Page 1

Nr.1 Decembrie - 2009

MAI APROAPE

Revistă pentru părinţii,profesorii,elevii şi prientenii Liceului Waldorf Timişoara


2

MAI APROAPE / Decembrie 2009

“Tămăduitor este ca în oglinda sufletului omenesc să trăiască întreaga comunitate şi în comunitate să trăiască fiecare suflet în parte.” (Rudolf Steiner)

LA-NCEPUT DE DRUM Iată, că a sosit momentul şi am prins curaj să pătrundem din nou în tainele „gazetăriei”. Pornind de la o simplă idee care a încolţit în urmă cu mai bine de un an, am purces la drum cu forţă şi speranţă că nu vom dezamăgi. Spiritul de echipă s-a resimţit încă de la început. Dascăli, elevi, părinţi din şcoală şi grădiniţă au susţinut acest proiect, înţelegând necesitatea de a avea o revistă care să vorbească despre specificul pedagogiei Waldorf, dar şi despre nevoile şi bucuriile elevilor care fac parte din acest liceu. Acest proiect nu ar fi putut fi finalizat fără sprijinul domnului Rinke Visser, căruia îi mulţumim pe această cale. De asemenea, mulţumim tuturor celor care s-au implicat în realizarea acestui număr de relansare al revistei. Cu mulţumiri, echipa de redacţie

CUVÂNTUL DIRECTORULUI Comunicarea scrisă lasă, fiecăruia dintre noi, posibilitatea de a ne lua timp pentru a conştientiza că cele ce vom scrie pot înrâuri viaţa comunităţii; în loc de a mâzgăli ceva şi trece mai departe, prezent fiind, pot sta faţă în faţă cu mine pentru a deveni preocupat de impulsionarea gândirii, simţirii şi voinţei. Acest fel de preocupare responsabilizează comunităţile din care facem parte, îndemnând la judecata potrivit căreia fiecare suntem reponsabili faţă de fiecare; comunicarea iniţiază responsabilitate, iar justificări de tipul „de la sine înţeles” sau „nu se cade” nu îşi pot găsi locul aici. Închipuind viitorul persoanei căreia mă adresez ca fiind o coală de hârtie fină, voi alege cea mai nobilă, justă exprimare, cea mai frumoasă caligrafie şi cerneala de cea mai bună calitate. Pornind de la aceste considerente, învestesc tânăra echipă redacţională a revistei şcolii, aflată la început de drum, cu încrederea că împărtăşeşte aceleaşi principii, mulţumindu-i pentru sarcina asumată. dir. prof. Taloş Caius


MAI APROAPE / Decembrie 2009

ISTORICUL LICEULUI WALDORF TIMIŞOARA De 19 ani încoace, părinţii din România au posibilitatea de a alege învăţământul pe care îl consideră potrivit pentru copiii lor: învăţământul tradiţional, pe care l-au urmat şi ei, sau una din alternativele educaţionale. Liceul Waldorf Timişoara este o astfel de instituţie de alternativă educaţională, în sistem de stat, cu un curriculum propriu, aprobat prin ordin ministerial. Scurt istoric Liceul Waldorf Timişoara a început ca iniţiativă educaţională în 1990 cu o grupă de grădiniţă, la care s-au adăugat, în timp, clase Waldorf care au activat în trei unităţi şcolare de învăţământ tradiţional. Creşterea numărului de clase a atras după sine şi cerinţa unui spaţiu şcolar comun.Un teren de 2,5 ha i-a fost atribuit în folosinţă gratuită Fundaţiei Rudolf Steiner de către Consiliul local, iar construcţia actualei incinte a început în anul 1998. Fundaţia Rudolf Steiner, constituită din părinţă şi cadre didactice, a desfăşurat proiectul de construcţie cu sprijinul asociaţiei germane Die Stütze, din finanţări obţinute de la B.M.Z. – Ministerul German de Colaborare Internaţională, asociaţia Freunde der Erziehungskunst Rudolf Steiners şi din alte donaţii private. În anul 2000 s-a constituit Liceul Waldorf Timişoara care şi-a primit elevii şi cadrele didactice în noua clădire. Începând cu 15 septembrie 2006 s-a deschis şi Grădiniţa Waldorf, cu trei grupe cu program prelungit, într-o nouă clădire ce aparţine Liceului Waldorf. Aceasta a fost construită începând cu vara anului 2005, la iniţiativa doamnei Ingeborg Christoff (fost cadru didactic Waldorf în Germania), cu fonduri obţinute de la diverşi sponsori din străinătate.

3

Ce facem acum? Liceul Waldorf Timişoara şcolarizează în prezent 87 de copii de grădiniţă în trei grupe şi 206 de elevi în clasele I – XII din întreg oraşul şi din împrejurimi. Clasele de liceu sunt incluse în filiera umană, specializarea filologie. Începând din 2003, liceul are promoţii de absolvenţi care, în procent de 100%, au promovat examenul de bacalaureat. Aceştia sunt în prezent studenţi sau absolvenţi ai unor facultăţi precum: Medicină şi Farmacie; Medicină Veterinară; Litere, (Universitatea de Vest Timişoara); Arte; Studii Europene, Cluj; Politehnică; Ştiinţe Economice; Psihologie şi Asistenţă Socială; Informatică etc. Liceul organizează atât schimburi de experienţă cu şcoli Waldorf din Germania cât şi participarea elevilor clasei a XII-a la întâlnirea „Connect” din Elveţia. Totodată liceul are în program practica agricolă, silvică, topografică, socială pentru a asigura inserţia pertinentă a absolvenţilor în societate. Ce proiecte avem? Siguranţa pedagogică dobândită de colectivul tânăr de cadre didactice, conlucrarea strânsă cu părinţii în cadrul Fundaţiei Rudolf Steiner, afluenţa de copii şi sprijinul comunităţii locale au condus la materializarea intenţiei de a realiza un campus şcolar, care să cuprindă: grădiniţă, liceu şi un institut de formare şi perfecţionare a cadrelor didactice Waldorf.


4

MAI APROAPE / Decembrie 2009

RETROSPECTIVA ANULUI 2008-2009 În anul şcolar 2008-2009 am reuşit să aducem multe schimbări şcolii noastre. Avem o sală de sport mai adecvată, curtea şcolii a fost curăţată şi reamenajată de către părinţi şi elevi. Primăria a ajutat şi ea la amenajarea curţii interioare, oferindu-le celor mici un loc de joacă. A contribuit şi la amplasarea coşurilor de gunoi din faţa şcolii. În şcoală au avut loc multe evenimente : întâlnirea alternativelor educaţionale şi prezentarea proiectului “Timişoara şi păsările ei„. Ca rezultat al acestui proiect, în curtea şcolii au fost amenajate căsuţe pentru păsări. Elevii liceului nostru au luat parte la multe evenimente, dintre care amintim: dezbaterea „Dioxidul de carbon – gazul vieţii şi al morţii”, Ziua Porţilor Deschise, ce s-a desfăşurat la sediul Poliţiei Judeţene Timiş şi Olimpiada Greacă, organizată de către liceele Waldorf din ţară, la care clasa a V – a participă anual. De asemenea în luna mai, şcoala a găzduit un eveniment important pentru comunitatea Waldorf: întâlnirea ECSWE (European Council of Steiner Waldorf Education), în cadrul căreia a avut loc prezentarea proiectului viitorului campus. În acest an am avut bucuria de a-i avea ca invitaţi pe elevii clasei a IX-a din Iaşi, care ne-au încântat cu piesa de teatru Flautul fermecat. I-am mai avut ca invitaţi pe domnul profesor Mihai Tropa (Germania), doamna profesoară Verginia Petrovici (Iaşi) şi doamna Monica Heredeu, euritmistă (Elveţia). Să nu uităm de Carnavalul din primăvara anului 2009, de Cafenelele Waldorf şi de picnicul organizat în cinstea Sfintei sărbatori de Paşti, evenimente care ne-au apropiat.

