Issuu on Google+


STRANIU

Ce stranie e soarta nemiloasa‌Ce fire nevazute ne ghideaza? Ce stea pufoasa apune la amiza, stinsa si nevazuta la lumina, Dar forte unde negrul guverneaza? Cand crezi ca locul e de vina si la apus sunt zarile mai calde, Cand esti strivit apoi ca musca de lumina si razele te frig si aripa iti arde, Te-ntrebi: "Cand o sa cada vesnica cortina?" Ce straniu ti se pare dom'le totul printre facturi si bonuri cu hartia fina. Ce desuete devin sampania si piscotul‌Un dor nebun te-apuca de mica ta gradina Si amintirea iti furnica, cotul. Te schimbi, esti tu, dar altul simultan, stranie fiinta cu radacina rupta‌ Te zbati sa cresti departe de maidan, esti "domn", esti dur, mai singur an de an Si parca ti-e lehamite de lupta. Chipuri cu zambetul metalic de pe monezi ce te strivesc incet, incet, Fosnesc in somn si tu devii ursuz, calic, in timp ce Dumnezeu mai vede un poet Pierdut in starea de "nimic".

Oudenaarde, Belgia 27.10.1998/ 23:20


Saracu'

Ia'! A murit si el, saracu'… A mai pierit un vechi destin. Dar el, din sensul vietii, preaputin A inteles ducandu-se la dracu'. Eh! Ce sa-i faci? S-a dus si el saracu'… Pacat, c-a fost din soiul cel mai bun, Dar a uitat ca ungur sau roman Cu totii se opresc la dracu'. Ce soarta a avut si el saracu'… Bortos si costumat, nerod slugoi, In "functii" sau cu cracii goi Pana la urma a ajuns la dracu'. Atentie deci toti "saracii"… Mai tineri, mai batrani, mai slabi, mai grasi, Chiar daca mai aveti in maneci "asi", Pana la urma tot o sa dansati cu dracii… Pacat ca a murit si el saracu'… Nici casa nu si-a terminat, Biserica era o vorba de jucat. La confundat pe Dumnezeu cu dracu'… Pacat, mare pacat… Oudenaarde, Belgia 10.02.1999


Jocul de Sah Nebunii au visat un soare nou Si-au inceput schimbarea de la "mase". Vor face dintr-un pion pitic un "boss" erou, Iar Regele "sa plece si sa ne lase-n pace!" Oamenii culti si educati inchisi in turnuri Nu vor mai face valuri prin ograda, Iar ei, nebunii, vor misca pioni "de-apururi" Cu burta plina, dand voiosi din coada. Pionii au trecut cantand la munca Si-aplaudand au acceptat schimbarea. Apoi, frumos in rand, cum au primit porunca, Au intarit puternic apararea. "Noi nu gandim, muncim!" era deviza, "Vom construi orice patrat din glie! Chiar de e frig sau ne mangaie briza, Noi vom avea suprematia pe tablie!" Anii-au trecut, asa cum gandul zboara… In tabara nebunilor erau acum, mai toti, pioni. Doar cate-un cal mai curajos sarea afara, In timp ce ieslea era preluata de bufoni. Incet, incet bataia e pierduta… Cealalta tabara condusa intelept A castigat razboiul economic, Nefiind nevoie cu gloata sa dea piept. Fara caldura, apa sau lumina, Cu lemnul invechit si demodat Pionii-au inceput sa se revolte Si sa-si doreasca un nou sistem implementat. Cu greu l-au impuscat pe marele nebun Si au crezut ca totul a trecut, Dar esalonul doi le-a tras din nou un tun Si-au mentinut puterea cum au vrut. Acum pe tabla de sah este "democratie"… Guvernul din "pioni", parlamentari "nebuni", Si incotro se-ndreapta nimeni nu vrea sa stie… In vesnica "tranzitie" se-asteapta noi minuni. Dragi piese de pe tabla impietrita, Va dau un sfat, dar nu ma injurati… Aduceti Regele la carma ruginita Daca doriti vreodata Sah sa mai jucati… Refaceti tabla, inlaturati "nebunii", Redeveniti echipa care-ati fost, Chiar daca exista si astazi cate unii Care nu inteleg nimic…mentalitati de prost… Caci Sah fara de Rege nu exista Cand Regele e "Mat" totu-I pierdut… Iar tabla se reface foarte trista Si totul se reia de la-nceput…


