Page 1

THE POST MIC ș I NESERIOS

BEREA NU-I AICI. E LA FESTIVAL #dinautobuz


Post Mic Ca orice cetățean model, fără permis, mașină și bani de benzină, folosesc des transportul în comun. Mai ales autobuzul. E singura mea legătură între orice colț din oraș și casă. Până aici doar banal, însă ce poți să vezi într-o călătorie de 30 de minute te poate lasă cu gură căscata. Pensionari, fără ocupație pe acasă, se bat pentru un scaun, chiar dacă se întampla să meargă doua statii. Poți să asiști la alăptatul în direct și în exclusivitate a unui copil, să faci cunoștință cu rromi ce au uitat că apa te curață și auzi puști care se întreabă ce gust are prezervativul cu aromă de banană. Totul e o luptă, de aceea e necesar să ai în dotare mutră de războinic, căștile în urechi și să speri că cel de lângă tine nu miroase a ceapă sau usturoi, pentru că până la urmă în Romania, #dinautobuz scăpa întreg cine poate.

#dinautobuz

Ce este 1 Decembrie? 1 Decembrie - Ziua Națională a României. Ziua în care nu trebuie să deschizi televizorul, în care, dacă ai noroc, mai huidui un om politic aflat la putere. E ziua în care te bați pentru un polonic de fasole doar "pentru că are un gust mai bun când e făcută la cazan". E ziua în care te mândrești că ești român și îți dorești să te fi născut în altă parte. Ziua în care ne punem tricolorul la avatar.

Dar nu... 1 Decembrie e mai mult decât atât. 1 Decembrie e ziua noastră liberă.

Lucia Amorăriței

1


Post Raport Festivalul berii e o sărbătoare, aș îndrăzni să spun, tradițional românească de acum, în care e slăvit micul și evident berea rece. Iar cum ieșenii trebuie să fie și ei în rând cu lumea, idilii locali au avut grijă să scoată mesele de lemn, corturile, să cheme câțiva unguri mai pricepuți la colaci și să încingă grătarele. Toate au fost amenajate la copita calului micuțului Ștefan cel Mare și cam afumat, adică în fața Palatului Culturii. Odată ajuns acolo, fie pe jos (deși nu e indicat pentru că riști să ajungi în subteran), fie cu autobuzul, fie cu mașina vecinului care a luat-o de la o mătușa, e aproape imposibil să nu te lași îmbătat de mirosul de afumătură. Simți cum îți intră în piele și îți rămâne în haine, făcându-te să te simți mândru că ești român, ieșean și om de cultură pentru că te afli în fața Palatului Culturii. Următorul lucru pe care ar trebui să-l faci este să-ți alegi o masă, mai mult sau mai puțin lipicioasă, și să te duci să îți faci aprovizionarea pentru sărbătoare. În funcție de locul în care te afli, poți vedea următoarele: în stânga hamsii argintii ce îți fac din ochiul lor ofilit de căldură, în dreapta taraba cu bere rece, ce e pusă în pahare plastic de o doamnă a cărei plictiseală trece dincolo de Prut , iar pe centru mai în fund, colacii ungurești aburind, plini cu nucă, miere și alte chestii ce să-ți facă diabetul să iasă din tipare. Transpiri uitându-te la toate, căci de vină e căldura, iar acum ești în dilemă că nu știi ce să alegi. Până la urmă, te sfătuiesc, să iei de toate și să te așezi la masă. Și de ce spun “de toate”, pentru că doar așa poți să simți în ficat spiritul festivalului. Atmosfera e cum nu se poate mai plăcută. Savurându-ți berea, poți intercepta discuții legate de culoarea ojei, pe cine nu a mai bătut Steaua sau Dinamo și alte lucruri care nu pot redate în scris pentru că și-ar pierde din esența pe care o au atunci când ele sunt rostite.

2

BEREA E LA FESTIVAL

Acum te relaxezi pe beat-urile melodiilor dance și te gândești la cât de mult te asemeni cu Ștefan cel Mare: amândoi aveți 156 cm și mărimea 36 la bocanci. Dacă ai simțit totul în ficat, dacă ești aproape “ruda” cu Ștefan și dacă berea rece te-a dat gata, înseamnă că ai sărbătorit cu suflet.

Se bea și se mănâncă în limita stocului disponibil!

