Tronica - Ediţia IV

001

Revista studenţiei tale

TRONICA EDIŢIA #004 ▪ IULIE 2015

INTERVIU CORNELIU BURILEANU ELENA-DIANA ŞANDRU

ELECTRONEWS SMART EVERYTHING

& STUDENT ÎN BUCUREŞTI

& HOROSCOPUL

ELECTRONISTULUI

IT NEWS Cele mai noi ştiri din lumea IT-ului.

002

BINE AŢI VENIT/ EDIŢIA #004 IULIE 2015

cuprins

3 4-5 6 7-10 11 12 13-16 16 17-18 19 20 21 22

Mesaj pentru cititori Noutăţi din domeniul IT Evenimente recomandate Interviu Elena-Diana Şandru Proiecte LSE Horoscopul electronistului Interviu Corneliu-Burileanu Ştiaţi că?

Student în Bucureşti Să ne a(miu)zăm Monştri sacri Poezii Video games

MESAJ PENTRU

CITITORI REDACTOR ŞEF: Elena-Daniela Găină

Cel mai frumos este jocul, iar cele mai bune aventuri sunt cele în care ești și tu implicat. Așadar, te invit să descoperi și să explorezi pe îndelete noua versiune Tronica și să le-o recomanzi și altor colegi.

Tronica s-a născut în urmă cu 4 ani, când, un grup entuziast de studenți ai Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației a pus bazele primei reviste create de electroniști pentru electroniști.

După o perioadă destul de mare în care a lipsit, astăzi, Tronica revine în forță, cu un colectiv de redacție nou, energic și pus pe fapte mari și cu apariții semestriale.

Ne-am dorit, ca rezultat final, o revistă pe care orice student să o răsfoiască oricând și oriunde, nu foarte tehnică, dar

care să îl învețe lucruri interesante și să producă o stare de bine. Însă, în același timp, am vrut ca Tronica să fie mai specială pentru electroniști, astfel că am făcut în așa fel încât conținutul acesteia să fie înțeles pe deplin doar de către un electronist.

Așadar, veți descoperi rubrici vechi și noi dintre cele mai diverse, de la noutăți și lucruri interesante din domeniul electronicii („IT News”, și „ElectroNews”), la rubrici cu un umor fin potrivit unui student al facultății noastre („Horoscopul

tronica contact membrii echipei COORDONATOR:

Electronistului” – v-am făcut curioși?). „Student în București” este o rubrică nouă, pe care o veți găsi și în viitoarele numere, ce prezintă isprăvii și peripeții studențești în capitală – nu e chiar „B.D. în acțiune”, nu știm cât vă vor surprinde, însă, cu siguranță, vă vor capta atenția, vă vor fura câte un zâmbet pe ici, pe colo și, probabil, vă veți regăsi în multe dintre rânduri.

Suntem și „Offtopic” și vă povestim câte ceva despre mituri studențești și despre

tronica

Roxana-Mariana CICILEANU REDACTOR ŞEF: Elena-Daniela GĂINĂ REDACTOR ŞEF ADJUNCŢI: Florentina PAICA George ANTON REDACTORI: Cătălin SIMIONESCU Cătălina MIU Raluca IOSU Radu VIOREL Cristian BUŢĂ Mihai Lăcusteanu Georgiana-Elena ROBAN EDITORI: Victor IRICIUC Daniel ILIE Bianca GHELBEREU

„Monștri sacri ai facultății” și vă recomandăm cărți, muzică, filme și evenimente („Recomandări”).

Dar cel mai frumos este jocul, iar cele mai bune aventuri sunt cele în care ești și tu implicat.

Așadar, te invit să descoperi și să explorezi pe îndelete noua versiune Tronica și să le-o recomanzi și altor colegi. Iar dacă ai idei și îți place să scrii, de ce să nu te implici mai mult, făcând chiar parte din colectivul redacției?

Scrie-ne la tronica@lse.org.ro și ia parte la joc!

Pe revista următoare!

RESPONSABIL MEDIU ONLINE: Andrei TERECOASĂ DESIGN: Cristian-George PREDA

004

NOUTĂŢI DIN

DOMENIUL IT Cu toții ne-am întrebat măcar o dată cum ar fi să controlăm mașina fără a fi la volan..

005

JAGUAR LAND ROVER Cu toții ne-am întrebat măcar o dată cum ar fi să controlăm mașina fără a fi la volan. Ei bine, Jaguar Land Rover a făcut un pas important în dezvoltarea mașinilor automate, britanicii prezentând recent o aplicație care permite manevrarea autoturismului cu ajutorul telefonului mobil.

Aplicația se comportă ca o telecomandă avansată care îți permite de această dată mai mult decât simpla blocare și deblocare a portierelor.

Smartphone-ul, prin această aplicație, ar deveni un volan virtual care poate funcţiona din exteriorul mașinii. Pe viitor, echipa de la Jaguar Land Rover dorește chiar și implementarea unei comenzi vocale.

Această nouă aplicație este foarte utilă pentru parcarea în locuri strâmte sau pentru depășirea unor zone cu teren accidentat. Sistemul poate vira, întoarce, accelera și frâna pentru a fi posibilă orice tip de manevră, chiar și o întoarcere la 180 de grade.

Astfel, șoferul poate controla viteza și direcția autoturismului în orice moment.

Cu toate acestea, aplicația impune și anumite limitări: - Viteza maximă care poate fi atinsă în timpul controlului mașinii prin aplicație este de 6,5 km/h.

- Distanța maximă la care poate fi telefonul mobil față de mașina controlată este de 10 m.

Wolfgang Epple, directorul departamentului de cercetare și tehnologie din cadrul companiei Jaguar Land Rover, afirmă: ”Să scoți o mașină dintr-un loc de parcare dificil poate fi o experiență stresantă pentru șofer. O aplicație prin care mașina este controlată din exterior demonstrează cum putem folosi aceste noi tehnologii pentru a scăpa de neplăcerile șofatului și a îmbunătăți siguranța rutieră”.

Deși în acest moment vorbim doar despre un prototip aflat în faza de testare, tehnologia avansează foarte repede și ne putem aștepta oricând la începerea producției în serie a modulelor dotate cu acest sistem.

“FOLOSIREA APLICAŢIEI VA NECESITA DOAR MODIFICĂRI MICI ALE LEGISLAŢIEI REFERITOARE LA SIGURANŢA RUTIERĂ ŞI ASIGURĂRI, ÎNTRUCÂT UTILIZATORUL VA DEŢINE CONTROLUL COMPLET ASUPRA VEHICULULUI” NICK O’DONELL

006

EVENIMENTE

RECOMANDATE

ÎN VARA LUI 2015 NU EXISTĂ NICIO ŞANSĂ CA NOI SAU VOI SĂ RĂMÂNEM ÎN CASĂ 10-12 iulie, Back to the Wild, Cheile Turzii. Argatu, DJ Waren, DJ Mentol si mulţi alţii asigură distracţia.

23-26 iulie, Padina Fest, unde vor cânta, printre alţii, Alternosfera, Luna amară şi Robin and the Backstabbers.

Daca nu vă atrag Munţii Bucegi, pe 23-26 iulie puteţi petrece în Buscat-Băişoara, lângă Cluj, la MOX Event, impreună cu Argatu, Silent Strike, Sauce şi alţii.

Pentru o experienţă inedită, recomandăm Route68 Summerfest, care are loc pe 24-25 iulie, într-un Castel din judeţul Hunedoara, mai exact castelul Gyulay Ferencz. Între 30 iulie şi 2 august deja ştiţi ce are loc, dar noi vă amintim încă o dată că nu trebuie să rataţi Untold Festival!

Sibiul nu se lasă mai prejos şi tot intre 30 iulie şi 2 august este gazda festivalului Airfield. Numai nume grele, de la CTC si Moonlight Breakfast până la Little Dragon.

30 iulie-2 august e cea mai încărcată perioadă. Dacă Sibiul şi Clujul vă lasă reci, în Vama Veche vă puteţi bucura de încă o ediţie a festivalului Folk you.

Kasabian vin anul acesta la Summerwell, pe 8-9 august, împreună cu Foals, Jungle si trupe demne de un line-up variat si puternic, aşa cum organizatorii festivalului ne-au obişnuit până acum.

Pe 29 august avem parte de celebrul Goran Bregovici la Arenele Romane, în cadrul festivalului Baro Foro.

La Sala Palatului, între 30 august şi 20 septembrie va avea loc festivalul George Enescu.

Pe 19 septembrie Parov Stelar se va auzi live in Piaţa Constituţiei. În perioada 22 iulie – 04 octombrie, la Castelul Cantacuzino din Buşteni vor fi expuse, în cadrul unei expoziţii, peste 200 de opere ale lui Salvador Dali.

