa omiterii vulgarităţii într-o conversaţie... într-un fel, el insinuează că sunt momente când este este bine să spui „minciuni“, omiţând normele morale la care ne raportăm: “No real gentleman will tell the naked truth în the presence of ladies.”

Theodore Roosevelt Preşedinte American, mândru de trecutul său republican, prin cuvintele sale ne aminteşte de trecutul unui gentleman; un gentleman ar trebui să fie întotdeauna politicos cu cei din jurul său. Suntem de aceeaşi părere cu el, mai ales că în zilele noastre gentleman-ul perfect trebuie să ştie atunci când să cedeze unei doamne locul pe un scaun, sau să permită altei personae înaintarea pe o scară rulantă: “Courtesy is as much a mark of a gentleman as courage.”


Profile for The Gentleman's Journal

The Gentleman's Journal  

The Gentleman's Journal  

Advertisement