Issuu on Google+

Cana pr iet eniei!

TAT?L MODELl!

50 Shades of Diego!

Pivni?ele Vaticanului de André Gide

Special pent r u cit it oar e:

par f umul Ist anbul ul o punt e pest e secol e

cu mir os de car t e

RÂNDURICUDICHIS

BY L IT E R A T U R A P E T O C U R I Nr . 4/ Febr u ar ie 2017


STR? DU?A CU ILUZII 33. AVENTURILE UNEI CITITOARE PE TOCURI

AUTOR & CARTE 35. POVESTEA CAMERISTEI DE MARGARET ATWOOD-FRAGMENT 36. COCO?ATUL ARE ALIBI, DE RODICA OJOG BRA?OVEANU-FRAGMENT

Model: Cosmina Andries MUA: Oxana Novacovici Hair: Robert Pusok Mask: M?d?lina Budihala

PUBLICITATE 39. 50 SHADES OF DIEGO! 42. CANA PRIETENIEI!

Photo credit: Cristina Iva?cu

C? R?I

C up r ins Februarie TIM P LIBER: INCURSIUNI 4. ISTANBULUL-O PUNTE PESTE SECOLE

DIN LITERATUR? 6. DESIRED BOOKS FOR THIS WINTER

46. LUMEA DE GHEA?? ?I FOC ISTORII NESPUSE DIN WESTEROS ?I DIN URZEALA TRONURILOR, DE GEORGE R. R. MARTIN, ELIO M. GARCIA ?I LINDA ANTONSSON-RECENZIE 52. SINUCIDERE FERICIT? ?I LA MUL?I ANI!, DE SOPHIE DE VILLENOISY (CINE SE TEME DE SINGUR?TATE?) -RECENZIE 54. PIVNI?ELE VATICANULUI DE ANDRÉ GIDE-RECENZIE 56. A FOST AGATHA CHRISTIE A ROMÂNIEI ? RODICA OJOG-BRA?OVEANU DE M?D?LINA OJOG-PASCU-RECENZIE

LIFE 8. SPECIAL PENTRU CITITOARE: PARFUMUL CU MIROS DE CARTE

R ed ac ?ie

10. TAT?L MODEL

Edit or i

14. LA 20 DE ANI

Iasm in a Com an

16. 11 IDEI DE RECICLARE A C?R?ILOR CULINAR

M ilica Dr ?gan Dian a-Elen a Nea??

20. PR? JITURA ?PARLAMENT?

Con t act : r an du r icu dich is@gm ail.com 22. FILM 25. SHOPPING STYLE & TENDIN?E 27. DE LA RUJVERDE LA CARRIE BRADSHAW 30. VÂRSTA LA CARE TOTUL SE SFÂR?E?TE!?

Blog: r an du r icu dich is.w or dpr ess.com


E deja februarie - EditorialE deja februarie? Iarna tot nu se d? b?tut?, dar cui îi pas? ? e luna iubirii, indiferent c? iube?ti în stilul vechi, pur românesc sau în stilul modern, globalizat? sau poate s?rb?tore?ti iubirea în fiecare zi! Noi î?i recomand?m s? mergi pe varianta a treia, e cel mai frumos pentru c? iubirea adev?rat? se s?rb?tore?te zilnic! ?i-?i mai recomand?m ceva: cite?te noul num?r al revistei Rânduri cu dichis! Vei g?si aici recomand?ri de c?r?i, filme ?i haine. Vei g?si re?ete ?i sfaturi. Vei afla dac? cititoarea noastr? pe tocuri ?i-a f?cut ordine în via??. Te vei avânta ?i-n alte pove?ti. Vei afla lucruri interesante, de pild? ?tiai c? exist? un parfum cu miros de carte? Iar ?stea sunt doar exemple? E deja februarie, da? Nici noi nu ?tim cum a zburat ianuarie, dar în mod cert suntem sigure c? ?i luna asta va fi grozav?! Iube?te, zâmbe?te, cite?te. Bucur?-te de fiecare moment. E februarie, cea mai scurt? lun? din an. E special?, la fel ca acest num?r al revistei!

Fondatori revist?: Iasmina Coman, Milica Dr?gan ?i Diana Elena Nea??


TIM P LIBER-INCURSIUNI

Ist anb ulul o p unt e p est e sec ole Acum ceva timp v? vorbeam despre atrac?iile turistice din Istanbul, despre acest mozaic cultural, istoric. Încânt?torul ora? de ast?zi, în?esat de cl?diri ?i oameni frumo?i, ascunde o istorie învolburat?, un trecut glorios. Putem spune c? a cunoscut ?i binele ?i r?ul, ?i râsetele ?i lacrimile, ?i victoriile ?i înfrângerile. De aceea, este cum îl ?tim ast?zi: fascinant, atractiv, înv?luit de o aur? magic?. În acest num?r al revistei, m-am gândit s? v? aduc la cuno?tin?? câteva informa?ii legate de trecutul metropolei de pe Bosfor, lucruri despre care nu citim oriunde, pe care nu le înv???m la ora de istorie. Teritoriul pe care se afl? ast?zi Istanbulul a fost populat din cele mai vechi timpuri, prima atestare documentar? fiind cea din anul 6700 î.Hr. Primul nume al ora?ului a fost Lygos, considerat punctul de pornire al ora?ului de ast?zi, situat pe malul european al strâmtorii Bosfor. Pu?inele ruine ale ora?ului Lygos erau situate în apropiere de Sarayburnu, unde g?sim ast?zi Palatul Topkapî. În perioada marii coloniz?ri grece?ti, în anul 657 î.Hr. apare colonia greceasc? Byzantium. Tot în locul în care întâlnim ast?zi Palatul Topkapî au fost construite ni?te Acropole. În anul 196 d.Hr. Byzantium intr? sub ocupa?ia roman?, în timpul împ?ratului Septimius Severus. Cam în aceea?i perioad? a fost construit Hipodromul, ale c?rui relicve le putem întâlni în pia?a Sultanahmet. Împ?ratul roman Constantin a mutat capitala imperiului în anul 330 la Byzantium, botezat Constantinopol. Începând cu anul 395, odat? cu moartea împ?ratului Teodosius, Constantinopolul devine capitala Imperiului Roman de R?s?rit, destul de înfloritor comparativ cu cel apusean, destr?mat în anul 476 din cauza popoarelor migratoare ?i a numeroaselor probleme interne. Constantinopolul, capitala m?re?ului Imperiu Bizantin, a reprezentat un important centru economic, cultural, diplomatic ?i, mai ales, un centru al ortodoxismului. În aceast? perioad? faimosul împ?rat Iustinian a ctitorit biserica Hagia Sofia, pe care o pute?i vizita ?i ast?zi. În anul 1348 este construit Turnul Galata, considerat de mul?i ,,Eiffel-ul Istanbulului?. Pe 29 mai 1453, dup? un asediu de 53 de zile, Constantinopolul cade în mâinile otomanilor. Acest eveniment marcheaz? destr?marea Imperiului Bizantin ?i primul pas al turcilor pentru suprema?ia în sud-estul Europei. Capitala Imperiului Otoman este mutat? de la Edirne (Adrianopol) la ora?ul denumit, mai nou, Istanbul. Mehmet al II-lea Cuceritorul construie?te palatul Topkapî ?i Marele Bazar (Kapal?car??). Începe o epoc? de aur pentru metropola de pe Bosfor ce înflore?te odat? cu Imperiul Otoman. Mai mul?i sultani î?i las? amprenta asupra ora?ului, inclusiv Süleyman Magnificul. Arhitectul imperial al acelor timpuri, Mimar Sinan, a proiectat cl?diri uimitoare ce au rezistat trecerii timpului ?i de care ne putem bucura, din fericire, ?i ast?zi.


TIM P LIBER-INCURSIUNI În tot acest timp, Istanbulul a fost un adev?rat mozaic cultural, religios, etnic, promovând toleran?a ?i în?elegerea. La sfâr?itul Primului R?zboi Mondial, Istanbulul a fost ocupat de for?ele Alia?ilor, îns? a revenit Turciei Moderne. Începând cu anul 1923, Mustafa Kemal Atatürk, pre?edintele Republicii mut? capitala la Ankara. Chiar ?i a?a, Istanbulul a continuat s? evolueze, s? se dezvolte, astfel încât în zilele noastre este principalul centru economic ?i social-cultural al Turciei, cel mai populat ora? ?i cel mai vizitat. Putem remarca tr?inicia acestui loc unic în lume, ce a d?inuit de-a lungul veacurilor ?i ce ne poate oferi ni?te lec?ii importante. În ciuda tuturor încerc?rilor la care a fost supus, în ciuda nenum?ratelor nume pe care le-a purtat de-a lungul timpului, Istanbulul a r?mas acela?i loc fermec?tor, în care mireasma istoriei se îmbin? cu cea a mânc?rii savuroase. O voce în?eleapt? spunea: ,,Vii în Turcia pentru istorie ?i r?mâi pentru mâncare?. Pe data viitoare!

Vedere asupra Istanbulului. În plan central se afl? K?z Kulesi (Turnul Fetei) - (Sursa)

Vue de Constantinople ? Vedere asupra Constantinopolului (Melling ? ,,Voyage pittoresque de Constantinople et du Bosphore?)

Au t or : Cosm in Laz?r


DIN LITERATUR?

D esir ed b ook s f or t h is w int er Dor in ?e lit er ar e am m u lt e, dar f ascin at ? la pr opr iu su n t de cât eva volu m e car e m ? t ot at r ag de ceva vr em e ?i pe car e le-am pu s pe list a de pr ior it ??i. Iat ? cu m ar at ? plan u r ile m ele de lect u r ? pen t r u lu n ile ce au m ai r ?m as din an ot im pu l alb. Abia a?t ept s? îm i f ac t im p pen t r u a le ?devor a?! 1.Ever Th e Hu n t ed ? Er in Su m m er ill Publicat? la sfâr?itul lui decembrie, cartea a ajuns rapid pe lista mea de dorin?e, subiectul atr?gându-m? foarte mult. La doar ?aptesprezece ani, Britta Flannery se simte în largul ei doar în mijlocul p?durii folosindu-?i pumnalul ?i f?când ceea ce ?tie cel mai bine: s? prind? tâlhari ?i asasini al?turi de tat?l ei. Via?a îi este dat? peste cap în momentul în care tat?l îi este ucis, iar ea î?i ofer? libertatea în schimbul asasinului p?rintelui s?u. Lucrurile se complic? în momentul în care Britta afl? c? presupusul uciga? este chiar singurul prieten pe care l-a avut vreodat?, b?iatul de care cândva s-a îndr?gostit ? Cohen McKay. Povestea are în componen?? thriller, romance, fantasy, ceea ce o face extrem de captivant?.

2. Poison's Kiss ? Br eean a Sh ields Înc? o apari?ie recent? care m-a sedus iremediabil ?i pe care abia a?tept s? o citesc. Marinda are s?rutul otr?vit ceea ce o transform? în asasina perfect? ?i chiar î?i face treaba destul de bine, reu?ind s? ucid? zeci de b?ie?i pân? când ... i se ordon? s? îl omoare chiar pe b?iatul de care este îndr?gostit?. Fata care î?i folose?te buzele drept arm? letal? mi s-a p?rut a fi un personaj inedit, iar volumul mi-a atras aten?ia ?i prin faptul c? pretinde a fi inspirat din folclorul indian.


DIN LITERATUR? 3.Becau se You Love To Hat e M e: 13 Tales of Villain y Autori cunoscu?i î?i pun amprenta asupra acestei antologii care nu vreau s? ?scape? necitit?. M? fascineaz? ideea unor pove?ti despre iubire, durere, r?zbunare sau furie mixate cu doze de fantastic menite s? introduc? cititorul într-o lume de basm. Nume ca Renée Ahdieh, Susan Dennard, Soman Chainani, Marissa Meyer sau Adam Silvera promit s? captiveze pân? la ultimul cuvânt.

4. A Tor ch Again st Th e Nigh t ? Saaba Tah ir Volumul doi din ?Elias ?i spioana c?rturarilor ? ap?rut la editura Arthur îl am de ceva vreme doar c? timpul s-a cam jucat cu mine. De data aceasta îmi fac timp mai mult ca sigur s? lecturez continuarea pove?tii al c?rei prim volum l-am g?sit fascinant. Elias ?i Laia continu? s? fug? pentru a-?i salva vie?ile ?i a-l elibera pe fratele fetei. Cum vor reu?i s? intre în închisoarea de maxim? securitate r?mâne s? aflu citind. Pe de alt? parte, sunt extrem de curioas? ce se va întâmpla cu Helene aflat? acum sub puterea lui Marcus. Personal, îl v?d pe Elias cu ea, a?a c? înc? sper într-un twist interesant pe parcurs.

Au t or : M ar a Caloian


LIFE

Special pentru cititoare: parfumul cu miros de carte

Nu-i vreo surpriz? c? mirosul cel mai frumos pentru o cititoare este cel de carte. Cald ?i ispititor, acest miros l-a cucerit ?i pe celebrul (?i extravagantul) creator de mod? Karl Lagerfeld ? mare pasionat de c?r?i, posesor a unei biblioteci ce num?r? peste 300 000 de c?r?i. ?Mirosul c?r?ilor proasp?t tip?rite este cel mai frumos miros din lume? spune Lagerfeld ?i, evident, noi suntem de acord! Dragostea sa pentru acest parfum este atât de mare încât designerul a f?cut echipa cu avangardistul parfumier Geza Schoen pentru a crea ceva cu adev?rat uluitor: parfumul cu miros de carte!

Karl Lagerfeld ?i o parte din biblioteca sa

Da, a?i citit bine! Chiar exist? un parfum cu a?a un miros ?i, chiar dac? unora li se poate p?rea ciudat s? miro?i precum o carte, nou? ni se pare un lucru extrem de interesant ?i (de ce nu) sexy. Parfumul se nume?te Paper Passion ?i a stârnit curiozitate cititoarelor fashioniste din întreaga lume.


LIFE Cum a fost creat acest parfum? Geza Schoen a petrecut zile întregi în sediul editurii nem?e?ti Stedil Verlag care, evident, este împânzit de c?r?i, mostre de hârtie ?i cerneluri. ?i tot nu a fost u?or! I-au trebuit 17 încerc?ri pentru a g?si echilibrul perfect între arome, s?-l fac? la fel de pl?cut ?i persistent. Totu?i, rezultatul a fost unul pe m?sur?!

Geza Schoen

?i cum crede?i c? putea fi ambalat a?a un parfum? Evident: într-o carte (o mini-carte, de fapt) ce cuprinde texte semnate de Karl Lagerfeld, Geza Schoen, jurnalistul Tony Chambers ?i scriitorul premiat cu Nobel Günter Grass. Hmmmm oare am putea s? ne parfum?m ?i ereader-ele cu Paper Passion?

Au t or : Dian a Elen a Nea??


LIFE

TAT? L M ODEL Am tot vorbit despre femei curajoase, dedicate familiei, dar s? ?ti?i c? sunt ?i b?rba?i pu?i de via?? în situa?ii grele ?i care se descurc? cu brio. Sau cum se spune ?mai este ?i câte un lup mâncat de oaie?!

