Issuu on Google+

DACIA

ETERN

REVIST DE CULTUR - TRADI II, PROZ , TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ AN 1, NR. 3, IUNIE 2014 * APARE ÎN ZIUA DE 21 A FIEC REI LUNI


2

Anul I, nr. 3/2014 SUMAR

Pentru o Românie a Meritocra\iei!

EDITORIAL ÎNTRE FILOSOFIE I UMOR / 3

Statuia regelui Decebal la Cazane

TRADI II ISTORICI ROMÂNI DESPRE STR MO II LOR, DACII (III) Nicolae Densu ianu; Constantin Giurescu / 4-5 Ovidiu Bojor, CONCEP IA MEDICINII HOLISTICE LA POPOARELE TRACO-GETO-DACICE / 6-7 Ioan P unescu, DIOSCORIDES I DACIA (II) / 8-9 ARTA PLASTIC Constantin Lupeanu, UCULESCU / 10-11 PROZ Aura Christi, GRE EALA LUI IISUS / 12-15 Clelia Ifrim, CEI TREI TINERI DIN ORA / 16 ROMAN FOILETON Corneliu Leu, VECINUL CEL BUN / 17-23 Raluca Ioana Maftei, SCRIS ÎN STELE / 24-25 TEATRU Constantin Lupeanu, CORTINA / 26-31 TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ Zhuang Zi, SIMBOLURILE INTEGRIT PARABOLE / 32-34

II INFINITE.

DIRECTOR FONDATOR: CONSTANTIN LUPEANU

MEMORII Ion Andrei , UN RECENS MÂNT / 35-38 CARTEA DE AZI, CARTEA DE MÂINE Emilian M. Dobrescu, PUTEREA ECONOMIC SPIRITUAL A CHINEI / 39

REDACTOR- EF: I

SPIRITUALITATE Corneliu Leu, DE LA MULTICULTURAL LA MULTISPIRITUAL / 40-41

IOAN P UNESCU Adresa: Str. Aurel Vlaicu, nr. 25, cod 330007, Deva, România Email: revistadaciaeterna@gmail.com www.scribd.com/Dacia-Eterna www.cartesiarte.ro Textele se vor trimite pe adresa de email a revistei, în format electronic, fonturi Times New Roman, size 12, cu semnele diacritice proprii limbii române, înso ite de fotografia autorului. Colabor rile nu se pl tesc. Reproducerea este permis , cu citarea sursei.

Num r ilustrat cu imagini dup lucr rile lui ION UCULESCU. Coperta I: Ion uculescu - Interior rural cu covoare Coperta IV: Ion uculescu - Iarn pe strada Lizeanu

Responsabilitatea pentru opiniile exprimate în cuprinsul textelor revine exclusiv semnatarilor (Codul Penal, art. 205-206). Revista se distribuie gratuit. ISSN 2360 – 199X ISSN–L 2360 – 199X


Anul I, nr. 3/2014

3

EDITORIAL

#NTRE FILOSOFIE }I UMOR A vorbi sau a te purta sobru i a glumi, a avea umor înseamn alegi deliberat o modalitate de exprimare. Cel mai adesea, oamenii se exprim direct, cât mai simplu posibil, f artificii, în primul rând din comoditate, apoi pentru a se încadra unei legitimit i date i a fi considera i serio i, de încredere. De fapt, aceasta este calea cea mai comod i nu presupune un efort deosebit. Ai un gând i îl expui direct, f ocoli uri i zorzoane. Cine alege gluma, ironia, farsa etc., î i ia o mare responsabilitate, pentru c poate fi u or socotit neserios, superficial, de i în realitate lucrurile stau poate pe dos. La el, exprimarea presupune dotare nativ i efort intelectual aparte, crea ie. Mucalitul Moromete, de exemplu, este iste , creativ, i dovede te o atitudine realist , pozitiv în aproape fiecare ac iune. Se spune adesea c a avea umor înseamn inteligen i deschidere, capacitatea de sintez a realului. Omul care vorbe te în parabole, în calambururi sau, mai simplu, cel ce se exprim pe un ton glume alege un unghi anume pentru a- i expune gândul, pentru a participa la dialog. Spusele sale re in cu deosebire aten ia, intrig , amuz sau sup , iar dincolo de imediat îndeamn la reflec ie, mai mult decât comunicarea linear a celor direc i. Umorul are func ie epistemologic . El induce o reac ie psihologic specific , dovede te ambivalen a condi iei umane. Miza pe ludic! Într-o analiz a tehnicilor de creare a umorului, Sigmund Freud vede o coinciden între crearea vorbei de spirit i a visului. Din perspectiv antropologic , umorul este iscat de date biologice, psihologice, sociologice i are dimensiuni de cunoa tere, comunicare i chiar metafizice. Totodat , umorul este considerat fenomen axiologic, dac îl raport m la valorile esen iale ale vie ii, la aspectele morale i sacre. La fel ca în via a diurn se întâmpl i în art . Este mai lesne sa scrii literatur , s poveste ti ni te întâmpl ri, decât s creezi umor. Dovad , puzderia de scriitori în proz i vers, num rul mare de filosofi cu sau f oper . Dac nu gre esc, în toat istoria artei, umori ti sunt pu ini. De ce? Pentru c e mult mai u or s scrii o pagin de filosofie decât un scheci. Se tie c cine se angajeaz în crea ia umoristic se poate trezi la unul dintre cei doi poli, fie s fie prea serios în umor, subminându-se singur, fie s debordeze de umor serios, ceea ce presupune genialitate. Umorul are o tent magic , greu de depistat, i f de care nu se împline te. El ne face mai umani, oameni adev ra i. Râsul înnobileaz . Doar oamenii râd. Numai oamenii (unii) au sim ul umorului. Gottfried Leibnitz scria: Nu este treaba filosofilor s ia mereu lucrurile în serios. Este oare compatibil filosofia cu umorul? În istoria culturii universale, exist multe însemn ri autentice despre apetitul umoristic al marilor filosofi. Câteva citate. Pitagora (Nu trebuie s v teme i de moarte; ea nu e altceva decât un scurt popas.); Socrate (Cunoscuta epigram adresat so iei sale Xantipa, prin care îi cere s se lini teasc , g sindu-i lui o culp ); Immanuel Kant (Cel care e îndr gostit

cu pasiune devine inevitabil orb din cauza obiectului iubirii sale, de i în general î i recap vederea la opt zile dup c torie.); Friedrich Nietzsche (Crea ia: singurul surâs al tragediei noastre.); zut în sclavie, Diogene este întrebat de negustorul de sclavi ce tie s fac : tiu s poruncesc! ar fi fost r spunsul s u; Madame de Stael, întrebat de ce femeile frumoase au mai mult succes în fa a rba ilor decât cele inteligente, a r spuns: Pentru c sunt pu ini rba i orbi, dar mul i b rba i pro ti. La noi circul cele mai multe anecdote pe seama musceleanului Petre ea. Dumnezeu, omul r mâne un biet animal ra ional i vorbitor, care vine de nic ieri i merge spre nic ieri. i el r mâne a a chiar dac este laureat al premiului Nobel sau tur tor, a declarat el. Acela i lucru este evident între oamenii de tiin . Grigore Constantin Moisil: Fiecare b rbat are nevoie de o amant ! Nevasta crede c el e la amant , amanta crede c e la nevast i a a el poate s ad lini tit în bibliotec s citeasc . Umorul adev rat este de sorginte filosofic , este idee filosofic exprimat cu art , într-o manier extrem de subtil , rafinat , savant . i asta nu de ieri, de azi. Iat de ce, în num rul de fa , îndr znim s ilustr m întretrunderea filosofiei i umorului, prin câteva parabole celebre ale filosofului chinez Zhuang Zhou. Iunie 2014 Constantin Lupeanu

Ion uculescu - Deplasare


4

TRADI II

Anul I, nr. 3/2014

ISTORICI ROMÂNI DESPRE STRÃMO}II LOR, DACII (III) 1. NICOLAE DENSU IANU, Dacia preistoric ...Studiind timpurile preistorice ale rilor de la Carpa i la Dun rea de jos, o lume veche disp rut , leag nul civiliza iunei anteelene se desf oar înaintea ochilor no tri... Dacia, în istoria acestor timpuri întunecate, apare ca prima metropol geografic , ce a fost destinat prin pozi iunea sa particular , prin abunden a popula iunii i prin diversitatea avu iilor sale, a- i extinde, în epoca preistoric , influen a sa etic i cultural , de o parte, spre sud, în Peninsula Balcanic i pân dincolo de Marea Egee, de alt parte, pe calea cea mare i lung de comunica iune a Dun rii. Ac iunea civilizatoare, ce a exercitat-o popula iunea preistoric antedac de la Carpa i i Dun rea de jos, asupra lumii anteelene, a fost mult mai mare de cum ne putem închipui ast zi pe baza fragmentelor de monumente i a tradi iilor istorice i poporale, ce la avem din aceast epoc extrem de îndep rtat ... ...Aici la Dun rea de jos i în special în rile Daciei - faptul este cert - s-a format i închegat centrul cel mare i puternic al popula iunei neolitice din Europa; centrul unei rase noi de oameni, de statur înalt i viguroas , cu idei severe religioase i cu o pasiune adus , probabil din Asia, de a sculpta în stânc vie statuile enorme ale divinit ii sale. Ace ti noi cuceritori ai lumei vechi aduser i r spândir în Europa noile elemente de civiliza ie, fundar aici cele dintâi state organizate i deter o nou direc iune pentru destinele omenirei. În curs apoi de mai multe sute de ani, aceast ras activ i laborioas , dotat cu o putere miraculoas de cre tere i expansiune, i continu la Dun rea de jos migra iunile sale c tre p ile meridionale. De pe culmile, de pe v ile i de pe câmpiile Carpa ilor, necontenite roiuri noi de triburi pastorale trecur peste râul cel mare al lumei vechi i se rev rsar în grupe compacte i organizate peste întreaga Peninsul Balcanic . Acesta este curentul cel mai meridional sau carpato-micenic, curent care venind din Asia central î i form la Carpa i prima sa patrie european i puse cele dintâi baze morale ale noii civiliza iuni, care se dezvolt mai târziu atât de puternic în Grecia i rmurile Asiei Mici; ori exprimându-se cu alte cuvinte, acesta este cuvântul vechi pelasg sau paleohton, al vechilor p mânteni, sau al oamenilor scu i de-a dreptul din p mânt, dup cum se numeau dân ii... ...Dintre toate aceste migra iuni neolitice îns , rolul cel mai important în istoria civiliza iunei europee l-a avut curentul meridional sau paleohton (carpato-micenic). Prima sta iune, pe care au ocupat-o în mod durabil acest

curent neolitic, au fost rile vechii Dacii, înzestrate de la natur cu câmpii întinse i roditoare, cu v i i p duri magnifice traversate de nenum rate cursuri de ape. Aici s-a format centrul cel mare de aglomera iune al popula iei neolitice, prima patrie adoptiv pentru masele mari de p stori, cari veneau cu c peteniile, cu triburile, cu zeii i cu turmele lor din Asia c tre Dun re... ...Pelasgii ne apar în tradi iuni i în monumente ca oameni avizi de glorie. Ambi iunea lor era s aib morminte colosale i memoria lor s fie celebrat în cânt ri la genera iunile viitoare... Acest uz de a onora memoria eroilor deceda i prin tumule enorme de p mânt, vedem c a existat într-o epoc dep rtat i în rile vechii Dacii. Aproape în fiecare jude al României se afl una ori mai multe movile funerare, de dimensiuni colosale, i cari poart numele de „Movila mare” ori „M gura mare”... ... Înc în epoca lui Homer i a lui Hesiod se p streaz în inuturile grece ti diferite legende despre patria cea fericit a pelasgilor de la nordul Traciei, sau al Dun rii de jos, unde se aflau oamenii cei mai ju ti i unde se ducea o via lini tit i plin de toate mul umirile. Diferitele triburi pelasge, cari în curs de mai multe sute de ani plecând din sânurile Carpa ilor se rev rsau peste inuturile mai pu in fertile ale Greciei i Asiei Mici, p streaz pân târziu memoria str mo ilor lor din nordul Dun rii de jos, i totodat memoria acelei ri, care se caracterizeaz prin o fertilitate exuberant i prin diferite alte avu ii naturale i unde moravurile i sentimentele de justi ie ale oamenilor devenise legendare... ...Cea mai extins , mai civilizat i mai r zboinic popula iune pelasg în p ile de nord ale Dun rii i ale M rii Negre, au format-o în timpurile primitive ale istoriei a a-numi ii arimi. Arimii ridicar la cea mai înalt glorie puterea militar i politic a pelasgilor. Teritoriul ocupat odat de aceast na iune în Europa, Asia i Africa, a fost foarte vast i numele arimilor, arimanilor, ramilor sau raminilor, cum se mai numeau ei, a r mas prin tradi iuni, prin legende i prin numiri de localit i, în memoria diferitelor popula iuni din cele trei continente. Cea mai veche amintire despre arimii de la Carpa i i Istru, noi o afl m de la Homer... Arimaspii locuiau în p ile meridionale ale mun ilor Rhipaei sau Carpa i, dup cum ne spune istoricul Damaste din Sigeu, care tr ise în timpul lui Herodot... ...Venim acum la tradi iunile poporului român cu privire la


5

Anul I, nr. 3/2014 faimo ii arimi, ce locuise odat pe teritoriul Daciei vechi. Unele din aceste tradi iuni ne înf az pe românii de ast zi ca autohtoni la Carpa i i la Dun rea de jos, ca descenden i ai unui popor vechi, numit râmleni sau râmi, cari locuiesc odat în regiunile acestea. „Românii”, ne spun unele tradi iuni, „nu au venit de nic ieri, ci s-au pomenit aici”; „Românii de când sunt ei, au stat tot pe aceste locuri”; „ei sunt aici de la începutul lumii”; c „s mân a noastr este

de la urie i” i, în fine, c românii de ast zi s-au numit mai înainte râmni i râmleni”. ... În poemele lui Ovidiu, ge ii i sarma ii ne apar ca dou popoare vecine i înrudite, având acelea i moravuri i aceia i limb barbar latin ... Limba dacilor avea un caracter latin i dup Hora?iu, contemporanul lui Ovidiu... (Dacia preistoric , de Nicolae Densu ianu Institutul de Arte Grafice CAROL GÖBL, Bucuresci 1913)

2. CONSTANTIN GIURESCU, Trecutul nostru ...R sboinicul popor al dacilor nelini teau mereu pe provincialii romani de la sudul Dun rii i o tirile romane sdrobite, nemaiputându-se pune stavil , puternicul imperiu e nevoit, sub Domi ian, s încheie pace cu ei. Dar mândra Rom nu prin pacea cu barbarii î i asigura grani ele: poporul acesta care atacase pe supu ii s i, trebuia învins i nu recunoscut ca prieten. Scopul acesta îl urm re te Traian în primul resboi, iar nu cucerirea Daciei; e prea întins imperiul roman, de prea multe o ti are nevoie spre a- i ap ra fruntariile de atunci, ca se mai gândeasc la cuceriri nou ... ...Scopul lui (al lui Traian, n.n.) era numai învingerea dacilor, iar nu cucerirea rii lor, i dovada limpede a acestei afirm ri o vedem în faptul c atunci, când acest scop este ajuns, el înceteaz r sboiul... ...Curând se convinge c nici învin i nu- i înfrâneaz pornirea lor resboinic ; cucerirea rii se impune... cele 7 legiuni cu care porne te Împ ratul în al doilea resboi, sdrobesc pe daci i cuprind ara lor; greutatea era îns nu cucerirea, ci p strarea acestei provincii...

...Când din partea nordic provincia este asigurat prin uria ele valuri pe care le ridic i prin cele dou legiuni pe care le las în paz , când leg tura cu imperiul este stabilit prin cultura i sim imintele romane împlinite de coloni tii de aici i prin m re ul pod care se ridicase la Turnu Severin, Împ ratul crede c a înl turat urm rile gre elii necesare ce se s vâr ise, l sând grani ele imperiului i a întemeiat ceva durabil. Credin a acesta i-o întrupeaz Traian în re ul monument pe care îl ridic în piatr în sudul provinciei AdamKlisi. El avea s eternizeze aducerea aminte a operei lui... ... i-i un obicei sfânt, ca copii s înceap anul nou amintindui cântând tuturor pe „b dica Traian”. Ajunge ilustrul împ rat pentru ei un al doilea Dumnezeu, binef torul lor, i-i firesc ca du manii (poporului nostr, n.n.) s -l considere pe el ...între spiritele rele... (Trecutul Nostru, de Constantin Giurescu conferin inut la 24 ianuarie 1899, Tipografia Modern M.T. Dumitrescu, Foc ani,1899)

Grupaj realizat de Ioan P unescu

Ion uculescu - Margine de sat


6

Anul I, nr. 3/2014

Ovidiu Bojor

CONCEP|IA MEDICINII HOLISTICE LA POPOARELE TRACO-GETO-DACICE REZUMAT De la început, omul primitiv i-a vindecat r nile i suferin ele, apelând la natur , prin instinct iar apoi prin experien . A a s-au scut marile sisteme medicale: tibetan, chinezesc, ayurvedic, sidha, unani, amerindian etc. Dintre toate aceste sisteme mai pu in cunoscut i mediatizat este sistemul medicinii holistice a str mo ilor no tri, obiectul acestei inform ri.

INTRODUCERE Studiind sistemele tradi ionale medicale ale popoarelor lumii, am ajuns la urm toarele constat ri: - toate aceste sisteme s-au n scut în urm cu 8.000-10.000 de ani; - toate aceste sisteme au la baz concep ia holistic denumit în prezent medicina integrativ ; - corpul omenesc este considerat, în totalitatea lui, nu din i componente, conform medicinii alopate, ci din punct de vedere integral: astral, mental, spiritual, energetic i fizic. Ceea ce nu mi-am putut explica pân în prezent este faptul cum popula ii aflate la 10-15.000 km unele fa de celelalte foloseau una i aceea i specie vegetal sau specii din familii botanice diferite, dar care au substan e active identice sau similare. Exist doua ipoteze: - În trecutul îndep rtat existau oameni ini ia i, care aveau alte mijloace de comunicare fa de cele ale omului modern prin sisteme electronice; - Marile concepte sau idei pluteau undeva mai sus de ionosfer i aveau „antene” special de captare. În ambele cazuri nu oricine putea comunica sau capta ideile, ci numai anumi i oameni care foloseau alte mijloace de cunoa tere decât cele cinci sim uri ale omului de rând. De altfel, omenirea, în toate domeniile - art , tiin , muzic , spiritualitate, moral - a înaintat prin pionieri, prin vârfuri, nu prin mase. Aceste modele ar trebui i ast zi s fie cunoscute i promovate i chiar dep ite. Aceasta înseamn evolu ie.

Conceptele medicinii traco-geto-dacice voi referi în primul rând la Zamolxis - zeul suprem al getodacilor -, care era o divinitate htonian (a p mântului), dar era i un profet similar cu Dionisos, vindec tor, iar ca zeu suprem reflecta existen a statului centralizat geto-dac. Ca vindec tor, Zamolxis ac iona nu numai asupra corpului fizic, ci i asupra spiritului pe care-l considera nemuritor. Perenitatea sufletului i r splata pe lumea cealalt a faptelor bune îl situeaz pe Zamolxis ca promotor al monoteismului, înaintea celor trei religii monoteiste atestate. Dar, la baza

concep iilor zamolxiene stau vestigiile mult mai vechi descoperite pe teritoriile traco-geto-dacice de arheologi, cum sunt cele de la Cucuteni (5.000 ani î.H.), ceramica cu acelea i simboluri, motive, forme similare cu cele din China Antic , cu obiecte de chirurgie primitiv , cu vase de p strare a esen elor, cu mojare farmaceutice, figurine de lut, marcând meridianele de acupunctur descoperite în situl arheologic de la Mangalia. La toate acestea trebuie s ad ug m culturile de la Gumelni a, Turdas, Vinca, T rt ria, Hamangia etc. Aceasta este adev rata istorie nescris a str mo ilor no tri. Istoricul C. O. Mih ilescu, într-un articol, men ioneaz faptul la Capidava, centru fortificat geto-dacic, apoi cetate roman , a fost descoperit un bust a lui Esculap. Unii exper i în etnoterapie consider c Esculap a fost divinitate traco-geto-dacic , dup cum au confirmat clasicii greci, iar apoi i cei romani. Anticii greci, care-l consider pe Hipocrate p rintele medicinii, referindu-se la Tracia superioar i la Dacia, prezint combina ii de plante cu ac iune asupra corpului omenesc. Referindu-m la concep ia terapeutic holistic , consider necesar s m refer i la Dialogul Charmide al lui Platon despre spusele unui medic trac: „Zamolxis, regele nostru, care este un zeu, ne spune c dup cum nu trebuie s încerc m a îngriji ochii f s inem seama de cap i nici capul nu poate fi îngrijit ne inându-se seama de corp, tot astfel trebuie s -i d m îngrijire trupului dimpreun cu sufletul i iat pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli: pentru c ei nu cunosc întregul pe care-l au de îngrijit. Dac acest întreg este bolnav, partea nu poate fi s toas ”. Ce mult se adevere te aceast concep ie de medicin integrativ modern . Dioscoride, în „Materia Medica”, semnaleaz un mare num r de plante medicinale din teritoriul Daciei i folosirea lor ca atare sau în diferite forme i combina ii galenice.

Fitomitologie În special în religiile hinduse i budiste exist no iunea de plante i arbori sacri, dintre care i denumirile tiin ifice date de botani ti respect aceste denumiri: Ocimum sanctum, Ficus religiosa, Sacrostema acidum etc. Toate aceste specii i multe altele ascund în frunzele i tulpinile lor puterea i existen a numeroaselor divinit i. Ele sunt ocrotite cu sfin enie i nu pot fi folosite decât în anumite ritualuri legate de principalele evenimente din via : na terea, c toria, moartea. Dar i în str vechea noastr mitologie întâlnim no iunea de sacralitate, uneori r mas pân în zilele noastre. Astfel Bradul simbolizeaz leg tura dintre p mânt i cer. Mai exist pe alocuri obiceiul str vechi ca mama, dup na tere, s i închine copilul Bradului, spunând o incanta ie mo tenit de la mama sau bunica ei. De altfel,


7

Anul I, nr. 3/2014

Bradul împodobit (instrutat în Bucovina) marcheaz principalele evenimente din via a noastr : na terea, când unii s desc câte un Brad pentru fiecare copil n scut, c toria i ultimul drum spre cimitir. Mai exist înc un mit: biserica dintre brazi, unde se oficiaz torii clandestine. Când se înal o cas nou , pe vârful cel mai înalt al acoperi ului se pune un br du . Alunul este tot un simbol sacru, simbolizând fertilitatea. rul este arborele în elepciunii i vie ii. Exist în medicina empiric vegetal denumiri de plante care atrag aten ia asupra otr vurilor pe care le con in: Hribul dracului (Boletus satanas), Stirigoaia (Veratrum album), Dracila (Berberis vulgaris), Col ii babii (Tribulus terrestris), Cirea a lupului sau M tr guna (Atropa belladonna), Bolandarita sau Iarba dracului (Datura stramonium) etc. Multe plante se folosesc în scopuri magice, în „f turi”, în descântece, în magia neagr .

Plante cu denumiri dacice În lucrarea sa, George Cadar (Vlahii - p rin ii Europei, 2012) consemneaz peste 60 de plante cu denumiri dacice, referindu-se numai la cele consemnate de Dioscoride. Dintre acestea vom meniona doar câteva care au i importan a terapeutic : Arpropria (Hederva helix), Asa (Tussilago farfara), Custane (Chelidonium majus), Dicotela (Hyoscyamus niger), Mizila, Mozula (Thymus sp.), Salia (Hypericum sp.), Teudila (Menta sylvestris) etc.

Din alte surse mai consemn m Olma sau Boz (Sambucus ebulus), Riborastra sau Brusture (Arctium lappa), Mizela sau Cimbri or (Thymus serpyllum), Propedila sau Cinci degete (Potentilla reptans), Fierea P mântului sau Tintaura (Centaurium umbellatum) dup Dioscoride se numea Toulbela, iar dup PseudoApuleus era men ionat cu denumirea dacic de Sursozila. Aloitis, denumit astfel de dardanii înrudi i cu dacii este o specie de Ghintura (Gentiana lutea) care cre te i în Mun ii Carpa i române ti. Diesema sau Diesapter este Lumân rica (Verbascum sp.). Sub denumirea de Polpoum era cunoscut M rarul (Anethum graveolens), M selari a (Hyoscyamus niger) se numea Dielleina sau Dielian iar Menta lbatec (Mentha longifolia) era denumit Tendila. Musetelul (Matricaria chamomilla) se numea Duodela, iar Rostopasca (Chelidonium majus) avea i ea dou denumiri dacice Kronstane sau Krustana. Podbalul (Tussilago farfara) purta numele de Asa, Socul (Sombucus nigra) se numea Seba, iar Urzica se numea Dyn. Acestea sunt doar câteva dintre denumirile dacice consemnate de clasicii din antichitate. Mai trebuie s men ion m c denumirea dacic de Arnica a intrat i în denumirea latin tiin ific cu numele Arnica montana.

CONCLUZII Dac toate sistemele medicinii tradi ionale ale popoarelor lumii sunt mediatizate pe plan mondial, am considerat prin aceast informare s aduc o contribu ie la cunoa terea concep iei holistice a str bunilor no tri traco-geto-daci i nu în ultimul rând la medicina integrativ a viitorului tuturor terapiilor.

Ion uculescu - Izvorul de fluturi


8

Anul I, nr. 3/2014

Ioan P unescu

Dioscorides ]i Dacia (II) 1. Herbarium Apulei Platonici Înainte de a trece la prezentarea leacurilor cu plante din De Materia Medica, a a cum le recomand Dioscorides i Farmacopeea de azi, vom mai z bovi pu in în „lumea” numelor dacice de plante. În anul 1481, a fost publicat în Italia, la Monte Casino, un vechi manuscris antic de c tre Johannes Pillipus de Lingnamine, un curtean al papei Sixtus al IV-lea. Lucrarea tip rit , „Herbarium Apulei Platonici”, era un ierbar, în care erau descrise 131 de plante, cu sinonimele i instruc iunile de folosire în scopuri medicale. Despre cel ce a publicat lucrarea se tie foarte pu in, ca i despre autorul lucr rii, Apuleius Platonici. Cercet torii, dup multe investiga ii, au concluzionat c cel care a elaborat ierbarul a fost, se pare, Lucius Apuleius de Madura, care s-a n scut în Nubia, în anul 124 d.Hr., i care a scris i romanul „M garul de aur”. Ceea ce este interesant este faptul c autorul antic trece în lucrarea sa în dreptul a 32 de plante i numele dacic al lor. Dup cum constat m, trecuser deja circa 100 de ani de la apari ia lucr rii lui Dioscorides. Analizând lista cu numele dacice din lucrarea lui Apuleius se constat c din cele 32 de fitonime doar 15 au un nume cu rezonan e dacice. Sc derea num rului de plante cu nume dacice la aproape jum tate fa de cele din opera lui Dioscorides (unde s-au estimat 27), a fost interpretat ca o reflectare a ac iunii de dezna ionalizare i de mari instabilit i ale inuturilor ocupate de daci, ca urmare a cuceririi acestora de c tre romani. Din cele prezentate pân acum rezult c nenum rate fitonime dacice au fost cunoscute în antichitate, atât înainte de cucerirea roman cât i dup , demonstrând f dubii c str mo ii no tri aveau cuno tin e demne de respect în recunoa terea, recoltarea i folosirea lor în scopuri de vindecare a plantelor t duitoare. Înregistrarea unora din aceste nume în tratate medicale de prestigiu e un argument c dacii i civiliza ia lor au avut un cuvânt de spus în lumea zilelor lor în ap rarea i îmbun irea vie ii celor bolnavi prin folosirea plantelor de leac. De i nu aveau fric de moarte, ei apreciau astfel darurile vindec toare pe care le ofereau zeii lor pentru u urarea sau cru area suferin elor celor afla i în suferin e. Dovad c î i iubeau semenii de pretutindeni este faptul c acele cuno tin e ob inute prin aplicarea plantelor au fost transmise i altora, ajungând pân în zilele noastre.

2. Concluzii Înainte de a încheia partea de istorie i a trece la descrierea remediilor din De Materia Medica, se impun unele remarci: 1. Personalitatea lui, ca urmare a lucr rii sale, a avut un rol covâr itor pentru civiliza ia uman pentru c a pus bazele unei noi tiin e, farmacologia, i a influen at i alte dou discipline: botanica i medicina. Din nefericire, manualele colare nu-l men ioneaz . Ar trebui ca realiz rile sale i numele s u s fie cunoscute de to i elevii care absolv o form de înv mânt mediu, a a cum sunt cunoscute numele lui Euclid, Arhimede sau ale unor filozofi greci ai antichit ii. De aceea se impune ca actualele manuale colare s -i prezinte pe

scurt via a i opera sa tiin ific . 2. De Materia Medica este o oper care este legat i de istoria str mo ilor no tri. Din p cate, eu consider c nu i s-a dat o importan cum i se cuvine în România. Opera sa a fost tradus în limbile europene de circula ie (francez , englez , german etc.) înc din secolul al XVI-lea, fiind analizat în decursul timpului ce a a urmat în multe edi ii (de exemplu ultima edi ie în englez este din anul 2000) în rile vorbitoare ale acestor limbi. O traducere integral în limba român pân în prezent a acestei capodopere tiin ifice nu exist . Cred c la aproape 2000 de ani de la prima apari ie i în condi iile pe care le ofer azi societatea noastr , liber i democratic , poate s fac un act reparatoriu prin formarea unui grup interdisciplinar de oameni pricepu i în domeniile abordate de marele înv at antic, dispu i s i pun în valoare cuno tin ele în domeniile: lingvistic, farmacologic, medical, botanic i s ofere o versiune româneasc exhaustiv a operei lui Dioscorides, cu comentarii dezvoltate i echilibrate. 3. În versiunea româneasc , care dup cum men ionam mai sus înc nu exist , e bine s se fac o investiga ie riguroas i pertinent asupra num rului de plante descrise de Dioscorides (num rul lor variaz de la un autor la altul: 600, mai mult de 600, chiar mai mult de 700), ca i al numelor de plante cu nume dacic (în „Enciclopedia religiilor”, vol. V, elaborat sub conducerea lui Mircea Eliade, este dat cifra de 47, dl. Alexandru Borza spune c sunt 52, Decev i I. Russu agreeaz num rul de 40, iar recent, în 2012, un alt autor ne spune c sunt 60). O dataliere a cifrelor cu argumentarea lor se impune. 4. Toate c ile cu remedii naturiste trebuie s men ioneze i numele dacic la plantele la care acesta este cunoscut. E un neînsemnat omagiu al priceperii str mo ilor no tri i a faptului c pe aceste p mânturi, ale vechii Dacii, istoria acelor vremuri a consemnat priceperea autohtonilor în tratarea bolilor cu plantele din flora spontan - de i este mai mult ca sigur c num rul de plante dacice de leac a fost mult mai mare decât cel pe care c ile de acum 2000 de ani le-au men ionat ca având un nume dacic.