007

“THOSE WHO CAN DO, DO. THOSE WHO CAN DO MORE, VOLUNTEER.” AUTHOR UNKNOWN

008

ELENA-DIANA ŞANDRU

INTERVIU Muncitoare, conştiincioasă şi organizată Acestea ar fi primele trei cuvinte ce caracterizează preşedintele Ligii Studentilor Electronişti, Elena-Diana Şandru.

Persistentă şi consecventă, reuşeste să crească şi să inoveze continuu LSE de mai bine de 4 ani. Micul roboţel uman, este cu adevărat un mare leader, modest, atent şi protector ce munceşte cu pasiune alături de voluntarii pe care îi supranumeşte “puii săi de leu”.

Workaholică peste limitele umanului, consideră LSE un drog ce i-a intrat în sânge, reuşind să facă din organizaţie o rampă de dezvoltare personală.

1.Am aflat că te ghidezi după citatul lui Jack Welch care spunea: ’’Before you are a leader, success is all about growing yourself.

When you become a leader, success is all about growing others.’’

Cum este să ajuţi la dezvoltarea altora?

V-aţi documentat serios, văd. Mi-aţi inspectat şi profilul de LinkedIn. Recunosc că am descoperit întâmplător acest citat, acum vreo 2 ani, dar mi-a rămas întipărit cumva în minte şi în suflet. Poate şi pentru că am descoperit în jurul meu, de-a lungul anilor, în diversele echipe din care am făcut parte, că majoritatea vor să crească, dar nu vor să se “crească” decât pe ei. Probabil este în joc orgoliul uman, dar nici când ajung într-o poziţie în care ar putea să inspire şi să ajute la dezvoltarea celor de lângă, decid să nu o facă. Lucru eronat; acolo se va opri şi ascensiunea lor. Din momentul în care a ajuns într-o poziţie înaltă, fiecare trebuie să conştientizeze că ascensiunea din acel punct se va realiza numai prin prisma echipei pe care o conduce. Pe principiul “Cum iţi aşterni, aşa dormi.” Şi ca să vă răspund la întrebare; nu mă consider un lider, cred că mai am de muncit până să ajung acolo. Liderii adevăraţi sunt persoane mult mai complexe şi complete decât mine. Pentru asta mai am câţiva ani de muncă, dar cred că sunt pe drumul potrivit. Cu toate acestea, pentru mine este un lucru fantastic să ajut la dezvoltarea celorlalţi. Aşa cum mă pricep eu mai bine, poate câteodată am tendinţa de a împinge de la spate (cu siguranţă, atunci, cei în cauză nu sunt fericiţi că exist); dar ştiu că va veni un moment în care le va prinde foarte bine ce au învăţat şi sper că atunci să îşi amintească de mine. Am trăit cele mai

frumoase şi complete sentimente de fericire, împlinire şi de ce nu, mândrie; de fiecare data când cineva (în a cărui dezvoltare m-am putut implica) a avut o reuşită. Au fost momente în care m-am bucurat mai mult decât m-am bucurat pentru mine. Şi vă recomand fiecăruia dintre voi să încercaţi aceste sentimente; cred că aşa se simt şi părinţii noştri în legătură cu noi.

2.De ce tocmai Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei?

Ei, poveste lungă şi complicată. Nu, nu am avut vreo pasiune ascunsă în a dezasambla/asambla diverse electrocasnice prin copilarie, de a lipi cu pistolul de lipit, sau alte poveşti spumoase aflate prin anul întâi de la colegii pasionaţi (deşi, paradoxal, am 2 parinţi pricepuţi la aşa ceva, unul dintre ei chiar inginer – ce-i drept, nu electronist). Cand eram mică visam să fiu doctor, apoi m-am îndrăgostit de matematică, informatică şi mai târziu, prin liceu, de fizică. Am renunţat la calea medicinei, dar prin clasa a 11-a am decis că poate Academia de Poliţie mi s-ar potrivi. Când însă m-am împotrivit schimbării profilului din real în uman (pentru a îmi fi mai uşor la admitere), m-am reorientat către Academia Tehnică Militară. Nu cred că mai este o noutate – nu sunt o mare sportivă. M-am reorientat şi de această dată. Astfel că în clasa a 12-a am decis că Politehnica este singura universitate unde puteam să continui să fac ce imi place – matematică, fizică şi informatică. Evident că şi aici am avut de decis – Automatică şi Calculatoare sau Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei. Cred că a fost cea mai simplă alegere din viaţa mea: am citit că ETTI are o clasă de excelenţă, cu predare în limba engleză şi mi-am spus „Acolo vreau!”. Şi aşa am ajuns la seria G, unde nu aveam niciun coleg cunoscut, dar unde am legat prietenii fantastice cu oameni deosebiţi. Într-adevăr a fost o serie de excelenţă.

PS: Şi când am ajuns la înscrieri şi am vazut omuleţi albaştri agitându-se, ajutând în stânga şi în dreapta, mereu cu zâmbetul pe buze, care mi-au oferit primul meu Ghid al Bobocului – nu eram încă unul, am decis că şi acolo vreau.

7.Cum a început povestea LSE şi ce te-a determinat să alegi LSE?

3.Cât de greu a fost să obţii titlul de şefă de promoţie şi care crezi că este cheia succesului?

Mărturisesc că primul an a fost cel mai greu pentru mine; diferenţele dintre liceu şi facultate sunt foarte mari. Şi le-am simţit pe pielea mea; în prima sesiune am avut impresia că am susţinut BAC-ul de vreo 2 ori. În 3 săptămâni!

Apoi lucrurile au intrat într-o traiectorie dreaptă; sesiunile păreau mai uşoare, emoţii mai puţine. Prin urmare nu cred că a fost atât de greu să devin şefă de promoţie – nopţi nedormite, proiecte, teme. Lucruri specifice studenţiei. Nu cred că a existat vreo cheie a succesului; nu ştiu să existe reţeta care să te facă şef de promoţie. Depinde de ambiţia fiecăruia; dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, sigur vei face tot posibilul şi imposibilul să îl obţii (cumva şi Universul va complota pentru succesul tău; pentru pasionaţi, recomand Alchimistul – Paulo Coelho).

4.În cât timp crezi că vom putea comunica cu NAO? Sperăm cât de curând; NAO „mi-a mâncat puţin sufletul” anul trecut pe vremea aceasta. Era nou, foarte deştept şi nu ştiam cum să mă port cu el. Între timp ne-am împrietenit, a învăţat că trebuie să facă ce vreau eu ca să ne întelegem bine şi am reuşit să finalizam (da, împreună!) lucrarea de diplomă. Urmează disertaţia... Alte nopţi nedormite, alte certuri între noi. Sper însă că nu m-a uitat.

Acum lăsând gluma la o parte, adresez un îndemn celor pasionaţi de robotică, programare, speech-to-text. Facultatea dispune de nişte resurse uimitoare prin prezenţa roboţilor NAO. Căutaţi să faceţi mai mult decât ceea ce se predă la facultate; implicarea într-un proiect de acest gen nu poate să vă aducă decât satisfacţii (şi cunoştinţe).

Povestea LSE a început cu semnătura „Preşedinte Liga Studentilor Electronişti” dintr-un e-mail trimis de către Ruxandra Pricope (preşedinte LSE 2010-2012). Când am decis că ETTI poate fi facultatea pe care o voi urma, am încercat să caut răspunsuri la unele întrebări.

M-am orientat către colegii mai mari (pe Ruxi o cunoşteam pentru că terminasem acelaşi liceu şi fusesem la două acţiuni de voluntariat împreună); i-am trimis un e-mail să o întreb detalii despre seria G şi nu mică a fost surpriza – era chiar studentă la seria G şi am descoperit LSE în semnătura ei. Următorul pas: Googled it! Am intrat pe site, am citit tot ceea ce am putut, am ajuns la înscrieri, admitere, înmatriculari, unde am mai descoperit câteva feţe cunoscute, dar şi mulţi LSE-işti energici, care ajutau în stânga şi în dreapta, zâmbeau şi ne chemau în echipa lor, în familia lor. A fost dragoste la prima vedere; din acel moment au trecut 5 ani (între noi fie vorba, au zburat). 5 ani frumoşi, în care Liga m-a crescut pe mine mai mult decât am putut să o cresc eu pe ea.