Alex a fost un b?iat bun, cuminte, vis?tor, crescut împreun? cu sora lui de bunica lor, profesoar?, deoarece p?rin?ii lor muriser? într-un accident. La facultate Alex s-a îndr?gostit de-o coleg? cu doi ani mai mic? decât el ?i cu acordul p?rin?ilor s-au c?s?torit. Lia, so?ia lui Alex avea cum s-ar spune dou? perechi de p?rin?i. P?rin?ii ei s-au desp?r?it când ea avea 15 ani, s-au rec?s?torit, dar n-au mai avut copii a?a c? Lia a r?mas unicul copil în ambele familii, iubita ?i r?sf??at? de to?i. La fel de bine se în?elegeau ?i cele dou? familii a?a c? s-au bucurat cu to?ii când l-au cunoscut pe Alex, apreciind calit??ile lui. Alex a terminat facultatea primul, a primit reparti?ie în ora?ul natal ca inginer ?i locuia în casa p?rinteasc? cu bunica. Ap?ruser? la interval de un an ?i cei doi b?ie?i Nick ?i Robi, pe care Alex i-a luat cu el ?i bunica pentru ca Lia s? poat? s?-?i termine ?i ea studiile. E drept c? Alex era cel care suna mai mult (pe atunci nu erau telefoane mobile), îi trimitea poze cu b?ie?ii, o întreba ce face, dar îi g?sea scuze spunând c?-?i preg?te?te licen?a. A venit finalul facult??ii ?i cursul festiv. Alex a luat b?ie?ii, cel mare avea 2 ani, cel mic 1 an ?i i-a dus cu el la festivitate. Acolo s-au întâlnit cu cele dou? familii de bunici, care ferici?i au luat mormolocii în primire, a?a c? el s-a dus s-o caute pe Lia. A v?zut-o stând separat cu un coleg, a fost destul de rece cu el, dar Alex a crezut c? totul se datoreaz? emo?iilor, o iubea ?i era convins c? ?i ea îl iube?te. Surpriza a venit la terminarea festivit??ii, când Lia a venit la restaurant cu colegul, l-a prezentat drept viitorul ei so? ?i singura iubire, spunând c? a gre?it când s-a c?s?torit cu Alex, ?i totul f?r? ca m?car s? se uite la b?ie?i, ba i-a mai anun?at ?i c? e gravid?. Mama ei a întrebat: ?Bine ?i copiii??, la care ea a r?spuns: ?Îi las lui Alex!?.


LIFE P?rin?ii ei s-au sup?rat ?i i-au spus c? nici m?car animalele nu-?i p?r?sesc puii, c? ei to?i au avut grij? de ea în primul rând, dar pe ea n-a interesat-o nimic, ?i-a luat colegul ?i au plecat. Alex a încremenit, a privit lung în urm? ei, apoi ?i-a luat b?ie?ii, a respirat adânc ?i a spus: ?am r?mas noi trei!? P?rin?ii Liei s-au oferit s?-l ajute cu copiii, dar Alex le-a spus c? o are pe bunica lui, ?i-n vacan?e ?i pe sora lui, dar c? sunt oricând bineveni?i s?-?i vad? nepo?ii. Abia când a ajuns acas?, ?i-a v?zut copiii în grija bunicii, i-a povestit ?i ei ce s-a întâmplat, a suferit, a plâns ?i s-a îmb?tat, de altfel prima ?i ultima dat? în via?a lui. Apoi ?i-a revenit ?i a mers înainte: serviciu, cas?, copii. Când copiii erau la c?min (5 ?i 4 ani) bunica a murit, iar lui Alex i s-a oferit un post mai bine pl?tit, cu program mai flexibil în alt ora?. Însemna o schimbare destul de mare, dar întreprinderea i-a oferit ?i un apartament cu dou? camere. A?a c? Alex s-a în?eles cu sora lui care a r?mas în casa p?rinteasc? ?i cu banii primi?i a mobilat noul apartament ?i a luat o ma?in?. A avut noroc, locuin?a nu era departe nici de serviciu nici de c?minul (gr?dini?a) unde i-a dus pe copii. A avut noroc ?i cu educatoarele, femei cu suflet mare care au empatizat cu el ?i-n rarele ocazii când nu ajungea s? ia copiii, îi treceau ele drumul, îi b?gau în cas?, uneori chiar mai st?teau cu ei pân? venea Alex, alteori îi l?sau pentru c? se descurcau ?i erau cumin?i. Alex i-a înv??at s? fie ordona?i, s?-?i pun? lucrurile la locul lor. Duminica mergea cu ei la gr?din? (un petec de p?mânt pe deal) unde aveau ni?te pomi sub care st?teau ?i f?ceau gr?tar, ?i aveau un mic teren pe care jucau tenis sau footbal. I-a înv??at s? înnoate ?i când au început ?coala nu numai c? s-a ocupat mult de ei la teme, dar i-a înv??at francez? ?i englez?, limbi pe care el le vorbea foarte bine. P?rin?ii Liei veneau cu rândul în vacan?e ?i aveau grij? de b?ie?i pentru c? ?ineau ?i la ei ?i la Alex ?i apreciau c? el n-o vorbea de r?u pe mama lor. Alex începuse la f?r? frecven?? o a dou? facultate. Copiii ?tiau c? au o mam?. dar Lia n-a venit s?-i vad? pân? ce nu s-au împlinit 10 ani de când nu st?tea cu ei (cel mare avea 11 ani, cel mic 10), când de fapt a venit s? introduc? actele de divor?. Nick nici nu a vrut s? stea de vorb? cu ea, mai ales c? era cu actualul so? ?i fiica ei, Robi, a fost mai maleabil, dar tot reticent. Între timp Alex a terminat ?i a doua facultate ?i a s?rb?torit cu b?ie?ii ?i bunicii copiilor. Când i-am cunoscut eu, Nick avea 9-10 ani, Robi 8-9 ani. Alex a venit cu ei s? cumpere reviste ?i ziare în francez? ?i englez? (pe atunci primeam la vânzare reviste ?i ziare din Fran?a ?i Anglia). Mi-au pl?cut, dar mai ales Nick care era mai îndr?zne? ?i mai ?mechera? ?i s-a lipit de mine. O coleg? de-a mea care-i cuno?tea de mai mult timp mi-a spus o parte din poveste, restul am aflat-o de la Alex care în timp a reg?sit în mine o bun? prieten?, chiar o sor?. ?i ca atunci când sunt implicate femei ne-a venit ideea ?i i-am f?cut lui Alex cuno?tin?? cu ?efa noastr?, o tip? cam de vârsta lui, nec?s?torit?, care nu putea avea copii. Lucrurile au mers destul de bine la început dar pe când ne a?teptam la mai mult ea ne-a spus c? nu are rost, nu pot merge pe acela?i drum. Când ne-a v?zut surprinse ne-a spus cinstit: ?Fetelor, omul nu are nici o vin?, e b?rbat bine, vis?tor, romantic, în acela?i timp practic, dar ?i sufletist, dar are un singur defect: este cumplit de inteligent ?i eu m-a? sim?i toat? via?a o proast? în preajma lui?. Ea s-a c?s?torit mai târziu, culmea tot cu un inginer cu doi copii, dar mai de nivelul ei (intelectual).


LIFE L-am întrebat pe Alex de ce nu-?i caut? o so?ie, mi-a spus c? cele pe care le-a cunoscut fie c? aveau ?i ele copii sau nu, nu se purtau cu b?ie?ii lui cum ar fi vrut el ?i asta era o condi?ie de la care el nu era dispus s? fac? rabat. Între timp Nick a intrat în clasa a 8-a, era un ?mechera? simpatic ?i frumu?el, Robi era mai introvertit. Pentru c? locul unde lucram era în drumul lui spre cas? Nick venea pe la mine uneori s? ridice banii trimi?i de mama lui (pensia alimentar?), alteori doar s?-mi arate câte-o pu?toaic?, o nou? cucerire ?i s? m? întrebe cum mi se pare. Într-o zi a venit singur ?i mi-a spus ca un secret c? sper? c? tat?l lui s? nu renun?e ?i la tipa asta c? e o tip? ok Peste dou? zile m-a sunat Alex ?i m-a chemat la o cafea unde mi-a prezentat-o pe Alina, prietena lui. ?tiam c? vrea o p?rere pe care mi-o va cere mai târziu la telefon. Trebuie s? recunosc c? mi-a pl?cut Alina din prima, f?r? fi?e, f?r? fumuri, am râs, am povestit de parc? ne ?tiam de-o via??. La un moment dat Alex s-a dus s? se întâlneasc? cu b?ie?ii, s?-i aduc? acolo, cred c? de fapt voia s? ne lase pu?in singure. ?i pân? s? apuc s? zic ceva, Alina m-a surprins din nou: ??tiu c? Alex are încredere în tine ?i te respect? a?a c? am s?-?i fac o m?rturisire. Lucrez cu el în birou de câteva luni, dar când l-am cunoscut a fost de parc? îl ?tiam de-o via??. A?a c? mi-am pus în cap s?-l cuceresc. Nu m? intereseaz? c? e mai mare ca mine, nici c? are doi b?ie?i, bravo lui e un tat? extraordinar ?i un om a?a cum toat? via?a am visat!? ?Alina merit? s? lup?i pentru el, e adev?rat e un om deosebit ?i merit? s? fie fericit, dar pentru asta trebuie s? te apropii de b?ie?i ?i ei s? te accepte? .?Am în?eles asta!? a zâmbit Alina. ?i asta a ?i f?cut, s-a împrietenit cu b?ie?ii tratându-i ca pe ni?te camarazi, apoi l-a atras pe Alex ?i în curând s-au c?s?torit. Alina a n?scut la rândul ei doi b?ie?i. Când s-a n?scut primul am avut cu to?ii emo?ii ne?tiind cum va reac?iona Nick, dar el a fost încântat. Alex îmi povestea c?-?i ia foarte în serios rolul de frate mai mare ?i chiar la un moment dat i-a spus lui taic?-s?u: ?Mai pune ?i tu mâna ?i ajut-o pe Alina, nu vezi ce mic? e!!!? E drept c? Alina nu era mai înalt? ca b?ie?ii, mic?, sl?bu??, o zvârlug? de fat?. Apoi m-am distrat v?zând ce mândru î?i plimba Nick fr??iorul (era deja la liceu) înso?it de câte o coleg?, asta era spunea el ?testul de rezisten???: "dac? vrea s? se plimbe cu mine lu?m ?i copilul". Robi era mai retras pu?in, un copil bun, lini?tit, dar cam t?cut. Nimeni nu b?nuia ce furtun? va veni? Pe Lia n-au mai v?zut-o, dar Alex nu ?tia c? luase leg?tura cu Robi în secret ?i juca fa?? de el rolul mamei îndurerate departe de b?ie?ii ei. A fost primul secret al lui Robi fa?? de Nick. Lia venea acum des pe teren în ora?ul lor ?i cumva geloas? pe Alex (am în?eles c? so?ul ales de ea era un tip dur care o mai ?i altoia câteodat?) a v?zut punctul slab în Robi pentru c? Nick nici nu ar fi stat de vorb? cu ea. A reu?it s?-l atrag? pe Robi, a?a c? atunci când trebuia s? dea examen de treapt? în clasa a 10-a, l-a anun?at pe Alex c? el vrea s? continue liceul în ora?ul mamei lui ?i s? stea la ea. Alex a r?mas mut, apoi a ap?rut Lia ?i el a în?eles ce s-a întâmplat, mai ales când ea l-a anun?at c? dac? Robi merge la ea nu mai trimite pensie alimentar?. Alina plângea, Nick s-a sup?rat ?i n-a mai vrut s? vorbeasc? cu Robi, la mama lui nici nu s-a uitat. Alex a analizat situa?ia, l-a întrebat pe Robi dac? s-a gândit bine ?i a fost de acord.


LIFE A?a c? Robi a plecat cu Lia, a recunoscut apoi c? nu ?tie ce-a fost în mintea lui, ce ?i-a imaginat. La început a fost acomodarea cu noua ?coal? unde nu au fost probleme, dar acomodarea cu noua familie a fost un co?mar. O mam? pe care n-a cunoscut-o, cum de altfel nu-i cuno?tea nici pe so?ul ei, nici pe sora lui. O familie unde certurile ?i scandalurile erau la ordinea zilei, toate discu?iile ?i replicile acide ale lui cu Lia sau cu restul, sau ale lor între ei,l-au f?cut s? în?eleag? de fapt de ce l-a chemat ea acolo. În primul rând nu mai voia s? dea pensia alimentar? (?i a?a modic?), în al doilea rând era invidioas? pe armonia din familia lor ?i voia s? se r?zbune. ?i-a dat seama ce prostie a f?cut, dar îi era ru?ine s?-l sune pe tat?l sau, iar Nick nu vorbea cu el. ?i-a luat inima în din?i ?i a sunat-o pe Alina, care parc? a?tepta telefonul lui ?i i-a spus scurt s? se preg?teasc? c? diminea?a vine dup? el. A doua zi au venit amândoi cu ma?ina, la Robi la ?coal?, au rezolvat hârtiile de transfer (numai bine începea vacan?a) apoi s-au dus acas? la Lia s?-?i ia Robi lucrurile. Lia a încercat s? se împotriveasc?, dar Alex i-a spus clar c? a f?cut destul r?u toat? via?a ei, s? nu-i mai caute c? oricum nici b?ie?ii nu vor s-o mai vad? ?i c? le-a povestit ?i p?rin?ilor ei, cu care abia se împ?case, ce a f?cut. ?i c? ar fi indicat s? cear? teren în alte localit??i, dac? nu are el destule rela?ii ca s? rezolve lucrurile. Ce l-a terminat cu totul pe Robi a fost când Lia s-a r??oit la el f?cându-l p?mp?l?u ?i Alina a s?rit ca o leoaic? ?i i-a spus s? nu îndr?zneasc? s? se mai lege de ?b?iatul ei?. Robi s-a întors acas? ?i v?zându-i pe cei mici, pe Nick, camera lui r?mas? neschimbat?, a început pentru prima dat? s? plâng?. În timp Nick l-a iertat pe Robi ?i cu to?ii au redevenit o familie. De Lia n-au mai auzit nimic ?i niciodat? nu i-au întrebat de ea nici pe bunicii lor care veneau des pe la ei, bucuro?i c? Alina nu i-a exclus, din contr?, se bucura c? au ?i cei mici bunici (ea neavând p?rin?i). Asta este via?a cu surprizele ?i lec?iile ei pl?cute sau nu, dar care sigur trebuie înv??ate.

Au t or : Ar cidalia Gh en of


LIFE

LA 20 DE ANI Anul 1981 octombrie, dup? examenul de bacalaureat luat cu 9,45 ?i un e?ec la admiterea în Facultatea de inginerie de la Gala?i (îmi lipsiser? numai 40 de sutimi pentru a fi admis?), m-am pezentat la locul de munc? de pe reparti?ia dat? de la liceu. Din promo?ia noastr? 120 de absolven?i majoritatea fete, (liceul fusese ini?ial unul teoretic cu profil uman, dar la indica?ia pre?ioas? a PCR a fost transformat într-unul industrial datorit? dezvolt?riI industriei din perioada aceea); ne-am prezentat la reparti?ie numai 4 la Întreprinderea Mecanic? N?val?, pe scurt IMN. Tovar??ul de la personal v?dit mirat de atitudinea mea m-a întrebat pe un ton superior : -Tu chiar vrei s? lucrezi la noi ? -Da, am r?spuns ! Aici am f?cut practic? pe timpul liceului, am dat la facultate ?i am picat, nu am ce face. -Toate colegele tale ?i-au luat nega?ie ?i ?i-au c?utat de munc? în alt? parte. Întreprinderea este un loc al b?rba?ilor ?i eu nu am vreun post de secretar? s? î?i dau nici în vreun birou c?ldu?, te voi da într-o sec?ie, în?elegi ?? -Da, am r?spuns, voi lucra în sec?ie! Mi-a f?cut fi?a de angajare, m-a trimis la protec?ia muncii pentru instructaj ?i apoi m-a trimis la medic pentru a-mi completa fi?a medical?. D-rul Medeleanu m-a privit ?i el suspicios ?i mi-a pus acelea?i întreb?ri : -Ce cau?i într-un loc al b?rba?ilor, loc din care toate colegele tale au fugit pur ?i simplu. -Nu mai încerci ?i la anul la facultate? Nu te ?in p?rin?ii un an acas? s? înve?i ? ? -Nu voi st? acas?, am spus! Poate voi mai încerca la facultate, dar concuren?a a fost foarte mare unde m-am înscris eu, au fost 6 pe un loc. - Nu pot s? stau acas? pe banii p?rin?ilor ?i s? îmi pl?teasc? ?i medita?ii tot anul, p?rin?ii mei sunt simpli muncitori a?a c? ?i eu voi munci! Poate ca s? m? sperie, tovar??u de la personal m-a trimis în cea mai grea ?i mai zgomotoas? sec?ie. La Mecanic? 1 se sudau piese uria?e de tabl?, într-un zgomot infernal. Aici am fost pus? s? a?ez ni?te materiale într-o magazie. În anii ?80 s? te afirmi într-o lume a b?rba?ilor era imposibil. Dar eu asta îmi doream s? r?zbesc! Dac? mai aveai ?i ?dezavantajul? de a fi frumoas? ?i blond? erai din start catalogat? ca ?proast?? sau (scuza?i limbajul) ?curv??. Doar dac? erai ?protejat?? de cineva din elit? puteai s? avansezi ?i s? te ridici, profesional vorbind. Am muncit mult cu aceste prejudec??i, eram nec?s?torit? ?i proasp?t? într-o lume cu zgomot, praf ?i oameni obtuzi. Peste 6 luni s-a eliberat un post la o alt? magazie de la Sec?ia 2. Magazionerul de aici plecase în armat? ?i a?a am ajuns la Strung?rie 2. Înc? de la angajare m? pusesem s? înv?? tot ce se putea despre toate. M-am pus la punct cu desenul tehnic ?i în timp am dat examene din 6 în 6 luni pân? la treapta a 3a categoria b.


