Issuu on Google+

MAX TESSIER

Filmul japonez Traducere din limba franceză de MAGDALENA STANCIU Prefaţă de Cristina Corciovescu


Coordonator știinţific: Cristina Corciovescu Redactori: Cristina Corciovescu, Mihai Fulger Corectori: Florin Sia, Miruna Ion Design copertă: Larisa Barbu Imagine copertă: Toshirô Mifune și Machiko Kyô în Rashômon (1950) de Akira Kurosawa © Guliver/Getty Images/Hulton Archive

MAX TESSIER Le cinéma japonais ©Armand Colin Éditeur, 2008 pour la 2e édition. ©IBU Publishing, 2010 Pentru versiunea în limba română www.ibupublishing.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României TESSIER, MAX Filmul japonez / Max Tessier ; trad.: Magdalena Stanciu ; pref.: Cristina Corciovescu. – București : IBU Publishing, 2010 Bibliogr. ISBN 978-606-92284-2-5 I. Stanciu, Magdalena (trad.) II. Corciovescu, Cristina (pref.) 791.43(520)


PREFAŢĂ:

Cinefilului contemporan european, care crede că știe aproape tot despre cinematograful asiatic, care are printre preferaţi actori și regizori din China, Hong Kong, Taiwan sau Japonia, pentru care cuvintele manga și anime au intrat în limbajul uzual, îi vine greu să-și imagineze că la începutul anilor ’50 această zonă era o mare pată albă pe harta cinematografică. Iar dacă ne gândim că turismul ca fenomen de masă nu exista, iar Orientul Îndepărtat era rezervat excentricilor, nici cunoașterea lui de visu nu stătea mai bine. Singurul nume de actor japonez cunoscut era Sessue Hayakawa, un emigrant ajuns mare vedetă la Hollywood în perioada filmului mut, a cărui biografie aventuroasă poate constitui oricând subiect de film.

7

Filmul japonez Prefaţă

În umbra lui Kurosawa


Filmul japonez Prefaţă

Așa stând lucrurile, prezentarea și premierea cu Leul de Aur a filmului Rashômon1 de Akira Kurosawa, la Festivalul de la Veneţia din 1951, a avut efectul unei bombe. Spectatorii occidentali descopereau o altă lume, care pe unii i-a fascinat prin exotismul ei, pe alţii prin filozofia ei de viaţă. Pentru că Rashômon este o meditaţie asupra relativităţii adevărului. Totodată, descopereau un alt mod de a povesti în imagini – naraţiunea explodată, „splitată“, în care acţiunea este reluată, completată, contrazisă într-un joc de oglinzi subiective (procedeu preluat până în zilele noastre, cu mai multă sau mai puţină îndemânare, de către cineaști din lumea întreagă). Și, nu în ultimul rând, descopereau personalitatea fascinantă a unui mare artist.

8

1 În cazul producţiilor cinematografice și al operelor literare ecranizate, ţinând cont această carte se adresează unui public larg, i-am acordat prioritate titlului românesc (care, atunci când filmul nu a fost prezentat în România, ne aparţine) și i-am adăugat între paranteze, la prima sa apariţie în text, titlul original. În cazul trimiterilor bibliografice la lucrări non-ficţionale, deoarece marea majoritate a volumelor menţionate nu sunt disponibile în limba română și ele îi interesează cu precădere pe cititorii ce doresc să aprofundeze domeniul, am optat pentru întâietatea titlului original, pe care l-am tradus între paranteze (nu însă și la bibliografie, destinată specialiștilor). Titlurile filmelor și cărţilor reprezentate de nume proprii, precum și cele ale publicaţiilor nu au fost traduse (n. r.).