3. Remedii din De Materia Medica, cu fitonime dacice. Iat câteva din plantele cu nume dacic men ionate de Dioscoride în opera sa tiin ific De Materia Medica, utilizate de medicina naturist i de industria farmaceutic din România i din alte ri i ast zi: Duodela/Diodela (Archillea Millefolium L.) Face parte din familia Compositae. Nume populare române ti: Coada oarecelui, Alunele, Talab , Sorocin , Coada mielului etc. Denumirea în alte limbi str ine: Fr. Millefeuille, Herbe au Charpentier, Seign - nez; G. Schafgarbe; M. Közönséges cickafarkfii; R.Tîsiacelistnic abâknovenâi. Aria de r spândire: Cre te pe întreg teritoriul rii de azi i deci i al vechii Dacii de alt dat , pe marginea drumurilor i pe


Anul I, nr. 3/2014

terenurile virane. Remediile recomandate de Dioscorides: · Fiertura b ut simplu sau în amestec cu o et i miere înl tur inflama iile i elimin fierea · Este util astmaticilor sau melancolicilor · Fiertura din partea aerian a plantei (f flori) este bun celor cu litiaz sau celor care sufer de gut · Fiertura plantei este bun , sub form de b i, pentru femeile cu uterul sclerozat i inflamat · Sub form de cataplasme vindec erizipelul i flegmoanele. Medicina naturist de azi o prezint astfel: Descrierea botanic : Peren , ierboas , atingând în imi de 40-50 cm. Are dou forme de tulpini, unele mai groase, ramificate, care la partea superioar se termin cu ni te capitule alc tuite din flori mici i altele sterile purtând doar frunze. Frunzele bazilare sunt pe iolate, iar cele de pe tulpin sunt mici sesile, alterne. Capitulele florale sunt reunite într-un corimb la vârful tulpinii. Florile au o culoare alb sau roz . Fructul este o achen . Înflore te din iunie pân în septembrie. i de plant folosite: partea aerian a plantei (Herba Millefolii) sau numai florile (Flores Millefolii), care au un gust astringent. Analiza chimic : ulei volatil (0,3%), un amestec de cineol, pinol, borneol, asulen, taninuri, o substan amar : achileina, colin , inulin , mucilagii, rezine etc. Ac iune farmacodinamic : antiseptic , stomahic , bronhodilatatorie, expectorant , dezinfectant i calmant , gastro-intestinal , antispasmodic a c ilor biliare, hemostatic , cicatrizant . Întrebuin ri terapeutice. Intern. Sub form de infuzie din dou linguri de plant la o jum tate de litru de ap , se recomand împotriva gastritelor, bron itelor, enterocolitelor, în colici gastrice i hepatice, hemoroizi, balon ri abdominale, pentru stimularea func iilor stomacului i afec iunilor acestui organ. Extern. Sub form de infuzie, 3 linguri la ½ l ap pus în comprese, se aplic pe por iunile de piele iritate, pe pl gi purulente, eczeme, ulcere varicoase i sub form de gargar în cazul gingivitelor. Intr în compozi iile ceaiurilor: gastric, contra colicilor, hepatic i laxativ-antihemoroidal Sunt indicii c infuzia este util î i în cazul malariei sau în combaterea hipertensiunii arteriale. În medicina popular : Planta a fost recomandat contra: durerilor de piept i în cazul afec iunilor digestive, m rirea poftei de mâncare, cur irea sângelui, în cazul bolilor de nervi, în durerile de ale i hemoroizilor, în cazul durerilor de ficat, în oblojirea r nilor etc. O concluzie imediat se impune: între leacurile recomandate de Dioscorides acum aproape 2000 de ani i utilizarea tiin ific medical de azi sau cea din medicina tradi ional (popular ) româneasc nu exist nicio discordan . Dyn (Urtica dioica) Face parte din familia Urticaceae. Nume populare române ti: Urzica mare, Urzica de p dure, Buruiana de Mar , Urzâca care chiar . Denumirea în alte limbi str ine: F. Ortie, Grande ortie; G. Brennessel Zweisaansnge Nessel; M. Nagy csalan; R. Krasiva dvudomnaia. Aria de r spândire: Cre te pe întreg teritoriul rii de azi i deci i al vechii Dacii de alt dat , pe soluri bine gunoite, prin livezi i culturi, prin p duri, pe terenuri grase. Remediile recomandate de Dioscorides: · Cataplasme din frunze vindec mu turile de câine i ulcera iile cangrenoase sau carcinomatoase · Planta se poate folosi ca oblojal în cazul luxa iilor, umfl turilor, parotiditelor, tumorilor axilare, abcese

9 · Amestecat cu cear se aplic local la cei bolnavi de splin · Oprirea scurgerilor nazale de sânge se poate face prin introducerea în n ri a frunzelor · Fiertura din frunze este un adjuvant în cazul tulbur rilor menstruale · Semin ele de urzic b ute în vin îndulcit constituie un bun afrodisiac, iar cu miere este un remediu pentru astm · În cazul inflam rii coastelor sau ale pl mânilor gr be te vindecarea · Frunzele fierte cu cochilii de scoici este un bun anticonstipant · Este un bun expectorant · Îndep rteaz umflarea intestinelor i u ureaz evacuarea urinii · Gargara cu sucul plantei îndep rteaz inflama iile epiglotei. Medicina naturist de azi o prezint astfel: Descrierea botanic : Peren , erbacee, acoperit cu peri urtican i. R cina târâtoare, lung i ramificat din care pornesc în stratul superficial al solului, r cini sub iri pâsloase. Tulpina este rigid , erect i ramificat , înalt de 20-160 cm, frunzele opuse, ovale, crestate pe margine. Flori verzi, dioice, dispuse pe plante în canicule axiale, mai lungi decât pe iolul frunzelor. Fructele sunt achene comprimate. Înflore te în iulie-septembrie. i de plant folosite: frunzele, de culoare verde închis (Folium Urticae) i semin ele (Fructus Urticae). Analiza chimic : tanin, acid galic i formic, mucilagii, flavonoide, caroten (vitamina A), vitaminele B2, C i K, clorofil etc. Ac iune farmacodinamic : diuretic , hemostatic , expectorant , astringent , antiseptic , antimicrobian . Întrebuin ri terapeutice. Sub form de infuzie, 2 linguri de frunze la ½ l ap se recomand pentru cur itul rinichilor i în bolile acestor organe (calculoz renal ), indirect în tratamentul reumatismului i al gutei, în combaterea diareii, ca expectorant i pentru calmarea tusei, pentru a opri hemoragiile, recomandat în hipermenoree (menstrua ie abundent ), hemoroizi, hemoragii uterine, metroragie. Fiind bogat în vitamine, frunzele de urzici, sub form de infuzie, sunt indicate în cazurile de anemie convalescen ilor, pentru revigorarea întregului organism. Amestecul cu r cini de brustur, sub form de decoct, e recomandat pentru sp larea p rului: înt re te firul i combate m trea a i seboreea. Intr în compozi ia ceaiului antibron ic nr. 2. În medicina popular : Utilizarea plantei este ca i cea din medicina naturist , cu o men iune special : ca leac pentru tratamentul reumatismului. a cum am men ionat pentru planta prezentat anterior (Duodela/Diodela), între utilizarea tiin ific de azi sau cea din medicina tradi ional (popular ) româneasc i recomand rile lui Dioscorides nu exist nicio discordan . Bibliografie (continuare) 1. Ion Hora iu Cri an, Spiritualitatea geto-dacilor, Editura Albatros, Bucure ti, 1986 2. Ion Hora iu Cri an, Medicina în Dacia, Ed. Dacia, Bucure ti. 2007 3. Constantin Dr gulescu, Dic ionar de fitonime române ti, Editura Universit ii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2010 4. Iuliu Prodan, Flora, Editura Cartea Româneasc , Cluj, 1923 5. The Encyclopedia of Religions - Mircea Eliade - Editor in chief, vol. V i vol. XV, Maclillan Publishing Company, New York, 1987 6. Coloman Vacz, Nomenclatura dacic a plantelor la Dioscorides i pseudo Apuleius, Acta Musei Napocensis, Cluj, 1968 7. Alexandru Borza, Cele dintâi publica ii botanice cu nume de plante române ti, Apulum, 1945 (va urma)


10

ART PLASTIC

Anul I, nr. 3/2014

Un uculescu (Ion uculescu s-a n scut la Craiova, la 19 uculescu i Brâncu i. Un temperament n valnic, nelini tit, în c uMai 1910 i a murit în Bucure ti, la 27 Iulie 1962) se vinde azi cu o tarea esen ei vie ii, i un în elept solar deslu ind esen a formelor, sut de mii de Euro i mai mult. S rememor m valen ele artistice ale amândoi pornind de la arta popular , mituri i legende din Oltenia. unuia dintre cei mai mari arti ti plastici ai României. Comentatorii au scos în eviden : for a cromatic de excep ie, Eram student în prim vara anului 1965, când retrospectiva magia culorii, creativitatea, spa iul original, viziunea nou , ba chiar uculescu, deschis la Sala Dalles, pe 16 Februarie, anun a existen a unicitatea, scoaterea la lumin a miturilor i ritualurilor str vechi, unui pictor român de talie eurourm rirea permanent a filonului pean i mondial . Bucure tenii de mister, a fantasticului care ne de toate categoriile i vârstele înconjoar etc, creând un num r erau ca într-un pelerinaj neîntreimpresionant de lucr ri memorarupt. Veneau oameni din provinbile. cie, unii pentru numai câteva ore, Eu tiam de la surs velinîntre dou trenuri, atra i nu nuele i scoar ele oltene ti. Copil mai de m iestria maestrului, dar risem printre ele. Mama mea, Nachema i de arta adev rat , de catalia, avea r zboi de esut în cas re fuseser m cu to ii lipsi i vreme i des vâr ea adev rate comori de dou decenii. Se mai f cea dup modele i mai ales din însim it ecoul delirului oficial al chipuire, cu cele mai multe motive încheierii colectiviz rii agriculturii întâlnite la uculescu. Ochii în (1964), când scoar ele oltene ti toate ipostazele, fluturii, p rile, cu ochi magici înviaser , prin frunzele, romburile i zig-zagul mâna fermecat a lui Ion ucuerau i sunt i ast zi simbolurile lescu, trecutul de legend , restavie ii noastre, au semnifica ii m biliser adev ratele dimensiuni car în parte cunoscute de orice ale oamenilor acestui p mânt, iar tr itor la ar . Ulcioarele i vasele noi deslu eam bocetul nerostit din lut, parii de lemn, troi ele preal ranilor neputincio i la abuzul zente la tot pasul vorbesc despre poli-ticului. oameni. Artistul nu f cuse politiViziunea totemic a lui ui nu z cuse în temni , indiculescu din ultima perioad nu ferent la organizarea lumii de dinne surprinde. Fluturii înseamn colo de cercet rile sale de savant zbor, în jocul fluturelui prin aer în micro-biologie i de penelul cu sim im cum ne d uiesc inimile, care a supus culorile i ideile, întri nu este întâmpl tor c filosoful o od închinat vie ii miracutaoist chinez se viseaz fluture, loase, ceea ce în anii aceia era o fluturele era sufletul s u! P rile îndr zneal f margini. Eu losunt deopotriv elanul tineresc, cuiam pe strada Smeului, un arc via a trepidant , dar i p zitori ai Ion uculescu - Autoportret de cerc în proximitatea C ii Mointr rii în lumea de dincolo. ilor, nu departe de strada Lizeanu nr. 5, unde vie uise uculescu. Într-o carte ap rut în anul 1988, la Scrisul Românesc din Atelierele mari, luminoase, ale fondului plastic, erau repartizate atunci Craiova, C lin Davidescu eviden iaz succesiunea de câmpuri, altora, ale c ror lucr ri au fost uitate odat cu dispari ia lor fizic . Se drept o succesiune de st ri... sub impulsul culorii. optea c , pentru a câ tiga perspectiv , pictorul se c ra în pat sau Brâncu i s-a referit la semnifica ia ochilor: Ce r mâne în via ie ea pe scara cl dirii vechi în care locuia. Picta în cas . dup ce nu mai e ti? Mai cu seam amintirea ochilor, a privirii Geo Bogza a al turat dou nume de arti ti, creatori demiurgici:


11

Anul I, nr. 3/2014

prin care i-ai împ rt it dragostea de oameni i de lume. Petru Comarnescu g se te simboluri i semnifica ii în toate etapele crea iei pictorului i îl asemuie unui c lu ar: uculescu ne apare pictând ca un c lu ar, vitalizând imaginile, a a cum str vechiul dans al c lu arilor avea menirea de a transmite vigoare i tate... La încheierea studiului s u, scrie: Ion uculescu a spart tiparele stilisticii populare i culte pentru a le recompune într-un spirit nou i viguros, ceea ce a izbutit cu o cert i uimitoare m iestrie. Prin nelini tile i impetuozitatea lui, prin for a lirismului u, el ne face s în elegem infinitele valen e ale folclorului i artei noastre i capacitatea lor de a fi trecute în nepieritoare expresii universale. În cartea în care vibreaz deopotriv artistul i omul uculescu, În preajma lui uculescu, pictori a Eugenia Iftodi (19152005) realizeaz un magistral portret al artistului, îi prezint pe larg crezul artistic, citându-l la tot pasul, i comenteaz incitant i pe larg tablouri ca: Testamentul meu plastic, Drama folcloric , Ultimul tablou i altele. Iat , expuse în aceast carte, chiar de artist, etapele crea iei sale: Întâi am f cut natur . Adic un fel de pictur impresionist , care este cea mai aproape de natur . Apoi am mers spre o viziune mai romantic , mai expresiv . A urmat perioada fauve. Fovismul înseamn deforma ie de culoare pe un desen quasi-realist. Dup aceea a urmat perioada cu scoar ele i covoarele, unde apare elementul de straniu, de fantastic, apare o viziune. De la aceasta am ajuns la ultima form , care este a unei viziuni pline de mister i

Ion uculescu - Urme

Ion uculescu - Apocalips

straneitate. Aceasta este forma definitiv . Nu mai am ce c uta: mam stabilit. Pot face multe lucr ri noi, dar în aceea i viziune. Sufletul meu sunt culorile vii. În arta plastic , explorarea eului se face jucându-te. Când încep un tablou, nu tiu dinainte cum va fi el. În pictura mea, vreau s fiu un primitiv, s m las condus de instinct. To i marii revolu ionari în art au fost ni te primitivi moderni. Numai primitivii au transformat via a într-o flac mistuitoare-culoare. uculescu a fost nu numai pictor, ci un artist total: grafician i sculptor. Dup memorabila retrospectiv din Bucure ti, au fost organizate expozi ii uculescu în toate ora ele rii i în str in tate, la: Vene ia - Italia, Paris i Le Havre - Fran a, Copenhaga - Danemarca, Belgrad - Serbia, Oslo - Norvegia, Stockholm - Suedia, Bruxelles Belgia, Var ovia - Polonia, Washington, Columbus, Ohio i San Francisco - SUA etc. Cea mai important colec ie de pictur i grafic Ion uculescu se afl la Muzeul de Art din Craiova i reprezint toate perioadele de crea ie. Afl m îns , cu întristare, de pe internet, c , dup demolarea casei memoriale, pu ine dintre lucr rile sale î i vor si locul, chinuit, în una dintre cele mai mici s li ale muzeului; marea majoritate a lucr rilor zace i ast zi în depozite… Pilduitor pentru un anumit fel de pre uire a geniilor! Iunie 2014

Constantin Lupeanu


12

PROZ

Anul I, nr. 3/2014

Aura Christi

Gre]eala lui Iisus Drumul spre cimitir i se p ru, de ast dat , neobi nuit de scurt. Matei nu se uita pe unde merge, nu se iscodea din ce cauz face aceast aventur din ce în ce mai des, pentru c , în acele clipe, nu-l interesa ce face, unde merge, în ce scop. Câtu i de pu in. Era mânat de voin a de a ajunge cât mai repede în acel loc. i probabil, în acele momente, perora împotriva distan elor, împotriva mersului, pomenind zeii care aveau calitatea ubicuit ii, darul de a se înf a oriunde, oricând le poftea inima, folosind, uneori, pentru a descinde aici, printre oameni, e tiut, trupurile celor n tângi. Dup ce, la prima or , î i hr nise vulturul - presim ea c în curând va fi cazul s se despart de el, c ci pas rea î i revenise i d dea semne c vrea s plece, s aleag libertatea - dragul nostru n tâng, melodiosul nostru tâng sim ise pornirea ireprimabil de a evada, de a- i lua lumea în cap i de a se retrage într-un loc unde s r mân singur. Numai el, cu lumea lui de ucheat , deviat , cu gândurile, r cirile i dibuirile sale de neîn eles. Ajunse dintr-o suflare în poiana, în lumini ul „lui”; se tol ni, cât de lung era, în mijlocul acestui fragment de peisaj ce p rea inut în palme de o zeitate generoas , primitoare i ultra-selectiv . Era întins pe spate; fix bolta deschis i senin , zdren uit pe alocuri de coroanele inegale, bogate ale arborilor. Î i imagin c este un delfin tân r din cârdul ce-l duce pe divinul Apollo la Delphi, î i imagin c plute te al turi de surorile i fra ii lui de sare în apele aerului, în cvadrigi me terite în acest scop. Ah, ce alai, Domine, ce alai limpede se mi ca în ritmuri copil roase, atent calculate de asisten ii acestui suprazeu, patron al luminii i artelor. Totul se ar ta într-o lumin atroce i juc ; totul se topi dintr-odat , preluând forma luminii, forma unei sfere negândite decât de p ri i iarb , de buburuze i roze s lbatice, fic iune pur , curat contradic ie tr it cu o intensitate nemaiimaginat , atât de puternic , încât se rev rsa peste malurile sale închipuite i invada tot spa iul, l sând secundele, minutele gur -casc i intuindu-le locului. Trase adânc aer în piept. Parc cineva str in i apropiat în egal m sur s-ar fi aciuat înl untrul s u, brusc se sim i liber, u or, se sim i ca o f ptur de abur i vis amar, ca un delfin bezmetic construit dintr-un aluat diferit, dintr-o magm stranie... În fa a ochilor mateini ap ru imaginea unei pietre pe jum tate ascunse în lut - omphalos imaginat, vis al unui zeu obscur, form ce contraria sfera, excrescen a orbitei geloasei Hera, zei a cu bra e sub iri i albe... – Piatra divin , ascuns printre fragmente de temple i de coloane, tu e ti singura din lume care tii, nu ai cum s nu fii la curent cu faptul c eu, singurul locuitor al acestei planete, sunt proprietarul pietrelor, al buburuzelor, sunt servul ierbii i al arborilor, prietenul fluturilor i al gândacilor dragi! M închin, a adar, în fa a voastr , sunt gângania voastr supus , dragi vie uitoare i amice ale b trâne ilor mele aflate la început de carier ! M închin: eu, sclav

al vostru, retor într-o aren atât de distins , încât..., uau!, iat , îmi sesc cu dificultate cuvintele, pentru a-mi exprima întreaga recuno tin pentru r bdarea cu care m îng dui i în vecin tatea voastr ilustr . V promit solemn c o s v servesc, c voi r mâne func ionar supus în vecii vecilor al farmecului vostru indicibil; îmi voi face studiile la facultatea inaugurat de voi, eu, gângania, eu, patronul i servul umil al domniilor voastre... Eu... Ierta i-mi insolen a de a pronun a atât de des i, nu o dat , într-un mod absolutamente nejustificat, pronumele personal eu care indic faptul c , fiind aidoma domniilor voastre, sunt, r mân a fi totu i în esen e diferit. Diferit, nu fiindc vin dintr-o lume corupt , dintr-o lume care a luat-o razna, ci pentru c , sim indu-m acas al turi de voi, împ rt indu-v uria a singur tate, fiind aidoma domniilor voastre, eu, totu i, totu i... Doamne, sunt cu voi, aici, acum, i m bucur, m înfrupt cu voluptate din aerul bucuriei de a fi cu voi, de a m descoperi în vecin tatea dumneavoastr ... viu, întreg, da, întreg, a a cum un miez de nuc poate fi, sau un fruct exotic... Poate. Acolo, departe de universul vostru mirific - unde, sunt con tient de acest aspect: nu întotdeauna e totul f repro - nu pot fi eu însumi decât rar, aproape în chip excep ional - ceea ce m sile te s întreb: de ce oare?! Ce anume m stinghere te s m simt bine în pielea mea acolo, printre ei, printre oameni? Nu de mult am aflat de un accident teribil. Un autobuz cu 48 de pasageri plus doi oferi s-a pr bu it într-o pr pastie de circa 70 de metri. Norocul celor 30 de pasageri, r ma i printr-o minune în via e c a început s plou i cinci localnici care s-au dus s escaladeze muntele, s-au v zut nevoi i se întoarc acas . În drum spre cas au v zut nenorocirea. Un alt noroc în acel dezastru cu iz de apocalips : unul dintre alpini ti era medic. Echipa a chemat al i localnici, muntenegreni. În lipsa unei alte posibilit i de a salva oamenii, în timp ce medicul f cea necesarul triaj, circa 130 de muntenegreni au f cut un lan uman i scoteau, rând pe rând, oamenii din pr pastie. Ce solidaritate rar , m gândeam emo ionat pân la lacrimi. Ce umanitate profund . V-a i întrebat, oare, cum de noi, oamenii, capabili de acte de eroism, solidaritate i umanitate profund , uit m atât de repede, de parc ar veni cineva i ar terge totul cu un burete nemernic? Oare omul e un tic los prin defini ie? Un tic los, de la care nu mai ai ce spera? tot gândesc la acel monolog uria , inut în prezen a lui Rodion Raskolnikov, la cârcium , de consilierul titular Marmeladov, care, „v dit inspirat”, ne ofer o lec ie memorabil , care în realitate e o scen -cheie nu numai pentru în elegerea iubirii cel pu in stranii, cu care este tratat Rodion Raskolnikov, ci i pentru întreaga crea ie dostoievskian . Prin gura lui Marmeladov, prin gura acestui m runt individ r cit, se spune un adev r biblic. Îl reproduc din memorie, dragi arbori, dragi prietene buburuze, c ci este de o importan , în opinia noastr , capital pentru cei ce î i doresc s se apropie de


13

Anul I, nr. 3/2014 marea lucrare dostoievskian : „Dar r stigne te - exclam excedat Marmeladov - judec torule, r stigne te, i dup ce r stigne ti, ai mil ! i-atunci eu o s vin singur la tine s m r stigne ti, c nu de veselie beau, ci de durere i lacrimi!... Tu, vânz torule, oi fi crezând mi-e de-ajuns cinzeaca asta? P i durere, durere, asta caut eu pe fundul paharului, durere i lacrimi, eu am gustat din ele i sunt osândit; iar de avut, are mil de noi cel care a avut mil de to i i a în eles tot, singur el, el este judec torul”. Referindu-se, în continuare, la fiica sa, Sonia, acela i fals circar sus ine, vizând-o indirect pe Maria Magdalena: „Va s vin ziua aceea, i el va întreba: «Dar unde este fiica aceea care s-a jertfit pentru o mam vitreg rea i pentru copila ii nevârstnici ai altora? Unde este fiica aceea care nu s-a îngrozit de tat l ei p mântesc, un be iv nemernic, i i-a ar tat mil ? i va s spun : «Vino! Te-am iertat o dat ... Iertate î i sunt i-acum multele cate, c ci ai iubit mult...» i o s-o ierte pe Sonia mea, o s-o ierte, tiu c o s-o ierte... A a am sim it în inima mea deun zi, când m-am dus la ea!...” Pentru ca în cele ce urmeaz Marmeladov s se refere la to ii înf i la marea judecat , pasajul urm tor fiind de o frumuse e sublim i constituind un vârf de umanitate i m iestrie a marelui rus, în fa a c ruia v ile devin culmi, iar templele se transform în mun i: „ i pe to i o s -i judece i-o s -i ierte, i pe buni i pe r i, i în elep ii i smeri ii... i când va fi sfâr it cu to i, atunci va gr i c tre noi: «Haide i, va spune, i voi! Haide i, be ivilor, haide i neispr vi ilor, haide i neru ina ilor!» i ne vom duce cu to ii, f s ne ru in m, i vom sta înaintea lui. i el va spune: «Ni te porci, asta sunte i! Fiara v-a dat chipul i i-a pus pecetea pe voi; dar haide i i voi!» i-or s spun cei în elep i, cei cu minte: «Doamne! De ce-i prime ti pe tia?» i el va spune: «Îi primesc, în elep ilor, îi primesc, voi cei cu minte, fiindc nici unul dintre ei nu s-a socotit vrednic de asta...» i î i va întinde bra ele c tre noi... i noi vom c dea... i vom plânge... i vom în elege tot! Atunci o s în elegem tot!... i to i vor în elege... i Kate-

Ion uculescu -

unii privirilor

rina Ivanovna... i ea o s -n eleag ... Doamne, s vin împ ia ta!” ...Adolescentul î i întinse larg bra ele; dac cineva, o alt zeitate nep mântean ar fi tras, printr-un gest, de sub el covorul viu de iarb i flori, de buburuze i fluturi de lut, el, b iatul acesta, s-ar fi men inut probabil pe acea linie de plutire, ar fi întârziat în v zduhul devenit p mânt matern, matc a fugii de neîn eles; se vedea, se simea c plute te, plute te, mâinile sale devenir excrescen e ale unor aripi de nev zut, corpul se f cu u or, i... – S respir m aerul nemuritorilor! Sunt atât de departe, totu i, de lumea aceea acum; sunt cu voi, printre voi. Cât de recunosc tor sunt c m accepta i. Îmi îng dui i lipsa de sim practic, resim it dincolo ca un enorm handicap. Accepta i stâng ciile mele care, cine tie?, poate nici nu sunt stâng cii... Dar nu asta voiam s zic. Realitatea e departe. Realitatea lor de fum... Noi suntem împreun . Împreun cu... domnul consilier titular Marmeladov! Noi suntem realitatea adev rat . S -i spunem realitatea substan ial ? Departe au r mas divergen ele, unghiurile nepl cute, corupte sau strâmbe ale realit ii secunde. Nu e minunat c suntem împreun ? Nu e un dar c putem vorbim liber? Nimeni nu ne va întrerupe aici, niciodat , nimeni nu ne va brusca, nu ne va bruftului, nu ne va lovi peste degete. Putem zburda aici împreun . Ne putem juca. De fapt, chiar asta facem. Jocul ne st în sânge, în celulele sale albe i ro ii, în catedralele alb-ro ietice ale venelor. S ne juc m! S ne juc m în voie! S ne hr nim din jocurile noastre, ca s avem puterea de a fi noi în ine. tiu c sunte i cu mine i c îmi da i mereu, secund de secund , dreptate, de i, ah, nu m intereseaz dreptatea în sine. Cu excep ia drept ii voastre curate, aidoma unui porumbel n uc i gr su care lupt cu aerul i cu vedeniile stra nic de hazlii în realitate. Acceptându-m , voi nu ciopli i i din mine - cum se face în realitatea ailalt - ci m îmbr i, m recunoa te i voiam s zic, a a cum sunt, în nemernicia mea de trei lulele. Iar asta e o minune! Literalmente o minune. i eu am for a de a m bucura la umbra Pomului de Cr ciun al acestei minuni. For a de a m bucura i, respectiv, de a m înfrupta, dac îmi îng dui i s precizez acest aspect nelipsit de importan . V mul umesc frumos, doamnelor flori i domnilor arbori! V mul umesc din adâncul inimii domni oare buburuze! Accepta i-mi oferta, excelen e, arbori scumpi i rari! O buburuz înainta pe bra ul stâng al lui Matei, iar pe adida ii lui se c rar o sumedenie de gâze pe care el, proprietarul lor declarat, le privi cu o copil roas uimire. Se ridic cu spaima de a le face r u voie. Depuse grijuliu buburuza de un galben încins cu pic ele negre pe o p die, iar gâzele le culese, vorbindu-le cu tandre e. Se ridic , apoi î i întinse bra ele, lop tând v zduhul prim ratic. – Am venit azi aici, printre voi, doamnelor i domnilor, fiindc am nevoie de curaj. i dumneavoastr , excelen e, tot timpul mi-a i dat ceea ce v-am cerut nu numai fiindc v iubeam i nu ezitam o milionime de secund s v m rturisesc profundul sentiment nutrit de mine. Nu. Între noi exist - i domniile voastre ti i asta - o complicitate..., hm, cum s zic?..., o complicitate esen ial . Eu sunt trup din trupul vostru..., mda, de spirit. Voi m-a i binecuvântat nu o dat , dându-mi c ldura de care aveam imperioas nevoie. Voi i c ile citite de mine - e drept, unele dintre ele - mi-a i dat semne, zeci, sute, mii de semne, indicându-mi faptul mirabil c totul în jurul nostru, în momentele mele..., în momentele noastre de vârf, poate fi i este în realitate o binecuvântare. V iubesc pentru asta. V iubesc pentru mii i mii de alte motive, cunoscute... nici pe sfert. Restul e fiin . Restul e orbec ire. i am nevoie - crede i-m pe cuvânt - de foarte mult curaj pentru a p i pe teritoriile, în subteranele fiin ei mele. Trebuie s m decid s fiu, s m aleg, înc i înc o dat , pe mine a cum sunt, dar pentru a fi, eu sunt obligat s m accept mai întâi, -mi iubesc limitele, s -mi iubesc mai ales trupul care, încetul cu


