Page 1

www.martialinstinct.ro

Sport şi senzualitate

pag. 5 0

Nr. 5, anul II 2010

9.5 LEI

“Cele mai bune săbii rămân în teacă”

Freddy KEMAYO căştigător

Eduard Irimia Interviu MMA Ryan Schultz şi Ed Herman Seminar Kyokushin Europene KRAV MAGA

Grand Prix Bucharest Romania 2010

antrenor Petrică Bulmagă Profil Muzeul Săbiilor Japonia

MMA z KRAV MAGA z K-1 z GRAPPLING z BJJ z NINJUTSU z ASHIHARA z KICKBOXING z TAIJI HAPKIDO z KYOKUSHIN z TAEKWONDO z MEDICINĂ SPORTIVĂ z MASAJ z CULTURĂ ORIENTALĂ


Editorial

S

portul în vreme de criză...ce facem cu el, îl lăsăm deoparte? Nu cred că este o soluție tocmai optimă pentru noi, prin sport se poate trece mult mai uşor peste orice problemă, de orice natură. În cotidianul de zi cu zi avem parte de agitația străzii şi stresul vieții, dar în momentul în care ai ajuns la sala de antrenament şi ai trecut pragul, toate grijile rămân afară. Acolo este locul în care ne revenim şi de ce să nu spunem ne încărcăm cu energie ne revitalizăm. Mişcarea ne dă vitalitatea de care avem nevoie zi de zi. Totodată trebuie să mai avem grijă şi de noi, de ce trebuie să vedem copii şi adolescenți obezi pe stradă, în loc să vezi oameni puternici, oameni pe care ai nevoie să îi vezi pentru a merge mai departe indiferent de momentele grele prin care trecem. „Criza” nu mă poate opri să fac mişcare, să merg la o sală, o alergare în parc, din contră pentru a merge mai departe trebuie să facem „sport”, în vreme de criză. Bogdan GOCI

2

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


Eduard Irimia, la finalul Galei K-1, având alături de el pe Eroll Zimmerman şi Freddy Kemayo, câştigător al piramidei

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

3


EDUARD IRIMIA, promoter la superlativ al Galelor Local Kombat şi K-1 de nivel mondial

a scurt timp după încheierea celei mai mari gale de combat din România, K-1 World Grand Prix Bucureşti, din 21 mai a.c., domnul Eduard Irimia, promoterul acestui eveniment, a avut amabilitatea să acorde revistei „Instinct Martial Arts&Sports” un interviu în exclusivitate. Un interviu, un periplu, prin lumea combatului din ţară şi din lume, prin intermediul căruia, cititorii noştri vor putea descoperi, nu numai traiectoria profesională a unui om implicat în sport, ci şi aspecte atât relevante pentru acest fenomen, în care suntem parte cu toţii, de la sportivi, antrenori, până la simpli spectatori, admiratori ai performanţelor.

L

4

IMA: - De cât timp sunteți în această lume a sportului? - De când mă ştiu. Provin dintr-o familie de sportivi, tatăl meu a făcut box, toată familia mea a fost dintotdeauna implicată în acest fenomen. Poate părea romanțat ce vă spun, dar este adevărat, primele mele amintiri din viață sunt legate de sala de sport, de ring. Toată copilăria mea, adolescența, au fost marcate de competițiile sportive, de cantonamentele în care mă ducea tatăl meu. A fost şi este ca o religie de familie, suntem profund legați de această lume în care ne-am găsit repere, reuşite, emoții, riscuri. Sport de performanță nu am făcut, tatăl meu m-a încurajat mereu să pun şcoala pe primul loc. Am făcut facultatea de medicină, dar pot să spun că mă simt ca un sportiv cu carieră lungă în urmă. IMA: - Cum s-a născut ideea de a organiza gale de luptă? - În 1997, când mă întorceam de pe lito-

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

ral, pe drumul dinspre Mangalia spre Constanța, am văzut reprezentațiile unui circ din Franța şi am întrebat dacă nu sunt interesați de o gală de box. Fiind primită pozitiv ideea mea, în vara aceluiaşi an, cu circul Zavatta, am organizat, la Saturn, prima gală care s-a bucurat de o bună primire. IMA: - A fost un început uşor, lucrurile s-au legat de la sine, sau au fost dificultăți inerente oricărui început? - Dificultăți au fost şi nu puține. Eu am văzut, în Marea Britanie, când eram în anul trei de facultate, gale de gen, dar nu am avut un mentor, nu a avut cine să-mi spună cum se face acest lucru. Am fost ca unul dintre aceia care vad un aparat funcțional, apoi au piesele grămadă, şi încă multe lipsă şi reuşeşte, totuşi, să refacă un dispozitiv funcțional. Şi ca să reuşesc, nu trebuia să fie numai funcțional, ci să fie unul performant, gata de a concura cu ce e mai bun pe piață. Am pariat pe improvizație, pe inspirație, pe multă muncă, am riscat permanent şi numai aşa am reuşit să organizez ceva profesionist. IMA: - Ați riscat şi întotdeauna şi câştigat, sau ați şi pierdut? - Bineînțeles că am şi pierdut. Orice început are provocările sale şi numai cine


este determinat şi crede cu adevărat în ceea ce face ajunge şi la câştig. Țin minte că la primele gale mi-am pierdut maşina şi toți banii investiți, mii de dolari; ai mei îmi tot spuneau să mă opresc, să nu mai investesc în ceva ce nu merită. Dar eu m-am încăpățânat să cred că orice pierdere de moment are câştigul ei, măcar prin experiența pe care o acumulam, era o investiție în viitor. Abia din 2003 am reuşit să-mi acopăr, să-mi amortizez pierderile din anii anteriori. IMA: - Din anul 2003 a început succesul pe plan național şi mondial? - Da, la sfârşitul lui 2003 aveam deja trei gale, transmise la nivel mondial, au început să se vadă rezultatele muncii mele, am început să devin cunoscut şi recunoscut. Nu mai eram un simplu organizator de show-uri, eram deja un nume, eram promoterul Eduard Irimia. Când am adus acest produs în România, eram afirmat pe plan internațional. IMA: - Câte gale ați organizat până în prezent? - Peste 50, în România, şi 15 gale de mare anvergură, peste hotare. IMA: - Cum sunt relațiile cu sportivii, cluburile din România? - La început am fost ca o mare familie, în sportul nostru nu era senzația, ca de exemplu în fotbal, că fiecare vine de la un club diferit şi sunt adversari ireconciliabili. Eram foarte uniți, toți aveam ideea comună de sport de perfomanță. În timp însă, din păcate, s-au născut tot felul de animozități, orgolii, mai ales, între sportivi şi cluburi, cu precădere. Relația mea este foarte bună cu cei care colaborez, dar mai aud că se iscă certuri din ideea că unii sunt mai promovați ca alții, ceea ce este dăunător. Mai mult, mă întristează şi chiar îmi dăunează, ca promoter, că fanii unor sportivi, în timpul spectacolelor, au

captat aceste orgolii şi huiduie adversarul, au o atitudine contraproductivă. Trebuie înțeles că o gală, este un produs în interesul absolut al tuturor celor implicați. IMA: - Publicul român a devenit mare amator de meciuri combat, ce credeți, fără această promovare profesionistă pe care ați făcut-o, acest public şi-ar fi descoperit apetența spre a viziona meciuri, urmărind doar pe canalele TV din străinătate? Credeți că promovarea meciurilor de gen a adus, în aceşti din urmă ani, mai mulți tineri în sălile de sport? - Da, am cultivat publicul pentru a înțelege acest fenomen, acum toți pasionații de sport, nu numai că au au ajuns să cunoască fenomenul K-1, dar au ajuns să şi aprecieze cu adevărat ceea ce oferim noi. Eduard Irimia a devenit o marcă, un reper, în funcție de care optează în prezent sportivii, antrenorii, cluburi, televiziuni, spectatori. Deci, ştacheta e foarte sus, la maximum - mi-am împlinit scopul, am atins ce am visat încă de la prima gală. Sunt multi promoteri în țară, dar noi suntem primii. Şi căutăm să implicăm cât mai mulți în acest fenomen. Cât despre sportivii din săli, nimeni nu poate contesta rolul pe care l-am avut în popularizarea şi impulsionarea copiilor şi tinerilor. Sunt abătut uneori că nu se recunoaşte direct acest merit, că la noi nu există încă recunoştiință exprimată, ci doar accent pe partea comercială, dar eu ştiu că am făcut ceva pentru mai bine în acest domeniu. IMA: - K-1 Bucureşti a fost succesul pe care l-ați scontat? - A fost o investiție bună pentru viitor. Financiar nu a fost o realizare, dar a creat premisele unei dezvoltări foarte importante pentru noi. Astfel, în toate marile oraşe

din țară căutăm să avem un reprezentant, un partener financiar, care să ia în regim de franciză, să reprezinte K-1. Acesta este scopul nostru principal în țară, să creăm cu ajutorul celor interesați, aceste puncte în infractructura noastră, îi aşteptăm pe toți doritorii. Pot spune, aşadar, că, gala din luna mai a fost un risc asumat, dar consider că s-au atins țintele esențiale. IMA: - În viitorul apropiat veți mai organiza gale de anvergură la noi în țară? - Deocamdată nu. Am riscat mult, aprecierea celor care trebuiau să o facă a lipsit....când va apărea un partener privat cu posibilitate, vom reapărea cu tot ce ştim să facem. Deocamdată, ne propunem să facem show-uri mai mici pe litoral. IMA: - Despre băieții noştri care au participat la gală ce puteți să ne spuneți? Care a fost reacția față de scurta partidă a lui Moroşanu, mult comentată? - Moroşanu şi dacă se bătea cu bunica lui lua bătaie. A fost foarte obosit, n-a avut pregătirea corespunzătoare, a spus-o şi el din prima clipă, am ştiut-o cu toții. Dar s-a urcat în ring din respect pentru fanii pe care îi are, pentru spectatorii care ni l-au cerut în spectacol. Sigur că ne-am aşteptat mai mult din partea băieților noştri, dar strict din punctul de vedere al promoterului, faptul că au fost şi învinşi a fost dovada că meciurile au fost jucate în ring şi nu în culise. Dacă ar fi câştigat Ciobanu piramida, mulți ar fi zis că a fost blat, ceea ce ar fi fost foarte grav pentru imaginea noastră. Dar a fost un spectacol frumos şi, ca în orice competiție, unii pierd, alții câştigă. IMA: - Au fost greu de adus titanii K-1, în România? - Fără falsă modestie, datorită numelui pe care îl am deja în branşă, aducerea acestor sportivi de talie internațională a fost ceva firesc. Şi dacă îi chemam aici la un grătar, sigur veneau. Ei au încredere, caută ceea ce le oferă Irimia. A ajuns o onoare pentru ei, nu pentru mine. De asta sunt şi un pic dezamăgit că în țară nu se înțelege, sau nu se vrea aprecierea mai obiectivă a ceea ce am făcut pentru imaginea noastră comună. IMA: - Aşadar, succesul se datorează liderului sau este echipa care pune în valoare ideile liderului? - O să spun direct: echipa este necesară liderului, dar un lider bun, întotdeauna îşi va pune în practică ideile, creația, indiferent de echipă.

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

5


K-1 World Grand Prix 2010 in Bucharest Super gala K-1 WORLD GRAND PRIX BUCUREŞTI evenimentul anului în kombat

Conferinţa de presă

Respect Gym 6

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

La sfârşitul lunii mai a.c., la Bucureşti, în cadrul Romexpo, a avut loc cea mai mare gală – K-1 WORLD GRAND PRIX BUCUREŞTI, gală care a reunit cele mai grele nume ale ringului. Cei mai mari luptători români au stat faţă în faţă cu puternicii lumii, într-un show fără egal, transmis în peste 150 de ţări de pe întreg mapamondul. Promoterul evenimentului a fost Eduard Irimia, personalitate deja sinonimă cu organizarea de gale la nivel profesionist. Reuşind, într-un timp record, să popularizeze kickboxingul în România, Eduard Irimia, prin intermediul fight-urilor la cel mai înalt nivel, adună mii de oameni, în sălile de sport, la spectacole, sau în faţa televizoarelor. Gala s-a desfăşurat piramidal, cu opt grei care s-au luptat pentru un loc în finala turneului Final 16, al circuitului K1 de la Seul, din septembrie.


REZULTATELE FINALE ALE K-1 GRAND PRIX 2010 BUCHAREST SUPER FIGHT (63 KG): K-1 RULES / 3MIN. 3R EXT.1R Ionuţ Atodiresei (România) vs. Amadou Ba (Franţa) Învingător: Ionuț Atodiresei RESERVE FIGHT 1: K-1 RULES / 3MIN. 3R EXT. 1R Jan Soukup (Cehia) vs. Mladen Brestovac (Croaţia) Învingător: Mladen Brestovac SUPER FIGHT: MMA RULES / 5MIN. 3R Valentijn Overeem (Olanda) vs. Cătălin Zmărăndescu (România) Învingător: Valentijn Overeem Jimmy Ambriz (USA) vs. Alexandru Lungu (România) Învingător: Alexandru Lungu SUPER FIGHT (75 KG): K-1 RULES / 3MIN. 3R EXT.1R William Sriyapai (USA) vs. Halim Issaoui (Olanda) Învingător: Halim Issaoui

SUPER FIGHT (70 KG): K-1 RULES / 3MIN. 3R EXT.1R Philippe Salmon (Franţa) vs. Mihai Barbu (România) Învingător: Mihai Barbu SUPER FIGHT: K-1 RULES / 3MIN. 3R EXT.1R Ray Sefo (Noua Zeelandă) vs. Ionuţ Iftimoaie (România) Învingător: Ray Sefo Errol Zimmerman (Olanda) vs. Cătălin Moroşanu (România) Învingător: Errol Zimmerman Carter Williams (USA) vs. Raul Cătinaş (România) Învingător: Raul Cătinaş

SEMIFINALS: K-1 RULES / 3MIN. 3R EXT. 1R Mighty Mo (USA) vs. Sebastian Ciobanu (România) Învingător: Sebastian Ciobanu Freddy Kemayo (Franţa) vs. Alexey Ignashov (Belarus) Învingător: Alexey Ignashov În urma unei accidentări suferite de Alexey Ignashov, în finală a mers mai departe Freddy Kemayo. FINAL: K-1 RULES / 3MIN. 3R EXT. 1R Freddy Kemayo (Franţa)vs. Sebastian Ciobanu (România) Câştigător al finalei Freddy Kemayo

QUARTER FINALS: K-1 RULES / 3MIN. 3R EXT. 1R Mighty Mo (USA) vs. Roman Kleibl (Cehia) Învingător: Mighty Mo Sebastian Ciobanu (România) vs. Daniil Sapljoshin (Estonia - 2010 K-1 Warsaw winner) Învingător: Sebastian Ciobanu Freddy Kemayo (Franţa) vs. Sergei Lascenko (Ucraina) Învingător: Freddy Kemayo Alexey Ignashov (Belarus) vs. Mindaugas Sakalauskas (Lituania - 2010 K-1 Vilniuswinner) Învingător: Alexey Ignashov

Ionuţ Iftimoaie K-1 World Grand Prix 2010 in Bucharest Raul Cătinaş, Florin Stănică, Sebastian Ciobanu şi Sandu Lungu Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

7


CZ

Sandu Lungu

MOROŞANU K.O. ndesc la â g ă m u N ciul. ă duc me s ie u b e r t cu 20 de an? Este m r e ine, m Zim reu ca m g i a m e sc kilog ram ma gânde u n , lt a în este mai . Tot cu un K.O in m r e eci t să fac un m ă s e t s e ele. r ce spe ate repriz o t c u d ă frumos, s 8

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

Merg, „la demo lare”, trebuie să câştig confruntarea. P ublicul vrea să vadă un meci frumos, palpitan t, dar scopul meu este să câştig, să -mi depăşesc advers arul.


ntrenat M-am a ult. De la foarte m nt nu iau me antrena , ă pauză niciodat mentul antrena rem de este ext . nt importa

a. De pot exist e iz r p r u că S ov? zici h s a n Ig fracexemplu g şi într-o in r în e m doar te face cundă poa e s e d e n o, la țiu . Mighty M .O K l u r a s cului adver ne capăt jo ci, u p e t a o p fel, iză. De umn surpr dinea dintr-un p umai atitu n ă z a e t n o nu c r face efec o v e c i ş i c ) vizibilă, rian SORA ip (C . g in r tiv în

Mighty Mo tdeau“Eu sunt înto Am dat na pregătit. mai bun tot ce a fost îl terdin mine ca să tip. Nu min pe acest o să fie o să câştig, kout”. un bun knoc

Eroll Zimmerman

Golden Glory Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

9


rte pu a o f r rsa os n adve în 2004, la L u m A n a să campio țeles că vre , c i n r -a e t Am în cul pe care l . s e l e Ang la lo l las, n K-1, nd săî â ă g n e i v d re m i sus. ar nu a avut, d ajung eu ma să vreau

Freddy Kemayo, câştigătorul piramidei

Raul Cătinaş

Ray Sefo

“Nu merg niciodată la o luptă să pierd ci merg să câştig, cred că aceasta este rețeta succesului.”

10

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

Jérôme Le Banner împreună cu Florin Stănică si Bogdan Goci


Ionuţ Atodiresei Freddy Kemayo şi Răzvan Pârcălab ...sigur v oi fi înv pentru ingător, că am o voință d fier şi o e inimă m cum am are, aşa ar te meciu ătat şi la celela lri.

ALIN PANAITE antrenor, sala Respect Gym E o onoare şi un lucru extraordinar şi pentru luptători şi pentru copiii care vin din urmă, să vadă lângă ei nişte legende care se comportă normal, cărora le place mirosul de transpirație.

Ignashov devastează

Overeem vs CZ Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

11


Seminar naţional de MMA

Ryan “The Lyon” Schultz şi Ed “Short Fuse” Herman Organizatorul acestui eveniment este Sharks Entertainment Co. prin domnul Marius Vasile Niţă în colaborare cu Federaţia Română de Krav Maga Kapap Defensystem prin domnul Vasile Niţă. Iniţiativa de a organiza acest seminar naţional de mma în România vine în urma vizitei mele în S.U.A, unde am fost legitimat la Team Quest (echipa de lupte profesioniste mma), şi bineînţeles de aici am propus acestora să colaborăm în a promova acest gen de luptă şi în România, deoarece mma-ul nu este mediatizat… (Marius”BEBE”Niţă)

care au abordat fiecare antrenament în parte. Seminarul naţional de M.M.A s-a desfăşurat în perioada 14-16 mai 2010,

Organizarea acestui seminar a venit în urma dorinţei de a promova MMA în România şi pentru a crea o ligă profesionistă exclusiv acestui stil de luptă, şi de ce nu, să promovăm luptători din România şi estul Europei în ligile mari de peste ocean. Seminarul s-a axat în mod special pe tehnici de luptă la sol, submisii şi finalizări prin strangulare, chei pe articulaţiile membrelor superioare şi inferioare. Luptătorii invitaţi au fost impresionaţi de participanţii la acest seminar, aceştia având un potenţial crescut pentru sporturile de contact şi în mod special pentru interesul cu

12

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

două antrenamente pe zi, fiecare antrenament a avut o tematică diferită astfel am încercat să studiem cât mai multe situaţii din lupta absolută a artelor marţiale mixte.


Ce părere aveți despre acest seminar? Sunt foarte mulţumit de cum a evoluat acest seminar, participanţii s-au străduit foarte mult, ascultă, si au dat ce au avut mai bune din ei. Ryan am văzut că eşti în relații foarte bune cu Niță Marius, cum s-a ajuns la această colaborare? Am venit în România în urma invitaţiei făcute de Marius, cu care m-am cunoscut în SUA, şi întâlnindune la antrenamente am ajuns să ne cunoaştem mai bine şi să luăm această decizie, chiar mi-a plăcut ideea. Marius este o persoană ok, am avut încredere în el, este foarte muncitor şi cred că v-a face treabă bună în România pe direcţia de promovare a mma-ului. Acest seminar se vrea a fi un început de dezvoltare mma în România? Vrem să venim mai des, ştiu că au mai încercat şi alţii însă cred că mai ţine şi de seriozitate şi cât de mult îţi doreşti să realizezi ceva. În cadrul antrenamentului pentru dezvoltarea forței puneți accent pe greutăți sau lucrați cu greutatea corpului? Lucrezi numai cu greutatea corpului, pui accent numai pe ea, în mma este foarte importantă forţa explozivă, nu este necesară masa de muşchi, trebuie să ai explozia necesară la executarea procedeelor. Lucrez foarte mult la frânghie, tracţiuni, şi foarte important este să le faci în regim de viteză.

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 13


Legenda UFC-ului, Royce Gracie, s-a

îndrăgostit de România!

Pentru a doua oară în ţara noastră, celebrul luptător de MMA, a susţinut un stagiu de pregătire în BJJ pentru clubul Absoluto. A fost impresionat de România şi vrea să ne viziteze în fiecare an. Royce Gracie e omul care a revoluționat lumea artelor marțiale. În primele două gale UFC, în 1993 şi 1994, a învins luptători proveniți din: box, savate, karate kyokushin, kung fu, jiu jitsu japonez, kickbox şi shootfighting. Chiar dacă avea doar 82 de kilograme, Royce şi-a învins toți adversarii înainte de limită. Într-un interviu acordat revistei Instinct Martial Arts & Sports, brazilianul care face parte din familia ce a creat Gracie Jiu Jitsu, vorbeşte despre stilul pe care l-a făcut celebru în întrega lume şi noua lui pasiune pentru România: IMA: Royce, eşti pentru a doua oară în România. Ce te-a făcut să revii? Am fost invitat pentru prima dată în 2008 de către clubul Absoluto. Am întâlnit atunci nişte oameni extraordinari aici, foarte pasionați de ceea ce fac. Scopul familiei noastre a fost să răspândim Gracie Jiu Jitsu în întreaga lume. Mi-am dat seama că ajutorul meu e important pentru cei care practică aici şi m-am decis să vin mult mai des.