LIFE

Dup? un an de munc?, m-am c?s?torit, deja erau câ?iva care râvneau la postul pe care îl ocupam eu, î?i f?cuser? calcule c? dac? m? m?rit so?ul m? va scoate de la munc? ?i m? va ?ine acas?. Numai c? so?ul meu era ?i el student (fusesem colegi în acela?i liceu) în anul doi la Academie ?i mai avea înc? doi ani de studen?ie pân? s? câ?tige ?i el bani. Am mai muncit înc? 3 ani ?i în timp chiar pot spune c? le-am schimbat percep?ia, cel pu?in în ceea ce m? prive?te, nu m? mai priveau ca pe o posibil? prad? sau ca pe o proast? cum aveau obiceiul s? eticheteze orice femeie care avea ?tupeul? s? fie blond? într-o lume gri plin? cu b?rba?i. În cei 5 ani cât am muncit în IMN am fost for?at? s? evoluez, dar mi-a ?i pl?cut confruntarea min?ilor ?i a ambi?iilor profesionale. Aveam deja al doilea copil ?i într-o zi m-a c?utat tovar??ul de la personal dac? nu a? vrea s? m? întorc la locul de munc?? -I-am r?spuns, c? nu mai doresc s? revin acolo! De?i tare mult mi-ar fi pl?cut s? o fac, numai c? via?a de familie cu doi copii ?i so?ul plecat tot timpul m? absorbea prea mult ?i nu aveam nici un ajutor.

Au t or : Gabr iela M ar ia Ion escu


LIFE

11 idei de RECICLARE a c?r ?ilor C?r ?ile su n t o par t e din via?a n oast r ?, iar cei car e le pr e?u im , ar t r ebu i s? c?u t ?m solu ?ii ca s? le pu n em în valoar e. Decât s? don eze bibliot ecilor locale/ an t icar iat elor sau pu r ?i sim plu s? le of er e alt or per soan e car e au n evoie de ele, oam en ii pr ef er ? s? le ar u n ce. V? in vit s? f acem u n exer ci?iu de im agin a?ie, s? în dr ?zn im ?i s? le d?m o ?an s?. Dac? su n t e?i în pan ? de idei, v? pr opu n cât eva su gest ii car e pot f i r ealizat e cu r ?bdar e ?i cât eva c?r ?i pr ?f u it e din bibliot eca per son al?

1. Ram ? pen t r u f ot ogr af ii

Amintirile pot fi puse în valoare într-un suport pe m?sur?. Familia poate sta lini?tit? chiar pe cartea care ne-a înseninat copil?ria sau ne-a chinuit în facultate. Nici c? mai conteaz?, important este s? fie pe placul nostru

.

2. Decor de t oam n ? sau poat e de Hallow een

Dac? iubi?i toamna, o pute?i aduce în casa voastr? ?i cu certitudine v? va însenina clipele. Acest suport îl pute?i folosi inclusiv la locul de munc?, mai ales dac? petrece?i foarte mult timp acolo.


LIFE 3. O veioz? color at ? V-a?i plictisit de vechea veioz? din dormitor? Dac? r?spunsul vostru este Da, atunci trebuie s? îi da?i culoare ?i s?-i ad?uga?i câteva c?r?i.

4. Su por t pen t r u cu ?it e Pute?i improviza ?i s? alege?i ceva inedit pentru buc?t?ria voastr?. Cuti?ele se vor sim?i onorate dac? le oferi?i un spa?iu pentru a fi puse în valoare. În acest mod, g?titul va deveni o pl?cere.

5. Decor pen t r u m as? Organiza?i o petrecere sau pur ?i simplu ave?i invita?i acas?? Dac? sunte?i în pan? de idei pute?i s? v? folosi?i de câteva c?r?i vechi, flori colorate ?i parfumate, vaze sau pahare de diferite m?rimi, iar centrul mesei va fi în ton cu atmosfera.


LIFE 6. Su por t pen t r u c?r ?i Sc?p?m de c?r?ile vechi, dar trebuie s? le Înlocuim cu altele care tot le achizi?ion?m. Ce poate fi mai frumos decât un nou loc pentru amintirile personale!

7. Bu ch et de f lor i h an dm ade Dac? iubi?i florile, atunci acesta poate fi cadoul perfect pentru cineva drag sau poate pentru propria voastr? petrecere. Unele miresici prefer? s? p?streze buchetul de la nunt?, iar acum poate profita la maxim de oportunitate. Costurile ar fi minime, iar efectul este garantat.

8. M ?su ?? pen t r u caf ea Dac? obi?nui?i s? v? bucura?i diminea?a de o cafea sau poate de un ceai aromat, m?su?a din c?r?i reciclate poate fi perfect? pentru voi. ĂŽncerca?i ?i ve?i vedea c? merit? s? o construi?i.


LIFE 9. Cadou l per f ect din h âr t ie Imagina?ia ?i r?bdarea fac minuni împreun?, ele pot transforma câteva c?r?i într-un decor care ar putea s? surprind? pe cineva drag.

10. Per dea din h âr t ie Afar? sau în propria cas?, florile din hârtie pot avea o cu totul alt? form?. Le pute?i folosi pentru petrecerile organizate în aer liber sau într-un col? din locuin??. V? poate inspira ?i de ce nu, deja v? schimba modul de via??.

11. Gh iveci de f lor i Dac? vi se par banale ghivecele din comer? sau poate pre?ul nu este pe placul vostru, atunci trebuie s? încerca?i marea cu degetul ?i s? crea?i ceva inedit. Cu pu?ine ustensile, florile din cas? ar putea ar?ta precum cele din imagine, fericite, vioaie ?i o pat? de culoare în apartament.

V oi ce m et od? a?i alege pen t r u a v? r ecicla c?r ?ile? A?i r ealiza ceva asem ?n ?t or sau pr ef er a?i s? le of er i?i cu iva in t er esat ? Surse foto: pinterest.com, etsy.com, liagriffit.com

Au t or : M ilica Dr ?gan


CULINAR

Pr ?jit u r a ?Par lam en t ? Am preg?tit aceast? pr?jitur? pentru Revelion ?i a fost foarte bun?! Blatul cu nuc?, crema de ciocolat? ?i crema pe baz? de g?lbenu?uri s-au îmbinat frumos ?i a rezultat o pr?jitur? delicioas?! Nu se preg?te?te greu, dar necesit? aten?ie, având un timp îndelungat de preparare. V-o recomand cu drag ?i dac? ave?i timp liber ?i ingredientele la îndemân?, nu mai sta?i, prepara?i-o!

In gr edien t e:

Pen t r u blat : ? 7 albu?uri de ou ? 7 linguri de zah?r ? 7 linguri nuc? m?cinat? ? 3 linguri f?in? alb? de grâu ? 1 linguri?? praf de copt În plus: ? 2 c?ni miez de nuc? pr?jit.

Pen t r u st r at u l de ciocolat ?: ? 400g. crem? de ciocolat? cu alune

Pen t r u cr em ?: ? 7 g?lbenu?uri ? 7 linguri de zah?r ? 3 linguri de ap? ? 500g. fri?c? lichid?. În plus: ? biscui?i cu cacao ? o can? cea?c? cu cafea Pen t r u decor : ? cacao ? ciocolat? cu lapte


CULINAR M od de pr epar ar e: Blat : Ungi o tav? cu unt, pui miezul de nuc? pr?jit pe fundul ei. Într-un bol ba?i albu?urile foarte bine, apoi adaugi zah?rul. Adaugi cele 7 linguri de nuc? m?cinat?, f?ina ?i praful de copt. Amesteci bine ?i torni compozi?ia pentru nuca din tav?. Introduci tava în cuptorul preînc?lzit ?i la?i blatul pân? ce se coace. Dup? ce s-a copt, îl r?storni pe o tav? ?i-l la?i s? se r?ceasc?. Apoi, distribui uniform crema de ciocolat? cu alune pe toat? suprafa?a blatului. Înmoi fiecare biscuite pe fiecare parte în cafea ?i îi a?ezi, într-un singur strat, peste blat ?i crema de ciocolat?. Cr em ?: Mixezi într-un castron de fier g?lbenu?urile, zah?rul ?i apa ?i pui castronul la bain-marie. Amesteci încontinuu pentru a nu se prinde crema de fundul castronului. O fierbi pân? ce se îngroa?? ca o budin?. O la?i s? se r?ceasc?. Într-un bol ba?i fri?c? bine ?i pui peste ea crema de g?lbenu?uri. Omogenizezi. Peste stratul de biscui?i înmuia?i în cafea pui crema de g?lbenu?uri cu fri?c?. Deasupra pudrezi cu cacao sau razi ciocolat? cu lapte.

Pof t ? Bu n ?!

Au t or : Rober t B?dic?


FILM

RECOMANDARE FILME 1. Beau t y an d t h e Beast Belle (Emma Watson) este o tân?r? femeie care este luat? prizonier? de o bestie în castelul s?u, în schimbul libert??ii tat?lui ei, Maurice (Kevin Kline). În ciuda temerilor sale, ea se împrietene?te cu personalul fermecat al castelului ?i înva?? s? priveasc? dincolo de exteriorul bestiei pentru a recunoa?te inima adevarat? ?i sufletul prin?ului, doar c?, un vân?tor pe nume Gaston (Luke Evans) este hot?rât s? o aib? pe Belle pentru el însu?i ?i s? vâneze bestia cu orice pre?.

2. Assassin?s Cr eed Marcat de tragedie la o vârst? fraged?, Cal Lynch (Michael Fassbender) este un condamnat la pedeapsa capital?, care prime?te o nea?teptat? ?ans? de a tr?i datorit? activit??ilor misterioase ale Abstergo Industries. Printr-o tehnologie revolu?ionar? care deblocheaz? amintirile genetice din ADN-ul s?u, Cal este trimis înapoi în timp, în Spania secolului al XV-lea. Acolo, el tr?ie?te experien?ele rudei sale îndep?rtate, Aguilar de Nerha, un membru al unei societ??i secrete denumit? Asasinii, care lupt? pentru protejarea liberului arbitru de Cavalerii Templieri avizi de putere. Transformat de trecut, Cal începe s? dobândeasc? capacit??ile fizice ?i cuno?tin?ele necesare pentru a demola organiza?ia opresiv? a Cavalerilor Templieri în prezent.


FILM 3.Passen ger s În timpul unei c?l?torii obi?nuite prin spa?iu, c?tre o nou? galaxie, doi pasageri, afla?i într-o stare indus? de somn, se trezesc cu 90 de ani mai devreme decât trebuia, atunci când nava lor se defecteaz?. Acum, Jim (Chris Pratt) ?i Aurora (Jennifer Lawrence) î?i dau seama c? va trebui s? tr?iasc? tot restul vie?ii la bordul navei, care, ce e drept, le asigur? condi?iile cele mai bune de trai. Ei încep s? se simt? atra?i unul de cel?lalt ?i apoi s? se îndr?gosteasc?? pân? când descoper? c? nava se afl? în mare pericol. Vie?ile a 5000 de pasageri adormi?i se afl? în mâinile lor. Numai Jim ?i Aurora îi vor putea salva.

4. Wh y Him ? De-a lungul vacan?ei, Ned (Bryan Cranston), un tat? iubitor, dar mult prea protectiv, merge împreun? cu familia s?-?i viziteze fiica la Stanford, unde se întâlne?te cu cel mai mare co?mar al s?u: Laird (James Franco), iubitul miliardar din Silicon Valley, extravagant atât în limbaj, cât ?i în atitudine. Ned nu crede c? Laird este partenerul potrivit pentru fiica sa, iar de aici pân? la un r?zboi deschis cu viitorul ?fiu? este doar un pas.


FILM 5. Baar Baar Dek h o Jai ?i Diya se cunosc înc? din copil?rie, iar via?a i-a adus tot mai aproape. Ei tr?iesc acum o frumoas? poveste de dragoste ?i fac planuri de c?s?torie, dar Jai, care viseaz? la o carier? de matematician, ezit? în fa?a unei alegeri pentru toat? via?a. Un moment tensionat va da fericirea cuplului peste cap, iar o lovitur? a destinului îl va transforma pe Jai într-un c?l?tor în mai multe perioade din via?a lui ?i a Diyei. Tr?ie?te clipa este primul film indian care folose?te o c?l?torie în timp pentru a spune o poveste de dragoste.

Sursa: cinemagia.ro

Au t or : Iasm in a Com an


SHOPPING Sacou r aiat Regu lar Fit , M ?r im i r + s Din material reiat cu dungi fine, doi nasturi ?i c?ptu?eal?. Croi îngust. Lungimea la spate este de cca. 75 cm la m?r. 50. Marc?: bpc selection Material superior: 100% bumbac; C?ptu?eal?: 100% poliester Lungimea mânecilor: mânec? lung? Fason: Regular Fit (obijnuit) Guler: revere Culoare: mov vân?t? Lungime: M?rimi R + S Pr e?: 189.90 lei

Sursa: Bonprixro.eu

Cap? f leece Cu un croi larg, modern ?i practic, guler mare, dou? buzunare în fa?? ?i paiete decorative. Lungime de cca. 82 cm la toate m?rimile. Se spal? la ma?in?. Material superior: 100% poliester Pr e?: 89-90 lei Marc? bpc selection Material superior: 100% poliester Culoare ecru/negru

Sursa: Bonprixro.eu


SHOPPING Blu z? spor t cu in ser ?ii-RAINBOW Cu inser?ie de material tip leo ?i un croi lejer. Material superior: 95% bumbac, 5% elastan; Completare: 60% poliester, 40% vâscoz? Lungime: 60 cm (la m?r. 36/38) Lungimea mânecilor: mânec? lung? Culoare: negru/ro?u imprimat Pr e?. 89.90 lei

Sursa: Bonprixro.eu

Cizm e-BODYFLIRT O pereche de cizme super feminine, cu aspect elegant l?cuit, fermoar lateral de încheiere ?i toc lat, înalt de 8,2 cm. Material superior: imita?ie de piele l?cuit?; C?ptu?eal? interioar?: material textil; Talp?: material sintetic În?l?. tocului: toc gros Încheiere: Fermoar Pr e?: 149 lei

Sursa: Bonprixro.eu


STYLE & TENDIN?E

De la r u j ver de la Car r ie Br adsh aw

C? tot vorbeam azi despre prime întâlniri? Prima mea întâlnire cu moda a fost? nu îmi amintesc când? Avea mama o fust? de blugi pe care o adoram pur ?i simplu ?i o ?in minte ?i-acum. Ce-mi pare r?u e c? niciodat? nu m-a înc?put, mama a fost mult mai slab? decât mine? Bine, când eram mic? o probam de zor, la fel ?i costumul ei verde, pantofii ro?ii cu toc de la cununia civil?. S?tul? c?-i tot furam rujul, mi-a luat ?i mie unul? verde (!!!) care ca prin minune devenea roz pe buze! Nici m?tu?a preferat? nu sc?pa de mine: ei îi ceream ?machia?uri?? Ce s? mai, eram o mic? fashionist?!