PLANURILE ANULUI 2009-2010 La începutul acestui an şcolar elevii Liceului Waldorf Timişoara au primit un frumos cadou. Baraca din faţa şcolii a devenit o frumoasă clădire. În această clădire se află atelierele de sculptură şi pictură . Păşind în şcoala am putut observa cu toţii că o parte din linoleumul vechi a fost înlocuit cu gresie în scurt timp vom avea câte o plăcuţă, cu numele fiecărei clase. În acest an vor reveni în şcoala nostră doamna Monica Heredeu, domnul Mihai Tropa, domnul şi doamna Paxino (Germania), domnul Rinke Visser (Olanda) şi sperăm că mulţi alţii. Vă pot anunţa că pe data de 11 decembrie şcoala va organiza Bazarul de Crăciun cu produse „hand made". Serbarea de Craciun va avea loc pe data de 15 decembrie. În cadrul acestui eveniment trupa de teatru a şcolii va prezenta piesa Articolul 214 de I.L. Caragiale. Iar pe data de 18 decembrie vom lua mult aşteptata vacanţă. Oana Băduţ clasa a XI-a


MAI APROAPE / Decembrie 2009

Dragi cititori, După cum ştiţi, Fundaţia Rudolf Steiner este organizaţia juridică aflată la baza înfiinţării actualului Liceu Waldorf, a Grădiniţei Waldorf şi de asemenea iniţiatoarea proiectului “Campus Waldorf” (imagini legate de acest proiect sunt expuse în holul Liceului Waldorf). În prezent fundaţia este compusă din cadre didactice, părinţi şi alţi susţinători. În ultima vreme, fundaţia s-a concentrat asupra reglementării raporturilor cu autorităţile administraţiei locale, pentru materializarea proiectului “Campus Waldorf”. De asemenea, în baza contactelor internaţionale iniţiate se doreşte un parteneriat european, pentru avansarea proiectului “Campus Waldorf” la Timişoara, în vederea obţinerii fondurilor necesare pentru construcţie, finisaj, dotare si amenajare. Însă, substanţa adevărată şi durabilă a campusului nu este dată de materialitatea clădirilor, ci de colectivul de oameni ce va activa în cadrul lui: cadre didactice, personal auxiliar şi mai ales elevi – principalii beneficiari ai acestui proiect. În prezent, un grup de oameni din fundaţie şi din şcoală activează în sensul aprofundării, înţelegerii felului în care oamenii dintr-un colectiv sunt datori să relaţioneze unii cu alţii, astfel încât colectivul să funcţioneze armonios. Rezultanta acestui colectiv, ar trebui să aibă cu adevărat valoare şi forţă pe plan local şi nu numai; forţa nu face referire la impuneri, ci la valoarea de a reprezenta un model demn de urmat. Toate acestea se întâmplă în cadrul cercului denumit “Trezirea la Comunitate”. După cum aţi văzut în imaginile campusului, în cadrul lui este destinat să funcţioneze un Institut pentru Formarea Profesorilor Waldorf. O mare realizare a perioadei actuale este faptul că domnul profesor Mihai Tropa (pe care majoritatea elevilor din clasele mari îl cunosc) a reuşit să pună bazele unei colaborări cu Universitatea de Vest din Timişoara, pentru începerea unui masterat destinat formării şi perfecţionării profesorilor Waldorf. Această colaborare va demara efectiv din toamna anului 2010; aceasta fiind doar una dintre activităţile ce umează a se desfăşura în institutul din cadrul campusului. Activităţile curente în cadrul Fundaţiei Rudolf Steiner sunt multiple şi persoanele active în cadrul ei sunt relativ puţine. Aşadar elevii sau părinţii acestora, doritori să participe la aceste activităţi, sunt cu adevărat bineveniţi. În acest sens, persoană de contact este d-na învăţătoare Ofelia Stănescu. Anul viitor, către sfârşitul lunii iulie, Liceul Waldorf împreună cu Fundaţia Rudolf Steiner va organiza o altă mare adunare internaţională: întrunirea grupului de lucru IAO (International Association for Waldorf Education in Middle and Eastern Europe and other Eastern Countries). Va fi ceva asemănător întâlnirii ECSWE (European Council of Steiner Waldorf Education) de anul acesta din luna mai. Dar, până atunci, ne mai “auzim”, sau poate ne vedem, în cadrul întâlnirilor şi activităţilor din cadrul fundaţiei. Dan Botez – membru al Fundaţiei Rudolf Steiner – botezdan@gmail.com

5


6

MAI APROAPE / Decembrie 2009

ABSOLVENTUL LICEULUI WALDORF Rebeca Duma, educatoare Waldorf

Prima absolventă a Liceului Waldorf care devine cadru didactic al aceluiaşi liceu ne spune câteva cuvinte despre ea: Unul dintre cele mai importante momente din viaţa unui tânăr, este alegerea şcolii potrivite.La terminarea gimnaziului în 2003, aş putea spune că ajunsesem la răscruce de drumuri, neştiind încotro s-o apuc. În clasa a VIII- a, la Şcoala Generală din comuna Şag, am avut norocul să am o dirigintă minunată, pe doamna profesoară de limba română Stancu Mioara, căreia îi păsa de soarta elevilor săi. Datorită ei am auzit pentru prima dată de Liceul Waldorf, ea

sfătuindu-mă să îmi îndrept paşii spre această şcoală. Despre Liceul Waldorf mi-a spus doar câteva cuvinte: "Este un liceu în care accentul se pune pe studiul limbii române şi al limbilor străine, iar în programa lui apar multe materii care la alte şcoli nu se predau, cum ar fi lucrul manual, euritmie, gravură, sculptură, modelaj în lut, pictură, istoria artei, geometrie descriptivă.” Am dat două probe eliminatorii: la limba română şi o probă artistică (eu am ales desen). Le-am trecut cu bine şi aşa am început clasa a-IX-a. Cei patru ani de liceu au trecut foarte repede, dar am învăţat multe lucruri noi şi de folos. Pot să zic lucruri de folos pentru că şi acum după trei ani de la absolvirea liceului le aplic în profesia pe care o am, aceea de educatoare Waldorf. De multe ori când pun în practică ceea ce am învâţat, de exemplu la lucrul manual, gândul meu "zboară" spre doamna profesoară Gabriella Kocsis căreia îi mulţumesc din toată inima, nu doar pentru ceea ce m-a învăţat practic ci şi prin felul ei de a fi. Am fost binecuvantată şi sunt pentru că am avut parte de mai multe cadre didactice, de la care am avut ce învăţa. După terminarea liceului, m-am înscris la Universitatea de Vest din Timişoara, la Facultatea de Sociologie şi Psihologie, domeniul Ştiinţele Educaţiei, pentru a deveni educatoare. Acum lucrez la Grădiniţa Waldorf din Timişoara, datorită unei persoane, care îmi e dragă, îmi e prietenă şi colegă: doamna educatoare Daniela Ungur. Am început în primăvara anului 2008 să frecventez cursurile de formare ale Seminarului de Educatoare Waldorf organizat la Cluj de Asociaţia Educatoarelor Waldorf din România şi pe care îl voi absolvi anul acesta. Mulţumesc tuturor celor care au contribuit într-un fel sau altul, cu voie sau fară voie la "formarea mea ca om". LICEUL WALDORF a fost pentru mine alegerea potrivită!

Vă salut, Rebeca


MAI APROAPE / Decembrie 2009

CONCURSUL SEMNELOR DE CARTE Doamna profesoară de arte plastice, Gabriella Kocsis, a făcut cunoscut, în cadrul şcolii noastre, un concurs internaţional pentru semne de carte. Acest concurs este sponzorizat de librăria virtuală The Book Depository. Participanţii trebuie să realizeze unul sau mai multe semne de carte, pe care să le predea doamnei Kocsis. Dintre toţi participanţii la concurs vor fi aleşi 10 câştigători. Premiile constau în cărţi iar semnele de carte câştigătoare vor fi tipărite şi distribuite împreună cu fiecare carte vândută. Lucrările vor fi expediate de către doamna profesoară Kocsis pe data de 12 decembrie 2009 pentru a ajunge la sediul companiei până în 31 decembrie 2009. Mult noroc participanţilor din şcoala noastră !

