Page 1

Interviul ediţiei

Audiora: Sigur se aude mai bine!

Când ai în spatele tău un consorţiu de firme cum este Alfa Group International, bine organizată şi cu know-how, un bagaj de cunoştinţe şi experienţă foarte mare, atunci ai toate şansele să devii lider de piaţă.

Mario Laltrelli

manager Pam Audiora

• 33 ani, născut la Napoli, Italia, căsătorit, un copil


L-am cunoscut pe Mario Laltrelli şi pe vărul său Antonio, tot Laltrelii, căci sunt familie mare, doar 43 de verişori, prin 2008. Erau puţin emoţionaţi, pentru că nu vorbeau foarte bine limba noastră, dar se citea în atitudine dorinţa de a le explica preoţilor ortodocşi că ei vor să îi ajute, pentru a avea sisteme performante de sunet la preţuri accesibile, căci asta e politica Audiora. Astăzi, napoletanul Mario e un adaptat veritabil, locuitorul unui orăşel de provincie din jud.Bacău şi vorbeşte româna cu nuanţe literare. Vă invităm să descoperiţi frânturi de viaţă, experienţă, profesionalism şi, cine ştie… poate se aude mai bine. Ortodox Market: Audiora este o companie de top, specializată pe sonorizarea de biserici şi totodată reprezentanţa din România a Alfa Group International din Italia. Mario Laltrelli: Iniţial, în Italia s-a pornit în anii 90 cu sonorizarea de biserici şi odată cu dezvoltarea companiei am gândit un consorţiu. Alfa Group este un grup de societăţi format acum 3 ani şi este rezultat din Audiora, care produce echipamentele, şi alte firme care se ocupă cu cercetarea tehnologică, cercetarea de piaţă, iluminat arhitectural pentru biserici şi încălzire profesională pentru biserici. Colegii din Alfa Group au dezvoltat un pachet de firme autonome, fiecare cu specializarea ei, dar toate gândite pentru a oferi preotului şi bisericii soluţiile tehnice optime. Alfa Group este uniunea sediilor din Malta, Spania şi Italia plus celelalte. La un moment, Audiora a fuzionat cu una din cele mai vechi firme de sonorizari biserici din Italia, înfiinţată prin 1972, şi aşa au trebuit reorganizate toate într-un grup de firme manageriat din Italia, de la Napoli, de familia Laltrelli şi de Antonio Laltrelli, care este şi vărul meu. E un manager foarte bun, foarte inventiv şi ar putea să scrie cărţi de marketing fără să aibă studii în domeniu. Dar cel mai mare avantaj al lui este că a ştiut să se înconjoare de persoanele potrivite şi să le exploateze potenţialul creativ. O.M.: Povestiţi-ne mai multe şi despre marea familie Laltrelli din Italia. M.L.: Tatăl meu are 9 fraţi, suntem 43 de verişori, foarte familişti şi petrecem împreună sărbătorile. Prin `93 când a deschis Antonio firma din Italia eu avem vreo 12 ani şi într-un fel m-a ales meseria pe mine. Primul sediu era într-un

demisol de la blocul meu şi acolo făcea şi boxele. După amiaza mă duceam şi mai făceam o sudură la un microfon, mai conectam un cablu. Pentru mine era ca o distracţie şi îmi plăcea foarte mult. Încet, încet el a dezvoltat produse foarte bune la preţul cel mai mic şi cu posibilitatea de plată în rate. Şi asta poţi să o faci doar când ai lucrări foarte multe. Ca să te duci la un preot şi să-i spui să fie liniştit pentru că putem să eşalonăm plata pe o perioadă îndelungată trebuie să ai lucrări în spate. Tatăl lui Antonio nu era de acord cu activitatea asta. Băieţii (n.n.: verii mei) aveau atunci vreo 24 de ani şi Antonio lucra la o firmă mare, cu un salariu foarte bun, maşină de serviciu. El a pornit singur într-o vreme când întreprinzătorii erau numai oamenii cu bani foarte mulţi, nu prea existau firme foarte mici. Şi uşor–uşor lucrările nu au întârziat să apară, a dezvoltat logistica, a investit în marketing şi cercetare de piaţă. O.M.: Anul acesta în cadrul Koinexpo, Târgul Internaţional Religios din Italia, am avut plăcerea să cunoaştem toată echipa managerială a Alfa Group. M.L.: Din familia noastră lucrează pentru companie 4 fraţi de-ai lui Antonio, unul este inginerul electronist şef şi 2 surori, Serena şi Simona. Mai lucrează alţi verişori la birou, vânzări, tehnic. Şi chiar dacă nu suntem neamuri directe, tot ne cunoaştem. Şeful de la instalaţii este prietenul cel mai bun din şcoală al lui Antonio. În Italia sunt vreo 60 de angajaţi şi au o cifră de afaceri de aprox. 5 mil. euro pe an.

