10
† 3 mai
EVENIMENT DE SINAXAR
Sfin]i români recent canoniza]i
Sfântul Cuvios Irodion de la Lainici
Am fost de curând martorii unui eveniment de seamă pentru Ortodoxia din ţara noastră. Astfel, în octombrie 2010 a fost aprobată de către Sfântul Sinod, iar la începutul lunii mai a acestui an a fost proclamată solemn canonizarea Sfântului Cuvios Irodion de la Lainici, căruia îi dedicăm rubrica din acest număr jubiliar al Buletinului Parohial. Ucenicia de la Mănăstirea Cernica. Sfântul Irodion Ionescu s-a născut în anul 1821, la Bucureşti, într-o familie de buni creştini, primind la botez numele de Ioan. Chemarea sa lăuntrică i-a purtat, încă din tinereţe, paşii spre calea monahismului, astfel că la 20 de ani s-a închinoviat ca frate în obştea Mănăstirii Cernica, oază duhovnicească de rugăciune şi înfrânare, simbol al spiritualităţii neoisihaste româneşti. Tânărul Ioan a trecut cu smerenie prin toate ascultările ce i-au fost încredinţate, dovedind adâncă înţelepciune şi multă cumpătare. Fratele Ioan a deprins în scurt timp meşteşugul luptei duhovniceşti, încât pe mulţi îi întrecea cu rugăciunea, postul, cinstea şi ascultarea. În iarna anului 1846, a fost tuns în monahism, primind numele Sfântului Apostol Irodion, unul din cei 70 de ucenici ai Domnului, iar la scurtă vreme a fost hirotonit diacon şi apoi preot al Mănăstirii Cernica. Ieromonahul Irodion şi-a continuat ostenelile duhovniceşti, îmbinând împlinirea regulată
a canonului şi participarea la slujbele bisericeşti cu lucrul de obşte, la ascultările cele mai grele, împreună cu ceilalţi părinţi şi fraţi. Era îndrăgit şi respectat de către toţi vieţuitorii mănăstirii, fiind preţuit pentru smerenia, blândeţea şi sârguinţa sa. Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, stareţ al mănăstirii în acea vreme, i-a simţit râvna, primindu-l în ceata ucenicilor săi şi îndrumându-l întru sporire duhovnicească. Luceafărul de la Lainici.
Chemat la înalta slujire de Episcop al Râmnicului-Noul Severin, Sfântul Calinic a găsit în eparhie o moştenire grea care se cerea îndreptată. Cunoscând îndeaproape viaţa şi râvna părintelui Irodion, noul ierarh l-a adus pe monahul de la Cernica la Schitul Lainici din Valea Jiului, veche vatră sihăstrească de la sfârşitul secolului al XlV-lea, aflat însă într-o perioadă de instabilitate şi de dezordine, datorată unei succesiuni rapide a stareţilor, cu un ritm regulat de un an de zile fiecare. Deşi venea de la o mănăstire vestită şi avea o bogată experienţă duhovnicească, Cuviosul Irodion şi-a îndeplinit cu evlavie şi dragoste ascultarea ce i-a fost încredinţată, ducând la îndeplinire în fiecare zi pravila. În scurt timp a fost recunoscut părinte duhovnicesc de către obştea de la Lainici, devenind astfel pentru fraţi adevărată pildă de smerenie, evlavie şi vieţuire în Hristos. Sfântul Ierarh Calinic l-a numit în anul 1854 pe ieromonahul Irodi-
on ca egumen al schitului. Nu a fost o misiune uşoară, date fiind atât ispitele venite din partea membrilor obştii schitului, cât şi importantele evenimente survenite în acea perioadă (cum a fost secularizarea averilor mănăstireşti), al căror ecou tulbura liniştea comunităţilor monahale. Misiunea de stareţ a Sfântului Irodion a fost la începuturi fragmentată, fiind marcată de întreruperi, dar, încetul cu încetul, strădaniile sale au dat roade, reuşind să vindece schitul de starea de neorânduială şi de dezorientare spirituală în care se afla. Dovadă stă faptul că, începând din anul 1873, până la trecerea sa la Domnul, în anul 1900, părintele Irodion a fost neîntrerupt stareţ al acestui aşezământ monahal, fiind numit Luceafărul de la Lainici de către însuşi Sfântul Ierarh Calinic. Cuviosul Irodion ne arată astfel, prin puterea exemplului, că, pentru a putea zidi ceva, trebuie să îmbinăm în chip armonios răbdarea în faţa încercărilor, efortul propriu şi nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu. Verigă a lanţului neoisihast românesc. Format în
duhul neoisihast cernican, ieromonahul Irodion de la Lainici a transmis mai departe dimensiunile duhovniceşti fundamentale ale acestuia, reuşind să imprime duhul rugăciunii curate şi obştii pe care o păstorea şi fiind considerat un reprezentant de seamă al neoisihasmului românesc din perioada secolelor XVIIIXIX, alături de sfinţii Vasile
de la Poiana Mărului, Paisie de la Neamţ, Gheorghe de la Cernica, Grigorie Dascălul şi Calinic de la Cernica. Potrivit tradiţiei păstrate de părinţii bătrâni ai mănăstirii, se spune că Părintele Irodion slujea Sfânta Liturghie în fiecare zi şi totdeauna cu lacrimi pe obraz. Conştient că lucrul cel mai anevoios este călăuzirea obştii monahale pe calea mântuirii, a avut sufletul şi mintea deschise tuturor celor care îi cereau sfat, mângâiere şi binecuvântare. Este cunoscut faptul că, după moartea duhovnicului său, Sfântul Calinic de la Cernica, episcopul, îşi ia ca duhovnic pe ucenicul său Irodion, stareţul de la Lainici, ucenicul devenind duhovnic avvei. Să îl rugăm şi noi, cu smerenie, pe Sfântul Irodion să ne călăuzească paşii şi să mijlocească pentru noi înaintea Prea Sfintei Treimi pentru a găsi calea mântuirii. Mihai-Sorin STUPARIU