Cu timpul gusturile mi s-au diversificat. Am înv??at s?-mi asortez hainele, s? m? machiez (de?i nu o fac foarte des, prefer doar pu?in rimel ?i un ruj de obicei), mi-a format propriul stil! ?i asta datorit? cui? Nu cred c? exist? cineva anume, am mai multe ?muze? când vine vorba de mod?? Dar azi v? voi vorbi despre una special? care m? inspir? ?i în alte domenii! De?i nu-i un personaj real, ci unul creat de cunoscuta autoare de chick lit Candace Bushnel, Carrie Bradshaw (despre a c?rei genez? am scris mai de mult) e o inspira?ie pentru iubitoarele de mod? din lumea întreag?! Modul în care combin? hainele, de?i bizar pentru unii, i-a inspirat pân? ?i pe designeri! ?i ce mai spune?i de colec?ia ei de pantofi? Carrie Bradshaw din carte nu e o femeie frumoas? (?i nici Sarah Jessica Parker nu-i extraordinar?!). E o femeie normal?, poate cam prea slab?? dar mereu ?tie cum s? atrag? toate privirile!


STYLE & TENDIN?E De la ea am înv??at c? nu brandul conteaz? neap?rat ci modul în care combini hainele! (Bine ea-?i permitea s? cumpere mai multe, dar, la modul general, dac? ?tii cum s? combini ? posibilit??ile sunt infinite!). Îns?, dup? cum v-am spus, Carrie m? mai inspir? ?i în alt fel! Carrie e pasionat?, ba nu, tr?ie?te prin ? din ? pentru scris. Carrie vede lumea aproape la fel cum o v?d ?i eu! Gânde?te, tr?ie?te, simte, iube?te? Dac? nu a?i v?zut serialul vi-l recomand (sau mai bine citi?i c?r?ile!), o s? vede?i c? nu-i cum credea?i! Carrie Bradshaw e pur ?i simplu esen?? pur? de femeie! De aceea am ales s?-ncep rubrica asta nou? despre, cu ?i pentru femei cu ea! Pentru c? m? reprezint?!

?i, s? v? conving c? nu e doar o obsedat? de mod? cu mintea seac?, iat? ?i câteva ?citate d-ale ei? în traducere proprie (de fapt ale lui Candace Bushnell, dar fie? ea i le-a atribuit personajului): Se spune c? via?a este ceea se petrece în timp ce tu e?ti ocupat s?-?i faci planuri! Caut iubirea. Iubirea adev?rat?. Iubirea aceea ridicol?, incomod?, care te consum?, gen nu-putem-tr?i-unul-f?r? cel?lalt! Poate c? gre?elile noastre ne creeaz? soarta. În afar? de ele, ce ne-ar mai putea modela vie?ile? Poate dac? nu ne-am fi ab?tut de la drumul ce ne p?rea predestinat nu ne-am mai fi îndr?gostit, sau n-am mai fi avut copii, sau n-am mai fi cine suntem. Pân? la urm?, anotimpurile se schimb?. La fel ?i ora?ele. Oamenii vin ?i pleac? din vie?ile noastre. Dar e mângâietor s? ?tii c? cei pe care-i iube?ti se afl? mereu în inima ta. Nu uita s? te îndr?goste?ti de tine mai întâi. Prieteniile nu rezist? 40 de ani ca prin magie, trebuie s? investe?ti în ele. E exact ca depozitele bancare: când vei fi b?trân nu o s? te a?tepte o g?leat? mare cu bani. Când e?ti tân?r, via?a ta se rezum? la c?utarea distrac?iei. Apoi, cre?ti ?i înve?i s? fii precaut. Ai putea s? frângi un os sau o inim?. Te ui?i atent înainte s? sari ?i uneori renun?i la idee pentru c? nu e nimeni care s? te prind?. ?i în via?a real? nu-i nicio plas? de siguran??. Când a încetat s? mai fie distractiv? ?i a început s? fie însp?imânt?toare? Rela?ia cea mai emo?ionant?, sfid?toare ?i important? este aceea pe care o ai cu tine-însu?i. ?i dac? vei g?si pe cineva care s? iubeasc? acela?i tu ca ?i tine, ei bine, va fi pur ?i simplu fabulos!


STYLE & TENDIN?E Uneori trebuie s? ne oprim din a analiza trecutul, a pl?nui viitorul, s? nu mai încerc?m s? ne d?m seama de sentimentele noastre exacte, s? nu mai încerc?m s? decidem cu exactitate ce vrem ?i, pur ?i simplu, s? vedem ce se va întâmpla. Poate c? unele femei nu au fost f?cute pentru a fi îmblânzite. Poate c? trebuie l?sate s? alerge libere, pân? dau de cineva la fel de nebun încât s? alerge cu ele! Conducând pe acest drum numit via??, ocazional, o fat? va descoperi c? e pierdut?. Când se întâmpl? asta, cred c? cel mai bine s? renun?e la a? fi putut, ar fi trebuit ?i la a? fi vrut, s?-?i pun? centura de siguran?? ?i s?-?i vad? de drum!

?i astea sunt doar câteva Filmele abund? de astfel de cuget?ri, iar c?r?ile? nu mai zic. Asta a fost doar un strop de în?elepciune à la Carrie! Cum am spus: femeia asta e inspira?ie pur?! ?i cum în aceast? rubric? o s? vorbim ?i despre mod?, mai uite un citat: Îmi plac banii acolo unde-i pot vedea: în dulapul meu!

Surse foto: pinterest.com

Au t or : Dian a Elen a Nea??


STYLE & TENDIN?E

Vâr st a la car e t ot u l se sf âr ?e?t e!? Fat?????! Pune mâna ?i caut?-?i b?rbat c? mai ai pu?in pân? la 30! 30. Num?rul ?sta m? bântuie în fel ?i chip, 30 e deadline-ul pentru a te m?rita ?i a face un copil. Dup? vârsta asta, lumea se sfâr?e?te. Te transformi în statuie sau ceva de genul. Ce s? mai spun: trebuie s? m? pun pe c?ut?ri serioase! Am mai pu?in de cinci ani la dispozi?ie. Panic?, panic?, panic?? Trebuie s?-mi trag repede rochia aia piersicie. A?a. Ni?te rimel, eyeliner, ruj. Ce bine c? am p?rul ondulat de la mama natur?? Înc? pu?in parfum! Cerceeeeei, am uitat de cerceeeeei! Tocuri, s?-mi pot lua mersul de felin?. Gata, am plecat în c?utare. Of, ziceam c? scriu textul ?la! Nu, las? aspira?iile de orice natur? ? vrei s? r?mâi singur?, Dian?? Carier?. Roman. Stabilitate financiar?. Iubire ? mai ales asta. Toate-s ni?te porc?rii! Trebuie s? te m?ri?i, s? fii în rând cu lumea. E timpul. Îmi zic unii. Trebuie s? m? supun normelor sociale stabilite pe vremea lui Pazvante Chiorul, doar nu vreau s? fiu exclus? sau ? mai r?u ? ar?tat? cu degetul!Chilo?i murdari ?i ?osete ?înmiresmate? ? vin acum! ? Ce-ai f?cut cu banii? ? I-am b?gat la p?c?nele, sâc! * ? De ce nu e gata masa? ? Am stat s?-?i calc hainele! * ? Uit?-te la tine cum ar??i, zici c? e?ti o caricatur?! Nu te mai îngrije?ti, te-ai f?cut cât Casa Poporului? * ? Spune-i lu?fi-ta s? tac? din gur?! C? de nu, o fac eu s? tac?! ? E un bebelu??

?i astea sunt doar câteva fragmente ce-mi r?sun? în minte în timp ce m? fâ?âi (mândr? nevoie mare) pe bulevard? Asta î?i trebuie dac? te-ai m?ritat în grab?, o s? spun? mama. Dup? cine s? te mai iei? M?riti?ul ?sta e ca o loterie. Nu ?tii pe cine iei decât dup? ce te-ai legat, iar unele se gr?besc s? parieze pe un loz de parc? întreaga lor via?? depinde de asta.


STYLE & TENDIN?E

Nu, eu nu o s? fac asta! Nu o s? m? ag?? de un b?rbat doar pentru c? m? apropii de 30. N-am murit pân? la 25, n-o s? mor nici de-acum încolo. Nu ?tiam c? o verighet? e indispensabil? vie?ii ? la fel ca apa ?i aerul. O s? m? m?rit cu cine vreau, când vreau!

Au t or : Dian a Elen a Nea??


AVENTURILE UNEI CITITOARE PETOCURI


STR? DU?A CU ILUZII AVENTURILE UNEI CITITOARE PE TOCURI

Au trecut câteva luni de când sunt aici. Unora li s-a p?rut amuzant? întoarcerea asta a mea la glie, ani de zile am fugit de Avignon ?i brusc mi-a venit s? m? instalez în casa bunicilor din Gordes. Dar chiar aveam nevoie de schimbarea asta. Oamenii de aici îmi par mai calzi ?i pân? ?i eu am devenit mai zâmbitoare. Domnul Sembat, brutarul, a devenit prietenul meu cel mai bun. Are p?rul c?runt ?i o barb? care-l face s? aduc? pu?in cu un alt Sembat, ceva mai cunoscut francezilor? Ochii lui sunt mici, dar calzi ?i sf?tuitori. Unul din lucrurile pe care mi le repet? într-una e c? nu po?i smulge o floare pentru a o planta în alt loc ?i c? asta se aplic? ?i la mine ? de aceea am revenit aici. Tot de la el am aflat care-s cele mai frumoase câmpuri de lavand? din zon? ?i, când vreau s? fiu doar eu cu mine, m? plimb ore-n ?ir pe-acolo inhalând miresme ?i alungând gânduri ce înc? m? bântuie. Ah? ?i are cele mai bune croissante pe care le-am mâncat vreodat?! N-am mai scris de mult pentru c? nu am mai sim?it nevoia s-o fac. Sufletul îmi e mai lin aici, în ciuda zbuciumului care m? mai apuc? uneori. Am reînceput s? citesc c?r?i ceva mai vechi, acum trec printr-o perioad? Zola ?i m? întreb dac?-s mai mult Rougon sau mai mult Macquart. Cam asta e via?a mea de-acum. Ast?zi e duminic?. M-am îmbr?cat în galben s? m? asortez cu soarele ce abia se treze?te.


Vreau s? fac o plimbare prin lanurile infinite de lavand?, s? m? încarc cu energie ?i-apoi o s? m? duc pe la familia Sembat, doamna Jacquline a g?tit soupe au pistou ? ?i nu pot rata a?a ceva, îi iese divin. Deschid u?a ?i m? izbesc de un piept familiar înv?luit într-un parfum la fel de familiar pe care o necunosc?toare l-ar numi simplu: Dolce & Gabbana, dar eu printre notele alea de mosc, coriandru ?i ce-o mai fi disting ?i mirosul pielii lui, e Dolce & Gabbana & Jean Luc. Brusc, tot calmul acumulat în ultimele luni s-a dus pe apa sâmbetei. Ce-mi face b?rbatul ?sta? Oare mai am pe undeva vreo sticl? de Bastille? ?i, ma petite, o s? m? la?i s? intru sau o s? stai a?a? ca o statuie greceasc?? Jean Luc? c-cum? Când m? intereseaz? cineva, r?scolesc p?mântul? Chiar face mi?to de mine? Îl interesez? Oricum, nu-l pot ?ine în u??. Intr?! Plimbarea mea prin lavand? s-a suspendat? pff, adio duminic? lini?tit?. Oare ce o vrea?

VA URMA Au t or : Dian a Elen a Nea??

VA URM A


AUTOR & CARTE

Povest ea cam er ist ei de M ar gar et At w ood-Fr agm en t Capit olu l u n u Dormeam în ceea ce fusese cândva o sal? de gimnastic?. Podeaua de lemn vopsit avea linii ?i cercuri desenate pentru jocurile ce se jucau acolo odinioar?; inelele co?urilor de baschet erau înc? la locul lor, de?i plasele disp?ruser?. De jur-împrejur se afla un balcon pentru spectatori ?i mi s-a p?rut c? simt în n?ri, asemeni unei amintiri vagi, mirosul p?trunz?tor de sudoare amestecat cu aroma dulceag? a gumei de mestecat ?i parfumul fetelor din sal?, în fuste de flanel, mai întâi cum le v?zusem în fotografii, apoi purtând mini ?i mai târziu pantaloni, apoi doar un cercel ?i p?rul ?epos, cu ?uvi?e verzi. Desigur c? aici avuseser? loc petreceri dansante; muzica mai plutea în aer, ca un palimpsest de sunete mute într-o succesiune de stiluri, un vuiet subteran de tobe, o tânguire dezn?d?jduit?, ghirlande de flori de hârtie, diavoli de carton, o sfer? rotitoare cu fa?ete de oglind? rev?rsând o pulbere de lumin? asupra dansatorilor. În înc?pere se sim?eau pofte carnale satisf?cute demult, dar ?i singur?tate sau o a?teptare lipsit? de un obiect precis, greu de definit. Îmi amintesc acel dor, cum tânjeam dup? ceva ce p?rea mereu c? e pe punctul de a se întâmpla, ceva total diferit de bra?ele ce ne încol?ceau talia ?i ne pip?iau în sala de dans, sau în parcare sau în camera TV unde sonorul era închis ?i doar imaginile aruncau o lumin? ?ov?ielnic? asupra c?rnii dezl?n?uite. Tânjeam dup? viitor. Cum îl dobândisem, acel talent de a fi nes?tule? Plutea în aer; ?i înc? mai plutea în aer ca un gând r?zle? pe când încercam s? adormim în paturile de campanie în?irate cu spa?ii între ele, ca s? nu putem vorbi între noi. Aveam cear?afuri de finet, ca pentru copii, ?i p?turi militare vechi pe care înc? mai scria S.U.A. Ne împ?tuream îmbr?c?mintea cu grij? ?i o puneam pe taburetele de la c?p?tâiul paturilor. Becurile ardeau cu faza mic?, nu erau stinse. Printre paturi patrulau M?tu?a Sara ?i M?tu?a Elizabeth, cu bastoane electrice pentru mânat vitele, atârnate la cing?toarea de piele. Totu?i nu aveau pistoale; nici m?car ele nu se bucurau de atâta încredere. Nu aveau arme decât paznicii, selec?iona?i special dintre îngeri. Paznicii nu aveau voie s? intre în cl?dire decât când erau chema?i; iar noi nu aveam voie s? ie?im decât pentru plimb?rile zilnice, dou? la num?r, când mergeam dou? câte dou? în jurul terenului de fotbal, care era în??rcuit acum cu lan?uri ?i sârm? ghimpat? deasupra gardului. Îngerii st?teau dincolo de acest gard, cu spatele la noi. Ne inspirau fric?, dar ?i altceva. Tare am fi vrut s?-?i arunce privirile spre noi. Dac? am fi putut m?car s? le adres?m o vorb?. Am fi putut face un schimb, credeam noi, un târg, un troc, cât? vreme mai aveam un trup de oferit. ?sta era doar un vis al nostru.


AUTOR & CARTE Înv??aser?m s? vorbim în Înv??aser?m s? vorbim în ?oapt?, aproape imperceptibil. În semiîntuneric ne puteam întinde bra?ele ?i, când M?tu?ile se uitau în alt? parte, ne puteam atinge mâinile, în ciuda distan?ei ce ne desp?r?ea. Am înv??at s? descifr?m cuvintele ca surdomu?ii, ?inându-ne capul într-o parte lipit de pat ?i privind cu aten?ie buzele celeilalte. În acest fel, de la pat la pat, ne spuneam una alteia cum ne cheam?: Alma, Janine, Dolores, Moira, June. Fr agm en t din car t ea ,,Povest ea cam er ist ei? de M ar gar et At w ood. Edit u r a Leda

Coco?at u l ar e alibi, de Rodica Ojog Br a?ovean u -Fr agm en t Capit olu l 1 ARHEOLOGUL M ARIUS DAM IAN A FOST PR? DAT Într-o sear?, pe la sfâr?itul lui septembrie, o sear? cu cer senin ?i lun? roz împrumutat? dintr-un tablou prost, pentru c? totul e prea colorat, prea frumos, idilic ?i corect frumos, iar pictorul ftizic ?i decedat, într-o astfel de sear?, maiorul D?ne? manifest? surprinz?toarea dorin?? de a lua un aperitiv. Ap?sîndu-?i ochelarii la r?d?cina nasului, locotenentul Marin Mo?oianu se pierdu într-o serie de considera?iuni intime asupra ineditei invita?ii. G?sir? locuri la ?Some?ana?, o gr?din? de var? îngropat? în ieder? sîngerie, o gr?din? cum întîlne?ti la tot pasul în Bucure?ti, cu acelea?i felinare palide deasupra meselor înalte înf??ate în pînz? cadrilat?, leg?nat? de viersul aceluia?i l?utar plîngînd iubiri c?runte cu fete s?lbatice ?i b?rba?i aprigi cu ?i?ul lung.