O.M.: Unde este sediul principal Alfa Group? M.L.: La Pozzuoli, lângă Napoli iar al Audiora este la Comăneşti în jud. Bacău.

Nu mă simt străin aici. Îmi place extrem de mult serviciul meu pentru că mă duce oriunde în ţară şi cunosc România mai bine decât Italia. Aproape oriunde este o biserică în ţara asta eu am fost.


Avem o colabroare bună cu domnul Mario Laltrelli. Am început să lucrăm cu Audiora, care a implementat sistemele acustice pentru Catedrala Arhiepiscopală. Dacă va rândui Bunul Dumnezeu vom avea împreună şi alte proiecte. Părintele protosinghel Andrei Ioniţă, mare ecleziarh al Catedralei Arhiepiscopale „Sf. Cuv. Paraschiva” a Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

O.M.: De ce sunteţi împotriva ofertelor standard pentru sonorizări? M.L.: Într-o lume în care trebuie să reducem costurile şi totul tinde spre standardizare sunt firme care oferă pachete: 4 boxe, 3 microfoane şi un cablu, le trimite prin curier şi tu trebuie să-l montezi. Noi, datorită volumului de lucrări pe care îl avem, pentru că vindem de 10 ori mai mult decât oricare altă firmă, am reuşit, prin gestionarea eficientă a costurilor, să oferim un produs extrem de personalizat peste tot. Şi pentru catedrale, dar şi pentru bisericuţe foarte mici. Mergem la fiecare parohie în parte înainte şi facem un studiu ambiental, pentru că fiecare biserică are o rezonanţă diferită iar un pachet standard nu coresponde nevoilor reale acustice ale unei biserici. Noi ne dorim ca preotul şi receptorii mesajului liturgic să se bucure de satisfacţie maximă. Mergem şi la cea mai mică bisericuţă, facem un studiu şi propunem exact ceea ce are nevoie. Păi dacă eu vin cu 4 boxe şi poate e nevoie doar de 3, înseamnă că-ţi încarc factura inutil sau poate e nevoie de 5 şi atunci trebuie să-ţi cer bani în plus pentru că iese din pachet. Atunci parohia pierde bani şi calitate. Noi ne asumăm nişte costuri de deplasare, de studiu, consultantul care umblă pe teren, pentru care nu cerem bani. Apoi mergem cu inginerii la o demonstraţie. Preotul vede cum sună sistemul la faţa locului. Întindem câteva cabluri şi lăsăm sistemul acolo două trei slujbe să vedem cum se aude cu lume în biserică, cum se aude fără. Aşa ai posibilitatea să vezi cum se aude la tine

în biserică, nu din auzite sau pe internet. Când vorbesc despre personalizare nu înseamnă că trebuie sistem de ultimă generaţie şi cel mai mare preţ. Noi suntem profesionişti şi dacă văd că e o biserică cu mai mulţi bani asta nu înseamnă că îi încarc. Nu există aşa ceva. Asta a fost cartea noastră câştigătoare şi, de aceea, astăzi au încredere atât de mulţi preoţi în noi. Nu am putea avea preţuri atât de bune dacă nu am fi producători şi dacă nu am fi atât de prezenţi pe teren. Datorită volumui mare de lucrări, putem ieşi cu un preţ mai mic chiar decât iese Audiora în Italia. Eu spun că noi nu avem concurenţă. O.M.: Ce înseamnă studiu ambiental? M.L.: Lansăm un zgomot care reproduce toate frecvenţele şi care este receptat de un microfon legat la un aparat ce îmi arată exact curba sunetului sau cum reacţionează sunetul în

AM IEŞIT PE PIAŢĂ ACUM CU MATRIŢĂ DIGITALĂ CARE ESTE O UNITATE DIGITALĂ, CA UN DJ AUTOMAT. ÎNCHIDE ŞI DESCHIDE MICROFOANELE, FIECARE ÎN PARTE, AUTOMAT. ATUNCI CÂND NU SE VORBEŞTE LA UN MICROFON EL SE ÎNCHIDE SINGUR.