PAGINA 1

Lucia Amorăriței


Post Serios

A fost odAtă o ÎntAlnire... După cum bine știți sau ar trebui să știți, tătucul nostru Base Traian, după ce a pupat minute în șir ușa Biroului Oval, a avut șansa să se întâlnească cu nimeni altul decât Barack Obama. Încântat peste măsură, tătucu' și-a șters praful din genunchi, palma transpirată de dosul pantalonilor, salutându-l apoi cum nu se poate mai bărbătește pe omul ce i-a promis scutece antirachetă. După zâmbete și poze, se trec la lucruri cu adevărat serioase. Acum, nu vă gândiți la vize, că va obosiți neuronii degeaba. Zic mai bine să visați la ele așa cum fac și ceilalți 21.999.999 de cetățeni români. Da, includem pensionarii pentru că și ei vor să trăiască tineri și neliniștiți.

Revenind la ce ne interesa, discuția tătucu' - Obama, există câteva lucruri pe care presa mondială, adică aia de la Craiova, cât și cea din România au uitat, intenționat, să le mentioneze. Nimeni nu a spus de faptul că Traian, cu sânge de marinar, l-a felicitat pe Obama, pentru uciderea lui Osama, spunându-i: my dir frend iu've got balls just laic me! Me if was in your place, I wood have selled Udrea and Anastase to Osama and ended war. A urmat hahahaul de rigoare. Base i-a mai garantat bunului său prieten, că va păzi personal scutul antirachetă de țiganii ce au gând să facă un ban din vânzarea lui. S-a trecut apoi la Roșia Montană, un soi de bulion pe care România ar vrea să-l exporte și în Statele Unite.

Obama fu de acord. În rest, totul s-a desfășurat așa după cum bine știți din ziare. La final, după ce românii și-au luat la revedere de la americani și invers, tatucu' i-a șoptit lui Baconschi că dacă tot e în America ar trece puțin și pe la Mcdonalds. Acesta a fost încântat de idee, având în vedere că de mult nu mai mâncase un Happy Meal.

Lucia Amorăriței

3


Eu și Facebook plus altele

Post Cuvinte

4

Eu încă de la început nu am fost de acord cu Facebook-ul. Mereu mi s-a părut un HaiCinci cu multe butoane, de cele mai multe ori inutile. Așa și este. Facebook ar fi în stare să-ți dea mail pentru fiecare chestie, gen suggests a friend you might know. Am primit și eu un asemenea mail în care mi se spunea că aș avea ceva în comun cu o tanti de vreo 70 de ani, din Cleveland, Ohio. Bunica-mea nu era, deci delete. Pe scurt, sugestiile lor n-au nicio treabă cu tine. Și nu cred că vor avea vreodată... Ce am mai descoperit eu “frumos” la Facebook e faptul că se blochează, că poți downloada pozele altora, că există aplicații aproape pentru orice, dacă intri de pe mobil riști să te trezești cu toate contactele expuse frumos pe profil, iar de nu îți petreci măcar 12 ore alegând setările cele mai sigure, te trezești că prea bine decedata Cristina Verona cu identitatea și poză de profil furate. Acum lăsând la o parte “frumosul”, voi trece în revistă și “grotescul” la toată treaba asta. Nu sunt multe, dar cea mai urâtă chestie a fost să aterizez pe profilul unui tovarăș de joacă, de pe vremea când Atomic încă mai difuza hituri. Nu am să-i spun numele, pentru că nu am acordul lui Alin să fac asta. Eram mici când ne-am cunoscut, ca drept dovadă nu îmi aduc aminte când s-a întâmplat asta. Ce știu e că ne-am înțeles de la început. Vorbeam aceeași limbă, plină de semne ciudate, și aveam amândoi o imaginație handicapată. Făceam ca realitatea noastră să fie realitate, până când eram nevoiți să ne retragem în peșteri. De asemenea, ne-a mai legat trecutul, care avusese un curs asemănător în ambele părți. Obișnuiam să fim pirați, spioni ce salvează lumea ducând la bun sfârșit misiuni secrete, am făcut-o și pe vrăjitorii atunci când spuneam că groapa cu noroi e licoarea magică. Umblăm de nebuni , băteam în

lung și-n laț străduțele înguste, băteam pe unii, pe alții și alții pe noi, făceam arme din bețe, ne certăm de la prostii, ne împăcăm pentru că știam că împreună suntem invincibili. Dar toate au durat până a început fiecare școală. Eu m-am mutat, el la fel și nu prea am mai avut cum să ne vedem. Au trecut 12 ani de atunci, iar azi suntem, doar că nu copii... În rest, nu am mai găsit nimic “urat” în Facebook, deși am umblat cam în fiecare loc. Dar e bun și atât. Nu sunt pretențioasă de felul meu, mă mulțumesc doar cu ce e mai bun.

Lucia Amorăriței


* Revistă

realizată de Lucia Amorăriței

The Post #1  

The Post - Mic si neserios

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you