14 încetul, spirit va deveni. ine i minte cum se scrie în Sfânta Scriptur ? „Iube te- i trupul a a cum Iisus a iubit Biserica.” Ei, asta trebuie s înv . Dar cum? În ce fel, de vreme ce eu îmi detest trupul acesta de doi bani sau... nici atât. Sau nici atât. Oare ti i voi ce înseamn s ai un trup? S por i le ul acestuia în spatele sufletului, a a cum ranii i car roadele adunate de pe câmp în spate, a a cum unii dintre ei, câteodat , îl duc pe Dumnezeu, noapte de noapte, în spate i... Ce oroare s ai un trunchi de carne, s i accep i ochii, cu vederea lor limitat , apoi s ai bra e… Matei î i întinse în fa a ochilor mâinile, le studie cu aten ie. Uneori, p rea locuit de geniu, alte d i p rea un cretin. – ...S posezi clavicule, picioare, sex. S supor i mizeria urât mirositoare. Ce neru inare, ce limit , Doamne, ne-ai dat, împov rândune cu bocceaua asta afurisit , care este trupul. Cum s g sesc limbaj comun cu el? Nu m pot împ ca cu delu orul sta de carne decât... Adesea m pune la punct, m love te de p mânt, m apostrofeaz , încât nu mai tiu cum s m port cu el, ca s -i intru în voie. i în loc -i intru în voie - a a m-am exprimat?, hm, cam necioplit, da, necioplit i stângaci, dar s trecem peste asta, s trecem - în loc s -i cânt în strun , ei, poftim, eu, iar i, vorba lui Riri, dau ap la moara celor care cred c eu le fac pe toate ca nelumea, le fac pe toate pe dos cum ar veni. Da, onorabil asisten , doamne p ri i domnilor arbori, domni oare buburuze etc., eu dau cu trupul meu de p mânt; i consider c m aflu în posesia dreptului de a-l pune la punct i, în consecin , de a-l trage la r spundere pentru crimele sale nenum rate împotriva spiritului. Pot s -mi bat joc de trupul meu atât cât am chef, pot s trag de namila de el cât apte, îmi pot aroga dreptul de a-i face u, de a-l snopi în b taie, c ci m supune atâtor i atâtor umilin e. Nu m plâng; ah, nu, categoric, nu! Încerc s v comunic faptul c umilin a de a avea un corp de carne i oase, deci, de a te afla în posesia unei limite, ca s fie dep it ... Mda, am încurcat-o bine de tot. Cum voi ie i din acest impas retoric? Scuze... Scuze... (Matei se înclin ceremonios la dreapta, pe urm la stânga, î i puse mâinile, pe urm , la spate, i continu se s mi te de colo-colo.) Pentru ca s dep im împreun limita aceasta, suntem pu i, onorat asisten , în ipostaza de..., de a o transforma, exact, a a e!... în altceva, în cu totul i cu totul altceva. Cum, în ce fel s îmblânze ti, transformând în altceva, o limit ? „Frumuse ea va salva lumea”, spunea dragul, iubitul de noi... Dostoievski, epilepticul acela sfânt, Fiodor Mihailovici, iar noi, de aici, din lumini ul acesta binecuvântat, îi d m dreptate, zi i noapte, ceas de ceas, minut de minut, repet, insist: îi d m dreptate, chiar dac aceast doamn capricioas , plin de toane i foarte sever (la dreptate ne referim, se în elege!), vine, câteodat - ca s fim exac i, ca s desfacem metodic, cu bisturiul sau cu laserul, aceast no iune, auzind, în timp ce facem opera ia pe cordul deschis al respectivului substantiv, un foarte fin i exact pârâit, specific materiei dominate de spirit, materiei, pardon, subjugate de m ria sa spiritul - dreptatea vine, a adar, destul de des, mai exact, vine în majoritatea cazurilor, cu v dit întârziere, c ci e lipsit de polite e, de punctualitate în cazul ei nu se poate vorbi, iar de promptitudinea ei, vai, evident, nu e cazul s batem câmpii, c ci am risca s o lu m astfel prin porumb. E adev rat c i eu, hm, onorat asisten , cam bat câmpii, în special, în ultima vreme... Recunosc aceasta cu toat fiin a mea. Dar am acest drept i, mai ales, aceast libertate. În elege i ce vreau s spun. Un profesor universitar, c ruia am avut onoarea s m adresez prin intermediul unei scrisori publice îmi scria în cadru privat (a a se spune?) c nu e cazul s m adresez direct lui, deoarece d-sa nu are ce c uta în istoria asta. Excelen a sa a uitat sau poate n-a tiut niciodat c eu puteam s -i scriu o scrisoare deschis oricui îmi trecea prin cap, inclusiv faraonului Tutankhamun sau Majest ii Sale Re-

Anul I, nr. 3/2014 gelui Spaniei Juan Carlos I de Bourbon, pre edintelui Vladimir Putin sau dumneavoastr , domni oarelor buburuze; alegerea, se în elege de la sine, îmi apar ine! Liberul arbitru nu e o vorb goal ; nici libertatea de expresie ori libertatea de a fi; e un capitol deschis discu iilor acesta, i putem aborda inclusiv locul unde a gre it Iisus Christos, op iunea noastr întorcându-se cu fa a, mda, cu toate fe ele ei iezuite, spre Fiodor Mihailovici, care spunea c prefer s r mân cu gre eala i cu Iisus, Fiul Lui Dumnezeu, care, în des vâr irea Sa pat , a gre it; unde anume?, oho, e o discu ie foarte complicat , o problem blestemat ar spune neterminatul acela genialoid, Arkadi Dolgoruki! Desigur c am libertatea de a m adresa oricui g sesc de cuviin ! Sunt, onorat asisten , unul dintre cele mai libere animale, cunoscute de domniile voastre vreodat . Pe cuvântul meu de..., vântur lume era s zic. Dar nu, m decid pentru func ia onorabil de poet al neantului, func ionar al libelulelor i t ietor de frunze la câinii citului Apollo, urmând s aleg între aceste meniri pline de importan , c ci... e limpede faptul c ..., da, dincolo de acea fraz a doctorului în candoare Mî kin - o candoare, în mod cert, cât un imperiu - frumuse ea va salva lumea, se afl întreaga confuzie, întreaga ezitare mî kinian ; prin ul are sublima m re ie de a se declara nepreg tit pentru un domeniu atât de complicat, atât de dificil, cum se arat a fi frumuse ea, c utat i de celebrul adolescent dostoievskian, care visa o carier de nivelul lui Rothschild. Iubirea va salva lumea. Lumea lor, a celor nesuferit de adul i - s ti i c maturitatea nu e mare lucru, pe cuvântul meu de urma din stirpea lui Apollo - dar i lumea noastr , stimate libelule, în fa a rora..., , îmi plec fruntea, în semn de respect profund pentru zborul domniilor voastre. Iubindu-ne trupul, el va înceta s fie o limit . Nu crede i? Nu g si i c a a vom izbândi? Vom ajunge la limanul scontat. Iar demersurile noastre ontice, pe cale de consecin , vor dobândi o maxim precizie, o nea teptat consisten i mai ales, mai ales o eficien de invidiat. Eficien a st la temelia tuturor lucrurilor. Da? Sau poate, totu i, hm, viul? De ce n-am încerca, în timp ce totul se d râm în jur, lunecând spre o pr pastie c reia în

Ion uculescu - Taina p unilor


Anul I, nr. 3/2014 minute de intimitate nedefinit îi spun decaden , de ce m întreb, asistând la modul în care barbarii postmodernit ii ne d râm miturile fondatoare, n-am lansa mituri noi? Da. De pild , doamnelor i domnilor, mitul viului, care, dup umila mea p rere, este unul dintre miturile ce stau la temelia lumii... adar, s iubim trupul nostru. S iubim mâinile noastre, prefigurare a unei alte lumi; s iubim clavicula cioplit dintr-o harp de divinul Orfeu, s iubim trunchiul nostru ce imit felul în care respir piatra aceea miraculoas dotat cu suflet, piatr din preajma Templului lui Apollo, Omphalos. Da, chiar a a, ortografiat cu majuscul : Templu. S trat m trupul ca pe un Templu de carne i oase i vis i uitare, da, binecuvântat . S iubim picioarele noastre iute alerg toare chiar i atunci când stau nemi cate, prinse în iure ul contempl rii. S iubim creie-rul, centru al viselor i al beznei l ptoase, i cel lalt creier, sexul, s -l glorific m, deoarece..., hm, el ne deschide por ile de eter ale cunoa terii propriului eu, un altfel de eu, presupus superior. S glorific m trupul, trupul de carne i oase, fereastr spre cel lalt trup, adev ratul templu al fiin ei. Lucrurile astea, ah, dragele lucruri spuse pre gura mea, nu sunt, fire te, n scocite de mine; dimpotriv , sunt vechi cum e lumea, cum vechi i noi mereu sunte i voi, arbori ilu tri, roze naive, contradic ii curate, i voi, arbu ti divini, i dumneata iarb , i m ria ta, dulce p die, prefigurare a edenului... Aceste chestii sunt vechi, adar, ca lumea, fire te; doar c eu, în nimicnicia mea, uneori, inspirat , în autismul meu nelipsit de accente genialoide, pe jum tate date de spiritul adolescen ei mele întârziate în propriile forme aparent necioplite, eu, da-da, le spun altminteri, mereu i mereu, altminteri. Da. Nu este meritul meu acesta. Ah, nu sunt atât de arogant ca s -mi asum un asemenea merit. E meritul domniilor voastre, c ci voi, dumneavoastr , pardon..., îmi crea i condi iile necesare pentru... Lucrurile debitate de mine, oho, ohoho, tiu, sunt perfect con tient de acest adev r amar i fantastic, sunt familiare castorilor fiin ei. Celor care au curajul de a coborî în catacombele, subteranele fiin ei proprii; acolo unde, du i de valul promisiunii de a avea acces la lumina deplin , ei, castorii ontici, trubadurii viului cad i, iar i iar, cad în cea mai întunecat bezn pr bu it gr mezi-gr mezi peste ei... În sfâr it... În sfâr it... i toate astea, da-da, pentru a se lipi de istmul fiin ei: draga str in tate! S ridic m, a adar, în cinstea trupului statui! S glorific m trupul, trupul acesta divin, du nos, necunoscut, pe care ni l-a dat

Ion uculescu - Noaptea salcâmilor

15 Dumnezeu, ca s c torim prin via cu domnia sa, f s -l cunoa tem pân la cap t. Ah, dar cum i de ce ar trebui s -l cunoa tem?! Pentru c ..., pentru c , ai, cunoscându-ne trupul, probabil, noi pe noi în ine ne vom cunoa te mai bine… Pu tiul, adolescentul nostru întârziat tot umbla de colo-colo, perorând vrute i nevrute, singur, fa c tre fa cu el însu i; îi f cea pl cere s bat câmpii, dus de splendoarea i frumuse ea acelui loc, dar i de un uria val l untric c ruia nu i se mai putea împotrivi i nici nu g sea vreun motiv, în aceast ordine de idei, de a i se opune. Tr ia clipa. Jubila. Se sim ea în apele sale. Da. Acolo, în imperiul lui, din cimitirul acela, în imperiul de arbori i gâze i arbu ti i viet i mole ite de invazia prim verii, el se reg sea, se afunda în mâlurile calde, primitoare, ale propriei fiin e. Se sim ea c modul pasional i rece în care se împotmolea în lumini urile prezentului nu e preluat de la nimeni. Avea voca ia prezentului, a prezentului individual, ca s zicem a a. C ci de prezentul propriu-zis, v zut, gândit, visat de ceilal i, dup cum am v zut, nu-i sa. Nu avea voca ie pentru el. Nici nu g sea vreun motiv s -l caute ori s -l în eleag ; aceast coborâre în fiin , modul în care se lipea de coloana propriului eu, nu-i displ ceau, din contr , îi d deau curajul necesar, ah, atât de necesar i celor mai curajo i dintre curajo i, pentru a învinge spaima de existen . Da, spaima aceea de existen , gata oricând s te invadeze, ca o hait de maidanezi bine organiza i, ca milioanele de albine dintr-un cuib abandonat de st pân. Lumini ul se transform într-un alt secret al lui Matei, despre care nu tia nimeni, absolut nimeni. Era luxul lui, era oaza unde pu tiul i potolea setea de singur tate, î i astâmp ra nevoia de a vorbi ori de a se m rturisi. Venea cu o anume ritmicitate acolo. Î i g sea un refugiu prielnic în evad rile în natur ; îl interesau în realitate nu atât peisajele - de care, e adev rat, se ar ta nu o dat fascinat, el, fecior crescut la ora , un tân r ce a beneficiat de o bun educa ie dat de o familie burghez în cel mai bun sens al cuvântului - îl interesa... fiin a lui, despre care nimeni niciodat nu i-a vorbit. Ce este fiin a? Dar eul? Cum se isc , în ce fel s înve i s convie uie ti cu entitatea aceea, incomod , adesea, stârnindu- i, câteodat , nevoia irepresibil de a o în elege, de a-i pricepe verdictele, judec ile sau pur i simplu respira ia? De i Matei considera c vie uitoarele i arborii din lumini ul s u, al turi de Kara, sunt singurii lui prieteni c rora le putea împ rt i cele mai ascunse gânduri, sim ea cum certitudinea asta, încet-încet, se clatin , pârâie din toate încheieturile i se mi întro direc ie abia intuit , abia b nuit . A a cum un aisberg uria , r mânând intact la suprafa - acoperit de z pezi ve nice ce n-au fost lcate nicicând de picior de animal, de picior de om, i, mândru, solitar, oarecum decupat dintr-o lume diferit , icebergul st nemi cat în lumea sa intangibil , ocolit de vie uitoarele de sare ale adâncurilor oceanice imposibil de scrutat - în adâncuri, lene , insesizabil, treptattreptat, se disloc , se aude un u or pârâit, un geam t secular parc scos de zeit ile nordice ale ghe arilor, i milimetric, suferind, inadmisibil de lent, blocul de dimensiuni uria e mi , lunec infinitezimal, continuând oarecum s stea pe loc i, în acela i timp, insistent-disperat, s lunece totu i un pic - lucru neremarcat decât de protectorii invizibili ai locului acela de ghea ve nic , atunci când larii de om t, distra i, pierdu i i senini, nu admit c un asemenea bloc poate s ... Ei, o asemenea, infim mi care se producea înl untrul adolescentului nostru întârziat. Ghe arul eului-coloan a fiin ei sale, ca s ne exprim m pu in pompos, mi ca. or. Milimetric. Suferind. Urnind din iner ia lor neb nuit de vie mun i de energie. Pornind motoarele ontice scrâ nit, dureros... Era oare, el însu i, con tient de mi carea aceea? Sau era din cale afar de ocupat, pentru a remarca milimetrica schimbare? De fapt nu era vorba atât de o schimbare, cât de o rea ezare mai degrab , de un declic produs în subteranele eului.

(Fragment de roman)


16

Anul I, nr. 3/2014

Clelia Ifrim

Cei trei tineri din ora] Fata lui Avva intr în magazin. Privi rafturile cu sticle de ulei. Soarele de toamn se r sfrângea limpede în fiecare sticl i aurul lui transparent avea culori din sud. Fata lui Avva citi etichetele, de i tia ce vroia sa cumpere, dar denumirile exotice de ri i ora e, pe care nu le v zuse niciodat , o încântau mereu. Era o bucurie simpl , ca un desen naiv de floarea soarelui. Nu citi pre urile. tia ce bani are în sacul din pânz de cânep . Spuse ce vrea i b trânul vânz tor se uit la ea prin lentilele groase ale ochelarilor, f s în eleag ce vrea. Siluetele celor trei tineri, care o a teptau afar , se apropiar mai mult de fereastr i vânz torul îi privi f s aud întrebarea femeii. Ea citi mai departe etichetele altor sticle, etichetele din rafturile cu biscui i, bomboane, pesme i de drum, pentru a nu tulbura privirea vânz torului. Cei trei tineri a teptau lini ti i afar . Portocalele aveau culoarea unui imperiu apus demult i ea spuse în gând, Avva. Vânz torul o întreb : - Tinerii aceia v a teapt pe dumneavoastr ? Fata lui Avva nu întoarse capul i zâmbetul, mai u or ca o arip de albin , trecu prin lumina soarelui. R spunse încet, da, sunt cu mine, i puse pe mas câteva monezi, acoperindu-le cu mâna, ca

i cum ar fi vrut s acopere sunetul metalului. Vânz torul privi monezile de aur cu chipul unui împ rat necunoscut, privi femeia care st tea în fa a lui i-n cele din urm privi din nou la cei trei tineri care o a teptau afar , dincolo de fereastra plin de lumina soarelui. Femeia se uit la el i nu spuse nimic. Prin lumina soarelui, cei trei tineri din dreptul ferestrei priveau trec torii de pe strad , cu lini tea pe care o au vizitatorii într-un ora str in. Unul dintre ei avea un rucsac din pânz în spate, ceilal i doi, câte o traist , din aceea i pânz , pe um r. Femeia lu sticla de ulei i ie i din magazin. Cei trei tineri se apropiar de ea zâmbind. Scoaser dintr-un buzunar mic câte o sticlu i femeia împ i uleiul în p i egale, trei p i pentru cei trei tineri, i o parte pentru ea. Tinerii privir pentru o clip sticlu ele în lumina soarelui i zâmbir din nou. Femeia f cu la fel i spuse în gând, Avva. Tinerii o întrebar ceva i ea le r spunse privind soarele. Fiecare o întreb în limba lui, iar ea le r spunse în limba fiec ruia. Cei trei tineri închiser sticlu ele cu ulei i le puser în buzunarul mic al sacului de c torie. Î i luar r mas bun i se îndreptar spre sudul ora ului, unde era portul. Fata lui Avva începu urce c rarea care ducea spre vârful muntelui.

Ion uculescu - Pasiune

Din romanul în lucru Cartea de oaspe i


Anul I, nr. 3/2014

ROMAN FOILETON

17

Corneliu Leu

VECINUL CEL BUN (continuare din nr. anterior)

CAPITOLUL PATRU Diagnosticul tat lui s u fusese exact. Medicii Romei, care nu erau doar chirurgii i t duitorii forma i în timpul marilor r zboaie, ci se împlineau cu tiin a celor adu i din Orientul unor îndeletniciri str vechi ce îmbinau func iile organelor v zute în anatomia omului cu cele nev zute, care f ceau parte din energia transcendent cu care persoana lui fusese d ruit , l-au confirmat întrutotul: Bra ul fusese vindecat bine de toate r nile i rupturile prin tiin a b trânului doctor. Nu func iona îns cum trebuie leg tura dintre el i ordinele creierului, iar ruptura putea fi acolo, la cicatricea celeilalte r ni, de la cre tet. Zanes a intrat în savanta atmosfer spitaliceasc din preajma palatelor Romei, a rostit împreun cu vicarul rug ciunile c tre zeul lor, în vreme ce medicii romani aduceau jertf Aesculapului împrumutat de la grecii care-l numeau Asklepios i c ruia i-o ad ugaser ca zei pe Hygeea. Apoi l-au introdus pe rege în fumul semin elor de cânep amestecat cu aburul captat din cloroticele ape termale care adormeau sim urile atât de evident, încât i sclavii care, de la distan a unei alte înc peri suflau prin dou guri de ceramic spre eava în care se realiza amestecul, trebuiau schimba i din când în când fiindc îi cuprindea o dulce mole eal c zând într-o be ie pe care, ca slujitor credincios al regelui s u, ascultând explica iile romanilor, o încercase i el, cu o zi înainte, ca i cum i-ar fi gustat din mâncare. eava aceea în care se realiza amestecul din dou direc ii de suflare, era a ezat cu o botni tot din ceramic pe gura i n rile pacientului f cându-l se îmbr eze cu zeii în vreme ce hirurgii, cu îndemân ri de mânuire a unor scalpele str lucitoare, începeau opera ia. Pentru Zanes, ca medic i t duitor, era un miraj s vad mânuirea instrumentelor de c tre acei pricepu i doctori ai lumii: utarea cicatricei, îndep rtarea înveli ului cu capilarit i, executarea ieturii cu mân sigur , acolo unde nu se atingea vreun vas de sânge, decopertarea osului frun ii pân la g sirea cicatricei lui, marcarea inciziei i executarea ei cu lovituri încete, grijulii, spre a nu se trunde osul deodat , apoi mirajul folosirii d lti elor de aur i argint pe ira ce sudase fosta sp rtur , pân la deschiderea, ca a unei ferestre spre alt lume, deschiderea spre cele nev zute i foarte pu in cunoscute ale creierului de pe care trebuia scos cheagul, adic tocmai deschiderea spre locul închis de Dumnezeu cu os puternic, în a a fel încât s cuprind nu numai materie, ci i emana ie divin . Teoretic, cuno tea asta de la tat l s u i de la perseverenta ini iere pe care o f cea b trânul nu numai pentru el, ci pentru to i cei care-l asistau devenind discipolii lui i supu ii ritualului întru vindecare poruncit de zeul care le p zea via a. Dar de deschis cutia

magic a în elepciunii care-l define te pe om, nu deschisese decât pe cadavre, adic atunci când emana ia se mutase în alt parte decât materia i nu mai coexistau. V zuse materia aceea cenu ie în contorsion rile ce-i asigurau imense suprafe e fa de spa iul mic i u or ce trebuie s -l aib cre tetul trupului ca s poat alungi aspira ia c tre cer a fiin ei umane, v zuse i pânzi ul de vini oare, nervi tres ritori i capilarit i ce leag i dezleag circula ia cunoa terii i ideilor, dar le v zuse atunci când aceast circula ie, vibra ia undelor ei, p siser l ca ul lor de os al vie ii acesteia înspre dincolo, unde era nemurirea de la care, mai înainte, atr gea înspre încoace iluminarea gândurilor. Tocmai aceast iluminare, adic , lipsea; se retr sese c tre sursele ei înalte unde plutea nemurirea, l sând materia inert , în zvâcnete mici, p mânte ti.

VECINUL CEL BUN un roman de

Corneliu Leu


18 Acolo, îns , pe patul de marmor , în somnul hipnotic a c rui provocare o i înregistrase bine în minte tân rul doctor, regele lor exista ca atare, cu toat în elepciunea i vitejia lui, spre undele c rora, cu instrumentele lor str lucitoare, hirurgii î i f ceau cale. Iar el era atent, crispat, încordat ca o leg tur de arc; pentru c datoria lui era ca nu cumva, prin vreun gest nes buit, aceast în elepciune venit de la zeu s se diminueze, atunci când, prin opera ia ce se f cea, vitejia îi va fi ajutat s i recapete for a. Sub ochii lui, d lti ele de aur deschideau o fereastr chiar spre locul unde se îngem nau cele dou virtu i din care era f cut f ptura unic a regelui s u; asta constituia un miraj pentru tân rul doctor ale c rui sim uri tr iau o înalt concentrare urm rind fiecare mi care, fiecare pozi ie i rostul fiec rui instrument. Cu o voin de fier i încordarea extrem a tot ce putea însemna aten ie, el supraveghea i înv a în acela i timp. Iar, uneori, atunci când, fie c mi rile îi erau cunoscute, fie c gândirea lui le descoperea inten ia, f voie, tocmai în virtutea acelei îmbin ri dintre gestul fizic i voin a emanat de centrii transcendentali pe care tocmai tiin a lui era cea care le studiase, bra ul, ori mâna, ori degetele lui f ceau aceea i mi care, acela i gest i luau aceea i pozi ie cu a celui ce mânuia instrumentul asupra cre tetului regelui s u. Era parc i o team de acest eveniment necunoscut în letur cu regala persoan ce-i fusese dat în grij , dar mult mai mare era interesul pentru me te ugul pe care îl urm rea. Ajunseser tocmai la momentul decisiv. Gaura era f cut i, prin ea , se vedeau palpita iile creierului din interior. Atunci, medicul trepanator se d du la o parte i l loc altuia mai în vârst i cu chipul mai pronun at asiatic. Un punct de cheag ro u se distingea deasupra str lucirii argintii prin care creierul iradia materia cenu ie a mi rilor sale interioare. Doctorul ezit în încercarea de a mânui un scalpel fin, îl puse la loc când un gest ca de team , sau de pericol, sau de fapt la care nui este permis s se încumete, î i plimb mâna cu sub iri degete osoase asupra instrumentelor ce-i st teau la îndemân i alese o evu fin , de argint l indu- i vârful ca un cioc de ra bine ascu it. i ezând-o la proeminen a cheagului, o prinse între din i încercând aspire u or ca i cum ar fi supt cu buzele... În concentrarea sa, parc sim ind i el nevoia s fac acela i lucru, Zanes îi în elese efortul frânturilor abia perceptibile de mi ri crispate amplasând ciocul l it i t ios tot mai dedesubtul cheagului, în vreme ce buzele creau în eava sub ire un vid absorbant. Ca martor i asistent repeta, dubla sau chiar premergea mi rile i crisparea prin care acela le ritma, având i el acelea i tres riri abia perceptibile. Ca specialist, îns , tr ia concomitent un mare sentiment de admira ie fa de ingeniosul procedeu i fa de siguran a milimetric prin care, concomitent cu buzele, doctorul lucra i cu ambele mâini, una mânuind ul evu tei, iar alta trepanând fin, aproape invizibil, locul unde cheagul se mai lega de vasele ce-l produseser . Atât de fin încât s le desprind pe acelea ferindu-le de orice atingere. Îl înc lzi sau chiar îl încinse brusc sentimentul de admira ie, ca atunci când te la i prad unei intense tr iri artistice. Dar, tot brusc, printr-un act de lucid voin , se oblig s fie mai pu in admirativ i mai mult atent, înregistrând cu minu ie teribilele mi ri aproape neobservate, imperceptibile dac n-ai fi inut seama de schimbarea crisp rii. Era ca i cum ai fi vorbit de mi carea încremenirii care atac fin, mai mult printr-o for de a atrage spre sine contrariul decât prin ireparabila sa înaintare. Întreaga fiin a doctorului era total concentrat asupra cazului pe care-l rezolva într-un savant tremolo de mare fine e care-l f cea s vibreze-ncontinuu, dar s par nemi cat. Zanes se obliga, îns , s nu admire, ci s vad , s urm reasc . urm reasc lucid descompunând în cât mai multe p i posibile mi rile i a a abia perceptibile, înregistrându-le bine în memorie i, chiar, prin subtile mi ri, reproducându-le ca i cum ar fi operat el.

Anul I, nr. 3/2014 De la încântare trecea la lucidul i practicul interes de a înv a secretele celuilalt, adic de a-l admira furându-i meseria. R mase pân la urm la fel de concentrat i la fel de atent, ca i cum gesturile celui pe care-l urm rea înregistrau pe creierul lui fiecare mi care pe care o f ceau, de fapt, pe creierul regelui. R mase astfel, pân când o pl cu sub ire, de aur, acoperi locul osului d ltuit i, deasupra ei, cu a din ma de pe te, se cusu la loc pielea. Î i urm regele în sala cu abur adormitor care-i îndulcea durerile, îl a ez apoi în patul s u regal i-i veghe somnul. Iar, când puternicul viteaz se trezi, f cu o glum în eleapt i iscusit , care nu avea cum s nu-i produc mare încântare aceluia: - De-acum, M ria Ta, i s-a întors la supu enie singurul din ara noastr care nu te asculta pe deplin: Bra ul t u! Era, de fapt, o parafrazare a diagnosticului pe care-l pusese tat l s u când zeul îl luminase în leg tur cu secretul bolii: Nu bra ul lovit nu a putut ap ra lovitura de la cap, ci aceea a f cut ca bra ul s nu se mai supun comenzilor i s se lase lovit. În eleptului rege îi pl cu formularea aleas i me te ugit . - Zanes, îi spuse încercând s i supravegheze mi carea degetelor, te tiu de copil c erai de tept i se spunea c vei duce faima tat lui t u mai departe. Am s fac pentru tine ceea ce, luptele în care el mi-a fost aproape, nu m-au l sat s fac pentru tat l t u. Am i dau cea mai frumoas vale din ar s faci acolo un loc de vindecare precum cel de aici i, poate, chiar mai mare! Apoi, sub mrejele lui adormi somn odihnitor i calm eliberându-l i l sându-l, astfel, s fac ceea ce voia mai mult. Zanes apuc o f clie i porni cu ea pe întinsul s lilor spitalice ti.

CAPITOLUL CINCI - Ha, ia uite savantul nostru, marele doctor t duitor, cum i petrece nop ile ca un adev rat preot al zeului s u!... Ce-i cu craniul sta asupra c ruia te apleci?!... Centurionul care asistase la opera ie ca gard acordat de Senat drept aten ie pentru marele rege aliat, avea ochii juc i, plini de inten ii bune i de pofte ciudat scânteietoare, f s tii în ce sur erau malefice ori benefice. Simpatic, îns , era. O ironie îng duitoare îi colora zâmbetul prietenos, iar siguran a de sine, generoas , îi d dea o superioritate pl cut , nejignitoare. - Îl imi i pe b trânul vraci care opte te creierului bolnav prin evu ca asta lucruri numai de el tiute! - constat el v zând uimirea cu care nu putea r spunde Zanes, surprins ca-ntr-o stare de vr jitorie, aplecat asupra unui craniu i încercând a- i sincroniza mi rile evu tei inut cu buzele i mâna stâng , cu cele ale scalpelului pe care-l mânuia cu dreapta... Sau - se r zgândi el ajungând mai aproape de adev r - vrei s -i furi meseria!... Pentru ca, râzând de imposibilitatea lui Zanes de a r spunde i de pozi ia ciudat a craniului care parc lua parte la conversa ia dintre ei doi, s constate f îndoial : ai vrea s faci i tu asemenea opera ii, nu-i a a?! O s le faci, doctore, dup cât se spune c e ti de priceput, o s le faci! - O s le fac! - confirm Zanes cu ton pu in înciudat, reu ind scape de instrumente i acoperindu-le repede, ca i cum îi era ru ine c fusese surprins acolo, asupra unui fapt pentru care nu ceruse îng duin de la nimeni i- i permisese s umble în trusele celebrilor medici ai Romei. - Te despar i greu de ele; ai vrea s fie ale tale!... Constat din nou centurionul cu acea certitudine asupra inten iilor celuilalt pe care i-o d dea siguran a de sine... O s le ai; o s le ai dac str duie ti; d c i-ai i desenat unele pe t bli a asta cerat !