Managementul Alfa Group International Italia prezent la Koinexpo Italia 2015.


biserica respectivă. Atunci ştiu ce fel de boxe să montez, câte, ce fel de staţie, dacă trebuie una cu mai multe reglaje sau una mai simplă, care le face automat şi nu mai trebuie finisat fiecare detaliu. O.M.: Aţi reuşit să-i oferiţi preotului 10 ani fără griji. M.L.: Am gândit de curând pentru preoţii din România, cu care lucrăm de aproape 10 ani, o soluţie operativă numită „Pachetul Linişte”. Adică oferim 10 ani de asistenţă gratuită pentru fiecare produs pe care îl comercializăm. Noi oferim montajul gratuit, inclusiv cablurile, prizele şi alte accesorii. Această asistenţă gratuită îi permite preotului să stea 100% liniştit pentru 10 ani, pentru că orice s-ar întâmpla: uzura unei mufe, faptul că s-a jucat un copil cu un cablu şi l-a deteriorat, se rezolvă într-un timp foarte scurt, oriunde ar fi localizată biserica. Nu percem bani pentru deplasare, diurnă şi intervenţie. Bineînţeles că pot fi generate şi anumite costuri dacă intră apă în staţie sau ştiu eu, dar nu îi cerem preotului să trimită staţia undeva în ţară, cum am auzit pe la alte firme. Preotul nu trebuie să demonteze staţia sau să o ducă fizic undeva. Dacă nu pot să rezolv problema tehnică pe moment, montăm o altă staţie, temporar, ca să nu rămână la slujbă fără staţie, până o aducem pe cea care a avut problema respectivă. Este un serviciu reglementat de noi, dar moştenit din Italia unde piaţa este mult mai dezvoltată şi concurenţa mai puternică şi atunci trebuie să oferi ceva în plus. Atunci când ai în spatele tău un grup de firme cum este Alfa Group International, bine organizată şi cu un know-how, un bagaj de cunoştinţe şi experienţă foarte mare, atunci ai toate şansele să devii lider de piaţă. Noi dezvoltăm continuu tehnologii şi cam odată la 7-8 ani venim cu ceva tehnologic nou. Nu e ca la telefoane să schimbi unul pe an, dar putem să ieşim pe piaţă cu sistemele de ultimă generaţie la preţul pe care l-a avut generaţia anterioară când era la început. Cel dinainte se ieftineşte iar cel nou nu este cu mult mai scump. Am ieşit pe piaţă acum cu matriţă digitală care este o unitate digitală, ca un DJ automat. Închide şi deschide microfoanele, fiecare în parte, automat. Atunci când nu se vorbeşte la un microfon el se închide singur. Dacă ai multe microfoane deschise într-o biserică cu acustică grea, atunci fiecare microfon preia sunetul şi-l amplifică şi mai mult. Toate microfoanele sunt închise, dar când ai început să vorbeşti la unul, porneşte.

O.M.: Ce înseamnă un sistem de sunet profesional pentru biserică? M.L.: Sunetul trebuie să aibă distribuţie uniformă. „Amplasarea” sunetului peste tot înseamnă că toţi credincioşii, oriunde se află în biserică, să „apese” sunetul pe ei. Dacă eu vorbesc cu faţa spre tine eşti lovit de sunet. Dacă vorbesc cu spatele, sunetul loveşte peretele. Credinciosul trebuie să fie „lovit” de sunet. În biserică avem ecou şi multă distorsiune. Rezultatul acestei „loviri” este un fenomen psihologic foarte simplu. Eu, în biserică nu mă uit la boxă ci la preotul care cântă şi atunci, nu mai cântă boxa ci preotul, chiar dacă eu efectiv nu îl aud pe el. Atunci când ai reuşit să obţii acest efect înseamnă că ai o sonorizare profesională. O.M.: Cum arăta piaţa când aţi venit aici? M.L.: Noi eram văzuţi ca italieni, care, dacă aveam produse performante, inerent erau şi scumpe. În ziua de azi, când au apărut pe piaţă firme care lucrează profesional, Audiora este un punct de referinţă. Suntem primii care au adus în România sisteme profesionale de sunet pentru biserică. În al doilea rând, la început eram catalogaţi ca cei scumpi, astăzi suntem văzuţi ca cei care oferă pachete profesionale la cel mai bun preţ garantat de pe piaţă. Concurenţa pentru noi este un avantaj foarte mare. Acum 12 ani era electricianul care monta ceva prin biserică. Acum sunt firme specializate şi aici. Serviciile oferite contează extrem de mult. Serviciile bune fac ca şi produsul să aibă o valoare foarte ridicată. Nu e doar cât valorează staţia în sine, ci studiul acustic, accesoriile, cablul, care nu trebuie să se vadă, garanţia. Trebuie să se audă totul şi în acelaşi timp să nu se vadă nimic.