7

FELICITĂRI DE CRĂCIUN Am aflat de curând că doamna profesoară Gabriella Kocsis confecţionează împreună cu un grup de elevi felicitări cu diferite tematici şi am dorit să aflăm şi noi câteva amănunte, pe care să vi le oferim şi vouă. Aşadar am mers să ne informăm şi iată ce am aflat. Această activitate a început în urmă cu nouă ani, mai precis atunci când doamna profesoară Kocsis a început să predea la noi în şcoală . La această activitate participă elevi, în special cei din clasa a XI – a, precum şi părinţi şi profesori. Temele acestor felicitări sunt de obicei specifice Crăciunului. Ele sunt confecţionate în scopul de a fi vândute la Bazarul de Crăciun organizat în liceul nostru, dar şi în cadrul bazarului organizat în şcoli Waldorf din Germania, unde au avut un succes remarcabil, fiind foarte căutate! Doamna profesoară speră că şi anul acesta felicitările vor avea un succes la fel de mare, şi de ce nu, chiar mai mare!

PICTURĂ PE STICLĂ Acest proiect a fost iniţiat în urmă cu trei ani de către doamna profesoară Iuliana Miu, cu scopul de a-i învăţa pe copii diferite tehnici de pictură, pe lângă cele incluse în programa şcolară. Picturile au teme religioase, cum ar fi Sfântul Gheorghe sau Naşterea Domnului. Cei care participă la această activitate îşi pot dezvolta astfel manualitatea, simţul cromantic, pot învăţa diferite tehnici de pictură şi de asemenea pot primi informaţii referitoare la istoria icoanei. Icoanele realizate participă la expoziţii, concursuri sau intră în patrimoniul şcolii. Activitatea extracurriculară a fost primită de către elevi cu entuziasm, iar numărul participanţilor a crescut de la an la an, dovedind pasiunea acestora faţă de artă.

PROFESOARA NOASTRĂ E DE NOTA 10 În data de 6 noiembrie 2009, elevii clasei a X-a şi a XI - a, împreună cu d-na. prof. de chimie Adina Ţepeluş, au asistat la susţinerea tezei de doctorat cu titlul „Aspecte neliniare ale structurii şi dinamicii proteinelor”, a d-nei. asist. univ. Dana Crăciun, susţinută la Facultatea de Fizică şi Chimie din Timişoara. Suntem mândri că d-na. asist. univ. Dana Crăciun este profesoara noastră de fizică. Cu acestă ocazie îi transmitem din nou felicitările noastre!


8

MAI APROAPE / Decembrie 2009

GRĂDINIŢA WALDORF Cu mai mulţi ani în urmă am ştiut că, atunci când voi avea copii, aceştia vor urma un sistem de învăţământ care să aibă la bază pedagogia Waldorf. Asta pentru că, în facultate, avusesem şansa de a-mi efectua practica pedagogică la limba română la Liceul Waldorf din Timişoara. Iar când, ulterior, am aflat că există şi o grădiniţă Waldorf, nu am putut decât să mă bucur şi mai mult. Consider că fiecare părinte sau familie este liberă să îşi educe copiii aşa cum crede de cuviinţă, şi respect opţiunea fiecăruia. Însă, dacă este să îmi exprim opţiunea, care se bazează pe convingerile personale, atunci pot să spun că îmi doresc un copil care să crească în mod armonios. Să îi fie permis să se exprime liber, şi nu între nişte limite prestabilite. Să se bucure de tot ceea ce este cu adevărat specific vârstei lui. Să îşi ia în primire corpul, învăţând să se joace cu degetele, cu mâinile, cu picioruşele, şi nu pe un calculator. Să îşi lase imaginaţia să zboare, nu să urmeze nişte şabloane ca şi cum acestea ar fi singurul drum posibil. Să poată pipăi viaţa în toate manifestările ei, viaţa reală, care pulsează, şi nu cea pe care am construit-o noi, din plastic şi idei false. Nu îmi doresc un copil cu capul mare şi sufletul gol, ca un mic roboţel care ştie de toate, dar nu ştie să iubească şi să (se) dăruiască. Mai târziu când sufleţelul lui nu va mai fi atât de fragil şi uşor de rănit, se va putea confrunta şi cu realităţile mai dure ale vieţii. Toate aceste lucruri, pe care le doresc pentru copilul meu, se întâmplă la grădiniţa Waldorf. Nu vreau să fac reclamă, vreau doar să îmi exprim bucuria că există o asemenea oază. O oază a educaţiei pentru libertate. Din suflet, Alina Huszti


MAI APROAPE / Decembrie 2009

ARHITECTURA ORGANICĂ Denumirea de „arhitectură organică“ pare a cuprinde în sine o contradicţie: „organică” se referă la natură, la plante, animale şi om ca fiinţe vii, pe când ”arhitectură” trimite la operele de construcţie create de om. Acestea sunt prin definiţie lipsite de viaţă. Aşa încât poate părea ciudat sau chiar fals ca oamenii să construiască pe baza legilor naturii. Dar clădirile sunt create pentru oameni, pentru a trăi în ele, şi sunt parte a unui context natural - în orice caz la origini. Iar oamenii sunt fiinţe vii, naturale şi spirituale, care trăiesc în contexte naturale, sociale şi culturale. Astfel arhitectura organică poate fi considerată o încercare de a îngloba aceste aspecte în construcţii şi de a le exprima în alcătuirea formei. Privită în acest fel, expresia „arhitectură organică” formulează de fapt un apel sau un ideal pentru viitor, şi anume de a construi în concordanţă cu fiinţa omului şi cu interconexiunile naturale şi spirituale în care trăieşte. Rădăcinile acestei arhitecturi se află în secolul 19, ea străbate întregul secol 20 iar la începutul secolului 21 continuă creşterea ei. Arhitectura organică este reprezentată de clădiri de factură foarte diferită în ceea ce priveşte forma, ceea ce este comun este procesul de creaţie. Arhitectul nu porneşte de la un canon de forme la care adaptează cerinţele beneficiarului, ci îşi creează o imagine interioară a temei de proiectare, ţinând cont de cât mai multe aspecte posibile, iar forma ia naştere ca un ecou al acesteia. Strădania este nu de a imita natura, ci de a crea după modelul forţelor creatoare din natură. „În arhitectura vie a viitorului, la factorii indispensabili ai proporţiei, ai echili-

9

brului, ai modului sănătos de a construi, ai culorii, care împăciuieşte totul ş.a.m.d., se adaugă principiul metamorfozei, care conferă fiecărui detaliu sensul său în armonie cu întregul, şi anume muzicalitate”. Rex Raab Dintre reprezentanţii remarcabili îi amintesc pe Louis Sullivan, Frank Lloyd Wright, Henry van de Velde, Antoni Gaudi, Hugo Häring, Rudolf Steiner, Eero Saarinen, Alvar Aalto, Hans Scharoun, Santiago Calatrava.

Primul Goetheanum, Dornach - Elveţia

Al doilea Goetheanum, Dornach - Elveţia Goetheanum-ul este centrul mondial al mişcării antroposofice, situat în Dornach, Elveţia. Numit în onoarea lui Johann Wolfgang von Goethe, centrul include o sală de spectacole cu o mie de locuri şi spaţii administrative pentru Consiliul Societăţii Antroposofice.

prof. Irina Trif


10 MAI APROAPE / Decembrie 2009


MAI APROAPE / Decembrie 2009

PORTRET DE PROFESOR Sunt născută în Timişoara şi toată viaţa mea de până acuma e strâns legată de oraşul acesta. Pur si simplu îmi place, îl iubesc. Drumul meu a mers în paralel cu muzica încă de la vârsta preşcolară când, la 5 ani, am urmat cursurile grădiniţei muzicale de la Liceul de Muzică “Ion Vidu”, continuând apoi cu anii de şcoală primară, gimnaziu şi liceu. Acest liceu a fost un adevărat formator pentru mine. Pe vremea aceea m-am bucurat de momente extraordinare atât la ore, cu profesorii, cât şi în timpul liber, cu prietenii-colegii de clasă. Multă muncă, răbdare, iar muncă, ea însemnând multe ore de studiu la pian (chiar dacă în primii ani acestea au fost presărate cu stres şi cu lacrimi). În clasa a IX-a, printr-o serie de împrejurări, am schimbat pianul cu orga de biserică. Ceva nou, interesant, dar greu şi complex. Ani frumoşi de liceu, ore captivante uneori, recitaluri, festivaluri de orgă la care am participat atât în Timişoara cât şi în alte oraşe din ţară. Mi-a plăcut! Din clasa a V-a şi până la sfârşitul liceului am facut parte din corul şcolii. Era a doua mare specializare pe lângă instrument. Profesoara de cor – o persoană pe care o voi ţine minte toată viaţă, care ne-a disciplinat, care ne-a învăţat cum se munceşte, cu care am râs şi plâns la concursuri corale câştigate sau pierdute pe nedrept. Chiar eram buni! Am călătorit an de an cu corul peste tot în România, dar mai ales în străinătate. O bună deschidere de orizonturi, ceea ce a făcut să savurez de fiecare dată aerul vestic, totdea- una mult mai „curat” şi mai „proaspăt” decât cel de acasă. Anul 2000 – sfârşitul unei etape minunate din viaţa de şcolar, începutul unui drum al studenţiei care a ţinuţ până în 2006. Recitaluri de orgă an de an, festivaluri, masterclass-uri atât în Romania cât şi în străinătate cu profesori foarte buni. Mi-am dat seama de limitele învăţământului de la noi din ţară. Anii studenţiei i-am încununat cu un concert pentru orgă şi orchestră ce a avut loc la Domul Catolic din Piaţa Unirii.