19

Anul I, nr. 3/2014

- Nu tiam c nu e permis - se fâstâci Zanes trezind un hohot de râs; râs sincer i nu r uvoitor, din partea aceluia: - Amice, veghea mea s-a terminat. Auzi cum sun -n toat Roma sfâr itul primei veghi? Acum b trânii i bolnavii dorm, pro tii se culc , iar adev ra ii latini încep marea petrecere!... tiu un loc nemaipomenit care, printre str du ele dintre Capitoliu i locul unde se construie te Circus Maximus, d în gr dinile unor doamne pe care le viziteaz întreaga lume bun . Nici împ ratul nu lipse te de acolo!... Mergi cu mine?... Regele t u e salvat; merit s s rb torim!... Nu numai c era simpatic, dar volubilitatea lui avea i persuasiune. Când ajunser în preajma termelor, g rzile strigau parolele dintre prima i cea de a doua veghe a nop ii. - Zici c numai pro tii se culc acum? - î i aminti Zanes amuzat. - Numai! - R spunse acela cu modul s u de convingere absolut , înaintând cuceritor prin ora ul deasupra c ruia se auzeau strigate parolele str jilor. Dar, la un moment dat, strig tele acestea se estompar în alte ecouri. Devenir chiote i râsete i zvonuri de muzici. Iar, printre copacii parcului pe care-l traversau, ap rur ni te lumini stranii care se leg nau în ape. Ajunser , astfel, pe malul unui lac, sau al unui mare bazin în luciul c ruia se oglindeau fl rile tor elor ce luminau ca ziua în jurul unor d uitoare ale c ror mi ri se oglindeau i ele în ape asemenea fl rilor. Mirosea a trupuri îmbietor unse-n uleiuri parfumate, iar b rba ii se vedeau de-abia dup aceea, cu trupurile întinse lasciv printre mi rile svelte i provocatoare pe care le f ceau dansatoarele. Li se aduseser togi speciale, de petrecere, dup obiceiul ospe iei romane, iar vestalele îi dezbr car cu mi ri îndemânatece plimbându- i degete cu fine e exact pe-acolo pe unde ar fi trebuit s ocoleasc . Apoi, chiar când b rb ia din ei începu s mi te, f când loc sclavilor care, dup obiceiul grecesc, le turnau vin cu ap , vestalele disp rur printre dansatoarele care î i continuau mi rile când volute a toare între ei i col uri mai îndep rtate spre care i-ar fi îmbiat. Dar un satir c runt cu falusul erect sau, poate, o imita ie reu it de falus pe care o tot manevra, se repezea la câte una, o lua ca-ntr-o epu sau o f cea s -i încalece ditamai b rb ia lipindu-ise de tors ca s -l lase de la distan a respectiv s -n epe înc una.

Ion uculescu - Tr sur neagr

Spurcatul s rea pe ele b ng nind ni te testicule imense. Femeile chicoteau sau chiar d deau strig te isterice l sându-se str punse. Sau se fereau una pe alta din calea lui împreunându-se ele între ele, în vreme ce b rba ii ame i, cei pe la care ele trecuser dezbr cândui îmbr cându-i i a ându-i, aruncau cu sester i de argint în trupurile lor împreunate ca s le despart i ar tau pungi de aur ca s le îmbie spre ei. Unii le trimiteau b uturi scumpe, al ii uleiuri parfumate pe care le vindeau negustorii ambulan i luând de zece ori mai mul i bani decât ziua, iar al ii, deja be i, se l sau p li i cump rând bijuterii care s le atrag . Înfrumuse ate de noapte i patim , fetele veneau caline i dr stoase a ezându-se pe genunchii lor, dar le d deau cu bijuteriile-n cap când constatau c -s false. Refuza i brusc, dup ce li se stârniser toate poftele, b rba ii d deau cu mâna dup s bii sau pumnale ca s se r zbune pe negustorii ce se f ceau nev zu i. Din pricina asta, pesemne, ca s nu se încaiere i nu ca s fie cinsti i ca la banchetele imperiale, hainele lor era schimbate în togile de musafiri lipsite de centuri i arme, iar femeile aveau timp s se regrupeze în jurul satirului care le punea s c reasc pe falusul s u, ori sempleteau ele-ntre ele gemând de pl cerile grece ti inventate de preotesele insulei Lesbos i f cându-i tot mai mult pe clien i s pofteasc i s jinduiasc la ele. Când, îns , excitarea ajungea la punctul maxim, poftele oamenilor f cându-i s nu mai fie în min ile lor, ele se respingea una pe alta i se r sfirau aducându-le acestora b utur de vin cu miere care-i îmb ta i mai r u, apoi fugeau t lindu-se cu satirul care tot încerca s le p trund . Pocit i bosumflat, acesta se ferea de loviturile lor, fugea undeva în spate de unde se întorcea cu câte un b ie el fraged, sau chiar câte o capr cu care- i f cea poftele inând-o de coarne ca pe-o cârm , spre uralele be ivanilor care se amuzau de semi-onania lui uitând de poftele proprii. Muzici lente începeau în timp ce dansatoarele împ eau mângâieri umplând cupele i s rutau genunchii oaspe ilor amu inând în sus insinuant cu r sufl rile lor calde. B rba ii se-ncingeau din nou, iar cei mai sanguini nu mai r bdau pl cutul supliciu i r sturnau femeia-n iarb încercând s-o încalece. Dar, tocmai când reu eau, satirul cel voinic îi apuca de fund tr gându-i înafar i nu-i l sa s intre în fierbin eala dintre coapsele femeii pân nu-i puneau în palm moneta de aur cu efigia unui împ rat trecut sau prezent. Înt râtat, omul f cea gestul repede i gr bit de-a se întoarce la ce începuse. Dar satirul îl mai inea o clip , parc pro pit în propriul s u pro ap pân ce, cu din i negri încerca metalul s vad c nu-i calp. Când era eliberat, pl cerile întrerupte reveneau atât de înver unat în cel pofticios încât, spre propria-i disperare, el se trezea slobozindu-se cu vehemen , surprins i neputincios în a- i opri spârcâitura, r mânând flasc i tembel ca i malafia gelatinoas pe care i-o vedea stropit unde nu trebuie. Trupul îi era muiat i incapabil de mi care, dorindu- i mai degrab somnul decât femeia de sub el care se retr gea cu îndemânare, disp rând. Într-un târziu, când clientul se ridica p strând din toate energiile numai furia, mutra-i bosumflat i gesturile cu care orbec ia dup femeia pe care o pl tise trezeau hohotele de râs ale tuturor. i ale celor care avuseser r bdarea de a a tepta situa ii mai bune, dar i ale celor care o p iser la fel mai înainte, iar acum se r zbunau pe necazul altuia. În hohotele generale, satirul defila cu b iatul i cu capra de-o parte i de alta, sau c rea un


20 gar c ruia i se b gase un pai în fund ca s -i mi te m dularul negru într-o stare de semierec ie, simbolizând, de fapt, starea tuturor. Iar hohotele i uralele, fie tri-umf toare fie r zbun toare sau consolatoare, izbucneau din plin, cu nep sare fa de rostul de somn al nop ii. Satirul triumfa aducându- i toate dansatoarele în jur, iar zarafii mi unau schimbând galbenii cu pumni de b nu i de argint în afacerile bune ale nop ii, pentru ca petrec re ii s aib m run ul cu care s-arunce-n ele desp indu-le, adic luând jocul de la-nceput în zorn iala muzicilor incitante. - A a p esc fraierii, sau noii veni i - îi explic Vincen ius peste hohotele tot mai mari - femeile astea tiu s se p streze pentru cea de a treia veghe, când fac amor adev rat i lung cu cei care tim nu ne-nfl m atât de u or. Lui Zanes îi venea foarte greu s comenteze. Atunci începur muzicile vesele ale Romei, cele mai populare i mai gustate de vulg tocmai pentru c erau obscene i conduceau la gesturi incitante, oricât de dizgra ioase s-ar fi p rut. Ele c taser mare vog în vasta cetate pe m sur ce aceasta se umpluse de ig nia asiatic a noilor cet eni ai imperiului. Iar acum, ca o molim , nic ieri, la nici o petrecere, nu mai puteai sc pa de vulgaritatea ei l it i agresiv care r suna peste tot ca o jignire la adresa incanta iilor vesti ilor poe i care constituiser fiorul liric al adev ratelor arte romane. Arte ast zi c lcate în picioare de mul imile venetice care imigraser cu toate obiceiurile lor primitive i pl cerile pornografe ale unei vizibile perdi ii spre îndobitocirea obscen . „Împ ra ii sunt ni te derbedei zeifica i de taberele militarilor c rora le-au f cut mai multe pl ceri p gâne, iar cet enii lovi i de decrepitudine nu mai tiu munceasc i vor tot timpul pâine i circ” - î i aminti el proclama ia preo ilor care devenise lege pentru neamul lor. i, f voia sa, se trezi rostind cu voce tare ultima parte a versetului: - Ignoran a celor dec zu i în vi iu!... Se opri, surprins el însu i de riscul de a- i jigni prietenul i îl zu pe acela râzând cinic sau chiar batjocoritor, ca dovad c -l auzise prea bine. -De ce te-ai oprit?... Continu !... Cunosc prea bine preceptele voastre, ale celor care v pierde i anii tinere ii înv ând prostiile lui Pitagora pe dinafar i memorând n scociri savante ale unor astrologi de doi bani!... - Mi-a trecut, a a, prin minte - se scuz Zanes ar tând spre nebunia perdi iei care începuse în dansurile falice la care îmbiau dansatoarele cu mi ri repezi de fereal , f cându-i pe b rba ii be i i înfig m dularul în câte-o scândur de gard sau în câte-o piatr de zid, râzând apoi i oblojindu-le zgârieturile care-i muiaser l sându-le doar pl cerea de a scânci sub mângâierea doftoriceasc a degetelor lor. - Nu-i nimic, continu ! Cunoa tem prevestirea voastr c vi iul i turpitudinea vor duce Latiumul la pierzanie, dar asta o spun din invidie neamurile neajutorate. - „Toate vi iile lumii s-au strâns la Roma i toate vi iile lumii vor pierde Roma!”...Luxuria et vitium... - se trezi el rostind formularea exact , ca i cum ar fi fost nevoie s -l corecteze pe acela. Iar Vincen ius, cu ochii înveseli i de be iv, ceea ce d dea i mai mult insolen comportamentului s u de om sigur pe sine, b u f s -i pese cel lalt nu se l sa îndemnat i-l b tu pe um r ca pe unul mai mic i mai prost: -Avem cea mai puternic armat din lume,

Anul I, nr. 3/2014 avem cea mai înaintat tehnic , avem inginerii i arhitec ii cei mai grozavi, cele mai teribile arme i cele mai bune drumuri, cele mai frumoase poduri i cele mai inexpugnabile bastioane; avem adunate aici averile i inteligen ele lumii!... Putem, deci, avea i cele mai mari vicii; ni le putem permite i, de asta, putem fi nep tori în fa a oricui!... Salve!... Pentru amici ia noastr !... Sper c e ti destul de de tept ca s m în elegi! - i dac nu sunt? - se trezi în Zanes o dorin provocatoare, cu toate c ra iunea nu-l îndemna la aceasta. - Dac nu e ti, ai s mori prost! - deveni Vincen ius mai neiert tor i mai vulgar - ai s mori f s cuno ti bucuriile vie ii; ai s mori f s în elegi cea mai mare în elepciune pe care Latiumul a adus-o în filosofia lumii i care, brevilocvent i elocvent în acela i timp - rosti el cu emfaz citând din cine tie ce înv tur - se exprim nu în „luxuria et vitium”, ci în: „carpe diem”!... Tr ie te- i clipa, b iete, ea tot trece; ia uit -te-n jur, la fericirea celor care au înv at asta! i-ntr-adev r, cu muzicile acelea ip toare, primitive i zorn itoare, lumea se amuza de mama focului, într-o frenetic veselie, la sc lâmb ielile unor pitici goi care- i agitau falusurile mari nu doar pentru propor ia lor, ci chiar mai mari decât la oamenii normali. Lovindu- i-le cu genunchiul i f cându- i-le s se arcuiasc pân -i loveau în co ul pieptului sau în b rbie, ei alergau ni te gâ te mari i grase s rind pe ele i c lcându-le ca gânsacii. În acela i timp, tr geau din spate o caret în care, jucând rolul mitologicei Leda, o fat c reia de-abia îi cre tea p rul pubian strângea în bra e un leb doi ap sândui târti a ca s fac amor cu ea si frecându-i ciocul negru-portocaliu cu sfârcurile mici ale sânilor pân când leb doiul i le ciupea i d dea înt râtat din târti , iar ea chicotea imaginând sau chiar tr ind orgasmul. În urma acestora, ducând de c stru m garul pe care-l inea în dou picioare cu ajutorul unui trident, satirul ridica osanale i cerea ova ii pentru cea mai stricat femeie a Romei, starosta detracatelor care, sulemenit pân la a nu i se mai putea citi vârsta, se opintea înfipt în m dularul negru al animalului, care devenea vine iu prin sângele pompat în erec ie. Muzicile urlau paroxistice ritmuri de jungl , clien ii colc iau într-o be iv excitare, bacantele mi unau printre ei mai fierbin i i mai

Ion uculescu - Totem albastru


Anul I, nr. 3/2014

incitate la pornografie, pentru c erau îmb tate de-acum i- i ofereau pulpele albe într-o generoas vulgaritate a deschiderii genunchilor pân la vederea total a ofertei ce palpita p ros, piticii sufocau gâ tele îndopându-le cu falusurile lor babane, iar m garul se opintea cu mai mult furie în b trâna detracat ce-i oferea fundul mi cat agil, ca i cum fesele-i cr nate ar fi cernut ceva. Cu tot mai mult furie înc ânat-m reasc , pe m sur ce satirul i slugile lui încercau -l trag de coad i s nu-i mai lase sprijin de opinteal pe picioarele dinapoi. Prin toat iarba gr dinii, cupluri i grupuri se-ncârligau în cele mai diferite i mai plurale forme de a- i satisface libidoul, trupurile se frecau amestecând mirosurile uleiurilor parfumate cu cel al sudorii i cel al sexului fiec ruia, amestecând sunetele de la geam t i gâfâial pân la invocare, recuno tin , încurajare, amestecând imagini de busturi nedezlipite, fese i capete nelini tite, degete crispate bezmetic i picioare dezorientate c utând fericirea prin aer. i doar cei care se sloboziser mai înainte se l iau în satisfac ia de spectatori bând vinuri drogate cu anumite ierburi i sus inând cu aclama ii sau indica ii mi rile de efort sexual ale participan ilor amesteca i în pofticioasa lor înghesuial nes buit . Femeile p reau mai late în r sfirarea rului, strivirea sânilor pe stânga i pe dreapta i contraria direcionare a genunchilor spre unghiuri total diferite, în vreme ce b rba ii se sub iau deasupra lor crispându-se parc spre a- i face loc s intre de unde-au ie it, se umileau dedesubt l sându-se poseda i de coapsele lor frenetice, sau se l au c tând mutre surprinse cantr-o uimire holbat când ele, perfide, îi sorbeau de b rb ie l sândui într-o tâmpenie nedumerit i scuipându-i cu propriile lor secre ii. Din când în când, doar câte-un ho se vedea zbughind-o cu punga smuls de la brâul vreunuia care tocmai se-mperechea, iar acela r mânea mofluz deasupra femeii, ne tiind dac s strige a pagub sau s i continue pl cerea. Sclavi discre i împrosp tau f cliile i, în lumina acestora, toat colc iala c ta o i mai cl tin toare, i mai incon tient , i mai dezorietat dorin disperat de pl cere. „A a ceva, pesemne, a v zut regele cînd a urcat pe zidul cet ii de la mare în care petrecea principele” - î i spuse Zanes cu gîndul la ultimul din neamul lor, pân la el, care tr ise a a ceva: Fiul de rege trimis prin suli e s i m rturiseasc p catul în fa a zeului ceresc. i nici nu- i d dea seama c o f cea cu glas tare, fiindc spectacolul la care privea îi biciuia sim urile. Toate sim urile i altele, câteva în plus pe care cunoa terea despre om nu le înregistrase înc - „A a ceva!”... Tres ri, totu i, atunci când î i d du seama de rostirea cu glas tare a gândurilor i se uit cu team la companionul s u, fiindc n-ar fi vrut s -l supere. Dar acela, ca dovad c nu venise degeaba la locul tiut i tiut, nu mai era atent la el. Frem ta tot cu sim urile îmb tate de toate be iile posibile i participând la toate be iile posibile. Celulele lui tr iau într-o liba iune ce clocotea i prin ce absorbeau ca b utur i prin ce le invada ca privire a at de poftele ce se satisf ceau vehement în jur i prin ce adulmeca din transpira ia epuiz rii altora. i, chiar dac îl auzea pe Zanes, el se uita în alt parte, urm rea cu aten ie altceva i, de r spuns, r spundea la alte vorbe: cele pe care le auzea dinl untrul fiin ei lui. - A a ceva - îi prelu el vorba - am s le-ar t eu ce înseamn într-adev r fericirea! Vorbea criptic, dar amuzat i atoate tiutor, ar tând spre un cuplu care tocmai se-mpreuna la o oarecare distan de ei, sub privirile moase ca îndemn i sadic-pofticioase ale unei matahale p roase, un gr san purtând pe el mult aur în br ri, lan uri, fibule i chiar încheieturile sandalelor. - Haide, haide! - îl îndemna acela pe un tinerel blonziu i cu

21 mu chii bra elor nu înc la fel de bine forma i precum cei ai feselor, ca dovad c acolo exersase mai mult - Haide, trebuie s -nve i i asta! - îi spunea ca i cum l-ar fi giugiulit i ar fi dorit nespus s se bucure de pl cerea aceluia. Dar, în acela i timp, cu vârful sandalei o împungea pe bacanta bine pl tit îndemnând-o libidinos i scrâ nind nemul umit de serviciile ei: - Hai f , pune limba i gura-n mi care, gâdil -i m dularul i linge-i coi ele; nu vezi c b ie elul e timid?!... Vince ius o f cea pe seniorul care prive te peste acest fapt runt, dar se amuza copios chicotind pe ascuns i optindu-i lui Zanes povestea: Matahala era un libert neru inat, îmbog it ru inos de mult. Avusese un st pân la fel de venal care f cuse cândva afaceri cu gladiatori i aranj ri de lupte, treab în care se b gase i libertul: Încet, tenace, pornind de la a-i cre te st pânului caprele i ajungând la a- i lua un palat plin de aur rii de prost gust în Roma, c ruia îi mai cuse i o bordur de marmor , dar înc nu îndr znea s i pun statuia în fa . Pentru aceasta f cea sacrificii mari atr gând mul imea la altare i chiar construia unele chemând la el plebea s se-mbuibe, i pl tea cu bani grei invita iile la petrecerile împ ratului i a tepta un act de bun voin al aceluia în momentul în care ar fi demonstrat poate s cumpere asemenea gladiatori încât s câ tige orice lupt ... Asta, i-o spuse Vincen ius dintr-o suflare, a a, ca s tie cinei omul!... Apoi îns , relaxându-se, degustând încet b utura i privind spectacolul zbaterii aceluia pe fundalul zbaterii tuturor celor ce semb taser , mândru în superioritatea sa de-a nu se n pusti la pofte tocmai ca s i le satisfac mai profund, mai perfid, mai par iv i mai cu deplin stric ciune, prinse chef de vorb i începu povestea pe-ndelete: Nobilul decrepit care-l crescuse i de la care preluase îndemnarea afacerilor cu gladiatori, le f cea pe vremuri de amorul artei, cum o fac nobilii ce au în instinctul lor dorin a de a- i ar ta m re ia. El cheltuia bani cu sclavii lupt tori i cu spectacolele, ca s -i surclaseze pe al ii, poate chiar i pe împ rat; ca s devin popular i celebru în lumea roman . Libertul, îns , furându-i patronului s u câ tigurile, transformase ambi ia chiar într-o afacere; la început numai pentru a câ tiga bani i de abia acuma pentru a- i pl ti ajungerea pe treptele mai înalte. Nobilul degenerat avea i alte mari venituri, posedând mine de argint în nordul Iberiei înc de pe vremea când Senatul, ehe... Dar astea erau alte povesti. Era bogat, fiu de om bogat i vanitos pe care nul mo tenise decât la avere i-n înver unarea ambi iilor. Dar pe-o alt direc ie, care-l f cea stricat pân -n m duva oaselor, cum duc adesea copiii mo tenirea ambi iilor în alte direc ii i chiar mult mai f ru ine. Matahala asta c reia i se vedea netrebnicia oricât s-ar fi înz uat în aur, î i f cuse el i-o biografie cum se purta la mod prin cetatea plin de parveni i, zicând c era un fiu de principe, sau a a ceva, c zut prizonier într-o lupt i vândut ca sclav care, la rându-i, g sise o sclav i mai nobil decât el la origine, a c în venele lui, ale matahalei steia borâte i flasce cum devin to i ia care sunt în copil rie frumu eii buc la i, curg ni te valuri de sânge nobil din diferite col uri ale lumii - Poveste ticluit de vreun retor fl mând c ruia-i d duse s bea i s m nânce; fiindc , în fapt, el era rod de slug puternic dintre neamurile s lbatice ale p durilor de la nord, cump rat spre a c ra bolovani i trunchi grei, z mislit cu vreo târf din alea unse cu toate alifiile levantine i dec zut -n pie ele unde erau vândute tocmai ca s se vând la rândul lor sclavilor tineri care trebuiau s aib gândul la munc . O fi fost frumu el când era mic, mo tenind ochii aceia alba tri care deveniser acum apo i i având zulufi aurii sau ro ii pân s nu-i creasc floc raia înc run it de pe piept... Oricum, îi fusese nobilului aceluia pe rând: sclav, iubit, libert, logodnic i mo tenitor împins spre cet eanul liber care putea


22

Anul I, nr. 3/2014

deveni peste vreo genera ie dac i sp la bine cu bani urma jugului pe care îl purtase; i nu ca acum, când înc î i mai acoperea cu aur turile mo tenite. Dar, astea toate, numai fiindc -i c zuse cu tronc trânului decrepit i-i f cuse toate meremeturile p strându-i vie pl cerea sexului, a nonsexului, antisexului i parasexului, într-o dulce nebunie de extaziere a sim urilor lui ramolite, fabulându-i mai degrab libidoul decât chiar trezindu-i libido enia, dar storcându-i i ultima spârcâial sau m car l sându-i impresia c mai poate face asta. Era, zice-se, un specialist în placebo sexual între inându-i b trânului paroxismul pân la moarte; adic moartea provenit , pesemne, tot din motivul unor asemenea eforturi. Pentru c matahala f cea chiar i acum comer rentabil cu ni te ierburi asiatice care trezeau poten a, sau p rerea de poten , impresia de poten care men ine cele mai scofâlcite f pturi, f cându-le s i dea duhul odat cu celelalte secre ii scoase din trupul istovit dar nes tul. Din ierburile acelea pesemne c -i d duse s bea i giugiulitului s u b iat adus acolo, despre care zicea c -i timid. Dar, de fapt, Vince ius nu credea c-ar putea fi vorba de timiditate, ci de invertirea aceluia ce nu se mai r scolea la mirosul de femeie i nici la vederea a ce se deschidea dintre pulpele ei. Pentru c matahala îl luase de mic în patul s u i, pesemne c , tot lucrând pofticios în fundul lui, îi atrofiase virtutea din fa . Iar acum tot la, matahala, suferea i se ruga de târf s i-l repare. De: i l-ar fi dorit întreg i dintr-o parte i dintr-alta; i ca activ i ca pasiv; i l sându-se înc lecat, dar i înc lecându-l. Fiindc mai îmb trânise i el obosindu-i pofta de a tot poseda; îi reveniser

Ion uculescu - Vie i multiple

instinctele din adolescen când era mai mult posedat i, prin obsesia asta a lumii lor înn vite-n sex, voia iubire-n toate felurile de la pu tiul pe care i-l colise dar pentru care c tase patim . Îns junele, oricât de p tima ar fi fost iubit, pesemne c nu avea o tr ire atât de puternic ; se plafonase l sându-se iubit i i se înd tnicea într-un singur fel... Vezi, de asta credea Vincentius - i, nu numai credea, dar era sigur: de asta î i adusese matahala pu tiul la lubricul spectacol cu ciocurile gâ telor pe falusuri de pitici, excitarea m garului la b trâna parfumat cu mirosuri de m ri e ca s -i trezeasc pofte, cu perversiuni care mai de care i cu multe, multe împerecheri sau multi-împerecheri în grup, pe iarb , în ap i oriunde î i mai puteau zgând ri poftele... Îi pusese pu tiului, pesemne, tot felul de ierburi în vin i o tocmise pe priceputa bacant s -l provoace, s -l incite, s -l excite -i fac toate poftele i chiar mai mult decât atât; adic s -i a e chiar i pofte pe care, în ne tiin a lui, acela nu le poftea. Isteric în concupiscen a care nu-i d dea pace, matahala îmbog it prin satisfacerea pl cerilor altuia, î i dorea acum toate pl cerile stoarse din trupul pubertului aceluia pentru care f cuse pasiune, dorindui-l amant universal, în care s intre el i care s -i intre lui în m dulare, dup cum era moda chiar i la casa imperial . Da, chiar i la casa imperial , dup exemplul c reia, cu cât erau mai parveni i, cu atât opulen ii tia libidino i tânjeau s ajung guste i ei din pl ceri ca ale imperatorului... Pentru c , nu de mult, chiar în aceste gr dini Nero î i celebrase c toria cu b iatul pe care-l plimba peste tot dup sine, inându-l îmbr at i s rutândui mereu însemnele pubert ii, adic peri orii aurii din jurul coco elului ce începea s -i mi te. Iar to i mârlanii i vulgarii îmbog i ai Romei se gr beau s fac la fel, îi c lcau pe urme, î i luau b ie i fragezi, cu tuleiele abia crescânde i angajau acelea i vr jitoare de sex care se dovediser eficace în serviciul tiranului, pre ul acelora crescând dup priceperea care le era recunoscut iar tarifele ne mai având nici o importan când era vorba de a ajunge i ei, b ranii, la pl ceri imperiale. Fiindc ele d deau rasol în str dania aceea pl tit pentru a- i înt râta poftele; accelerau, se precipitau ca s i termine cât mai repede treaba, aproape nu mai ajungeai s pl te ti atât serviciul f cut ca lumea, cât firma sau eticheta care d deau marc acelor târfe de lux. Adic pre ul buzelor care atinseser falusul divinului în via ; cu alte cuvinte omeneasca trezire prin îmbieri i s ruturi a muiatei b rb ii de sub pântecele principelui care, pentru romani, era singurul zeu f cut din carnea ce-o puteau ele excita, întremându-l pentru pl cerile cu adolescentul. Sau pre ul de dup acea preg tire înfrigurat : pre ul limbilor ce-i linseser împ ratului m sc rile atârnânde în spate, în vreme ce, împipotat în fa , el î i înc leca iubitul adolescentin. Din pricina aceasta, ner bd tor, matahala aurit o boscorodea pe bacant cerându-i s i sporeasc str duin ele: „Mai cu foc, curva dracului; iube te-l, c merit dr gu ul de el!... Na, freac -te si de degetul meu, ca i-l bag cu tot cu inel dac asta te face s fii mai înt râtat ; numai ine-l în fierbin eal , nu-l l sa s se moaie!”... i se r sc ra s -i ciupeasc i leia fesele activizându-le, s ajung i la obrazul imberbului s u mozolindu-l cu s rut ri i oapte fierbin i: „Hai, inimioar , hai dr gu ule, hai puiule; hai c-o s i plac !... Nu-i a a c i place ce i-a preg tit t ticu?!”...Pentru ca, epuizat el de epuizarea pe care i-ar fi dorit-o aceluia, s se r scoale din când în când ie ind din mângâierea buh it i poruncind mânios: „Hai... puuuiuleee!... hai odat !... Înfige-te-n târfa asta nepriceput , doar nu degeaba i-o pl tesc!”... Spre râsul înfundat prin care Vincen ius îi comenta