14

IMA: Cum ți se pare România? Seamănă din multe puncte de vedere cu Brazilia, țara mea natală. Cel mai mult îmi doresc să petrec câteva zile la Marea Neagră. M-am hotărât să vin în fiecare an aici, dacă cei de la Absoluto mă vor mai invita, iar în 2011 vrea să stau un weekend întreg şi să ajung şi la mare. IMA: Ce a schimbat Gracie Jiu Jitsu în artele marțiale?

IMA: Te vom mai vedea vreodată în competițiile de MMA?

Oamenii au înțeles ce funcționează într-o luptă, dar mai ales care este stilul cel mai eficient într-o confruntare 1 contra 1. Au înțeles că nu trebuie să ai calități ieşite din comun şi că e mult mai importantă folosirea tehnicii şi a pârghiilor, decât forța sau viteza. Asta am dovedit la primele UFC-uri, atunci când Gracie Jiu Jitsu şi-a dovedit superioritatea în fața mai multor stiluri de arte marțiale.

Încă nu am avut meciul de retragere, deci o să mă mai vedeți (râde). Îmi doresc să mai lupt măcar o dată şi e foarte probabil să o fac la sfârşitul acestui an. Cel mai probabil va fi vorba de un meci în UFC. Aştept să văd ce îmi vor propune organizatorii competiției şi mă voi decide. Vă garantez că veți fi printre primii care aflați!

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

Succes Royce şi te aşteptăm să revii în România anul viitor!


Campionatul Balcanic de KickBoxing Echipa națională de kick-boxing a României a participat la Campionatul Balcanic de kick-boxing-semi contact, full contact low kick şi high kick, în localitatea Burgas din Bulgaria, 28-30 mai 2010. Campionatul s-a desfăşurat pe perioada a 3 zile, vineri 28 mai fiind cântarul oficial pentru toate categoriile, iar primul gong s-a dat la ora 9:00 următoarea zi pe 29 mai. În această zi s-au desfăşurat meciurile preliminare, inclusiv semifinalele, urmând ca finalele să se desfăşoare duminică pe 30 mai. Delegația României la această competiție: Head of Team-Dumitru Mocănaşu Arbitru Boldea Artemis Ivanov Mihai - 74kg -semi contact Oprea Nicuşor - 63,5 kg-semi contact Stanciu Bogdan - 75kg-full contact low kick Ionel Alexandru - 71kg-full contact low kick Popoviciu Gabriel - 63,5kg-full contact low kick Niță Andrei - 60 kg-full contact low kick Niță Alexandru - 67kg-full contact high kick Mitrofan Elena - 56kg -full contact low kick

Delegaţia României

Sportivii Oprea Nicuşor -63,5 kg-semi contact, Ivanov Mihai -74 kg-semi contact, Stanciu Bogdan-75kg-full contact low kick, Popoviciu Gabriel-63,5 kg-full contact low kick, Nita Andrei-60 kg-full contact low kick, au obținut medalii de bronz pentru echipa României. Delegația României a avut finalişti în ultima zi de concurs pe sportivii Niță Alexandru la categoria -67 kg-full contact high kick şi Mitrofan Elena la -56 kg-full contact low kick, aceştia reuşind să obțină medalia de argint şi astfel titlul de vice-campioni Balcanici. Nivelul acestui concurs a fost foarte ridicat, ținînd cont de prezența a 11 națiuni România, Serbia, Bulgaria, Bosnia&Herțegovina, Macedonia, Grecia, Turcia, Croația, Rep. Moldova, Albania, Muntenegru, acestea din urmă oferind kick boxingului mondial luptători de renume atât la amatori cât şi la profesionişti.

Serbia, România, Bulgaria şi Macedonia

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 15


Campionat European - România

Karate Kyokushin Kar Shihan Dorel Bulearcă Sportivii români au reuşit la cea de-a 24-a ediție a Campionatelor Europene de Karate Kyokushin să câştige două importante medalii pentru țara noastră. Campionatul a fost organizat de Federația Română de Arte Marțiale de Contact, având ca loc de desfăşurare Sala Polivalentă din Bucureşti în 22 mai anul curent. La acest campionat au participat 114 sportivi din 21 de țări, campionat pe parcursul căruia au fost disputate meciuri spectaculoase ce au reuşit să anime publicul pe parcursul desfăşurării lor. La această ediție echipa care s-a impus a fost cea a Rusiei, având un lot foarte puternic. Sportivii ruşi au avut o evoluție in forță, care i-a propulsat spre cucerirea a 5 medalii de aur, una de argint şi 2 de bronz, astfel reuşind să urce pe primul loc în competiția pe națiuni. Singurele categorii pe care ruşii nu le-au câştigat au fost la + 90 kg masculin, unde bulgarul Damyanov Zahari a reuşit să se impună şi să câştige pentru țara sa medalia de aur, şi categoria + 65 kg feminin, unde pe primele 2 locuri au urcat pe podium polonezele Sypien Agnieszka şi Kaczynska Anna. Shihan Dorel Bulearcă, reprezentant al Federației Române de Arte Marțiale de Contact: Cu trei ani în urmă s-a hotărât organizarea acestui campionat în România,

fiind o mare responsabilitate, mai ales acum pe timp de criză economică. Majoritatea celor implicați în acest eveniment din țară şi de peste hotare au fost mulțumiți de cum a fost organizat, dar se putea şi mai bine, întotdeauna se poate mai bine. Lotul României s-a prezentat bine, dar mă aşteptam la cel puțin o medalie de aur, un titlu european, dar nu s-a întâmplat. Echipa Rusiei a venit foarte bine pregătită, a luat cinci titluri europene. Iacob Mirel a ajuns în finală, dar a pierdut în repriza a doua, important este şi un titlu de vice-campion european. A muncit mult şi au venit şi rezultatele. Grigorescu Antonio, la categoria 70 kg ar fi avut şansa să ia un titlu, dar a venit pe locul

Delegaţia României

16

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

trei, după trei reprize a încheiat la egalitate cu Teixiera Victor, acesta din urmă reuşind să câştige în urma rezultatului obținut la proba de tameshiwari. Astfel România s-a clasat pe locul 5 la acest campionat.

PREMIILE SPECIALE AU FOST OBTINUTE DE: Best Tameshiwari men: Damyanov Zahari (Bulgaria), 20 scânduri Best Tameshiwari women: Kerzhentseva Alexandra (Rusia), 12 scânduri Best Spirit men: Iacob Mirel (România) Best Spirit women: Sypien Agnieszka (Polonia) Best Technique men: Shamatava Giga (Rusia) Best Technique women: Khripunova Anastasia (Rusia) Fastest Ippon: Teixeira Victor (Olanda) - 52 secunde Sportivul Pagilă Sorin a fost recompensat de unul dintre sponsorii campionatului cu un premiu în valoare de 1000 euro, acordat pentru cel mai tânăr participant al campionatului european.


ALCS Academia de Lupte Cirprian Sora, alături de Fight-Kempo (Club Dinamo), a fost prezentă, la sfârşitul lunii aprilie, la o super gală, în Olanda. Participanții, sub culorile Golden Glory România, au fost: Marc Adrian, Costel Paşniciuc, Cristian Stoian şi antrenorul Albert Stoica. Ciprian Sora şi Horia Rădulescu, de la ALCS, s-au declarat mulțumiți de perforanțele şi rezultatele obținute. “A fost o experienţă bună pentru noi, am luptat în cea mai puternică ţară din Europa în ceea ce priveşte Kickboxingul – Olanda. Băieţii au impresionat şi nu spun asta ca părere personală, drept dovadă că am fost invitaţi să participăm la viitorele gale din Olanda, Germania sau Italia! “, a declarat Horia Rădulescu.

De la stânga la dreapta Adrian Marc, Ciprian Sora, Mihai Simion, Albert Stoica, Costel Paşniciuc şi Horia Rădulescu.

9Logo Design 9Plicuri personalizate 9Business Card Design 9Antete 9Mape de prezentare 9Cataloage 9Inserturi reviste 9Reclame pentru ziare şi reviste 9Broşuri 9Flyere 9Postere 9Prezentări 9Direct Mail 9Billboard Design 9Newsletter Design 9Conferinţe & organizări de evenimente 9Layout reviste 9Cărţi 9Tipar digital si offset

www.pro-graphic.ro office@pro-graphic.ro Tel: 0728 324 254 Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

17


Cine poate învinge “FURTUNA RUSĂ?” Un singur mit a rămas în MMA-ul modern, şi anume invincibilitatea lui Fedor. Bărbia lui Nog – s-a dus! Stângul lui Cro Cop – s-a dus! Căpăţâna lui Fujita – s-a dus! Unul după altul, miturile din epoca romantică a Prideului s-au stins, făcând loc brutelor din ziua de azi, nişte luptători care nu mai ţin cont de tradiţie şi obiceiuri.

ALISTAIR OVEREEM Olandezul este cu adevărat unul dintre adversarii posibili pentru Fedor, fiind sub contract cu Strikeforce, organizaţia pentru care luptă şi rusul. Deşi cere acest meci de aproape 2 ani, Overeem s-a văzut mereu refuzat de către staff-ul lui Fedor, pe motiv că nu ar avea un palmares demn de luat în seamă. După ce l-a terminat pe Brett Rogers în prima repriză, Overeem a intrat în atenţia agentului lui Fedor, care a declarat că „probabil Alistair Overeem va fi următorul adversar al lui Fedor”. Rămâne de văzut dacă meciul va avea loc, cert este că Overeem este singurul pretendent care poate rivaliza cu rusul, cel puţin din punct de vedere al experienţei!

PALMARES: 33V – 11Î Victorii la: Mark Hunt, Kazushi Fujita, Brett Rogers Avantaje Overeem: forţa, Ground and pound puternic, alonja Avantaje Fedor: viteza, experienţă în meciuri cu miză

18

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


B RO C K L E S N

AR

onul UFC la tă ar fi campi lis pe ul m ri P Cu un fizic rock Lesnar. B , ea gr a ri nar poate catego g de top, Les lin st re w şi s imen diferenţa de surpriza, deşi d ân ic or e uc prod arte mare. cei doi este fo e tr în ţă en ri expe us în lumea mulţi un intr de t ra de si rapid în Con uşit să ajungă re a ck ro B , MMA ar 10 me, după nici măc ei id m ra pi ul a oferta vârf care va accept în l zu ca În i! eciul de ciur ea garantat m av ar r do Fe , aşadar UFC Lesnar având a, im pr n di titlu meci cu şanse la un i ar m ai m văzut cele tă! Rămâne de da am oc de r, Fedo a oferta sul va accept ru că da şi când acea dată. fi campion la va ne ci şi , C UF 4V – 1Î PALMARES: andy Couture, Frank th Herring, R Victorii la: Hea e, tate, mărim Mirr greu: ck ro B e aj or ri Avant ling supeviteză, alonjă, wrest r: do Fe e superior aj Avant ng ki ri st , ă, ţă nţ en erriie pe xp ex

SHANE CARWIN Canadianul este pretendentul principal la titlul HW în UFC, urmând a-l întâlni pe Brock Lesnar pentru a stabili cine este cel mai tare greu din Octogon. Cu un palmares impresionant (majoritatea meciurilor terminate prin KO în prima rundă), Carwin a răpus de-o manieră categorică nume grele ale diviziei HW, dacă îi numim aici pe Gabriel Gonzaga sau Frank Mir, fost deţinător al centurii de campion. Cu un wrestling excelen t şi o forţă incredibilă, Carwin ar putea fi cel ce va reuşi să spulbere mitul „Ultimului Împ ărat Rus”, Fedor Emelianenko.

PALMARES: 12V – 0Î

Victorii la: Gabriel Gonzaga, Frank Mir Avantaje Shane: wrestling superio r, KO power, greutate Avantaje Fedor: viteză, sol sup erior, striking superior

CAIN VELASQUEZ CA Văzut de mulţi drept viitorul diviziei HW în UFC, Cain Velasquez este genul de luptător care c evoluează de la meci la meci. Cu un strik striking modest, Cain compensează prin wrestling, fiind unul dintre cei mai buni luptători din M MMA. Capacitatea de a-şi proiecta adversarii şi mai m ales controlul asupra poziţiilor la sol îl fac un lluptător periculos pentru oricine îi iese în cale. Totuşi, pentru a ajunge să lupte cu Fedor va trebui tr să se apropie mai mult de centura de campion cam în UFC:

PALMARES: 8V – 0Î P Victorii la: Cheick C Kongo, Rodrigo Nogueira Avantaje Cain: Ca wrestling superior, forţă Avantaje Fedor: F striking superior, viteză, experienţă

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 19


Nutriţie

Suplimente pentru fight

I

ndiferent dacă sunteţi luptător de MMA, culturist sau un atlet de orice alt sport, vă veţi comfrunta cu o problemă critică şi anume cum puteţi să vă refaceţi după antrenamente cu intensitate maximă zi de zi. Cum puteţi fi a doua zi în formă pentru următorul antrenament la fel de tare şi epuizant? Să nu uităm că antrenamentele unui luptător urmăresc maximizarea vitezei, forţei, rezistenţei. Rezolvarea acestei probleme este simplă: SUPLIMENTELE NUTRITIVE. Industria suplimentelor nutritive, fiind într-o continuă dezvoltare, în ultima perioadă a început să se pună accentul şi pe sporturile de contact. Să nu uităm că sistemele de conctact gen UFC, MMA, K1 sunt o industrie de făcut bani. Din cauza faptului că până acum revistele de specialitate au corelat în general suplimentele nutritive cu fitnessul şi cuturismul, s-a creat falsa impresie că suplimentele trebuie consumate numai de practicanţii fitnessului. Aş exemplifica 20

Adrian Păunescu

aici cu celebrul îndemn: “Nu lua suplimente că îţi măresc masa musculară şi pierzi din viteza de execuţie!” Pentu a schimba puţin optica lucrurilor, firmele de renume din industria suplimentelor au inscripţionat pe etichetă o emblemă gen UFC, MMA, FIGHT. Dar să nu uităm că din punct de vedere al concentraţiei produsul a rămas la fel cum era şi înainte de eticheta respectivă. Ce vreau să spun, ar fi ca fiecare sportiv indiferent că este luptător de UFC, culturist sau maratonist ar trebui să folosească suplimente nutritive pentru o mai bună refacere după antrenament şi implicit pentru optimizarea rezultatelor. În continuare voi exemplifica câteva din suplimentele ce nu ar trebui să lipsească din arsenalul unui practicant al sporturilor de contact. PROTEINELE - Este cunoscut faptul că un efort fizic de anduranţă şi cu intensitate crescută duce la un consum mare de aminoacizi în muşchi pentru refacerea microrup-

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

turilor fibrelor musculare. Suplimentarea cu aminoacizi sau pudre proteice este vitală. Aminoacizii se găsesc sub formă de tablete sau lichizi. Aş recomanda consumul de aminoacizi cu lanţ ramificat în speţă fiind vorba de BCAA, aceştia fiind trei aminoacizi esenţiali: Izoleucina,Valina şi Leucina. Aceşti aminoacizi sunt consumaţi de corp în timpul antrenamentului şi de aceea ar fi bine de suplimentat înainte de antrenament cât şi după pentru accentuarea refacerii. În privinţa proteinei, cel mai bine ar fi să se folosească o proteină din zer după un antrenament de anduranţă, datorită faptului că se asimilează foarte rapid şi are o valoare biologică crescută. GLUTAMINA - Este un aminoacid neesenţial care ocupă ponderea cea mai mare din muşchi. Când corpul dumneavoastră, din cauza antrenamentelor puternice a epuizat rezerva de glutamine se va reface foarte greu plus că la antrenamentul următor rezistenţa dumneavoastră va fi mult diminuată. Ca urmare


suplimentarea cu glutamină ANTIOXIDANŢII - Sunt este critică mai ales după elemente care protejează antrenament. Glutamina împotriva degradării celulelor joacă un rol important în cauzate de procesele oxidative, sinteza proteinelor, fiind cum ar fi conversia glucozei în principalul transportor de energie. Antrenamentul fizic azot în celula musculară. este asociat cu intensificarea proceselor oxidative din muşCREATINA - Este un un chi. Astfel, antioxidanţii pot compus format din trei aminoaccelera procesul de refacere acizi: arginină, glicină şi metiomusculară după efort. nină, procesul de sinteză având loc în ficat. A fost demonstrat VITAMINELE - Sunt eleştiinţific capacitatea creatinei mente critice în funcţionarea de a îmbunătăţii recuperarea normală a metabolismului după exerciţii fizice intense. uman. O deficienţă a vitamiOrganismele noastre conţin nelor în alimentaţie poate fi un compus natural numit în detrimentul performanţei “adenozin trifosfat” (ATP), sportive. Efortul susţinut care este o sursă de energie implică o creştere a metadisponibilă imediat şi intră în bolismului, ceea ce implică o acţiune atunci când faci ceva suplimentare cu vitamine. ce are nevoie de o descărcare puternică de energie într-o MINERALELE - Sunt caperioadă foarte scurtă, cum talizatorul tuturor proceselor ar fi de exemplu ridicarea metabolice din organismul unei greutăţi sau o lovitură uman. Prin transpiraţie, puternică de pumn sau picior pentru a putea realiza un KO. Problema apare datorită faptului că muşchii noştri conţin suficient ATP pentru a susţine 10-15 secunde de efort maxim. În cazul în care suplimentăm cu creatină se produce mai mult ATP în corp, ceea ce înseamnă mai multă energie musculară pe o perioadă mai mare de timp, astfel te poţi antrena la un nivel mai ridicat o perioadă mai lungă de timp.

în cadrul efortului fizic, se elimină minerale importante pentru funcţionarea organismului. De asemenea, metabolismul crescut în urma antrenamentului fizic de anduranţă şi intensitate mărită duce la un consum mare de minerale. O deficienţă de minerale poate fi uşor corectată cu ajutorul suplimentelor pe bază de minerale, totodată crescând şi performanţa. COFEINA - Duce la o creştere a performanţei sportive, in special în sporturile de anduranţă, bine cunoscută ca un tonic al sistemului nervos. Luată înainte de antrenament creşte eficienţa performanţei datorită unei energii suplimentare, atît mentale cât şi fizice.

CONCLUZIE: Dacă practici sporturi de contact, culturism sau orice altă activitate sportivă, pentru o recuperare bună după antrenament şi pentru creşterea performanţelor trebuie folosite suplimentele nutritive.

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

21


Viborg 2010, al 16-lea Campionat Mondial de ASHIHARA Karate

România îşi confirmă valoarea! Carmen Babia

Dar, dacă în handbal norocul n-a fost tocmai de partea noastră, rezultatele din Ashihara Karate ne clasează – din nou – în elita mondială a disciplinei. În acest an, luptătorii noştri au scris o altă frumoasă pagină în istoria artelor marțiale, prin câştigarea celor 7 medalii şi clasarea României pe locul II între cele 19 națiuni participante. Urcăm astfel încă o treaptă față de anul trecut, când România a ocupat locul 3. Lotul național al României, întors victorios din Danemarca, confirmă performanța din 2009 şi aduce acasă 7 medalii: 2 de aur – Cristina Toader ( categoria – 55 kg) şi Alexander Babia (open + 85 kg), 2 de

Ca în fiecare an, sezonul competiţional în Ashihara Karate debutează în forţă: prima confruntare de anvergură este reprezentată de Campionatul Mondial „Sabaki Challenge Spirit”, găzduit, aşa cum ne-am obişnuit, de Sala Sporturilor din Viborg, fieful handbalistelor care au câştigat, iarăşi, trofeul Ligii Campionilor.

Lotul României

22

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


argint – Flavius Predoi (- 60 kg) şi Cristian Toderici ( - 85 kg), 3 de bronz Marina Mardare ( - 55 kg), Vlad Bucșă (-65 kg) şi Florin Căldărușă (-80 kg)– şi trofeul Best All-Over Performer. Menționăm constanță în performanța luptătorilor: Toderici Cristian – bronz în 2009 şi argint în acest an, Marina Mardare – aur în 2009 şi bronz acum, Flavius Predoi – bronz anul trecut şi argint anul acesta, Cristina Toader – bronz în 2009 şi aur în 2010 şi Alexander Babia – aur la ambele

Vlad Bucşa, bronz la -65 kg

Flavius Predoi, argint la -60 kg

ediții, plus cele 2 multrâvnite trofee (Cel mai tehnic luptător – 2009 şi Best All-Over – 2010). La cârma lotului s-au aflat, ca şi în anii trecuți, Sensei Petrică Bulmagă, antrenor principal, şi Sensei Dan Mătușea, antrenor secund, sprijiniți de Sensei Nicu Dascălu şi Alex Sima. Obținerea unor rezultate similare cu cele din 2009 se datorează atât implicării constante şi susținute a antrenorilor, cât şi seriozității dovedite de sportivi în pregăti-

rea de zi cu zi, sudării echipei şi motivării de păstrare a nivelului atins.Desigur, se poate şi mai bine; luptătorii noştri îşi doresc, pentru viitorul campionat mondial, cel puțin reeditarea rezultatelor obținute în aceste ultime două ediții, dacă nu mai mult. Medaliile de aur cucerite de Cristina şi Alexander sunt argumente solide pentru stimularea celorlalți colegi ai lotului, dar şi pentru toți cei rămaşi acasă. Ele reprezintă dovada faptului că putem nu numai să atingem vârful, ci şi să ne menținem acolo.