8.Pornind de la deviza „Mai puternici împreună!”, cum reuşeşti să îţi ţii echipa unită? Îmi place să cred că nu eu sunt cea care ţin echipa şi organizaţia unită, ci aceleaşi idealuri şi dorinţa membrilor de a se dezvolta pe ei inşişi şi de a ajuta la dezvoltarea celor din jurul lor. Companiile au venit catre noi cu intrebarea „Cum reusiti?”, iar automotivarea care caracterizează organizaţiile studenţeşti a fost şi este îndelung studiată. În esenţă, cu oamenii dragi de lângă mine vreau să cred că am o relaţie, mai mult decât de legăturp dintre funcţii. Suntem cu toţii colegi, prieteni; încerc să aflu cât mai multe despre cei de lângă mine şi să ii ajut cum pot atunci când au nevoie. Am spus şi o să repet; consider LSE o familie. O familie cu bune, cu rele, cu certuri, cu bucurii; o familie absolut normală. Ne supărăm, ne împăcăm, dar în final cred că de fiecare dată lucrurile se rezolvă şi cel mai important, încrederea se păstrează. Trebuie să fie foarte greu să lucrezi cu persoane în care nu ai încredere.

5.Cum crezi că ar fi lumea de azi fără tehnologie?

Au existat momente în care mă întrebam dacă ar mai fi existat; lumea de azi fără tehnologie ar exista, dar cu siguranţă nu ar fi atât de evoluată. Dar cred că ar fi fost mai sănătoasă. Avantajele şi dezavantajele sunt însă la fel de mari şi importante. Tehnologia înseamnă evoluţie, evoluţia aduce cu sine poluarea şi distrugerea planetei. Îmi place ideea de a fi conectată în permanenţă la tot, câteodată însă devine obositor.

Am pierdut (noi, oamenii, în general), capacitatea de a sta şi a nu face nimic. De a ne uita la un apus fără a încerca să îl surprindem într-o fotografie (pe care o vom lăsa uitată în calculator pentru zeci de ani, că nu avem timpul necesar să o revedem). Iar asta se datorează în mare parte tehnologiei.

6.Inginer Orange, profesor asistent sau preşedinte LSE? Preşedinte LSE. Deja e în sânge; a devenit setare by default. Pe celelalte le customizez peste aceasta. Rămâne în continuare, de peste 3 ani, ceea ce mă defineşte cu adevărat. Dar asta nu înseamnă că celelalte nu îmi fac plăcere; dimpotrivă, fiecare job mă ajută să îmi dezvolt alte şi alte calităţi. Asta înseamnă câştig de experienţă din toate părţile.

9.Având în vedere rivalitatea dintre organizaţii şi ţinând cont de oamenii veşnic nemulţumiţi, cât de greu treci peste criticile aduse organizaţiei pe care o conduci? Ştiţi cum îşi păzeşte o leoaică puii? Aşa şi eu! Şi ştiu că oamenii nu sunt perfecţi, ştiu că au defecte, dar membrii organizaţiei pe care o conduc sunt (aproape) perfecţi. Cunosc foarte bine problemele organizaţiei, problemele fiecărui (sau aproape) membru; accept criticile, dar atâta timp cât sunt constructive. Consider critica un foarte bun mijloc de evaluare, ar fi ideal să ne şi autocriticăm – cred că aşa am înţelege cel mai bine care ne sunt puncte slabe.

Rivalitatea dintre organizaţii este un mod de a evolua, cel puţin eu după asta mă ghidez; te aduce cumva cu picioarele pe pământ şi astfel eşti ancorat în realitate. Dacă eşti cel mai mare, cel mai frumos, cel mai

010

eşti ancorat în realitate. Dacă eşti cel mai mare, cel mai frumos, cel mai deştept de pe pământ, te vei plafona.

Niciodată nu vom reuşi să mulţumim pe toată lumea, dar atâta timp cât dezvoltarea studenţilor rămâne principalul obiectiv şi acesta este atins, consider că misiunea noastră are succes.

10.Ce proiecte noi propuneţi pentru 2016?

Cred că dacă m-ar auzi coordonatorii departamentelor că propun proiecte noi, ar face infarct. LSE este mult mai diferită şi evoluată în prezent faţă de cum era acum 5 ani. A crescut cumva exponenţial; acum un proiect e din start mai complex decât ar fi fost cu 5 ani în urmă. Ca să nu mai spunem că de la o ediţie la alta, complexitatea poate creşte de vreo 10 ori. Prin urmare, introducerea a prea multe proiecte noi poate distruge echilibrul. Însăăă... În Octombrie se împlinesc 25 de ani de LSE, un sfert de veac. Fără mai multe detalii, aşteptăm să discutăm în Noiembrie, după „LSE 25”.

11.Cum te vezi peste 10 ani?

Peste 10 ani mă văd în multe feluri, dar cred că un singur lucru le-ar cuprinde pe toate: împlinită. Căsătorită, cu un copil (sau doi ) şi conducând propria-mi companie. Nu o să mint; îmi doresc o carieră de succes, pentru că LSE m-a făcut să realizez că sunt mai mult decât un om care doar execută; sunt un om căruia îi plac responsabilităţile şi să aibă control asupra a ceea ce face, dar şi să conducă.

12.Pe lângă facultate, LSE, serviciu, UNSR şi altele, mai există timp şi pentru o pasiune?

Am descoperit că timp iţi faci pentru ceea ce îţi face plăcere.

Indiferent de ce program ai. Nu am fost niciodată o persoană cu pasiuni

vaste, complicate. Am redescoperit cititul de câteva luni; dacă mă veţi vedea în metrou, sprijinită de o uşa, sigur voi avea o carte în mână (sau telefonul, verificănd emailuri, dar asta deja nu mai e pasiune). Îmi place să călătoresc; în locuri noi, locuri ascunse publicului. Îmi place să străbat străduţele la picior şi să savurez bucătăria locală a respectivei zone. Sunt o împătimită a serialelor şi a filmelor (pasiune dezvoltată in prima sesiune, desigur, ca orice student conştiincios); mai ales serialele cu teme politice, poliţiste şi psihologice. Şi nu în ultimul rănd, ieşirile, discuţiile, socializarea. Îmi place să vorbesc (aşa cum bine ştiţi), dar învăt şi cum să îi ascult pe cei din jur. O putem numi o nouă pasiune.

13.Ce sfaturi ai pentru o viaţă studenţească trăită din plin dar şi pentru bazele unei cariere de succes?

Fii ponderat şi încearcă să ai o studenţie echilibrată. Şi când spun echilibrată nu mă refer la ore de somn sau ore de învăţat; nicidecum (a pierde nopţi este cumva ceea ce te face inginer). Secretul unei studenţii fericite este echilibrul între facultate, distracţie şi activităţi extraşcolare (fie că vorbim de voluntariat sau diferite cursuri). Au trecut acele vremuri în care diploma de inginer era suficientă pentru o carieră de succes.

Acum fiecare dintre noi trebuie să investim în dezvoltarea altor calităţi; nu se mai caută acel specialist care lucrează individual, ci inginerul care se întegrează într-o echipă şi ajută la creşterea ei. Soft-skills nu se învaţă pe băncile facultăţii, dar se învaţă într-o organizaţie, fie că se numeşte Liga Studenţilor Electronişti sau altcumva.

Prin urmare, nu te dedica total studiului, dar nu te dedica total nici distracţiei. Fii ponderat în alegerea activităţilor; vei vedea că îţi vei descoperi ritmul dar şi propia reţetă pentru o studenţie fericită şi o carieră împlinită.

011

PROIECTE

LSE

A MAI TRECUT UN AN PRIN NOI, A FOST ŞI SOARE, AU FOST ŞI PLOI

Cultural: Femeia, un rău necesar Imagine & Design IT: MobilPRO Învățământ: Simulare admitere ETTI Logistică: LANParty v13 PR: Gala Colaboratorilor LSE Proiecte Europene: RISE Sportiv: APV 2015 Oglindă spre trecut:

Când un om își găsește pasiunea, poate crea lucruri uimitoare! Acesta ar fi motto-ul pe care noi l-am folosi pentru a descrie oamenii pe care i-am cunoscut cu ocazia MobilPRO – Concurs de aplicații mobile pentru elevi și studenți. Fiind organizat de Liga Studenților Electroniști, în parteneriat cu Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației și având sponsori precum IBM, Brainspotting, Orange, Samsung sau Alcatel ONE TOUCH, concursul a adus la București IT-iști de toate vârstele, în ochii cărora se putea vedea PASIUNEA care îi ghidează. Au fost trei categorii la care participanții își puteau înscrie aplicațiile: Gaming, Educațional și Măsurări. La toate cele trei au fost idei și proiecte care pur și simplu ne-au uimit și care au adunat aplauze peste aplauze. Ne place concursul, ne plac concurenții, vrem să vedem și la anul așa ceva! Thumbs

up for LSE IT Department!

Nu există pasionat de gaming din Politehnică (și nu numai) care să nu fi auzit de LANParty by LSE, eveniment cu tradiție de peste 7 ani.