Anul I, nr. 3/2014 mi rile la care tr gea cu coada ochiului. Râdea par iv, ca-ntr-o otie secret pus la cale de spiritul s u cinic, prefigurând gândul ascuns ce-i încol ea în mintea inspirat de b utur . i-i relata în oapt lui Zanes care nu avea o direc ie prea bun de privit. Îi descria în oapt amuzat desf urarea mi rilor din împ timita lucrare a trupurilor i sexurilor ce se încârligau în tufele din spatele lui: - Cred c se las ; cred c pu tiului i se trezesc sim urile; cred le reu te!... V d cum femeia îl încol ce te mai strâns i lucreaz insistent cu cracii... Îi freac fundul cu c lcâiele... Fundul, bine-n eles; pu tiul acolo-i sensibilizat!... Acum o s i dea seama cum e dincoace, intrat în gaura fierbinte a femeii care zbârnâie! Aha: a reu it, putoarea; i l-a înfipt i-l ine cu palmele de fund s nu-i scape!... Acum îl are il simte-n ea fiindc îi face semn matahalei s se îndep rteze!... Asta teptam prietene! - î i proclam el gândul încol it, ridicându-se agiltiptil, ca o felin i suflecându- i toga - S vezi ce pocinog îi fac!... O te amuze grozav povestea asta cu sexul dublu! - Lumea voastr este preocupat doar de sex?... V chinuie i roade ideea asta cu sexul, c mai mult vi-l dori i decât v trebuie; mai mult v face s tânji i decât s iubi i!... Nu crezi c v obsedeaz prea mult sexul?! – ar fi vrut, sau chiar încerc Zanes s -l întrebe. Dar Vincen ius nu mai era lâng el. Într-o clip disp ruse printr-un singur salt iar, în urm toarea clip , i se i auzea strig tul ca de triumf, strig tul care-i confirma reu ita saltului, strig tul care chema fie v zut cum înc lecase i cum c rea n ios, strig tul prin care- i proclama reu ita intrare, înfigere, str pungere prin toate a ârile sale r sculate!... Zanes r mase uimit privind spectacolul: Matahala se îndep rtase, ca o mam discret care i-a f cut datoria. Fesele albe ale junelui, încordate c nu li se mai vedea rozeta neagr ce-l împ timise pe libert, se zb teau voluptuos deasupra pulpelor creole pe care le deschidea larg i cu generoas înfierbântare femeia cuprins de pl cerile str pungerii care-o f ceau s r sufle gemete fierbin i, amu inâdu-l p tima pe puber într-o frenetic încurajare. La aceste îndemnuri c tând glas oftat tocmai din adâncurile mustoase în care el p trundea, pubertul se opintea tot mai mult în instinctele b rb te ti ce-l f ceau s domine femeia care, cantr-un fericit triumf al nurilor ce-i reu iser , se l sa acum r spl tit în toate c rnurile ei de înfocarea trezit tân rului m dular agresiv i devastator prin încrâncenare. Dar, deodat , deasupra lor, înc lecându-i cu un chiot i nimerind cu îndemânare arm reasc gaura dintre fesele albe ale iatului, s ri Vincen ius ca-ntr-o quadrig -n mers, pe care-o preiei biciuind caii. Copula ia reu i fulger tor iar pubisul s u se lipi strâns de mu chii b iatului în timp ce pubisul aceluia se zb tea deasupra pulpelor femeii. Se zb teau to i trei, cu îndârjire, c utându-se unul într-altul pe din untru. Pe dinafar , îns , p reau to i trei un singur animal cu împ timite mi ri, animal întrupat dintr-un mijloc de fese lipite, trei capete mi când separat cu trei rânduri de expresii ale ochilor i trei feluri de strig te ale gurilor, în ame eala c rora se agitau, se împleteau i se încle tau trei rânduri de mâini i trei rânduri de picioare, într-un ritm foarte potrivit cu muzicile s lbatice care urlau în jur, cu dansurile s lbatice la care ajunseser cei înc tri i de dansatoare i cu gâgâitul s lbatic al gâ telor siluite de pitici... Mai s lbatic, îns , decât toate acestea, se auzi deodat glasul matahalei. Urlând din toate ambi iile i disper rile sale de libert bogat, acela n lea disperat zorn indu- i lan urile, br rile i paftalele de aur: - Copila ul meu, b ie elul meu!... E-al meu, al meu; l-am luat virgin i e numai al meu!... L-am cump rat pe bani grei!... L-am cumrat de la p rin i, nu ca sclav!... L-am cump rat ca iubit al meu; s fie numai al meu!... Tic losule!... - lovea el în Vincen ius - scoate- i scârbavnicul!... Scoate- i scârbavnicul din copila ul meu!... N-ai tu

23 voie s i bagi scârbavnicul acolo!... Loc orul la scump e numai pentru mine!... Eu i-am pus toate parfumurile de pe lume, iar tu mi-l spurci!... Striga, se zb tea în jurul încârlig rii lor în trei încercând s le desprind împletitura mâinilor, s le-ndrepte îndoirea încle tat a picioarelor, op ia disperat ne inând seama de faptul ca, prin magnetismul sexului, trupurile erau în urubate unu-ntr-altul, d dea cu picioare-n femeie f când-o curv la i-n Vincen ius acuzându-l c e violator al propriet ii sale, c o s -i fac proces pân la împ ratul care tie ce-nseamn s iube ti un asemenea tân r; iar i d dea cu sandaua-n bacant acuzând-o c -i place perversiunea i amenin ândo c , dac nu d din fund spre b iat, n-o mai pl te te; i iar i îl zgâria pe Vincen ius tr gându-l într-o parte ca s vad dac fl iandrul se nfigea cu adev rat în femeie... Iar, când constat c acela, prin mi rile pe care le f cea, se dovedea a da mult mai multe spunsuri de dragoste în spate, adic în ându- i bucile i d ruindule mai cu foc celui care-l c rea, decât în fa , femeii care- i str duia sexul s i-l mulg pe al lui, ajunse la disperare i, înfigându- i mâinile pe sub pântecele lui Vincen ius, începu s -l trag înjurându-l: - Blestematule, nu numai c -mi spurci curi orul lui scump, care era numai pentru mine; dar îi strici i b rb ia de care aveam nevoie la b trâne e i voiam s -l deprind de pe acum!...Las -l, spurcatule! Nu- i dai seama c inhibi tot ce am pl tit-o eu pe femeia asta s -i educe?!... Nenorocitule, te omor!... Scoal de pe copila ul meu!... Eu vreau s -i las lui toat averea, iar tu- i la i în el malafia!... Dar Vincen ius, înt râtat i el de cele dou feluri de be ii în care c zuse, cuprins de o r zbun toare ur fa de cel ce-i întrerupea pl cerea tr gându-l de burt ca s -l scoat dintre fesele b iatului, î i pierdu tot umorul cu care pornise la acest gest doar spre a-l batjocori pe libertul care credea c , prin averile lui, poate s i permit orice. Se-nt rât uitând de glum i de amuzament i, înfigându-se mai abitir în pu ti, se îndrept o clip , doar, cât înfund un adev rat pumn greu, de lupt tor, în nasul matahalei, spulberându-i sângele pe trupul junelui s u amant. i-i nimeri apoi un alt pumn în viscere îndep rtându-l, pentru a c ri pubertul creându-i asemenea pl ceri încât îl scoase de deasupra femeii f cându-l s se moaie complet dinspre partea aceea. F a se fi slobozit în femeie, sexul b iatului se muiase spre disperarea libertului care constata asta cu holbarea ochiului ce-i r sese s tos. Cinic, Vincen ius îi demonstr cum iubitului b ie el îi pl cea mult mai mult ce-i f cea el i îi strig aceasta. Dar, scârbit de întreruperea lucid , ie i din fundul b iatului scuipând spre amantul-tutore al acestuia: - Nu-mi las nimic în el, fiindc mi-e scârb c ai l sat tu!... Zi mersi c i-am înnobilat pu tiului t u fundul cu osul meu nobil!... i nu te scumpi la bani, cum face i voi, parveni ii!... Caut ni te preotese mai pure i într-un loc de mai mare intimitate, dac vrei s -i formezi amantului t u pe care-l p trunzi azi, falusul cu care el te va ferici la trâne ea care i se i vede pe fa ! Rosti asta cu mult superioritate; i tiin ific , i nobiliar , dar nu rezist instinctelor care-l dec deau: Uitând ocul întreruperii pl cerii, n li triumf tor înapoi în iarb la pu tiul care, atras de femeia ce voia s demonstreze str danie, î i reluase lucrul la încercuirile tentante f cute de torsul aceleia. Îl lu de ceaf ca pe un c el i-l trase dintre cracii leia f cându-l s se-apuce cu mâinile de cei ie ea dintr-însa. Îl arunc în bra ele tremurânde ale puhavului b trân îndr gostit, apoi o înc lec el pe bacant a a cum trebuie, b rb te te, înfigându-se-n ea cu asemenea me te ug puternic, încât o aduse la pofte reale f când-o s strige invocare zeului zeilor: - Ah, Jupiter!... Juu-pi-teer, se simte c mi-ai trimis focul t u cu un adev rat nobil roman!

(continuare în nr. urmãtor)


24

Anul I, nr. 3/2014

Raluca Ioana Maftei

SCRIS #N STELE Capitolul I, episodul 2 Mai târziu, în diminea a aceea, m-am întors la Alex cu bagajele dup ce mi le-am strâns din Bel Mer. Cei de la recep ie au fost în eleg tori, nu mi-au taxat în plus zilele pe care le rezervasem, m-au în eles când le-am spus c m-am întâlnit cu un prieten vechi din copil rie, iar când Alex a ap rut s m ajute la bagaje, zâmbetul lui larg a convins-o definitiv pe domni oara de la recep ie. M-am cazat în camera de oaspe i, cu mobile crem pictate cu flori de l mâi , luminoas , spa ioas i cu vedere la mare. i cel mai important, are un birou plasat exact la fereastr . Acolo îmi depun caietul cu însemn rile i încerc rile de manuscris i am deja sentimentul unei hot râri de nezdruncinat: voi termina aceast carte, trebuie s o termin, i-am promis bunicii, iar azi s-a întâmplat efectiv o minune: destinul mi l-a scos în cale pe acest om ce face parte dintro familie ce a fost apropiat de a mea cu mult timp în urm . Mai greu o s fie s stau în cas când vremea e atât de frumoas în începutul ldu de prim var . Am o bucurie l untric i m a ez pe pat cu fa a în sus, cu ochii în tavan i încerc s -mi revin dup aceast întâlnire nea teptat . Trimit un SMS la birou i îi rog s nu m deranjeze decât dac e într-adev r o urgen i îi anun c mai întârzii o

Ion uculescu - Ochii

pt mân , n-am s m întorc luni. E o ocazie bun , unic poate, pe care o am, de a afla mai mult din ce tie Alex din povestirile bunicului u i vreau sa profit de ea cât se poate de mult. Deja am în cap planul zilelor urm toare i vreau s îi propun lui Alex s mergem împreun la cump turi dup ni te provizii, vreau s am tot ce mi-ar trebui cât mai aproape în caz c m-ar apuca poftele mele obi nuite de struguri, c uni, portocale, ananas, ardei ro u, cafea cu lapte, ciocolat , înghe at ... E sâmb diminea a, o zi însorit de la mijlocul lui martie, am marea în fa i sunt înconjurat de flori i bosche i parfuma i, iar în copaci cânt p relele. Am inima u or strâns c în toat aceast splendoare sunt singur în casa unor oameni str ini, dar sentimentul dispare repede i m adaptez u or situa iei. Întotdeauna ne obi nuim repede cu o situa ie mai bun , sau mai pl cut , sau mai u oar decât cele anterioare i uit m repede tot ce ne-a deranjat sau mâhnit sau sup rat pân la acel moment. E poate un merit al creierului nostru de a se autoconserva, de a ordona neuronilor care se „ocup ” cu uitarea intre în func iune i s ne canalizeze pe f ga ul situa iei de mai bine. Restul dimine ii se scurge la cump turi, facem i o plimbare i în drum spre cas v d cu coada ochiului într-o vitrin o rochie casual care îmi face cu ochiul i nu rezist pân nu m opresc i mi-o iau. Doar sunt femeie, nu? Croiala m prinde foarte bine, probabil am o îmbrac într-una din seri daca ies la mas undeva. Bineîn eles c descop r c e f cut în România, ba chiar i una din vânz toare e românc i dup ce le poveste te la toate colegele de mine, vin toate împrejurul meu s m admire i s m complimenteze despre cât de bine îmi vine rochia. A a i se pare i lui Alex, nu tiu dac e serios sau de fapt nu mai are r bdare i vrea s m scoat mai repede de acolo. Când ajungem din nou la casa lui, m simt tare bine s m reîntorc, am un sim mânt ciudat de „acas ” i m opresc un pic pe teras s admir marea i s urm resc doi pesc ru i care se alearg veseli pe deasupra apei. „Deci ce faci acum, te apuci de scris i apoi mânc m de prânz, pe la 3 s zicem, sau i-e foame acum?” m întreab Alex. „Nu, nu mie foame, am s încerc s îmi pun gândurile în ordine i s m apuc de scris. Sunt înc emo ionat de aceast întâlnire, dar sunt i foarte hot rât s pun pe hârtie toate pove tile pe care mi le-ai spus.” „Ok, atunci eu ca s nu te deranjez am s ies la o cafea cu ni te prieteni care stau aici i pe care nu i-am mai v zut de ceva timp i apoi vin s m nânc cu tine, te duc undeva la o teras la malul m rii i mânc m cel mai bun calamar de pe Cote d’Azur, bine?” „Excelent - zic eu încântat - îmi place la nebunie s m nânc calamari pane cu usturoi”.


25

Anul I, nr. 3/2014 „Daca ai nevoie de ceva sun -m pe mobil, acesta e num rul meu, nu o s fiu departe, pot ajunge repede”. Facem schimb de numerele de mobil, apoi dintr-un garaj la subsol apare un M3 decapotabil i... Alex dispare. Sunt foarte încântat c am r mas singur , acum pot s studiez în lini te casa, pozele, lucrurile i s îmi creez o imagine despre aceast familie. Dar s o sun întâi pe mama s -i spun despre întâlnirea neteptat . Vorbesc cu mami jumate de or , nu pot s scap mai repede, trebuie s o pun la curent cu întâmplarea, mami se extaziaz i se bucur în acela i timp. Promit s o in la curent cu evolu ia lucrurilor i s o sun mai pe sear . plimb prin fiecare camer i observ cu aten ie fiecare detaliu. Apoi m decid c m simt prea singur în cas , îmi iau stiloul Cartier i caie elul i ies în curte. Îmi g sesc un loc la soare, îmi pun ochelarii de soare pe nas, deschid caietul, de urubez capacul de la stilou, îl mai admir pu in i... stiloul r mâne în aer, suspendat deasupra hârtiei. Eu a tept s -mi vin ideea de-nceput, hârtia se uit alb i mirat la mine, stiloul descrie arce de cer prin aer i vântul s-a oprit parc s nu m deranjeze. Of! Nu m-am gândit c e chiar atât de greu! Am r sfoit deja de nenum rate ori noti ele luate când st team de vorb cu buni i am abandonat vreo patru variante de-nceput. Dac a putea s sar direct în mijlocul povestirii f introducere ar fi superb, s în ir câteva idei, a a, cu liniu a, ca la coal i apoi s le v d c se umfl singure i se fac o carte... O buburuz se eaz pe farfurioara de la ce cu a de cafea. Arat a a de dulce, parc e desenat pe farfurie, a vrea s -i fac o poz dar aparatul e în camer , în bagaje. M mul umesc s stau i s m uit la ea. Merge în jurul ce cu ei, apoi se d jos pe fa a de mas i începe s circule. Se mai opre te, mai ocole te câte un obstacol, eu pun degetul în fa a ei i ea se urc pe degetul meu. Se plimb i acolo, apoi se urc în sus pe mân i se întoarce pe palm , cu fa a c tre mine. Eu încep s -i cânt cântecul pe care-l tiu din copil rie: „g rg ri -ri , zboar -n poieni , acolo unde vei zbura, acolo m voi m rita”. Termin de cântat, buburuza deschide aripile, mai st câteva secunde i apoi î i ia zborul. Îmi r mâne pe mân o mic pat g lbuie, o fi f cut treaba mare? apuc râsul de comicul situa iei: eu romantic , împ rt ind o dorin intim cu buburuza mea, ea nep toare f cându- i necesit ile la mine în palm . duc la baie s m sp l pe mâini i dau cu ochii de mine într-o oglind . Am privirea înc înviorat , zburdalnic , amuzat de tot ce mi s-a întâmplat. Numai col urile gurii parc coboar u or în jos, a triste e. Ca orice femeie de pe lumea asta mi-a dori s am acum pe cineva care s m ia în bra e i c ruia s -i pot spune cum l-am întâlnit pe nepotul celui mai bun prieten al bunicului meu. Dar persoana care ar fi trebuit s fie al turi de mine e departe, angrenat în treburile zilnice, preocupat de ob inerea de noi i noi contracte cu poten iali investitori, lucru ce s-a transformat în sportul zilnic de mul i ani i care a devenit cel mai important lucru, mai important chiar i decât iubirea noastr , mai mult decât via a noastr împreun . Cred c am devenit doi str ini fiecare tr ind în lumea lui, dar împ ind casa, masa, patul, vacan ele i singur tatea concentrat din jurul verific rii P&L-urilor. O adiere de vânt a început s se joace cu paginile caietului meu între care stau ascunse câteva poze cu bunica mea. În unele e tân i foarte-foarte frumoas , în altele e a a cum o tiu eu de când eram copil, din toate te urm re te îns aceea i pereche de ochi vii i trunz tori de un albastru imaculat. Era frumoas bunica mea Neli... m uit atent la fiecare poz i mi se pare c în compara ie cu ea eu arat de-a dreptul tears . Îmi place o poz de-a ei de când era tân , avea poate 23 sau 24 de ani.

Are p rul blond, ondulat natural, pân sub urechi i cu c rare pe o parte. Fa a e alb , frumos conturat , cu b rbia voluntar i îndr znea . Zâmbe te cu gura întredeschis , are buzele sub iri dar frumos conturate i par a fi date cu ruj, de i poza e alb-negru. Sau poate nu? Mi-amintesc când bunica povestea cum la coal , fiind eleva, avea o profesoar care era domni oar b trân , urât i în crit , domnioara Lupu. Într-o zi, când bunica se plimba pe strad cu o coleg de coal , s-au întâlnit cu d-ra Lupu, care le-a oprit i a început s le studieze dac sunt îmbr cate regulamentar. S-a oprit cu privirea asupra bunicii i a început s o dojeneasc c s-a dat cu ruj. Bunica i-a spus c nu s-a dat cu ruj în via a ei, dar domni oara Lupu n-a crezut-o i a scos batista alb i a început s o frece pe bunica pe buze. Bineîn eles c batista a r mas alb , spre înver unarea domni oarei care cu cât freca mai tare i buzele deveneau mai ro ii, cu atât se enerva mai mult. uit din nou la fotografia din 1939: bunica are fruntea alb , înalt i bombat i îi po i citi inteligen a de pe frunte i din privire. Tr turile-i sunt senine, ca i când nimic nu o poate atinge. Poart o pereche de cercei în form de floare i o rochie închis pân la gât cu ciucura i. Bunica mea a fost croitoreas . A a i-a tr it via a, a a i-a construit o cas , a a a trecut prin toate greut ile vie ii, a a m-a crescut i pe mine. A tr it aproape un secol, a trecut printr-un r zboi mondial, a iubit un om pe care era s -l piard doar pentru c era scut într-o alt ar , s-a descurcat singur cu doi copii mici în timpul r zboiului i a v zut n scându-se i stingându-se cel mai umilitor regim din istoria României, cel comunist. Pentru mine, ea a fost icoana vie ce mi-a guvernat copil ria i sper ca într-o zi s pot s îi transmit pân departe, acolo sus, cât de mult o iubesc.

Ion uculescu - Compozi ie


26

TEATRU

Anul I, nr. 3/2014

Constantin Lupeanu

CORTINA - schi\ã teatralã @în douã pãr\i sinuciga]e Livingul unui apartament de bloc, echipat cu o canapea, fotolii, su e joase, televizor, dup fantezia regizorului. Într-o vitrin deschis , din lemn, sunt aliniate câteva obiecte din por elan, unde, în scena I, Ea petrece cea mai mare parte a timpului. Al turi, un vraf de c i, în dezordine. El lucreaz la un laptop, apoi se ridic , se plimb gânditor, vorbe te. Ea e îmbr cat ca o gospodin , dar cu gust, modern, sexi. Nu st o clip locului, d cu aspiratorul, terge praful, aranjeaz diferite lucruri, îns nici nu ia seama la El. I El: „A fi sau a nu fi.” Vorbe f sens, cum adic ? A nu fi deloc. Eu tr iesc într-un vas de por elan alb-albastru, din Dinastia chinez Ming. (Pare a se adresa Ei, dar nu se uit niciodat la Ea când îi vorbe te i nici ea nu-l ia în seam .) Tu tr ie ti în i pentru lumea mare, draga mea. Te prezin i pe toate fe ele, la slujb , guvernului, mie. Alte cuvinte nu mai tiu, s-a rupt pagina Alfabetarului. A a! (Se duce i ia în mân o carte de poezie.) Poezie modern . Semneaz Nelu U urelu, ce nume! Pe când cump ram i citeam c i, eu preferam romanele, povestirile. Proza e construc ie, fiecare pagin e o c mid grea, e ti sigur de ea, o sim i, observi cum se înal edificiul imaginat de autor. Poezia e ceea ce r mâne dup ce s-a d râmat zidul Me terului Manole. Uite. (Cânt re te cartea în mân . O r sfoie te.) S rostesc un vers? Nare rost. F substan . Nou zeci i nou de poezii u oare ca fulgul. Ce s în elegi? Se zice c , primii poe i, dup ce au scris, nu mai tiau ce-au vrut s spun , nu în elegeau nimic din înl uirile acelea de cuvinte (cum s spun, un om cu scaun la cap nici n-ar avea ce alege), i atunci au fost inventa i criticii literari. R st lm cire. Iar eu... de diminea a pân la brâu, aici. De seara pân diminea a, dincolo, în pat. Domeniile mele. Unii au conac, mo ie. Eu zac pe câ iva metri p tra i. Zac aici, zi i noapte. N-am trecut i nici viitor. F regrete i f speran e. F nici un rost. Las -m s tac, dac pot! Ast zi de ce nu pleci? Ce tot faci? M spionezi, ca nu cumva caut fete pe internet? Eu m uit în jurul meu, privesc pe fereastr , te v d pe tine: conglomerat. Sincer, m interesezi cât Taras Bulba, cu cal cu tot. Sau cât fecioru-su, r mas în Crimeea, poate l-ai cunoscut. Anghel e tot la mama soacr . ie nu i se pare c în ultimul timp ne ia cam des b iatul i-l duce la ea acas ? Pas -mi-te, s nu se molipseasc de la mine, s nu ajung i el un trântor. Taci. I-auzi! Cine s te-n eleag ? Fiecare se tie pe sine i poate c nici nu î i d seama cine e cu adev rat. ( tre sal :) Hai s fim sinceri. Pe voi v în elege cineva cu adev rat?

Lumea e comod , nu caut pân la esen , se mul ume te cu aparen ele. Oamenii de azi sunt superficiali. Cu ei, cu ceilal i! Pentru ce tr im? Cine suntem? De unde venim i unde ne ducem? Întreb ri grele, vechi de când lumea i tot de atunci f r spuns. ( tre Ea.) Superficialitate i aparen . Cu tine vorbesc! Dac nici noi doi nu dep im conven ia, m sinucid. Ce cuvânt! Dup ... op iunea asta, dup o asemenea op iune fireasc pentru un om con tient, îmi continui studiul omenirii dincolo de tine, dincolo de mine. Caut. O s caut i pe-acolo, printre stele, s tii! Nu neg, a fost o.k. cândva, dar m întreb, (C tre public.) i întreb pe voi: n-ar fi fost la fel i f ? Sau altfel? Nu r spunde i? Ce v zgâi i la mine, cu voi vorbesc! Nici nu tiu cum a i p truns pe o latur a livingului. Ce c uta i aici? (Ridic din umeri, la urma urmei nu e treaba sa. C tre Ea:) Iubito, la tine, mai ales un picior îmi place, tii bine, dreptul. Stângul i-a c zut i gata. Acum l-ai strâns la glezn ca pe o pung . Îmi place mai ales piciorul t u drept. Nu tiu de ce, pentru el mi le-a da pe-ale mele, dar mi-ai r mâne tu i nici a a nu-mi convine. Cu timpul, n-a mai avea camera asta, tabloul meu preferat, laptopul, poate nici fotoliul, tiu eu? Habar n-am! Doar tu le tii pe toate! În schimb, a fi st pânul unui picior. Iar mama ar veni s m plâng i s te p ruiasc . A mai f cut-o! Ah, da, mi-ar r mâne teancul sta de coli i pixul. A propos, mi s-au terminat minele de creion 0,7 HB. M aprovizionezi? Neap rat super-polymer! S nu ui i. Împr tiat cum ti... Oare cum ai ajuns tu director de banc ? (Sie i.) Sunt vesel i nu tiu de ce. Cred c de la piciorul acela mi se trage. Piciorul trece, eu îl petrec i ninge degeaba. Când ninge. Dac n-ai fi aici, a scrie, laptopul e deschis. Sau a mâzg li cu pixul. Îmi place s mâzg lesc. - Cu creioane colorate? întrebi. Colorate în negru. Ca p mântul. P mânt u or, rotund la glezn , piciorul u m des-inspir . Oare chiar n-am s-ajung nic ieri? Mie îmi trebuie un h u, fotoliul e o trambulin de pe care s sar în sus, iar eu, cum v spuneam, am nevoie de un h u gri, greu, rotund ca un pu de pe vremuri. Sau ca o fântân cu ciutur , cine î i mai aminte te? Acum se foreaz în cur i, se instaleaz tuburi, pompe, se acoper , deasupra cre te iarba, iar apa curge direct în cas , la robinet. A disp rut candoarea i nu se mai întoarce. Oamenii vor fi din ce în ce mai depersonaliza i. Globalizarea, teribil cuvânt. Moartea particularului, specificului, fiin ei tale l untrice, moartea umanit ii. Dar eu... cad mereu câte un pic, cine s -n eleag ? Nu ca tine. Tu ceri, te tocme ti i plângi, ipi c nu te-n eleg i ai dreptate. Iar eu zac dedesubt, transpir i cr p. Azi nimic nu e la fel ca ieri. in de un gând ca de o arip , î i aminte ti? Avem amintiri comune la prima vedere, pe din dou . Cele gri îmi apar in. Nimic nu e la fel. Literele se deosebesc de p rul t u, ca focul, mai corect: arz l-ar focul. Cum e mai bine? Iar confund expresiile! Lacul e adânc,


Anul I, nr. 3/2014 adâncul m cheam ca mijlocul t u, iar stâlpul e ascu it. Nu pot tr i f tine i nu în eleg de ce. Ce caut eu aici? Seara, ehei, seara e ti tu cea adev rat . E ti la fel ca întunericul, cu cât nu te v d, cu atât e ti mai adev rat , mai necesar , mai plin de lumin , de via . Tu e ti precum o carte de în elepciune practic . Mare comedie! Când m bucur mai tare, când o deschid sau dup ? O arunc cât colo i ea, cartea, încremene te i eu urlu, încremene te i eu ip, încremene te i eu plâng, i eu. lucrez, spui? Parc te-ar interesa! Iar eu sunt geniu, om de vârst , eu i pe tii, mirosul i gustul din ap . Via a m devor ! Sus st un vecin, nu-i a a? Vis-a-vis este Eleonora, ne cunoa tem bine, vecini i prieteni... din când în când, nu comentez, inconstan tipic feminin . Sub noi st Sulfida, cânt rea a de manele, ei, nu, nu, unde v zboar gândul, mie nu-mi plac manelele! Mi-a spus alalt ieri c se mut , i-a f cut vil . În sfâr it, jos de tot p mântul cel ve nic. Doar el. Singur-singurel. Oricum, to i oamenii au chei de la case, de la apartamente. Eu umblam cu cheia tras dup gât. Din clasa întâi. Mama la munc , eu cu cheia de gât la coal , cu cheia de gât la joac . Eram mereu însp imântat s n-o pierd, s nu mi-o smulg cineva. Tr iam în teroare. O priveam ca pe frânghia spânzuratului. Am prins o ur pe munca mamei, pe serviciul de opt ore al oamenilor, care înseamn în realitate zece ore i chiar mai mult! Adev rul e c de mic am hot rât s nu muncesc, s nu merg la slujb , s nu îmi cresc i eu copilul cu cheia de gât. Cine în elege? Cine m în elege? ( tre public:)

Ion uculescu - Circuite

27 Voi crede i c tr i? A tr i, nu înseamn a mânca i a dormi, chestia asta a i mai auzit-o, dar nu i-a i luat seama. Eu cred c a tr i înseamn s vezi, s fii con tient de zâmbetul soarelui în zori de zi, s sim i lumina puternic a zilei în loc deschis, nu ferecat într-un birou, te plimbi pe str zi, s te bucuri la vederea caselor, a blocurilor, s deslu ti chipurile trec torilor, ve mintele, gesturile, sau, i mai bine, s ari ogorul, s fii frate cu iarba, cu florile i cu pomii, s na ti tu însu i via în spicul de grâu, în druga de porumb, în legume i fructe... Voi ti i de lucrurile astea din c i, din filme, din câte-o poveste cu un tip scrântit care protesteaz c i s-a furat via a i a ajuns bou de tras la jug. ti i animalele care se învârteau în cerc, pe vremuri, pân c deau sleite, la m cinatul grâului, la decorticatul orezului? Cam a a ceva. V b ga i de bun voie gâtul în jugul biroului, ajunge i acolo pe întuneric, înainte de a se lumina cum se cuvine de ziu , i ie i tot pe întuneric, spre sear , obosi i, sup ra i de te miri ce. Trece ziua, trec zilele i anul i voi nu vede i cerul. Voi nu trage i în piept aerul, fie el un pic poluat, voi ave i aer condi ionat. Când pleca i acas , nu ave i ochi s observa i îngem narea zilei cu a nop ii, trecerea de la yang la yin, stingerea dureroas a ultimelor raze de soare, primele stele pale de pe cer... Da i buzna în cas , v certa i, v sare and ra din nimic, i ca i cum n-ar fi de-ajuns îndobitocirea de peste zi, mo i în fa a televizorului! i totu i, exist o solu ie. Singura. S v-o spun? Ba nu, nu mi în elege. Sunt socotit lene , nebun. Nimeni nu se întreab de ce. Nici Ea. Dar m suport . Înc m place. S a tept pân se risipe te dragostea, s nu a tept? Care dragoste? Iubirea nu exist . Vorbe goale. Solu ia de care v vorbeam e protestul. Alunecare voit dincolo, sau salt, dup caz, la picioarele lui Dumnezeu. Acesta este fotoliul meu, lâng masa cu laptopul meu, depozit al ideilor care m bântuie de o vreme. S fie ani? Cine tie s p streze un secret? ( tre cineva din sal .) Asculta i-m i r mâne-ntre noi. Ceilal i nu ne aud i oricum nu cred. Ea, tt!, s nu ne aud ! Ea crede eu procesez pe laptop, însemnez pe hârtie proiecte m re e, inven ii i mai tiu eu ce lucruri de seam . i c vreau glorie, bani. Nuuuuu! Pentru ce a face una ca asta? S strâng i mai tare jugul de grumazul omenirii? Eu scriu chestiile astea pe care vi le-am spus vou acum. Cum s sc m de civiliza ie? Uite, te întreb pe tine, c pari om cu carte. Ceea ce numim civiliza ie este o turnur dezastruoas i dizgraioas a vie ii de odinioar . Nu asta-i calea. Înapoi sub cerul liber! Dar s revenim la inventarul de dare-n primire. Dincolo sunt patul, ifonierul încastrat în perete, cu u i termopan, doldora de zdren ele tale - zdren e spui tu, dac îmi amintesc cât au costat... i baia i buc ria pu in mai c tre u . De-acum intru în banal. Idealurile le-am depozitat aici, în col ul stâng, lâng stem i steag. Sub canapea sunt secretele, ale amândurora. Pe canapea... cine st trântit pe canapea i nu m las s scriu? Tu cu piciorul stâng, c dreptul e tot ce mi-a r mas din tine. Da, recunosc, cu el m -n eleg de minune. O fi fost vreun accident teribil, nu te contrazic. (Sie i.) Acum t cem, pe urm . Dar mie nu-mi folose te. Eu îmi vreau tâmpla pe inima ta, la rece. E grea tortura, pe roat , tot pe roat , a mai coborî, spre odihn , spre visare, f tine, dar chiar te vreau eu cuminte? Cu minte? tept. Din zori de zi, soarele urc i coboar vertiginos. El e singurul care munce te în ara asta. i cu ce se alege? Munc de Sisif. Dac-ar fi intrat în politic ... S-ar fi îmbog it i el, Baronul Soare, i gata cu urcu ul i coborâ ul zilnic! Exact. Ce ne-am face, ce s-ar face omenirea dac soarele i-ar privatiza cerul? Fotoliul meu, singurul martor. Mut.