Cristian Toderici, argint la -85 kg

Florin Căldăruşa, medalie de bronz la -80 kg

Rusia -1, România loc 2, Turcia -3

Trofeu Outstanding Performer Campionul mondial Alexander Babia, alături de Sensei Dan Matusea

Finala + 85 kg

Cristina Toader – aur – şi Marina Mardare – bronz (-55 kg)

Finala

Cristina Toader, -55 kg, dreapta

Alexander Babia, aur +85 kg

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 23


Braşov, 15 mai 2010

Campionatul Naţional de Kumite Seniori la Ashihara Cel mai important eveniment la nivel naţional din Ashihara Karate, Campionatul Naţional de Kumite Seniori şi – 18 ani s-a desfăşurat în acest an la Braşov, în 15 mai, la Sala Forex. La competiţie au participat, alături de sportivii din lotul naţional, recent întorşi de la Viborg unde au reprezentat cu cinste România, sportivi ai cluburilor din toată ţara: Bucureşti, Piteşti, Piatra Neamţ, Beiuş şi, bineînţeles, Braşov. Aerul rece al dimineții – deşi ne aflăm în plin miez de primăvară – se disipa complet în atmosfera din ce în ce mai toridă ce învălui treptat sala. Luptele se succedau în ritm continuu pe cele două tatami-uri, ținând publicul în alertă; destul de greu să alegi meciul la care să te uiți, categoriile fiind alternate pentru a da ocazia luptătorilor de a se recupera între două înfruntări. Concentrarea sportivilor, la cote maxime, reuşea să electrizeze şi mai mult atmosfera, creând o stare de tensiune aproape palpabilă. La fete, categoria -18 ani, -55 kg a fost câştigată de Teianu Oana Ştefănia, Club Impression Piteşti, în timp ce la senioare victoria a revenit, la -55 kg, Andreei Tinca – D’Ippons Braşov, şi, la -60 kg, Anei-Maria Paragină, Clubul Sportiv TGC Bunteşti. Gheorghe Paul (C.S. Happy Fighters Braşov) a învins la categoria -18 ani -60 kg, în timp ce la -18 ani -70 kg cel mai bun a fost Niță Ionuț, de la ACS Sabaki Piteşti, iar la -18 ani +70 kg victoria i-a revenit lui Tora Gabriel, de la Impression Bucureşti.

Ana-Maria Paragina, aur la -60 kg

Alexander Babia vs Radu Zinca Cele şase categorii de seniori masculin au înregistrat victoriile luptătorilor: Budeanu Marian, Happy Fighters Braşov (-65 kg), după un meci extrem de disputat cu Flavius Predoi (Shingitai Braşov); Amititeloae Andrei (CS Ashihara Karate Piatra Neamţ) – 70 kg; Profire Romulus (Happy Fighters Braşov) – 75 kg; Surariu Ionuţ (Happy Fighters Braşov) – 80 kg; Barbu Cătălin (CS D’Ippons Braşov) – 85 kg şi Alexander Babia (Ares Dojo DM) la + 85 kg. Remarcăm frumoasele rezultate obținute, la băieți, de CS Happy Fighters Braşov, care a reuşit să cîştige patru dintre cele nouă finale ale categoriilor masculine. Campionatul Național de Ashihara Karate Seniori + Proba Kumite este singura competiție la nivel național în care sunt decernate şi alte trei trofee, în afara medaliilor: Cel mai bun luptător, Cel mai bun spirit şi Outstanding Performer. Primul dintre trofee a revenit lui Budeanu Marian, iar Flavius Predoi a fost desemnat Cel mai bun spirit, titlu ce încununează atât spiritul de luptător, cât şi atitudinea fair-play. Cel mai râvnit trofeu de excelență – Outstanding Performer – i-a fost acordat lui Alexander Babia, atât pentru câştigarea, pentru a treia

24

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

Flavius Predoi -rosu- vs Marian Budeanu.-65kg oară, a locului I la categoria „greilor”, cât şi, mai ales, ca o confirmare a valorii, o recunoaştere, la nivel simbolic, a evidenței: doi dintre adversarii săi pur şi simplu nu s-au prezentat, refuzând astfel lupta. Următoarea competiție de anvergură este Campionatul European care, în acest an, va avea loc în Turcia, în luna noiembrie. Odată cu acest concurs se va da startul pregătirii pentru viitoarele mondiale din 2011, stabilindu-se totodată şi lotul național ce se va deplasa la Viborg. Dar, până atunci, luptătorii vor urma cîteva stagii de pregătire în această vară şi, de asemenea, pentru unii dintre ei, vor exista seminarii şi schimburi de experiență peste hotare. Carmen Babia


Iunie IIu uni un nie ie Nr N Nr. r. 5 - 2010 M Martial Ma artia iall Ar ia A Art&Sports r t& &Sp Spor orts or ts s 25 5


Seminar de MMA cu Mihai Valeriu Stagiul susţinut de Mihai Valeriu s-a derulat pe parcursul a trei zile, împărţit în patru antrenamente. În cadrul stagiului au fost prezentate tehnici din lupta la sol, dar şi tehnici de strike-box.

MIHAI VALERIU: „Încerc să arăt şi să prezint tehnici pentru toate persoanele care se prezintă la seminar, să aibă ce să lucreze după ce se termină seminarul, să evolueze mai mult. Nu atât cât să evolueze la nivel competitiv, dar să lucreze, să se dezvolte şi să meargă într-o direcţie bună”. Sunt procedee mult mai diferite, aproape

invitat iu am fost g ta s t s e c a m “La u ş n e a c . Ac u p ă C u ic N l vor fi de domnu ă zile, acum u o d t u c fă m durata un an a e să-l fac pe a e m a e e Id i, să trei. două ori pe z e d i, n â m tă are le unei săp rmaţiile pe c fo in te a to a ea pot d e M M A . Lu m d a e e id c li p de la am, să ex ecât ce se ve d , A M M e d nu ştie sistem comn u te s e A M ni un televizor....M iitor va deve v în i ş tă p lu plex de l mondial.” sport la nive

de la stânga la dreapta: Nicu Căpuşneac, preşedintele WACO - Ennio Falsoni şi Mihai Valeriu

26

Martial M arti tiall A Art&Sports rt& t&S Sportts Iunie Nr. 5 - 2010

că nu au nici o legătură legătură, eu am început de la sol direct, n-am început cu proiectări, cu secerări, e mult prea avansat. Nu am timp în trei zile să arăt tot aspectul solului. Am zis să dau numai nişte baze de fixări strangulări şi chei pe care să le poată face toate persoanele prezente la stagiu, la nivel mediu, să poată să progreseze şi să avanseze. Data viitoare să putem vedea unde au ajuns. Acum suntem la al treilea seminar de acest gen, la al doilea seminar s-a văzut o evoluţie uşoară a celor care au participat, acum la cel de-al treilea seminar chiar observ o implicare şi o dorinţă mult mai clare a celor care au parcurs toate cele trei seminarii. O să pregătesc mai multe procedee. Cât priveşte aspectul de la sol, sunt sigur că există mulţi care nici n-au mai văzut procedeele respective.


Sunt procedee specifice MMA. Am arătat şi trecere din picioare la sol, cu ceva scroll şi tehnică de autoapărare, să poţi să nu fi pus la sol, sau să poţi fii pus la sol, dacă asta doreşti. Ambele variante. Cu plecare din braţe sau din picioare şi intrare la picioare. Şi un pic parte de wrestling, ce conţine controlul adversarului la sol. Eu am început cu jiu-jitsu, asta este baza mea. După aceea am continuat cu kickboxing, cu ajutorul căruia am reuşit să-mi clarific şi mai mult tehnicile, să le rafinez şi perfecţionez, apoi taekwondo, care prinde şi mai bine la public, e mai spectaculos. Astfel, sistemul meu de luptă este foarte eficace, foarte agresiv.

Sistemul oferă nim din România nu ic comp let pe părţi. De aceea , avem creez sis v temul MM reau s ă A . La min la sală p e redau MM A comple nu anum t, ite sport uri. Depin şi de gy de m-urile ş i şcolile spor t spe d e cifice.

Mihai Valeriu executând o cheie la braţ

nc ă este î e A M M t mânia t. Sunt foar o R n Î “ pu t şi la înce pus la punc n ă c n î i la ruri de e numai pr c u l e t fac mul mic poate ate, ni ă t e i l s a i a c t as up spe a şa…d ire de pregăt oate face p nu se .” urec he

Participanţi la Seminar

Iunie Nr. 5 - 2010 M Martial arti tiall A Art&Sports rt& t&S Sportts

27


Tudor Mihăiţă - prima centură maro în BJJ, din România!

Tudor, alături de instructorul său Eddie Kone, după primirea centurii maro În urmă cu 7 ani, Tudor Mihăiță aducea în România stilul creat de familia Gracie: Jiu Jitsu Brazilian. Tot atunci lua ființă în Bucureşti clubul Absoluto, condus de acesta. Anii au trecut şi fenomenul a luat amploare la noi în țară, iar rezultatele nu au întârziat să apară: medalii la concursurile internaționale, printre care un titlu european, victorii pe linie în MMA şi extinderea în țară. Pe 15 mai 2010, instructorul lui Tudor şi supervizor Absoluto, Eddie Kone (centura neagră sub Royler Gracie) a pus la cale o surpriză. Alături de câțiva membri ai clubului a pregătit acordarea cen-

28

turii maro lui Mihăiță, fără ca acesta să ştie. Kone a sosit din Anglia vineri după-amiază, iar seara a apărut la antrenamentul Absoluto. Antrenorul clubului a fost extrem de surprins de venirea englezului, însă lucrurile nu s-au oprit aici. Supriza a fost şi mai mare când Kone i-a acordat centura maro, în fața elevilor săi. Instinct a stat de vorbă cu Tudor, imediat după primirea distincției: Care sunt primele senzații după primirea centurii maro şi ce reprezintă aceasta în BJJ?

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

A fost o surpriză extraordinară pentru care țin să le mulțumesc elevilor mei şi lui Eddie Kone, instructorul meu. Îl aşteptam pe Eddie la gala K-1 România peste încă o săptămână şi deodată l-am văzut intrând în sală! După ce i-a aliniat pe toți membrii clubului şi a ținut speech-ul de acordare a centurii, am devenit foarte emoționat. Centura maro e ultimul pas înainte de primirea centurii negre. Chiar şi faptul că am ajuns până aici e o realizare mare. O spun fără lipsă de modestie pentru că primii ani au fost foarte grei. Nu aveam parteneri


de antrenament, nu aveam instructor, materialele de pe care puteam să studiez erau foarte puține etc. Însă din momentul în care am făcut primul antrenament de BJJ am ştiut că nu o să mă opresc nici măcar după ce obțin centura neagră. Care au fost cei mai importanți paşi în aceşti şapte ani? Cel mai important lucru a fost că nu mi-am pierdut pasiunea pe care am avut-o la

Cât o să mai dureze până vei obține centura neagră?

Ce urmează pentru tine şi clubul tău?

Asta e în funcție de evoluția mea de aici înainte. Sunt săptămâni când simți că progresezi cum nu o faci în câteva luni, dar există şi reversul medaliei. Decizia finală o are Eddie, dar probabil că în aproximativ doi ani voi fi pregătit şi pentru centura neagră. E o gradație la care puțini dintre cei care se apucă de BJJ se gândesc. Se obține în medie, în 10

Mă tentează mai mult ca niciodată să lupt în MMA. Pentru asta înseamnă că trebuie să-mi schimb programul de pregătire, să intru într-o categorie mult mai joasă şi, în general, multă muncă. Nu am nimic de dovedit, însă aş vrea să trăiesc senzația acea despre care se spune că e unică, atunci când uşa cuştii se închide în spatele tău şi eşti doar tu cu adversarul într-o luptă care uneori îți

Antrenorul clubului Absoluto mai are un pas până la centura supremă în Jiu Jitsu Brazilian. Pe 14 mai, Tudor a fost promovat la centura maro de către instructorul său englez. început. Asta vreau să transmit în primul rând celor care trec pragul sălii la Absoluto. De-abia apoi mă interesează aspectul tehnic. Când faci cu pasiune un lucru, adică ai o motivație interioară, performanțele în concursuri, avansarea la centuri etc. contează mai puțin. Apoi, a contat întâlnirea cu instructorul meu, Eddie Kone, în 2006. Am devenit prieteni foarte buni şi vizitele sale în România s-au înmulțit de la an la an. În 2010 a fost prezent la noi în țară de patru ori!

ani. Dar ăsta e un calcul făcut printre cei care au obținut-o. Nimeni nu i-a luat în calcul pe cei care sunt de ani buni de zile la centura albastră, mov sau maro şi care nu vor obține niciodată neagra. În BJJ, centurile se acordă în funcție de abilitățile tehnice pe care le poți dovedi pe saltea în sparring sau meciuri. Nu e o garanție că într-o anumită perioadă de timp vei ajunge să obții centura neagră.

poate pune viața în pericol. Dacă nu voi face acest pas, voi continua să mă pregătesc în BJJ pentru că vreau titlul european anul viitor. În ceea ce priveşte clubul, sper să scoatem cât mai curând campioni europeni şi mondiali la centurile superioare. Avem deja un campion european la începători, Camil Moldoveanu, dar sunt şi alți sportivi care cred că pot face performanță pentru noi şi România.

Instructorul Absoluto executând o strangulare din BJJ Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 29


Învaţă cum să eviţi lupta la sol în MMA!

ora de BJJ

Sportivii cu background în stilurile de grappling: BJJ, libere, greco, judo, sambo etc. încearcă frecvent să ducă lupta la sol în meciurile de MMA. Feri Ibrahim şi Ioan Pascu, de la Absoluto BJJ, te învaţă cum să eviţi să ajungi la podea. Exerciţiu solo – Sprawl

Aruncă picioarele înapoi până atingi solul cu şoldurile. Apoi revino la poziţia iniţială.

Încearcă să închidă distanţa pentru a obţine clinciul cu scopul de a te proiecta. Menţine braţele apropiate de corp pentru a nu-i permite să te centureze.

Ai în continuare un exercițiu care te va ajuta să-ți îmbunătățeşti apărarea la intrările la picioare. Sfat: execută rapid atât coborârea, cât şi revenirea în picioare!

Tehnica nr. 1 – Blochează intrarea în clinci Controlează-i capul cu mâna dreaptă.

Porneşte din poziţia de gardă.

Loveşte-l cu braţul stâng. Îndreaptă braţele şi apleacă-te spre înainte până atingi solul cu palmele.

30

Adversarul trimite un croşeu cu braţul din faţă.

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

Fotografii realizate de Radu Mitrache


Tehnica nr. 2 – Sprawl

Ioan Pascu Data naşterii: 18.04.1982 Locul naşterii: Constanţa Background:

Adversarul trimite o directă cu braţul din faţă.

Lupte libere Palmares în MMA: 7 - 0 Practică: Lupte libere (CS Farul Constanţa), Kickbox (Respect Gym), BJJ (Absoluto)

Încearcă să intre la picioare pentru a te duce la sol. Coboară braţul pentru a fi pregătit să-l blochezi.

Feri Ibrahim Data naşterii: Împinge picioarele înapoi pentru a nu-i permite să ţi le prindă.

11.06.1987 Locul naşterii: Bucureşti Background: BJJ Palmares în MMA: 3 - 0 Practică: BJJ (Ab-

Varianta „A”: dacă regulamentul permite loveşte-l cu genunchiul la cap.

soluto), Kickbox (Respect Gym)

Varianta „B”: treci la spate şi loveşte-l cu braţul.

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

31


KRAV-MAGA în România Contra-procedeu la lovitură circulară de braţ

1

2

3

2

3

2

3

Contra-procedeu la priză pe ambele revere

1 Contra-procedeu la atac armat

1

32

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


Shihan VASILE NIŢĂ 6 DAN Karate Shotokan 3 DAN Ju Jitsu 2 DAN Kick-Boxing All Styles 1DAN Taekwondo 1 GUP Hapkido

A

început să studieze artele marţiale în anul 1979 împreună cu Stănescu Constantin (Karate Shotokan). De-a lungul timpului studiază Ju Jitsu, Kick-Boxing, Taekwondo, Hapkido. Printre maeştri cu care a studiat artele marţiale se numără Hitoshi Kasuya, Bota Remus, Mircea Ungureanu, Alois Gurski, Dan Macoveanu. Trecerea la krav-maga, vine în urma unei vaste experienţe acumulate în timp, în ideea de a trece la un sistem de luptă real. Krav-maga este un sistem de luptă complex, direct şi foarte eficient. În urma numeroaselor stagii de pregătire cu preşedintele Federaţiei Mondiale de Krav-maga, Master Alessandro del Pia, Shihan Vasile Niţă a implementat krav-maga în România constituind Federaţia Romană de Krav Maga Kapap Defensystem. Printre maeştrii cu care a mai studiat self defense şi krav-maga se numără şi Andrea Bove, Director Tehnic al F.E.K.A.M. şi specialist în Self Professional Defence-Krav Maga.

4

4

5

4

5

5

6 Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 33


Exclusiv din Japonia

Întâlnire cu dr. Masaaki Hatsumi, ultimul expert al tradiţiilor NINJA Cristian Laiber, 5 Dan Bujinkan Ninjutsu, Shidoshi, interviu preluat din Tokio Journal

M

isterioasa artă a războinicilor Ninja s-a protejat cu atâta grijă, s-a învăluit în atâtea straturi şi secrete încât nici măcar istoricii japonezi nu mai ştiu ce să înțeleagă din multitudinea de mituri şi legende. Toate nu fac decât să amplifice ideea unui super războinic, invizibil şi cu abilități supraomeneşti. Şi totuşi oamenii uită că şi legendele şi miturile pleacă de la mici sâmburi de adevăr – Ninja, oricât de temuți şi înspăimântători, erau şi ei oameni ! În Noda, provincia Chiba, cu emoție ajung la o clădire ce nu pare cu nimic ieşită din comun față de celelalte din mica localitate. La intrare, pe o placă de lemn sunt inscripționate ideogramele Bujinden Dojo. Este locul unde se antrenează şi predă nimeni altul decât Dr.

34

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

Masaaki Hatsumi Sensei, cel de-al 34-lea succesor al tradiției luptătorilor Ninja ai şcolii Togakure Ryu! Omul pe care vroiam să îl văd de mai bine de 15 ani, cel care poate m-a atras şi mai mult către Ninjutsu, urma să sosească la Dojo în mai puțin de jumătate de oră, iar eu urma să am onoarea de a fi pe aceleaşi tatami-uri ca şi el, ca şi shihanii săi! Dojo-ul este relativ mic față de numărul mare de elevi care vin din toată lumea pentru a studia Ninjutsu cu Hatsumi sensei şi relativ mare față de cele mai multe dojo-uri din Japonia, dedicate şcolilor vechi (Koryu Bugei). Pereții sunt plini de caligrafii impresionante, de o multitudine de arme de antrenament dar şi arme autentice ale războinicilor Ninja! Elevii sosesc deja cam cu o jumătate de oră mai devreme pentru a face încălzirea – în Ja-


O societate fără reguli se va pierde în haos. regulile ninja era destul de simple şi precise : „ Principalul scop al unui Ninja este de a folosi arta sa pentru a pătrunde în teritoriul inamic de unde să obțină cît mai multe informații pentru a pregăti o strategie de luptă cât mai eficientă, după care să părăsească zona nedectat. Este un instinct natural acela de a înşela pentru a supraviețui. Îl putem descoperi la orice formă de viață biologică. „ Ninja trebuiau să tindă către o dreptate absolută, dictată de un suflet perfecționat mereu şi făcut mereu mai bun şi mai simplu. „ Ninjutsu se bazează pe confuzie, decepție. Este cel mai bine ca adversarul să fie slăbit prin tehnici de spionaj, şi investigații bine ascunse atunci când se plănuieşte o strategie in ansamblu. „ Secretul era o chestiune de viață şi de moarte. Orice trădător al grupului din care făcea parte, era urmărit şi ucis alături de întreaga sa familie. „ Codul unui ninja îi interzicea actul de a ucide fără rost, de a răni oameni nevinovați sau de a profita pentru interesul personal. „ Starea de sănătate trebuia mereu să fie una foarte bună şi menținută prin exerciții specifice. „ Artele precum muzica, poezia, dansul trebuiau bine cunoscute ponia instructorii încep direct cursul cu tehnica pentru că trebuie să fii mereu pregătit de orice. Când vei fi atacat, nimeni nu iți va lăsa timp de încălzire, „încălzirea” trebuie să devină o stare naturală, iar acest lucru cere antrenamente lungi si regulate. Descopăr cu bucurie figuri cunoscute – Shihan Dean Rostohar din Croația, Sensei Jean Francois Bodard, Shihan Oliver Heine din Germania dar nu am mult timp să savurez ambianța prietenoasă a dojo-ului ultimului maestru Ninja în viață, pentru că …el a

sosit deja! Hatsumi sensei este jovial şi după o ceremonie scurtă de salut începe cursul. Doctor în ştiințe medicale, mai exact în chiropraxie, expert în Ninjutsu şi multe alte şcoli marțiale, pictor, vice preşedinte al asociației scriitorilor din Japonia, decorat cu două înalte distincții ale Curții Imperiale nipone, Hatsumi Sensei – este un paradox in viață şi parcă totul în jur freamătă în prezența lui . Cu un zâmbet relaxat, inconfundabil ce contrastează cu privirea sa extrem de pătrunzătoare, Hatsumi sensei îl

„ Ninja trebuiau să se antreneze intens în foarte multe domenii precum tehnici de arme, luptă corp la corp cu unul sau mai mulți adversari, evaluari tactice, analiza strategiilor, înot, improvizări, evadări, deghizări, chimie, meteorologie, geografie, şi multe altele.