Anul acesta, competiția a ajuns la ediția cu numărul 13 și s-a intitulat LANParty v13 codename „DarkMoon”, în concordanță cu evenimentele astrale de la acel moment. Nimeni nu s-a transformat în vârcolac, nimeni nu a urlat la lună, nu au venit lupii, dar atmosfera a fost una cu totul și cu totul deosebită – DoTA2, LoL, CS, FIFA15, HotS, MK, Kinekt, toate s-au putut găsi la cea mai mare competiție de gaming organizată vreodată de un ONG. Trebuie să amintim și de concursul de Cosplay, unde am putut admira costume uimitoare. Felicităm toți câștigătorii, felicităm toți participanții, felicităm toți minunații voluntari și așteptăm v14! Thumbs up for LSE Logistics + PR + Sport Departments!

După atâta tehnologie, era clar că este cazul să ne mai destindem puțin și să părăsim PC-urile. Și ce ocazii mai bune decât Festivalul Concurs „Primăvara Folk-ului” și Spectacolul de Teatru „Femeia, un rău necesar” puteam găsi? Am fost prezenți la ambele evenimente și, la sfârșitul fiecăruia, abia ne urneam din loc – voiam să nu se sfârșească nicicând, atât de bine ne simțeam. O atmosferă caldă, primitoare, artiști talentați, piese cu încărcătură deosebită, oameni minunați – ne înclinăm atât în fața participanților de la concursul de folk, cât și în fața membrilor Trupei Nebotezate! Politehnica are nevoie de artă – thumbs up for LSE Cultural Department!

Când sportul, dorința de a duce o viață sănătoasă și voluntariatul se îmbină plăcut cu o cauză umanitară și cu o vreme excepțională, știi că trebuie să ieși din casă și să te implici! „Aleargă pentru Viață”(APV) este evenimentul organizat de Liga Studenților Electroniști de peste 4 ani, evenimentul care aduce zâmbete pe chipurile celor mai puțin norocoși decât noi și care încearcă să schimbe și să lumineze vieți. Anul acesta, cauza pentru care peste 300 de persoane au luptat au fost copiii din cadrul Asociației Down Plus București, copii minunați și cu un viitor luminos înainte, dacă familiile lor ar dispune de fonduri suficiente pentru tratamentele și terapiile costisitoaree necesare. Ne-am bucurat că am putut contribui și noi la fericirea acelor suflete nevinovate și aplaudăm inițiativele de acest gen. Thumbs up for LSE Sport Department!

După toate cele de mai sus, am avut plăcerea de a fi invitați la un eveniment mai altfel față de cele cu care eram obișnuiți de Liga Studenților Electroniști, Gala Colaboratorilor LSE. Ținute office, atmosferă de gală cu jazz ca fundal sonor, brânzeturi fine și vinuri alese. Am fost întâmpinați cu șampanie, iar apoi am fost invitați la festivitatea de decernare a certificatelor de apreciere. La eveniment au luat parte colaboratori mari ai LSE, precum și reprezentanți ai Univesității Politehnica București și ai Facultății de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației, precum domnul rector Mihnea Costoiu, domnul vicepreședinte de Senat UPB Corneliu Burileanu și domnul decan al ETTI Cristian Negrescu. O inițiativă frumoasă și deosebită, un gest simbolic ce ar fi apreciat de oricine. Thumbs up for LSE PR Department!

Ca anul să se încheie într-un mare fel, Liga Studenților Electroniști, prin echipa de Proiecte Europene, a organizat primul schimb de tineri din istoria acestei organizații. Proiectul s-a numit RISE – Rich Identity by Seeing Extended. 26 de tineri din 6 țări au venit în România, preț de o săptămână, pentru a învăța mai multe despre Soft Skills. Tinerii au lucrat, de asemenea, la un ghid cu sfaturi pentru Leadership, Public Speaking și Antreprenoriat, care va fi promovat în rândul comunităților locale ale tuturor participanților. Sperăm că oaspeții noștri s-au simțit bine și vor reveni cu drag în România :) Thumbs up for Învățământ Department + Proiecte Europene Team!

Nu în ultimul rând, avem surse sigure care ne informează că în semestrul viitor ne așteaptă o surpriză din partea departamentului Imagine & Design, prin organizarea unui Concurs de Fotografie de mare amploare. Așteptăm detalii și ne dorim să auzim de bine! În orice caz, apreciem toate afișele și cover-urile pe care acest departament le realizează, precum și toți GB de fotografii pe care le faceți :D Așadar, thumbs up for LSE I&D

Department!

012

HOROSCOPUL ELECTRONISTULUI Un fizician fără cunoştinţe astrologice nu are dreptul să se numească fizician.

#1 BERBEC

#2 TAUR

#3 GEMENI

#4 RAC

Ai auzit de Leonardo da Vinci? Ei bine, se pare că sunteţi amândoi nativi din Berbec. De cele mai multe ori înveţi lucrurile cu o mare uşurinţă şi ai nevoie doar de o demonstraţie pentru ca totul să devină clar în mintea ta.

Uneori eşti fixist, dar prietenii tăi nu ţin cont de acest lucru fiindcă ei ştiu că ai un suflet mare. Cu toate acestea, ai o gândire practică, perfectă pentru un inginer. Dacă eşti perseverent vei ajunge mai departe decât crezi!

Îţi place libertatea şi adori să ieşi din tipar. Se pare că te îndrepţi cu paşi repezi către o carieră de succes. Cine ştie, poate chiar vei face descoperirea secolului!

Memoria este punctul tău forte. Ai o gândire sclipitoare precum Dalai Lama, iar imaginaţia şi intuiţia sunt elemente auxiliare. Rareori poţi fi superstiţios, dar cei dragi ţie nu sunt deloc deranjaţi de acest lucru.

“ Before a war military science seems a real science, like astronomy; but after a war it seems more like astrology. “

#5 LEU

#6 FECIOARĂ

#7 BALANŢĂ

#8 SCORPION

O adevarată felină, leul are nevoie de complimente şi simte nevoia să fie în centrul atenţiei. Totuşi, acesta este farmecul lui. De fapt, nativii din Leu sunt nişte oameni loiali, nobili şi generoşi.

Matematician din fire, cum ar zice unii, nativul din Fecioară va deveni un om de ştiinţă de succes.

Talentele cu care a fost înzestrat vor contribui la ascensiunea sa intelectuală. Sperăm doar că “obsesia perfecţiunii” nu va interfera cu munca sa!

Diplomate şi cu o inteligenţă socială ridicată, balanţele au mereu tendinţa de a analiza toate aspectele unei situaţii pentru a lua decizia cu adevărat corectă. Pe de altă parte, dacă le scoţi din starea lor de armonie, s-ar putea să le tulburi echilibrul.

O fire profundă, preocupată de problemele existenţiale, merită admirată în toată splendoarea sa.

Din păcate, dacă îi greşeşti unui scorpion ai putea fii înţepat când te aştepţi mai puţin.

“ I’ve studied astrology for many, many years, and I feel like it’s an incredibly challenging art. ”

#9 SĂGETĂTOR #10 CAPRICORN #11 VĂRSĂTOR

#12 PEŞTI

Ai o imaginaţie foarte bogată, aşa-i? Eşti ca o pasăre Pheonix ce renaşte din propria-i cenuşă, un supravieţuitor norocos. În unele momente poţi fii depăşit de situaţie, dar scapi mereu cu bine datorită şarmului tău.

Ca şi Einstein (care a fost tot Peşti), nativul acestei zodii se bazează pe percepţii, intuiţii. Enigmatic şi imprevizibil, îi vei impresiona pe cei din jur cu aura ta mistică. Însa, te cam enervezi atunci când cineva îţi cere argumente logice pentru orice.

Tu şi Newton! Un alt geniu se naşte printre noi. Îţi place mereu să dai sfaturi, iţi place atunci când deţii controlul şi dai dovadă de diplomaţie. Nu ar strica să încerci să zâmbeşti mai des!

Tu eşti unul dintre cei mai flexibili în gândire şi ai capacitatea de a vedea dincolo de aparenţe. În plus, ştim cu toţii că eşti un savant distrat, încăpăţânat, dar foarte prietenos.

013

CORNELIU BURILEANU

INTERVIU Domnul Prof.dr.ing Corneliu Burileanu,

Vicepreşedinte al Senatului Universităţii Politehnica din Bucureşti, a acceptat să răspundă la câteva întrebări în cadrul unui interviu, care a avut ca scop impărtăşirea experienţei dumnealui. A absolvit în anul 1974 studiile facultăţii ETTI, continuând fără încetare cercetările şi ajungând în 2003 cercetător asociat la Institutul Academiei Romane pentru Inteligenţa Artificială.

Ne putem mândri că domnul profesor de Arhitectura Microprocesoarelor şi Microcontrolere a fost autorul primului sistem de recunoaştere automată a unui mic vocabular de enunţuri izolate în limba română şi de asemenea participant în echipa care a dezvoltat o versiune timpurie a unui sistem complet Voice over IP (Proceedings of “ICSPAT” Conference, Boston, SUA, 1995). Autor a zeci de proiecte naţionale de cercetare, la fel de multe colaborări internaţionale, câştigător al premiului Academiei Romane “Traian Vuia”, membru IEEE, membru al consiliului de evaluare al Institutului Acoustic Research (ARI) al Academiei de Ştiinţe şi multe altele.