28 i mai aminte te cineva? Noi aveam un poet, unul, Eminescu. Iubea p durea i femeia i ara într-un fel al lui, pân i-a ie it din min i. De la el am aflat c suntem daci. Degeaba! Distrugem p durea, pe femei le d m la turci, la italieni i la nordicii dezinteresa i, iar noi, rba ii, suntem cu ochii peste grani a de apus, ne benocl m peste ocean. Unde mai vede i voi daci? Unde sunt dacii? Ce s fac? te întreb. Eminescu e cu mine când te simt al turi i chiar când e ti nedreapt . Adic mereu. A vrea s scap, în elegi? (Ia cartea în mân , o prive te, o a eaz atent la loc.) Am aruncat-o de zece ori pe fereastr , încât nu pricep de unde, când i cum a revenit. Toren ial. Vezi ce înseamn Eminescu? Tu nu i-l mai aminte ti. Cine mai deschide o carte Eminescu dup ce termin coala? Ia cineva în mân , o dat pe lun , cartea lui? Cite te cineva o poezie-dou o dat pe lun , dar ce spun eu, o dat pe an, o dat la cinci, la zece ani? El pentru noi a scris. tii de ce a scris el poezii? tii? Pentru c , pentru ceea ce vroia el s ne transmit nou , românilor, numai poezia îl avantaja. S i spun un secret. Eminescu a inventat poezia! Dar tu n-ai auzit de el. Tu ai umerii i mai tiu eu ce. Nu te pot privi în fa , direct, de i exi ti. Fotoliul s-a electrizat, e bezn în jur, sunt numai cap, cap, cap, zbor? Pot s tac despre toate sentimentele în verde, în ro u, în galben i-n albastru, m scald în negru despre tine. Ah, nu ridica piciorul, dorul lui m scap . Trece leb da pe ape... (Soneria. Bate cineva la u .) teapt , a teapt pu in! (Soneria i cioc niturile în u devin tot mai insistente.) Plec m a a, pe nea teptate? (Revoltat.) Cum adic ? Înc nam spus ce era mai important. (De afar se insist , sun i telefonul mobil a ezat lâng laptop, se bate cu pumnul în u . Ea pare c nu aude zgomotul de afar , El cade pe gânduri, apoi încet, ca pentru el.) i fotoliul? (Se arunc pe fereastr .) (Dup înc o serie de b i în u , cu spatele la el, f a fi observat dispari ia lui, cu voce neap rat spart .) Ea: Vezi, drag , e cineva la u ! (Cortina.) II Acela i decor. El întins pe canapea, gol pân la brâu sau doar cu o vest descheiat la piept i în jos cu alvari. Sau cum vrea regizorul. El, a ezat în fotoliul preferat, cu laptopul în fa , deschis. Din când în când, ca inspirat subit, scrie ceva destul de febril, cu un pix-creion pe o coal de hârtie, având drept suport un dosar sub ire de vinilin cu coper ile tari. Ea intr , cu geanta pe um r, înc rcat de saco e. Le las s i alunece din mâini, pentru a putea închide u a. Î i scutur bra ele, urat , i le balanseaz , pentru a sc pa de senza ia de disconfort. Ea: Uf! Grele mai sunt. În ce ar m-ai n scut, Doamne! (Arunc geanta pe un fotoliu, ia plasele cu cump turi, le duce în buc rie, se spal pe mâini i revine cu un prosop mic, alb. Se apropie de pat, flutur mâna stâng , ud , spre El, apoi î i terge mâinile. El n-o ia în seam .) Bun , dragule! Ce faci? Adic , ce nu faci? Cât ai câ tigat azi? De-atâtea ori m -ntreb cum de nu te plictise ti de tine. (El ridic fruntea din hârtie, se uit în stânga i-n dreapta, se freac la ochi i continu s scrie, ca i cum ar fi singur.) Nu, nu e nevoie s -mi r spunzi. Nu te obosi, dragul meu, iubitul meu. Tu scrii. Creezi. În pauze, cau i de lucru pe internet. Ce

Anul I, nr. 3/2014 anume? Nici tu nu tii, nu-i a a? Muncitor cu bra ele? A ! Func ionar într-un birou? Nici atât. Paznic? Ce înjositor! Tu vrei sa fii pre edintele unei companii sau m car directorul executiv. Cau i un mecena pentru un pierde-var ... Cu scenariul acelui film de televiziune cum merge? Scenariul f cap i coad . A propos de coad . Am fost ieri la cununia scorpiei de Lucica, doar e cea mai bun prieten a mea! Ceremonie scurt , lung a fost a teptarea. Auzi, s aib loc câte dou zeci de torii pe zi. Unde se va ajunge? Ah, da, sigur, la divor . Chiar, am m interesez, oare câte divor uri sunt pe zi în ora ul nostru? Zece? Cincisprezece? Dou zeci? Dac -i pe-a a, m-am lini tit. i cum spuneam, Lucica î i sucea mereu coama ei plin i coada cea lung ; ba o inea pe spate, ba pe piept. Pân i când s spun : DA. tii ce vreau s spun. Ofi erul st rii civile o întreab : De bun voie... blablabla, mai ii minte formula? Iar Lucica mea ce crezi c face? Se uit la nenorocitul de lâng ea, îl prive te lung, neîncrez toare, de parc atunci îl vedea pentru prima oar , i în col ul gurii îi înflore te zâmbetul acela de urzic . Î i trage coada din nou în fa , î i strânge umerii, se r suce te i ne prive te pe to i cei aduna i acolo, ce s i spun, scenariu, atitudine studiat , pus la cale cu mult înainte, ei, bine, se uit la fiecare în parte, cu o min nevinovat , ne tiutoare, de virgin , ca i cum n-ar fi tiut ce e cu ea i ce trebuie s zic . Trecea timpul i ei nu-i p sa, chipul i se îmblânzise, emana candoare, parc ne cerea sfatul, consim mântul. Revine la pozi ia ini ial , cu fa a spre masa ofi erului care era o femeie corpolent , f cea cât trei Lucica, i arunc ferm coada pe spate, î i îndreapt umerii, iar când vârful sfirat al cozii îl atinge pe el în treac t, ca un avertisment, i când se las peste fundul ei bombat, aproape c-a strigat: - Da, sigur, de vreme ce tot ne afl m aici... da! uitam la Nae. P rea fericit sau, cum s zic, încântat,

Ion uculescu - Ochii idolului


Anul I, nr. 3/2014

fermecat. O iube te. Pun pariu c prin p rul ei bogat l-a subjugat, prin josul bombat, ca pe to i ceilal i dinaintea lui, dar eu cred c el e calculat, o s se transforme în fiar , imediat ce pune mâna pe Certificatul de c torie i intr cu drepturi depline în vila care, nu-i a, nu-i de colo! Iubitule, tu câte scene... pardon, rânduri... pardon, câte cuvinte ai mâzg lit azi? Când o s -mi spui despre ce e vorba? Uite-a a, s -mi poveste ti i mie în câteva cuvinte cu ce te ocupi tu. Ce faci tu, în afar de hoin reala prin ora , prin parcuri, prin p durile care se întind dincolo de mahalale i unde l-ai dus i pe Anghel, însp imântândul, în loc s -l relaxezi. i unde dispari tu câteodat zile întregi? Îmi juri nu mergi cu femei i te cred, o simt. Tu n-ai nici o amant , degeaba te-ai da mare i tare. Tu, m ? Uit -te la tine... Sau ai o nou inven ie? Ceva ce va revolu iona, s zicem, industria auto. O s -i dai peste cap, mama lor de nepricepu i, geniul meu! Când eram mai proast , credeam c ai inventat ce n-a v zut Parisul. - Hai s înregistr m inven ia, te-ndemnam, dar tu: - Nu, mai am de pus la punct ni te am nunte. - Ce am nunte? - Formule complicate, n-ai cum s -n elegi! Mai c te credeam. Acum tiu c sunt gogori e. Scenariul tv, inven iile, conducerea unor afaceri i câte i mai câte... tii de când mi-am dat seama definitiv c iubitul meu b rbat e castrat într-ale vie ii? Când i-ai pus to i prietenii i toate neamurile s i g seasc sponsori care s te in doi ani în vest, s studiezi, auzi la el, pia a pietrelor pre ioase, c tu, vezi Doamne, o s-ajungi expertul num rul unu din lume, cel care distinge cu ochiul liber karatele din bijuterii, toat lumea o s i se-a tearn la picioare i o s -i umpli de bani, c neam de neamul lor, al sponsorilor i al intermediarilor, n-o s mai fie nevoi i s munceasc !

Ion uculescu - Ochiul idolului

29 Dar ce spun eu? ansa vie ii tale am fost eu. Da, noroc c team acceptat de so , c i-am f cut un copil. Asta crea ie! Ce face Anghel? Tu ai mai luat leg tura cu fiul t u? Ce-a mai fost, atunci când a trebuit s -mi reiau serviciul! (Scoate din geant telefonul mobil si formeaz un num r.) Alo? Mami? Ce s fac? Ce-a putea s fac? Munc i bani, , de, trebuie s -mi între in prin ul consort. (Respir vizibil.) Uiteacum am venit de la banc . Home sweet home, ce inven ie i pe britanicii tia! Casa mea e am ruie r u, inodor , incolor i pustie. icu o, spune-mi cum e Anghel. L-ai luat la tine de dou zile i nu mai tiu nimic de el. Zi ceva, nu m l sa s vorbesc doar eu, altfel nu mai opresc pân mâine. (Ascult , timp în care se duce i se trânte te în fotoliu. Din când în când roste te câte un: Da. Bine. Foarte bine. În timpul acesta, El se agit , caut în mald rul de c i, r bufne te de câteva ori, nemul umit.) Când se-ntoarce Anghel, s -mi telefoneze. S -i spui c -l iubesc. Vai, cât îl iubesc, mi-e dor de el de nu mai pot! Ce spui? Da, lucreaz la alt inven ie, ceva ce-o s d râme toate teoriile tiin ifice. Nu crezi? O s r stoarne cerul, p mântul va fi deasupra, iar noi o s mergem cu capul în jos. Nostim? Genial, ce zic eu, genial!? Mami, ce e mai mult decât genial? Lene crezi matale. A a crede i Anghel? Îngerul meu! Îmi seam , chit c-o avea ceva i din taic -s u. Ce zici? (Ascult .) M mico, e ti în stare s p strezi un secret? R mânentre noi! Da? Juri? Jur ! Ei, vorba vine. Anghel nu seam deloc cu el, El e altfel, nu tiu, nebun de-a binelea. i acum ine-te bine! Anghel este leit tat l genetic. Cum adic tat genetic? În teoria i filosofia telegoniei... Nu tii ce e aia? O tiin modern , ca toate inven iile din ultimul timp despre univers i despre Dumnezeu, aiureli. Doar c , la mine, groz via asta se probeaz a fi un mare adev r. Ei, bine, telegonia eviden iaz tat l genetic, adic rostul primului partener din via a intim a fiec rei femei. Acest b rbat va fi nici mai mult, nici mai pu in decât tat l biologic de drept. El contribuie definitoriu la dezvoltarea structurii ADN-ului copiilor, oricâ i ar avea cineva, dar mai cu seam a primului n scut. De-aia- i spun c îngerul meu Anghel îi seam prea pu in sau deloc lui... Ei, cui! i seam substan ial cu... Vai, mam scump , ce îndr gostit eram pe-atunci. Ei, cine, cine, doar no s i spun acum, prin telefon, cupla i la toate serviciile secrete ale lumii acesteia, i în plus cu ni te urechi ciulite pe lâng mine. Cum era? Cum s fie? Eram topit ! De-a fi fost de zece ori virgin , de zece ori a fi fost a lui, cu iubire. Iar fiul meu Anghel este un sumum al sufletului meu i-al însemnelor tat lui biologic, a a s tii! El? Ce s fac ? St pe canapea, în fotoliul s u, pe care noi navem voie nici s -l atingem, vai, mimeaz geniul. Se face c nu maude. M mico, de fapt eu sunt de vin . De la Anghel mi se trage, de atunci, de când l-am n scut. Am optat s -l trecem pe El c va avea grij de copil. tii, el abia acceptase s fie slujba , asta fusese condi ia -l iau de b rbat. Cât a lucrat? S fi fost trei luni, acolo... avea leafa foarte mic . Iar eu a fi pierdut, aloca ia ar fi fost jum tate din salariul meu de bancher. S-a retras de la serviciul pe care i l-a luat ca s scape de gura mea i doi ani de zile a primit de la stat o indemniza ia pentru copilul meu, în timp ce mai mult matale îngrijeai b iatul. B iatul a crescut, banii de la stat au încetat s mai vina, dar el a uitat s se întoarc la birou. De-atunci st acas i caut nu tiu ce. N-am în eles niciodat ce vrea. La început am crezut în el. Vorbea cu o pasiune care m cople ea. Ba inven ii geniale, ba scenarii tv cuceritoare, ba fel i fel de bazaconii. ine totul închis într-un fi et. Eu i l-am cump rat, fire te. car dac hârtiile lui s-ar transforma peste noapte în bancnote de Euro, Dolari, Lire Sterline. De câte ori nu i-am spus: - Dragul meu, ai terminat universitatea, doctoratul magna cum laude. Colegii t i


30 mult mai jos pe treapta inteligen ei i a înv turii sunt ingineri efi, conduc antiere, lucreaz în vest. Vorbesc cu pere i! Degeaba, nici un efect. i mai spunea Walter Scot c pere ii au urechi! Ce spui? Nu tiu ce s fac cu el. Pân -ntr-o zi când o s -mi iau copilul i-o s m duc... Da, m -ntorc la mama, la dou camere, s rut mâna, m icu a mea bun , te s rut i te iubesc. Abia a tept s m sune Anghel, nu ui i, da? Mâine sear , de la banc vin direct la matale i-l iau acas . i lui îi e dor, repet c vrea s i creasc singur copilul. (Închide telefonul, se suce te o vreme prin cas , pentru a spori tensiunea, apoi reia dialogul cu El.) Familia, celula de baz a societ ii. Iat o formul care s-ar cuveni schimbat . În zilele noastre, cum e societatea, a a e i familia. Familia mea sunt eu i Anghel i m mica. i tu, iubitul care trând ve te. Dar te iubesc, recunosc. Tu m mai iube ti? Aud? De la o vreme, nu mai aud aceste cuvinte. Ce s însemne oare? (Sun telefonul. R spunde, încântat .) Tu e ti Lucico? Unde e ti? Cum e luna de miere? E ti fericit ? (Dezam git :) Doar dou s pt mâni? De când o lun are numai dou s pt mâni? (Ascult ) O.k., în eleg. Azi b rba ii nu mai sunt cei de pe vremuri, de când era bunica fat . (O ascult pe prietena ei, apoi, la o întrebare a acesteia, ea explic .) O s vezi tu, Lucica drag ! A a sunt la început, mierea de pe lume. Apoi... tu e ti o fire autoritar , sigur pe tine. Tu dedic -te clipelor de fericire, nu uita c fericirea e doar o secven a iubirii, de acord? Gust momentul din plin. Bucur -te! (Ca s getat de o idee.) Lucica, voi v iubi i? Tu îl iube ti? Ce cred eu despre dragoste? Tot pe mine m -ntrebi? i tu, tu cum sim i? Bine-bine, uite cum v d eu. (Închide ochii, parc s citeasc în interiorul ei i dup o scurt pauz r spunde.) Iubirea suntem noi. Suntem crea i de Dumnezeu din i pentru iubire. Dumnezeu e în noi, în fiecare dintre noi, a a se zice. Dumnezeu este iubire, o tie toat lumea. Cine nu iube te, i aici intr toate felurile de iubire, cred eu, cine nu iube te e sterp i inima lui arat ca un petec de p mânt dup o secet cumplit , cr pat ici-colo, gata s explodeze. Dac iube ti, tr ie ti o dat pentru tine i în acela i timp pentru el, pentru b rbatul pe care i l-ai ales, apoi pentru copilul t u (O s vezi tu!), pentru p rin ii t i, pentru prietenii t i (Aici iat -te i pe tine, te iubesc a a cum e ti, te iubesc tiind c ai defecte, drag .), pentru toat suflarea. Nu tiu dac m-am exprimat cum trebuie, m-ai luat pe nepreg tite, drag . Tu te-ndoie ti c -l iube ti i c el te iube te? Atunci d timpul înapoi, po i? Lizica, ce-i cu tine? Nu te mai recunosc, drag ! Nu- i umbri frenezia sau m car trând veala lunii de miere. Secven a de fericire de care- i vorbeam mai înainte. (Ascult .) Aha! Care va s zic , tu vrei afli cum e via a de zi cu zi a unei femei m ritate? Eu nu sunt tipic decât în parte. Tu tii prin ce trec, tii c omul vie ii mele nu e un om ca to i oamenii, nu-l în eleg, dar deloc, pur i simplu nu tiu ce vrea, ce caut , de ce tr ie te. Îl dispre uiesc, îl iau peste picior, m bat cu el, îl vorbesc de r u, îl ur sc, iar când seria asta a neg rilor ajunge undeva sus-sus, de-mi vine s -l spintec cu un cu it de buc rie, îmi dau seama c -l iubesc i-mi aduc aminte cuvintele din Biblie pe care mi le-a spus duhovnicul meu în toiul unei crize de acest fel. Ascult , sunt cuvintele Sfântului Apostol Paul, în prima scrisoare c tre Corinteni: „Iubirea este îndelung r bd toare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioas , iubirea nu se laud , nu se mândre te. Ea nu se poart necuviincios, nu caut ale sale, nu se mânie, nu ine cont de r u. Nu se bucur de nedreptate, ci se bucur de ader. Toate le suport , toate le crede, toate le sper , toate le îndur . Iubirea nu înceteaz niciodat ” (13, 4-8).

Anul I, nr. 3/2014 Ei? Ai auzit? Eu le-am înv at ca pe o poezie. (Ascult iar.) Vrei s i spun cum curg zilele mele? Ascult . eaz -te undeva, asigur -te c el nu te ascult i bag la cap. E ti la început, s nu cazi i tu în capcana în care m zbat eu. Uite: Diminea a m scol la ora ase. El doarme. M cobor din pat pe nesim ite, p esc în vârful picioarelor, ies din dormitor, închid u a cu încetinitorul, s nu cumva s fac cel mai mic zgomot. M strecor în baie, apoi îngenunchez în fa a icoanei, m rog, iau trei guri de aghiazm , anafur . Ce am, când am. Acum îmi dau seama cât de pu in sunt doar eu cu Dumnezeu! Timpul meu e planificat. (Cade în genunchi, se întoarce cu fa a tre R rit, unde pe un perete este o icoan a Fecioarei.) Iart -m , Doamne! Tu tii c fug în buc rie, îmi torn ap într-o can , beau apa cu înghi ituri mici i, ah, s nu uit, înghit o pastil de drojdie. Vitaminizant. Sanchi! A a mint produc torii, s i vând marfa. Feti e. Dumnezeule mare, pân când? Fac sucul de fructe. Un pahar pentru mine, altul pentru el, altul pentru copil. S-ar putea altfel? Ba preg tesc i cafetiera automat pentru el, pardon, pentru domnul. Nu-i a a, prin ule iubit? Urmeaz gimnastica, dansul. Dou zeci de minute dansez, plutesc, m mi c liber, în voie sau pe ritm de bougie-bougie sau de ce se nimere te la radio. gân mai sunt, Doamne! M îmb iez îndelung, mul umit de mine. De aici, din acest punct, dup ce încep s m îmbrac de fapt, intru în alert . Înghit în fug sucul de fructe i o zbughesc. E o aglomera ie în ora ul sta... Parchez, noroc c banca are parcare subteran . Apoi nu mai exist. Pân la cinci dup mas nu mai sunt eu. Fi e, chitan e, bonuri, telefoane i rânjete pe toate diapazoanele. Sunt robot, pion, nimeni. Ca om, nu exist. Ca finan ist, sunt director. Ca femeie, ehei, ce s zic, subalternii m admir , colegii îmi fac curte, vicepre edin ii îmi fac avansuri, pre edintele m cheam la el cu vreun dosar i m întreab : - Te-ai mai gândit? Tot îl mai iube ti? Schema e simpl . Amanta sa oficial i pozi ia de

Ion uculescu - Priviri


31

Anul I, nr. 3/2014

vicepre edinte al b ncii. Nu i-am r spuns niciodat . Nici da, nici nu. mul umesc s îl privesc lung în ochi, îmi iau dosarul i m ridic. mai pot fi de folos cu ceva? - Propunerea mea r mâne valabil ! îmi arunc el, în timp ce îndrept spre u . (Se apropie de El. Vorbe te cu Lucia, strig , s aud El.) Întrebi cum arat ? E ok. Bunica spunea c dac b rbatul e pu in mai frumos ca Necuratul, e ok. O tia i ea de la bunica ei! Ce zici? Mda... Cine tie? Uneori pomene te de un simpozion pe finan e. Unde crezi? La Las Vegas, drag . Zice c f mine nu se duce, c eu fi expertul num rul 1. Participare obligatorie, m amenin , tiu eu... Ah, cred c ie nu i-am povestit ce mi s-a întâmplat cu Mihai, un coleg de la Promo ii. A venit odat la mine acas . M plânsesem -mi c zuse lumina, El nu era în ora , iar pe mine m apuc tremuriciul numai când m uit la tabloul electric. Numitul Mihai a mers cu mine chiar în ziua aceea, a rezolvat repede. Eu i-am f cut o cafea, dar el visa altfel de r splat . Tam-nesam. De ce? Tu ce-ai fi f cut dac erai în locul meu? Stai, c nici m car nu a dat dovad de vreun rafinament. Pur i simplu m-a luat în bra e. M-am luptat cu el. Am ipat, l-am amenin at c nu mai pleac viu. Atunci s-a potolit i mi-a cerut 50 de lei pentru presta ie. Auzi tu!? I-am dat 45. - Sc dem 5 lei cafeaua, iam spus. A doua zi s-a purtat mai curtenitor ca de obicei, iar peste o vreme am aflat c se l udase c -l chemasem la mine sub un pretext i ne iubiser m. Ce-am f cut? M-am dus i i-am tras o palm zdrav la el în birou, de fa cu toat lumea. - Te-ai iubit cu m -ta, i-am strigat. De atunci mi-a crescut cota i mai tare! Da, drag , înva ! Mai departe? Ce s se întâmple dup ce plec de la serviciu? Plec pe la 6, pe la 7 seara. Cump turi, ca ast zi, Carrefour, Real, MegaImage, Pia a Matache, unde nu vând ranii produc tori, ci

Ion uculescu - A fost odat

negustorii igani. Cam asta. Bine, opresc aici instructajul. Sun -m când te întorci, fac o bre i ie im cumva doar noi dou . Cumva, undeva. Pa, Lucica i nu uita c luna de miere e copil ria c sniciei. Bine, fie i dou s pt mâni. Cum îl cre ti, a a o s -l ai! Pa, scumpo! (I se adreseaz lui.) Tu tii c de fapt mie nu-mi plac b rba ii. Ador gustul t u, mirosul t u, m-am molipsit de tine, cu tine. Via a mea e ordonat , e o rânduial care m tem c-o s m sugrume. Via a mea. Care via ? M car m men in în form . Cum ar t? Dup ce v zgâi i voi, b rba ii? (Se r suce te ca un manechin la o lansare de mod .) Picioare drepte, elegante, urm re te linia, dragule, ambele te pot scoate din min i, dreptul e al t u, e-n regul ! old proeminent, nu? Sâni f silicoane, ca ni te dropii din B gan, parc a a-i nume ti. Umeri rotunzi, calzi, unduitori i p r de b ie oi. Cum s -l las s creasc ? Am eu timp de el? Am eu timp de mine? Ei, hai, fato, ajunge cu fandoseala, El mi se pare pe alt lume azi, în baie cu tine, ai rufe de sp lat, pe urm fugi în buc rie, peste pu in prin ul o s strige: - Mi-e foameee! Unde e ti, Lucica, s afli finalul. Rareori închei munca pe la 10 seara. Atunci urc în pat i m uit i eu la televizor, o juma de or o or , caut un film romantic, via de familie. Filmele poli iste, b ile i împu turile m oripileaz ! Numai c , recunoa te, fato, de cele mai mult ori, când închei treburile casei, fug i intru în cad , fac apa fierbinte, o colorez cu un balsam, îl strig degeaba pe El, pân la urm adorm. A doua zi o iau de la cap t. El tr ie te în sfere înalte. Sfere inexistente. Dumnezeu tie ce are în cap, c prin alte p i... Eu sunt sacrificiu, tiai, iubitule? Femeile sunt legate de p mânt de mici, a a spui tu. Ele n-au voie s fie cu capul în nori, sunt practice, ele sus in via a. (Soneria. Bate cineva la u .) fie cineva la u , iubitule? La ora asta? Vai, e cu totul neobi nuit. Ce s spun... (Soneria i cioc niturile în u devin tot mai insistente.) Cum a a? Eu n-am terminat s dau din mine tot ce-aveam pe suflet. Azi sunt plin de gânduri. Înc nu i-am spus ce-am de gând s fac, cât crezi c-o mai inem a a? S pun cap t acum? Cum? De ce? (El se ridic în picioare, o ignor , se duce la fereastr , o deschide, prive te spre cer. De afar se insist , sun i telefonul ei mobil, se bate cu pumnul în u . El pare c nu aude zgomotul de afar , Ea cade pe gânduri, apoi încet, ca pentru sine.) E timpul s g tesc. (Pleac spre buc rie.) El: (Cu voce pierdut ) Vezi, drag , e cineva la u ! (Se arunc pe fereastr .) (Cortina)


32

Anul I, nr. 3/2014

TRADUCERI DIN LIMBA CHINEZ

Zhuang Zi

Simbolurile Integrit[\ii Infinite Parabole Not : Între filosofie i umor pot fi plasate cele mai multe dintre parabolele filosofului Zhuang Zhou, 369-286 î.Hr., cum se poate deslu i din textele selectate în paginile care urmeaz . Multe povestiri îl au ca personaj pe Confucius, Kong Zi, 28 Septembrie 551 - 4 Martie 479 î.Hr. Ele sunt fantezie pur , nu au nici o leg tur cu via a i opera acestuia. Au fost scrise pentru substratul lor filosofic, dar în registru ironic. Maestrul Zhuang i-l imagineaz pe Confucius gândind i ac ionând ca un taoist sadea. C. L. Fabulele ocup nou zecimi [din scrierile mele], pe când apte zecimi sunt citate de seam [din gânditorii antici], iar cuvintele în irate în voie, zilnic altele, se conformeaz Cerului. Fabulele ocup nou zecimi, în care eu m folosesc de al ii pentru ami expune propriile gânduri. Cuvintele în irate în voie, zilnic altele, i care se conformeaz Cerului, se vor r spândi larg i vor tr i ve nic. (CAPITOLUL XXVII. FABULE. 1.) Odat , Zhuang Zhou s-a visat fluture, un fluture f când volute prin aer, zburând pretutindeni, în voie, f s tie c el era de fapt Zhou. Brusc, s-a trezit i i-a dat seama c , într-adev r, el era Zhou. Cine poate spune dac Zhou a visat c se transformase în fluture sau fluturele a visat c devenise Zhou?! Între Zhou i fluture trebuie s existe o distinc ie. Aceasta se nume te preschimbarea lucrurilor. (CAPITOLUL II. DESPRE EGALITATEA LUCRURILOR. 7.) Maestrul Zhuang i Maestrul Hui treceau podul peste râul Hao. - Pe tii albi înoat în tihn . A a se bucur pe tii, a spus Maestrul Zhuang. - Tu nu e ti pe te. De unde tii c pe tii sunt bucuro i? s-a mirat Maestrul Hui. - Iar tu nu e ti eu, a ripostat Maestrul Zhuang. De unde tii c nu-mi dau seama c pe tii se bucur ? - Eu nu sunt tu i desigur c nu tiu. Dar nici tu nu e ti pe te i nu tii pe tii sunt bucuro i. Asta e sigur. - Te rog s-o lu m de la cap t, a propus Maestrul Zhuang. Ai întrebat: „De unde tii c pe tii sunt bucuro i?“ Asta înseamn c tu tiai c eu tiu c pe tii se bucur i de aceea m-ai întrebat. [Acum î i r spund:] Am aflat când treceam pe podul de peste râul Hao! (CAPITOLUL XVII. APELE TOAMNEI. 7.) Când so ia Maestrului Zhuang a murit, Maestrul Hui s-a dus -i prezinte condolean ele sale i l-a g sit pe Maestrul Zhuang stând pe vine i cântând, b tând ritmul într-un bol.