AUTOR & CARTE Osp?tarul le prezent? prompt lista, apoi se retrase conven?ional cî?iva pa?i, a?teptînd comanda. D?ne? i-o întinse locotenentului, plimbîndu-?i distrat ochii prin restaurant. Fe?e necunoscute, chipuri joviale, explozive sau interiorizate, priviri limpezi ?i terne, surîsuri pudice ori de ocazie. Solitarii ocupau mesele retrase. Un b?rbat între dou? vîrste, coco?at, sorbea absent din pahar. Î?i orientase spatele spre zidul de ieder? încercînd s?-?i camufleze infirmitatea. ?Un nefericit?, oft? maiorul. Consultînd meniul, b?tut la o ma?ini ?tirb? de vocala ?i?, Mo?oianu î?i imagina cu un surîs înghesuit în col?ul buzelor reflec?iile nimicitoare ale maiorului pe marginea?fenomenului? cîrcium?: ?La ce s-or fi îmbulzind oamenii ??tia? Bere cald?, friptur? rece ?i numai os, l?utarul r?gu?it? Apoi nu-i mai bine acas?? În sfîr?it? ? D?ne? ridic? din umeri. ? Treaba lor. Ei, te-ai decis? Locotenentul î?i ridic? ochii din list?. ? Mda! ?i f?cu semn osp?tarului. Maiorul înregistra amuzat competen?a volubil? a lui Mo?oianu, care f?cea comanda: ?Friptura s? fie a?a ?i pe dincolo, întins?, dar nu prea crud?, cu un bob de unt (?de ce bob ?i nu buc??ic???) ?i neap?rat pres?rat? cu cimbru. La urm?, recomand? suav: ? ?i mai repejor, b?ie?a?! Se crisp? imperceptibil. Scobitoarea cu care se juca se frînse. Îl iritau expresiile locotenentului, de larg? circula?ie printre subalternii mai tineri, cu grij? periate în prezen?a superiorilor în cadrul rela?iilor oficiale ?i c?rora neîng?duitul le conferea o savoare special?. Acel ?b?ie?a??, ori generalizatul ?t?ticule? aplicat unor ter?i, indiferent de vîrst? sau individ, i se p?reau indecente, înlocuind ostentativ neserios terminologia consacrat?. Un hohot de rîs îl f?cu s? întoarc? capul. În stînga lor, o pereche ? ea tîn?r?, cu ochi oblici, imen?i, ?i coc greu r?sucit pe ceaf?, el ceva mai în vîrst? ? p?rea s? fac? total? abstrac?ie de lumea dimprejur. Mîinile se atingeau sub mii de pretexte, privirile se c?utau intens, tr?dînd dorin?a timid?, dar necamuflata a întîielor ceasuri de idil?. B?rbatul elegant, cu gur? senzual? lipsit? de fermitate, mîngîia bra?ul bronzat, acoperit de br???ri sub?iri, argintii. D?ne? zbîrci din nas. ?Ce naiba? Nu mai au r?bdare pîn? acas??? Maiorul era considerat, ?i-i pl?cea s? se considere, de mod? veche. Adusese de la el din Ardeal un cap limpede, principii s?n?toase, dar cam rigide, ?i o seam? de tradi?ii la care veghea neab?tut. Respectul fa?? de b?trîni aproape sanctificat, ?inuta cuviincioas?, vorba scurt? ?i cump?tat? ? detesta panglic?ria, asociind-o incon?tient cu minciuna ? deveniser? mituri. Copiii, oameni în toat? firea, îi d?deau bine?e cu un r?sun?tor ?s?rut mîna, tat??, duminica ?i de s?rb?tori familia era obligat? s? ia masa împreun?, excentricit??ile vestimentare erau repudiate f?r? mil?. Osp?tarul aduse comanda ?i Mo?oianu î?i desp?turi ?ervetul de pînz? pe genunchi. Maiorul ridic? paharul, admirînd culoarea vinului.


AUTOR & CARTE ? Doamna a solicitat un pachet de ?ig?ri Kent, observ? locotenentul cu nasul în farfurie. D?ne? privi nedumerit capul rotund al subalternului s?u, tuns num?rul unu, b?rbia scurt?, obrajii asimetrici acoperi?i cu pistrui. ? ??tia de al?turi, preciza Mo?oianu. Într-adev?r, tîn?ra cu ochi oblici r?m?sese singur? la mas?. ? V?d ca te intereseaz?, tu?i D?ne?, dregîndu-?i glasul. ? Nu cine ?tie ce, dar sînt pe recep?ie. Maiorul tu?i iar. ?Hm! Pe recep?ie!?!? Gestul lui Mo?oianu îi întrerupse reflec?iile. Îi atr?gea aten?ia asupra femeii. L?sînd impresia c? se joac?, aceasta desprinse o cheie din m?nunchiul l?sat pe mas? al?turi de brichet?. O ?inu în pumn parc? fr?mîntînd-o timp de cîteva secunde, apoi o ata?? la loc, în inelul de metal. Cu mult? precau?ie înf??ur? ceva în batist?. Maiorului i se p?ru c? vede o bucat? de cear?. Locotenentul ?opti: ? Ce p?rere? D?ne? îi f?cu semn s? tac?. Un individ sub?ire, spînatic, se îndrept? spre masa femeii. ?inea în mîn? o serviet?. Fa?a palid?, cu ochi incolori, p?rea indiferent?. Ca din întîmplare, tîn?ra împinse cu cotul po?eta mic?, f?cînd-o s? cad?. Curtenitor, omul o ridic?. Femeia mul?umi cu un zîmbet. Întinse mîna dup? geant?, strecurîndu-i în acela?i timp bucata de cear? înf??urat? în batist?. Omul salut? ?i disp?ru printre mese. ? Ia-te dup? el! sufl? D?ne?. Eu r?mîn? ??? pe recep?ie.

Coco?at u l ar e alibi, de Rodica Ojog Br a?ovean u -Fr agm en t -Edit u r a Nem ir a


PUBLICITATE

50 Shades of Diego! Aveam emo?ii, era o sear? decisiv? pentru mine. Voiam s? îmi pun imagina?ia în practic?, dar ceva care s? nu fie nici foarte îndr?zne? ?i nici foarte timid. De felul meu sunt pudic?, dar voiam o schimbare. Harold îmi ar?tase latura lui, era plin de tandre?e ?i genul de b?rbat care nu face nimic dac? nu întreab? înainte: ?Pot? Îmi dai voie?".... "Dar eu? S? merg mai departe??. Putea el s? îmi asculte dorin?ele? Eram o novice, dar asta nu m? împiedica s? am vise. De câteva ori cred c? i-am dezv?luit f?r? s? vreau din dorin?ele mele ascunse, dar nu a avut nicio reac?ie, prin urmare nici nu cred c? m-a auzit sau c? a în?eles ceva. Sau poate mi s-a p?rut mie c? am spus ceva. Or fi fost numai gândurile mele? Am luat-o razna, asta este clar! ?i totu?i, a? încerca! În seara asta m? întâlnesc cu Harold! Îi ?tiu locuin?a, cam auster? pentru gusturile mele, dac? m? întreba?i, dar ce vre?i, este un decor pur masculin. Dac? i-a? spune s? decoreze cumva s? fie mai cald, mai senzual, mai? mai? . Cine naiba sunt eu s? îi distrug decorul omului? Da, dar acest om este b?rbatul pe care îl iubesc, a?a c? pot s? visez ?i eu lini?tit? c? poate vreodat?? Sticla de vin ro?u pe care o cump?rasem pe traseu prevestea o noapte hot, care speram s? fie ceva in genul 50 Shades. Aveam chef de nebunii ?i noaptea era luuuung?! Mister Grey era sursa de inspira?ie perfect? pentru ni?te ore incendiare, dar îmi cam displ?cea ideea cu masa... Hmmm... eu nu voiam s? îmi torturez coastele pe lemnul tare. Nu. Eu preferam confortul, a?ternuturile moi, mochetele pufoase care s? m? fac? s? simt c? plutesc. Cred c? citesc cam mult eroscop. Poate ar trebui s? o las mai moale. Poate Harold nu gânde?te asa. Poate c? o s?-l sperii cu dorin?ele mele... Cobor din taxi-ul care m? adusese, emo?ionat? la gândul c? ceea ce urmeaz? va însemna cumva o ruptur? în rela?ia mea? sun la u?? cu inima bubuindu-mi în piept ?i v? spun sincer c? aveam acea senza?ie s? fac stânga împrejur ?i s? fug.


PUBLICITATE Toate acestea se întâmpl? în fa?a unei u?i care nu se mai deschidea, deci aveam vreme ori s? fug, ori s? nu îmi pun dorin?ele în aplicare. Optez pentru? U?a se deschide ?i din prag m? întâmpin? un altfel de Harold. Doamne, tipul ?sta este tipul meu? În fa?a mea nu mai era cel cu care eram obi?nuit?, tipul serios ?i impecabil îmbr?cat, impecabil aranjat de fiecare dat?, tipul cu reguli scrise. Vedeam acum un b?rbat cu blugii l?sa?i pe ?olduri, cu p?rul ca ?i cum î?i trecuse degetele prin el, cu bustul gol, zâmbind din col?ul gurii lasciv ?i privindu-m? printre genele l?sate. În privirea lui nu se deslu?ea nimic, nu ?tiai ce gânde?te sau ce vrea, era un mister. ?sta p?rea tipul ?mechera?, care oricând ?i la orice or? m-ar fi devorat. R?m?sesem f?r? grai! Î?i ridica o sprâncean? ?i cu zâmbetul de o senzualitate f?r? margini îmi întinse mâna ?i dintr-o smucitur? m-am trezit dincolo de prag. Dar înainte de-a trece pragul, v? jur c? nu ?tiu cum ?i nici când m-am trezit legat? la ochi. Nu am apucat s? spun nicio silab?, nu aveam nicio reac?ie, cred c? omul a lucrat cât? vreme am stat holbându-m? la el. Simt c? înceti?or sunt împins? câ?iva metri ?i oprit?, iar leg?tura îmi dispare ca prin farmec.

Pentru prima dat? am r?mas ca la dentist ?i cu ochii cât cepele, nu-mi venea s? cred! Locuin?a lui Harold se schimbase! La vederea covorului de un ro?u intens am sim?it c? sângele începe s? îmi pulseze în vene într-un mod neobi?nuit. P?rea atât de moale, iar culoarea atât de vibrant?, încât imagina?ia mi-a luat-o la galop. Deja m? puteam vedea întins? pe acel covor, cu fl?c?rile din ?emineu dansând pe pielea mea. Oare el la ce se gândea? Uneori m? enerva faptul c? în ochii lui nu puteam citi nimic, îns? la ceva tot s-a gândit atunci când a amplasat acel decor pasional în fa?a focului. Cine a zis c? ro?u e culoarea iubirii arzânde nu s-a în?elat? Nu s-a în?elat deloc. V? las pe voi s? v? imagina?i ce a urmat? Târziu în noapte, întins? pe covorul ro?u ?i moale, martor al dorin?elor mele, înconjurat? de bra?ul posesiv al iubitului meu ?i cu un zâmbet tâmp pe fa??, mi-am rotit ochii prin camer?. Nu apucasem s? v?d prea multe ?i acum analizam curioas?. Covorul îmi oferise momente unice, s?lbatice, înc?rcate de for?a culorii care parc? domina toate fanteziile mele. Draperiile de un ro?u lini?titor ascunzând secrete crea o atmosfer? intim? ?i senzual?. Dintre draperii se întrez?reau perdelele asortate, alese cu bun gust, iar tapetul? nu observasem tapetul pân? atunci. Dar nu avusesem când? Wow, Harold s-a întrecut pe sine, ?tia, ?tiuse ce îmi doresc! S? fac? singur toate astea dovede?te? Singur? Nu prea cred. Doamne, un gând trece fulger?tor prin mintea mea!... Exista o alt? "ea"? L-a ajutat? Întorcându-m? spre b?rbatul care îmi împlinise dorin?ele ?i care dormea lini?tit lâng? mine, cu o expresie de mul?umire pe fa?? ?i câteva ?uvi?e rebele pe frunte? am devenit ?i mai geloas?! Cine este ea? De ce? L-am înghiontit înceti?or?


PUBLICITATE -

-

Harold!...

Cu voce somnoroas? ?i r?gu?it? iubitul meu îmi r?spunde: - Hm! - Cine te-a ajutat s? decorezi casa? Este evident c? nu ai f?cut-o singur ?i te rog s? nu m? min?i! Vocea aceea r?gu?it? ?i joas? îmi r?spunde: - Diego! - Cine? Cine este Diego? Se treze?te de-a binelea ?i un rânjet îi apare pe figur?: - Geloas??! Iubito, Diego este un magazin pe care l-am descoperit de curând. ?tiam ce î?i dore?ti ?i ?tiam ce îmi doresc ?i eu, a?a c? am apelat la ei. În afar? de sfaturi profesionale, m-au ajutat cu t?ierea, tivirea, surfilarea materialelor, chestii din astea, la care eu nu m? pricep, toate la fa?a locului, am pl?tit cu cardul ?i problema s-a rezolvat. ?i n-ai v?zut ce covoare moderne avem ?i în celelalte camere, dar ai tot timpul din lume, pentru c? nu te mai las s?-mi scapi. Asta va fi casa ta, casa noastr?! Mul?umit? de r?spuns?! ?i deci? esti geloas?? Î?i pune în aplicare iar??i rânjetul acela sexy. - Cine? Eu? Da, bine, poate pu?in. Râde înceti?or ?i m? trage în bra?ele lui. Acum sunt lini?tit? ?i nu pot decât s?-i mul?umesc lui Diego c? a reu?it s? îmi creeze atmosfera dorit?. Da, m? simt ca în 50 Shades of Grey! Închid ochii ?i somnul începe s? m? cuprind?, dar nu înainte de a zâmbi la gândul ce apare. Ce Grey?!!....50 Shades of Diego! Mi-a oferit casa de vis! Pân? la urm? casa de vis este casa în care e?ti al?turi de persoana iubit?, acolo unde e?ti fericit, plângi, râzi, te cer?i, suferi, te împline?ti, unde sim?i c? este locul tau indiferent de ceea ce este în jur, restul? . te ajuta Diego! "Un vis pe care-l visezi singur e doar un vis. Un vis pe care-l vis?m împreun? e o realitate."-John Lennon

Ech ipa Lit er at u r ? pe t ocu r i


PUBLICITATE

Cana pr iet eniei! Se apropie ziua de na?tere a prietenei mele ?i am început alerg?tura dup? cadouri. În principiu ?tiu ce î?i dore?te-c?r?i. Este o cititoare înr?it? ?i evident c? va primi din partea mea câteva c?r?i. Dar m-am gândit s? îi mai ofer ceva pe lâng? c?r?i, ceva mai deosebit, care s? îi fac? la fel de mare pl?cere. Ce poate fi mai inspirat decât o can? de ceai, având în vedere c? este iubitoare de ceaiuri. O can? interesant?, care s? o reprezinte. Am început c?ut?rile în mediul online ?i mi-a s?rit în ochi Magazinul de C?ni. Doamne, câte am v?zut: c?n i per son alizat e, c?n i h adm ade, c?n i cu pisicu ?e, c?n i de caf ea, c?n i de ceai, set u r i de c?n i, dar ?i pachete cadou. M-am oprit asupra unui pachet cadou , ?i a câtorva c?ni, înc? nu ?tiu ce s? aleg, oferta fiind din bel?ug, majoritatea produselor având personalitate.

