SITURI INDUSTRIALE ÎN TONURI DE GRI 2.
TRANSFORMAREA PATRIMONIULUI Patrimoniul industrial reprezintă o mărturie a trecutului, care „transcede barierele timpului și ale
gustului”38. Acesta imprimă identitate și memorie locului pe care îl ocupă, iar perpetuarea sa asigură conturarea caracterului unei așezări. Pentru a înțelege rațiunile care fundamentează discursul conversiei, este relevantă întrebarea - ce se întâmplă cu adăpostul (în sensul de edificiu) atunci când ființa adăpostită „moare”?
2.1.
După arhitectură. Transformare
În fenomenologie, este definită o relație puternică de simbioză între arhitectură și ființa care o locuiește. Conform afirmației filosofului Gadamer, „scopul său (..) nu poate fi separat de sine fără a pierde ceva din realitatea sa”39. Momentul în care rațiunea de a fi a unei clădiri încetează să mai existe, clădirea se găstește într-un impas existențial. Suspendată într-o stare de ambiguitate, clădirea există fizic în realitatea prezentului, însă aparține timpului trecut, rămânând un „condensator al memoriei colective”40. Prezentul aduce însă inevitabila confruntare cu edificiile abandonate. După Revoluția Franceză, s-a manifestat accentuat tendința de prezervare și ulterior, reutilizare a construcțiilor scoase din uz. În fenomenologia post heideggeriană, conceptul de reutilizare se poate înțelege numai în relație cu teoria destinului arhitecturii. Referitor la acesta, filosoful pune în discuție două concepte opuse: zidirea ca edificator de construcții, ustensile zidite, și zidirea ca îngrijitor al creșterii.41 În acest context, produsul transformării depinde de originea edificiului: „Dacă o clădire îngrijește creșterea (..) atunci orice modificare a ei implică o alterare fără întoarcere”42. Astfel, dacă este vorba despre o construcție ustensil, modificarea acesteia nu poate fi negativă, ea aflându-se deja pe palier inferior. Însă, transformarea unei construcții care îngrijește creșterea, care servește și unui scop simbolic, aduce cu sine o degradare ireversibilă. Se poate deduce o regulă a conversiilor: „un adăpost convertit poate să producă tot un adăpost, dar și arhitectură, în vreme ce o convertire a arhitecturii se poate produce doar în descendent, către 38
CHOAY, Francoise, trad. KOVACS, Kazmer, Alegoria patrimoniului urmată de Șapte propoziții despre conceptul de autenticitate și folosirea acestuia în practica patrimoniului istoric, Simetria, București, 1998, p. 75 39 IOAN, Augustin, Khora, Paideia, București, 1999, p. 50 40 Ibidem, p. 14 41 Ibidem, p. 49 42 Ibidem, p. 51
20