MOZAIC • NICOLETA HÂNCU INTERVIEW
Îngeri în America de Tony Kushner, O noapte furtunoas\ de Ion Luca Caragiale, Titanic vals de Tudor Mu[atescu, Don Juan de Jean Baptiste Molière, O scrisoare pierdut\ de Ion Luca Caragiale, Poveste din Soho de Bertolt Brecht,
62 Foto: © JustVISION
`ntrebarea dac\ mi-a pl\cut Asia, a[ r\spunde [i da [i nu. Nu am c\l\torit cåt a[ fi vrut, dar `mi planific `n fiecare an vacan]e `n locuri mai pu]in vizitate. Uneori vacan]a e mai aproape decåt ne imagin\m. Foarte pu]ini [tiu c\ `n Bucure[ti exist\ o delt\. ~ntr-o zi liber\ am ajuns `ntåmpl\tor pe-acolo [i am r\mas [ocat\ de ce am descoperit. M-am plimbat pe-acolo cu barca vreo trei ore [i nu-mi venea s\ cred c\ `n Bucure[ti exist\ o delt\ atåt de frumoas\. ~n Romånia, `n afar\ de Sighi[oara, `mi plac marea, Vama Veche [i zonele montane `nalte. Din zonele cotropite de turi[ti mi-au pl\cut Maldivele. Trecånd peste cåt de faine sunt plajele, `n Maldive mi-au pl\cut localnicii. Contrar temerilor avute, ne-am `n]eles foarte bine cu ei. P\strez leg\tura cu unii dintre ei [i ne mai scriem din cånd `n cånd. Ave]i idei preconcepute despre unele destina]ii? Am frici, dar, de cele mai multe ori s-au dovedit a fi ne`ntemeiate. Pe de alt\ parte, am descoperit c\, din ce citim sau afl\m de
la TV despre diferitele popoare, sunt lucruri care se potrivesc cu realitatea. Ce p\rere ave]i despre Romånia de ast\zi? E o `ntrebare mult prea general\, dar a[ vrea s\ [tiu dac\ v\ implica]i social. Of, Doamne! Nu [tiu `ncotro s\ m\ `ndrept. Sunt foarte multe de spus. E un cumul de factori. Nu [tiu dac\ ]ara mea e norocoas\ sau ghinionist\, dar nu i-a[ schimba, `n niciun caz, oamenii. Cred c\ oamenii sunt buni. Sistemul, `n schimb, nu. E o lume utopic\. Dac\ toat\ lumea ar avea ce s\ fac\, dac\ ar fi pl\ti]i decent, dac\ nu ar mai fi min]i]i, romånii nu ar mai emigra. Cred `n continuare c\ suntem un popor primitor, bun, darnic ... Asta nu g\se[ti peste tot. Cred foarte tare `n capacitatea noastr\ creativ\, `n amestecul \sta de spirit slav [i occidental. Avem o poveste cu care mergem `nainte. Str\inii sunt fascina]i de acest bagaj cultural. Iubi]i? Da (råde lung)! Am o via]\ palpitant\ [i `mi place c\ e a[a.
scrisoare pierduta’, there were some patriotic songs and everyone, the actors and the audience, felt like crying. We were thinking about the protests on Victory Square. That’s for when you want to see theatre plays! Subconsciously you are looking for answers to your problems, you try to identify yourself with the characters in the play. As a native, do you not feel regret for leaving behind a city as beautiful as Sighisoara? This longing is always with me. I think only someone from Transylvania can properly understand the multiple meanings of a Transylvanian Saxon town. At school I studied in German, as a native language, until the twelfth grade, right in the citadel. There you find the three ‘Josef Haltrich’ schools – one is next to the clock tower, another next to the music school and the last one on top of the so-called ‘school hill’, near the evangelical church, ‘the church on the hill’. I had to climb a long set of stairs to go to high school. In that time, Sighisoara was not so much