Printre activităţile manageriale din cadrul UPB şi ETTI se numără: introducerea cursurilor de Arhitectura Microprocesoarelor şi Microcontrolere, responsabil cu actualizarea continuă a curriculei după

adoptarea sistemului Bologna, introducerea a numeroase programe de master, dar şi fondatorul unei serii de excelenţă cu predare în limba engleză din cadrul ETTI. De asemenea, Domnul Prof.dr.ing. Corneliu Burileanu este un încurajator convins al studenţilor pasionaţi de robotică şi încearcă să îi stimuleze constant să participe la activităţi precum RoboChallenge, concurs ale cărui baze au fost construite de dumnealui în persoană, tocmai pentru cei care îşi doresc să pună în practică cunoştinţele acumulate.

014

1.Care au fost motivele pentru care v-aţi îndreptat spre Facultatea de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei?

5.Ce credeţi despre viaţa de cămin a studenţilor? Care sunt avantajele și dezavantajele? Aţi locuit în perioada studenţiei într-un cămin?

În calitate de cadru didactic, am venit la facultatea aceasta pentru că eu cred că aici sunt cei mai deştepţi studenţi, iar în calitate de student, tot din acest motiv.

Despre viaţa de cămin chiar nu ştiu ce să vă spun. Nu am stat niciodată într-un cămin.

2.Care credeţi că sunt avantajele unui proaspăt absolvent electronist?

6.Ce părere aveţi despre activitatea pe care o desfăşoară Liga Studenţilor Electronişti, în cadrul facultăţii şi nu numai?

Simplu. Cred că electroniştii sunt cei care fac, şi nu doar utilizează tool-uri, şi hard şi soft. Noi suntem cei care, în lumea aceasta, stim să şi facem. Alţii doar le folosesc. Noi suntem aşa de buni, că le şi facem.

Acesta este un avantaj uriaş.

Am o parere foarte bună. Sunt în masură să vă spun că am asistat la modul în care a evoluat această organizaţie studenţească din 90’ până acum şi că de un număr de ani încoace este un reviriment absolut impresionant şi că sunt foarte încântat de colaborarea cu Liga Studenţilor Electronişti. Nu cred că am putea face anumite lucruri fără aceasta, aşa cum este organizată acum şi în care cred că sunt oameni motivaţi.

3.Observaţi vreo diferenţă de comportament în ceea ce privește interesul pentru studii la generaţia din zilele noastre? Daca da, care credeţi că sunt cauzele?

Răspunsul este unul nuanţat. Există, în continuare, o parte din studenţi care sunt interesaţi (poate că numşrul acestor studenţi este ceva mai mare în zilele noastre) şi un număr de studenţi care nu sunt interesaţi. Este foarte simplu şi clar. Eu cred, de fapt, că sunt jumătatejumătate. Sunt unii dintre voi care îşi doresc doar o diplomă şi sunt unii dintre voi care vor cu adevărat să facă ceva. Dacă dorinţele lor de a face ceva sunt îndeplinite sau nu.. Aceasta este o discutie separată. În mod evident, nu toţi îşi doresc să facă ceva.

Care sunt cauzele? Greu de spus. E normal ca atunci când avem de a face cu aşa de mulţi studenţi să un fie foarte mulţi dintre ei motivaţi.

Probabil că dacă sistemul de învăţământ ar fi organizat un pic altfel, ar trebui să avem mai puţini studenţi decât avem în prezent.

4.Cum credeţi că va afecta generaţiile viitoare, tehnologia şi dezvoltarea ei rapidă?

Foarte mult. Sunt foarte multe lucruri care se schimbă fundamental.

Spre exemplu, trebuie să va aşteptaţi să treceţi de pe siliciu pe cărbune.

Totul este deja foarte avansat. Trebuie să vă aşteptaţi deja să aveţi un creier făcut artificial. Deja sunt paşi foarte importanţi înaintaţi spre acest aspect. De asemenea, să vă aşteptaţi la o evoluţie a telecomunicaţiilor într-o anumită direcţie, la revoluţii în ceea ce priveşte, în mod explicit, pe de-o parte consumul de energie al dispozitivelor şi pe de altă parte, tehnici de a fabrica energie, altfel de cum o ştiaţi până acum, iar voi veţi fi martorii acestui fapt, poate chiar mai repede decât credeţi.

7.Consideraţi voluntariatul un beneficiu al generaţiilor tinere?Ce işi pot dezvolta tinerii prin acţiuni de voluntariat?

Din păcate discutaţi cu un om în varsta, care are o parere deformată de foarte mulţi ani, într-un alt regim în care am fost ingrozitor de torturaţi de ideea de muncă voluntară. Din punctul meu de vedere, am crezut că scap de acest concept. Probabil că greşesc. Poate aveţi o alta percepţie.

Vouă nu vă impune nimeni să faceţi voluntariat, ci încercaţi să faceţi lucruri în care chiar credeţi cu adevarat. E cu totul altceva. Noi am facut aşa zisa munca voluntară, obligatorie. Am facut muncă patriotică, fiind trimişi să săpăm şanţuri şi un exemplu ar fi şantul cu numele de Canalul Dunare-Marea Neagră, unde au murit oameni, incluzând studenţi.

Era complet altfel în trecut. Realmente, urăsc ideea de ceea ce noi numeam pe vremuri, muncă voluntară. Ulterior, pentru că s-a dovedit faptul că denumirea de « voluntariat » nu-şi mai are sensul, se numea « muncă patriotică ». În schimb, la voi este cu totul altă percepţie. Cred că tinerii îşi pot dezvolta multe aptitudini prin voluntariat, dacă într-adevăr sunt motivaţi.

8.Principala problemă a generaţiilor actuale este motivaţia. Pe dumneavoastră ce vă motivează? Cum i-aţi sfătui pe cei mai tineri să isi găsească motivaţia?

Nu am cum să-i sfătuiesc să-şi găsească motivaţia. Fiecare şi-o găseşte singur. Nu am niciun fel de sfat în sensul acesta.

Pe mine, mă motivează studenţii mei. Având de a face cu oameni atât de deştepţi aceasta este o provocare continuă. Mă motivează faptul că activez într-un domeniu în care schimbările sunt majore şi rapide. Şi eu cred că pe studenţii mei ar trebui să-i motiveze faptul că se ocupa de aceste lucruri.

9. Aveţi vreun motto după care vă ghidaţi în viaţă? Care este acela?

Nu, nu am un motto după care mă ghidez în viaţă.

10.Fizica sau matematica?

In mod evident fizica este mai importantă pentru mine deoarece soţia mea este professor de fizica aici in Politehnică. Nu, glumesc.

Ambele materii sunt importante.

“SUNT UNII DINTRE VOI CARE ÎŞI DORESC DOAR O DIPLOMĂ ŞI SUNT UNII DINTRE VOI CARE VOR CU ADEVĂRAT SĂ FACĂ CEVA. ” CORNELIU BURILEANU

11.Ce fel de sistem de operare aveţi instalat pe computer-ul dumneavoastră?

Windows 8, insă în colectivul meu se lucrează pe Linux foarte mult. De exemplu roboţii NAO sunt programaţi pe Linux complet. Eu pe sistemul de operare Linux am învăţat meserie, nu pe Windows.

12.Cărţi sau filme?

Amândouă. Nu trebuie să-l înlocuiască niciunul pe celălalt.

015

Punându-i-se intrebarea: “Ce ţi-a plăcut în facultate?”, acesta a raspuns cu sinceritate că i-a plăcut faptul că în momentul de faţă are curajul necesar de a aborda orice alt domeniu, că nu simte sentimentul de frică atunci când i se cere să facă altceva decât era obişnuit.

016

13.Cartea/Filmul preferat care este?

Filmele mele preferate sunt cele cu Stan şi Bran. Cărţile mele preferate sunt cele Science Fiction. De exemplu, “Eu, robotul” scrisă de către Isaac Asimov este o carte foarte importantă. “O odisee a spaţiului” de Arthur C. Clarke din 2001, de asemenea. Îmi mai plac Nikos Kazantzakis, Jean-Paul Sartre, Camis, Marin Sorescu, Ion L. Caragiale etc.

Imi place foarte mult pictura. Am pictat în trecut şi mă duc la expoziţii de câte ori pot. Mai mult decât o carte sau un film, îmi plac tablourile.

Nu am colecţionat tablouri, dar îmi place să le privesc. Îmi place, spre exemplu, El Greco.