11

La îndemnul surorii mele, tot în anul 2000, m-am înscris la primul meu curs de pedagogie Waldorf, curs ce a avut loc, timp de un an de zile, în noua casă a Liceului Waldorf. Prima sală cu care am făcut cunoştinţă – sala de sport. Imaginea predominantă a Liceului Waldorf din anul 2000 pentru mine a rămas doamna Irina Trif, traducător şi profesor. Ea era prezentă alături de alţi profesori vestiţi din străinătate (waldorfişti pe deplin), pentru noii învăţăcei într-ale pedagogiei Waldorf. Bineînţeles că cea de-a doua imagine pregnantă a fost pianina şcolii, pe care mi-o amintesc încă de atunci. Nu stătea pe scenă, era în sală, era pregătită pentru cursurile de euritmie şi, din păcate, mereu era închisă. Îmi doream mult să pot cânta măcar un pic la ea, căci îmi făcea cu ochiul de fiecare dată. Cine s-ar fi gândit că din 2003 pianina aceea avea să-mi fie prieten bun şi drag, zi de zi, la orele de euritmie ţinute de Corina Onofrei? Dragi ore de euritmie! Şi uite-aşa, de-a lungul anilor am cântat mult mai mult pe acea pianină decât acel „un pic” pe care mi-l doream eu pe-atunci. În toată această perioadă de studenţie petrecută între cursurile de la facultate şi orele de la Liceul Waldorf am avut parte de multe experienţe interesante şi binevenite, dar mai ales folositoare pentru viitoarea mea carieră pe care nici chiar eu n-o bănuiam: aceea de profesor. În cei trei ani şi jumătate în care am fost corepetitor la euritmie, am putut să merg, cu acordul şcolii, la cursuri de formare în pedagogia Waldorf dar şi la cursuri despre muzică în şcolile Waldorf. Cursurile au fost atât în ţară cât şi în strainătate, astfel că pasiunea mea – aceea de a călători – s-a împletit foarte bine cu viaţa în Waldorf. Din 2006 sunt profesor de muzică şi cor, precum şi de alte activităţi muzicale în şcoala noastră. Tot în 2006 am acceptat şi dirigenţia clasei a XII - a de atunci, aceasta fiind o provocare ce, cu siguranţă, mi-a marcat întreaga carieră de profesor. Îmi place ceea ce fac şi fac cu pasiune, chiar dacă uneori “paharul mai dă pe dinafară”. Deviza mea: NU aş schimba “Waldorful” cu nicio altă şcoală şi sunt convinsă că societăţii noastre, şi oraşului nostru, îi este absolut necesară o astfel de pedagogie. Cu drag şi multă iubire, prof. Adela Cocoş


12 MAI APROAPE / Decembrie 2009

MEDICINA ANTROPOSOFICĂ ANGELICA ARCHANGELICA Există o plantă lăsată de Ingeri oamenilor. Ea se numeste Angelica Archangelica sau Iarba Sfântului Duh. Angelica face parte din familia Umbeliferelor, plante ale elementului Aer. Paracelsus recomanda Angelica împotriva molipsirii; ea fortifică puterile interne de apărare ale organismului şi împiedică epidemiile. Plantei îi prieşte granitul. Aerul şi lumina îi sunt neapărat necesare. Crescând în medii umede, ridică în vitalitatea ei apa în exces, menţinând pământul nu prea umed. De aceea, o găsim în munţii înalţi din Nordul îndepărtat: Groenlanda, Islanda, nordul Scandinaviei, Danemarca, dar şi în Germania de Nord-Est, Transilvania, Polonia, provinciile ruseşti din Baltica până în Siberia. O varietate foarte asemănătoare se găseşte şi în Himalaia. Aceasta este Angelica alpestră. Există însă şi Angelica litorali, Ea este mai aspră ca aromă şi o găsim pe malurile fluviilor, pe insule, în jurul Mării Nordului. Ea nu se teme de un sol uşor sărat. Lumina vie, reflectată de ape, înlocuieşte aici lumina lungilor zile polare. Cum arată oare această plantă deosebită? Iată cum o descrie Wilhelm Pelikan, în cartea „Omul şi plantele medicinale”, apărută la Editura Triade: „Avem în faţa noastră o plantă impozantă, viguroasă si totuşi nobilă ca ţinută, una dintre cele mai perfecte reprezentante ale vastei familii a Umbeliferelor. În toamna precedentă, ea nu era încă decât o rozetă fără tulpină, formată din frunze mari de trei ori divizate, penate, lungi de aproape un metru, de un verde-deschis, semănând cu nişte mâini care s-ar întinde pe orizontală spre aer si lumină, cu o rădăcină

uriaşă; de unde un amestec armonios de prospeţime suculentă si de aer îngreunat de umiditate. Această rădăcină, plină de vitalitate si de forţe de sugere, reţine planta pe sol; un puternic proces de inspiraţie permite axului central, gros cât braţul, de a se umple cu un latex mucos şi răşinos, de zahăr de trestie si de uleiuri aromatice. Apoi mai târziu planta îşi „expiră” în întregime fiinţa în exterior, spre înălţimi; ea devine o axă florală unică, uriaşă, ajungând până la înălţimea unui om. După înflorire nu-i mai rămâne nimic de făcut decât să piară, ca şi rădăcina sa. Ea formează o unitate foarte condensată, care se răspândeşte şi se volatilizează: tulpina groasă şi goală în interior se colorează ca purpura în lumină. Din nodurile sale ţâşnesc frunze din ce în ce mai scurte si mai simple, care ies din tecile foliare umflate, asemănătoare unor saci, unde apa de ploaie poate fi reţinută. Marile ramificaţii ale umbelei se divizează în ramificaţii secundare şi deasupra ansamblului planează din abun- denţă flori de un galben-verzui. Toate părţile acestei plante când sunt zdrobite între degete emană un parfum răcoritor, iute şi volatil, amintind de departe mirosul Ţelinei, dar având un miros mult mai nobil. Este parfumul cel mai delicat pe care-l produce familia Umbeliferelor. Există în el ceva din prospeţimea răcoroasă a vaporilor de apă a unei cascade de munte în briza matinală. Acest parfum vorbeşte despre împletirea cea mai armonioasă între forţele formative ale elementului apă-aer, încălzite şi transformate în forţe binefăcătoare de către natura estivală. Angelica este impregnată de ele până în rădăcină, unde mirosul devine de asemenea aromă.”