9

Filmul japonez Prefaţă

În anii ’50, cei care voiau să afle mai multe despre această cinematografie nu prea aveau de unde să se informeze, în afară de istoriile generale ale cinematografului (semnate de Georges Sadoul sau René Jeanne / Charles Ford), care consacrau Japoniei câteva pagini. Din 1959 datează una dintre primele cărţi de referinţă pe acest subiect: The Japanese Film: Art and Industry (Filmul japonez: artă și industrie) de Donald Richie și Joseph L. Anderson. Richie rămâne o autoritate în domeniu, despre care regizorul-scenarist Paul Schrader spunea: „Dacă noi, în Vest, știm ceva despre filmul japonez, asta i se datorează în principal lui“. Lui Richie, dar nu numai lui, pentru că în deceniile următoare o serie de critici și istorici de film au început să se preocupe și să se specializeze în domeniu. Unul dintre cei mai cunoscuţi este francezul Max Tessier, colaborator la revista Positif, unde publică articole și cronici despre cinematograful asiatic, fondator al revistei Cinemaya, înfiinţată în 1988 la New Delhi și consacrată în exclusivitate filmelor asiatice, autor al unor volume pe același subiect, organizator al unor programe și retrospective dedicate filmului japonez. Apărută într-o primă ediţie în 1997 și reeditată după zece ani într-o variantă revăzută și adăugită, Filmul japonez este o introducere în cinematografia niponă, destinată în principal spectatorului mediu și cinefililor mai puţin avizaţi, dar și un schelet de bază


Filmul japonez Prefaţă

10

pentru orice specialist care intenţionează să scrie o istorie mai analitică a acestei cinematografii. În pagini relativ puţine, autorul străbate peste un secol de cinema, de la primii demonstratori Lumière, care la sfârșitul secolului al XIX-lea au făcut și primele filmări la Tokio, Kyoto și Osaka, până la cineaștii anilor 2000. Principala virtute a volumului este cea informativă, Tessier reușind să sintetizeze în puţine cuvinte contextul și tendinţele principale ale fiecărei etape, să inventarieze cronologic numele tuturor cineaștilor care merită menţionaţi, cu filmele lor cele mai bune, consacrând, evident, spaţii mai extinse marilor maeștri. La baza acestui galop printr-o cinematografie care îi este foarte dragă se simte temeinica cunoaștere a materiei. Filmul japonez nu este o carte făcută din cărţi (așa cum se întâmplă adesea), ci o carte bazată pe mii și mii de ore de vizionare, Tessier fiind permanent prezent la festivalurile, nu puţine, de pe continentul asiatic și cunoscând cinematograful japonez la el acasă. Această intimitate îi permite să se miște cu multă ușurinţă și competenţă în toate compartimentele. El urmărește: creșterea și descreșterea marilor studiouri (Nikkatsu, Shochiku, Daei, Toho), care, la apogeul lor, puteau fi comparate ca amploare cu suratele lor hollywoodiene; succesiunea „Noilor Valuri“, fiecare cu pretenţia și ambiţia lui de a întrece și chiar contrazice (ca să nu spun nega) predecesorii, dar și cu câteva personalităţi


care merită reţinute peste ani; impunerea unor genuri emblematice pentru cinematograful japonez, pe care le recomandă nu numai larga audienţă pe piaţa autohtonă, ci și acele filme care se ridică mult deasupra nivelului comercial; și, nu în ultimul rând, rădăcinile cinematografului nipon în gândirea, literatura și teatrul acestei ţări cu ancestrale tradiţii culturale. Ţinând cont de vastitatea domeniului și de puţinătatea paginilor care i-au stat la dispoziţie, demersul lui Tessier este un adevărat tur de forţă, menit să trezească în cinefilul interesat de această parte a lumii dorinţa de a ști mai mult, de a vedea mai mult. Cristina Corciovescu


15

Max Tessier

Prima ediţie a acestei lucrări, apărută la Editura Nathan, în colecţia „28“, în 1997, împlinise deja aproape zece ani. De-a lungul acestui deceniu, cinematograful japonez a evoluat foarte mult, au fost turnate sute de filme și au apărut noi cineaști pe ecranele festivalurilor sau ale cinematografelor. Alţii au dispărut (Akira Kurosawa, Keisuke Kinoshita, Masaki Kobayashi, Shôhei Imamura, Juzo Itami, Hiroshi Teshigahara și mulţi alţii) sau, pur și simplu, au fost nevoiţi să nu mai turneze, din motive financiare sau de sănătate (Nagisa Ôshima). „Japonismul“ a triumfat peste tot, mai ales datorită filmelor lui Hayao Miyazaki sau ale lui Satoshi Kon, iar diversele festivaluri, din ce în ce mai numeroase, au devenit rampe de lansare pentru multe filme, în timp ce digitalul a iniţiat o nouă concepţie asupra cinematografului, iar DVD-urile umplu rafturile noilor cinemateci personale.