Navigând pe site-ul Magazinului de C?ni, pe care apropos îl g?si?i ?i pe facebook, mi-a mai atras aten?ia o can? pictat? cu un câine. Privirea câinelui, m-a f?cut s? r?mân încremenit?, dar ?i mai important, mi-a trezit amintiri. Catherine Douzel spunea: "În fiecare can ? de ceai exist? câte o c?l?torie imaginar?, sau o poveste real?." Mi-am cump?rat-o, ?i în prima diminea??, având în fa?? cana, cu ceai din frunze de gutui, privind în ochii câinelui pictat am tr?it povestea din trecut... M-am n?scut într-un sat dintr-o comun? din apropierea Capitalei. La vârsta de 14 ani, p?rin?ii mei s-au gândit c? am nevoie de o educa?ie mai bun?, ceea ce nu se prea putea realiza în s?tucul meu. La fel ca majoritatea celor din sat, ce aveau rude în Bucure?ti, mul?i copii erau trimi?i s?-?i continuie ?coala în Capital?. La fel s-a întâmplat ?i în cazul meu, ?i am fost trimis? s? locuiesc cu o m?tu??, care mi-a fost mai mult decât o mam?. Vacan?ele ?i aproape fiecare sfâr?it de s?pt?mân? le petreceam al?turi de p?rin?ii ?i bunica din partea mamei. Într-o vacan?? de iarn?, evident am plecat acas? s? îmi petrec s?rb?torile al?turi de ai mei. Inevitabil treceam ?i pe la bunica, c?reia eu îi spuneam "mamaie". De?i locuia în acela?i sat, zona unde era construit? casa bunicii se numea DeVale.


PUBLICITATE Satul era desp?r?it de un deal, majoritatea locuiau la Deal, în special familiile tinere, iar cei care r?m?seser? în Vale erau b?trânii, câteva familii ce nu dorise s? î?i p?r?seasc? c?minul. Amplasat pe malul râului Arge?, Valea î?i oferea o alt? lume. Dac? în Deal aveai electricitate ?i cât de cât condi?ii ale lumii civilizate, în Vale electricitatea era inexistent?, drumul pr?fuit, pâlcuri de copaci ce formau mici p?durici, zone pline de verdea??. Iarna era un peisaj de basm, desprins parc? din pove?tile fra?ilor Grimm. ?i acum îmi aduc aminte lampa de gaz a bunicii, plita ?i cuptorul de lemne, c?su?a înconjurat? de liliac, ?i râul Arge? ce curgea în spatele gr?dinii, p?duricea din apropiere, de unde "mamaia", aduna surcele. În iarna aceea totul p?rea ?i mai frumos, toat? Valea era îmbr?cat? în albul str?lucitor al z?pezii, fumul de la cele câteva c?su?e se în?l?a printre fulgii mari, iar lini?tea î?i l?sa un sentiment de pace sufleteasc?. Departe de agita?ia civiliza?iei, sim?eai c? te încarci cu energie, dar mai ales cu bucurie. "Mamaie", m? a?tepta în pragul u?ii, ?i cum am p??it în interior mi-a ajuns pân? în papile olfactive mirosul ceaiului din frunze de gutui ce m? a?tepta pe plit?. În fiecare an "mamaie", punea în podul casei gutui, mere, struguri, dar ?i frunze de plante pe care le folosea iarna. Ceaiul din frunze de gutui este cel mai parfumat ?i bun, sau cel pu?in a?a mi se p?rea mie. Stând la pove?ti cu "mamaie", în fa?a unei c?ni de lut plin? cu ceai, am auzit venind din afar? un scheunat, sau mai degrab? un sunet ce aducea cu plânsul unui copil. Prima dat? nu am dat aten?ie, am crezut c? este vântul, sau cine ?tie ce Dumnezeului o fi în p?duricea din apropiere. Dar sunetul se repeta ?i parc? venea din apropiere. - Mamaie, ai auzit ?i mata? - Ce s? aud, Nu?ico? - Nu ?tiu bre, parc? se vait? cineva. - O fi vreun animal, mamaie, las?-l în plata Domnului! Nici în ziua de ast?zi nu ?tiu de ce, pentru ce, am ie?it afar? ?i m-am îndreptat spre sunetul acela. Aproape de gard am v?zut un câine de culoare alb?, nu se prea deosebea de om?t, singura pat? de culoare erau pic?turile de sânge din jur. Privirea câinelui, ochii aceia blânzi parc? îmi cereau ajutorul. Vreau s? v? spun c? eu am o fric? teribil? de câini. Când eram mic? am fost mu?cat? de unul ?i de atunci am o reticen?? în preajma câinilor, de?i îmi plac. Am o reticen?? pân? ?i în fa?a unui chihuahua. M-am aplecat cu frica în suflet a?teptând parc? s? m? mu?te, dar surprinz?tor, m-a l?sat s?-l ating. Atunci am v?zut c? avea o l?bu?? r?nit?. L-am c?rat în cas? ?i parc? ?i acum o aud pe "mamaie" cum bomb?nea: - Las?-l fat?, s? se duc? de unde a venit. - Este r?nit mamaie! Se uit? mai bine ?i îmi zice: Asta-i ran? de capcan?, de-?lea puse de nea Costic?. Le pune pentru iepuri. De?i nu am veleit??i medicale, l-am oblojit cum am ?tiu eu mai bine. Ce crede?i c? mi-a venit mie în minte, cum s?-l tratez? I-am sp?lat rana, asta mi-a spus-o "mamaie" ?i aveam câteva capsule de ampicilin? pe care le-am desf?cut ?i praful l-am pres?rat peste rana câinelui, l-am bandajat ?i am rugat-o pe mamaie s? îl lase s? stea lâng? sob?. I-am pus un castronel cu ap? ?i unul cu mâncare.


PUBLICITATE ?i m? uit?m la el ?i el la mine, fiecare gândind ceea ce vrea. Nu ?tiu dac? ceea ce am f?cut eu a fost bine, sau Dumnezeu l-a ajutat, cert este c? dup? câteva zile rana a început s? se vindece. Nu ?tiam al cui este, nu ?tiam dac? are un nume ?i nu puteam s?-l strig "Cu?u", sau "C??elule", p?rea prea impersonal, mai ales c? între noi se formase o leg?tur? tainic?. A?a c? i-am zis : Mitic?! De ce i-am pus numele ?sta, habar nu am. A fost primul nume care mi-a venit în minte. Eu ?i Mitic? am devenit nedesp?r?i?i pe toat? perioada vacan?ei de iarn?. Dar vacan?a s-a terminat ?i eu a trebuit s? m? întorc în Bucure?ti. Eram convins? c? nu-l voi mai vedea vreodat? pe Mitic?. O lun? de zile nu m-am dus acas?, dar într-un weekend am hot?rât s? merg, îmi era dor de ai mei. Tot timpul ?sta m-am întrebat: Oare "mamaie" l-a p?strat pe Mitic?? S? ajung în satul meu, luam un autobuz de la autogara Filaret, care m? ducea pân? în centrul satului. Noi îi spuneam IRTA, ce ajungea în sat de trei ori pe zi. IRTA, oprea chiar la r?scrucea dintre Deal ?i Vale. Când am coborât din ma?in?, mi-am aruncat privirea c?tre Vale ?i mirarea mea a fost mare când am v?zut urcând panta cu vitez? ?i l?trând fericit pe nimeni altul decât pe prietenul meu Mitic?. Am chiuit de bucurie când l-am v?zut. - Mitic? !!!!!! Ne-am îmbr??i?at ca doi vechi prieteni (impropriu spus-mai mult eu, dar ?i el ?i-a pus o l?bu?? pe bra?ul meu) ce nu se v?zuser? de o ve?nicie. Cât am stat, dou? zile, Mitic? a fost al?turi de mine. Doamne, v? vine s? crede?i c? eu vorbeam cu el ca ?i când ar fi fost o persoan?? V? vine s? crede?i c? el a fost prima fiin?? c?reia i-am împ?rt??it un secret? Îmi pl?cea un b?iat, ?i oscilam dac? s? îi accept prietenia sau nu? Mitic? a fost primul care a ?tiut. Ai mei mi-au spus c? Mitic? nu vine decât când apar eu, nimeni nu ?tie unde se duce, unde st?. Timp de cinci ani, Mitic? m? a?tepta de fiecare dat? la IRTA de la ora cinci, parc? sim?ea când vin. Surprinz?tor, dac? eu nu venem acas? nu ap?rea nici el s? m? a?tepte, ?tia, sim?ea. Cum? Nu ?tiu! Dup? cinci ani, vizitele mele au început s? se r?reasc?, din cauza vie?ii, a examenelor ?i altor priorit??i. Dar ?tiam c? el este acolo. Asta pân? într-o zi când am coborât din autobuz ?i Mitic? nu era. Nimeni nu ?tia ce s-a întâmplat cu el, ai mei au presupus c? probabil a murit învins poate de o alt? capcan? a oamenilor. Nu vreau s? ?tiu, vreau s? îmi r?mân? amintirea frumoas? ?i prietenia lui Mitic? plin? de bucurie, nu de triste?e. A fost singurul ?i unicul câine de care nu mi-a fost fric?. A fost prietenul meu de suflet, un prieten care mi-a dat atât de multe, care mi-a mul?umit pentru via??, ?i ve?nic am s?-l port în suflet. A fost Mitic? al meu! Cana asta mi-a trezit amintiri: Amintirea prietenului meu, amintitea bunicii mele ?i a parin?ilor mei, ce ast?zi nu se mai afl? printre noi, dar probabil acolo de undeva de sus vegheaz?.


PUBLICITATE S? revin la cadoul meu. M-am hot?rât ce îi voi cump?r? prietenei mele de la M agazin u l de C?n i: o can? la fel ca a mea, dar având posibilitatea s? o personalizez-a? vrea s? scrie pe ea Mitic?. Cana, c?r?ile ?i povestea vor fi un cadou minunat ?i sunt sigur? c? va fi încântat?. Povestea este real?! Chefliile muze O muz? este cunoscut, C? te ajut? cu m?sur? Dar de-i oferi o b?utur?, E?ti scriitorul de temut De-aceea, grij? n-au avut, Aceia ce literatur? F?cut-au f?r? tevatur?, Având ?i sponsori la b?ut. N-a fost ?i nu-i "încetineal?", Caren?e nu sunt în cultur? Precum se vede nu-i scorneal?: Se face azi literatur? Cu pâr?ia?e de cerneal? ?i fluvii mari de b?utur?. Sonet epigramatic de Dan C?pruciu din Sonetele sonete, Sonete epigramatice, epigrame, Pu?in sonate (2011) Eu v? ofer acum ?i vou?, O b?utur? sau chiar dou?. Un ceai sau poate o cafea, Citind cu drag povestea mea. C?nu?a o alege?i voi, Din magazin sau de la noi.

Dac? dori?i o can? personalizat?, cum vreti voi, cu poze, text sau logo, pe site-ul M agazin u lu i de C?n i, gasi?i o adres? de e-mail ?i un num?r de telefon.

Au t or : Iasm in a Com an


C? R?I

Lu m ea de gh ea?? ?i f oc Ist or ii n espu se din West er os ?i din Ur zeala Tr on u r ilor , de Geor ge R. R. M ar t in , Elio M . Gar cia ?i Lin da An t on sson recenzie Editura: Nemira Colec?ia: Nautilus Num?r de pagini: 336 Format: 230 x 300 mm Traduc?tor: Silviu Genescu An apari?ie: 2015

Nu a existat niciodat?, în toat? istoria umanit??ii, o serie de c?r?i ?i filme (pentru c? deja nu mai po?i s? disociezi romanele de serialul TV) care s? creeze dependen?a pe care o induce ?Urzeala Tronurilor?. Remarcabil e c? ea nu se manifest? doar pe vreo ni??, sau pentru vreun gen anume de cititori ?i telespectatori. Saga literar-televizionistic? este la fel de apreciat? de personalit??i ?tiin?ifice sau literare, de adolescen?ii rebeli ori tocilari ca ?i de gospodinele ce priveau numai telenovele sau gospodarii ori pensionarii ce nu mai urm?riser? un serial episod dup? episod de pe vremea Dallas-ului. Dac? iube?ti istoria, aventura, poezia, basmele, pove?tile de dragoste, mitologia, intrigile de curte sau de familie ?i cam orice se poate imagina, vei g?si ce e mai bun din tematica lor în universul de ghea?? ?i foc al lui Geor ge R.R. M ar t in . Într-un sondaj care s? identifice principala cauz? a acestui succes, probabil primul motiv bifat ar fi, paradoxul-paradoxurilor: realismul. Pentru c? povestea e totu?i o fantezie. Asta dac? mai putem numi fantezie un univers din care odat? ie?it, propriul univers ?i se pare palid, ?ters ?i extrem de simplist prin compara?ie. Dar o fantezie care nu e nici fantasy-ul roman?ios de fete, cu vampiri îndr?gosti?i, nici tocmai un eroic-fantasy - pentru c? nimeni nu reu?e?te s? r?mân? eroic pân? la final în GoT (Gam e of Th r on es ? abreviere cvasi-predestinat?). Îns??i clasicii literaturii de gen par infantili, exagera?i ?i prea pu?in credibili cu mon?trii lor ? nimic nu e mai monstruos decât umanitatea personajelor din Urzeala Tronurilor. Elementul fantastic e pu?in folosit, mai mult ca o umbr? amenin??toare, coborând din legende ?i pove?ti spuse la gura sobei, decât ca o realitate palpabil?. Iar atunci când el totu?i apare este cu atât mai înfior?tor, cu cât, asemeni eroilor romanelor, ai ajuns s? nu mai crezi c? exist?.


C? R?I

Inspira?ia lui George Martin e declarat una istoric?, a indicat inclusiv sursele principale: R?zboiul celor Dou? Roze din istoria Angliei ?i ?Regii Blestema?i?, c?r?ile lui Maurice Druon, serie de aventuri roman?at?, ce mascheaz? de fapt o sclipitoare lucrare didactic? de popularizare a istoriei Fran?ei. Prin simpla lor pomenire ca matrice pentru romanele sale fantasy, scriitorul a întors genera?ii de cititori înspre istoriile ?i istorisirile care l-au inspirat. Eu însumi am început s? îl citesc pe Druon ?i romanele Philippei Gregory despre R?zboiul celor Dou? Roze, datorit? lui ?i am fost uimit de cât de mult din scenariile sale, am reg?sit în ele. De la b?t?lii, evenimente ?i obiceiuri medievale, pân? la am?nunte aproape nemodificate, la nume unde se schimb? doar o liter?-dou? (York, devine Stark, Lancaster devine Lannister), sau porecle reproduse întocmai. Totu?i, odat? impregnate cu pece?ile Westerosului, nu ai cum s? consideri ceva din toate astea ca plagiere, ci prin faptul c? au existat ?i în lumea noastr?, ca o tent? în plus de realism ?i autenticitate. Sigur, în caz c? nu apreciai deja lumea GoT ca mult mai realist? ?i mai autentic? decât tot ce-avem noi pe-aici. Dar nu numai trecutul e oglindit de opera lui Martin. Prezentul cu ridic?torii de ziduri ?i lumea vestic? cl?tinându-se sub invazii culturale. Cu Mama Merkel salvatoarea de victime ale r?zboaielor ca Daenerys - mama sclavilor elibera?i, cu izola?ioni?ti, cu separati?ti ?i conflincte tectonice religioase. Cu dezastre ecologice ?l molimi pândind, cu for?e sumbre ridicându-se. Cu sadism, teroare, decapit?ri de ostatici, sânge ?i fl?c?ri. Cu senza?ie de societate aflat? în pragul colapsului, unde totu?i to?i petrec cu incon?tien??. Îns??i concep?ia de a face filme s-a schimbat dup? ecranizarea Urzelii. Happy-end-ul s-a stins în chinuri, iar acum pân? ?i în peliculele Disney a ajuns s? moar? toat? lumea (vezi ultimul Star Wars ? mai sumbru ?i mai masacrator decât pe vremea când nu era Disney, dar nu exista Gam e of Th r on es care s? ridice ?tacheta realismului conflinctual pân? la stele). În spiritul ?sta prevestitor de n?paste, nu a fost vreodat? un autor pentru care s? se roage fanii mai mult s? nu treac? pe alte t?râmuri înainte de a î?i termina povestea, cum o fac pentru George Martin, având în vedere c? scriitorul are totu?i o vârst?. S-au înregistrat chiar indign?ri ale unora pentru c? ?i-a dedicat timpul acestui album enciclopedic, în loc s? termine ultimele dou? romane din seria propriu-zis? de ?apte. Probabil sunt numai cei ce nu au r?sfoit m?car ?Lumea de ghea?? ?i foc?. Pentru c? aceast? apari?ie nea?teptat?, o carte uria?? ca un tom din vechime, nu e nicio simpl? enciclopedie, nici vreun artificiu comercial pentru a mai stoarce un ban de la dependen?i. Nicidecum.