După cum putem observa, Domnul Prof.dr.ing. Corneliu Burileanu vorbeşte cu mândrie şi admiraţie despre studenţii săi ,mulţi dintre aceştia devenindu-i colaboratori în numeroasele proiecte pe care le desfăşoară. De câte ori are ocazia povesteşte cu drag discuţiile pe care le are cu studenţii şi încearcă să menţină în permanenţă o legătură strânsă cu aceştia cerându-le feedback-uri cu privire la metodele de predare. În cadrul interviului am avut frumoasa ocazie să ascultăm povestea dânsului legată de un student absolvent al facultătii de Electronică, Telecomunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.

Punându-i-se intrebarea: “Ce ţi-a plăcut în facultate?”, acesta a raspuns cu sinceritate că i-a plăcut faptul că în momentul de faţă are curajul necesar de a aborda orice alt domeniu, că nu simte sentimentul de frică atunci când i se cere să facă altceva decât era obişnuit.

Care este totusi esenţa acestei înamplari? Domnul profesor ne lămureşte: “cadrele didactice şi-ar dori să vă înveţe fundamentele (lucrurile esenţiale cu ajutorul cărora la sfârşitul studiilor să vă puteţi descurca), iar studenţii şi-ar dori să ştie reţete pe care să le aplice mai departe. Cel mai probabil adevărul este undeva la mijloc.”

ŞTIAŢI CĂ?

În Bangladesh există o lege care permite autorităților să aresteze elevii cu vârste mai mari de 15 ani care copiază la examene.

Dacă vorbiți la telefonul mobil timp de o oră, numărul bacteriilor din urechea voastră va crește de cel putin 700 de ori.

In Franța, statul asigură angajaților 5 săptămâni de concediu pe an. Cei mai mulți francezi primesc, însă, două luni de concediu anual, fiind țara cu cele mai lungi concedii. Într-o școală din Virginia, SUA, elevii cu vârste între 7 și 10 ani au fost serviți, în cadrul unui proiect asemănător cu proiectul românesc “laptele și cornul”, cu cockteiluri margaritas. A reieșit că distribuitorii produselor confundaseră limonada cu celebrele cockteiluri.

În Anglia este interzis prin lege ca vânzătoarele din magazine să își servească topless clienții.

Excepție fac doar magazinele de pești exotici din Liverpool . În multe universităţi din SUA au fost interzise ceasurile de mână în timpul examenelor.

Din pricina smart watch-urilor pe care poţi afişa aproape orice, mulţi profesori universitari au reuşit să interzică cu desăvârşire purtarea oricărui tip de ceasuri de către studenţi, în timpul examenelor.

017

STUDENT ÎN

BUCUREŞTI „ATENȚIE, SE ÎNCHID UȘILE!” Ora 8:40, metrou Politehnică. E frig și aglomerat, sunt în întârziere, am ore la Polizu – undeva prin zona Gării de Nord, colocviu la ora 9 la o (altă) materie căreia nu-i văd sensul, o profesoară pe care nu o plac (și care, probabil, nu mă place) și 2 lei în buzunar. Mi-e somn, sunt răcită și înconjurată de colegi mult prea veseli pentru o asemenea oră/situație/ zi. Tot ce îmi doresc e să treacă ziua asta cât mai rapid.

Mă simt bine în metrou. Cred că mai pentru orice student din provincie, metroul reprezintă (sau a reprezentat o vreme) o fascinație ciudată. O să explic. În București, aș zice că există două tipuri de trafic: mașini și persoane. Despre mașini știm cu toții povestea: gropi, cozi, străzi închise, artere blocate, radare și accidente. Îmi amintesc când eram acasă și, dimineață de dimineață, tata privea partea aceea din știri în care se povestea despre traficul din București – de parcă era relevant pentru toată țara cum se desfășoară circulația în capitală zi de zi, de parcă-l încurca pe nea Nicu (un vecin) cu ceva traficul din capitală atunci când înhăma caii la căruță și pleca la cosit o zi întreagă. Mă plictisea teribil, îmi displăcea reporterul (era același pitic sâsâit și îmbrăcat în palton în mijlocul unei intersecții - ulterior, am aflat că transmitea din Piața Victoriei), nu înțelegeam (nici acum nu înțeleg, e în regulă) ce-l interesa pe tata traficul dintr-un oraș ce-mi doream să nu existe. Așa. Pe lângă acest tip de trafic, ceea ce poate fi fascinant, este agitația persoanelor – toată lumea pe fugă dimineața și există 3 posibile variante: RATB, METROREX sau mașină personală. Mersul pe jos e tot mai rar luat în calcul, ca de altfel și urcatul sau coborâtul scărilor, fără a folosi scările

Așa am ajuns să creadă profesoara că sunt însărcinată, să trecem cu toții cu bine de materie și să petrec o noapte extrem de amuzantă cu veselii mei colegi.

rulante – și toți se grăbesc undeva. „Urmează stația Eroilor cu peronul pe partea dreaptă. Pentru direcția Gara de Nord, coborâți la stația Eroilor”. OK. E timpul să coborâm. Îmbulzeală la intrare, îmbulzeală la ieșire, un tip calcă pe picior, din greșală, o tipă foarte aranjată, tipa îl apostrofează și mai că îi dă cu geanta în cap, câinele unei bătrâne simpatice refuză să iasă din metrou (probabil e speriat, săracul, de tipa de mai înainte), bătrânica cred că nu mai aude prea bine, căci vorbește prea tare, colegii mei râd de situație (și de aparenta mea indiferență – ei îi zic „poker face”), am câinele în față, nu pot să ies căci deja intră alții și câinele nu iese. Le zic colegilor să meargă înainte că îi prind eu. „Vă rugăm nu blocați ușile!”. Cam târziu – îmi spun. În sfârșit, iau câinele pe sus și, după o inevitabilă limbă pe tot obrazul, i-l înmânez doamnei. Super – exact așa îmi doream să încep ziua: linsă de Puffi – c-așa îl striga doamna. Nu-mi mai văd colegii. Mă urc în metrou. Ajung la destinație. Nici urmă de colegii din metrou – era 9:10. Intru în sală. Doar câțiva colegi. Profesoarele, supărate că iar am întârziat și nu dovedim nici un pic de simț al răspunderii sau respect față de materia predată de dumnealor, mă întreabă unde-s colegii. Le răspund că trebuie să sosească. „Negreșit”, adaug. Nu trece mult până primesc notificare pe grupul de WhatsApp: „Elenaaaa, am încurcat metroul – suntem la Unirii! Inventează și tu ceva te rugăăăm să nu se supere pe noi!” Pfff... pe bune? Observ că urmăreau atent ceasul și deveneau din ce în ce mai acide. OK... Trebuie să fac ceva...

018

„Fiți amabilă, ați putea să îmi spuneți unde este cabinetul medical? Nu mă simt deloc bine (și simulez o mică amețeală).” Sare de pe scaun ca arsă și, îngrijorată, îmi dă câteva palme și un pahar cu apă.

Când îmi mai „revin” puțin, îmi spune că medicul este în concediu, dar că are pregătiri și cunoaște tehnici de prim ajutor și să nu mă îngrijorez – aproape că mă pufnește râsul. Îmi spune că Bucureștiul poate fi extenuant pentru anumite persoane și că a simțit-o pe propria piele în vremea studenției – brusc, începe să-mi placă situația. Arunc, fugitiv, o privire asupra ceasului – bun, au trecut 10 minute.

Mă întreabă dacă am mâncat ceva de dimineață, în timp ce îmi povestește câteva dintre pățaniile sale din timpul facultății. Wow, nicicând nu a fost atât de umană! „Am mâncat chiar bine... nu știu ce am. De o săptămână am stări de greață și amețeli...dar mânânc ca de obicei.” Profesoara redevine serioasă, se îngălbenește și începe să-i tremure vocea atunci când îmi zice că ar trebui să-mi fac un control – vaaaai, o crede că sunt însărcinată ahahaha! O asigur de faptul că zilele următoare voi vizita un medic, moment în care, pe ușă, intră colegii „rătăciți”. Preocupată fiind de posibilitatea ca eu să fiu însărcinată, probabil a uitat că este supărată pe colegi, iar colocviul a mers foarte bine. Cu mine a fost mai îngăduitoare mi s-a părut, dar nici ceilalți nu se pot plânge. Nu prea ne-a venit să credem până ce nu am primit și pe e-mail rezultatele „oficiale”. Eh, bafta noastră!

Așa am ajuns să creadă profesoara că sunt însărcinată, să trecem cu toții cu bine de materie și să petrec o noapte extrem de amuzantă cu veselii mei colegi. Povestea e acum știută de toată facultatea, profesoara a aflat și ea că m-am prefăcut și când o salut îmi zâmbește cu subînțeles și-mi zice să o mai vizitez pe la Polizu, iar eu mi-am descoperit „talentul” de a ieși din situații limită(dar și de a intra în unele).