- Ai tr it cu so ia ta o via , i-a f cut copii, apoi a îmb trânit i a murit, i-a zis Maestrul Hui. Nu-i suficient c nu o jele ti, mai trebuia cân i, b tând ritmul în acest bol? Asta nu-i prea de tot? - Deloc, s-a scuzat Maestrul Zhuang. În momentul în care a murit, cum s-ar fi putut s nu fiu îndurerat? Dar cercetându-i începuturile, [mi-am dat seama c ] ini ial ea n-avea via ; i nu numai c n-avea via , dar n-avea nici form ; i nu numai c n-avea form fizic , dar era i f suflu vital. Între indistinct i inefabil, s-a transformat i a prins suflul vital; suflul vital s-a transformat i a luat form fizic ; forma fizic s-a transformat i a prins via . Acum, s-a transformat din nou i a murit. Preschimbarea din via în moarte mi se pare asemenea mi rii celor patru anotimpuri, prim vara, vara, toamna i iarna. Ea acum se odihne te în tihn în sala uria . Dac eu a con-


Anul I, nr. 3/2014

tinua s plâng, ar însemna c nu în eleg ra iunea vie ii. Iat de ce am încetat [s plâng]. (CAPITOLUL XVIII. CULMEA FERICIRII. 2.) Via a i moartea înseamn destin, sunt permanente ca ziua i ca noaptea i reprezint o lege a naturii. (CAPITOLUL VI. CEL MAI VENERAT ÎNV TOR. 2.) În cursul unei c torii, Maestrul Lie se oprise pe marginea drumului s m nânce, când a v zut un craniu vechi de câteva sute de ani. El a smuls o buruian , a ar tat spre craniu i a zis: - Numai eu i cu tine tim c nu exist moarte i nici via . E ti tu cu adev rat trist? Sunt eu cu adev rat vesel? (CAPITOLUL XVIII. CULMEA FERICIRII. 6) Ducele Huan, Pilon Ornamental, din Principatul Qi, citea o carte în înc perea central a casei. Rotarul Pian, Lotc , scotea o roat în curte. El a l sat jos ciocanul i dalta, s-a apropiat de intrare i l-a întrebat pe duce: - Îndr znesc s întreb, duce, ce cite ti? - Cuvintele unui sfânt, a r spuns ducele. - Sfântul mai tr ie te? - E mort deja. - Prin urmare, ceea ce cite ti sunt resturile r mase de la cel de demult. - Cum poate un rotar s comenteze în voie ceea ce citesc eu? Dac mi explici, mai treac -merag , dar dac n-ai ce s zici, o s mori! - Eu v d lucrurile dup munca pe care o fac, a r spuns Lotc . Atunci când eu scobesc o roat , dac lucrez încet, spi a va fi prea slobod i roata nu va fi îndeajuns de solid ; dac lucrez repede, gaura va fi prea îngust i spi a intr greu. Dac lucrez nici prea repede, nici prea încet, potrivesc roata din mâini i o simt cu inima. De i nu pot explic cu vorba, tiu c este aici o tehnic miraculoas . Eu n-am cum s -i transmit aceasta propriului meu fiu, iar el nu e în stare s-o preia i iat de ce sunt nevoit s scobesc ro i i acum, la aptezeci de ani. Anticii i ceea ce ei n-au fost în m sur s transmit au disp rut. Înseamn c ceea ce cite ti, duce, nu sunt decât resturile r mase de la cei antici! (CAPITOLUL XIII. CALEA CERULUI. 8.)

Ion uculescu - Ochii demiurgului

33 Maestrul Zhuang pescuia în apa Pu, când principele Wei din ara Chu a trimis doi mandarini s -l încredin eze de sentimentele sale, cu vorbele: - Doresc s te ocupi de afacerile de stat. Cu varga undi ei în mân , f s întoarc privirea, Maestrul Zhuang a r spuns: - Am auzit c în principatul Chu este o estoas miraculoas , moart de trei mii de ani. Principele o ine în templul str mo ilor, într-o cutie din bambus, acoperit cu o pânz . Aceast estoas ar fi preferat s moar i din ea s r mâie ni te carapace care s fie inute la mare respect sau s tr iasc i s mearg , târându- i coada în noroi? - Ar fi vrut s tr iasc i s mearg , târându- i coada în noroi, au spuns cei doi mandarini. - Duce i-v ! le-a cerut Maestru Zhuang. Eu vreau s tr iesc, târândumi coada în noroi. (CAPITOLUL XVII. APELE TOAMNEI. 5.) Ji Shengzi, Maestrul Intui ie, antrena un coco de lupt pentru regele Xuan din Dinastia Zhou. Dup zece zile, regele a întrebat: - Coco ul e gata de lupt ? - Nu. E înc seme i încrezut, a r spuns Maestrul Intui ie. Dup alte zece zile, regele s-a interesat din nou. - Nu. Reac ioneaz înc la zgomote i la umbre, a r spuns Maestrul Intui ie. Dup alte zece zile, regele s-a interesat din nou. - Nu. E înc iute la mânie i vrea s domine, a r spuns Intui ie. Dup alte zece zile, regele s-a interesat din nou. - E aproape gata, a anun at ;Maestrul Intui ie. Când al i coco i strig , el nici nu se mi . Privindu-l, pare un coco de lemn. Spiritul lui e ferm. Al i coco i nu îndr znesc s se lupte cu el. V zându-l, se întorc i fug. (CAPITOLUL XIX. VIA NESTÂNJENIT . 8.) Maestrul Zhuang se plimba printre castanii de pe Dealul Vulturului, când a v zut o co ofan ciudat zburând dinspre sud. Aripile ei aveau apte chi ime i ochii ei erau mari de un cun. Lovindu-se de fruntea Maestrului Zhuang, ea a c zut printre castani. „Ce pas re e asta?” i-a zis Maestrul Zhuang. „Cu aceste aripi uria e, nu poate zbura departe, iar ochii mari nu-i permit s vad clar”. El i-a luat haina, gata de plecare i i-a preg tit arcul, teptând ca ea s se mi te. Deodat , a v zut o cicad care i g sise un culcu la umbr i uitase de sine. i a mai zut o c lug ri strecurându-se printre frunze i prinzând cicada, iar din cauza aceasta uitând de sine. Atunci, co ofana ciudat a prins c lug ri a, dar l comindu-se la câ tig i-a pierdut via a. Asistând la acestea, Maestrul Zhuang i-a zis cu temeri în glas: „Vai! lucrurile î i fac necazuri unul altuia. Avantajul i dezavantajul se caut reciproc!” El a l sat arcul i a plecat acas . Paznicul s-a luat dup el, insultându-l, crezând c a furat ceva. Trei zile dup aceea, Maestrul Zhuang s-a sim it nefericit. - De ce e ti trist, înv torule? l-a întrebat discipolul s u Lin Ju. - Pentru a-mi proteja forma fizic , uit de mine, a r spuns Maestrul Zhuang. Privind o ap tulbure, sunt încântat de apa limpede. L-am auzit pe înv torul meu spunând: „Preia obiceiurile i supune-te ordinelor”. Azi m-am plimbat pe Dealul Vulturului i [aproape c ] am uitat de mine. O


34 co ofan ciudat m-a izbit peste frunte, a zburat printre castani i ia uitat adev rata natur . Paznicul gr dinii m-a oc rât i iat c sunt trist. (CAPITOLUL XX. COPAC DE PE MUNTE. 8.)

Anul I, nr. 3/2014 mânios: „Am pierdut [mediul] meu normal i n-am un loc unde s -mi tihneasc . Eu pot supravie ui doar dac primesc o g leat de ap . Dac -mi vorbe ti a a, mai degrab caut -m la pia a de pe te uscat!” (CAPITOLUL XXVI. LUCRURILE EXTERIOARE. 2.)

Dac în pia îl calci pe cineva pe picior, î i recuno ti vina i i ceri scuze. Dac îl calci pe picior pe fratele t u mai mare, este suficient s spui cu c ldur în glas: „Vai!” Dac îi calci pe picior pe tat l sau pe mama ta, e ca i cum n-ar fi nimic. Iat de ce, culmea ritualului nu face deosebire între eu i al ii; culmea drept ii nu face deosebire între eu i lucruri; culmea cunoa terii nu accept intrigile; culmea omeniei nu face deosebire între eu i neamuri; iar culmea încrederii nu ine cont de bani. (CAPITOLUL XXIII. DUDUL ALB. 8.)

- Vorbele tale n-au nici un folos, i-a spus Maestrul Hui Maestrului Zhuang. - Întâi trebuie s tii ce e nefolositor i apoi discut cu tine ce folos au vorbele mele, a r spuns Maestrul Zhuang. Cerul i P mântul sunt re e i întinse, dar omului îi este de folos un petec unde pune piciorul. Totu i, dac sapi p mântul de dincolo de picioare pân ajungi la Izvorul Galben, î i mai este de folos petecul de sub picioare. - Nu, a spus Maestrul Hui. - Atunci, e limpede cât de folos este ceea ce n-are nici un folos! A spus Maestrul Zhuang. (CAPITOLUL XXVI. LUCRURILE EXTERIOARE. 7.)

Un criminal c ruia i s-a amputat piciorul nu mai are nevoie s in cont de lege, aflându-se dincolo de condamnare ori de laud . Un prizonier nu se însp imânt când urc pe în imi, fiindc nu-i mai pas de moarte i de via . Dac nu replici când e ti înjosit înseamn c ai uitat c e ti om. Uitând c e ti om, ascultând în totul de ordinul Ceresc, înseamn c e ti om Ceresc. Iat de ce, nu vei mai sim i pl cere când e ti l udat i nu te vei mai sim i r u când e ti înjosit. Numai cine este în perfect armonie cu natura poate fi astfel. Dac te ar i mâniat f s fii, atunci aceast mânie apare din nemânie; dac ac ionezi prin non-ac iune, atunci ac iunea se na te din non-ac iune. Dac vrei s fii tihnit, lini te te- i respira ia; dac vrei fii deschis [cunoa terii etc.] supune- i voin a. Pentru ca propria ac iune s corespund c ii Cere ti, trebuie s la i [lucrurile] la voia întâmpl rii. A împlini la voia întâmpl rii, iat calea Sfin ilor. (CAPITOLUL XXIII. DUDUL ALB. 12.)

Maestrul Zheng tr ia în [principatul] Wei. Se îmbr ca într-o rob din cânep , ponosit , avea fa a umflat , iar mâinile i picioarele îi erau acoperite cu b turi. Câte trei zile la rând nu aprindea focul [s g teasc ] i purta acelea i haine de zece ani. De câte ori î i îndrepta boneta pe cap, panglica se dezlipea, de câte ori tr gea de mânecile robei, îi ie eau coatele afar , de câte ori î i punea înc rile, i se vedeau c lcâiele. Descul , el cânta Odele Shang, cu glas puternic, umplând Cerul i P mântul, de parc muzica emana dintr-un instrument din piatr i metal. Fiul Cerului n-a reu it s i-l fac sfetnic, prin ii i marchizii n-au putut s i-l fac prieten. Iat de ce, Cine- i cultiv voin a î i uit trupul, Cine- i cultiv trupul uit de câ tig, Cine tinde c tre tao i uit mintea. (CAPITOLUL XXVIII. RENUN AREA LA TRON. 9.)

Aflat în vizit în [principatul] Chu, Confucius a tras la un han de pe dealul Furnica, unde se f cea terci din orez. Vecinii hangiului, so ul, so ia i slugile lor, urcaser pe acoperi [s -l vad pe Confucius]. - Ce fac cei aduna i acolo sus? s-a mirat Zi Lu. - Ei sunt înso itorii sfântului, a r spuns Confucius. Sfântul s-a amestecat printre oameni i s-a ascuns între holde. Faima sa a pierit, dar voin a îi este f de margini. De i vorbe te cu gura, inima i mintea lui mân t cute. Contrar conven iilor lume ti, mintea lui dispre uie te conlucrarea cu lumea. Este un ermit, poate c el este chiar Sinan Yiliao! Zi Lu vroia s se duc s invite [s se întâlneasc cu Confucius]. - Ajunge! a spus Confucius. El tie c eu îl cunosc i mai tie c am venit în Chu. Crede c îl voi ruga pe rege s apeleze la el, iar pe mine socote te un sicofant. Dac -i a a, de vreme ce nu-i place s asculte vorbele unui sicofant, de ce-ar veni s m vad ? Tu de ce crezi c el e înc acolo? Zi Lu s-a dus s -l vad , dar chilia era goal . (CAPITOLUL XXV. ÎNSORITUL. 5.) Familia Maestrului Zhuang Zhou era s rac i el s-a dus la demnitarul care administra fluviile s împrumute cereale. - Sigur, i-a spus demnitarul. Când voi strânge d rile de pe propriet i, i voi împrumuta trei sute de galbeni. E bine? - Ieri, venind încoace, m-am auzit strigat, a r spuns Maestrul Zhuang, schimbându-se la fa de sup rare. Am întors capul i am v zut un crap în f ga ul ro ii. L-am întrebat: „Ce faci aici, crapule?” Mi-a spuns: „Sunt demnitar în lumea pe tilor din Marea de Est. Ai o leat de ap s -mi salvezi via a?” Eu i-am spus: „Sigur. Stai s m duc pe p mânturile [ rilor] Wu i Yue i voi aduce încoace apele Fluviului Vestic. Se poate?” Pe tele s-a schimbat la fa i a zis,

Nu deveni sclavul faimei, Nu deveni depozitul uneltirilor, Nu deveni tu r spunz tor pentru toate problemele, Nu deveni st pânul atotpriceperii. În elege-l în profunzime pe nesfâr itul tao i las i inima s zburde în lumea minunat a golului. Bucur -te de ce i-a dat Cerul i nu considera c ai câ tigat ceva totul este nimicnicie. Omul perfect are inima ca o oglind : nu conduce i nu întâmpin , reflect , dar nu re ine. Iat de ce, el învinge i nu este r nit. (CAPITOLUL VII. ÎMP RA I I REGI BUNI. 6.) Din cartea

RIN II SISTEMULUI FILOSOFIC TAOIST, 684 pagini, Editura RAWEX COMS, Bucure ti

Ion uculescu - Iarna în p dure


Anul I, nr. 3/2014

MEMORII

Un recensãmânt Profesoara pe care o suplineam fusese, la rândul ei, suplinitoare. Cam p guboas , suplinitoare. Venise la spartul târgului - i primise ce mai r sese: câteva ore de rus , câteva ore de român , dou ore de geografie, ansamblul coral i o or de sport; tot acest ghiveci, ca s se completeze o catedr . Era bucuroas c-a sc pat - i-l uda pe b rbatu-s u, i el dasc l, c-o l sase gravid . Mi-a ar tat împ irea calendaristic a materiei - la cele cinci discipline - i m-a înv at cum s fac un plan de lec ie. I-am mul umit i i-am urat s nasc b iat. Directorul m-a chemat, mai târziu, la el în birou. S lile de clas erau insuficiente, dar el mic orase una i- i f cuse birou; nu voia s împart cancelaria cu ceilal i dasc li, ca nu cumva s ajung s se trag de ireturi cu ei. i-apoi, de-aici, din desp itura cu glasvand de restul clasei, avea posibilitatea s trag cu urechea la desf urarea lec iei: un chin pe dasc lii c rora le venea rândul s predea în aceast sal . „Am auzit c ai venit la coala noastr - m ia în primire, de la . S tii c aici nu e ca la Prim rie: cerere cu dop i timbru de trei lei. Aici se munce te, tovule, se munce te-n draci, a a cum ne cere Partidul. Am evitat s ne cunoa tem la Prim rie, c ci n-am vrut s afectez viitoarele noastre rela ii”. Privesc mirat, în picioare, rezemat de un godin. A tept. „Deocamdat , atât. Mergi i- i f datoria. O s afli de la ceilal i colegi cum stau lucrurile la noi. Iar eu o s fiu cu ochii pe dumneata. Nu în mod special; ca pe to i”. Ies de-a-nd telea. Cred c am avut - mai am, poate - voca ie de dasc l. Nu tiu dac marele i bunul meu profesor George Botez mi-a inspirat-o sau ea, voca ia asta, f cea parte din pl mada mea. Dar - constat cu atât mai conving tor acum, când stau la catedr , cu catalogul în fa - mia pl cut, zic, s vorbesc, s perorez, s -i fac i pe al ii s în eleag , s accepte spusele mele. Orele de român erau o adev rat încântare; atât pentru mine, cât i pentru clas . Aveam vreo 30 de elevi, to i în ultima clas , a VIIa. Unii mai micu i, la vârsta lor, 13-14 ani; al ii de-o seam cu mine (repeten i, amâna i din diverse motive) i trei mai mari ca mine: un igan (al c rui tat fusese speriat de tovar ul Fetiga c -l amendeaz i-l d afar din sat) i doi greceni, români, care lucraser cu tat l lor pe ni te antiere, dar reveniser în sat dornici s i termine obligatoria coal elementar . Era o încântare, repet, pentru c aceast adun tur de groitori monosilabici când erau întreba i ceva, abia descifrând cuvintele, pe litere i silabe, la lectur , dar f când totdeauna o g gie de-i scotea din âni pe profesori, care ipau, la rândul lor, în zadar, la ei - aceast turm de aduna i, dup câteva întâlniri, în care îi l sasem urle cât vor, privindu-i calm, nep tor, de la catedr , s-au cumin it brusc. Au constatat c nu au cu cine lupta - i-au pierdut r zboiul; prin neprezentarea adversarului. i-am început s le vorbesc. Dar se

Scriitorul Ion Andrei v zut de scriitorul Marin Sorescu

Ion Andrei

35

schimbaser rolurile: eu vorbeam, iar ei priveau nep tori la mine. Sfid tor? N-a zice. Totu i. Turma nu era proast ; avea/are un sim al ei, un instinct de protec ie în orice împrejurare. Dar au venit Alecsandri, i Co buc, i Eminescu - aducând cu ei: „Noroc bun, pe câmpul neted ies românii cu-a lor pluguri / Boi pl vani, în câte ase, trag, se opintesc în juguri”...; i: „Pe malul apei se-mpletesc / C ri ce duc la moar / Acolo, mam te z resc / Pe tine-ntr-o c scioar ”...; i: „A fost odat , ca-n pove ti / A fost ca niciodat / Din rude mari, împ te ti / O prea frumoas fat ”... - i, treptat, au început s li se lumineze ochii; le disp rea albea a aia, opac i agresiv , i le inunda pupila o lumin neb nuit . Repet, pentru a treia oar : era o minune s fim împreun , dasc l i colari; un nenea mai mare, urm rit smirn de popând ii din jur. S le ascul i întreb rile fruste, nevinovate - i s g se ti cuvinte pe m sur s le priceap taina, în elesul. Iar în elesurile se dezghiocau, petal cu petal . Mi-a venit rândul s in o astfel de or în clasa de lâng biroul directorului. i, deodat , când povestea curgea mai lin, se deschide u a: directorul, cu fa a-n fl ri...: „Scuza i, credeam c nu mai ine i ora, c le-a i dat drumul”... La Gramatic n-a fost chiar a a de u or. Am început cu „silabele” - metoda lor de-a citi, l udându-i c , deja, o lec ie au înv ato. Au prins gluma - i-au râs unii de al ii, când i-am pus s citeasc . Au „trecut clasa” i subiectul cu predicatul, substantivele, adjectivele. i cu declinarea a mers bine: „Dac eu î i dau doi pumni, cui îi dau? ie! Dativul!”; „Dar dac eu iubesc o fat , pe cine iubesc? Pe Aurelia! Acuzativul!”. i a a mai departe. Mai greu a fost cu verbul, la conjugat. Aici se tia, i se vorbea, simplu: „M nânc”, „Am mâncat”, „Voi mânca” - i, printre rânduri, „Mâncai”. Întortocherile cu „Mâncaser m”, „Voi fi mâncat”, „S fi mâncat” ne-au dat mai mult b taie de cap ( i nici acum nu tiu, dac dup anul petrecut printre ei, se vor fi mai limpezit lucrurile). Tot în acest stil au decurs i orele celorlalte discipline. Cu un accent în plus la limba rus - în care m perfec ionam i eu, în timp ce le predam. Aflasem c în var , la examenul de admitere la Filologie, una din probe era limba rus - pe lâng Limba i Literatura Român i Istoria României. La Sport, mingea i t anul. La Ansamblul Coral s-a întâmplat, vorba cântecului, „o mare dandana”. Cele dou ore s pt mânal se ineau dup -amiaza, când îl invitam pe p rintele Traian Popescu, preot la biserica din sat - i preteam împreun o brigad artistic de agita ie: eu f ceam versurile; el, melodia i dirijoratul. Se apropiau alegerile; la noi candida, pentru Marea Adunare Na ional , eminentul jurist i profesor Grigore Geanu. Fostul notar avusese destul timp ca, în cele dou luni petrecute la Prim rie, s adune material critic pentru texte.


36 A fost un spectacol de zile mari: satira s lta la plas , iar umorul tr gea bombe. Din col ul scenei, ascuns în faldurii cortinei de cear af alb, p rintele, transpirat, în anteriu negru, admonesta i dirija totul, cu bagheta degetului ar tor. Râdeau ranii; râdeau mânze te func ionarii. Râdea Primarul; de complezen . Zâmbea viitorul deputat Geam nu. Tr gea pâr uri verbale pe lâng el, directorul colii: „Vede i, tovar u’, vede i ce elevi i cadre avem noi, în coala noastr ?”. i tocmai atunci se trase cortina, dându-l de gol, în sutan , pe preotul-dirijor, care nu reu ise se ascund . Un capitol special în profesia mea de dasc l suplinitor - ca, de altfel, a tuturor celor care nu erau localnici - îl constituia gazda: unde s i odihne ti oasele, s i dormi noaptea visele. Când am venit eu în noua mea calitate, la 1 ianuarie, nu se mai g seau gazde. În coal nu puteam dormi (ca notarul, în Prim rie). „Nici s n-aud! a exclamat directorul - fiecare se descurc cum poate”. i m-am descurcat; mai exact spus, am fost descurcat. Titic Bâscoveanu - bravul, îng duitorul vânz tor-cârciumar care d dea pe datorie pân la leaf - îmi opte te la ureche, pe când îi pl team conserva dep it de termen: „E o cas pe lâng mine, a unui boier expropriat în ’49. N-a putut s stea nimeni în ea. O bat, noaptea, dracii cu pietroaie. Cheia o ine un vecin, fin de-al boierului. Dac d ordin primarul, po i s încerci i tu”. i-am încercat. Dar pentru o mai bun în elegere, trebuie s fac, mai întâi, topografia locului. Satul Greci se termin , în cap tul acesta sudic, în form de „T” (mare, de tipar). Curge de sus, dinspre nord, iar aici, la cap t, oseaua cade perpendicular pe alta, împ indo în dou . La dreapta, dup Brazii lui Kalinderu, se opre te în Spitalul TBC, transformat în ospiciu de nebuni; i de acolo, mai departe, spre rc ne ti-Vâlcele. La stânga, dup ce trece printre câteva case (între care i a lui Titic Bâscoveanu, în gr dina c ruia puf ie mereu un cazan de f cut uic ), oseaua se pierde în câmp, ducând spre Tâmpeni i Bacea. Casa în care urma s locuiesc este a ezat pe aceast variant la stânga, la vreo câteva sute de metri de intersec ie. Pe partea stâng a drumului, pu in mai jos de cazanul lui Titic (situat pe dreapta). Lâng mine, imediat dup „casa mea”, oleaburile finilor boierului: cas mare, magazie, p tul, grajd de vite, obor de oi - m rog, tot ce-i trebuie unei gospod rii înst rite. Când mi-au dat cheia, femeia (fina) s-a uitat strâmb la mine; rbatul a încercat s râd - iar primarul a conchis: „Ei, b iete, te zu i i cu cas . Acum, jugul colii i biciul directorului”. i-au plecat to i; fiecare în treaba lui. Nici n-am pus bine piciorul în „casa mea”, c era s m pr bu esc, ame it de mirosul de naftalin i aer st tut. Am deschis larg geamurile: patru camere mari, pe hol, cu paturile f cute: pl pumi, perne, cear afuri, numai m tase, cu praful de un deget pe ele. Parc ieri plecaser st pânii. Totul intact. Noptiere, lamp în tavan, alta în col ul unui scrin, cu fe tila tras . Al turi, lâng intrarea din spate, un holi or da într-o c ru de 3/4 metri: o dormez îngust , dulap c-o singur u , o mas , dou scaune - i soba, tot de teracot . Pe jos, pardoseal s toas , din scânduri groase, peste pivni . Am hot rât s m instalez aici. i miam orânduit bruma de avere: dou c i, o pereche de izmene, dou perechi de chilo i, un costum de celofibr , la patru nasturi, luat de la Slatina pe banii câ tiga i în antier, al turi de o pereche de pantofi. S pun, past i periu de din i urma s cump r de la pr lie. În clipa aceea, eram îmbr cat cu ni te pantaloni de raicord i jerseu gros, lucrat de mama în andrele. C ciul brum rie (nea Urâtu tr iasc ! fratele tatei). Palton de dinie alb scurtu ; lejer la mi ri. În picioare, bocanci a a-zi i de schi; cam greoi i cu multe g uri, ceea ce m f cea s înjur de diminea .

Anul I, nr. 3/2014 ile, vreo 30 la num r, le-am a ezat pe pragul unei ferestruici ce-o aveam pe peretele de la capul patului, pe care n-o deschideam niciodat . În fa , peste dormez i mas , o fereastr larg , cu lemnul în putrezire. În holi or am descoperit o lamp de g tit cu gaz - primus, i se zicea - pe care am adus-o în camer i-am a ezat-o pe un sc unel; la o adic , se putea inventa oricând, la nevoie, o m lig . Care va s zic , gospod rie în regul , gospodar de dat exemplu. Hot sc s nu mai ies „în târg”; magazinul-cârcium -cooperativ era cam dep rti or, pe linia principal ; ca s ajungi mai repede (ca i la coal , care se afla pu in mai sus de cârcium ) treceai prin cimitirul satului; traseu pe care urma s -l folosesc i eu. Cum spun, am r mas s iau cina „în familie”. Pâine aveam. Am pus trei ou în tigaie (dar de bun venit, de la vecina care m privise strâmb), pe care le-am condimentat cu ni te pahare de uic (darul lui Bâscoveanu, de cas nou ). G sisem în opronul boierului i ni te lemne - i-am încins un foc ca-n basme. Mai o gur de pâine, mai o furculi de omlet , mai un pahar de uic - timpul trece molcom, exact ca-n basmele copil riei. Se bate miezul nop ii - vorba Poetului - când eu înc citeam, la lampa nr. 8, întins lene pe dormez . Afar începuse s ning u or. Sting lampa i aud ca prin vis oaptele fulgilor de z pad , care n lesc alb în fereastra mea, luminând înc perea. Adorm. ...Cred c visam; poate m visam un împ rat dintre aceia ce domnesc peste vreo limb ... - când împ ia începe s se zguduie, cu patul meu, cu tot. Cutremur! Bubuituri! Plesnete de bice! R cnete! Zuruie tabla de pe acoperi , tras de cârlige nev zute. Un pietroi izbe te în peretele de la capul meu. ridic, m trag în col ul opus sobei, lâng fereastra mare i încerc s m dumiresc, furi ând priviri în curtea luminat de z pad . Nu se alice te nimic. Alb - când limpede, luminos; când mat, l ptos. Dar bubuiturile nu înceteaz . Casa i-a mai revenit. Odaia a r mas la locul ei: patul, masa i celelalte - dar zgomotele continu : când lan , când zale risipite... i m cuprinde, deodat , teama. i-mi amintesc tot ce auzisem despre aceast cas , intrat în puterea diavolului, prin blestemul st pânilor ei. i-mi vin în minte pove tile din satul meu, cu casa lui Mi coci, i ea b tut de draci, pentru c descoperise într-o noapte de Sfântul Gheorghe o comoar - i luase din ea, f ca s fie el cel destinat. Pân n-a dus, la loc, galbenii pe care îi risipise, r scump rându-i, n-a sc pat de pedeaps . Poate a a ar trebui s procedez i eu: s plec de-aici, de unde nici al ii nu f cuser purici, înaintea mea. Cu toat uica lui Titic Bâscoveanu, pân diminea a n-am mai dormit. La coal , m-am mai lini tit, am prins chiar o brum de curaj. Locul îmi pl cea, chit c trebuia s trec de dou ori pe zi prin cimitir. Odaie bun , confort a-ntâia; casa „mea”, ce mai. i m-am decis s stau; s mai stau; s ascult, s pândesc, s cercetez - c tot nu aveam unde m duce. ascund, într-o noapte, în opronul magaziei. Dârdâiam de frig - i eram gata s renun , când, sfârrr! un ciot de lemn pe acoperi . Sfârrr! un pietroi. Sfârrr! un os. M strecor bini or pe lâng gard, sub tirul tot mai îndesit. i ea i el aruncau cu spor. „Bine, b , a v-a înv at, pe voi, boierul s face i? Nu fugi i! c v-am v zut. Chem Mili ia”. Acesta a fost ajutorul meu: Mili ia. „Mai încet, dom‘ profesor, nu fugim, i st m i de vorb , dar l sa i Mili ia-n pace” - zice b rbatul, i scoate dou uluci din gard i m pofte te la ei. Era un boier bun - aflu - îi n ise. Îi ajutase nu numai pe ei. ranii îl stimau. A fost ridicat într-o noapte, cu familie cu tot - i du i. Ei, vecini-fini, erau de fa . Abia apucase boierul s le opteasc s aib grij i de casa lui.