C? R?I E practic un nou volum al seriei. O lucrare inovativ? care face leg?tura între ?Cântec de ghea?? si foc? ?i antologia de povestiri cu Duncan ?i Egg, eroii îndr?gi?i din ?Cavalerul celor ?apte Regate?(prequel al Urzelii Tronurilor). Dar ?i un nou episod al serialului (dat fiind c? are o prezentare grafic? extraordinar?, aproape cinematografic?), care detaliaz? toat? istoria ?i geografia Westerosului, Essosului, a celorlalte continente, precum ?i faptele memorabile ale personalit??ilor lor.

Volumul e scris în colaborare cu Enio Garcia ?i Linda Antonsson, doi discipoli speciali?ti în tot ce ?ine de GoT, fondatori ai site-ului westeros.org care e practic o pagin? oficial? pentru geografia ?i istoria universului lui Martin. Coautori atât de erudi?i în domeniu încât au participat ca exper?i ?i la elaborarea scenariului serialului. Dar ca în ecranizare, se simte inconfundabila amprent? dominant? ?i for?a creatoare a maestrului, controlând totul. llustrat? absolut minunat, ?Lumea de ghea?? ?i foc? merit? achizi?ionat? de orice pasionat sau fan. Oricare dintre ei va g?si mereu motive s? recurg? la clarific?rile ei citind sau recitind ?Cântec de ghea?? ?i foc? ori ?Cavalerul celor ?apte Regate?. Iar cei ce prefer? doar serialul, vor putea în?elege ?i aprofunda mult mai bine personajele, legându-le de trecutul lor, de istoria, obiceiurile ?i religia care le-au format.


C? R?I V-a?i întrebat vreodat? cine sunt primii oameni, de ce sunt în prag de extinc?ie Copiii P?durii, cum a sfâr?it m?rea?a Valyrie? Dar de unde au venit Targaryenii, unde au disp?rut dragonii, de ce e atât de diferit ?inutul Dornelor de restul Regatului, care era exact primejdia Blackfyre din povestirile cu Dunk ?i Egg, ce f?cea Tywin Lannister în tinere?e, cum a început revolta contra Regelui Nebun, de ce sunt anotimpurile atât de lungi ?i ce se întâmpl? când vine iarna? Toate aceste interoga?ii ?i multe altele, î?i g?sesc r?spunsurile acum. ?Lumea de ghea?? ?i foc? e prezentat? ca o lucrare original? ad usum Delphini (cum se numea la Curtea Fran?ei o oper? informativ? conceput? pentru tân?rul vl?star regal), scrib?luit? pentru proasp?tul Rege Tommen de Maesterul Citadelei Yendel. Prin acest artificiu, autorii strecoar? în felul cronicarului de a nara, toate dubiile c?rturarilor vremii lui cu privire la existen?a cu adev?rat a unui pericol de dincolo de Zid, a interpret?rii legendelor, sau nel?muririle ?i nesingura?a din jurul diferitelor evenimente ce se pierd în negura timpului ?i în privin?a c?rora istoricii se contrazic.

Cartea este alc?tuit? din ?apt e m ar i capit ole, p?strând cifra mi(s)tic? pe care o reg?sim în num?rul zeilor, num?rul regatelor, ba chiar ?i num?rul volumelor pe care le-a anun?at Martin : Ist or ia St r ?vech e ? unde ne sunt povestite cele mai vechi legende despre originile popula?iilor din Westeros, clarificându-ne cine sunt atât de des-pomeni?ii Primi Oameni, cum a afectat venirea lor triburile Copiilor P?durii sau ale Uria?ilor ?i cum au trebuit s? se confrunte la rândul lor cu invazia andalilor Dom n ia Dr agon ilor ? descrie ultima debarcare în mas? dinspre Essos în Westeros, cea a urma?ilor distrusei Valyria, St?pânii Dragonilor, ?i felul cum Targaryenii cuceresc rând pe rând Cele ?apte Regate Regii Tar gar yen i ? detaliaz? domniile regilor din Casa Targaryen, lupta lor îndelungat? pentru controlul neîmblânzitei regiuni Dorne, felului în care au ajuns s? î?i piard? invincibilele arme supreme zoologice în r?zboiul civil numit Dansul Dragonilor, dar ?i rebeliunile Blackfire ? despre care se aminte?te atât de mult în povestirile cu Dunk ?i Egg, ale c?ror dedesubturi le putem în?elege, în sfâr?it, în profunzime. C?der ea Dr agon ilor ? ne aduce cu un pas înaintea debutului Urzelii Tronurilor, aproape fiecare referire din c?r?i sau serial la vreun episod din trecutul recent, î?i afl? explica?ia; sigur, în afara celor pe care Maester Yendel nu le cunoa?te ?i vor r?mâne în continuare mistere de dezlegat pentru ultimele dou? volume ale lui Martin


C? R?I Cele ?apt e Regat e ? ne dezv?luie într-o manier? incitant?, istoria, geografia ?i obiceiurile fiecarei regiuni din Westeros, precum ?i confrunt?rile pentru st?pânirea lor, pedigriul r?zboinic al marilor Case ce au ajuns s? le conduc? Din colo de Regat u l Apu su lu i ? arunc? o privire inedit? chiar pentru fanii cei mai cunosc?tori, asupra ?inuturilor exotice din afara Westerosului; ?i nu doar asupra Essosului, a Ora?elor Libere, Bravoosului, a Golfului Sclavilor ?i a urma?elor coloniilor valyriene, dar ?i a Insulelor Verii sau a unor p?r?i îndep?rtate ale universului fantastic, despre care acum afl?m prima oar?

?Lumea de ghea?? ?i foc? arat? ca o enciclopedie (copert? cartonat?, file veline, calitate excep?ional? a graficii); te informeaz? ca o enciclopedie (nimic din trecut nu r?mâne nel?murit ? totu?i nu se ofer? niciun spoiler, pentru c? toate evenimentele au avut loc înainte de precipitarea final? din Game of Thrones); chiar are buc??i zdravene pe care le po?i categorisi ca enciclopedice (mai ales în ultimele dou? p?r?i), îns? e mult mai mult decât o enciclopedie sau un album artistic cu splendide ilustra?ii gotice. Este fondul tapiseriei medievale pe care e brodat? Urzeala Tronurilor, Încle?tarea Regilor, Iure?ul S?biilor, Festinul Ciorilor ?i Dansul Dragonilor, a?teptând Vânturile Iernii ?i Un vis de prim?var?. Po?i s? admiri fiecare scen?, dar numai împreun? dau acea senza?ie de complet, continuitate ?i imagine de ansamblu. Am început cu parafrazarea unui celebru citat din serial, "If you think this has a happy ending, you haven't been paying attention.", nu atât de celebru totu?i ca ?Winter Is Coming". Se spune c? atunci când un fragment dintr-o oper? intr? în imaginarul colectiv citat? exact ?i folosit? în discu?ii de zi cu zi, po?i nominaliza acea oper? ca formatoare a gândirii societ??ii. Dac? fiecare dintre buc??elele astea memorabile ar fi flamuri medievale dup? care to?i pot s? identifice apar?in?torul, prima ar fi a filmului, pentru c? nici nu apare în carte ?i e o aten?ionare a revolu?ionarilor scenari?ti condu?i de Martin, c? nimeni nu e de neatins în ecranizarea sa. ?Vine iarna? e previziunea simbol pentru seria de romane, parc? o ?i vezi imprimat? pe scutul de pe copert?. Flamura muzical? e dat? de genericul de început cu coloana sa sonor? obsedant? care te preg?te?te pentru explozia de ac?iune. Iar ?Ploile din Castamere?? ?The Rains of Castamere? este poezie. Cea mai bun? încheiere pentru prezentarea unui atât de original album tematic de art?, ca ?Lumea de Ghea?? ?i Foc?:


C? R?I

Surse foto: Copyright © 2014 by George R.R. Martin, Copyright © Nemira, 2015

Au t or : M ar iu s An dr ei


C? R?I

Sin u cider e f er icit ? ?i la m u l?i an i!, de Soph ie de Villen oisy (Cin e se t em e de sin gu r ?t at e?) recenzie Titlu original: Joyeux suicide et bonne année! (2016) Editura Lider Interna?ional Traducere: Diana I. Mor?ra?u Num?r de pagini: 184 Se spune c? via?a este scurt?, dar în ceea ce m? prive?te, zicerea asta nu a fost niciodat? mai adev?rat?. Am tot v?zut în ultima perioad? pe diverse site-uri liste cu c?r?i bune de citit sau d?ruit de Cr?ciun ?i ?in s? m?rturisesc c? din toate aceste liste lipse?te un titlu: Sin u cider e f er icit ? ?i la m u l?i an i!, de Sophie de Villenoisy, un roman pe cât de amuzant, pe atât de profund. Sophie de Villenoisy este un cunoscut realizator de emisiuni umoristice în Fran?a ?i autoarea unei serii de benzi desenate foarte gustate: Ch r on iqu es d?u n e m èr e in dign e.

Eroina romanului, personajul narator cu numele de Sylvie Chabert, este o domni?oar? de 45 de ani, cu via?a uneia de 65 de ani, emotiv?, educat? de un tat? cu apuc?turi comuniste s? duc? o via?? banal?, lipsit? de emo?ie, cu sexualitatea coborât? în bern?. Electrocardiograma vie?ii mele sexuale e în mod constant plat?. Nici cu stima de sine nu st? foarte bine. Din oglind? m? prive?te o brunet? cu p?rul uscat ca o coam? de cal. Am o claie atât de mare c? niciun cancer nu i-ar putea veni de hac. Am nefericirea de a m? fi n?scut brunet?, plat? ?i adus? de spate într-o epoc? în care b?rba?ilor la plac blondele cu talia bine arcuit? ?i sânii mari. Sunt blestemat?. Condamnat? s? nu plac vreodat?. Nici suficient de urât? pentru a inspira mila, nici suficient de dr?gu?? pentru a stârni dorin??, sunt pe la mijloc, aton?, transparent?, jum?tate urât?, jum?tate banal?, orice, numai atr?g?toare, nu.


C? R?I R?mas? complet singur? în urma decesului tat?lui dup? o lung? suferin??, ea hot?r??te s? se sinucid?. Î?i cump?r? ?i loc de veci ?i stabile?te data evenimentului: prima zi de Cr?ciun. Este prima dat? când îmi fac un cadou atât de scump. Unii î?i ofer? bijuterii, ?edin?e la spa sau croaziere; eu ? un loc de veci. Un cadou personalizat, dar f?r? un ambalaj atr?g?tor. Psihologul îi propune o serie de provoc?ri, pe care s? le îndeplineasc? pân? la data limit?, în speran?a c? o va determina s? se r?zgândeasc?. Franck îi deschide ochii spre lume, o determin? s? descopere micile bucurii ale vie?ii. Astfel, Sylvie rena?te; Sylvie î?i tr?ie?te adolescen?a ?i anii tinere?ii, bucurându-se de ceea ce nu tr?ise la timp. Merge la saloane de înfrumuse?are, cheltuie?te o mic? avere pe haine, fur? dintr-un magazin doar de dragul distrac?iei, merge la dans, accept? o întâlnire aranjat? ?i se bucur? de pasiune ca niciodat?. Dar nu renun?? la decizia de a se sinucide. Iat?-m? aici, a?ezat? în salona?ul meu, încremenit? în rochia mea cea nou?. Împopo?onat?, parfumat?, machiat?. ?i în plin? dilem?. Cu chilo?i sau f?r? chilo?i? Îi scot ?i m? analizez în oglind?. Nu se observ? deloc. [...] Pe de alt? parte, e mai amuzant decât îmi închipuiam s? m? plimb a?a, în rochie ?i f?r? chilo?i. Mi se pare c? p?c?lesc pe toat? lumea, pozând în inocent?. M? încurajez, spunându-mi c? sunt ?anse mari s? m? întorc singur? acas?, f?r? ca Éric s? afle vreodat? psihodrama care s-a jucat ast?-sear? în partea de jos a pântecelui meu. Pre? de o secund?, m-a str?fulgerat gândul s? iau un chilot în geant?, pentru orice eventualitate, dar teama de a fi prins? sau jefuit? de un ho? de buzunare a fost mai puternic?. M? ?i vedeam urlând în vagonul plin: ?Ajutooor! Opri?i-l, mi-a furat chilo?ii! Dup? ultima întrevedere cu psihologul, Sylvie tr?ie?te un episod extrem de tensionat, când vede ce înseamn?, de fapt moartea. Acest episod îi va schimba via?a total ?i iremediabil. Vom asista la o înmormântare. Cum?! Moare Sylvie? Da, vechea Sylvie, cea plin? de frustr?ri, cea care era ca o vit? care se uit? cum trec trenurile, a?teptând ora de muls, moare. Noua Sylvie a s?rit în trenul care gone?te cu vitez?. E hot?rât? s? î?i tr?iasc? via?a! Scris într-o manier? optimist? ?i într-un stil proasp?t, sincer ?i s?n?tos, cu un singur fir epic, romanul Sin u cider e f er icit ? ?i la m u l?i an i! ne vorbe?te despre o femeie singur?, lipsit? de încredere în propria persoan?, tem?toare, introvertit?, dar înzestrat? cu sim?ul ironiei ?i autoironiei. Prins? bine în lan?urile singur?t??ii, aceasta alege solu?ia cea mai la îndemân?: renun?area. Autoarea surprinde cu foarte mult? fine?e drama Sylviei, care este, de fapt, drama singur?t??ii în general. Povestea este o lec?ie de via?? despre cum se poate învinge aceast? boal? ?i despre cât de frumoas? este via?a! Sunt sigur? c?, dup? ce vei fi dat ultima pagin?, drag? cititorule, vei zâmbi ?i îi vei chema aproape pe cei dragi.

Au t or : An dr eea-Oan a Du du m an


C? R?I

Pivn i?ele Vat ican u lu i de An dr é Gide recenzie Titlu original: Les Caves du Vatican (1914) Ceea ce mi se pare atât de frumos în via?? este c? trebuie s? reu?e?ti din prima încercare. În via?? nu sunt admise ?ters?turile. Când ap?rea Les Caves du Vat ican , în 1914, autorul însu?i f?cea o remarc? surprinz?toare: opera nu este un roman, ci o ?sotie? (o fars? medieval?, care avea la baz? ideea c? întreaga lume e o împ?r??ie a nebuniei), singurul roman al autorului fiind Falsif icat or ii de ban i. Cert este c? ?i acum, la mai bine de 100 de ani de la apari?ie, e greu a încadra textul într-o specie. E roman scurt sau o nuvel? mai lung?? Capitolele au leg?tur? între ele sau pot fi citite individual, ca ni?te povestiri? Ideea c?r?ii a germinat în mintea autorului mai bine de 15 ani ?i a avut la baz? un fapt real:un zvon din 1890 (anul în care are loc ?i ac?iunea romanului), care spunea c? Papa Leon al XIII-lea, un opozant al Francmasoneriei, fusese r?pit, dar ?i concep?ia c? nu exist? libertate absolut?. Aceste idei, pe lâng? pronun?atul caracter anticlerical, sunt exploatate într-un mod ironic ?i inedit pentru acele vremuri, devenind un model romanesc împrumutat de autorii români interbelici. A?i citit Pat u l lu i Pr ocu st ?