PRIMA DATĂ CÂND AM INTRAT ÎNTR-O BISERICĂ ORTODOXĂ A FOST LA CATEDRALA DIN CONSTANŢA ÎN 2008 ŞI ERA O MUZICĂ DE FUNDAL, PUŢIN ÎNTUNERIC ŞI PĂRINTELE CU CADELNIŢA. ACOLO MI S-A PĂRUT CĂ E UN LOC ÎN CARE ESTE DUMNEZEU. MI S-A OPRIT INIMA ÎN LOC.

O.M.: În afară de sonorizări profesionale pentru biserici aţi dezvoltat şi soluţii profesionale de încălzire şi iluminat arhitectural. M.L.: După cum am spus, Alfa Group este un consorţiu de firme, fiecare firmă cu specialiştii ei pentru a propune soluţii foarte bune. Corebusiness-ul nostru (n.n. inima afacerii) rămân sonorizările, dar în acelaşi timp nu facem o ciorbă ca Nea Cutărescu care se pricepe şi la vopsit şi la zidit. Lucrul în teren ne-a făcut să înţelegem că biserica are nevoie şi de alte soluţii tehnice profesionale şi am dezvoltat cu oamenii potriviţi soluţii de încălzire şi de iluminat, dar specifice pentru biserică. Ne-am pliat pe o necesitate şi având deja o reţea bine dezvoltată de vânzări era păcat să trimitem pe cineva care făcea încălzire pentru spaţii publice, dar nu avea soluţiile tehnice potrivite pentru biserică. Audiora automatizează astăzi clopotele cu propriul sistem, avem clopotul electronic, care este cel mai vândut din România. De ceva timp şi preoţii ortodocşi au început să pună clopot electronic. La catedrala arhiepiscopală din Roman au un clopot de 4 tone care este spart. Ca să torni unul, te costă 100.000 de euro şi atunci

am găsit împreună cu ei soluţia aceastea provizorie, a unui reproducător de clopote. Bineînţeles e vorba de calitatea şi amplificare reproducerii. Un clopot electronic este bun doar atunci când eşti la distanţă şi crezi că e unul adevărat. Să se înţeleagă că nu vorbim aici de casetofoane. O.M.: Cum ai simţit România văzută prin ochii unui mic orăşel de provincie din Moldova? M.L.: Acum 10 ani când am venit, am văzut o ţară cu destul de multe probleme, dar unde cu o idee de afaceri bună puteai să faci lucruri interesante. Aveam 25 de ani, nu ştiam limba, prietenii şi familia erau în Italia... Era foarte rece aici. Aşa de rece ca aici, la mine la Napoli n-a fost niciodată. Mai văzusem zăpadă înainte, dar pe net. Apoi a venit noiembrie, în decembrie era şi mai greu. M-au cazat fraţii capucini la ei la mănăstire, la Oneşti. Dar totuşi, la 25 de ani, într-o mănăstire, fără vocaţie de călugăr, era greu. În timpul săptămânii abia aşteptam week-end-ul, iar atunci mă rugam să vină mai repede luni. Stăteam sâmbăta la marginea patului, cu capul în mâini şi am zis că plec acasă. Dacă vroiam

Părintele Ubaldo Oliviero, primul călugăr al Ordinului Capucin din România, rectorul sanctuarului „Fericitul Ieremia Valahul” din Oneşti, jud. Bacău, susţinătorul şi părintele de suflet al lui Mario Laltrelli.