MAI APROAPE / Decembrie 2009

Observaţi din descriere că rădăcina este partea ei cea mai semnificativă. Remediile se prepară tocmai din această parte a plantei, recoltată toamna. Medicina populară vedea în Angelică un tonifiant al sistemului nervos, al stomacului şi al intestinului, un antispasmodic puternic. Era întrebuinţată şi în afecţiuni pulmonare, tuse, pentru calitatea sa antifebrilă, sudorifică, purificatoare. S-a descoperit şi că ajută activitatea inimii şi combate insomnia, tocmai prin aceea că uşurează corpul şi sufletul de “răul” adunat, transformând stările grele, înnourate, de tristeţe, depresie, în bucurie senină. În timpul frigului, ea protejează organismul de afecţiunile psedo-gripale. Uleiul volatil adunat în rădăcină este destul de puternic, aşa că întreaga plantă trebuie administrată cu pruden- ţă. Răceala, gripa, pornesc de la cap. Iată că o plantă care are rădăcina ca parte semnificativă a ei este foarte bună tocmai în bolile care pornesc de la “cap”. Ce înseamnă aceasta ? Ca urmare a oboselii mentale, a unei perioade în care ritmurile zilei sunt date peste cap, apare vulnerabilitatea mare la răceli, boli infecto-contagioase. Atunci, organismul uman poate fi ajutat tocmai cu această plantă-rădăcină. Ea ajută să treacă gâtul roşu, amigdalele, ganglionii inflamaţi şi nasul înfundat ca urmare a creşterii polipilor. Şi, prin faptul că ajută la stabilirea echilibrului în organism, Angelica previne infecţiile, crescând imunitatea.

13

Pentru prevenţie, planta aceasta poate fi administrată sub formă de tinctură în puţină apă, de două, trei ori câte 10-20 picături pe zi. Ea există şi ca remediu Weleda sub numele de Archangelica D3, produs din rădăcină, care poate fi administrat la fel. Durata de administrare nu trebuie să depăşească două săptămâni, după care, e bine să fie cerut sfatul medicului. Daniela Lazăr, medic

CABINET MEDICAL ANTROSAN DR. LAZĂR DANIELA medic specialist Medicină de Familie competenţă în HOMEOPATIE Timişoara, str. Dorobanţi, nr. 34 consultaţii pe bază de programare la telefon 0745 166 738


14 MAI APROAPE / Decembrie 2009

LICEUL WALDORF IAŞI Dau curs invitaţiei voastre de a scrie câteva cuvinte despre Liceul Waldorf Iaşi, ceea ce fac cu mare bucurie. Şcoala Waldorf Iaşi a fost înfiinţată în septembrie 1991, cu două grupe de grădiniţă şi clasele primare I,II,III, crescând an de an cu câte o nouă clasă. În prezent are cele două grupe de grădiniţă şi clasele I-XII (273 de copii), având deja 10 serii de absolvenţi cu bacalaureat. A primit astfel statutul de liceu. Are 18 profesori cu normă întreagă şi 6 colaboratori. Activităţile se desfăşoară în şase săli de clasă, în două schimburi, la parterul unei şcoli tradiţionale, ceea ce face ca lucrul nostru să fie deosebit de dificil. Totuşi şcoala noastră a găzduit multe activităţi precum: adunări generale ale Federaţiei Waldorf, simpozioane pentru profesori, tabere de vară, spectacole ale elevilor. Două astfel de spectacole au fost susţinute de elevi ai Liceului Waldorf Timişoara, cu Parsifal şi un colaj Vişniec, ceea ce a dus la întemeierea unor frumoase relaţii între elevii celor două şcoli. De asemenea elevii noştri au fost deosebit de bucuroşi să vă fie oaspeţi anul şcolar trecut cu piesa Flautul fermecat. Cu această experienţă ei au devenit mai coezivi ca grup, mai încrezători în ceea ce pot ei face şi mai dornici să repete o astfel de activitate. Ca organizator al cursului de perfecţionare de 1 an, la Timişoara, am stat timp de 4 luni în şcoala voastră şi m-am bucurat de o primire caldă, prietenească atât din partea profesorilor, părinţilor, cât şi a elevilor. Mă bucur de progreprogresele evidente pe care le faceţi în direcţia stângerii relaţiilor dintre voi, a spiritului de sacrisacrificiu de care daţi dovadă toţi pentru ca idealul unei reale şcoli Waldorf să poată fi adus cât mai aproape de realitatea românească. Vă urez să aveţi puterea să duceţi la îndeplinire marile planuri pe care le aveţi şi nu uitaţi să staţi împreună, solidari în faţa tututor greutăţilor. Cu admiraţie, prof. Verginia Petrovici

CAMPIONATUL DE VOLEI

În luna octombrie, a anului 2009, a avut loc in sala de sport a Liceului Waldorf Timişoara, prima ediţie a Campionatului de Volei. Echipele au fost în număr de opt (patru de fete şi patru de băieţi). Meciurile sau desfăşurat în zilele de marţi, miercuri şi joi, timp de două săptămâni. Clasele participante, şi anume clasa a VII - a, a VIII - a şi liceul (mai puţin clasa a XII - a) şi-au ales propriile nume, echipamente şi culori. Fiecare echipă a avut o galerie care să o susţină, de la copii mici până la profesori. Bineînţeles, pancardele nu au putut lipsi. Organizarea şi arbitrarea a fost realizată de către doamna profesoară de sport, Miriana Iova, iar Roxana Cădărean, elevă în clasa a XI - a, a fost coorganizatoare. Felicitări echipelor câştigătoare, la fel ca şi celorlalte echipe, care au avut curajul să încerce! Bianca Răvaş cala a VIII-a


MAI APROAPE / Decembrie 2009

INTERVIU CU RINKE VISSER

1. Cine este R. V., ce ne puteţi spune despre dumneavoastră? Este un bărbat de 70 de ani, care locuieşte în Olanda, are patru copii, cel mai tânăr dintre ei are 35 de ani ,iar cel mai mare are 45 de ani. R.V. are şapte nepoţi şi a fost pentru multă vreme profesor Waldorf. După aceea a lucrat cu domnul profesor Bernard Lievegood, în “Free high school”, o şcoală pentru tinerii care terminaseră liceul, care doreau să meargă la facultate, însă nu ştiau ce să aleagă, în ce direcţie să pornească. Au fost nişte timpuri minunate deoarece tinerii sunt geniali. Ei fac poezii, compun muzică, crează artă, mai târziu devin oameni obişnuiţi, dar la acea vârstă sunt minunaţi. În timpul în care am lucrat cu profesorul Lievegood, am dezvoltat câteva metode biografice şi împreună cu cea de-a doua mea soţie, am fondat un institut, Insitutul Biografiei, care acum este foarte mare. Am lucrat ca biograf în fabrici, cu poliţia şi cu profesori în facultăţi. Sunt foarte cunoscut în Olanda, sunt un fel de pionier, iar acum sunt aici şi m-am îndrăgostit de România. La Dornach a avut loc o conferinţă biografică, unde am ţinut un discurs. Acolo au participat oameni din întreaga lume. Din România venise o doamnă, care a ascultat discursul, iar la sfârşit mi-a spus “Vă rog veniţi în România pentru că noi v-am vrea acolo”. Am acceptat, dar când am ajuns acasă m-am gândit: “Unde este România?”; ştiam că există, auzisem la radio despre revoluţie, dar nu ştiam exact unde se află pe hartă. În final am venit în Romania, şi după ce am aterizaţ cu avionul, am ştiut că acesta este locul meu. 2. Este prima dată când veniţi în România? Aceasta nu este prima dată când vin în România, prima oară a fost acum 4 ani.

15

3. Aţi mai fost până acum la noi în şcoală ? Dacă da, aţi observat vreo diferenţă de la prima vizită? Am mai fost în acestă şcoală acum 2 ani. Acum 2 ani am găsit acestă şcoală, să spunem la necaz, aveam sentimentul de “hm.. ar putea fi mai bine”. Acum am venit aici după 2 ani şi sunt atât de fericit. În primul rând, acea ruină, din faţa şcolii a fost remodelată într-o clădire frumosă ; am privit în interiorul ei, şi... cât este de frumoasă! Am intrat în şcoală şi am văzut că podeaua este diferită, că a fost refăcută. Atmosfera este diferită, este clară, caldă, profesorii se înţeleg foarte bine unii cu ceilalţi şi mă simt foarte bine venit. Câţiva elevi, m-au recunoscut, iar acest lucru a fost drăguţ de asemenea. Da, sunt foarte fericit să mă aflu aici iar acum sunt optimist. Am fost în câteva clase ca să văd cum lucrează profesorii şi trebuie să spun că aveţi profesori foarte buni. 4. Folosiţi un cuvânt pentru a ne descrie şcoala. Acestă şcoală este o promisiune. 5. Există diferenţe între copiii din şcoala noastră şi ceilalţi din toate locurile pe care leaţi văzut până acum? Poate că voi speraţi ca ei să fie diferiţi, dar nu sunt. Cel mai frumos lucru este că indiferent în ce şcoală Waldorf intraţi, puteţi observa aceleaşi obiceiuri şi aceaşi liberă exprimare a elevilor. Ei sunt deschişi. Desigur că există probleme, viaţa este plină de probleme, dar în ei se regăseşte aceaşi atitudine şi calitate, atât de diferită de restul şcolilor. Am lucrat de asemenea şi în alte şcoli aşa că întodeanua spun că şcolile tradiţionale sunt sisteme, iar şcolile Waldorf sunt organisme; şcoala este ca o fiinţă vie, cu toate problemele pe care o fiinţă vie le poate avea, dar de asemenea cu toate posibilităţile şi acesta este motivul pentru care am spus că această şcoală este o promisiune. M-am referit la faptul că este o promisiune pentru viitor.

continuarea în numărul viitor....