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 35


invită pe Noguchi Shihan să explică o primă tehnică de Togakure Ryu. Vedem tehnica de 2-3 ori şi ne apucăm de treabă. După aceea Hatsumi sensei ne spune să folosim mâinile ca şi cum nu am avea degete. Abia atunci ajungem să folosim corpul, şi nu ne vom baza pe forța brațelor şi a prizei. E atât de uşor de zis, şi privindu-l pe sensei, chiar pare simplu. Totul se complică atunci când trebuie să aplic asta … Variantele se succed rapid, ritmul antrenamentului este alert dar nu vom găsi niciodată in Bujinkan Ninjutsu, disciplina rigidă impusă la o instrucție militară, preluată şi în alte şcoli. Sensei Hatsumi este foarte relaxat, cumplit de natural. Şi în plus la cei 77 de ani ai săi este foarte agil, uşor parcă, zâmbeşte mereu ca un actor de comedie aproape. Şi adversarii săi, deşi atacă puternic şi decis, ajung pe sol, întocmai ca într-o comedie… Este foarte greu de înțeles, cel puțin pentru mine. De fapt Hatsumi sensei , spune mereu că el predă cu adevărat doar la Shihanii săi, gradele foarte mari, al căror nivel le permite să intuiască cât de cât mişcările uluitoare ale lui Soke. Pentru că în dojo se află o echipă de ziarişti de la Tokyo Journal, Sensei face o mică pauză şi ne vorbeşte despre ce înseamnă cu adevărat a fi Ninja, dincolo de miturile şi supersțițiile vehiculate de media zilelor noastre : „ Ninja erau şi ei oameni, care aveau cum este şi normal o serie de reguli după care se ghidau. Cursul se opreşte după o oră şi Hatsumi sensei face câteva caligrafii pe care le oferă cadou celor prezenți, mai ales celor noi veniti. Am şi eu onoarea de a primi o caligrafie semnată

de marele maestru după care Sensei va acorda un scurt interviu echipei de la Tokyo Journal. Extrem de natural, Hatsumi sensei începe să povestească precum unor vechi prieteni şi profit de această ocazie pentru a prelua şi eu acest interviu acum în exclusivitate pentru România ! Tokyo Journal: Sensei, este adevărat ca sunteți ultimul maestru autentic al artei Ninja în întreaga lume ? dr. Hatsumi Sensei: Nu, nu sunt ultimul, pentru că am atâția elevi (spune Hatsumi Sensei râzând). Bujinkan Ninjutsu este aici si in viata. Aceasta este ceva ce lumea trebuie sa inteleaga correct. Si nu sunt ultimul maestru pentru ca de fapt ultimul maestru Ninja cu adevărat activ a fost maestrul meu – Takamatsu Sensei, care a murit in 1972. Cum s-a ajuns la aşa ceva ? De ce au supraviețuit atâtea şcoli de samurai si de ce şcolile de Ninjutsu sunt dispărute aproape în totalitate ? Să fie oare din cauza războaielor ? dr.Hatsumi Sensei: Nu, nu este din cauza războaielor. Este mai degrabă din cauza lungii perioade de pace cunoscută sub numele de perioada Edo. Atunci multe arte marțiale şi-au pierdut din utilitatea reală. Practic nu mai era nevoie de ele.Ninjutsu este o disciplină complet orientată către luptă, către o combativitate totală iar perfecționarea sa se face

36

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

într-o întreagă viață. Cred că din ce în ce mai puțini oameni au agreat această dedicare totală. TJ: Cum au supraviețuit cele 3 şcoli de Ninja transmise în cadrul Bujinkan Ninpo Budo de-a lungul acestei perioade de pace ? dr.Hatsumi Sensei: Este vorba de oamenii care au ținut cu adevărat la aceste tradiții marțiale, care au ținut la tradițiile şi arta Ninja, şi nu de aceea care doar îşi câştigau existența din practica Ninjutsu-lui. Dezvolți şi protejezi lucrurile la care ții, nu e asta ceva natural ? Din acelaşi motiv şi eu am lucrat ca medic chirporactor. Mi-a plăcut asta şi de aceea am păstrat aceste tradiții în viață şi nu mi-am bazat existența doar pe Ninjutsu. Dar chiar iubesc artele marțiale şi Ninjutsu mai ales. De aceea păstrez şi transmit mai departe şi aceste tradiții. Este important să păstrăm şi să transmitem aceste lucruri ca pe bunuri universale ale umanității. De-a lungul a mai multe generații, de peste 900 de ani, ninja şi-au transmis mai departe lecțiile de viață şi de moarte, despre cum să înduri şi să supraviețuieşti. Am să protejez toate aceste comori ale cunoaşterii şi am să transmit oamenilor aceste lecții iar dacă ei vor fi capabili să le folosească în binele lor, în viața lor, eu am să fiu foarte fericit ! TJ: Deci este important ca Ninjutsu să nu fie practicat ca sursă de existență ? dr.Hatsumi Sensei: Nu, deloc. Oricare


ar fi calea aleasă este ok dar ceea ce este cu adevărat important este ca să iți pese cu adevărat şi să ții la ceea ce faci, să predai din toată inima. Este nevoie de un anumit fel de respect pentru ceea ce predai, de dragul umanității şi a evoluției ei. Oamenii care caută acum asemenea valori culturale sunt din ce în ce mai puțini. Unul din aspectele cele mai frumoase la ființele umane este capacitatea de a iubi, de a ține la cineva sau la ceva, capacitatea de a proteja ceea ce apreciezi cu adevărat. În limba japoneză numim asta Ningensei. Deci, cred că cel mai important este să ții la artă sincer şi să vrei să o protejezi şi transmiți în acelaşi timp. Lucrurile au stat aşa din totdeauna, nu doar acum. Aceasta a fost întotdeauna esența artei noastre. TJ: Prin ce credeți că diferă Bujinkan Ninjutsu față de alte arte marțiale din zilele noastre? dr.Hatsumi Sensei: Nu s-a transformat din forma sa tradițională, nu a devenit un sport. De asemenea conceptul de henka schimbare sau variație este ceva caracteristic. Pe vremuri loveam cu piatra în altă piatră pentru a face focul, acum facem acelaşi lucru cu o brichetă. Adaptarea este fundamentul artei noastre. La fel cum folosesc o katana sau un shuriken, înțeleg şi folosesc şi un pistol sau altă armă de foc modernă. Acest tip de gândire face arta mea extrem de diferită de altele.

TJ: Ați studiat multe arte marțiale înainte de a vă întâlni maestrul, pe Takamatsu Sensei ? dr.Hatsumi Sensei: Da, am studiat foarte multe şcoli şi chiar în acest fel l-am descoperit. TJ: Era pe atunci Takamatsu Sensei o persoană celebră ? dr.Hatsumi Sensei: Era celebru doar în comunitatea practicanților de arte marțiale. Erau foarte mulți luptători puternici pe atunci dar nici unul nu se putea compara măcar cu el. Se poate spune chiar că era maestrul maeştrilor. A luptat Takamatsu Sensei în al doilea război mondial ? dr.Hatsumi Sensei: Nu, era pe atunci în China, de fapt era acolo de 10 ani deja unde avusese mai multe lupte şi provocări pe viață şi pe moarte. Chiar a fost acolo condamnat de 3 ori dar de fiecare dată a reuşit să evite, să evadeze. Motivul pentru care nu s-a luptat în război, este acela că Takamatsu sensei era rănit la un ochi din cauza unei lupte din tinerețe şi de asemenea nu auzea bine cu o ureche. De aceea nu s-a putut înrola ca soldat. S-a dus în China pentru a face mai mulți bani ? dr.Hatsumi Sensei: A avut foarte multe job-uri acolo, inclusiv în construcții, unde a fost bine plătit. Unii chiar afirmă că era un spion ? dr.Hatsumi Sensei: Deci, un spion ? Hmmm? Ce aş putea să spun…a făcut şi asemenea lucruri care pot fi încadrate ca spionaj, da… Dar a fost prieten al ultimului Împărat al Chinei şi l-a protejat în calitate de bodyguard ! Sensei, acum aveți atîția elevi în întreaga lume, cum vedeți viitorul acestei tradiții pe care Dvs o transmiteți – arta Ninja ? dr.Hatsumi Sensei: Ahh! Cu toții au devenit oameni deosebiți ! Mulți dintre ei chiar au început să înțeleagă arta mea. De aceea am călătorit prin lume atâția ani şi am susținut atâtea seminarii. Chiar vreau ca oamenii sa înțeleagă corect această artă marțială aparte, nu vreau doar să popularizez o şcoală de arte marțiale. Trebuie doar să arăt ceea ce este adevăratul Ninjutsu şi pe acest drum am întâlnit oameni cu adevărat frumoşi. Arta este acum pe mâini bune iar elevii mei sunt un grup puternic. Felicitări pentru premiile primite de dvs de la Familia Imperiala Japoneză ! Este o onoare deosebită !

dr.Hatsumi Sensei: Mulțumesc foarte mult. Sunt recunoscător pentru că am fost onorat cu Kokusai Eiyosho (Premiul Realizărilor Internationale) şi cu Shakai Bunka Korosho (Society & Culture Distinguished Service Award). De-a lungul a peste 50 de ani după război, doar 92 de persoane au primit această înaltă distincție. Au acces elevii non japonezi la nivelele cele mai subtile şi ascunse ale artei pe care o transmiteți? dr.Hatsumi Sensei: Desigur, nu este nici o problemă ! Toți sunt fel pentru mine ! Eu nu am granițe! Elevii trebuie să aibă doar o inimă pură, altfel ei doar vor dispărea ! Nu-i aşa că Ninjutsu este ceva extraordinar? Oamenii cu suflet rău nu rezistă şi în cele din urmă pleacă. Arta mea poate să traiască şi să se dezvolte doar în cei cu inima bună ! Ultima întrebare nu este direct legată de arte marțiale cît despre viitorul umanității. Ce credeți despre viitorul omenirii? Vom mai fi capabili să îndurăm şi supraviețuim următorii 1000 de ani? Dar unui război nuclear? Sau poate unuia chimic? Dar poluării planetei? dr.Hatsumi Sensei: Ceea ce oamenii trebuie să facă pentru a supraviețui este să se observe reciproc şi să se corecteze din mers. Ajutorul reciproc este esențial pe toate planurile – educațional, ştiințific şi chiar şi pe plan militar. De aceea spun deseori că dojo-ul meu este un loc de reflexie şi de corecție. Este important să ne corectăm reciproc! Trebuie să vedem şi corectăm greşelile altora şi să le argumentăm corect. Omenirea de asemenea trebuie să învețe echilibrul. Echilibrul cu planeta însăşi. Şi pentru a face toate acestea avem nevoie de răbdare şi anduranță. Aceasta este arta marțială! Artele marțiale s-au demonstrat a fi o metodă foarte bună de auto apărare, de menținerea sănătății şi de dezvoltare spirituală. Toate animalele din natură îşi au propriile metode de a se proteja. Oamenii au fost binecuvântați cu un intelect superior şi au fost capabili să domine regnul animal perfecționând artele războinice. Pentru a ne proteja familia, comunitatea şi chiar şi pe noi de pericole nu avem nevoie de justificări. Oamenii sunt doar nişte animale care pot fi agresive sau pasive dar factorul determinant ar trebui să fie întotdeauna dreptatea şi iubirea. Încălcând legile naturii şi folosind artele marțiale pentru a satisface orgolii personale, dorințe egoiste de avere, faimă sau bani nu pot duce decât la auto distrugere.”

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Spo Art&Sports o

37


38

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 39


40

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

41


42

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 43


44

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 45


TAEKWONDO BERLIN OPEN Capitala Germaniei a găzduit în data de 08 mai 2010 turneul „INTERNAZIONALE TAEKWONDO BERLIN OPEN”. “BERLINER TAEKWONDO VERBAND e.V.” a invitat Asociaţia Sportivă “DACIC TAEKWONDO CLUB” București să participe la ediția din acest an, alături de alte 90 de asociații sportive și reprezentative naționale din Europa. Cu o participare de peste 900 de sportivi, turneul organizat la zece suprafețe de concurs, a reprezentat un test excelent pentru pregătirea competițională a sportivilor noștri. Asociația Sportivă DACIC TAEKWONDO CLUB, a participat cu o echipă alcătuită din 13 membrii: 8 sportivi competitori (1 sportiv la categoria copii, 2 sportivi categoria cadeți, 1 sportiv categoria junior şi 4 sportivi la categoria de vârstă seniori), 3 antrenori(Radu Rolea, Lorin Rotaru şi Mădălin Drăgan), conducător de delegație Radu Rolea și Sorin Ispas în calitate de manager. Întrecerea a fost spectaculoasă, plină de dinamism, majoritatea sportivilor angrenați în acest turneu având parte de cel puțin 4-5 meciuri până la accederea în finale. Dorim să mulțumim pe această cale, persoanelor ce au făcut posibilă și au susținut financiar participarea A.S. DACIC TAEKWONDO CLUB la turneul INTERNAZIONALE TAEKWONDO BERLIN OPEN.

46

Marian Sandu (roşu) impotriva lui Sandis Radzinsh de la Leonclass

Mariana Drăgoi Naeryeo Chagi la Evelyn Rudolf de la SG Ostalb

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


Marian Sandu (roşu) in acţiune Dolyo Chagi

at DACIC rnic campion te pu t es ac mătorii icipării la podium cu ur pe În urma part at as cl a O CLUB sTAEKWOND sportivi: asculin -58 kg seniori m a ri go te ca I l asculin ANGIC locu -58 kg seniori m a ri go RĂZVAN BOR te ca II l locu DU MARIAN SAN i feminin l I -53 kg senior cu lo I O G Ă R DALINA D MARIANA MĂ ori masculin cul II -78 kg juni lo DORNEA GABRIEL ILIE

Lotul participant al DACIC Taekwondo Club la Berlin Open

Mariana Drăgoi se califică în finală - 53 de kg

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

47


KORYO taekwondo festival Ioan TIUREAN Preşedintele Asociaţiei Române de Taekwondo

În perioada 17-18 aprilie 2010, s-a desfăşurat cea de-a treia ediție a competitiei “KORYO TAEKWONDO FESTIVAL”, eveniment sportiv găzduit de sala sporturilor din Municipiul Dej. Promotorul acestei competiții a fost ASOCIAȚIA ROMÂNĂ DE TAEKWONDO, iar organizatorii acestui eveniment au fost Clubul Sportiv KORYO şi OLIMPIC Taekwondo Club. Am intenționat să organizăm cea de-a treia ediție a festivalului la Alba Iulia, însă nu am găsit o sală care să aibă şi o tribună încăpătoare. Alba Iulia are într-adevăr o sală foarte frumoasă, însă din păcate, fără o tribună adecvată.

48

Aşa am ajuns la Dej, unde am găsit o sală foarte potrivită pentru această competiție. De fapt aş putea spune “o sala superbă”. Nici prea mare, nici prea mică, foarte potrivită pentru această întrecere sportivă, o sală caldă şi primitoare care ne-a fost pusă

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

la dispoziție prin bunavoința primăriei Dej şi a administrației sălii sporturilor. Şi dacă tot suntem la acest capitol, doresc să adresez sincere mulțumiri tuturor celor care ne-au sprijinit şi s-au implicat în organizarea şi desfăşurarea acestui eveni-


Câteva date despre competiţie: - 4 ţări (România, Slovacia, Croaţia şi Serbia); - 17 cluburi participante(Clubul Sportiv Koryo – Blaj, Olimpic Taekwondo Club – Cluj-Napoca, Real Taekwondo Team – Botoşani, Clubul Sportiv Total Taekwondo – Botoşani, Red Linx – Braşov, VIP Taekwondo Club – Iaşi, Clubul Sportiv Tenere – Bucureşti, Clubul Sportiv Instinct – Bucureşti, Clubul Sportiv Ilyo – Bistriţa Năsăud, Dynamic Taekwondo Club – Cluj Napoca, Taekwondo Club – Zalău, Taekwondo Club Karlovac – Croaţia, Taekwondo Centar „Ban Keglevic” – Zagreb, Croaţia, IlyoTaekwondo – Kosice, Slovacia, Ryong – Bratislava, Slovacia, KBS Beograd – Serbia, Zapresic TKD Club – Croaţia); - 380 sportivi înscrişi pe liste; - 438 participanţi, incluzând conducătorii de delegaţii, antrenorii, oficialii cluburilor şi arbitrii; ment, aşa cum spuneam mai sus, în special primăriei Municipiului Dej, d-lui Itt Mircea administratorul sălii sporturilor, d-lui Bucşă Claudiu, directorul firmei Natural Plus, partenerul festivalului, d-lui Nica Remus care ne-a pus la dispoziție certificatele şi diplomele, d-lui Câmpan Dan din cadrul Poliției Municipiului Dej, Mulți competitori, multe meciuri, nivel calitativ ridicat, atmosferă superbă, trei suprafețe de luptă, am folosit veste normale(nu electronice), un sistem de arbitraj wireless, cu soft updatat pentru a corespunde ultimelor modificări din regulamentul de arbirtaj. Dorim să mulțumim celor 20 de arbitrii prezenți la această competiție, arbitri din țară şi de peste hotare, pentru efortul depus. La acest capitol vrem să menționăm dintre arbitri pe Boroş Marton, Niță Marius şi Sersea Valentin care s-au facut remarcați prin maniera şi implicarea profesională de care au dat dovadă în cadrul acestei competiții. Pe lângă proba de luptă, această ediție a avut din nou ca şi probă competițională, tehnicile speciale(spargeri, Kyok-pa), probă foarte apreciată şi disputată de către sportivi şi public. Intenționăm ca la urmatoarea ediție să introducem pumsae(forme) ca şi probă competițională, având în vedere amploarea pe care a luat-o la nivel mondial.

CLASAMENTUL PE ECHIPE A FOST URMĂTORUL: Locul 1 – Olimpic Taekwondo Club, Cluj-Napoca Locul 2 – Real Taekwondo Team, Botoşani Locul 3 – Clubul Sportiv Instinct, Bucureşti Locul 4 – Taekwondo Club, Karlovac, Croaţia Locul 5 – Clubul Sportiv Total Taekwondo, Botoşani Toți competitorii au primit ca de obicei certificate de participare, tricouri şi insigne cu sigla competiției. Cu ocazia acestei ediții, medaliile au fost personalizate cu sigla competiției. În ansamblu a fost o competiție foarte reuşită. Adevarul este că încă mai sunt multe lucruri de pus la punct, şi mai avem

multe de învățat. Dar având în vedere faptul că suntem animați de sentimente nobile şi facem totul din pasiune şi din suflet, sunt convins că urmatoarele ediții vor fi din ce în ce mai frumoase şi la standarde cât mai ridicate, astfel încât să putem concura pe această linie cu marile competiții internaționale.

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 49


MARIA CARMEN DUMITRACHE este una dintre tinerele care au înţeles beneficiile mişcării, transformând această obişnuinţă a mersului la sală, întrun hobby, într-o preocupare constantă. Este o tânără vivace şi plină de energie care reuşeşte să fie un exemplu prin atitudinea pe care o are faţă de tot ce înseamnă o viaţă sănătoasă. Născută pe 14 octombrie 1988, are înălţimea de 1,70 m şi 59 de kilograme.

Sport şi senzualitate 50

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


Maria Carmen Dumitrache „A

m venit la sală când aveam 15 ani şi de atunci lucrurile s-au schimbat în viaţa mea, mult în bine, descoperind cât de mult contează să faci mişcare în mod susţinut, să devină timpul liber, nu un timp de repaus ineficient, ci unul în care să faci ceva pentru a-ţi optimiza tonusul. Aşa am început să practic şi artele marţiale din ce în ce mai serios astfel că, pe parcursul a patru ani, am obţinut locul întâi Kata (2006), la campionatul de karate SKDUN. Apoi, locul al doilea, un an mai târziu la Kata Kumite, iar în cadrul competiţiei „Cupa Câmpina”, locul trei kumite, în anul 2008.

Am ales practicarea acestui a că voi sport, având convingerea ilibrul înţelege şi mai bine echilibrul i, întrdintre fizic şi spiritual. Şi, adevăr, artele marţiale reprezintă un stil de viaţă sănătos ce îţi dezvoltă fizicul, măresc capacita-se astfel tea mentală, realizându-se armonia dintre corp şi minte. tivă, îmi „Fiind o persoană activă, toriile, danplac, de asemenea, călătoriile, tat de la sul (cu care am şi cochetat a şi gătitul, vârsta de 12 ani), lectura în toate găsind bucuria de a mă implica cât mai deplin. Recomand tuturor să încerce, chiarr în condiţiile unei vieţi mai forţat sedentare, utinţă să facă pe cât este cu putinţă mişcare, este esenţială pentru acem.” orice ne-am propus să facem.”