să ies în oraş, nu aveam cu cine pentru că nu vorbeam limba. Şi atunci m-am gândit la toţi cei care au avut încredere în mine şi au investit în mine şi eu mă întorc acasă cu coada între picioare după câteva săptămâni. Gândul ăsta m-a ţinut vreo şase luni. M-a încurajat foarte mult şi fratele Ubaldo, primul călugăr capucin din Romania pentru care am o dragoste şi o preţuire deosebită. Apoi am închiriat o garsonieră la Comăneşti pentru că primii angajaţi erau de aici. Acum sunt de-al locului, sunteţi foarte primitori, suntem latini. Ne înţelegem de minune. Aici miam cunoscut viitoare soţie, care este româncă şi lucrurile s-au mai aşezat. O.M.: Veţi avea curând şi un copil. M.L.: Da, Alina este însărcinată în cinci luni şi cu ajutorul lui Dumnezeu vom avea o fetiţă. Dar gândindu-mă nu la mine, ci la viitorul copilului, o problemă aici este infrastructura. La grădiniţă şi la şcoală se aude nu ştiu ce...la spital ţi-e frică de un doctor iar un alt oraş din Italia ar putea oferi cu mult mai mult decât Comăneştiul. Eu, în schimb, aici sunt ca de-al locului, ca şi cum aş fi într-un alt orăşel din Italia şi nu mi-e frică dacă Alina coboară la 10 noaptea până la magazin. Nu mă simt străin aici. Îmi place extrem de mult serviciul meu pentru că mă duce oriunde în ţară şi cunosc România mai bine decât Italia. Aproape oriunde este o biserică în ţara asta eu am fost. Cred că am vizitat şi ofertat vreo 2000 de biserici. O.M.: Ce înseamnă o relaţie profesională cu preotul? M.L.: Pentru noi comunicarea faţă către faţă cu preotul conteză cel mai mult. Comunicarea umană e cea mai importantă. Eu nu cumpăr de la tine pâine, ci de la vecinul tău pentru că relaţia umană e mult mai bună. Noi nu umblăm strict ca să facem vânzări, pentru că nu vinzi niciodată de la prima întâlnire. La a 8-a sau la a 9-a întâlnire faci vânzarea cea mai bună. Avantajul cel mai bun pe care îl avem noi este portofoliul de câteva sute de biserici sonorizate în România. Noi nu te trimitem să vezi catedralele din Europa pe care le-am sonorizat, ci la catedrala arhiepiscopală din Alba Iulia şi catedrala mitropolitană de la Cluj, aici. Dar am ajuns la catedrale pentru că am sonorizat mai întâi sute de biserici mici.

O.M.: Cine este Mario Laltrelli? Cum era viaţa ta înainte de a te stabili în România, la Napoli unde Mafia este la ea acasă? M.L.: Dacă te uiţi la un film american, vezi că nici taxiul nu intră în Bronx. Eu am un prieten care a locuit acolo şi nu e chiar aşa. Mă doare inima când aud că se spune despre Napoli că e sediul mafiei şi al gunoaielor. Astea sunt lucruri foarte mediatizate şi strică reputaţia unuia dintre cele mai frumoase oraşe din lume. Cine e născut acolo se spune că are sufletul prea legat de locul lui natal. Eu stau foarte bine aici printre români, am mulţi prieteni, dar duc dorul casei. Am fost cu vecinul meu român în Napoli şi a rămas uimit. Chiar şi în Bucureşti, seara, nu te plimbi ca în Comăneşti. Este într-adevăr un oraş cu criminalitate, are peste 1.000.000 de locuitori iar periferia are riscuri ca în orice alt mare oraş din lume. Acolo, orice este licitaţie publică este controlat de mafie. Au contracte de miliarde de euro ca să aducă gunoaie din Germania şi Europa la noi. Şi ălora le spun că nu-i problemă să ducă gunoaiele la Napoli, că se duce cu puşca şi dă omul un colţ din grădină pentru deşeuri. Eu vin dintr-un cartier mediu, foarte aproape de centru şi acolo e o mentalitate „ca să te descurci”. Poporul napoletan e unul care nu se mulţumeşte cu puţin. Sunt foarte primitori, dar statul nu investeşte în sudul Italiei şi oamenii caută să se descurce. La noi toată lumea merge cu fruntea sus pe stradă. În schimb dacă te duci în nord, acolo „marochenii” (n.n. marocanii) fac legea. Torinezul merge cu capul jos pe stradă de frică. Mai în glumă mai în serios sunt nişte realităţi. La noi sunt de-ai noştri. E o amestecătură în oraş, cu care te obişnuiteşti şi el nu mai e un criminal ci unul din comunitatea ta. Şi mulţi gândesc că dacă ăla câştigă 100.000