Filmul japonez

Cuvânt înainte la ediţia din 2008


Iată de ce am considerat util să publicăm „actualizarea“ acestei lucrări modeste, care, fără să fie exhaustivă, lucru imposibil de realizat în acest format redus, propune o nouă deschidere asupra cinematografului, mult mai largă decât mâna de „filme de autor“ care ne este propusă în fiecare an. (Max Tessier, ianuarie 2008)


Pentru publicul cinefil occidental, cinematograful japonez începe cu Rashômon de Akira Kurosawa, care a obţinut Leul de Aur la Veneţia în 1951. Această neașteptată revelaţie, la șase ani de la terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, a unui cinema „diferit“, ce fascina atât prin subiect, cât și prin tehnica sa, a fost urmată de cea a operei lui Kenji Mizoguchi, care a adunat premii la același Festival din Lagună, cu cel mai celebru film al său, Povestirile lunii palide după ploaie (Ugetsu monogatari, 1953) și de cea a lui Teinosuke Kinugasa, cu filmul său Poarta infernului (Jigokumon), Palme d’Or la Festivalul de la Cannes în 1954. Cu acest prilej, Jean Cocteau, în acel an președintele juriului, a putut saluta „cele mai frumoase culori din lume“. În timp ce al treilea mare regizor japonez, Yasujiro Ozu, pe care prea prudenţii săi producători l-au ţinut departe de festivalurile europene, a rămas necunoscut occidentalilor, nefiind recunoscut

17

Filmul japonez Introducere

Introducere


Filmul japonez Introducere

ca unul dintre stâlpii cinematografului mondial decât la mai bine de 25 de ani după moartea sa, când va fi comparat cu Bresson și Dreyer. Același lucru s-a întâmplat cu Mikio Naruse, căruia prea puţine filme i-au fost difuzate, și cu mulţi alţii, rămași aproape necunoscuţi. Menţionez toate acestea pentru a sublinia că noi cunoaștem fragmentar, incomplet, cinematograful japonez – deși e una dintre cele mai puternice industrii cinematografice din lume – și depindem de capriciile festivalurilor ce pot selecţiona sau nu anumite filme, de distribuitori și, mai ales, de cronicarii luaţi de valurile succesive ale modei.

O industrie precoce 18

Cinematograful japonez a existat cu mult înainte de Rashômon. El s-a născut la puţin timp după ce operatorii fraţilor Lumière au filmat, încă din 1896-1897, scene din viaţa cotidiană, surprinse pe stradă. Într-o epocă în care Japonia se deschidea lumii, după secole de izolare, talentul binecunoscut al acestui popor de a adapta tehnici importate nu putea să nu se manifeste și în reproducerea mecanică a realităţii, care avea să ajungă repede la forme artistice strălucite. Aflat la