Mulţumim JCC Centru de Fitness

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

51


CLUBUL SPORTIV INSTINCT Sandra Anghel şi Daniela Baraghin la Campionatul Naţional de Juniori la Taekwondo WTF Campionatul Național de Juniori la Taekwondo WTF, a fost organizat de Federația Română de Taekwondo WTF şi s-a desfăşurat anul acesta la Târgu-Mures, în 2425 aprilie. Deşi într-un număr relativ redus, cei aproximativ 150 de sportivi au făcut un

Sandra Anghel, Bogdan Goci şi Baraghin Daniela spectacol pe cinste şi au dat tot ce era mai bun din ei pentru a-şi dovedi supremația.

52

Concursul s-a derulat în sistem turneu, iar participanții au purtat protecții electronice. La acest campionat clubul sportiv Instinct a participat cu două sportive , Sandra Anghel la categoria -49 kg, şi Daniela Baraghin la categoria -52. Ambele sportive la finalul competiției au urcat pe a doua treaptă a podiumului, obținând medaliile de argint.

Eveline Ioana Marăşoiu, campioană la Naţionalele Universitare Taekwondo WTF Pe 30 mai a avut loc cea de-a V-a Ediție a Campionatului Universitar de Taekwondo WTF ce s-a desfăşurat în sala de sport a Universității de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti. Competiția a reunit un număr de 24 de sportivi care s-au luptat în sistem turneu cu veste electronice. Locul I pe echipe a fost câştigat de către Academia Navală Martimă “Mircea cel Bătrân” la categoria masculin, iar la feminin de către Universitatea de Medicină şi Farmacie “Carol Davila”. Clubul Sportiv Instinct a parti-

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

Centrul de fitness JCC, iniţiere TAEKWONDO şi SELF-DEFENSE

Str. Popa Soare nr.18, Bucureşti Contact: 0766 599 034 cipat cu un sportiv, Eveline Ioana Marăşoiu la categoria – 53 kg. În urma finalei disputate cu sportiva Contolenco Andreea, Eveline a reuşit să se impună în fața acesteia cu un punctaj de 8-3, astfel obținând titlul de Campion Național Universitar, urcând pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.


Profil de minicampion

Gornea Bogdan Florian Data naşterii 11.06.2000 Campion Naţional Centura Roşie (Kup 2), Taekwondo WTF Legitimat la Clubul Sportiv Instinct, secţia de taekwondo din 01.10.2007 Un puşti cu un caracter puternic, la doar 10 ani este foarte muncitor în cadrul antrenamentelor şi dornic de victorie COMPETIŢII LA CARE A PARTICIPAT ŞI A URCAT PE PODIUM: Locul III, Cupa Hârşova, copii, -25 kg, 2008 Locul III, Cupa României, copii -25 kg, Bucureşti 2008 Locul I, Campionatul Naţional copii-cadeţi, -25 kg, Târgu-Mureş 2009 Locul II, Cupa Hârşova, copii -25 kg, 2009 Locul I, Koryo TKD Festival, copii -25 kg, Botoşani 2009

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 53


Profil de CAMPION

ALEXANDER R BABIA Centura neagră (Shodan) – Ashihara Karate Centura maro, tresă neagră ă (1 Kyu) – Jissen Do Maestru Emerit al Sportului (distincţie decernată în 2009) Vicepreşedinte Club „Ares Do-Jo DM” şi Instructor (Sempai) filiala din Bucureşti Participări ca arbitru central la diverse competiţii naţionale din Ashihara Karate Practicant de Capoeira

PALMARES ASHIHARA KARATE 1999 Locul I – Cupa Kyokushin Budokai - Ploieşti 2002 Locul III – Cupa AKBK – Bucureşti, 2002, categ 260 (înălţime + greutate) 2004, 2005 Participare (după 2 ani de inactivitate) – Campionatul Naţional Kumite Seniori (Braşov, Bucureşti) Campionatul Naţional Kata – locul II individual, locul III echipe, Braşov 2005 2006 Participare (prima participare), categoria -80 kg – Campionatul Mondial Ashihara Karate „Sabaki Challenge Spirit”, Viborg, Danemarca Locul III – Campionatul Naţional Kumite Seniori (-80 kg), Piatra Neamţ (a treia participare) Locul I – Campionatul European Ashihara Karate (-80 kg), Berlin, Germania (prima participare) 2007 Locul V – Campionatul Mondial Ashihara Karate „Sabaki Challenge Spirit” (-80 kg), Viborg, Danemarca Locul I şi Trofeul „Best Fighter” – Campionatul Naţional Kumite Seniori (+80 kg), Bucureşti Participare – Campionatul European Ashihara Karate Seniori, Berlin, Germania

54

2008 Locul Lo L o ocu cul III cu III II – C Ca Campionatul am mp pio onatu ul Mo M Mondial on nd dia ia Ashihara Karate „Sabaki Challenge Spirit” (+80 kg), Viborg, Danemarca Locul I şi Trofeul „Best Fighter” – Campionatul Naţional Ashihara Karate Kumite Seniori (+80 kg), Braşov Participare – Campionatul European Ashihara Karate, Berlin, Germania 2009 Locul I şi Trofeul „Best Technician” – Campionatul Mondial Ashihara Karate „Sabaki Challenge Spirit”, categoria Open (+80 kg), Viborg, Danemarca Titlul de Maestru Emerit al Sportului Arbitru central – Campionatul Naţional Ashihara Kumite Seniori, Braşov Locul I – Campionatul European Ashihara Karate (+85 kg), Braşov 2010 Locul I şi Trofeul „Best All-Over / Outstanding Performer” – Campionatul Mondial Ashihara Karate „Sabaki Challenge Spirit” (Open +85 kg), Viborg, Danemarca, 3 aprilie 2010 Locul I şi Trofeul „Best All-Over” – Campionatul Naţional Ashihara Karate Kumite Seniori (+85 kg), Braşov, 15 mai 2010 Locul I – Hungarian Open, Budapesta, Ungaria, 22 mai 2010 REALIZĂRI EXTRASPORTIVE Actualmente: Masterand în Siguranţă şi Integritatea Sistemelor – Universitatea Politehnică Bucureşti 2008: Licenţiat în Inginerie Mecanică, FILS – Universitatea Politehnică Bucureşti 2008: Stagiar în Inginerie Mecanică în cadrul Universităţii Bourgogne – UIT Dijon (cu pregătirea tezei de licenţă prin program Erasmus, în cadrul Proiectului Internaţional THERMIDE, Dijon, Franţa) 2006: Agent de legătură Media, relaţia cu TVR, în cadrul celui de-al XI-lea Sommet de la Francophonie, Bucureşti 2005-2009: Participări la filmări (videoclipuri, filme) şi în calitate de Cascador

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

HOBBY-URI Artele marţiale, desigur: în afară de Ashihara Karate, disciplinele preferate sunt: Capoeira, Krav Maga, Kyoukushin şi BJJ (Brazilien Jiu-Jitsu). Atingerea şi depăşirea unor limite (cu risc calculat-asumat), de genul escaladelor, scufundărilor, cascadoriilor sau de tip Parcours, Enigmele, misterele (din trecutul omenirii, din tehnică, ştiinţa dar şi cele privind Cosmosul). Animalele şi natură în general. Şi, nu în ultimul rînd, umorul

DESPRE MINE În imediat, ceea ce-mi doresc cel mai mult este realizarea triplei performante în Triplă din Ashihara Karate, respectiv câştigarea a câte 3 titluri de campion la Naţionale, Europene şi Mondiale. Primul dintre aceste trei obiective a fost deja atins: sunt triplu campion naţional; urmează europenele şi, la anul, din nou mondialele. Pe acelaşi plan sportiv, îmi doresc, mai ales, să continui să antrenez (de altfel peste un an sper să obţin cu brio calitatea de antrenor, căci actualmente urmez cursurile de antrenori organizate de Ministerul Tineretului şi Sportului) şi să reuşesc să transmit cât mai multor tineri ceea ce ştiu. Şi, mai presus de toate, îmi doresc să-mi menţin cel puţin, dacă nu să-l îmbunătăţesc, nivelul actual (fizic, dar mai ales mental, spiritual) şi să fiu, prin tot ceea ce fac, un exemplu demn de urmat. CUVÎNTUL ANTRENORULUI: Sensei Dan Matusea, Ares Do-Jo DM Alexander Babia – talent dublat de ambiţie şi inteligentă, ingrediente pe care rar le găseşti la un sportiv în asemenea combinaţie. Sunt convins că încă nu a arătat totul, iar ceea ce e mai spectaculos abia de acum încolo ne va fi dezvăluit. Este o mare onoare pentru mine că de aproape 10 ani muncim, ne bucurăm, trăim fiecare lucru important împreună!


Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 55


Profil de ANTRENOR PETRICĂ BULMAGĂ PARCURS PROFESIONAL Centura neagră 2 DAN (NIDAN) 1999 – Reprezentant al Departamentului Ashihara Karate în cadrul Biroului Federaţiei Române de Arte Marţiale (FRAM) 2000 – Antrenor al Lotului Naţional de Ashihara Karate 2003 – Antrenor Emerit 2007 – Director al Departamentului Ashihara Karate – FRAM Scoala Naţională de Formare Antrenori Facultatea de Administraţie Publică – Universitatea „Nicolae Titulescu” Master în „Drept Internaţional şi Comunitar” – Universitatea „Nicolae Titulescu”

REZULTATE INTERNAŢIONALE OBŢINUTE CAMPIONATUL MONDIAL DE ASHIHARA KARATE 2000–două locuri 3 2001 – un loc 3 2002 – un loc 2 şi două locuri 3 2003 – un loc 3 2004 – un loc 3 şi două locuri 4 2005 – un loc 2 şi un loc 3 2006 – două locuri 2 şi două locuri 3 2007 – două locuri 3 2008 – un loc 1, un loc 2 şi trei locuri 3 2009 – două locuri 1, două locuri 2 şi şase locuri 3 2010 – două locuri 1, două locuri 2 şi trei locuri 3 CAMPIONATUL EUROPEAN DE ASHIHARA KARATE 2006 – două locuri 1 2007 – două locuri 3 2008 – un loc 1, un loc 2 şi patru locuri 3 2009 – şase locuri 1, cinci locuri 2 şi opt

56

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


OMUL DIN SPATELE ARENEI Jovial, dinamic şi plin de vervă, Sensei Petrică Bulmagă este, cu siguranţă, cea mai cunoscută figură din mişcarea Ashihara Karate din România. Bun organizator şi manager, dar, în egală măsură, antrenor la club şi antrenor principal al lotului naţional, Sensei Petrică e, de cele mai multe ori, greu de găsit; între sala de antrenament, federaţie, facultate şi multiple alte activităţi adiacente, stai şi te-ntrebi dacă nu cumva ziua lui numără mai mult de 24 de ore… La sfîrşitul fiecărei zile însă, Sensei Petrică Bulmagă revine în oaza de linişte dată de familie, pentru a se bucura de odihnă, alături de soţie şi de fiica şi a se pregăti, evident, pentru acelaşi – şi mereu nou – cotidian.

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

57


Medicină sportivă

Dr.Adela Apostol Caramoci, Medic primar Medicină Sportivă Asistent universitar UMF “Carol Davila” www.med-estetica.ro Selecția sau “identificarea talentelor” este un proces organizat şi repetat de depistare timpurie a disponibilității înnăscute pentru practicarea şi specializarea ulterioară într-o disciplină sau probă sportivă. Pentru fiecare probă sportivă s-a descris un “model ideal al performer-ului”. Acesta se numeşte “biotip constituțional” şi este caracterizat de anumite calități motrice, fizice şi comportamentale specifice. Selecția utilizează un sistem complex de criterii pentru identificarea subiecților care se apropie cel mai mult de acest model ideal. Selecția medico-sportivă foloseşte criterii şi indici medico-sportivi pentru alegerea celor mai talentați şi mai apți subiecți care, în urma unui program de antrenament ştiințific să obțină maximum de performanță. Criteriile utilizate în selecția medicosportivă sunt: CRITERIUL SANOGENETIC (starea de sănătate). Este un criteriu esențial în selecție, doar un organism perfect sănătos având şanse reale de obținere a performanței sportive. Performanța sportivă presupune atingerea şi chiar depăşirea limitelor fiziologice ale organismului. Participarea la şedințe zilnice de antrenament şi la competiții reprezintă un stres fizic şi psihic important căruia sportivul îi poate face față doar dacă are o stare de sănătate foarte bună. Boala reprezintă un stres suplimentar care împiedică performanța sportivă. CRITERIUL GENETIC. Constă în identificarea sexului genetic al sportivului, sexul genetic nefiind obligatoriu şi cel somatic. Sexul genetic este determinat

58

Selecţia în sport de prezența sau absența cromozomului Y în perechea de cromozomi sexuali astfel: embrionul a cărui pereche de cromozomi sexuali este XX este femnin, embrionul masculin fiind caracterizat de perechea XY. Teoretic, prezența cromozomului Y face ca din creasta sexuală a embrionului să se secrete testosteron către sfîrşitul primului trimestru al vieții intrauterine care va detemina masculinizarea somatică a embrionului. Dacă din diferite motive această secreție testosteronică nu se produce, embrionul respectiv, deşi masculin din punct de vedere genetic, se va dezvolta către genul feminin (de unde şi expresia” femeia este regulă, bărbatul este excepția”!!!). Deşi ca aspect, un organism poate să prezinte toate aspectele sexuale feminine, atât pe cele principale cât şi pe cele secundare, el poate fi din punct de vedere genetic masculin, cu repercusiuni asupra calităților fizice ale persoanei respective. Testul Barr identifică sexul genetic al sportivului. CRITERIUL SOMATIC. Antropometria sportivă urmăreşte măsurarea anumitor segmente ale organismului (diametre, perimetre, statură, înălțime etc). Indicii furnizați de antropometria sportivă sunt deosebit de importanți pentru selecția acelor organisme care se suprapun cel mai bine peste biotipul constituțional ideal al performer-ului în ramura sportivă respectivă. De exemplu, un halterofil este avantajat de un centru de greutate situat cât mai jos deoarece îi permite o stabilitate crescută motiv pentru care, în această probă sportivă vor fi aleşi sportivii care au membrele inferioare scurte. Membrele superioare scurte permit o “cursă” mai scurtă de ridicare a halterei pe când membrele superioare lungi sunt preferate în sporturi ca înotul, tenisul

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

de câmp, polo etc. Înălțimea este un criteriu extrem de important în anumite sporturi (baschet, volei) iar greutatea reprezintă în box baza împărțirii în categorii competiționale. Chiar în cadrul aceluiaşi sport, diferitele poziții pe teren necesită caracteristici somatice specifice: pivotul la baschet poate avea o statură mai mică, portarul din fotbal este bine să fie cât mai înalt etc. CRITERIUL FUNCŢIONAL ŞI AL CAPACITĂŢII DE EFORT. Tipul de efort implicat este diferit în funcție de fiecare sport în parte. Astfel, caracteristici biomotrice de tipul forței, vitezei, exploziei se bazează pe eforturi de tip anaerob pe când anduranța este susținută de mecanisme aerobe. Cele două tipuri de efort depind de compoziția fibrelor musculare: fibrele albe sunt specializate pentru eforturi anaerobe pe când cele roşii, denumite şi fibre lente, sunt mult mai bine echipate cu enzimele carateristice metabolismului aerob. Proporția acestor fibre poate fi modificată prin antrenament dar are în mare parte determinantă genetică. Pentru probele de fond şi semifond vor fi selecționați sportivi cu o bună capacitate aerobă de efort dar vom prefera proporții crescute de fibre musculare rapide şi capacitate anaerobă bună pentru sprinteuri, aruncători, săritori etc. CRITERIUL NEURO-PSIHIC. Criteriul neuro-psihic este din ce în ce mai atent folosit în zilele noastre în procesul de selecție. Se cunosc multe cazuri în care succesul unui sportiv nu s-a bazat pe calități fizice excepționale ci pe o componentă psihică şi motivațională deosebită. Capacitatea de concentrare, rezistența la stress şi la monotonie, atenția distributivă, sunt câțiva


dintre indicatorii psihologici investigați pentru selecția sportivă. Foarte importante pentru toate grupele de sporturi, abilitățile psihologice sunt esențiale pentru obținerea performanței în anumite probe sportive (auto, moto, piloții de la bob, tir etc). Identificarea, cuantificarea şi implementarea atributelor psihologice în decizia selecționării au un impact deosebit asupra obținerii succesului în sport. CRITERIUL BIOCHIMIC. Anumiți parametrii biochimici favorizează performanța sportivă. Amintim aici doar hemoglobina saguină, un factor de creştere al capacității aerobe de efort sau efectele anabolice proteice ale hormonului somatotrop hipofizar. Procesul de selecție se desfăşoară în etape care utilizează doar o parte dintre criteriile enumerate. Selecția primară, are loc în copilărie şi urmăreşte numai criteriul sanogenetic, pe cel somatic şi pe cel genetic. Organismele copiilor sunt în continuă tra nsformare motiv pentru care identificarea talentelor la această vârstă nu reprezintă o garanție a succesului deoarece sunt prea multe variabile asociate cu creşterea şi maturizarea. Este în schimb posibilă elaborarea unei “prognoze de creştere” care, pe baza

înălțimii actuale ale copilului dar şi a caracteristicilor ereditare ale părinților poate prognoza cu o marjă de eroare acceptabilă, înălțimea maximă la care poate ajunge la maturitate copilul respectiv. Remarcăm însă că şi în acest caz există factori care pot interveni asupra cartilajelor de creştere şi care pot modifica astfel prognoza de creştere: sexualizarea precoce, stresul psihologic, alimentație incorectă, exercițiile cu încărcătură. Capacitatea de efort este dependentă de echipamentul enzimatic al fibrelor musculare care se maturizează după vârsta de 15 ani, motiv pentru care investigarea capacității de efort la copii nu se justifică. Se preferă teste funcționale de tipul probei Ruffier, probei Schellong etc. Selecția secundară se aplică celor care au practicat deja sportul de câțiva ani şi reprezintă cea mai importantă etapă a procesului de selecție. Scopul său este identificarea “micromodelului biologic” specific probei sportive respective. Este adevărata selecție pentru performanță şi din acest motiv trebuie să fie drastică şi să cuprindă toate criteriile de selecție enumerate. Implicarea în sportul de performanță este o opțiune cu consecințe deosebite asupra vieții sportivului respectiv.

Chiar şi din punct de vedere financiar, selecția secundară poate scuti statul sau pe sportiv de la o investiție neprofitabilă pe termen lung. Din aceste considerente o toleranță prea mare în acest moment nu poate fi decât nocivă. Desigur, există calități imposibil de cuantificat (ceea ce numim “talent”) care pot compensa mici încălcări ale standardelor de selecție, dar sportivul trebuie conştientizat despre riscul pe care şi-l asumă. În cazurile în care sportivul îşi doreşte o carieră în sport dar calitățile sale nu îl califică pentru sportul practicat, i se vor recomanda alte sporturi cu cerințe mai apropiate de cele pe care le posedă (reorientarea medico-sportivă). Selecția terțiară se aplică în general echipelor naționale şi olimpice şi urmăreşte “macromodelul biologic”. În principiu, performanța obținută deja până la acel moment îl califică pe sportiv. În cazul competițiilor desfăşurate în condiții deosebite de mediu este de preferat cooptarea sportivului cu o biologie mai bună, față de un sportiv cu performanțe ceva mai bune dar cu sechele posttraumatice sau alte probleme. Succesul sau eşecul procesului de identificare a talentelor depinde de capacitatea de a cuantifica şi a suprapune calitățile sportivului peste cerințele sportului respectiv.