MĂ DOARE INIMA CÂND AUD CĂ SE SPUNE DESPRE NAPOLI CĂ E SEDIUL MAFIEI ŞI AL GUNOAIELOR. ASTEA SUNT LUCRURI FOARTE MEDIATIZATE ŞI STRICĂ REPUTAŢIA UNUIA DINTRE CELE MAI FRUMOASE ORAŞE DIN LUME. CINE E NĂSCUT ACOLO SE SPUNE CĂ ARE SUFLETUL PREA LEGAT DE LOCUL LUI NATAL.

euro pe lună, ce eu sunt mai fraier? Şi atunci de multe ori nu mai ştii unde e graniţa între unul cinstit şi altul care umblă cu învârteli. Dar problema e la copii. Un copil dintr-un cartier sărac câştigă 100 de euro pe zi pentru că stă la pândă să vadă când vine poliţia. Copilul ală la 12 ani poate are motor, e băgat în seamă de toată „lumea bună” şi va fi greu cu generaţiile care vin pentru că Statul Italian nu investeşte. Nu mi-a lipsit nimic în familie, deşi provin dintr-una destul de modestă. Am lucrat ca ospătar în perioada facultăţii ca să mă pot întreţine la studii şi să am un ban în plus, dar nu am vrut să rămân ospătar toată viaţa şi ştiam că mă asteaptă un proiect nou şi frumos în România şi în 2007 am venit definitiv. O.M.: Unde ai făcut prima lucrare în România? M.L.: La catedrala Fericitul Ieremia Valahul din Bacău, la părintele decan (n.n protopop romanocatolic de Bacău) Dâscă. Iar prima lucrare la o biserică ortodoxă, cred că a fost la Petroşani, un sat lângă Bucureşti, iar cu părintele ne-am cunoscut la TOB 2008.

O.M.: Cum aţi resimţit piaţa ortodoxă la început? M.L.: Destul de grea. Nu se punea accentul pe tehnologia de calitate la nivel de sistem audio. Erau rituri diferite, acustică diferită. Astăzi lucrăm la fel de mult cu ortodocşii, cu romano-catolicii şi cu greco-catolicii. Acum, pentru noi, ortodocşii sunt o realitate. Liturghia catolică e în majoritate vorbită, cea ortodoxă e cântată. La ortodocşi se pune foarte mult accentul pe voce. Sunt diaconi cu voci foarte puternice iar slujba ortodoxă, tehnic vorbind, e plină de tonuri joase. Sunt exigenţe diferite. La acelaşi microfon, se vorbeşte şi din faţă şi din spate, ceea ce nu se întâmplă şi la catolici. Din faţa uşii împărăteşti citeşti Evanghelia cu faţa către credincioşi, în acelaşi timp, diaconii cântă cu faţa spre iconostas (reg. catapeteasmă). Iconostasul închide altarul şi blochează sunetul. Apoi, covoarele, pictura, care absorb sunetul. La ortodocşi credincioşii stau în picioare iar sunetul este astupat şi mai mult. E aglomeraţie, oamenii stau unul lângă altul. În timpul ăsta preotul e despărţit de ei prin iconostas.

Mario Laltrelli împreună cu părintele său de suflet, călugărul capucin Oliviero Ubaldo.


O.M.: Dar relaţia cu preotul ortodox? M.L.: Foarte primitori şi serioşi. Chiar dacă avem o înţelegere să plătească în 6 luni şi nu are bani, sigur îţi plăteşte în 8. Atunci când tu eşti corect, primeşti corectitudine şi seriozitate. Preoţii se cunosc între ei şi vorbesc. Este foarte important să fie mulţumiţi 100% şi bisericuţa „din lemn” din vârful dealului şi catedrala din centru. Lucrarea respectivă povesteşte despre noi şi doar aşa poţi avea continuitate.

se aude în boxa din altar, tu auzi doar strana. Această soluţie am dezvoltat-o special pentru ortodocşi şi greco-catolici. Adică sunt exigenţe diferite faţă de romano-catolici. Preotul ortodox iese şi intră prin uşile împărăteşti şi trebuie să aibă acoperire şi atunci când este între altar şi uşile împărăteşti. Adică este o dinamică a sunetului foarte diferită faţă de catolici. Tocmai din acest motiv este o personalizare foarte mare. Şi în privinţa culorii boxelor şi a esteticii.