19

Filmul japonez Introducere

intersecţia tehnicii „imaginilor mișcătoare“ cu tradiţiile culturale naţionale (teatrul kabuki, literatura și pictura), cinematograful a găsit imediat în Japonia terenul fertil necesar dezvoltării propriei personalităţi. Încă din anii ’20, noua industrie prinsese contur și cinematograful japonez a cunoscut prima sa vârstă de aur, graţie unor cineaști precum Daisuke Itô, Tomu Uchida, Heinosuke Gosho, Teinosuke Kinugasa și deja citaţii Kenji Mizoguchi, Yasujiro Ozu sau Mikio Naruse, care-și făceau ucenicia în studiouri, ajungând rapid la o maturitate tehnică și artistică comparabilă cu cea a europenilor sau a Hollywood-ului din aceeași perioadă. În ciuda neglijenţelor producătorilor, care distrugeau sau aruncau copiile filmelor, și a catastrofelor naturale (între care cea mai cumplită a fost marele cutremur din Kanto din 1923, care a distrus numeroase filme și o mare parte a studiourilor din Tokio, obligându-i pe cineaști să se regrupeze la Kyoto), ceea ce putem vedea astăzi din cinematograful mut și din perioada de început a sonorului atestă complexitatea excepţională a unei cinematografii pe atunci practic ignorate de către Occident. Excepţie au făcut filmele lui Teinosuke Kinugasa O pagină nebună (Kurutta ippêji, 1926) și Răscrucea drumurilor (Jujiro, 1928), pe care regizorul însuși le-a adus în Europa. Abia după perioada militaristă a anilor 1936-1945 (din care o serie de


filme ar merita redescoperite), unii istorici americani, precum Donald Richie și Joseph L. Anderson, au intuit extraordinara importanţă a acestui cinema, care avea să renască rapid din ruinele războiului și să cunoască a doua sa „vârstă de aur“ cu Rashômon și ceea ce i-a urmat.

Filmul japonez Introducere

Un cinematograf de autor și de gen

20

După modelul Hollywood-ului, pe care Japonia îl reproduce cu fidelitate, mai bine decât orice altă cinematografie asiatică, industria niponă se bazează pe câteva mari studiouri (așa-numiţii majors): Nikkatsu, Shochiku, apoi Toho, Daiei, Toei și – astăzi dispărutul – Shintoho. Ele au permis nașterea unei enorme producţii comerciale (peste 500 de filme anual, în momentul de vârf al anilor ’60), dar și afirmarea unor mari cineaști care le aduceau un anume prestigiu, în special în străinătate, prin participarea la festivaluri. A fost cazul lui Kenji Mizoguchi, Akira Kurosawa, Kon Ichikawa, Masaki Kobayashi și alţi câţiva, în timp ce Yasujiro Ozu și Mikio Naruse, necunoscuţi în Europa, și-au fidelizat publicul autohton, înainte ca televiziunea să facă ravagii. Acești autori s-au bucurat


„Noile valuri“ și declinul marilor studiouri Fenomen mondial, Noul Val Francez a zdruncinat fundamentul cinematografului japonez în aceeași epocă, adică la trecerea dintre anii ’50 și ’60, când Japonia a cunoscut o dezvoltare economică uluitoare și a fost mai receptivă la ideile venite din exterior. A fost totodată perioada contestărilor ideologice și stilistice, în special la Shochiku, unde

21

Filmul japonez Introducere

de încrederea producătorilor atât timp cât sistemul a funcţionat, însă spre sfârșitul anilor ’60, când industria cinematografică a intrat în declin, ei au fost obligaţi să-și întemeieze propriile studiouri (Kurosawa, Kobayashi). De la intimismul familial al lui Ozu și Naruse la marile filme umaniste ale lui Kurosawa, la analizele sociale și istorice ale lui Mizoguchi sau la comediile și melodramele lui Keisuke Kinoshita și ale lui Kon Ichikawa, practic toate tendinţele erau reprezentate în cadrul sistemului. Dar baza producţiei comerciale o formau filmele de gen: shomingeki (filme despre viaţa oamenilor obișnuiţi), jidai-geki (filme de epocă, istorice), kaiju-eiga (filme cu monștri de tip Godzilla).