Acesta e doar una dintre pățaniile ca student în București. Sunt altele și mai ciudate, sunt unele și de nepovestit. Oricum, un lucru mi-e clar acum, după doi ani de studenție: studenția, cred eu că e pata de culoare pe care nu o vei uita niciodată, indiferent în ce oraș ai fi. E experiența care te crește și în care te descoperi cel mai mult, e momentul în care te trezești într-un oraș străin și ajungi să-l cunoști ca-n palmă, e timpul în care îți faci prieteni noi... și iubiri dese. E momentul în care nu mai contează de unde vii, cine ești și cine-ți sunt părinți. Nici numărul eșecurilor, căci înveți să dai valoare reușitelor (chiar și când sunt luate cu nota 5). Și realizez, din ce în ce mai des, că e o etapă de care afirmăm cu atâta patimă că vrem să scăpăm, fără a ne trece măcar prin minte cât de mult ne va lipsi apoi. Așa că, deși nu mă simt masochistă, eu îmi doresc să am parte de cât mai multe astfel de dimineți (și nopți) în anii de studenție ce mi-au mai rămas.

Pentru că-i fain să fii student!

019

SĂ NE

A ZĂM Plecând de la ideea că, fără umor, nu se prea poate, am fost forțați de împrejurări să formăm și o rubrică amuzantă, care nu prea are nume. Ținând cont, totuși, de faptul că rubrici amuzante se găsesc scrise pe toate drumurile, vom încerca să tranformăm această rubrică amuzantă într-o rubrică amuzantă doar pentru cei din Poli.

Banc 001: Trei studenţi la politehnică discutau ce inginer ar fi putut crea bărbatul. Cel de la mecanică zice: - Trebuie că a fost un inginer mecanic, priviţi numai toate aceste îmbinări de oase.

Studentul la electronică zice: - În nici un caz! Trebuie însă că a fost un inginer electronist, ia priviţi tot sistemul circulator şi cel nervos. Totul funcţionează ca o complexitate electronică.

Iar studentul la construcţii zice: - Cea mai plauzibilă variantă e că a fost un inginer de construcţii civile. Cine altcineva ar fi putut să treacă o conductă de reziduuri lichide printr-o zonă de distracţie şi plăcere.

Banc 010: Făt Frumos se plimbă prin padure când, deodată, se întâlnește cu un Balaur. Făt Frumos își scoate paloșul și îi taie acestuia capul, însă, în locul capului tăiat, cresc două capete. Făt Frumos le taie și pe acelea, dar, în locul lor, cresc 4. Făt Frumos la taie iar, dar, în locul lor, cresc 8. Făt-Frumos se retrage pentru un moment dat, dar apoi, cu și mai mult curaj, se avântă-n luptă.

Taie cele 8 capete, în locul cărora cresc 16. Fiind și acestea tăiate mai apoi, balaurului îi apare instant 32. Făt-Frumos le taie și pe cele 32, iar, în locul lor, cresc 64. Cu ultimele puteri, Făt-Frumos taie și cele 64 de capete, în locul cărora cresc 128, iar, cu ultima lovitură, Făt-Frumos la taie și pe acestea, Balaurul căzând ca secerat!

Morala: Balaurul era pe 8 biți!

Banc 011: Doi studenţi la inginerie mergeau prin complexul studenţesc când unul dintre ei spune: - De unde ai bicicleta asta superbă?

Al doilea răspunde: - Să vezi, ieri mergeam pe aici gândindu-mă la referatele mele, când a apărut în faţa mea o femeie foarte frumoasă pe această bicicletă. Şi-a scos toate hainele şi mi-a spus: “Ia de la mine orice pofteşti”.

Celălalt dă din cap înţelegător şi zice: - Ai făcut o alegere bună. Hainele ei probabil nu ţi se potriveau!

Banc 100: Într-o maşină, trei ingineri, unu mecanic, unu electronist, unu softist. Maşina moare şi fiecare îşi dă cu părerea.

- E de la carburator, zice mecanicul, îl dăm jos, îl curăţăm şi gata.

- E de la aprindere, zice electronistul, verificăm bujiile şi o facem.

Softistu: - Bă băieţi, io propun să ne dăm jos şi să ne mai suim o dată, poate pleacă...

Banc 101: “Un fost student la politehnică s-a transferat la Institutul Teologic. Prelegere... aţipeşte! Parintele se apropie şi-l intreabă: - Ce este forta Dumnezeiască?

Studentul trezindu-se, răspunde repezit: - Masa Dumnezeiască înmulţit cu acceleraţia Dumnezeiască!”

Banc 110: - Iar acesta se numeste buton, spuse inginerul, şi foloseşte la deschiderea calculatorului.

- Şi de ce se numeste buton, întrebă un elev?

- Pentru că, dacă ar fi folosit pentru închiderea calculatorului, el s-ar fi numit but-off!

Banc 111: În anul I de facultate am uitat cum o chema pe una dintre colegele mele, așa că am strigat-o „Epsilon” (căci era o necunoscută).

020

MONŞTRI

SACRI

“ Facultatea noastră pare, uneori, un loc mitic, plin de monştri sacri, de poveşti legendare, de eroi neaşteptaţi şi de întâmplări fantastice, aşa ca e de datoria noastră să contribuim la folclorul intern. ” Voi aborda un subiect care expiră de două ori pe an, de obicei, dar ce redevine de actualitate cu câteva săptămâni înainte să expire. Vreau să vorbesc de sesiune - cel puțin de un anumit aspect al acesteia: așa zișii „monștri sacrii ai facultății”.

Probabil fiecare dintre noi a întâlnit în facultate un profesor care să pară imposibil de trecut, cu niște condiții teribile și cu un stil obositor de predat. Și, probabil, fiecare a avut, cândva, o restanță/diferență la un astfel de profesor {în caz că nu este cazul tău, promit că te vei regăsi mai târziu în articol [în caz că nici asta nu se întâmplă, îți dau banii înapoi(nu mă mai intrerupe!!!)]}….Dar, până la urmă, cât de „imposbil” este un astfel de profesor’? Sunt, totuși, studenți care trec de ei (așa numiții „tocilari”, „periuțele”, plus „băieții ăia care află ei, așa, subiectele de dinainte” – sunt ironic, stați liniștiti...)

Hai să povestesc lucrurile din perspectiva mea. Sunt destul de leneș și, probabil, doar ce am început să mă adun din mizeria în care tot eu m-am băgat. Schimbarea bruscă a stilului de viață (am renunțat la multe vicii) m-a făcut să văd puțin diferit lucrurile. Am ajuns să pun sub semnul întrebării câteva dintre chestiunile pe care obișnuiam să le luam ca atare, iar una dintre acestea a fost polemica „imposibilității” de „a lua un profesor”. Pentru a nu bate apa în piuă doar de dragul de a scrie șapte rânduri în plus, voi încerca să fiu cât se poate de concis: 1. Responsabili de imaginea de munte a unui profesor suntem, în cea mai mare parte, noi și predecesorii noștri.

2. Ideea de profesor „imposibil de trecut” e răspândită într-o pon-

dere mult mai mare de către studenții care au picat materia, nu de către cei care au promovat-o.

3. Faptul că un profesor are o astfel de imagine poate să demoralizeze, să transforme materia respectivă automat într-o restanță sau, în cazul fericit, să ambiționeze studentul (experiența proprie îmi spune că cea din urmă se întâmplă mai rar).

4. Nu spun că nu sunt profesori mai exigenți sau că poate unii chiar nu se mulează pe stilul tău de învățare și că toate acestea nu îl fac mai greu de trecut, însă de aici până la a-l considera un „monstru sacru al facultății” este o distanță destul de mare, dacă mă întrebați pe mine.

Facultatea noastră pare, uneori, un loc mitic, plin de monștri sacrii, de povești legendare, de eroi neașteptați și de întâmplări fantastice, așa că e de datoria noastră să contribuim la folcorul intern. Dar să nu lăsăm asta să ne afecteze. Fie că sunt sau nu niște închipuiri, pentru noi, monștrii par cât se poate de reali. Pentru noi, monștrii există. Poate că scopul meu nu a fost să demasc, deci, un mare adevăr (conștientizat deja de mulți), ci, mai degrabă, să subliniez faptul că limitele sunt autoimpuse și că un nivel mai ridicat al acestora nu ne-ar aduce decât bine.

Până data viitoare, eu vă sugerez să căscați urechile la monștri și gura la povești!

