Page 20

Anul V Numărul 4 (52)

COMENTARII

Aprilie 2013

I N T E RV I U C U D I R I J O RU L GHEORGHE ILIUŢĂ, S O S I T L A B OTO Ș A N I P E N T RU C O N C E RT U L S I M F O N I C D I N 2 9 M A RT I E A . C .

Cătălina Constantinovici 1. Un curs firesc al evoluţiei muzicale: liceu de artă, conservator, master, doctorat. De când ai ştiut că acesta e drumul tău şi cum a fost acest traseu iniţiatic? 2. Ce anume te-a determinat să optezi pentru specializarea dirijat de orchestră? Cum a fost prima experienţă de acest fel? M-am gândit la dirijat orchestră încă din liceu. Tata şi -a dorit să devină el însuşi dirijor, dar nu a urmat Conservatorul. A fost autodidact în muzică, citind diferite tratate de dirijat cor, de cânt vocal, teorie, armonie, contrapunct, istoria muzicii etc. Astfel, mi-a insuflat şi mie înclinaţia spre dirijat. Am studiat pianul de la şase ani, instrument care m-a ajutat şi încă mă ajută enorm (citirea partiturilor simfonice, corepetiţie, acompaniament). Am intrat la secţia Dirijat de Orchestră a UNMB. În comisie au fost, printre alţii, Cristian Brâncuşi şi Ludovic Bacs. Pe tot parcusul facultăţii am fost trei colegi de an la dirijat orchestră. Prima experienţă în faţa orchestrei s-a produs în anul al II-lea – Uvertura Egmont de Beethoven (Orchestra UNMB, în cadrul praticii de dirijat, respectiv cea a secţiilor de instrument). Am avut aşa emoţii, încât mi s-a pus un nod în gât şi, în permanenţă, aveam gura uscată. Am reuşit, în cele 20 sau 30 de minute câte-mi reveneau, să transmit instrumentiştilor ceea ce-mi propusesem, dar au fost şi momente pe care le-am omis. Cu timpul, datorită experienţei şi feed-back-ului pozitiv din partea instrumentiştilor, am căpătat siguranţă şi încredere. Am debutat ca dirijor în 2002, alături de Filarmonica Marea Neagră din Constanţa. 3. Ulterior, au existat momente în care ai revenit asupra unei lucrări dorindu-ţi o altfel de abordare? Întotdeauna găsesc lucruri noi când revin asupra partiturilor studiate sau dirijate. Chiar şi de la o repetiţie la alta sunt momente în care aş schimba abordarea unor segmente muzicale sau chiar a unei părţi. Dar, datorită rigurozităţii interpretative a celui din faţă, este, din punctul meu de vedere, nerecomandat. 4. Care a fost lucrarea ta de licenţă? Lucrarea mea de licenţă a fost legată de genul liric de scenă: Opera La Traviata de G. Verdi – Analiză structurală, interpretativ – dirijorală. Apoi a urmat lucrarea de master (dizertaţie, mai nou!) cu Opera Carmen de G. Bizet – Analiză structurală, interpretativă şi dirijorală. 5. Ai avut opţiuni în alegerea unei specializări de la Master? La master nu am avut decât o singură opţiune: Stilistică dirijorală. Restul speciali-zărilor nu erau interesante pentru mine. Am descoperit, la master, erudiţia şi ştiinţă

muzicală aplicată a prof. Dinu Ciocan (semiotică, semantică, analize moderne, teoria interpretării muzicale). Excepţional profesor! Acesta mi-a deschis mintea spre abordarea subiectului tezei mele de doctorat. 6. Aşadar, a urmat doctoratul, sub îndrumarea dlui prof. univ. dr. Grigore Constantinescu. Cum au fost acei ani: 2005-2009? 7. Cercetarea din timpul doctoratului a mai continuat, după finalizarea Şcolii doctorale? Studiile doctorale au încununat studiile anterioare. În primul an al doctoratului (cel al cursurilor) am fost încurajat de profesorii Dinu Ciocan, Antigona Rădulescu şi Valentina Dediu pentru continuarea subiectului tezei – Structurarea culminaţiilor în interpretarea dirijorală (titlul complet – graţie Prof. Grigore Constantinescu: O abordare teoretică privind estetica structurării culminaţiilor în interpretarea dirijorală. Repere repertoriale. M-am rezumat la analizarea lucrărilor clasico – romantice, sperând ca extinderea repertoriului să fie un pas următor. Spre sfârşitul doctoratului m-am angajat ca dirijor şi profesor, fapt ce a îngreunat continuarea cercetării ştiinţifice. În anul 2012 am dat admitere la MIDAS (studii muzicale post-doctorale) cu tema Structurarea culminaţiilor în simfoniile enesciene. În acest moment cercetarea e în stadiul de proiect. 8. Ai simţit vreodată că muzica te copleşeşte? Ce reprezintă muzica pentru tine şi ce fel de muzică preferi? Da, am momente în care muzica mă copleşeşte – în sensul „bun”: mă impresionează puternic. Bănuiesc că nu te referi la sensul ,,negativ”: împovărat, doborât etc:). Nu vreau să calc pe stereotipii, dar pentru mine muzica e cam totul: job, pasiune, hobby. Chiar şi în viaţa de familie şi în cercul de prieteni am aceleaşi pasiuni, nuclee de discuţie. Prefer cam orice tip de muzică serioasă şi scrisă bine. Cea care transmite „ceva” afecte mai profunde. Muzica clasică este care care ocupă cam 80% din preferinţe. Urmează jazz, pe vremuri ascultam rock, muzică lăutarească veche – interpretată bine. Nu sunt un adept al muzicii matematice, al celei bazate pe efecte sonore, imitaţii, fără exprimarea unor stări sufleteşti. 9. Ai participat la o serie de cursuri de măiestrie dirijorală: cu Alain Pâris (2001), cu Adrian Sunshine (2003), în 2003 şi 2004 cu dirijorul Jorma Panula, cu Constantin Petrovici, în 2005, cu Ludovic Bács (2009), cu Horia Andreescu (2010-prezent), cu Daniel Barenboim (2010-2011), Marek Janowski (2010-2011), Lutz Köhler (2011). Care dintre aceste experienţe a fost mai aproape de crezul tău artistic şi de ce? Dintre toate cursurile de măiestrie dirijorală la care am participat, personalită-ţile care au avut o influenţă majoră 20

Revista Luceafărul nr.52-aprilie 2013  
Revista Luceafărul nr.52-aprilie 2013  
Advertisement