Filmul japonez Introducere

22

s-au remarcat rebelii Nagisa Ôshima, Yoshishige (Kiju) Yoshida și, într-o mai mică măsură, Masahiro Shinoda. În același timp, Shôhei Imamura, care mai târziu avea să fie autorul peliculei Baladă despre Narayama (Narayama bushiko, Palme d’Or la Cannes, 1983), revoluţiona studiourile Nikkatsu prin filmele sale violent expresioniste și sexuale. Dar din „Noul Val“ au făcut parte și cineaști total independenţi, cu evoluţii diverse, precum Susumu Hani, Hiroshi Teshigahara sau Shûji Terayama, pentru a nu-i cita decât pe cei principali. Prin crearea unor circuite speciale de producţie și de distribuţie, precum ATG (Art Theatre Guild), filmul japonez și-a modificat structurile și configuraţia, în timp ce marile studiouri băteau pasul pe loc și intrau în cercul vicios creat de scăderea numărului de spectatori, care determina creșterea preţului biletelor, ceea ce alunga și mai mult publicul din sălile de cinema. La înrăutăţirea situaţiei au contribuit hotărâtor dezvoltarea fulgerătoare a televiziunii (actualmente există aproape 120 de canale TV naţionale și locale) și apariţia noilor suporturi, casetele video sau DVD. Astfel, descoperirea „noului cinematograf japonez“ – cu o întârziere de câţiva ani – a coincis cu decăderea comercială și artistică a unei industrii care astăzi nu mai este decât umbra celei de altădată, deși face eforturi pentru a se adapta la noile situaţii.


Începând cu anii ’70-’80, doar independenţii reprezintă filmul japonez în străinătate. Așa că putem spune că filmul clasic e complet mort. Dac�� vechii regizori ai „Noului Val“ cunosc dificultăţi de producţie, precum Ôshima, Yoshida sau Imamura (cel care a așteptat șase ani după Gloanţe și cenușă la Osaka / Kuroi ame, 1989, pentru a lucra din nou), tinerii cineaști care și-au făcut apariţia în peisajul cinematografic remodelat al anilor ’80-’90 se confruntă cu un sistem de producţie fărâmiţat, rămas în întregime privat. Ei sunt: Mitsuo Yanagimachi (Festivalul focului  / Himatsuri, 1985), Kôhei Oguri (Durerea morţii  / Shi no toge, 1990), Shinji Sômai (Taifun Club  / Taifû kurabu, 1985), Yoshimitsu Morita (Joc de familie  / Kazoku gêmu, 1983) sau Takeshi Kitano (Sonatine, 1993). Chiar dacă vin din orizonturi diferite, ei contribuie cu toţii la o viziune specifică asupra societăţii japoneze contemporane, care s-a schimbat mai mult, în ultimii 20 de ani, decât în secole de istorie. Dintre ultimii giganţi nu a supravieţuit decât Akira Kurosawa, care, după o gravă criză datorată eșecului cu Dodes’ka-den (1970), a reușit să-și continue opera, graţie unor finanţări străine, fie ele rusești (Vânătorul din taiga / Dersu Uzala, 1975), americane (Kagemusha, 1980) sau franceze

23

Filmul japonez Introducere

Un film în plină mutaţie


(Ran, 1985). Paradox viu al cinematografiei japoneze, căreia îi deplângea actuala decădere, Kurosawa a fost întruparea măreţiei trecute a unui sistem de producţie și a unei arte remarcabile. Astăzi, filmul japonez, aflat în plină transformare, va afla poate un al doilea suflu, cu sprijinul unei noi generaţii de producători și de cineaști ambiţioși și cu un eventual ajutor din partea Statului, care până în prezent nu a considerat cinematografia decât o industrie de divertisment privată. Această modestă lucrare va încerca să realizeze o sinteză a caracteristicilor esenţiale ale cinematografiei japoneze, de-a lungul istoriei sale, trecând în revistă principalele curente și genuri, cineaștii săi cei mai importanţi și componentele sale narative și estetice.


Index de nume

Abe, Kobo 98, 134 Abe, Yutaka 51 Akutagawa, Ryunosuke 65 Anderson, Joseph L. 9, 20, 83, 203 Ando, Noboru 111 Antonioni, Michelangelo 118, 119, 148 Aoyama, Shinji 172, 173, 174, 185 Arima, Ineko 87 Asano, Tadanobu 174 Asaoka, Ruriko 116 Atsumi, Kiyoshi 150, 151 Atsuta, Yuuharu 63 Awashima, Chikage 86