16 MAI APROAPE / Decembrie 2009

EURITMIA Interviu cu Monica Heredeu, profesoară de euritmie Daţi o scurtă definiţie a euritmiei Euritmia face vizibile imaginile, calităţile, legităţile ascunse în limbă sau în muzică. Euritmia este plastică în mişcare. Cum aţi aflat de euritmie? Ce va atras către aceasta? Primul curs de euritmie l-am urmat în anul 1992, la Sibiu, în cadrul Simpozionului Internaţional de Pedagogie Waldorf. M-a incitat acest cuvânt pe care nu îl puteam lega de nimic, nu îi puteam da nici un conţinut. Trăirea euritmiei a avut un impact foarte puternic asupra mea pentru că m-a făcut să privesc limba omenească şi creaţia muzicală dintr-o nouă perpectivă. Am descoperit că acestea nu sunt doar mijloace informaţionale sau de întreţinere, mijloace cu care facem atmosferă, ci ele însele au o viaţă proprie, un propriu conţinut. Ce v-a decis să studiaţi euritmia? Cum poţi deveni euritmist? Am decis să studiez această artă pentru că ea venea în întâmpinarea multor întrebări pe care le purtam în suflet: despre mine, despre fiinţa omului în general, despre lume. Studiul a devenit un drum nou de cunoaştere şi de dezvoltare personală. Arta, în general, este un copil ceresc. De ce spun aceasta? Pentru că ea ne aduce aminte de unde venim şi încotro ne îndreptăm, ne menţine vie flacăra idealurilor. Ne ajută să creştem peste fiinţa noastră cotidiană, plină de griji şi limite, să transcendem dincolo de ceea ce este trecător, spre o lume a valorilor eterne. Acestei lumi îi aparţine cu adevărat şi fiinţa omului. Euritmia artistică se studiază timp de 4-5 ani în Şcolile Superioare de Euritmie. Pentru a deveni profesor sau terapeut e nevoie de un studiu special suplimentar.

Simfonia scoţiană, F.M. Bartholdy Foto - Charlotte Fischer Ce părere aveţi despre copiii cu care aţi lucrat în această perioadă? Cât de receptivi au fost la ceea ce înseamnă euritmia? Mi-a făcut plăcere să lucrez cu copiii şi tinerii din Liceul Waldorf Timişoara. Este o sarcină deosebită să lucrezi cu omul, mai ales cu omul cel fraged, aflat în plin proces de modelare şi dezvoltare. Fiinţa copilului este plină de viaţă, este foarte deschisă şi, desigur, noi, profesorii, stăm zi de zi în faţa întrebării: cum să lucrez cu materia mea, astfel încât ceea ce fac să pună în mişcare fiinţa interioară a copilului. Cum întâmpină copiii euritmia... diferă de la o clasă la alta, de la un nivel de vârstă la altul. Cei mici sunt mult mai apropiaţi de substanţa euritmiei, pătrund intuitiv în imaginile ei, se bucură în mod deosebit. Şi desigur ei iubesc în mod deosebit să se mişte, să lucreze cu membrele lor. La cei mai mari mişcarea poate deveni ceva prea solicitant, dispoziţia interioară se schimbă, apar alte centre de interes... Aici fac în mod preponderent exerciţii prin care să susţin dezvoltarea echilibrată a personalităţii şi autonomia interioară. Nu este un lucru uşor, dar pot să văd ochi strălucitori şi la clasele 7-8. Există şi copii care resping euritmia, dar sigur că şi acest lucru trebuie privit ca o posibilitate. Poate cu timpul se va schimba atitudinea lor, poate nu. Eu, ca om, pot să am înţelegere şi pentru o asemenea atitudine. Ca profesor, având o altă perspectivă asupra lucrului pe care îl desfăşor, important este ca fiecare copil să fie solicitat în cadrul orei. Aceasta este ceea ce ne dezvoltă: străduinţa de a face şi atenţia pe care o acord unei sarcini de lucru.


MAI APROAPE / Decembrie 2009

17

De ce euritmia este specifică pedagogiei Waldorf? Care sunt principalele calităţi pe care euritmia le dezvolta în om? Pedagogia Waldorf este un învăţământ artisticpractic. În euritmie suntem solicitaţi la nivelul gândirii-imaginaţiei, fortifiindu-ne capacitatea de atenţie şi reprezentare spaţială şi, în acelaşi timp, suntem solicitaţi ca şi oameni făptuitori, dezvoltându-ne capacitatea volitivă şi abilitatea motrică. Mişcarea ritmică, curgătoare a euritmiei corespunde legităţii organismelor vii, susţine forţele de viaţă şi o dezvoltare sănătoasă. Pentru copii are o importanţă deosebită faptul că sunt scoşi din gesturile obişnuite, de fiecare zi, şi sunt puşi în situaţia de a-şi modela în mod conştient mişcarea. În gesturile pe care le facem noi, oamenii, dezvăluim o parte intimă a sufletului nostru, atitudini, calităţi sufleteşti. Trebuie să ştim că, în acelaşi timp, lumea de forme acţionează în mod modelator asupra noastră. Euritmia, ca şi celelalte discipline care se predau în şcoală, ajută fiinţa în devenire a copilului/ tânărului să îşi dezvolte facultăţile necesare pentru a-şi găsi drumul propriu în viaţă şi de a fi apt a lucra împreună cu ceilalţi oameni.

Ansamblul Else-Klink Stuttgart

Pentru cine este mai benefică euritmia, pentru copii sau pentru adulţi? Euritmia are pe fiecare treaptă de vârstă rolul ei.

Concertul pentru pian în do minor, W. A.Mozart Foto - Charlotte Fischer

Care este poezia d-voastră preferată pe care aţi lucrat-o în euritmie? Poezia mea preferată este întotdeauna aceea la care lucrez în momentul prezent. Pot însă să afirm că există două poezii pe care le reiau mereu: Stalactita şi Vreau să joc!, de Lucian Blaga.

Interviu realizat de Oana Băduţ şi Laura Ungur

În data de 27 şi 28 noiembrie 2009 2009, am participat la Bazarul de Crăciun găzduit de Şcoala Rudolf Steiner-Mauer-Viena. Am organizat un stand cu vânzare, ne-am făcut cunoscuţi şi am stabilit contacte cu profesori austrieci.