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 59


În exclusivitate din Japonia

Paradisul săbiilor japoneze – MUZEUL SĂBIILOR din TOKYO

S

e spune că la sfârşitul secolului al 16-lea, înainte ca Japonia să închidă porțile civilizației occidentale, Spania a încercat să propună curții imperiale japoneze un import de săbii de înaltă clasă din oțel de Toledo. Surprinşi s-au izbit de un refuz extrem de politicos şi diplomat. Era evident pentru că deja japonezii aveau în spate mai bine de 600 de ani de istorie în ceea ce priveşte evoluția Nihonto – ului: existau mai bine de 2-300 de familii specializate în această artă care îşi transmiteau secretele din generație

60

în generație. În plus apăreau familii de artişti specializați pe crearea fitting-uri de artă, high class pentru săbii – toate cu inserții de aur şi argint, sculpturi în miniatură, suprafețe sidefate, sau acoperite cu piele, etc. În 1868, când restaurația Meiji a interzis portul săbiilor de samurai, practic sabia japoneză a intrat într-o decădere clară pentru că de atunci o perioadă de aproape 20 de ani nu s-au mai făcut săbii, iar meşteşugul vechi de aproape 1000 de ani era clar pe cale de dispariție. A fost nevoie de intervenția guvernului pentru ca arta sabiei să fie revigorată şi pentru ca vechile familii să îşi reia arta lor – care nu fusese interzisă, doar devenise inutilă în acea perioadă. Situația a devenit şi mai critică după al doilea război mondial, când în 1948, aliații au interzis posesia oricărui tip de armă inclusiv sabia japoneză, şi în plus au distrus şi luat din Japonia extrem de multe lame japoneze de toate felurile. Acesta este momentul când guvernul a înființat Socitatea de Păstrarea Tradițiilor legate de Sabia Japoneză sau Nihon Bijutsu Token Hakubutsu Kan – iar sediul acestei organizații găzduieşte şi o colecție extraordinară de săbii japoneze. Este ceea ce acum se numeşte mai popular Muzeul Sabiei Japoneze, înființat în 1960. Într-unul din sejururile mele în Japonia, la Machida Sensei, aflându-mă acolo cu elevi de la Raiden Dojo Bucureşti dar şi din Budapesta, am profitat de una din zile pentru

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

a merge în Tokyo, având acest muzeu ca obiectiv principal. Aproape de Shinjuku, dar pe străduțe puțin populate, descoperim clădirea ce adăposteşte NBTHK sau pe scurt Token Hakubutsukan (muzeul săbiilor). În curtea muzeului descoperim o bucată imensă de Tamahagane – amestecul special de minereu de oțel şi nisip, topit în cantități foarte precise şi care stau la baza oțelului magnific din care sunt făcute celebrele săbii japoneze Katana. Tatarabuki – vechea metodă de producere a oțelului de sabie, era gata să se piardă în 1920 când ultima Tătara – forjă, s-a închis din cauza avantajelor pe care le prezenta tehnologia modernă, occidentală a oțelului. Pentru referință putem menționa că doar pentru a se obține materialul din care se va face sabia, unii maeştrii ai Tătara munceau şi 3-4 luni. Abia după aceea bucata de metal era tăiată la dimensiunea viitoarei Katana şi îşi începea procesul de forjare, împăturire, ..deci încă 2-3 luni şi apoi urma ascuțirea şi lustruirea ei – meserie separată chiar, ce mai adăugă până la 4-5 luni în plus. Aflăm de la primul nivel al muzeului unde intrarea este gratuită, că metoda aceasta străveche Tatarabuki a fost revigorata în timpul celui de-al doilea război mondial, când producția de săbii a crescut mult mai mult, şi statul a adunat în jurul templului Yasukuni din Tokyo, cei mai pricepuți maeştrii în prelucrarea oțelului şi cei mai pricepuți maeştrii în făurirea katanelor. Templul Yasukuni pe


care de asemenea l-am vizitat, este foarte controversat pentru naționalismul său, şi acesta este un alt episod asupra căruia voi reveni în curând. Katanele create însă la Yasukuni Jinja sunt ultimele katane folosite în mod real pe câmpul de luptă, iar la şcoala de acolo multe din secretele artei Nihonto au fost transmise unei generații mai tinere de maeştrii din care unii chiar au supraviețuit războiului…Forjă de la Yasukuni Jinja a fost preluată de acest muzeu şi de societatea care îl patronează în 1974 şi a devenit chiar parte a Patrimoniului Cultural Japonez. În present NBTHK are cei mai mari experți din Japonia în obținerea amestecului de Tamahagane şi este autoritatea care oferă acest material de înaltă calitate, celor aproximativ 350 de maeştrii experți în făurirea săbiilor existenți – licențiați la ora actuală în Japonia. Tot la primul nivel al muzeului găsim o mică expoziție gratuită despre evoluția sabiei japoneze – NihonTo, de la primele arme drepte din perioada Heian până la operele de artă din ziua de azi. Găsim de asemenea bine explicat procesul de forjare a unei săbii japoneze pornind chiar de la obținerea celebrului Tamahagane – amestecul de minereu de fier îmbogățit în carbon, de esență mai dură cât şi mai moale – din care, prin împăturire şi călire specială se obținea viitoarea

katana. Planşele sunt susținute cu exemple ale fierului în fiecare din aceste stadii până la forma propriu-zisă a lamei obținută după călire. Putem înțelege de asemenea tipurile principale de lamă japoneză – tanto sau cuțitul, cu o lamă de pînă la 1 shaku (aprox 30 cm), apoi wakizashi sau sabia scurtă cu lugimea lamei de până la 2 shaku (sub 60 cm) şi Katana – sabia propriu-zisă, a cărei lamă varia în funcție de perioade istorice între 2-3 shaku 60 – 90 cm. Peste 3 shaku avem maiestuoasele Tachi – săbiile lungi folosite mai ales în epoca războaielor călare – în “perioadele de aur” Kamakura Nambukucho (început de secol 15). De la etaj începe muzeul, se transformă într-o expoziție cu plată, a unor lame ce constituie adevărate tezaure ale patrimoniului cultural nipon. Explicațiile în engleză sunt minimale aici şi muzeul expune prin rotație, periodic 50-60 dintre cele mai importante lame de Katana din istoria Japoniei, dar de asemenea şi alte obiecte legate de katana. Koshirae este ansamblul de teacă, mâner, gardă, şi restul de piese componente care făceau din lama în sine, o armă letală dar şi o capodoperă artistică. Deşi începător oarecum în evaluarea săbiilor, sunt impresionat de lame de sabie şi Tachi extrem de bine păstrate, semnate de maeştrii primelor 5 şcoli de sabie (Gokaden) din perioada

Koto înainte de 1528. Deşi lucioase şi gata de luptă, fierul din mâner sau tang, mult mai gros decât lama în sine ne arată, după cum îmi spunea Machida sensei, cât de mult a fost polişată sau ascuțită lama respectivă. Uneori se pot vedea diferențe notabile de peste 1-2 mm pe fiecare parte ceea ce deja înseamnă foarte mult. De asemenea, Hamon-ul – tăişul atât de subtil decorat cu valuri şi straturi diferite de oțel, este din ce în ce mai mic la aceste săbii extrem de vechi. Perioada veche “Koto” a sabiei Japoneze, este perioada în care au creat capodopere maeştrii fierari precum Masamune, Muramasa, din şcoala Soshu, dar sigur că nu putem să nu amintim şi un Sadamune, Sadamitsu sau celebra şcoală a săbiilor din Bizen. Există chiar un proverb în japonia medievală care spunea că “dacă vrei o sabie bună, sigur vei găsi una în Bizen”. Provincia este renumită oricum şi pentru o ceramică aparte, de înaltă calitate. Muzeul ne ghidează apoi către următoarele lame datate sau semnate, unele ca fiind Shinto – “săbii noi” începând cu secolul al 16-lea ! De ce “noi” ? Pentru că maeştrii fierari ai perioadelor care au urmat, nu au mai reuşit să mai reconstituie capodoperele perioadei Koto, cumva o parte din secrete s-au pierdut. Practic din secolul al 16-lea până în prezent maeştrii fierari încearcă din greu să reconstituie aceste secrete. Evoluția

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

61


a fost oarecum în sensul că lama a scăzut în calitate în timp ce ornamentele au devenit o altă artă în sine. Tsuba (garda), menuki, fuchi / kashira, chiar şi Kozuka – micul cuțit lateral din teacă au devenit toate su-

bucăți de oțel pot spune în întregime istoria unei națiuni. Nu întâmplător mi-a rămas în minte Suishinshi Masahide – el este cel care chiar a afirmat într-o carte publicată în finalul de secol 17, că este de datoria fiecărui maestru fierar să caute cât mai mult să să autodepăşească şi să învețe mereu, pentru a

făuritori de săbii, dornici de afirmare şi de câştiguri mai serioase – încercau să îi copieze lamele şi….semnătura… Da, la acest muzeu se pot vedea şi Kotetsu, din cele reale, şi desigur Masamune şi Muramasa – nume care pentru pasionații artei nihonto, sunt ca şi un Picasso sau Van Gogh în lumea tablourilor.

portul sculpturilor în miniatură, inserțiilor cu metale prețioase. Toate acestea s-au datorat în parte şi faptului că nu mai existau atâtea confruntări armate iar katana, începea tot mai mult să fie un semn al ierarhiei sociale şi mai puțin o armă în sine. Sculpturile în lamă, discrete şi cu rol pur religios la săbiile Koto, devin la săbiile din Edo sculpturi mult mai complicate şi mai elaborate, cu rol preponderant artistic. Mai îngustă decât o lamă de Koto, cu un Hamon mai viu , remarcăm o lamă semnată Suishinshi Masahide. Este o lamă foarte scumpă folosită mai târziu chiar de unul dintre liderii mişcării Shinsengumi – grupare de samurai de elită care au încercat din greu salvarea Shogunatului, în Kyoto. Este uimitor cum

se apropia de magia lamelor Koto. Masahide a revoluționat practic arta Nihonto, călătorind mult, de la maestru la maestru căutând să adune o învățătură pe cale să se piardă şi din cauza apariției armelor de foc. Masahide a fost cel mai critic la adresa “noilor” săbii apărute în Edo timpuriu în Japonia şi practic el este considerat printre vârfurile “noului val” de săbii “noi” – denumit în japoneză Shin Shinto. Una din lamele lui s-a vândut de curând la aprox 200.000 USD! Kotetsu….o semnătură la fel de celebră care mă face oarecum să zâmbesc. În Japonia există o zicală: “din 10 lame semnată Kotetsu, sigur 11 sunt false”. Kotetsu, de asemenea un făuritor de săbii al perioadei ShinShinto, a creat săbii extraordinare şi mulți tineri

Pentru cei mai puțin inițiați în această lume destul de criptică a fierului măiestrit împăturit şi forjat în formă de sabie, muzeul oferă după cum spuneam şi adevărate bijuterii – montura unor asemenea lame – monturi imperiale şi de rang extrem de înalt – de daimyo în general, generali. Găsim deci monturi cu teci sidefate cu modele în miniatură şi lăcuite în întregime cu un lac special numit Urushi. Acesta este foarte scump pentru că se obține doar manual, chiar şi acum din plante iar procesul de prelucrare este foarte greoi şi durează foarte mult. Lacul, extractul de sidef, pielea de rechin sau de pisică de mare, culori obținute din extracte naturale, inserții de aur şi argint – toate uimesc şi aproape că uiți că de fapt ai în fața ta o armă,

62

Martial Mart Ma rtia iall Ar Art& Art&Sports t&Sp Spor orts ts Iu Iuni Iunie nie e Nr Nr.. 5 - 20 2010 10


poate cea mai extraordinară armă albă create până acum de om. Mai ales Omamori Tanto – pumnale mai ales folosite de femei pentru auto-apărare dar şi ca element de decor, de vestimentație, sunt de o bogăție extraordinară de culori, nuanțe fine, amestec genial de simț artistic şi materiale scumpe. Pe

montura pot costa lejer sume de la sute la câteva mii de dolari, iar la o expoziție cu vânzare am văzut doar Tsube (gărzi) care variau de la 5000 la 9000 USD! Găsim aici capodopere ce au aparținut chiar shogunilor Tokugawa cât şi unor generali importanți în istoria niponă.

fac parte, evaluată o posibilă semnătură, şi apoi pentru cele mai valoroase – adică peste 10-15.000 Euro, ele au diverse titluri – de la Hozon – demn de a fi conservat, la Tokubetsu Hozon – lamă deosebită demnă de conservare şi apoi la Juyo şi Juyo Tokubetsu – exemplare extrem de reuşite şi

cât de frumoase sunt aceste mici cuțite, pe atât de cutremurătoare este inscripția de pe tangul unui Kotetsu : “ cu această sabie, am tăiat prin 4 corpuri, 15 mai 1712 “. Este vorba de una din celebrele săbii testate pe cadavre…sau în vremuri apuse…pe viitoare cadavre – prizonieri de război. Către ieşire descoperim seturi de Kozuka – mici lame incluse în teaca de la sabie, cu rol marțial pe vremuri, şi cu rol utilitar acum sau doar artistic. Mânerele lor, tsubele, şi restul de piese de metal sunt toate lucrate cu aceeaşi temă de maeştrii specializați în Edo doar în aşa ceva. Goto, Shoami, Heianjyo sunt doar câteva nume de asemenea maeştrii susținuți chiar guvernamental în această perioadă. Acum doar aceste mici piese de

Ultimele standuri către ieşire găzduiesc lame moderne – GendaiTo, realizate de unii dintre cei 350 fierari licențiati să facă săbii japoneze în prezent în Japonia. Sunt lamele care la concursul anual organizat de acest muzeu şi de NTHKB, obțin cele mai înalte calificative: Toku Sho, Yushu Sho şi Doryouku Sho. Ele sunt apoi expuse în muzee o perioadă, după care sunt cumpărate la prețuri de asemenea foarte mari de numeroşii colecționari extrem de avizați din țara Soarelui Răsare. Pentru membrii NTHKB, lunar sunt organizate Shinsa şi Kantei. Shinsa sunt adunările în care lame noi şi vechi sunt examinate şi evaluate de membrii cei mai experimentați ai muzeului. Lamelor le poate fi atribuită corect şcoala şi perioada din care

conservate. Alt sistem de evaluare se referă la capacitatea lor de tăiere – wazamono. Ar fi poate multe de spus pe această temă dar ele iau o turnură oarecum prea specializată, către un domeniu deja al colecționarilor. Kantei sunt şedințele în care toți membrii pot evalua săbiile direct, pot atinge, desigur cu precauțiile necesare, săbii de zeci de mii de Euro, pot evalua săbii ale shogunilor şi ale unor generali celebrii ai Japoniei. Acest lucru este interesant şi pentru cei care sunt doar practicanți pentru că oferă o imagine mai clară despre ce înseamnă un Shinken – o sabie reală, în comparație cu cele mai multe katane actuale japoneze, 99% din aliaj pentru că aşa este cel mai uşor să iasă din țară. Chiar dacă am început cursul de

Iunie Iuni Iu nie e Nr Nr.. 5 - 20 2010 10 Ma Martial Mart rtia iall Ar Art& Art&Sports t&Sp Spor orts ts 63


evaluator NTHKB, în final rămân totuşi un practicant pentru care sigur că nu sabia contează cel mai mult, ci cel care este în spatele ei…Şi totuşi cu ajutorul lui Machida sensei a început să întrevăd cumva că oțelul poate ajunge la a avea propria personalitate, cu care te poți armoniza mai mult sau mai puțin … Miyahira sensei, un maestru fierar la a 14-a generație, spunea “în general lamele de sabie, sunt nişte lame, dar Masamune…. nu pot explica, este un geniu, lamele lui nu sunt săbii, sunt ceva viu şi minunat. Aş putea admira o lamă Masamune zile întregi…” Lama atât de ascuțită, carbonul, la acele temperaturi creează aproape un diamant în

64

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


mâinile noastre, practic un cristal cu propria lui frecvență de vibrație.. Încep să înțeleg altfel arta Nihonto şi îi sunt recunoscător lui Machida sensei prin lecția sa despre om şi oțel, în cazul lui particular despre om şi wakizashi-ul său din Bizen pe care îl prețuia cumva altfel. (continuarea acestui episod în numărul viitor al revistei ) NOTA : Este o plăcere şi o onoare să anunțăm pe această cale colaborarea directă cu NTHKB dar şi cu anticari avizați de această organizație, prin care putem aduce în România, lame autentice ale samurailor, sau lame noi făcute pe comandă de maeştrii fierari renumiți. Detalii pe www.takeda.ro

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 65


Szobi Cseh: “Onoarea este totul.” Deşi Szobi Cseh nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind cunoscut deopotrivă de tineri şi de mai puţin tineri, domnia sa a avut amabilitatea de a ne împărtăşi din ideile, amintirile, proiectele sale... ...şi nu sunt puține, ştiindu-se că Szobi, aşa cum îl alintă cei care îl admiră, a fost şi a rămas un om de acțiune, plin de vervă şi implicat permanent în folosul celor din jurul său. Cum era Szobi Cseh în copilărie, acasă în Ardeal? Un copil timid care s-a transformat treptat în neînfricatul de mai târziu, sau de mic ați fost ca un titirez neastâmpărat? După ce ne-am mutat din Miercurea Ciuc, oraşul meu natal, la Braşov am şi început să mă fac cunoscut pentru

neastâmpărul meu. Eram un copil foarte vioi, atras de toate tumbele periculoase, de tot ce însemna risc şi adrenalină. Îmi aduc aminte că eram cel mai mic de statură din clasa mea, dar şi cel mai indisciplinat. Şi încăpățânat, încât mi-au retras şi cravata de pionier pentru că n-am vrut, în ruptul capului, să spun o poezie despre comunism şi Ana Pauker. Iar acasă... mereu îi arătau funcționarii de la bancă lui tata: “Uite, ăla mic iar e sus pe Biserica Neagră!

Ieşeam prin turnul bisericii şi alergam pe cocoaşa acoperişului până la cruce. Deja începusem gimnastica şi stăteam în mâini pe acoperiş de mă ştia tot oraşul. Fiecare adolescent are cărțile sale preferate, modelele de reuşită, începe să-şi contureze traiectoria de mai târziu. Cum a fost perioada adolescenței? Bineînțeles că am avut şi eu personajele reale sau imaginare care m-au influențat şi de care îmi aduc aminte cu mare plăcere. Scriitorii care m-au influențat la acea vârstă au fost Ernest Hemingway, Jack London, Mark Twain, dar şi Karl May, autorul îndrăgitelor romane cu amerindieni - “Winnetou” şi “Old Surehand”. Ceva din personajele lor, cum ar fi curajul, forța, verticalitatea, eroismul, libertatea spiritului, am încercat să transpun şi în felul meu de a fi.

66

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


Este deja cunoscut faptul că vă implicați profund şi constant în ajutorarea copiilor. Ce este programul Gladiator?

După anii de liceu ce a urmat? Am urmat cursurile Liceului “Andrei Şaguna” şi ale Liceului “Unirea”, din Braşov, apoi, aşa cum era de aşteptat după înclinațiile sportive pe care le aveam evidente, am absolvit Institutul de Educație şi Fizică şi Sport din Bucureşti, cu specializarea în gimnastică. De altfel, încă din ultimii ani de facultate, am lucrat la Circul de Stat, în trupa Ganea, la trapez zburător. Tot în acea perioadă a fost şi debutul în cinematografie.

De ce cascadoria a fost cea la care v-ați oprit, având în acea perioadă mai multe opțiuni? Am vrut să am o ocupație de bază suficient de atractivă ca să nu mă plictisească niciodată şi să îmi deschidă perspective, practic nelimitate, în carieră. Dar aşa au fost şi vremurile atunci. Era sarcină de serviciu din voia partidului să dublez pe diverşi în cascade, ca ei apoi să se poată lăuda că au facut-o singuri. M-au dat şi pe mâna Securității de vreo două ori. Am două fracturi la ceafă şi 3 la coloană, toate într-o singură cascadă dublând un aşa-zis mare actor... nici măcar nu am fost plătit pentru ea. Am făcut-o de plăcerea meseriei. Mi-am riscat viața şi mi-am rupt gâtul, de plăcerea meseriei, lucrând la circa 150 de filme româneşti şi 38 în străinătate.

Care este cea mai frumoasă amintire din timpul când realizați cascadele? Profesional, cea mai frumoasă zi din viața mea a fost cea în care m-am trezit dupa câteva ore din prima comoție cerebrală. Am avut şase! Nu m-am speriat deloc. Şi nu m-am oprit din ce ştiam că am de făcut. Sunteţi, cu siguranţă, un om împlinit profesional? Am, oficial, 54 de ani de muncă. Şi nu am avut o zi de concediu, din 1996. Cred că asta spune totul despre faptul că toată viața mi-am dedicat-o pasiunii care mi-a fost profesie.

Programul GLADIATOR este un demers original şi spectaculos prin conținut şi rezultate, inițiat în 2005, pe baza unui studiu ştiințific propriu. Programul are o misiune aparte, pe care mi-am asumat-o şi pot spune că o împlinesc cu succes, ajungând la mințile şi discernământul greu încercate ale copiilor cu probleme de integrare socială. Țintesc mai mult decât la integrarea socială. Integrarea socială sună ca şi când societatea e ceva şi individul e altceva. Scopul meu este să creez un tip de om care prin comportamentul şi calitățile lui să meargă spre ce este util societății. Proiectul nu se bazează pe frică. Nu foloseşte metoda „să fiți cuminți!”, fiindcă orice copil, mai ales unul care a crescut fără un sistem de valori şi nu ştie ce înseamnă autoritate, ar face tocmai invers. Aşa este instinctul omului. Dar prin joaca bazată pe motricitate, pe mişcare, zi de zi mai adăugăm ceva la educația lor. Copiii ajung atât de buni şi de interesați de lucrurile extraordinare pe care le fac, încât capătă o sete de afirmare în sens bun, vor ca totul sa fie în regulă în noul mediu în care au intrat şi care le aparține. Încep să ințeleagă singuri o ordine care nu le e impusă. Violența lui scade şi se transformă în ceva constructiv şi util societății. Îți mulțumim frumos pentru timpul acordat Szobi.

Dar nu v-aţi oprit numai asupra sportului, se ştie că aveţi preocupări colaterale, dar luate foarte în serios.

Da, îmi place sculptura în mod deosebit. Sunt membru de onoare al Uniunii Artiştilor Plastici şi membru al Asociatiei D’Arte DaVinci şi am realizat numeroase sculpturi în lemn, tablă, fier. M-a pasionat şi realizarea, dezvoltarea de tehnici în domeniul cascadoriei.