B Bataille, Georges 142 Beauvoir, Simone de 119 Bowie, David 143 Brando, Marlon 115 Bresson, Robert 18 Brontë, Emily 157 Buñuel, Luis 122, 157 C Carrière, Jean-Claude 121 Chikamatsu, Monzaemon 80, 103, 120 D Dostoievski, Feodor 71, 74

207

Filmul japonez Index de nume

A


F Fujita, Bimpachi 146 Furukawa, Takumi 112, 115 G Gance, Abel 68 Gide, Andr茅 58 Godard, Jean-Luc 118, 119, 123, 173 Gomikawa, Jumpei 98 Gorki, Maxim 26, 74, 75 Gosha, Hideo 108 Gosho, Heinosuke 19, 33, 44, 46, 103, 104 Griffith, D. W. 26

Filmul japonez Index

H 208

Hani, Susumu 22, 133 Harada, Masato 180 Hara, Kazuo 126 Hara, Masato 161 Hara, Setsuko 60, 63, 71, 83, 90 Hasegawa, Kazuo 97, 126 Hashimoto, Shinobu 65, 73, 99 Hasumi, Shigehiko 172, 174 Hawks, Howard 33, 37, 43 Hayakawa, Sessue 7, 28

Hayashi, Kanako 89, 90, 102, 169 Hearn, Lafcadio 100 Hidari, Sachiko 52, 55, 128, 133 Higashi, Yoichi 126, 171, 193 Higashiyama, Chieko 83 Himeta, Masahisa 128 I Ichikawa, Kon 20, 21, 27, 58, 61, 62, 96, 116, 140, 183, 205 Ikebe, Ryo 86 Imai, Tadashi 93, 100, 102, 103, 194 Imamura, Sh么hei 15, 22, 23, 28, 93, 95, 127, 128, 129, 132, 138, 141, 146, 158, 159, 168, 183, 185, 187, 202, 204 Inabata, Katsutaro 25 Inagaki, Hiroshi 27, 33, 39, 40, 41, 105 It么, Daisuke 19, 33, 39, 40, 106 J Jiss么ji, Akio 126


Kadokawa, Haruki 156 Kamei, Fumio 58 Kara, Juro 126, 145 Kataoka, Chiezo 41, 107 Kato, Tai 111 Katsu, Shintar么 108, 160, 165 Kawabata, Yasunari 42, 45, 46, 90, 101 Kawamoto, Kihachiro 112 Kawase, Naomi 171, 174, 176, 177, 178, 185 Kawashima, Yuzo 127, 206 Kido, Shiro 50, 117, 119 Kimura, Keigo 69 Kinoshita, Keisuke 15, 21, 55, 61, 62, 90, 94, 95, 98, 116, 118, 138, 139, 158, 186, 195, 202 Kinoshita, Renzo 112 Kinugasa, Teinosuke 17, 19, 27, 29, 31, 33, 39, 41, 42, 43, 93, 94, 97 Kishida, Kunio 55 Kishida, Kyoko 134 Kishi, Keiko 86, 94, 111 Kita, Ikki 125 Kitano, Takeshi 23, 111, 143, 164, 165, 172, 180, 182, 185

Kobayashi, Ichizo 194, 195 Kobayashi, Masahiro 175, 183 Kobayashi, Masaki 15, 20, 21, 28, 93, 94, 96, 98, 99, 100, 103, 138, 139, 150, 186 Kobayashi, Takiji 50 Kobayashi, Toshiko 61 Koizumi, Takashi 162 Kon, Satoshi 15, 153 Koreeda, Hirokazu 176 Kud么, Eiichi 111, 183, 184 Kumagai, Hisatora 51 Kuri, Yoji 112 Kuroki, Kazuo 126, 193 Kurosawa, Akira 7, 8, 15, 17, 20, 21, 23, 24, 41, 42, 52, 55, 56, 58, 59, 60, 61, 65, 66, 67, 68, 69, 70, 71, 72, 73, 74, 75, 76, 77, 93, 94, 97, 99, 106, 122, 138, 139, 149, 151, 156, 160, 161, 172, 173, 185, 187, 195, 199, 200, 205 Kurosawa, Kiyoshi 172, 173 Ky么, Machiko 66, 69, 79, 81, 88, 101