18 MAI APROAPE / Decembrie 2009

CE ESTE PARKOUR? Înainte să explic ceea ce este Parkour-ul, vreau să clarific unele lucruri, pentru că ştiu că este văzut şi interpretat greşit de multe persoa- ne, atât în şcoală cât şi dincolo de uşa şcolii. În niciun caz Parkour-ul nu se bazează pe: sărituri cât mai spectaculoase, cascadorii, sărituri de pe blocuri, acrobaţii sau alte lucruri care nu fac decât să îţi pună viaţa în pericol, ci se bazează pe simplitatea mişcării şi siguranţa ei. Ideea de bază a Parkour-ului e foarte simplă, să ajungi dintr-un punct în altul în cel mai eficient mod posibil, folosindu-te doar de abilităţile corpului uman, de a sări, căţăra, alerga, de a trece de orice obstacol întâlnit în cale, cu un scop bine definit, de exemplu: pentru a salva o viaţă sau pentru a ajunge la o întâlnire importantă. Până când nu ne întâlnim cu o situaţie reală totul e doar antrenament, o pregătire pentru a ajuta pe cineva sau chiar pe tine însuţi, abia apoi realizezi importanţa acestui sport. Unul din lucrurile cele mai atrăgătoare la Parkour, e că nu există reguli şi că nu îţi tre- buie un alt echipament, decât propriul corp şi o imbrăcăminte lejeră. Acestea sunt unele din pri- mele lucruri care fac ca acest sport să se deose- bească de restul. Un alt aspect important al Parkour-ului e că nu există competiţii, deoarece e bazat doar pe progresul personal, pentru că în majori- tatea competiţiilor, oamenii sunt nevoiţi să facă ceva peste puterea lor, ivindu-se astfel accident- tări grave. Multă lume crede că cei care practică Parkour vor să strice ceva. Practicanţii de Parkour (zişi şi traceuri), au mult mai multă grija de acel obstacol (zid, bancă, bară, etc) decât ori- care alt cetăţean, pentru că acel obstacol le este folositor şi dacă îl strică, nu se mai pot antrena. Toate aceste obstacole au un rol foarte important în toate antrenamentele de zi cu zi, deoarece, prin intermediul lor se poate progresa. Chiar dacă din afară arată ca un joc, nu, nu este un joc, trebuie să o iei foarte serios, pentru că te poţi răni foarte uşor, dacă nu eşti atent şi daca eşti prea încrezător în tine. Trebuie practicat cu accentul pe siguranţă, să începi cu bazele (echilibrul, condiţionarea, atingerea,etc.). Dacă nu ai o fundaţie puternică, toată construcţia slăbeşte, odată cu trecerea timpului.

În Parkour muşchii au un rol foarte important. Ei trebuie să absoarbă fiecare şoc de la fiecare săritură. De aceea corpul trebuie con- diţionat pentru a rezista la toate aceste şocuri, prin repetarea unei tehnici şi prin exerciţii fizice (flotări, abdomene, tracţiuni şi alte exerciţii care să îţi solicite muşchii ). Avem doar un corp pe care nu putem să îl reparăm sau să îl schimbăm, de aceea trebuie să avem mare grijă de el.Este unul singur! Parkourul e benefic pentru cei tineri, deoarece le poate oferi: încredere în sine, siguranţă, sănătate, posibilitatea de a-şi descoperi potenţialul şi de a trece peste orice obstacol atât fizic cât si psihic. Parkour nu e doar un sport, e o disci- plină, e o metodă de antrenament care te poate învăţa multe lucruri care să îţi fie benefice pe tot parcursul vieţii. Parkour a existat dintotdeauna în noi, toţi am sărit, toţi ne-am căţărat, toţi ne-am jucat impunându-ne să nu călcăm liniile care despărţeau cărămizile din centru, toţi am mers pe borduri în echilibru când eram mici, doar că odată cu intrarea în societate, ne uităm originile şi începem să facem, tot ceea ce aşteaptă socie- tatea de la noi, să facem... Pentru nelămuriri mă puteţi întreba sau puteţi intra pe site-ul www.traceurs.ro , unde se găseşte o varietate de informaţii utile.

Floria 'Robert'Alexandru Staff Traceurs.ro


MAI APROAPE / Decembrie 2009

COMPU', BATĂ-L VINA! Bloguri, Facebook şi Hi5 - cu toţii ne-am obişnuit cu aceste site-uri şi avem cel puţin un cont. Cu siguranţă toţi jucăm jocuri online. Pe când unii intră mai rar în aceste lumi virtuale, alţii intră zilnic şi astfel stau prea mult la comp' , uitând de viaţa reală. De când cu moda RPG-urilor (Role Playing Games), tot mai mulţi copii dezvoltă o slăbiciune pentru aceste jocuri, aceştia ajungând chiar şi la dependenţă. E adevărat, jocurile sunt distractive iar tu te poţi confunda cu personajul creat de tine. Toate bune şi frumoase, dar cu limită. :] Simţi că faci parte dintre cei dependenţi? Analizează-ţi comportamentul din ultimul timp şi răspunde sincer. Nu ţi se pare că te-ai cam retras în ultima vreme din viaţa socială? Cât de mult te mai interesează hobby-urile pe care le aveai până acum? Te mai vezi la fel de des cu prietenii ca înainte de a descoperi Facebook şi jocurile? Se intâmplă să mănânci la calculator sau chiar să sari peste mese pentru că "nu ai timp" de aşa ceva? Ai probleme la şcoală din cauza orelor întregi petrecute în faţa calculatorului? Pentru că timpul zboară mult mai repede online, pune-ţi o alarmă la telefon şi ieşi la ora stabilită. O viaţă virtuală nu o înlocuieşte pe cea reală!

Bianca Răvaş

19

CARTE RECOMANDATĂ

Fata cu cercel de perlă de Tracy Chevalier este o carte minunată, inspirată din puţinele detalii cunoscute despre viaţa pictorului olandez Jan Vermeer, o carte uşor de citit ce reuşeşte să lumineze misterul ce învăluie pictorul şi creaţia sa unică. Odată cu începerea acestei lecturi porneşti într-o călătorie spre necunoscut descoperind de-a lungul ei, alături de personajele romanului, dragostea neexprimată în cuvinte, schimbările neprevăzute ale vieţii şi sacrificiile creaţiei artistice. Recomand romanul Fata cu cercel de perlă tuturor cititorilor ce au curiozitatea de a afla povestea din spatele unei priviri aruncate din tablou, o poveste emoţionantă desprinsă de sub tuşele tabloului şi redate cu aceeaşi expresivitate asemeni chipului gingaş al fetei cu cercel de perlă din tabloul omonim. Strălucirea acestui roman se dezvăluie abia după ce cartea a fost citită şi continuă să râmână în amintirea cititorului sub forma unui sentiment auriu de linişte. Denis Tekin


20 MAI APROAPE / Decembrie 2009

CREAŢIE LITERARĂ

ECHILIBRUL de Paula Lăzărescu clasa a VI-a ...m-am trezit să îmi caut echilibrul şi... Şi toamna povesteşte... Stau pe prispa casei mele, admirând cerul toamnei. E atât de fascinant! Totul e culoare şi măreţie. Mă prind în valsul frunzelor verzi, şi ruginii şi roşii şi galbene. Fiecare frunză rosteşte o poveste şi gândul mi se cuibăreşte în nostalgii duioase. Răscolesc amintiri desprinse din fuiorul bunicii, când ascultam murmurul râului din josul casei, ecoul talăngii de oi şi admiram asfinţitul încărcat de roşu de foc. Un vuiet puternic îmi întrerupe visarea. Chipul văzduhului se încruntă, o furtună miaşterne o frunză în palma-mi timidă. E o frunză, nimic altceva, mi-am zis. -E o poveste, îmi şopteşte la ureche bunica. Fiecare frunză rosteşte o taină. -A uite colo-n colţ, o pasăre zgribulită cu aripa frântă, o aduc în camera mea să o salvez. Cerul plumburiu şi ameninţător mă obligă să alerg înainte. De la geam privesc zborul răvăşit al frunzelor, stolurile de păsări grăbite spre adăpost. Întind mâna prin geamul deschis să prind o picătură de ploaie. E atât de rece! Privesc teiul din faţa casei şi meditez la toamnă, la frunze, la zboruri frânte...şi m-am trezit că-mi caut echilibrul, echilibrul interior... şi o lacrimă s-a prelins pe aripa rândunicii lipită de pieptul meu.

ECHILIBRUL de Alexandra Peica clasa a VI-a

Am ajuns la patinoar şi am luat un bilet de intrare. Îmi iau patinele în picioare şi păşesc spre mantinelă. Am intrat pe gheaţă şi sunt singură între mantinelele colorate. Gheaţa este perfectă. Pe muzica ce curgea din boxele enorme am început să dansez uşor. Dansul este elegant şi curge lin pe muzică. O săritură! şi e perfectă... Apoi mergând cu spatele mă aplec şi fac cumpăna. Brusc mi-am revenit din hipnoza care m-a fermecat. M-am trezit să îmi caut echilibrul pe gheaţa fină şi rece. Melodia s-a sfârşit şi fără să-mi dau seama am fost cuprinsă de zgomotul puternic al aplauzelor care veneau de la spectatorii ce s-au adunat pe băncile din jurul patinoarului. Lacrimi de bucurie m-au cuprins şi curgeau şiroaie din ochii mei. A fost o senzaţie minunată! Apoi m-am trezit cu adevărat. Visasem atât de frumos...