O.M.: Ai ocazia acum să-i explici unui preot de ce trebuie să-şi cumpere un microfon care costă 200, 500, 1000 de euro şi nu unul de 30. M.L.: Demonstraţie la faţa locului. Eu sunt un consilier în vânzări, meseria mea este să mă laud cu produsele mele. Ca mine sunt încă 10. Dar eu, apoi, trebuie să şi demonstrez că este real, să fac proba verităţii la tine în biserică. Prin vorbe... niciodată. În asta constă forţa noastră.

O.M.: Aţi spus că inginerii Audiora au dezvoltat produse speciale pentru Biserica Ortodoxă. M.L.: În Italia nu avem o tradiţie în privinţa bisericilor ortodoxe, dar datorită experienţei foarte mari pe care o avem, am reuşit să înţelegem pe teren anumite situaţii, iar inginerii noştri din Italia au dezvoltat soluţii optime. Unul dintre produse gândite special pentru preotul ortodox este compresorul de voce pentru fiecare microfon. S-a întâmplat ca la microfonul din faţa uşilor împărăteşti să cânte doi diaconi. Unul cu volum foarte mare şi celălat cu voce mai slabă. Cel cu vocea puternică aproape că sparge boxa iar cel cu vocea mai slabă mai că nu se aude. Atunci, acest compresor permite ca microfonul să fie foarte sensibil şi să nu ridice volumul foarte mult la Pavarotti, care sparge boxele. Matriţa digitală, o staţie de ultimă generaţie de care vorbeam mai înainte gestionează toate ieşirile. Să spunem că vorbim de o catedrală mare, cu balcoane mari pe lateral, solee mare, cafas mare la cor. Toate zonele astea nu sunt folosite zilnic, iar tu ai matriţa asta cu setări programate. Adică la „preseto uno” microfoanele sunt pornite pentru slujba în timpul săptămânii dar cele de la cor se închid automat. Sau „preseto duo” e pentru părintele Vasile sau pentru diacon. Adică e un reglaj special pentru câte nevoi sunt, activat doar printr-un buton. Staţia asta, matriţa, e ca un angajat permanent pe care nu-l vezi, nu-l auzi şi face treaba cu multă discreţie. Sunt situaţii în care un microfon trebuie montat foarte sus, în faţa uşilor împărăteşti, pentru că dacă vine episcopul, cu mitră, nu încape sub el şi atunci microfonul trebuie să fie extrem de sensibil ca să capteze bine. Sau altarul este închis şi trebuie să existe o boxă de control acolo ca să auzi ce spune strana, pentru că majoritatea coloanelor bat spre biserică şi tu ai în altar covoare şi pictură. Boxa asta te poate încurca la un moment dat, dar microfonul din altar nu

O.M: Care este diferenţa între boxele bune dintr-un magazin profesional şi cele Audiora? M.L.: E o mare diferenţă între sculele pentru cluburi, locaţii laice, teatre şi cele pentru biserică. Biserica nu e club. În biserică ceea ce contează nu e cât de tare se aude ci cât de clar. Sunt nişte probleme tehnice deosebite şi nu ai voie să nu le rezolvi profesional. Mai fac glume cu preoţii şi le spun că nu poţi să auzi Sf. Liturghie ca la nuntă, cu lăutari şi cu voce modificată. Atunci când e modificată şi amplificată (n.n. vocea), la o predică, acelaşi cuvânt poate avea o nuanţă diferită. Dacă spui „lasă...”, pe un ton părintesc sau LASĂ!, pe un ton violent, atunci nuanţele se schimbă. Dar dacă vocea e amplificată de 10 ori şi credinciosul nu percepe nuanţele, atunci nu pricepe nici mesajul. De aceea facem studiu la biserică, pentru a găsi personalizarea şi soluţia optimă pentru fiecare. Nu există soluţie standard: boxa trebuie să fie la 1,5 m, microfonul la 70 cm. Nu există aşa ceva. Cine spune aşa, vrea să standardizeze. Sunt coloane pe mărimi diferite, în funcţie de suprafaţa bisericii, volumul acesteia, covoare, marmură, că e înaltă de 10 m cu rigips sau că are 30 m cu boltă. Sunt unele biserici cu un cor titrat, unde trebuie pusă în evidenţă fiecare voce. Totul trebuie personalizat la parametri maximi.