Radu-Viorel Flaviu

021

POEZII

TRONICA “Only the very weak-minded refuse to be influenced by literature and poetry.” Șapte de Cătălina Miu

Demoni, îngeri, pe deoparte, Luptau toți la unison, Făr-avea frică de moarte Erau ca o voce-n cor

Ce contrazice divinul Semafor cu o culoare Ce tramsforma alb in verde Totu-ncepe cu o floare Chiar de multi nu pot a crede O aura protectoare Ce-a acoperit pamantul Dand murdarului culoare In sfarsit i-a venit randul

Multe lupte-au fost pierdute, Dar și multe câștigate, Căci aveam dorințe multe. „Dorințe? Vise deșarte!”

Demoni, îngeri, pe deoparte, Luptau toți la unison, Făr-avea frică de moarte Erau ca o voce-n cor

Porțile Iadului de Radu Viorel Flaviu

Dar a mea dorință, însă, Îmi ținea spiritu-aprins, În această luptă strânsă, Mă simțeam de neatins.

Multe lupte-au fost pierdute, Dar și multe câștigate, Căci aveam dorințe multe. „Dorințe? Vise deșarte!”

O lacună-n a mea minte, O trimitere-n neant, Caut pace în cuvinte, Însă sunt blocat în Iad.

Însă lupt de ceva vreme Și-s cam săturat să lupt, Secătuit de putere, Încep a-mi dori să uit.

Dar a mea dorință, însă, Îmi ținea spiritu-aprins, În această luptă strânsă, Mă simțeam de neatins.

Asta-i lumea ce-am clădit, Fie c-a fost zi ori noapte, În infern am scotocit, I-am furat morții păcate.

Dar apoi, pe zi trecută, Tot mai mult m-am afundat, A mea minte prefăcută Voia Iadul ca regat.

Sunt doar gânduri făr’ de rost, O nălucă încă vie, Sunt o umbră-a tot ce-a fost, Doar un tip ce-a vrut să scrie.

Însă lupt de ceva vreme Și-s cam săturat să lupt, Secătuit de putere, Încep a-mi dori să uit.

Șapte gânduri de anostitate, Șapte gânduri poștalionate, Șapte sentimente de iubire, Șapte sentimente nemîntuite, Șapte fapte animate, Șapte săruturi necinstite, Șapte vorbe tremurânde, Pe fruntea ei, arzândă, Trei îmbrăţișări aprinse, Și doar o viaţă și-un pahar, Amândouă, ilicite.

Însă pentru-a mea coroană, Trebuia a muta munți, Iar condiția-mi profană Încurcă-ale minții punți.

Timpul nu-și mai avea locul, Uitasem de-orice povară, Îmblânzisem chiar și focul, Atingeam stare sacrală.

Îns-abia acum se pare Înțelegeam ce-am început N-aveam cale de scăpare: „Ori câștig, ori sunt pierdut!”

Proaspăt de primăvară de Radu Viorel Flaviu Pace-n nuante de culori Cale luminata-n noapte Printre ghirlande de flori Albul n-are claritate Sursa pura de curat O renastere-n continuu Sentiment amestecat

Sunt doar gânduri făr’ de rost, O nălucă încă vie, Sunt o umbră-a tot ce-a fost, Doar un tip ce-a vrut să scrie.

Semne de întrebare de Elena Găină Mă vei ține de mână până la sfârșit?

Vei crede în mine nestânjenit?

Vei veni când cer ajutor?

Mă vei face vreodată să cred că pot să zbor? Îmi vei spune “te iubesc” în fiecare zi?

Vei face orice cu mine ca să fii?

Vei apăra iubirea noastră în fața tuturor Chiar dacă mulți acest lucru nu vor?

Cere-mi să uit de tot și nu voi spune “nu”.

Acest lucru eu pot, dar oare poți și tu?

Vom depăși-mpreună multe furtuni și ploi?

Vei crede vreodată că tot ce contează suntem noi doi?

Rămân doar semne de întrebare.

Fără răspuns, nu au valoare.

022

JOCURILE

VIDEO

REALITATE TRANSCENDENTĂ Este greu să apreciezi imensitatea unui domeniu atât de complex precum cel al Gaming-ului. Realitatea zilelor noastre este că știm cu toţii sau avem cunoștința a cel puțin unui joc pe calculator. Oriunde întorci capul te împiedici de imaginea unui utilizator de smartphone, tabletă, laptop, calculator, consolă de joc… inevitabil, acest lucru divide societatea în gameri sau gameri în devenire. În calitate de membru al primei categorii, pot afirma cu certitudine că regăsesc o pasiune inexplicabilă ce infiltrează instinctele şi cutreieră necontenit prin mințile celor pasionați de fenomen . Ştii despre ce vorbesc, e acel „ceva” ce se manifestă subiectiv pentru fiecare individ... însă, din nenumărate motive, nu ai aprofundat niciodata subiectul, în vederea găsirii unei cauze a acestei ispite, ce conduce ulterior către starea de frenezie. Te-ai întrebat vreodată ce ne determină să ne simţim atât de atraşi de aceste lumi virtuale, care este mecanismul fundamental ce a revoluţionat experienţa jocurilor video actuale?

Răspunsul este simplu… libertatea. Întreaga experienţă poate fi definită prin această caracteristică. Comparativ cu primele aplicații de gaming, care aveau menirea să te relaxeze, jocurile au crescut exponențial în dimensiuni şi complexitate, limitarea fiind dictată de barierele tehnologiei şi ale imaginației umane. Şi așa cum știm din istoria recentă tehnologia evoluează atât de rapid încât nu mulți reușesc să ţină pasul. Pe de altă parte, din punct de vedere al evoluției percepției umane, cu timpul, jocurile au început să însemne din ce in ce mai mult pentru fiecare dintre noi. Spre deosebire de lecturare, jocurile video creează iluzia unui control absolut asupra firului narativ. Dezvoltă un set nou de abilităţi, precum creativitatea, autenticitatea, amplifică simţurile şi respectiv reflexele, îmbunătăţesc concentrarea, şi nu în ultimul rând, delectează şi distrează protagonistul.

Industria înfloritoare a jocurilor video, un bulgăre de zăpadă

ce nu pare să găsească, prea curând, capătul pantei, a fost extinsă prin intermediul corporațiilor multinaționale, dar şi prin studiouri independente, jonglând concepte mai mult sau mai puțin revoluționare, care dau ca şi produs finit realizări din ce în ce mai spectaculoase pentru public. Dacă acum, să zicem, 10 ani era ca şi inexistentă ,acum putem vorbi de corporații multinaționale cu sedii răspândite pe mai multe continente care produc software de miliarde de euro anual şi care au milioane de angajați şi nu pare deloc că vor să se oprească din dezvoltare. În Romania, pe lângă giganții EA Games şi Ubisoft care numără împreună în jur de 2000 de angajați regăsim alte zeci de firme care dezvoltă sau iau parte la dezvoltarea acestui tip de software pe partea de design sau testare. Ce traiectorie va urma industria e greu de prezis având în vedere gradul de instabilitate al industriei care fie că recunoaștem ,fie că nu, depinde în totalitate de tendințele jucătorilor.

Viitorul experienţelor în mediul virtual este unul deschis şi dacă am conştientiza faptul că tehnologia şi percepţia umană faţă de ea au evoluat în ultimul deceniu mai mult decât au facut-o în secole vom vedea că viitorul este atât de deschis fanteziei încât e aproape imposibil să ştim cu certitudine ce ne rezervă anii care vin… Acum 10 ani erau lansate consolele Xbox360 si PS3, moment marcant pentru evoluţie pietei de gaming, anul acesta HTC si Valve au anunţat Vive semn evident al tendinţei pieţei de a se concentra pe prea puţin exploratul concept de „Realitate Virtuala”. Eu sunt un pasionat gamer şi mai presus de asta sunt pasionat de tehnologia care face totul posibil, şi judecând după asta, nu privesc altfel decât entuziasmat spre viitor gândindu-mă la cum o să arate banalitatea în 10 ani şi ce o sa fie atunci extraordinar… Oare cum o să arate jocurile în 10 ani te-ai gândit vreodată?

023

EDIŢIA #004 IULIE 2015

Ţi-a plăcut numărul patru al revistei TRONICA? Ai o idee genială pe care vrei să o împărtăşeşti cu noi? Dacă da, aşteptăm să ne scrii pe adresa de email tronica@ lse.org.ro, iar noi o vom posta în următorul număr TRONICA! De asemenea aşteptăm să aflăm peripeţiile tale ca Student în Bucureşti pentru rubrica noastră! Nu te teme, noi vom avea grijă ca articolul tău să sune perfect.

Tu nu trebuie decât să ne povesteşti cu lux de amănunte experienţele amuzante prin care ai trecut!

Asta nu e tot! Am pregătit şi un concurs pentru tine! Oferim un premiu surpriză electronistului care rezolvă primul rebusul de mai jos şi ne trimite cuvântul cheie pe adresa redacţiei.

Vă urăm multă baftă şi o vacanţă cât mai plăcută!