André Gide renun?? la ?dictatura? auctorial? de pân? atunci, în care autorul era un Dumnezeu al operei sale, ca un p?pu?ar ce-?i prive?te de sus marionetele ?i c?ruia nu-i scap? nimic; Gide crede în ?democra?ie?: Adev?ratul romancier î?i ascult? personajele ?i le prive?te ac?ionând, el le aude vorbind înc? înainte de a le cunoa?te ?i numai dup? aceea reprezint? aceste personaje. (Gide). Este evident? rela?ia de coabitare în oper? dintre autor, narator ?i personaj, fiecare cu o libertate exclusiv? asupra gândurilor ?i faptelor. Naratorul devine subiectiv, îns? nu prin nararea la persoana I, ci prin elemente de oralitate strecurate în text.


C? R?I Lafcadio, prietene, ai intrat în cea mai banal? treab?; dac? te vei îndr?gosti, s? nu crezi c? pana mea î?i va zugr?vi zbuciumul din suflet... Pornind de la acest crez artistic, Gide construie?te un personaj monumental: Lafcadio Wluiki, un bastard român, având ca figur? patern? seria de aman?ii succesivi ai mamei ?i educat de aceasta s? î?i ia soarta în mâini. Considerându-se o fiin?? inconsecvent?, de fiecare dat? când crede c? i se încalc? dreptul la libertate absolut?, î?i cresteaz? carnea de pe ?olduri pedepsindu-se. Poart? în buzunar un zar, pe care îl folose?te pentru a lua decizii. Mo?tenirea primit? de la tat?l biologic îl determin? s? aib? ?i mai mult? încredere în propria libertate ?i este tentat s? comit? o crim? f?r? niciun motiv ra?ional; un act care s? nu aib? nicio cauz?, care s? nu serveasc? la nimic ?i f?r? a fi consecin?a unei traume psihologice: cr im a gr at u it ?. Amédée Florissoire, un Don Quijote al secolului al XIX-lea, pleac? la Roma pentru a-l salva pe Pap?, despre care auzise c? fusese r?pit. Îns?, totul se dovede?te, pentru noi, cititorii, a fi o fars?, de care personajul nu este con?tient ?i devine involuntar p?rta? la escrocherie. În trenul ce-l ducea de la Roma la Brindisi, intr? în compartimentul lui Lafcadio. Cei doi nu se cunosc, chiar dac? cititorul ?tie c? fac parte, prin alian??, din aceea?i familie. F?r? niciun motiv, Lafcadio îl împinge pe naivul Amédée din tren, pentru a-?i demonstra deta?area ?i libertatea de a ac?iona. Prea târziu realizeaz? c? tocmai obsesia libert??ii reprezint?o constrângere. Anthime Armand-Dubois, savant bolnav de un reumatism care-i provoac? dureri cumplite, mason, tortureaz? animale mici sub pretextul unor experimente ?tiin?ifice. Ateu convins, se r?zbun? pe bustul Fecioarei pentru c? so?ia a hr?nit animalele pe care le ?inea fl?mânde în numele ?tiin?ei. Are o revela?ie ?i se simte vindecat de puterea divin?, fapt care îi va aduce ruina, dar sufletul împ?cat. În momentul în care durerile reapar, se întoarce la vechile obiceiuri. Julius de Baraglioul, un scriitor mediocru, î?i dore?te aprecierea tat?lui. Crima din tren îi confirm? faptul c? r?pirea Papei ?i înlocuirea acestuia cu un pap? fals nu este doar un zvon ?i devine, din singurul personaj echilibrat, un naiv. Titlul romanului pare s? fac? referire la ?dedesubturile? Vaticanului, ceea ce este ascuns opiniei publice, chiar dac? Protos, prietenul lui Lafcadio, induce în eroare, printr-un joc de cuvinte: Afla?i, bunul meu domn Fleurissoire, c? acest cave este un cuvânt latinesc ce înseamn? ?i feri?i-v?! Ca roman psihologic, Pivn i?ele Vat ican u lu i analizeaz? sl?biciuni umane atribuite unor personaje prea pu?in conving?toare ?i le ironizeaz?, pân? la nivelul satirei. În acela?i timp, devine o parodie a dramei naivului, a celui care consider? în mod eronat c? de?ine secretul libert??ii supreme.

Au t or : An dr eea-Oan a Du du m an


C? R?I

A f ost Agat h a Ch r ist ie a Rom ân iei ? Rodica Ojog-Br a?ovean u de M ?d?lin a Ojog-Pascu recenzie Titlul original: A fost Agatha Christie a României ? Rodica Ojog-Bra?oveanu Editura: Kullusys Anul apari?iei: 2003 Num?r pagini: 144 Gen: Biografie

De ceva timp, c?utam cartea despre via?a doamnei literaturii poli?iste române?ti, Rodica Ojog-Bra?oveanu, scris? de nepoata acesteia, M?d?lina Ojog-Pascu. Dac? a?i ?ti cât de greu mi-a fost s-o g?sesc! Am c?utat-o peste tot, în libr?rii, pe net, am întrebat lumea de ea? La libr?ria Eminescu din Capital?, mi s-a spus c? a fost publicat? de mult într-un tiraj foarte mic ?i c? nu se mai g?se?te. ?Pentru a o g?si, ar trebui reeditat?. Tirajul s-a epuizat atunci.? A?a mi-a spus doamna de la libr?rie. Singura mea ?ans? era s-o g?sesc prin anticariate. Am dat sfar? în ?ar?, i-am b?gat în alert? ?i pe colegii mei de la Literatura pe Tocuri? Nu de alta, poate o g?sesc ei întâmpl?tor, înaintea mea.

Îmi luasem gândul de la ea. Când, acum câteva s?pt?mâni, s-a petrecut miracolul! Am intrat absolut întâmpl?tor, nici nu pl?nuisem s? merg acolo, într-un anticariat pe care îl frecventez. Am?nuntul este important, pentru c? ultima dat? când am fost în acel loc, cartea nu era. Pe mine m? a?tepta! Cineva, f?r? s? ?tie, mi-a f?cut un cadou nesperat de Cr?ciun. Când am v?zut pe raft cartea pe care o c?utasem disperat?, s? le?in, nu alta! Am scos o exclama?ie de s-au întors to?i speria?i spre mine.


C? R?I Eram fericit?, ?ineam în mâini o comoar?! Tot într-un anticariat, ceea ce mi-a adus aminte de ?Co?mar??i de întâmplarea din care s-a inspirat scriitoarea! Fra?ilor, am citit-o pe ner?suflate! În cea de-a doua sear? (de fapt noapte), nepoata doamnei Bra?oveanu m-a ?inut treaz? pân? la 2:30 ?i dac? îmi puneam mintea, atunci o terminam! Eram ca în trans?, am plonjat pur ?i simplu în via?a scriitoarei, dorindu-mi pentru prima oar? s? m? fi n?scut mai devreme. Of, de ce to?i pe care-i admir ?i pe care mi-ar fi pl?cut s?-i întâlnesc au plecat dintre noi înainte s? m? nasc sau când eram copil ?i nu în?elegeam mare lucru? Ce-a? vrea ca întoarcerea în timp s? fie posibil?! S? am un time-turner, promit s?-l folosesc cu cap! Sau cine ?tie? Citeam repede, dar cu grij?. Devoram paginile, dar le atingeam atât de delicat, aveam grij? s? nu le îndoi, s? nu le rup, ca pe ceva sacru. Lucru foarte ciudat la mine, care sunt spaima c?r?ilor: îndoi col?urile, subliniez ?i scriu pe carte, câteodat? le citesc cu atât patos, încât m? trezesc c? încep foile s? curg? din ele. Acum am fost atât de blând?? ?Cu team? dar ?i cu mari rezerve am acceptat formula ?i dac? am gre?it, rog cititorii s?-mi ierte ?i îndr?zneala ?i stâng?ciile inerente oric?rui debut.?? M?d?lina Ojog-Pascu I-a? spune nu numai c? nu avem de ce s-o iert?m, dar ?i c?-i mul?umim nespus pentru acest omagiu! S-a descurcat foarte bine ?i este demn? de m?tu?a sa! Mi-ar pl?cea s? dau de ea, s? citeasc? aceste rânduri, dar de?i i-am c?utat numele pe Google, n-am reu?it s-o g?sesc. Poate ajunge cumva articolul acesta la ea. Cred c? to?i fanii doamnei Bra?oveanu ne bucur?m s? citim o biografie a acesteia. M?d?lina Ojog-Pascu ne-o descrie pe doamna literaturii poli?iste române?ti ?ca pe o fiin?? obi?nuit?, în halat ?i papuci?. A?a afl?m lucruri înc? de dinaintea na?terii scriitoarei, despre p?rin?ii acesteia, apoi copil?ria? Afl?m cum a fost arestat? pe motiv c? ar fi solidarizat cu revoltele anticomuniste din Ungaria, iar în cochet?ria ce o caracteriza, pân? ?i în acele momente, când au venit s-o aresteze, era preocupat? de faptul c? nu-?i g?sea cerceii; cum a stat câteva luni închis?, cum pentru a fi readmis? la facultate, a trebuit s? munceasc? un an la fabrica de medicamente Galenica? Cum s-a m?ritat prima dat? cu un aristocrat din Timi?oara, care n-ar fi conceput ca so?ia sa s? munceasc?. Cum ea nu s-a adaptat traiului departe de Bucure?ti: ?Prefer o mansard? pe Calea Victoriei, decât un castel în Timi?oara.?? V? cred, doamna Bra?oveanu, ?i eu la fel. Cu atât mai mult cu cât acel castel era? bântuit. Cel pu?in a?a se consider?, în carte existând m?rturii ale unor persoane martore la evenimente stranii petrecute acolo. Am râs când am citit despre incidentul din Canada, când a ap?rut pe prima pagin? a unui ziar c? ?Rodica Ojog-Bra?oveanu a fost aleas? Miss Nude Niagara?, iar ?Cosma Bra?oveanu ?i-a pierdut so?ia la poker ?. ?tiam despre acest incident, dar s? v?d ?i paginile acelui ziar a fost fascinant. Apropo de pozele din carte, în?eleg de ce s-a c?s?torit scriitoarea cu Bebe Ga?par, aristocratul neam?! Ar?ta într-un fel, nu era de ici, de acolo! În?eleg ?i de ce s-a desp?r?it de el, o fi fost el frumos ?i bogat, dar nu-i în?elegea nevoia de a fi independent?. Iar poza Rodic?i de pe diploma de licen??? Doamne, o adev?rat? actri??, vedet? de Hollywood! Frumoas?, dar mai ales, aranjat?, cochet?, o figur? deosebit?, ce-?i atrage aten?ia ?i se remarc? în peisajul cenu?iu specific acelor vremuri de restri?te, în care totul era uniformizat, banal, tras la xerox.


C? R?I Tot din poze, se vede cât era de îndr?gostit tat?l doamnei Bra?oveanu de mama acesteia. A fost fascinant s? reg?sesc între paginile aceste c?r?i sursele de inspira?ie din opera sa. Nu m-a? fi a?teptat ca romanul ?Co?mar? s? aib? o baz? atât de real?. Se pare c? scriitoarea era convins? c? a mai tr?it o existen??, pe la începutul anilor 1900. Ca Laura din ?Co?mar?, avea casele ei vechi preferate, pe care le admira din strad?. Întocmai ca Laura, într-o zi, c?utând material pentru o nou? carte, a intrat într-un anticariat, unde a dat peste o poz? cu o tân?r? ce sem?na perfect cu ea, doar c? avea coafura ?i îmbr?c?mintea altor timpuri. Ca s? fie tacâmul complet, pe spate ?i-a recunoscut scrisul: ?Rodica, sunt fericit? ? 1928?. Sunt sigur? c? fanii au identificat: ?Rodica, sunt fericit? ? 1928? a devenit ?Laura, sunt fericit? ? 1928?. Eu, una, am g?sit ?i sursa anticarului îndr?gostit de ea ?i anume acel tân?r care i-a declarat dragostea doamnei Bra?oveanu ?i a îngenuncheat în fa?a ei. Nepoata scriitoarei spune c? nu g?se?te asem?n?toare fotografia cu chipul m?tu?ii. A? vrea s-o întreb, dac? a? avea ocazia: mai ave?i ave?i acea fotografie? Chiar sunt curioas? s-o v?d? În ?Omul de la cap?tul firului?, afl?m c? autoarea ?i-a transpus propria durere de cap, transferând-o asupra Minervei. Chiar ?in minte scena, prezent? ?i în ecranizare (?antaj?), când Minerva îi cere lui Dobrescu o cafea, pentru c? o durea capul. Întotdeauna am avut impresia c? acela este un fragment cheie, f?r? s? ?tiu de ce. Pur ?i simplu m-am gândit c? dac? n-ar fi ceva special în leg?tur? cu el, nu ar fi acolo. Am aflat c? Minerva este inspirat? din profesoara ei de matematic?, iar Melania, din filmul ?Aeroportul?, dup? o b?trânic? aparent naiv?, care c?l?torea gratis cu avionul. Din p?cate, am recunoscut-o în Clotilda din ?R?zbunarea slu?ilor? pe Rodica Ojog-Bra?oveanu de la sfâr?itul vie?ii, a?a cum o descrie M?d?lina: ?De ziua ei, cu 2 ani în urm?, a avut revela?ia faptului c? a îmb?trânit ?i acest lucru a fost devastator pentru ea. Nu putea accepta, refuza vârsta senectu?ii? ? Mda, mi-am dat seama din scrierile ei. Poate spun prostii, dar având în vedere filosofia ei de via??, poate a fost mai bun pentru ea acest final; nu a ajuns neputincioas?, dependent? de al?ii. Din cele reie?ite din biografie ?i la cum în?eleg c? era, cochet? ?i preocupat? de imaginea sa, cred c? asemenea timpuri ar fi deprimat-o foarte tare: ?Rodica nu era genul de om s? tr?iasc? din renun??ri. Deseori spunea: ?decât o via?? lung? ?i grea, prefer s? tr?iesc pu?in ?i bine.??


C? R?I De?i dup? câte îmi dau seama din carte, scriitoarea nu se sim?ea deloc bine în ultimele luni ale vie?ii, acest lucru nu se observ? în calitatea operelor ei. Ultimul ei roman, ap?rut chiar în anul mor?ii, ?Necunoscuta din congelator?, mi-a pl?cut foarte mult ?i pentru mine întotdeauna va r?mâne cântecul de leb?d? al Rodic?i Ojog-Bra?oveanu. Am fost impresionat? de drama familial? cauzat? de moartea fratelui Rodic?i, tat?l autoarei acestei c?r?i; Rodica, din dorin?a de a-?i proteja mama, a înscenat o plecare precipitat? din ?ar? a fratelui, a falsificat scrisori, toate pentru a nu o în?tiin?a de moartea sa. Chiar o via?? de roman! De fapt, aceast? înscenare merit? s? fie trecut? pe lista romanelor sale, fiind, probabil, la fel sau chiar mai greu de realizat decât un roman: s? inventezi explica?ii, s? imi?i scrisul, s? încerci s? controlezi totul pentru a nu se afla adev?rul? Trebuie s? fi fost o femeie extraordinar? doamna Bra?oveanu ?i îmi pare r?u c? de?i am fost contemporane câ?iva ani, nu am apucat s-o cunosc. Sau dac? a? fi cunoscut-o, nu a? fi realizat importan?a, eram doar un copil. Nu degeaba se spune c? fiecare lucru trebuie f?cut la timpul potrivit. Mul?umesc, M?d?lina Ojog-Pascu, c? mi-a?i dat ocazia s-o cunosc pe doamna literaturii poli?iste române?ti m?car prin paginile unei c?r?i! ?i dac? da?i cumva vreodat? peste acest articol, nu ezita?i s?-mi da?i un semn! ?Oglinda ?i cântarul sunt necru??toare, dar când m? a?ez la birou ?i izbutesc m?car o singur? fraz? pentru inima cititorului meu, le uit.?? cum s? n-o iube?ti?

?Personajele mele sunt de obicei mixturi între persoane reale ?i cele create de imagina?ia mea.?? Rodica Ojog-Bra?oveanu

Au t or : Sor in a Ciocâr lan


MUL?UMIM COLABORATORILOR COSMIN LAZ? R MARA CALOIAN ARCIDALIA GHENOF ROBERT B? DIC? MARIUS ANDREI ANDREEA-OANA DUDUMAN SORINA CIOCÂRLAN



Revista Randuri cu dichis nr 4, februarie 2017