Anul I, nr. 2/2014

Se stabiliser la Petro ani. Mai venea, din când în când, fiul lor; pe furi , s vad cum arat casa; în ce stare se mai afl - sau de dorul ei? Finii nu g siser alt fel de-a o proteja, decât s -l sperie pe cel ce-ar fi cutezat s stea aici, b tând noaptea coperi ul cu pietroaie - i strecurând discret vestea c intrase în st pânirea diavolului. Am f cut o în elegere: ei nu-mi zuruie pietroaie pe acoperi , iar eu nu spun nim nui nimic. i de atunci, în loc de pietre, aterizau uneori pe masa mea când o bucat de brânz , când un copan de pui, fript. Dar i eu m-am inut de cuvânt: nici atunci i nici mai târziu, când am plecat din Greci - unde câte o dat , rar, mai reveneam dup aduceri-aminte - n-am scos o vorb . Mul i ani, am în eles, aceast cas a r mas intact , iar despre trecerea mea se vorbea ca despre o legend . Probabil ca urma ii boierului s i fi recuperat, acum, domeniul. Cioc neam, într-o sear , ritmul unei poezii - i acesta nu prea se l sa ademenit. În cas , cam r coare; iarna nici gând s se sfâr easc - i începusem s legumesc pu inele lemne din opron. Deodat , bubuituri în u : „Deschide i, dom‘ profesor, Mili ia!”. Deschid. În prag: Ion Podi . Fl ul tomnatic, pe care-l cunoscusem în p durea în care, în calitate de notar, înv am s trag cu pistolul. De fapt, pe el îl chema Ion Toma, dar nimeni nu-l numea a a. „Din adânc de neam ni se spune Podi - m-a asigurat el. Bag seama, le pl cea alor mei s i petreac vremea la poart , în uli ”. El, Ion, st tea toat ziua pe st noaga podului, a iind calea trec torilor cu întreb ri i ghicitori. Era apucat de dodii. Altfel, b iat bun: tia carte, citea mult, compunea poezii. Ion Podi târa dup el o leg tur uria de lemne. M uit: cam putrezite. M uit mai bine: cruci din cimitir. „S nu r ceasc intelectualii! Nu sunt ei ajutorul de n dejde al partidului în imbecilizarea maselor largi populare?”. „M , tu e ti întreg la minte, Ioane?”. „D-apoi cum, dom’ profesor?!”. Pauz . „ i-apoi s ti i c le-am adunat numai de pe la mor ii mei. Nici nu se mai cunosc literele - i nici eu nu le mai tiu numele la to i”. Iar pauz . „ i-n definitiv, domnule, decât un profesor în cimitir, mai bine ni te cruci în soba profesorului” asta-i filozofia mea. Continu m vorba la paharul cu uic . Focul duduie în sob , crucile trosnesc; mor ii s-or fi r sucind în mormintele lor friguroase. Nu-i nimic. Asta-i filozofia lui Ion Podi - i eu nu m pot opune. La un moment dat, observ , într-un col , primusul cu petrol, pe care îmi preg team cafeaua, omleta i, uneori, m liga. i Ion începe s recite, improvizând: sta-i Zisul lui Ivan Pui benzin -un kilogram Învârte ti la el un an Iese galben pandi pan”… Toate ar fi curs cum ar fi curs, pe vremea aceea, la ar , dac n-ar fi ap rut ideea colectiviz rii. Care înc nu se acutizase, în desf urarea ei, dar dospea cu spor, fr mântând imagina ia opresiv a mai-marilor satului i frângând inimile ranilor. Alt folclor r suna acum pe Valea Iminogului: „De la fra i din R rit Bate badea drum iubit, C-a fost badea delegat i se-ntoarce-acum în sat i badea ne poveste te Fericirea cum mai cre te În colhozurile mari Unde-s crasnâi proletari”... i replica local , na ional , venea imediat:

37 „Hai s facem o gospod rie Colectiv i la noi în sat, Via a s ne fie bucurie, Traiul s -nfloreasc ne-ncetat” Pân când, am râtul de ran, fug rit prin p duri i prins greu, ca s semneze cererea de înscriere, a ajuns la în elegerea c neiert torul act îl va urm ri pân la moarte - i a oftat din r runchi a doin , a balad i a bocet, totul în câteva stihuri pilduitoare: „În ’59 Mai f cea g ina ou ; În ’60 Ori te spânzuri Ori te-neci Ori la colectiv te treci; În ’61 Funia i s punul i direc ie salcâmul!” Ce va fi fost dup ’61 nu este greu de în eles, având în vedere în aprilie 1962 s-a raportat încheierea colectiviz rii. Noi nu ajunsesem - pe când eu h duiam cu d sc lia prin satul Greci - nici chiar în ’59. Eram în 1956-1957, când, vorba cântecului, „mai f cea g ina ou ”; lua statul i din ele, dar mai mânca i ranul. În Greci, îns , presiunea pentru colectivizare era mai ap toare decât în alte sate. Trei in i erau în fruntea listei marii ac iuni comuniste: Mihail Diconescu, directorul colii; Registru (func ionarul agricol) de la Prim rie i un igan, Tovar ul Fetiga, reprezentantul Comandamentului teritorial de partid. Cine crease acest organism, de care auzeam pentru prima oar , nu se tie! - sau nu tiam eu. iganul - un b rbat vârtos, creol-cubanez, avea o voce puternic i o mân cu laba lips : „Din r zboi, tovar i, s-a sacrificat pentru patrie!” - inea s sublinieze mereu directorul colii, care era nedesit din dreapta iganului. Dar oamenii zic c i-o t iase cureaua de la ma ina (locomobil ) ce punea în mi care batoza. Sau i-o pierduse de mic, la fier ria lui taic -s u. Când ridica Fetiga ciotul mâinii în sus i exclama: „A a ne înva , partidul, tovar i, s v intre mintea la cap!” - asisten a din nci încremenea statuie. „Da, da, s v intre mintea la cap!” - înt rea i directorul colii, ca un ecou. În b nci, cei mai mul i ascult tori erau dasc lii: înv tori i profesori. Pe umerii lor c dea, dup orele de curs, sarcina de-a bate satul de la un cap t la altul - în câte-o a a-zis campanie de înscrieri - i-a aduce, seara, cele trei cereri de intrare în Colectiv, semnate de rani. Când î i lipsea o cerere, sau, doamne fere te, nu veneai cu nici una, atunci s te ii: edin extraordinar , cu Fetiga strigând despre complicitate cu du manul de clas , despre tr darea politicii partidului; amenin ând cu duba Securit ii - cu pistolul pe mas , acoperit cu o batist în a a fel încât s se observe arma. Cum-necum, eu izbutisem s -mi fac norma, în cele patru-cinci campanii, la care am participat. Îi l murisem aproape pe to i cei în curtea c rora intram ca la mine acas ; mai r ri i la minte, oamenii pricepuser c nu exist posibilitate de sc pare - în afar de pu rie i de Canal. M ajutaser i câ iva p rin i ai elevilor, impresiona i de schimbarea în bine a odraslelor lor. La un moment dat, Tovar ul Fetiga chiar a vrut s m dea exemplu. Dar a s rit ca ars directorul colii: „Nu v gr bi i cu lauda, tovar e Fetiga. S nu ne pripim. Andrei mi se pare cam suspect. N-am descifrat înc ce ascunde, dar cu siguran ascunde ceva. Nici la coal n-am reu it s -l dibui cum trebuie. Suspect. S nu ne pripim. a tept m, s mai cercet m”... În ianuarie, spre sfâr it, s-a dat vacan la elevi. Nu mai re in dac era vacan normal , de iarn (care, oricum, nu se d dea de


38

Anul I, nr. 2/2014

rb torile Cr ciunului i ale Anului Nou) sau una venit ad-hoc, din necesit i. Cu aceast ocazie s-a hot rât efectuarea unui inventar am nun it a tot ceea ce are omul în b tur : boi, vaci, capre, oi, ini, câini - orice suflare, din care nu lipseau m garii, care se cam înmul iser din lipsa cailor, f cu i cârna i de c tre Stalin; conform cântecului - i el, folclor nou: „Cobori, Doamne, pe p mânt vezi Stalin ce-a f cut A f cut din cai cârna i i din igani deputa i”. i cine s fac acest recens mânt, dac nu dasc lii? C tot au ei vacan - i s-au i cam lenevit, tovar i, ni te mic-burghezi. Cu dou seri înainte ni s-a f cut un instructaj amplu, sub ciotul ridicat al Tovar ului Fetiga i ochiul sever al directorului colii. În diminea a pornirii la recens mânt, urma s ni se înmâneze formularele necesare. Nu departe de casa mea, locuia - în gazd la nea Ilie; singurul din c tun care sc pase cu doi cai în curte - înv toarea Dora Penescu. Era mai mare cu patru-cinci ani decât mine; dr gu , femeie împlinit , domni oar , m uitam cu jind la ea; uneori, când se nimerea, veneam împreun de la coal - i mai vorbeam. Era tot din Perie i, trei kilometri mai sus de mine, spre B lteni. Ei, i m pomenesc, în seara dinaintea lans rii ofensivei, cu b iatul lui nea Ilie, elev într-a VI-a, c mi bate-n geam: „V cheam domni oara pân la noi”. Mirare. Domni oara f cuse o pr jitur , nevasta lui nea Ilie umpluse masa cu o movil de gogo ele, iar nea Ilie scosese un borcan cu vin. „Ce face i, i, aici? Ce s rb tori i?” „Am s rb tori noi, ceva, dar s vedem ce rere ai i dumneata” - r spunde nea Ilie, filozofic. i aflu c domni oara Dora trebuie s plece neap rat acas , la Perie i. Era sâmb - i a doua zi, duminic , îi venea pe itor de la ora . Primise vestea c-o zi în urm , vineri, de la p rin i, printr-o scrisoare adus de po ta . Din cate, vineri noaptea i sâmb ninsese continuu, nu se putuse ga plugul Prim riei; abia de era o potec , pentru picior. Cu toat bun voin a lui, nea Ilie nu putea înh ma caii. Iar Dora se hot râse s plece pe jos. Nu avea curaj singur - i trimisese dup mine. Sigur, am fost imediat de acord: în cazuri de boal sau de fe-ricire, nu trebuie s te mai gânde ti. T inuir m noi vreo dou ceasuri, cu gândul la pedeapsa ce ne-ar a tepta. Ea - nu-i mai p sa, dac se m rit ; pleac , scap din v una asta. Eu - ce-o s -mi ia? Caii de la biciclet ! Iar cu datul afar , m mai gândeam i la omul bun de la Raion. Stabilim ca pe la trei din noapte - s nu ne prind diminea a în sat - s vin b iatul lui nea Ilie s -mi bat -n fereastr . Când mi-a b tut, era cu pu in peste miezul nop ii - dup ceasul meu de tept tor: Re-

Ion uculescu - Adev r i poezie la Mangalia

gular CFR, primit de la un unchi, care-l primise i el, de la colegi, în ziua pension ri, dar se descotorosise de el dându-mi-l mie, ca s nu- i mai aduc aminte de nop ile nedormite i zilele petrecute între ine. Dora m a tepta în poart , încoto nit încât abia îi vedeam ochii, cu un arac lung în mân . M uit în sus: mi s-a p rut c ninge mai slab. Se mai lini tise i viscolul; dar izbucnea, repetat, în rafale tari. „S ne inem de aracul sta - zise ea - tu în fa i eu dup tine, s nu ne pierdem”. Prin sat ne-am strecurat cum ne-am strecurat. Nici ipenie de om, nici h it de câine - toat suflarea la ad post. Dup sat, urma o p dure, cu oseaua pe mijloc, vreo doi kilometri. Exista i o scurt tur , o potec printre arbori, care reducea distan a la jum tate. O t iem pe scurt tur , cu z pada pân la genunchi. Mergeam într-un ritm ciudat; scoteam în acela i moment piciorul, înfigându-l în z pad : eu, în stratul gros i pufos - Dora, în urma alui meu. Dou fantome, pe întinderea alb . Înaintam. Dup tiin a mea, trecusem de jum tatea scurt turii. i d -i, i mergi - cu capul în p mânt i fa a acoperit de al. i odat opresc intuit, ca la o comand neauzit . Vântul îmi trimite un miros greu în n ri. Ridic ochii. La vreo apte-opt pa i în fa a mea, un animal. Lupul! - m-a tr snit prin gând, i nu mai pot întoarce capul. r storn încet, ame it, cu tot trupul spre Dora. „Dora, vezi”... bâigui, iar Dora cade-n fund. M uit spre lup: pace; st i el în fund, pe labele din spate, cu capul ridicat - i adulmec . De-a-nd telea, apropii de Dora. Îi ar t (mai mult îi comand, din creier) copacul de-al turi, gros, cu cr cile joase. M pun piu , i într-o clip Dora e sus. Într-o clip sunt i eu lâng ea. Nu mai tiu cât a durat totul; ac ionam automat, nu sim eam nimic. Abia sus, când ne-am a ezat mai bine, între crengi, ne-a cuprins groaza. i gândul de ce-ar fi putut se întâmple. Lupul a mai înaintat câ iva pa i - i s-a oprit sub copac. i-a început s urle. Nu continuu; cu pauze - de ne înghe a inimile, i a a înghe ate. De team s nu adormim i s c dem din copac, ne-am povestit fiecare via a, de mic copil, cu sinceritatea pe care i-o d ceasul din urm . Spre diminea , am auzit glas de om - i-am început s strig m. Era un grup de oameni din Schitu, pleca i cu treburi spre Greci. Strigând, h uind, b tând cu ciomegele în copaci, l-au f cut pe lup s plece. Trei dintre ei, recunoscându-ne, s-au întors i ne-au înso it pân la marginea p durii. Nu mai tiu cum am trecut prin Schitu i prin celelalte sate: Mo teni, Catanele, Mierle ti... Se l sa înserarea, când am ajuns la Perie i, la mine acas . Dora a acceptat un ceai - i l-a refuzat pe tata s-o conduc pân la casa ei: „Nu, domnule notar, merg prin sat, nu se poate întâmpla nimic”. Dup zece zile, când s-a terminat vacan a, ne-am întors la Greci. Dora, tot nem ritat . Eu, tot neînv at minte. Ni s-a tras o s -puneal zdrav de c tre reprezentantul Comandamentului teritorial de partid i directorul colii. Ni s-a t iat salariul pe perioada respectiv - i am fost l sa i în pace. Târziu, dup mul i ani, când am revenit prin Greci, gazetar de data aceasta, am aflat c Tovar ul Fetiga nu mai reprezint nici un comandament; se va fi întors, probabil, la ma ina de treierat - sau i-o fi dat partidul ceva i lui, o slujb , acolo, s se ar neasc . Diconescu, directorul colii, fusese depistat legionar i exclus din partid; zice-se c acum se târa ca o umbr speriat , pe lâng garduri. N-am mai întâlnit-o nici pe Dora; se m ritase cu un inginer agronom i se mutase la Slatina. (din volumul, în preg tire, „În toamn , amintirile...”) Vineri, 9 august 2013 La Negoe ti


39

Anul I, nr. 2/2014

CARTEA DE AZI, CARTEA DE MÂINE O LUCRARE DE R E F E R IN | {

Editura Biltong din Bucure ti a publicat cartea Puterea economic i spiritual a Chinei, înm nuncherea unor studii sub coordonarea distinsului profesorului universitar Emilian M. Dobrescu. Cartea completeaz un triptic original, afl m din prefa , i cuprinde expunerea i explicitarea modalit ilor de dezvoltare, reliefarea nivelului economiei i a vie ii a trei ri: China, Japonia, India. Lucrarea Puterea economic i spiritual a Chinei este ingenios alc tuit . Ea se adreseaz omului obi nuit, dar i speciali tilor preocupa i de fenomenul politic i economic la zi i cuprinde datele esen iale care definesc China, azi, în în elegerea saltului economic, social i de prosperitate cu vigoarea dragonului, care a re inut aten ia i a ocat prin modernizarea uluitoare în numai dou decenii i ceva. Sunt cuprinse date de istorie, cultur i înv mânt, iar pa-

ginile cu adev rat de substan sunt cele privind economia, finan ele, sistemul bancar, tiin a, tehnologia. Diana Mândricel reu te, în pu ine pagini, un sumum al economiei Chinei moderne, cu concentrare pe primul deceniu al secolului XXI. Expozeu coerent, care se cite te cu interes. Domeniile finan e-b nci au, în scriitura plastic a prof. Emilian M. Dobrescu, o putere de convingere asupra adev rului demonstrat prin sublimarea coordonatelor esen iale, prin for a demonstra iei. La ora actual , exist într-adev r un boom bancar chinez, moneda na ional are putere din ce în ce mai mare pe scar planetar i ea va deveni, volens-nolens, nu un rival al dolarului american sau al euro, ci, pur i simplu, o moned de schimb liber, puternic . Yuanul chinez este sus inut de puterea economic în cre tere constant , an dup an, a Chinei, a rezervelor valutare imense i a politicii originale, cum ne demonstreaz autorul, a investi iilor financiare i bancare. Paragrafele privind rezerva valutar a Chinei, deocamdat cea mai mare a planetei, în valoare de peste dou mii de miliarde USD, sunt printre cele mai limpezi, conving toare i instructive totodat . În egal m sur , re ine aten ia expozeul despre tiin i tehnologie. Inven iile tiute ale Chinei antice sunt explicate i li se relev meritul în istoria civiliza iei. Iat câteva: praful de pu , busola, hârtia, pastele f inoase, roaba, seismograful, alcoolul, zmeul, planorul, industria m sii etc., iar realiz rile anilor no tri, mergând pân la domeniul aerospa ial, sunt prezentate cu date destul de recente i în ideea c ele decurg firesc din primele! În elegem c modernizarea Chinei, explozia economic , financiar i tiin ifico-tehnologic nu s-au realizat din nimic, ci pe un fond solid de p trundere spiritual , de civiliza ie i contribu ie de seam pe terra. Cartea în ansamblul ei este o m rturie a ascensiunii Chinei înc din ultimii ani ai secolului XX. Sumar redactate par sec iunile privind istoria, cultura i înmântul, i este de mare mirare i de i mai mare p cat, de vreme ce Biblioteca Academiei i alte fonduri de carte cuprind zeci de c i de referin în ceea ce prive te literatura i arta, istoria i cultura, înmântul feudal, burghez i cel de ast zi, scrise de autori români, de sinologi care folosesc materiale de prim mân , aduse la zi, din limba chinez . Dac nu cumva este ic s cit m din surse apusene, fie ele i dep ite! Dar poate c aceste ultime capitole ale c ii doar ni se par nou palide i poate c de fapt nu sunt, ci pur i simplu ele se pierd în str lucirea secven elor de care aminteam mai sus i care reprezint exemplificarea elocvent a puterii economice i spirituale a Chinei în lumea de azi. O carte de referin . Mai 2014

Constantin Lupeanu, sinolog


40

Anul I, nr. 2/2014

SPIRITUALITATE

Corneliu Leu

DE LA MULTICULTURAL LA MULTISPIRITUAL Conceptul de multiculturalism domin ca solu ie de convie uire i respect reciproc toat argumenta ia adus de filosofii, sociologii i politicienii preocupa i de atenuarea sau stingerea conflictelor din lumea contemporan printr-o în elegere a pluralismului necesar unui climat de pace i conlucrare pe baza respectului reciproc pentru tot ceea ce este specific unei entit i na ionale, statale sau de unitate spiritual . Dar, prin sfera sa care cuprinde în special primele dou categorii de entit i i, de multe ori, cantonând numai la momentul prezent chiar i când e vorba de tradi ie, acest multiculturalism abordeaz lucrurile sincronic, l sând în afara preocup rilor sale diacronia devenirii spirituale a popoarelor. Astfel, el abordeaz destul de pu in i de superficial spiritualul din existen a persoanei umane. Se explic aceasta i prin normalizarea raporturilor dintre Biseric i Stat, în ultimele decenii ajungându-se în rile Europei i în multe altele chiar la netezirea ultimelor asperit i care erau sechele ale desp irii brutale din secolele trecute, climatul de respect reciproc i ideea de înaintare a fiec ruia pe calea lui - dar tot în scopul progresului social-moral al omenirii - conducând la apropiere, respect i conlucrare între secularul factorului politic i ve nicia celui religios, între gestiunea vie ii materiale i p storirea celei spirituale, între laicitate i clericalism. Ceea ce este un fenomen încurajator f cându-ne s avem mari speran e întru asigurarea echilibrelor acestei lumi. Dar, ca orice fenomen în desf urare, nu este lipsit de necesitatea unor amendamente sau, cel pu in, remarci. Una dintre ele prive te exact echilibrul Stat-Biseric la care au ajuns popoare ale Europei i de pe alte continente în raporturile lor cu alte forme statale sau politice în care religia are roluri deosebite, fie în plus fie în minus, fie în conducerea secular , fie în izolarea fa de ea. Alt remarc reflect exact problema care ne preocup pe noi: aceea a reducerii m surilor guvernamentale i ale laicit ii societ ii civile la problemele multiculturalismului, cele ale spiritualit ii în elese la modul pluralist fiind l sate la latitudinea canoanelor biserice ti. Or, dac ne gândim la conflictele care apar în diverse col uri ale lumii, la deosebirile flagrante de condi ii sau concep ie care le provoac , a relelor inten ii provenind din unele cercuri profitoare de putere i a del rii provenind din consumerismul inactiv care ne marcheaz epoca printr-un hedonism egoist, lipsit de grija i pentru aproape i fa de pericolele ce stau la orizont, ajungem la concluzia eforturile bisericilor pentru adâncirea spiritualit ii contemporane, nu vor avea succes deplin dac nu vor fi sus inute în paralel de misionarismul laic prin care cele ale Credin ei s-au osmozat întotdeauna în lumea secular . „În paralel”. Aceasta este sublinierea noastr , tocmai pentru a trata, cu tot respectul, aten ia i gratitudinea eforturile pe care confesiunile lumii le fac pe plan religios pentru în elegere, iubire i pace în numele Dumnezeului unic, dar a nu ne permite amestecul profan în problemele dogmatice i ale rigorilor de cult. i tocmai

pentru a dezvolta i adapta la condi iile secolului nostru, ca gânditori ai lumii seculare, misionarismul laic; adic acea propov duire de la om la om care a consolidat întotdeauna la popula ii, r spândindu-le, practicându-le i impunându-le, ideile morale ale Cuvântului cu care vine c tre noi Biserica. Iar, în concep ia noastr , forma actual a misionarismului laic pe care întotdeauna l-au cultivat orânduirile avansate, cea pe care o consider m cea mai necesar problemelor conflictuale sociale i geopolitice cu care a debutat secolul al XXI-lea, este una ecumenic . O viziune ecumenic prin care s impunem un concept ce accentueaz inexorabilul unei abord ri pluraliste a fenomenologiei lumii contemporane, completând multiculturalismul. i anume: multispiritualitatea. Aceasta ar fi nevoia contemporan c reia ar trebui -i facem fa la modul intelectual, iar modalitatea principal prin care am putea ajunge la reu ite este o - cât mai bine fundamentat doctrinar i cât mai larg afirmat - mi care a ecumenismului laic. A c rei fiin are, chiar dac la început doar ca for de dezbatere i observa ie sociologic , o propunem prin întrunirea unui comitet de ini iativ care ar putea lansa un document intitulat „Apelul de la Bucure ti”, subliniind astfel pe plan interna ional, în lumea intelectual , spiritual i politic în care se va r spândi, rolul de ini iator al rii noastre. Care nu este întâmpl tor, ci vine în baza unei istorii clare i a unei tradi ii de respect spiritual i neagresiune bine definite. * Abordând astfel problema, din punct de vedere organizatoric ea se axeaz pe trei direc ii: 1. Lansarea unui apel la participare care s-a realizat în Adunarea general de la Roma în martie 2014 a Institutului Interna ional Jacques Maritain (a c rui activitate, componen i importan printre institu iile academice de politici interna ionale o prezent m în anex ); 2. Realizarea unei publica ii electronice de circula ie interna ional ca platform ideatic a mi rii propuse (care s-a proiectat i s-a organizat având în curs de redactare primul num r); 3. Organizarea la Bucure ti a unei reuniuni restrânse de Comitet Interna ional de Ini iativ (4 personalit i române ti i 5-7 din lumea academic interna ional ) care s traseze principalele jaloane ideatice, s formuleze direc iile unui program i s lanseze un apel de organizare interna ional (pentru care cerem sprijinul Guvernului României, a ministerului Afacerilor Externe, a Comisiilor parlamentare de politic extern , a Direc iei pentru strategii guvernamentale, a unor personalit i i institu ii din lumea academic ). Revenind îns la abordarea propunerii noastre din punctul de vedere al scopului urm rit, rezum m c este vorba de impunerea în omenire a unui climat de multispiritualitate care s adânceasc pe plan moral i pe plan ideal conceptul existen ei pluraliste a omenirii printr-o concep ie multiculturalist în via a curent care caracterizeaz prezentul, conferindu-i i dimensiunea în timp a apropierii


41

Anul I, nr. 2/2014

spirituale care presupune consolidarea treptat a unor convingeri întru respectarea credin elor i a adev rurilor fiec ruia. Conform unei concep ii personaliste a adev rului pe care fiecare persoan uman îl interpreteaz din punctul ei de vedere, c tând astfel diverse forme care trebuie mai degrab în elese, explicate i puse în raporturi de comuniune cu cele ale altor persoane, decât comb tute, se ajunge la o în elegere mai adânc a diversit ii spirituale a lumii pe care tradi ia o adopt i o adânce te. * Ca p str tor al valorilor morale, omul spiritual ar putea ajunge astfel a fi nu numai un p zitor al Credin ei, un habotnic al dogmelor, un slujitor al ritualurilor, un retor al scripturilor i un adept al medita iei prin ascez , ci i-ar putea împlini asemenea aspira ii în elegând modul în care semenul s u le are sub alte forme i bucurându-se împreun cu acela de libertatea de con tiin care este cea mai mare nevoie a naturii umane: Libertatea de con tiin într-o diversitate spiritual tratat cu respect reciproc. Iar aceasta nu înseamn nicidecum globalizarea spiritual într-un mel-pot de principii i dogme amestecate nedigerat, cum ar vedea distorsionat i r uvoitor lucrurile adversarii ecumenismului, ci pluralism multicultultural i multispiritual în cel mai generos sens al cuvântului. Pentru c , reducând omul spiritual la un mijloc de p strare a unei viziuni unilaterale, înc âna i pe solu iile lor dizolvante de înregimentare extremist , fa de ideea generoas de unitate a lumii prin respectul reciproc al spiritualit ii fiec ruia, cei ce nu agreeaz acceptarea diversit ii ca lege a naturii umane, ignor faptul c persoana uman nu poate fi redus niciodat la un mijloc i nimeni nu are voie s atenteze la primordialitatea existen ei ei în aceast lume. Persoana uman , binele i dezvoltarea ei armonioas constituie însu i scopul. Cu alte cuvinte, nimeni nu are permisiunea s se foloseasc

Ion uculescu - Mare fermec toare

de ele ca de simple mijloace, de vreme ce ele reprezint însu i scopul tuturor perfec ion rilor aduse acestei lumi. Iar un asemenea scop se realizeaz prin în elegerea reciproc ce d unitate diversit ilor spirituale i nu prin globaliz rile din oficiu la care secolul trecut a tentat i prin dictate, i prin r zboaie, i pe diverse insinu ri de a a zis cale pa nic . Pentru c , vorbind despre aceste exager ri ale unei globaliz ri care, prin oferta de solu ii artificiale ale unor practici religioase care ar putea inventa aparen e comune, amenin cu jignirea spiritualit ii în elementele ei specifice fiec ruia dintre noi, ne d m seama de unde provin respingerile i excluderile specifice extremismelor nocive i fundamentalismelor ce nu in cont de ra iune care, pe de o parte combat mondializarea, pe de alta i-ar dori-o în folosul lor. Or, pe aceast cale s-ar putea atenua i renun a pân la urm la asemenea conflicte care, provenind din exager ri extremiste, nu fac decât s otr veasc spiritualitatea omenirii. i s-ar putea crea mult doritul climat de în elegere în societatea modern . Care climat, se constituie tocmai prin ra iunea ob tei de credincio i ce sus in i influen eaz ecumenicitatea i sobornicitatea în lumea contemporan . Din acest motiv, tot mai multe foruri de reflec ie responsabil , ca i de studiu asupra deficitelor aduse de o globalizare for at , atrag aten ia c pericolul conflictelor de doctrine politice e uate în secolul trecut ar putea, în secolul pe care îl parcurgem, s fie transformat într-un pericol al conflictelor religioase prin escalada for elor malefice care le provoac mereu declan area. Iar o mi care de ecumenism laic în scopul de a se netezi calea spre o multispiritualitate bine în eleas în diversitatea ei i slujind dezideratul libert ii de con tiin , ar putea aduce solu ii atât în planul guvern rii cât i al vie ii civile. Pluralismul religios se poate astfel manifesta i ca o baz moral pentru Statul de drept pe care ni-l dorim, i pentru modul de manifestare liber a spiritului civic. De aici decurge necesitatea construc iei unei concep ii care serveasc oric rui demers laic: i celui de moral prin legile sociale ale dezvolt rii democratice i celui de administra ie public , justi ie, stat prin politicile guvernamentale. Cu alte cuvinte: i celor ale societ ii civile i celor ale statului de drept. Prin asta, cont m c se va putea ajunge la unele jaloane comune într-o moral a existen ei pluraliste bazat pe respect reciproc. Iar noi, în România, pornind cam de la acela i trecut istoric, sub acelea i imperii - dar gestionat altfel de elementul etnic, pe plan local, printrun concept de coexisten încol it prin har în sufletele oamenilor - la nu mai mult de 1000 de kilometri de la zona conflictual din Kosovo, avem exemplul multispiritualit ii care nu de acum, se dezvolt generos în Dobrogea. Exemplu pe care avem obliga ia s -l subliniem într-o asemenea pledoarie pentru o mai în eleapt convie uire în lumea contemporan . De aici decurge insisten a noastr ca o asemenea mi care s aib drept document de întemeiere un Apel lansat la Bucure ti, i nu în alt parte.



Revista dacia eternă nr 3, 21 iunie 2014