O.M.: Ce trebuie să ştie un preot atunci când trebuie să facă o sonorizare? M.L.: Nimic! Să aibă ştampilă şi să semneze, de restul mă ocup eu. (râdem cu toţii). Preotul e preot nu poate să ştie de toate. Atunci când intri într-un magazin de muzică, au 100 de feluri de microfoane, 50 de modele de staţii. Cum ştii tu care este cel mai bun pentru tine? De multe ori nici eu nu-mi dau seama de prima dată. Acolo unde acustica este mai grea, demonstraţia nu e doar pentru preot, ci şi ca să văd dacă eu pot să o fac foarte bine. Se întâmplă ca sunetul să nu se uniformizeze cum vreau eu sau o boxă să nu bată cum vreau eu. Demonstraţia îmi permite să certific că ceea ce am povestit este aşa şi, în al doilea rând, să obţin cel mai bun rezultat. Asta însemnă că obţinem un rezultat de două ori mai bun.

E O MARE DIFERENŢĂ ÎNTRE SCULELE PENTRU CLUBURI, LOCAŢII LAICE, TEATRE ŞI CELE PENTRU BISERICĂ. BISERICA NU E CLUB. MAI FAC GLUME CU PREOŢII ŞI LE SPUN CĂ NU POŢI SĂ AUZI SF. LITURGHIE CA LA NUNTĂ, CU LĂUTARI ŞI CU VOCE MODIFICATĂ.

O.M.: Este tratat sunetul cu suficient respect? M.L.: Asta vreau sa subliniez. E bine şi frumos ca biserica să fie pictată şi dotată şi să arate minunat. Dar principalul obiectiv în biserică este să se audă corect Cuvântul Lui Dumnezeu. Dacă asta lipseşte înseamnă că unii nu vor auzi sau înţelege corect slujba. Preotul nu face slujbă doar pentru el. Sunt preoţi care ţin slujbă şi în fiecare zi. Se întâmplă să fii răcit, să nu ai voce în ziua respectivă etc. Te supralicitezi. Sculele astea bune îţi uşurează situaţia şi mesajul ajunge aşa cum l-ai transmis tu. O.M.: Te cunosc foarte mulţi preoţi. Ortodocşi, romano-catolici şi grecocatolici. Ce ai dori să le transmiţi? M.L.: Am un mesaj pentru fiecare în parte. De la fiecare am învăţat câte ceva. Romano-catolicii sunt ceea ce cunosc eu de mic copil. De la ortodocşi am învăţat unele lucruri care m-au fascinat. Prima dată când am intrat într-o biserică ortodoxă a fost la catedrala din Constanţa în

2008 şi era o muzică de fundal, puţin întuneric şi părintele cu cadelniţa. Când am intrat acolo mi s-a părut că e un loc în care este Dumnezeu. Mi s-a oprit inima în loc. Greco-catolicilor vreau să le transmit că, dacă aş fi ştiut despre ei mai devreme, probabil acum aş fi fost preot grecocatolic, pentru că eu de mic am beneficiat de o educaţie foarte religioasă. Am fost ministrant, apoi responsabil cu cateheza tinerilor cam pe la 16-17 ani. Dar, de mic copil mi-au plăcut fetele. Eu sunt catolic, dar greco-catolicii m-au făcut să apreciez mai mult Ortodoxia. Înainte să-i cunosc pe preoţii ortodocşi, până atunci existau doar preoţii catolici şi atât. Prin greco-catolici am avut uşa asta de trecere. Şi acum îi înţeleg foarte bine şi pe ortodocşi pe care îi simt foarte aproape. O.M.: Te-ai simţit vreodată în dezavantaj pentru că eşti romano-catolic? M.L.: Niciodată. Chiar am obiceiul ca, atunci când intru într-o biserică ortodoxă, din respect, să fac cruce în stil bizantin. Odată m-a văzut un părinte călugăr şi mi-a spus că dacă sunt catolic să fac cruce cum am fost învăţat. Eu chiar îmi doresc să botez copilul la ortodocşi. Soţia mea este ortodoxă. Pe fetţia noastră o va chema Miriam.

Mario Laltrelli împreună cu soţia sa Alina, în showroom-ul Audiora din Comăneşti. Alina este însărcinată cu primul lor copil, o fetiţă, pe care o vor boteza Miriam.

Interviu Pam Audiora, Iunie 2015  
Interviu Pam Audiora, Iunie 2015  
Advertisement