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 67


TAIJI QUAN - dincolo de legende şi mituri Cristian Laiber, instructor Wudang Taiji

„Capacitatea de a dezvolta sănătatea şi spiritualitatea fac ca Taiji-ul să fie considerat o artă de longevitate. Capacitatea exclusivă pe care o conferă Taiji-ul în situațiile de autoapărare îl fac să fie considerat o artă marțială. Capacitatea de a preda Taiji-ul ajutându-i pe oameni să se cunoască mai bine, să fie mai sănătoşi şi să se apere de orice atac, în acelaşi timp scoate la iveală adevăratul Taiji ca artă completă de desăvârşire (Taiji se traduce de fapt prin „marea realizare”) Extras dintr-un manual al Michuan Yang Taiji - o ramură „ascunsă” a şcolii Yang Taiji Pentru a înțelege mai bine şi direct ce înseamnă suplețea caracteristică a Taiji-ului fie pentru a conduce energia, fie pentru auto-apărare putem încerca un exercițiu simplu: rugăm un prieten masiv să ne împingă constant şi amenințător, dar pentru că ne este prieten nu intrăm în panică, este doar un atac simulat şi exersat doar la o mică intensitate din forța lui reală (foto 1). Căutați soluții de a

68

scăpa de atacul său fără a accentua starea de conflict deja existentă. A îi lua mâna de pe piept îl va deranja sigur plus că va dura cam mult, cam orice ripostă e un pic cam inutilă pentru că deja atacul lui este în desfăşurare, împingerea este continuă… Sigur că nu ne convine dar să ne gândim un moment că nu este un adversar ci doar un călător ca şi noi, dintr-un autobuz care a pus o frână bruscă. Sigur nu am mai avea nici un instinct violent la adresa lui, cât poate la adresa şoferului sau a celui care a determinat această acțiune prea bruscă. Am încerca să ne ferim pe cât posibil pentru ca măcar să nu ne lovim şi noi probabil. Este doar un Instinct de conservare. Este exact un răspuns natural pe care îl oferă şi Taiji-ul: acceptăm împingerea prin retragere în spate, mereu cu spatele drept pentru a nu ne dezechilibra. După câteva exerciții vom descoperi poate că o îndoire la început a genunchilor şi o translație a centrului de greutate de pe piciorul avansat pe cel din spate va rezolva extrem de bine toată această situație aparent tensionată. Eventualul adversar va cădea proporțional cu forța cu care va ataca, pentru că nimic nu i se va opune (foto 2,3). Descoperim practic exact ce spunea Lao Tzu acum 2000 de ani ”Nu am nici un adversar pentru că nu mă opun nimănui”. De fapt este o aplicație a principiului LU – forță de tragere, de absorbție şi de neutralizare, unul din cele 8 principii fundamentale ale oricărei şcoli de Taiji, conform celor 8 trigrame. Fără partener, forma (A1-2-3-4-5), deja este o formă de Taiji, ca un dans, de viață lungă cum îl numesc unii, şi corespunde în corp inimii şi acționînd asupra elementului Foc din corp. De unde până unde toate acestea? Este suficient să ne urmărim atent corpul, senzațiile, răspunsurile lui.

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

A1 = postură naturală, Wuji – a „haosului primordial” , cât mai relaxaţi, umerii căzuţi uşor în faţă, mintea golită prin urmărirea detaşată a respiraţiei A2 = scundarea Dantien-ului - Simţim că picioarele şi bazinul se scufundă adânc în sol, coloana este dreaptă ca şi cum am atârna de creştetul capului A3 = punem centrul de greutate pe piciorul stâng care devine astfel Yang, coborâm şi palma stângă, cu senzaţie de greutate în ea – tot Yang. Piciorul liber, dreptul Yin, se poate deplasa în spate, iar mâna corespunzătoare se ridică uşor ca şi cum ar fi ridicată pe un balon care se umflă. Traiectoria palmelor se poate înscrie pe un cerc. A4 = translatăm lent greutatea de pe un picior pe altul, conştientizăm modul în care se încarcă picioarele şi de asemenea şi mâinile. Senzaţia trebuie să fie de palme oarecum inerte, care mişcă pentru că sunt ataşate de corp – deci mişcarea e generată de corp, nu de braţe. A5 = marcăm finalul mişcării, scunfundând şi mai bine bazinul, iar braţele îl urmează. Eroarea cea mai frecventă este îndoirea coloanei. „Focul” corespunzător inimii este coborât şi armonizat la întâlnirea cu „apa” rinichilor – elementul diametral opus în planul celor 8 direcţii, trigrame. (numit şi Peng – ca formă de mişcare în Taiji) A pronunța uşor HOOOO dar vibrant, ajută la „curățarea inimii” mai exact la transformarea anxietății în stare de bucurie conform vechilor canoane taoiste. De asemenea imaginația poate ajuta, inspirând un curent de aer „roşu” direct către inimă. Aceasta este partea de Qigong (lucru cu energia) din forma de Taiji. (Va urma).


A2

A1

A4

A5

A3

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 69


Jocul de GO – antic şi modern Radu ŞERBAN 5 kyu Meijin Go Club Piteşti 4 kyu Iaido Takeda Ryu, Yamabushi Dojo Piteşti Răspîndirea lui în emisfera vestică, spre sfîrşitul secolului XIX, a dus la formarea de Asociații şi Federații de Go în întreaga lume. În România, GO-ul este reprezentat de numeroase cluburi deschise în general în oraşele mari ale țării, dar nu numai. Jocul a fost inventat în China antică, în jurul anului 2000 i.Hr. Una dintre legende atribuie meritul acesta împăratului Shun (2255-2206 i.Hr.), care dorea ca prin intermediul Go-ului să dezvolte mintea nu prea strălucitoare a fiului său Shang Kiun. Alte cronici spun că inventatorul GO-ului este Yao, predecesorul lui Shun, iar altele, ceva mai realiste, atribuie jocul lui Wu, un vasal al împăratului Kieh Kwei (1818-1767 i.Hr.) acelaşi care se pare că a inventat cărțile de joc. În orice caz, GO-ul (sub numele de “Weiqi”) a fost bine cunoscut în antichitatea chineză, mărturie fiind descoperirile arheologice şi operele literare din acea epocă. În Japonia, GO-ul a fost introdus în jurul

70

Inventat în China acum aproximativ 4000 de ani, a fost introdus în Japonia în jurul anului 800 A.D. În decursul timpului jucătorii din estul Asiei au excelat în acest joc, GO-ul fiind azi jocul naţional al Japoniei.

anului 735 d.Hr., pe vremea împăratului Shomu, de către un anume Kibi Daijin, în urma unei călătorii în China. Probabil că jocul era totuşi cunoscut ceva mai demult, deoarece în anul 738, în urma unei dispute apărută în legătură cu o partidă pe care tocmai o jucau, doi nobili, Kumoshi şi Adzmabito, au tras săbiile, cel de-al doilea combatant pierzîndu-şi viața. Inițial jocul s-a răspîndit destul de încet în Japonia şi numai printre nobilii din Kyoto. În jurul anului 1080, jocul a fost introdus în secret, de către Prințul din Dewa, în Provincia Oshu, numărul jucătorilor de GO crescând rapid. La începutul veacului al XII-lea jocul era foarte răspândit în rândul samurailor şi toți războinicii, indiferent de grad, purtau cu ei un joc de GO pe care îl foloseau în momentele de răgaz. Între anii 1500-1650 GO-ul a pătruns şi în păturile mijlocii, mulți dintre jucătorii de frunte fiind invitați apoi la curțile nobiliare pentru a-şi dovedi măiestria. La începutul secolului al XVII-lea a

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

trăit celebrul Honinbo Sansha, cel care a adus jocul la forma sa modernă, întemeietorul unei faimoase şcoli de GO. Sansha este întemeietorul Academiei de Go din Japonia cu ajutorul substanțial al shogunului Iyeyasu Tokugawa; în felul acesta, numele de Honinbo s-a perpetuat la conducerea Academiei de GO şi elita GO-ului, devenind cu timpul sinonim cu cel de “maestru al jocului GO”. Academia de GO şi-a încetat activitatea în secolul trecut, dar Honinbo a rămas unul dintre cele mai înalte titluri profesioniste japoneze. Tot Honinbo Sansha este primul care a introdus clasificarea jucătorilor de GO pe niveluri “kyu” şi “dan”, precum şi regulile de acordare a handicapului atunci cînd se întîlneau jucători de forțe diferite. Nivelul cel mai înalt de 9-dan, a fost atribuit doar arareori, numai de vreo nouă ori în decursul celor aproape trei secole de existență a Academiei de GO (ea a fost desființată în anul 1868, o dată cu căderea shogunului). În prima parte a secolului trecut, GOul a cunoscut o nouă etapă de mare înflorire. Între anii 1868-1880, Go-ul a decăzut. Academia a fost desființată, numărul jucătorilor s-a micşorat. După 1880 a avut loc un reviriment, astfel încât la sfârşitul secolului trecut, GO-ul devenise destul de răspândit, de data aceasta în toate păturile sociale. În această perioadă apare şi prima carte europeană de GO (în germană), scrisă de O. Korschelt, din care A. Smith preia o mare


parte din informațiile privind istoria GO-ului. Jocul s-a răspândit pe toate meridianele mai ales după cel de-al II-lea Război Mondial. Deşi în Japonia, China şi Coreea de Sud există încă jucători profesionişti, GO-ul ca sport de amatori este cunoscut şi jucat astăzi în toată lumea, la nivel de cluburi, campionate naționale, mondiale şi, desigur, la nivel amical, ca joc de plăcere, inepuizabil în atractivitatea să. Conceput ca un joc complet logic, GO-ul a trecut testul timpului. Astăzi el se regăseşte în forma originală şi este recunoscut ca fiind cel mai vechi joc din lume. Cu reguli incredibil de simple, dar cu o strategie care atinge nivelul de artă, GO-ul poate fi jucat de oricine, la orice nivel, fiind la fel de fascinant pentru începători ca şi pentru marii maeştri. GO-ul este un joc de aptitudine şi nu implică nici un element de hazard. Prin plasarea strategică a pieselor pe tablă, ambii jucători caută să construiască şi să controleze un teritoriu mai mare decît al adversarului. Rezultatul partidei este determinat întotdeauna de nivelul general al calității deciziilor. Jocul începe cu tabla goală, exceptând partidele cu handicap (jucătorul mai puțin experimentat primeşte un avans de cîteva piese). Jocul este plin de acțiune şi pasionant, trecînd de la un front de luptă la altul pe mă-

sură ce fiecare jucător urmăreşte un avantaj de poziție. Începînd cu prima mutare, se construiesc forme unice pe tablă. Exprimarea individuală poate fi atît de vastă încît probabil că nu s-au jucat vreodată două partide identice. Deşi regulile şi obiectivele jocului sunt extrem de simple, situațiile care se pot crea pe tablă sunt atât de complexe încât au zădărnicit toate încercările specialiştilor de a programa un computer care să joace GO competitiv. Opinia generală este că nici un computer nu va fi în stare prea curând (sau poate niciodată) să pună la încercare abilitățile unui jucător profesionist de GO. Strategia jocului are o subtilitate sublimă. De exemplu un jucător poate atrage adversarul într-o serie de mici victorii, asigurându-şi prin această strategie un câştig mai puțin evident dar decisiv în final. Lăcomia şi agresivitatea impulsivă conduc de regulă la declin. O soluție uşoară poate fi un succes pe moment, dar se poate dovedi un dezastru mai târziu. Abilitatea de a combina judecata şi gîndirea în ansamblu, necesară în partidele la niveluri mari, se dovedeşte a fi factorul care reduce la neputința oricărui software de GO în fața unui jucător uman experimentat. O partidă de GO este o acțiune cooperativă. Jucătorii au nevoie unul de altul pentru

a avea satisfacția unui joc interesant. Dacă adversarul nu-ți oferă o provocare suficientă, calitatea jocului va avea de suferit; nu rişti amărăciunea înfrângerii, dar nici nu ai satisfacția completă a victoriei. În mod tradițional, jucătorii de GO îşi prețuiesc adversarii, un spirit de respect şi politețe acompaniază orice partidă. „Jucătorul de Go îşi stabileşte poziția (pe tablă) prin corectitudine şi îşi ține oponentul în dezavantaj prin putere (a poziției sale strategice).“ Acest proverb japonez (ca şi multe altele, rafinate şi transmise de-a lungul generațiilor de războinici şi călugări) exprimă esența GO-ului ca arta marțială, prin planificare, gândire strategică, echilibru şi armonie (“wa”) între principiile fundamentale ale energiei universale (“qi”). În secolul XII a existat o rivalitate celebră între doi războinici călugări: Ushiwakamaru şi Benkei. Experți în artele marțiale, cei doi au stabilit să-şi încerce forțele printr-un şir de confruntări în fiecare dintre domeniile pe care le stăpâneau. Una dintre întâlnirile lor a fost în fața tablei de Go, Benkei fiind înfrânt de către mai tînărul său adversar Ushiwakamaru - cunoscut ulterior sub numele de Minamoto no Yoshitsune (1159 - 1189), considerat a fi cel mai priceput general al epocii sale, unul dintre întemeietorii Shogun-atului ca sistem politic în Japonia medievală şi membru marcant al familiei/clanului TAKEDA. Comunitatea românească a jucătorilor de Go, deşi destul de restrânsă numeric, conferă țării noastre o poziție puternică în Europa, prin rezultatele obținute în competițiile continentale de-a lungul timpului. Un exemplu strălucit este recent obținutul titlu de Campion European obținut de Cătălin TARANU (5 Dan profesionist, singurul jucător roman cu rang de profesionist obținut în Japonia) la Congresul European de Go de la Lecksand, Suedia (august 2008).

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

71


Masajul în activitatea sportivă Activitatea sportivă este un vast domeniu de aplicare a masajului şi de punere în valoare a efectelor sale fiziologice. Sportivii înţeleg rostul masajului ca factor ajutător al pregătirii lor temeinice, de multe ori îl solicită în lipsa unor tehnicieni specializaţi, masându-se reciproc. Importanţa masajului pentru sportivi este preţuită şi de către conducătorii şi îndrumătorii sportului( organizatori, antrenori, medici). Masajul este o formă simplă şi naturală de îngrijire a corpului supus în sport la cele mai mari eforturi. Performanțele sportive nu sunt condiționate numai de aptitudinile fizice înnăscute şi de dezvoltarea lor progresivă prin antrenament, ci şi de asigurarea unor factori şi condiții favorizante, care nu trebuie să lipsească din viața sportivului, printre acestea un loc important îi revine masajului. Tehnica de masaj variază după scopul urmărit, precum şi după caracterele particulare ale fiecărei discipline sportive. Masajul este folosit ca factor stimulator, dar totodată este nevoie şi de acțiunea sa liniştitoare şi relaxatoare. Manevrele masajului contribuie la prevenirea şi combaterea oboselii, la refacerea rapidă a energiei organismului. Tehnicile de aplicare a masajului în sport sunt strict determinate de caracterele dominante ale efortului din fiecare ramura sportivă, păstrând în activitatea sportivă valoarea sa igienică şi curativă. Prin manevrele de masaj se produce o încălzire locală, dacă masajul este parțial, şi o uşoară ridicare a

72

temperaturii întregului corp dacă este general. Pentru sportivi, unul dintre cele mai importante efecte ale masajului este prevenirea şi combaterea oboselii care influențează întotdeauna în sens negativ capacitatea funcțională a organismului, fiind necesar şi pentru menținerea formei în perioadele de tranziție. Pentru o mai bună folosire a masajului medicii sportivilor şi antrenorii lor sunt datori să cunoască foarte bine bazele fiziologice ale masajului, procedeele şi metodele cele mai bune, indicațiile şi contraindicațiile, pentru a evita neîncrederea în efectele lui.

Masajul în antrenament şi în perioadele de tranziţie Antrenamentul sportivilor este o pregătire metodică complexă şi de lungă durată. În procesul de pregătire al unui sportiv, masajul capătă un rol important pentru că favorizează adaptarea progresivă a organismului la efort. Aceste efecte se bazează pe influențele fiziologice ale masajului asupra corpului supus unui regim de efort intens şi prelungit. Masajul nu trebuie să lipsească din planul de antrenament al nici unui sportiv. Este necesar pentru sportivii începători care obosesc mai repede decât cei avansați, pentru că risipesc mai multă energie prin eforturi suplimentare, încordări nervoase inutile şi contracții mus-

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

culare exagerate. Masajul este foarte indicat în procesul de pregătire al sportivilor de performanță, întrucât pregăteşte organismul pentru o mai bună desfăşurare a funcțiilor motoare şi ajută la recuperarea mai rapidă a forțelor consumate. În antrenamentul sportiv sunt indicate 2 şedințe de masaj parțial şi 2 şedințe de masaj general pe săptămână. O parte din medici şi antrenori recomandă masajul în zilele în care sportivul se odihneşte şi preferă forma extinsă a masajului general. Masajul de antrenament se execută întotdeauna cu vigoare, sunt indicate procedeele care acționează asupra maselor de muşchi şi îndeosebi fricțiunea şi frământatul, cernutul şi rulatul. Masajul parțial poate dura 20-30 min, şi cel general 40-60 min. După şedințele de masaj, mai ales general, se recomandă sportivului să facă mişcări de respirație şi de relaxare, să rămână în poziția culcat până la revenirea normală a indicilor fiziologici şi psihici. Lucia Carmen Alexandru


REIKI – masajul energetic Reiki a devenit în ultimul timp, cu precădere în Occident, aproape la fel de popular ca şi yoga. În tumultul cotidian, s-au (re)descoperit şi tot mai mult popularizat beneficiile metodelor de relaxare şI reechilibrare, reiki propunând un astfel de plus. Sunt destule controverse în ceea ce priveşte o definire a reiki (unii afirmă că este posibiltatea de a se accesa energia universală, alții, dimpotrivă, neagă că această energie existentă în univers ar putea fi in vreun fel direcționată de om). Deci, ne vom limita la a spune că cei inițiați consideră reiki ca utilizare

optimă a potențelor de energie, cu ajutorul unor tehnici şi practici aplicate specific. Universul este o energie absolută, vibrație absolută ce poate fi conştientizată de oricine pentru vindecare trupească şi spirituală. Este un racordaj la frecvența corectă a vibrației Vieții. Reiki nu se proclamă a fi religie, dogmă, spiritism, autohipnoză, metodă alternativă de tratament sau placebo, cum nu se revendică a fi nici vreo metodă de psihoconsiliere. Este doar, spunea maestrul Haway HawayoTakata o forță universală dată de Marele Spirit Divin, ea aparține tuturor celor care o caută şşi doresc vindecării. să învețe arta vind Cei care practică reiki susțin că prinbeneficii cipalele echilibrarea sunt ech emoționalului, emoțional mentalului, funcțimentalulu zice, elimină ilor fizice blocajele energetice, purifică omul, îl rrelaxează numai sunu num cial, astfel perficia prin încât, toate acestea se obține vi vindecarea organnelor în suf suferință şi se creează o bună protecție față de vibrațiile nearmo-

nioase. Este important că reiki nu are efecte secundare sau nocive şi nu creează dependență. Mai mult, fiind o armonizare dintre exterior şi interior, se poate aplica şi plantelor, animalelor, spațiilor deschise sau locuințelor. În ceea ce priveşte tratamentele propriu-zise, reiki nu caută să înlocuiască ceva anume, ci vine cu un aport pozitiv, ajutând la ameliorarea durerii, dacă există, şi grăbirea vindecării, prin concentrare de energie vitală. În timpul şedințelor, pacientul va fi atins de mâinile terapeutului, care mijloceşte şi facilitează energia la frecveța corectă (de unde vine şi sintagma de vindecare prin punerea mâinilor). Cele cinci principii conducătoare ale oricărui practicant de reiki sunt: 1. Nu te enerva! 2. Nu fi îngrijorat! 3. Fii recunoscător pentru toate! 4. Fii riguros cu tine însuţi! 5. Fii bun cu semenii tăi!. Reiki are în prezent mai multe sisteme, dintre acestea cele mai importante fiind Karuna Reiki, Usui Shiki Reiki Ryoho, Usui Tibetan Reiki, Tibetan Reiki, Ama Deus, Parandi, Călătorii Energetice, Cristaloterapie, Magnetoterapie. Şi genul de muzică numită reiki este bine primită de publicul larg. (D.M.)