'Mi-e frica 'Mi-e frica! 'Mi-e tare frica! Nici nu-ndraznesc sa mai deschid cutia… Ce mult se bucura a mea bunica Cand factorul gusat venea cu pensia… Dar eu, eu ce sa fac, ca mor de frica Numai cand simt ca a trecut postasul… Transpir, ma-inmoi si mi se face mica Gandindu-ma ca voi primi ravasul. Nimeni nu-mi scrie, "ceva" sa imi ofere. Numai facturi! Mereu, eu am de plata… Dar le trantesc pe masa cu placere, Rememorand copilaria de-altadata. Azi: telefonul,curentul si chiria, Verificarea masinii si taxa pe venit… Maine: scoala copiilor si "bucuria" Ca sunt asigurat si pot sa mor preafericit! Of, mama! Dau tare cu "basca" de pamant! Si-asa imi vine iar un dor de duca… Dar unde sa mai plec, deja aici eu sunt, Unde viseaza toti candva sa fuga… Factura roz, perfecta, minunata, Factura fara suflet, fara chip si fara glas, Eu o urasc: "fir-ar sa fie blestemata!" Doar sa o rup e tot ce mi-a ramas…

Oudenaarde, Belgia Ianuarie 1999


Poetul Prim ministru Aseara l-am vaut pe domnul prim ministru. Sobru, el a lansat un nou volum de poezii‌ Ce bine e sa ai pseudonim ilustru Si toti sa stie de fapt ce esti si ce poeme scrii. Ah, ce satul sunt de poemele din ministere De visele si spaimele poetilor din parlament! Mi-e dor de-un Prim Ministru fara vise efemere, Politician de rasa cu alt temperament. Dati jos, stimati domni prim ministri, Masca de lut formata-n ani cincizeci, Mai coborati in strada langa-anonimi ilustri Si nu-ncarcati boemii numai cu taxe si zeci de ipoteci. Dar eu, asa indepartat de tara Fara vreo functie cu clopotei zglobii, Fara pseudonim si fara iubita mea chitara, Scriu doar asa, de dragul de a scrii. Tradat, uitat sau simplu, autoexilat, N-am incetat sa ma gandesc in nopti intunecate: "Sunt fericit? Sunt multumit, sau sunt un disperat?‌ Si-atunci ma-ntreb, cine-I de vina pentru toate?‌

Oudenaarde, Belgia 07.03.1999


MAMA Poate ca dormi, poate gandesti in vis la mine, Sau poate durerea de picioare nu te lasa-n pace… Ce faci maicuta draga, te simti ceva mai bine Cand telepatic iubirea ti-o transmit iar nemurirea tace? Sunt ani decand eu am plecat de-acasa. Sunt ani, sunt nopti, sunt munti de amintire… Chiar daca vreau sa uit, sau de trecut nu-mi pasa, Esti tu, m-astepti acasa visand la regasire. Ca ieri eram acolo, copil iubit intr-un oras de munte… Ce fericire, ce lume buna, ce suflete curate… Intre trecut si viitor nu e decat o punte, Cand ai trecut-o, ramase-n urma-s toate. Intindem mainile prin nori pana la tine, Nepotii au crescut, asi vrea sa-I vezi… Sunt mai destepti si mai cuminti ca mine, Din cand in cand le este dor de-ale Carpatilor zapezi. Pot doar un lucru sa fac in miez de noapte, Implor pe Dumnezeu sa te vegheze in pace, Si-l rog ingenuncheat de-a noastra sanatate. Iti multumesc maicuta, e tot ce mai pot face!

Oudenaarde, Belgia 08.martie.1999


TATA Asi vrea sa te mai vad odata asa cum te uitai candva la mine, sa ma mai certi cu vorba ta patata si sa imi spui ca ce fac eu nu este bine. Asi vrea sa te mai vad odata cu cheful tau nebun de viata, sa-mi spui de lumea vinovata si despre-a soarelui dulceata. Esti dus dar eu nu pot pricepe… eram departe cand s-a hotarat momentul trecerii prin stepe. Era un cer de toamna mohorat cand Stixul, apa involburata, tu l-ai trecut usor si fara glas… Imi este dor de tine tata, si vreau sa plang in coltul meu retras. Ca ieri eram copil zglobiu si fericit. Ce voiosie mai era prin curte… Iuliu, Calin, si toti ceilalti copii,voi m-ati mintit, sau chiar traiam acolo sus la munte? Tu tata, ai modelat mereu la mine si iti doreai sa fiu un om model, prea ocupat de planuri si uzine nici n-ai vazut ca suntem amandoi la fel. Sti tata, eu seman mult cu tine, mai mult decat vreodata asi fi crezut, cum trece anul, o noua gena explodeaza-n mine si se reface drumul inceput. Chiar si copiii mei au multe de la voi… si de la mama si de la cei din munte. Traiesc in alta tara, vorbesc trei graiuri noi, dar steaua ta o au mereu pe frunte. De ce noi oamenii in anii ce repede se scurg nu ne iubim mai mult? De ce atata ura si neantelegere si banii?… De ce abia al mortii greu tumult ne-aduce regretele… respectul si plangacioasa mila? Cat tine viata noastra? Cat reprezinta un Marcedes si-o vila?... Cand pleci, totul se arunca pe fereastra… Tata, te rog in incheiere de acolo unde esti sa imi acorzi iertarea parinteasca, sa uiti de suparare si poznele copilaresti, iar pacea cea eterna sa te odihneasca. Cand mai apoi, prin lumea ce trece de la sine si clipa mea de viata se va termina, sa ma astepti taticule, ca voi veni la tine oricat de mult si greu eu te voi cauta.