MAI APROAPE / Decembrie 2009

DESTINY de Cristian Bude clasa a X - a We must fight to keep our destiny alive in this country full of poverty and lies. It helps believing that you have, one because you will strive toward something, although most believe that since their destiny is already written they do not need to fight for success in this short life. Though we still control our actions, our destiny is not always fulfilled. Think of it like a flower, it is supposed to grow big and beautiful and shine in the sun and bring good to the world but if you stop watering that flower it will turn black and soon die. Was it my destiny to come to Romania? Only God knows but I will continue to fight through the devils gates. I know I have a destiny because I feel in my mind and my soul that my life has an everending purpose. It is good that we get to decorate it with love and even hate and every emotion that is known to man. I hope I will find out how to love the events that most people do not enjoy, such as getting kicked out of school and moving to a new country. I filled this event with the spirituality that will forever have an effect on my life. Maybe reading this is your realization of your inner self material possesions help but they don’t belong in your destiny. God sees your soul and not your Ferrari. Questions are normal in your destiny and believing is a realization in God’s eyes. My destiny is a country full of poverty, it is spirituality and reality put in one heart. Send love to the people closest to you, but beware of the devils and fight for destiny.

21

OH, CHRISTMAS de Silvia Popliceanu clasa a XI - a Holy Christmas, you have come! We’ve been waiting for so long... Now it’s time for wreaths and carols, Silver bells and Christmas candles. Outside, the stars begin to glow And many children whom I know, Are staring in the dazzling night This joyful feeling is so right. The holy night has finally come, Now the Savior is born Let’s celebrate by singing loud, Let people know that we are proud. Let’s let the war, one day, apart Let’s be good and open our heart. Just for one day, that is so short Let’s give each other our support. We can make the world much better If we hold our hands together, There’s nothing that can be done If we raise our voice as one. So, let’s spread the Christmas Spirit And let’s make the world to feel it, Let’s turn the glowing lights on streets And wrap in houses Christmas trees. This joyful period of the year That make us good, is finally here! Now we listen to each other, And the evil doesn’t matter. People celebrate together, On this great day of December. And their joy will never cease Cause the whole world lies in peace.


22 MAI APROAPE / Decembrie 2009


MAI APROAPE / Decembrie 2009

23

Crăciuniţa de Isabela Sărăţeanu clasa a V-a Crăciunul este o sărbătoare mare Afară este cam răcoare. Moş Crăciun e foarte fericit Copiii din nou au zâmbit. Ador să stau cu soţul meu Poate mă va lua cu el! Să zburăm peste oraşe Să vedem şi munţi şi case. Rudolf este încântat El este cel mai curat. Spiriduşii toţi muncesc Jucării ei construiesc.

Ora de română de Alina Bidaşcă clasa a VI - a Ca o floare gingaşă Se deschide a mea carte, Ea mă-ndeamnă şi m-ajută De-nvăţătură să am parte. Ora de română, Este oră de magie Să vorbim corect, se ştie, Este ideal în viaţă.

Numai de Crăciun gătesc Prăjituri şi colăcei. Şi Moşului îi plac, îi plac Prăjiturile cu mac.

Maica Domnului Sania e reparată, Ea se strică an de an. O să-l rog pe Moş îndată Să ne bată iar în geam.

Îngerul de Şaran Isabelle clasa a V-a Zbor mereu pe Bolta Cerească. Trăiesc ca o frumoasă crăiasă. Am părul lung pe umeri Şi zbor printre mulţi îngeri, Am aripile albe ca un fulg de nea Asta-i personalitatea mea. Păzesc oamneii neîncetat Şi îi iubesc necondiţionat.

de Patricia Jădăneanţu clasa a V-a O, Doamne, Dumnezeul meu! De ce e atât de greu? Astăzi s-a născut Regele Toate sufletele sunt vesele. Irod e pe urmele noastre, Vrea să scape de Iisus Dar din fericirie, de col’ de sus Tatăl nostru blând ne-a spus: „Fugiţi, fugiţi, fugiţi în Egipt Acolo să vă caute El nu se va gândi, El e rău şi fără suflet La voi nu se gândeşte Darmite la faptul că păcătuieşte!”


DE-ACUM ŞTIM CÂND SĂ-I FELICITĂM… Ianuarie: 29 - Mariana Mera Februarie: 2 – Gabriella Kocsis Martie: 3 – Caius Taloş 4 - Florina Marinescu 19 – Ofelia Stănescu 23 – Cora Râmneanţu 25 - Maria Bălean Aprilie: 3 – Daniela Pepa 21 – Daniela Ungur Mai: 29 – Teodora Ile

Iunie: 4 - Dana Crăciun 9 – Dana Angela (Gege) 14 – Oana Marin 15 – Geta Clipici 22 - Monica Nicolici Iulie: 4 – Mihaela Neagu 9 – Miriana Iova 20 – Iuliana Miu August: 20 - Adina Ţepeluş 20 – Anamaria Cadariu 31 – Lavinia Vişan

Septembrie: 2 - Remus Feraru 13 – Adela Cocoş 14 – Gabriela Stratulat Octombrie: 1 – Aurelia Buzatu 16 – Rebeca Duma Noiembrie: 14 – Sanela Mărie 30 – Raluca Băhnean Decembrie: 6 - Adina Sturzu

Waldorf Café recomandă Pentru acest numar al revistei v-am pregătit o reţetă simplă şi gustoasă: Prajiturele cu ciocolată şi fulgi de ovăz Ingrediente: 2 căni de făină* 1 cană de fulgi de ovăz* 1 linguriţă de bicarbonat de sodiu* 1 linguriţă de scorţişoară* ½ linguriţă de sare* 1 cană de unt topit* 1 cana zahăr brun* 1 cană de zahăr obişnuit* 1 ou mare, uşor bătut*1 linguriţă extract de vanilie* 1 cană de bucăţele de ciocolată (puteţi înlocui ciocolata cu fulgi de cocos, stafide,alune sau ce doriţi) Mod de preparare:Se încălzeşte cuptorul.Se ung tăvile.Se combină făina,

fulgii de ovăz, bicarbonatul de sodiu, scorţişoara şi sarea; se pun deoparte. Se bat împreună untul şi tot zahărul, până când amestecul devine uşor şi pufos. Se adaugă oul şi vanilia şi se amestecă. Se pune în etape combinaţia lăsată deoparte la început, amestecând bine după fiecare adăugare. La final, se amestecă şi bucaţelele de ciocolată. Pentru fiecare prăjitură se toarnă un sfert de cană de aluat pe tavă. Se coc timp de 20-25 de minute până devin solide şi de culoare maro deschis.

Spor la treabă şi poftă bună!

ECHIPA DE REDACŢIE Profesori coordonatori: Lavinia Vişan Sanela Mărie Daniela Ungur Anamaria Cadariu Grafică şi tehnoredactare: Laura Ungur (secretar de redacţie) glamorous_92@yahoo.com Elevi: Oana Băduţ Cătălin Corbuţ Samuel Bogdan Bianca Răvaş Denis Tekin

Tiparul executat la Imprimeria Mirton

Colaboratori: Rinke Visser Verginia Petrovici Adina Ţepeluş Adela Cocoş Daniela Lazăr Dan Botez Monica Heredeu Irina Trif Andreea Liliac Cristian Bude Robert Floria Paula Lăzărescu Alexandra Peicu Silvia Popliceanu Isabela Sărăţeanu Isabelle Şaran Patricia Jădăneanţu

Adresa redacţiei: Liceul Waldorf Timişoara, Str. Uranus, nr.10, Tel.: 0256-482448 Cont pentru sponsorizări: RO33BRDE360SV07124703600 Întrebările, sugestiile, sau propunerile vă rugăm să le trimiteţi pe adresa de e-mail : glamorous_92@yahoo.com

Mai aproape - Nr.1/2009  

Revista Liceului Waldorf Timisoara - nr 1/2009

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you