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 73


STRETCHING – metode de încălzire

E

xercițiile de stretching sunt foarte importante, practicate fie numai ca formă de întreținere fizică, dar mai ales ca metodă de antrenament prealabilă unui efort susținut, în vederea unei performanțe. Pentru cei care nu sunt sportivi de performanță, mişcările grupelor de muşchi, articulațiilor etc, efectuate zilnic sunt cea mai recomandată formă de a menține o vitalitate optimă. Dacă se efectuează în aer liber este cu atât mai sănătos. Este dovedit ştiințific faptul că repausul îndelungat afectează organismul, fără mişcare, se pierde săptămânal 1% din masa osoasă, iar musculatura se atrofiază direct proporțional. Pentru profesionişti, stretchingul are o importanță vitală, fără această încălzire prealabilă a organismului, performanța este

cu siguranță afectată şi, mai mult decât atât, sportivul poate suferi accidentări serioase ce îi pot periclita participarea la competeție, sau chiar cariera şi sănătatea. Deci, scopul principal al stretchingului este creşterea mobilității şi încălzirea articulațiilor înainte de începerea exercițiilor propriuzise, pentru evitarea rupturilor şi întinderilor musculare. De obicei, principala metodă de stretchingg folosită este aerobicul şşi alergarea uşoară. De asemenea, se pune accent pe menținerea, pentru un interval scurt, într-o anumită poziție, pentru fiecare grupă de muşchi în parte. Iată câteva exemple de stretching generale şi foarte utile: BRAŢE - în picioare, cu tălpile pa-

ralele, depărtate la lățimea umerilor, se ridică un braț şi se îndoaie în spatele capului. Se ia cotul cu mâna cealaltă şi se trage în spate şi spre cap. Poziția se menține cca. 20 de secunde. Se repetă şi cu celălalt braț. GÂT - din poziția stând în picioare, se roteşte capul spre umeri, în seturi de câte 10-20 de mişcări spre fiecare parte. PIEPT - în picioare, cu tălpile paralele, depărtate la lățimea umerilor, ggenunchii uşor p ț palmele flexați, se prind mâinile în spate, cu pal îndoite spre corp şi se întind cât mai mult. PICIOARE - în picioare, cu ttălpile paralele, apropiate, se începe ridic ridicarea piciorului cu genunchiul la piept piept, în reprize de câte 20, pe fiecare pparte. metodă De reținut, că fiecare me de stretching se face treptat, efortul ef fiind bine dozat, astfel încât să aaducă organismul beneficii, nu să obosească organ moment. peste capacitatea sa din acel mom

Model Mădălina Popescu

74

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010


Dieta cea mai bună… MIŞCAREA! E clar, e foarte clar şi evident că trăim “deceniile grăsimii şi furiei dietelor de slăbit“. Chiar dacă sună dur sau scabros, de vreo douăzeci de ani încoace suntem invadați, parcă mai mult ca niciodată, de obsesia de a scăpa de kilogramele în plus. Ceea ce nici nu este de condamnat, dacă ne gândim că supraponderalitatea echivalează, fără dubiu, cu un alai întreg de probleme de sănătate fizică şi psihică. Nu există pesoane care să aibă acele “prea multe kilograme în plus” care să nu ştie că, hipertensiunea, diabetul, problemele cardiace, dorința de autoizolare, sau pierderea stimei de sine sunt direct proporționale cu obezitatea. Emisiunile TV, ziarele, revistele, forumurile de pe net sunt scene deschise de luptă între rețete şi remedii pentru slăbit. Aproape că şi încălzirea globală sau deja suprasaturatul subiect despre ecologizare sunt depăşite de siluetele care arată femei şi barbați în ipostaze de “înain-

te” şi “după” folosirea de produse pentru slăbit. Şi totuşi de ce nu funcționează aceste diete, într-un procent mai încurajator? Pentru că sunt mai mult falsuri? Pentru că orice am face mâncăm produse modificate genetic şi ne îndopam cu bombe hipercalorice? Pentru că avem de ispăşit o condamnare, pe viață, la o viață sedentară? Pentru că ne descurajăm şi renunțăm repede la orice stil mai sănătos de hrănire, fiindcă după o săptămână de încercări, nu s-au dus 30 de kilograme? Sau pentru că “am probleme endocrine” şi “oricât mă chinui, tot degeaba….”? Cred că se-ntâmplă pentru că ignorăm, voit (!), cea mai bună şi eficientă dietă. Una miraculoasă, universal aplicabilă, dacă vrei să fii sănătos, sau mai mult, vrei să fii şi sănătos şi mai suplu. Această rețetă se eliberează de către orice medic, fie nutriționist, fie endocrinolog, fie de rețete naturiste şi cuprinde remediul: Mişcare! E simplu, e de bun simț, dar câți o

alegem? Şi apropo de problemele endocrine, invocate în şoaptă ca un tabu salvator, analiza TSH, din sânge, se face în câteva minute, e ieftină şi arată dacă, chiar există probleme la acest nivel. Sau mai bine o vizită la endocrinolog, că ştie mai bine, dar şi acolo să ajungi, tot Mişcare trebuie…. (Dora Miriță)

ORIGAMI – îndemânare, hobby şi artă Cu toţii ne aducem aminte că, în copilărie, sau chiar adulţi fiind, într-un moment de respiro, ne-am ajucat cu o coală de hârtie pe care am împăturit-o în diverse forme, fie a unui avion, fie a unei flori ori bărcuţe, sau chiar am încercat ceva ce semăna a omuleţi, pe care îi voiam, cu tot dinadinsul, să-i facem să stea în picioare. Îndemânarea şi răbdarea de a crea tot felul de figurine din hârtie a devenit, de curând, şi în România, un hobby luat în serios, existând în prezent cluburi ale celor pasionaţi de gen, expoziţii şi chiar bloguri sau site-uri de profil. Origami - arta de a plia hârtia în diverse figurine provine din Japonia, unde nu numai că are o istorie îndelungată, de aproape două milenii, dar este deja consacrată ca o adevărată artă şi estetică a frumosului. Mai mult, alături de ceremonia ceaiului, care are un loc central în toate ritualurile din Ţara Soarelui-Răsare, origami înseamnă o stare de meditaţie personală care materializează, însufleţeşte, neîsufleţiţul. Neiniţiatul va privi realizarea figurinelor ca pe o joacă, o relaxare plăcută, cel iniţiat ca fiind el însuşi un mijlocitor între amorf şi lucrul cu “chip”.

Dincolo de preocuparea-în-sine, origami are şi funcţionalitate. Hârtia colorată, cartoanele, au fost transformate în obiecte de care se poate folosi oricine, mici decoraţiuni ambientale, lămpi, umbreluţe, evantaie, chiar piese de vestimentaţie, tapete personalizate pentru pereţi sau chiar ferestre. Astfel, origami a depăşit exclusivitatea pe care o avea iniţial în clasele nobile japoneze şi, datorită hârtiei accesibile, a putut fi prezentă în viaţa oricui dorea să se bucure de frumos şi de libertate de exprimare artistică. În prezent, origami are multe stiluri, dar numitorul lor comun a rămas acelaşi, de a oferi, printr-un mijloc simplu –hârtia- un maximum de efect artistic. Şi chiar dacă, întocmai hârtia este un suport atât de perisabil în raport cu celelalte materiale folosite în artă, compensează tocmai trăirea estetică prin care se realizează. Sperăm că şi în România, acest stil să fie popularizat şi preferat multitudinii de kitch-uri care ne-au invadat şi să nu rămână numai o simplă cale pedagogică de dezvoltare a răbdării şi îndemânării copiilor. (D.M.)

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 75


YOGA înseamnă mai mult decât relaxare C red că nu am fi în eroare dacă am susține că yoga a fost printre primele şi cele mai cu impact „doctrine” spirituale

76

importate de Occident din lumea hindusă. În secolul trecut, prin carisma deosebită a lui Mahatma Gandhi şi prin tot mai popularele cărți publicate în Franța de M. Eliade, despre lumea şi credințele indiene, în Europa ss-au au făcut fă t treptat t t t cunoscute t şii popularizate l i t atitudini şi stiluri de viață, dacă nu necunoscute creştinilor, sigur exotice. O altă raportare, alte metode şi feluri de a aborda ființa umană şi raportul său cu Divinitatea deveneau tot mai cunoscute. Mai mult sau mai puțin distorsionate, aceste idei aparte, traversează desigur şi Atlanticul, în prezent, America fiind o mare amatoare de yoga (cu precizarea că aici e mai mult un fel de sport, deci cam departe de ce este esențialmente yoga...). Ce este yoga? Lăsând la o parte variantele ei „comerciale” de care aminteam, yoga este una dintre cele şase şcoli ale filosofiei Hindu (apărută cu mai bine de 5.000 de ani în urmă), bazată pe meditație şi fiind o cale de autocunoaştere,

Martial M i lA Art&Sports &S IIunie i N Nr. 5 - 2010

de eliberare în favoarea spiritualului. Este mai mult decât practicarea acelor poziții (asana) cunoscute de toți, este o veritabilă ştiință despre ființa umană şi posibilitatea ei de a-şi găsi locul autentic în univers. Etimologic, cuvântul yoga are sens dee „adeziune”, „alăturare”, „încercare”, „p pe „perfomanță”, „a pune împreună”, iar în sens st tric mistic de „meditație” şi „contemplare”. strict Yo og Yoghinul va încerca prin această metodă săă îîşi desăvârşească partea spirituală, astfel în câ să se ridice deasupra ciclurilor de reîncât în ca încarnare succesive, pe care o susține orice or rie oriental. Metoda este foarte strictă şi solicită to oa componentele ființei umane. toate Pentru a fi riguroşi, e necasar să am mi amintim că, deşi scopul fiecărui practicant dee yyoga este acelaşi- desăvârşirea, există mai mu m multe forme de yoga, care nu se exclud reci pr şi care se pot practica simultan. Cele ciproc mai importante căi yoga sunt: Hatha Yoga, m L ay Yoga, Maha Vidya Yoga, Jnana Laya Yog Yo Yoga, Raja Yoga, Karma Yoga, Tantra Yog Yo Yoga, Bhakti Yoga, Kriya Yoga. De asemenea, pe lângă punerea în pr practică ra a tehnicilor specifice, orice yoghin tr trebuie reb să urmeze nişte reguli consacrate ca care are derivă din cele mai importante percepte mo m morale şi etice. Acestea sunt: non-violența, re esp respectarea adevărului, non-furtul, non-pose esi sesiunea, abstinența, activitate de purificare a fiiinței la toate nivelurile ei, starea de mulțu um totală şi acceptare față de toate cele țumire di in interior şi exterior, austeritatea, studiul din te ext textelor sacre şi mai ales adorarea lui Dumne ez prin consacrarea gâdurilor, acțiunilor, nezeu, tr răi trăirilor. Aşadar, numai prin enunțarea, în linii fo oar mari, a acestor idei, reiese clar că foarte yo og este mult, mult mai mult decât ceea yoga cce vedem ocazional că se practică în anumite săli, ce vedem la televizor sau prin articole pe net. Este mai mult decât acea relaxare,(care este reală în urma practicării anumitor poziții), dar care sunt nnumai un început. (D.M.)


ZEN - gândirea japoneză Atât de răspândit a devenit, în ultimele decenii, conceptul de Zen, încât s-a depăşit demult aria sa de baştină, devenind cu adevărat un bun al patrimoniului mondial. Patrimoniului spiritual şi mental, deşi, pentru marea majoritate Zen înseamnă să stai relaxat, cu o muzică liniştitoare ca fundal sonor, o rupere de zgomotul cotidian, deci un fel de meditație imprecisă. Să vedem însă, concis, ce înseamnă de fapt Zen. Istoric, Zen a apărut ca un curent filosofico-religios, în Japonia Evului Mediu.

Reprezentanții acestei şcoli de gândire susțin că orice ființă poartă în sine esența lui Buddha, dar spre deosebire de alte doctrine buddhiste, în

duieşte abandonul interior, depersonalizarea, letargia ci, din contră, solicită o implicare personală, activă întru realizarea sinelui. Mai pe româneşte, omul tinde să se desăvârşească prin concentrare activă, nu pasivă. Devenită doctrină „oficială” a clasei conducătoare, cea a samurailor, Zen este practica şi învățarea respirației corecte, a unificării armonioase a minții cu trupul, a detaşării de scopuri egoist-personale. Meditația activă se face în poziția zazen, şezândă, fără implicarea arbitrară a unor ritualuri şi convenții, aşa cum se întâmplă în majoritatea religiilor. Scopul ultim al acestei practici este „întoarcerea la condiţia normală, originară, universală a corpului şi a minţii”, atât de coruptă de obiceiuri şi

mentalități străine unei vieți fireşti. În meditația Zen, trei elemente sunt fundamentale: RESPIRAŢIA: ea trebuie ritmată corect, este un exercițiu mult mai dificil decât pare la prima vedere; se consideră o etapă de neînlocuit pentru orice practicant Zen; POZIŢIA CORPULUI: se stă cu picioarele încrucişate, cu piciorul drept peste coapsa stângă, iar cel stâng pe cea dreaptă (imaginea clasică a celui care meditatează). Privirea trebuie sa rămână fixă pentru a relaxa inclusiv mintea; ATITUDINEA INTERIOARĂ: detaşarea de orice este în exterior, chiar de orice gând, imagini, pentru a obține o conştiință golită de surplus, pentru linişte mentală. Practica Zen a pătruns în Europa cu vreo două secole în urmă, bineînțeles că şi aici şi, cu precădere, în America ea fiind „un pic mai modernizată”, cum s-a întâmplat de fapt cam cu toatele docrinele orientale... Există totuşi cercuri spirituale care respectă principiile Zen şi practică o viață care are ca permenent scop iluminarea prin parctica de care aminteam anterior. (T.M.)

Zen nu se propovă-

Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports

77


BONSAI - arta copacilor pitici Oricine a văzut un bonsai, acel copăcel în miniatură, cu siguranță a rămas uimit şi fascinat de frumusețea lui. Şi nu e doar înduioşarea pe care o avem față de orice e mai mignion, ci e încântarea pe care ți-o trezeşte frumusețea naturală, împletită cu grija evidentă pe care o acordă omul acestor arbuşti. Etimologic, bonsai înseamnă, în limba japoneză, „grădinărit în tavă” – bonsaiul însumând mai mult decât arborele în sine; contează vasul ales pentru plantarea arborelui sau arbustului, soiul de pământ folosit, pietricelele existente, chiar ambientul în care este amplasat. Este un tot unitar, în care orice detaliu este privit ca piesă esențială în acest puzzle al frumosului. Preocuparea pentru arborii crescuți în ghiveci, a fost consemnată încă din vremea Egiptului Antic, cu 4.000 de ani în urmă, dar cultivarea lor riguroasă a apărut în China, sub denumirea de „penjing”. Totuşi, japonezii au fost cei care au desăvârşit această preocupare, ridicând-o la rang de adevărată ştiință. Şi este, într-adevăr, o preocupare riguroasă cultivarea bosailor. În prezent, există clasificări temeinice, manuale de îngrijire a lor, specializarea celor care îi cultivă etc. Şi în România există mari amatori de bonsai, ei fiind deja parte a comunității care aderă la ideea că „aceşti pitici frumoşi dau dependență şi devin, inevitabil, adevărați membri ai familiei”. Bonsaii se clasifică după înălțime, după numărul de trunchiuri, înclinarea acestora, felul rădăcinilor, frunzelor. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării. Atât de atentă este clasificarea, încât contează fiecare centimetru al arborelui, fiecare clasă având şi o denumire: Shito (până la 7,5 cm), Mame (de la 7,5 cm la 15 cm), Kotate Mochi sau Shohin (de la 15 cm la

78

300 dde cm), ) C hi B d lla 30 cm lla 6600 Chiu Bonsaii ((de cm), Dai Bonsai (peste 60 de cm). Se practică şi cultivarea bosailor sub formă de pădure, cu sau fără rădăcini comune: Soju (doi arbori), Sambon-yose (trei arbori), Gohon-yose (cinci arbori), Nanahon-yose (şapte arbori), Kyuhonyose (nouă arbori), Yse-ue (mai mult de nouă arbori), Yomamayori (aranjare de arbori ca în natură) şi Tzukami-yose (mai mulți arbori ce pornesc din acelaşi loc,

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

â d o rădăcină ădă i ă comună). ă) neavând Bineînțeles, fiecare tip de bonsai cere şi un anumit mod de îngrijire, cultivare, punere în valoare, astfel că cel care are bucuria de a avea acest arbust are simultan şi responsabiliatea unei îngrijiri adecvate. Căci este vorba de mai mult decât o plantă în ghiveci, este, după principiul japonez „cer şi pământ într-un singur vas.” Dora Miriță


Iunie Nr. 5 - 2010 Martial Art&Sports 79


Cuprins Revistă lunară de prezentare a evoluţiei şi dezvoltării artelor marţiale din România Editor coordonator: Bogdan Goci Redactor-şef: Teodora Miriță Redactori: Adrian Păunescu Cristi Laiber Colaboratori: Dr. Adela Apostol Caramoci Răzvan Alexandru Micu Anghel Cristian Andrei Lucia Carmen Alexandru Radu Rolea Maria Cristina Paşc Fotograf: Radu Rolea Layout Petre Gheorghiu Publicaţie editată de

Pro Graphic Design Srl Contact: Tel: 0728 324 254; 0721 203 410 www.martialinstinct.ro martial_instinct@yahoo.com www.pro-graphic.ro office@pro-graphic.ro; prograficdesign@gmail.com Copyright© Pro Graphic Design srl Reproducerea neautorizată a textelor sau imaginilor din această publicație este interzisă. Preluarea materialelor publicate se poate face doar printr-un acord scris şi eventual comercial cu Pro Graphic Design srl.

Revista Instinct Martial Arts&Sports se distribuie în România. Pentru abonamente vă rugăm adresați-vă redacției la adresa şi numărul de telefon menționate. ISSN: 2065 - 4537

Iunie, Anul II, Nr. 5 - 2010

4│Interviu cu Eduard Irimia 6│Retrospectivă K-1 World Grand Prix - Bucureşti 2010 12│Seminar MMA - Ryan Schultz şi Ed Herman, Sharks Entertainment 14│Royce Gracie în România 16│Europenele de Kyokushin 18│Furtuna rusă - Fedor 20│Suplimente pentru fight 22│Mondialele de Ashihara 26│Seminar MMA - Mihai Valeriu 28│Tudor Mihăiţă, maro în BJJ 32│Experienţe Krav Maga cu shihan Vasile Niţă - România 34│dr. Masaachi Hatsumi, ultimul expert al tradiţiei Ninja 46│Taekwondo - Berlin Open 48│Koryo Taekwondo Festival 50│Sport şi senzualitate 53-57│Profil de minicampion, campion şi antrenor 58│Medicină sportivă - Selecţia în sport 60│Japonia - Muzeul săbiilor 66│Interviu cu Szobi Cseh 70│Go - antic şi modern 72│Masajul în activitatea sportivă 80│Mens sana in corpore sano


Mens sana in corpore sano

Bucătăria sportivă Maestru bucătar - Răzvan Alexandru MICU

Muşchiul de vită Este cea mai fragedă carne de vită. şi cea mai apreciată. Se poate prepara într-o mie de

feluri rămânând de fiecare dată la fel de delicioasă. Savoarea sa inconfundabilă aduce un plus de calitate grătarelor, supelor, rasolului şi plăcintelor. În plus, proprietățile sale nutritive fac din carnea de vită un aliment recomandat pentru toată familia. Fragedă şi suculentă, carnea de vițel îşi lasă amprenta delicioasă, atât în felurile elaborate de mâncare, cât şi în simplele grătare. Bucură simțurile cele mai pretențioase şi calitățile sale nutritive fac din aceasta un aliment recomandat pentru toate persoanele. Consumul său, pe lângă

proteine, ne aduce vitamine şi minerale cum ar fi fierul. Ca şi cealaltă carne de vită, savoarea şi textura cărnii de vițel depinde de vârsta la care a fost sacrificat animalul. Cea mai fragedă şi cu aroma cea mai fină este, fără îndoială, vițelul de lapte. Cu o culoare roşiatică, provine de la animale care nu au împlinit încă un an de viață şi au fost hrănite doar cu lapte matern. Vițelul care are între 10 şi 18 luni a avut timp să pască iarbă, ceea ce conferă cărnii o aromă mai pronunțată decât cea de la vițelul de lapte.

Muşchi de vită la grătar

Alimentația naturală a vițeilor, împreună cu cea oferită în micile crescătorii de familie oferă ca rezultat o carne cu nişte caracteristici organoleptice unice: culoarea sa este de un roşu clar sau de un roşu slab, cu grăsime de culoare albă sidefie, aspect de carne slabă, fără grăsime, textură fragedă şi o aromă plăcută. După ce este bine

HANUL DRUMEŢULUI un pas spre VICTORIE!

Restaurantul “HANUL DRUMEŢULUI” cu o atmosferă plăcută şi un serviciu agreabil, vă aşteaptă cu specialităţi şi preparate româneşti. Cu structurile interioare din lemn de stejar, terasa, senzaţia de linişte, siguranţa şi buna primire, cu greu pot fi descrise în câteva cuvinte. Strada 1 Mai (fost Compozitorilor), Sector 6 , Bucureşti, România. Tel:+ 4 021.413.34.30; + 4 072.255.50.83; e-mail: restaurant@hanuldrumetului.ro

80

gătită, carnea devine foarte fragedă şi suculentă. În concluzie, este o carne pentru simțuri rafinate şi pretențioase în căutare de senzații unice şi speciale într-o carne de vită. În acest număr vă prezint o rețetă pe cât de simplă pe atât de delicioasă şi sănătoasă.

Martial Art&Sports Iunie Nr. 5 - 2010

Carnea se taie transversal, pe fibre, în felii de 5-6 cm grosime care, apoi, se presează puțin cu pumnul, ca să se niveleze şi să rămână de cca 3 cm grosime. Feliile se trec bine prin untdelemn, se aşează pe grătarul încins, nesărate, se frig 3-4 minute pe fiecare parte, dacă muşchiul este proaspăt, pentru ca mijlocul să rămână mai puțin fript. Se pot frige chiar şi mai puțin timp, dacă se doreşte ca mijlocul să fie în sânge. Vă doresc poftă bună!


www.martialinstinct.ro

Sport şi senzualitate

pag. 5 0

Nr. 5, anul II 2010

9.5 LEI

“Cele mai bune săbii rămân în teacă”

Freddy KEMAYO căştigător

Eduard Irimia Interviu MMA Ryan Schultz şi Ed Herman Seminar Kyokushin Europene KRAV MAGA

Grand Prix Bucharest Romania 2010

antrenor Petrică Bulmagă Profil Muzeul Săbiilor Japonia

MMA z KRAV MAGA z K-1 z GRAPPLING z BJJ z NINJUTSU z ASHIHARA z KICKBOXING z TAIJI HAPKIDO z KYOKUSHIN z TAEKWONDO z MEDICINĂ SPORTIVĂ z MASAJ z CULTURĂ ORIENTALĂ

Instinct Martial Arts&Sports  

arte martiale, taekwondo, stiluri arte martiale,