Oudenaarde, Belgia 09.03.1999


CYBER-POETUL Pe monitorul alb, cu stralucirea fina, Zeci de simboluri ma privesc atent. Prin Windows, Internet, hard-discuri cu memoria plina, Am recreat o noua lume de poet. Asemeni Demiurgului atotputernic Ma joc si rad cand lumea virtuala pot crea. Si cateodata ma intreb cu omeneasca stare de nemernic Cum poti nega pe Dumnezeu si preaputerea sa? Chiar Darwin ar schimba macazul In noua era Cyber-mondiala, Iar dragile maimute si-ar inrosi obrazul, Cu mainile la spate, intrand tip-til la scoala. Da, e foarte greu sa poti cuprinde Tot universul in splendoarea sa. Dar cu computerele, o noua lumina se aprinde Si propria ta lume poti prea usor crea. Incep cu stele, umbre, apoi pamant si apa, Imi desenez o floare si omul meu de vreau. Ii fac o Eva, masina si casa ca in ea sa incapa, Apoi ma odihnesc, e dreptul meu sa stau. Sunt eu, sunt noul Cyb-Poet, Si numai poezia ma face sa tresar. Mi-am admirat puterea si ma retrag incet, Ma intind usor pe iarba cantand un cant barbar. Enghili-benghili turca mata‌

Oudenaarde, Belgium 09.03.1999


IN OGLINDA Hidra neamplinirii savureaza Ocrul amar din palida-mi pupila. Tepi de arici pe frunte-agonizeaza Iar buha plictiselii ma-mpunge fara mila. Eu…incotro? Spre unde si spre cine?... O lacrima de sare imi curge lin prin barba. Ma linistesc doar cand privindu-te pe tine, Copila mea, imi amintesc de soare si de iarba. Stau mandru in carcasa fericirii, In ochi un fluture se zbate spre lumina. In creier murmura dorintele iubirii Si nu-nteleg ce valuri otravite va sa vina… Privesc asfaltul ce-mi creste sub sprancene. O caramida perfecta imi bate tact pe frunte, Am sters secventele cu ura sau obscene. Copiii mei,… va vad si uit de multe! Sunt fericit. Sunt fericit?...Sunt fericit…e bine, Hidra asteapta cu rabdare un ultim asfintit. Oglinda crapa cand ma vad in ea pe mine, Sunt suflet tanar intr-un invelis imbatranit.

Oudenaarde, België 10.03.2005


Dezastru Sora mea isi taie vana, vecina pierde tzatza, Iar cumnatul e departe, trage de coada matza. Micul Edi urla tare si se enerveaza, Toata lumea da in clocot de parca se voteaza… Ortacii au fugit voiosi din mina, Vand « ciunga » intr-un chiosc cu gratia furata din uzina, “Va fi cutremul” ne spune ghicitoarea colorata Iar eu ridic doar degetul din mijloc din dreapta cocosata... Privesc pe web jurnalele televiziunilor din tara, “E catastrofa” ba e prea cald, ba e prea frig afara… “Suntem saraci”, « avem si noi bogati, sa stie occidentul » Suntem miliardari, dar n-am platit la timp curentul… « Ne-a inundat », « e vara mult prea cald », « guvernul e de vina » “E gazul mult prea scump”, “nu pot sa-mi cumpar dom’le nici macar benzina” Copii abia nascuti abandonati in tomberoane, Parlamentari furand fara de jena si politisti corupti cu aer si fasoane… “Hai bre, mai lasa-ne in pace cu poezia ta fara valoare , Talica esti un poet din occident, fara culoare!” Aveti dreptate neica, eu sting calculatorul, si nu mai dau din coate, Asa e viata, eu va repet din nou, aveti dreptate… Sora mea isi taie vana, vecina pierde tzatza, Iar cumnatul e departe, trage de coada matza. Toata lumea da in clocot de parca se voteaza… Iar eu privesc talamb… nu ma intereseaza…

Oudenaarde, 30.dec.2005


Poeme din strainatate