209

Filmul japonez Index de nume

K


Filmul japonez Index

M

210

Matsuda, Eiko 142 Matsuda, Teiji 32, 135 Matsumoto, Toshio 126 Maupassant, Guy de 35, 75 McBain, Ed 74 Mifune, Toshir么 61, 66, 71, 73, 75, 76, 77, 78, 99, 105, 106, 138, 157, 195 Miike, Takashi 168, 169, 204 Mikuni, Rentar么 107, 125, 157 Minnelli, Vincente 95 Misora, Hibari 131 Misumi, Kenji 107, 108, 109, 135, 184 Mitchum, Robert 111 Miyagawa, Kazuo 66, 79, 88, 97 Miyamoto, Musashi 53, 105, 107 Miyamoto, Nobuko 166 Miyamoto, Teru 176 Miyazaki, Hayao 15, 112, 152 Mizoguchi, Kenji 17, 19, 20, 21, 27, 33, 34, 35, 41, 43, 45, 46, 51, 53, 60, 63, 64, 66, 69, 70, 74, 77, 78, 79, 80, 81, 82,

89, 93, 94, 97, 101, 132, 146, 185, 187, 194, 195, 200, 204, 205 Mori, Kazuo 109 Mori, Masayuki 66, 71, 79, 91 Mori, Ogai 80 Morimura, Seichi 156 Morita, Yoshimitsu 23, 179 Moritani, Shir么 149 Murakami, Haruki 178 Murakawa, Tooru 146 Murata, Minoru 26, 43 Murnau, F. W. 33 N Nagata, Masaichi 50, 59, 65, 67, 69, 79, 194 Nakadai, Tatsuya 98, 99, 109, 134, 161 Nakagami, Kenji 162, 163 Nakagawa, Nobuo 109 Nakahira, Yasushi 116 Nakai, Asakazu 73 Nakamura, Ganjiro 88 Nakamura, Kinnosuke 106, 195 Nakamura, Ryoji 201 Nakashima, Tetsuya 181 Nakata, Hideo 167


O Oe, Kenzaburô 120 Ogata, Ken 158 Ogawa, Shinsuke 104, 126 Oguni, Hideo 73 Oguri, Kôhei 23, 163 Ohba, Hideo 94 Okada 37 Okada, Eiji 134 Okada, Mariko 119, 157 Okada, Tokihiko 37 Okamoto, Kihachi 111 Okamoto, Tadanari 112 Ooka, Shohei 64, 96 Osanai, Kaoru 26 Oshii, Mamoru 154 Ôshima, Nagisa 15, 22, 23, 95, 111, 116, 117, 118, 119, 120, 121, 122, 123, 124, 126, 127,

136, 138, 141, 142, 143, 146, 147, 158, 180, 183, 185, 187, 195, 201, 202 Ôshima, Tadashi 129 Osugi, Sakae 124 Otani, fraţii 28, 195 Otowa, Nobuko 100, 101 Ozawa, Sakae 79 Ozu, Yasujiro 17, 19, 20, 21, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 45, 46, 54, 60, 62, 63, 70, 74, 75, 82, 83, 84, 85, 86, 87, 88, 89, 90, 94, 107, 118, 122, 127, 169, 171, 172, 176, 185, 186, 187, 195, 200, 201, 205, 206 P Pollack, Sydney 111 R Ravel, Maurice 66 Resnais, Alain 118, 119, 175 Richie, Donald 9, 20, 83, 86, 92, 198, 203, 205, 206 Ritt, Martin 74 Rivette, Jacques 185

211

Filmul japonez Index de nume

Naruse, Mikio 18, 19, 20, 21, 33, 34, 35, 36, 45, 46, 53, 59, 63, 70, 82, 83, 87, 89, 90, 91, 94, 104, 107, 185, 187, 202 Noda, Kogo 62, 83, 87 Nomura, Yoshitarô 156 Nosaka, Akiyuki 129, 153 Nozoe, Hitomi 132


Filmul japonez Index

S

212

Sabu, regizor și actor 180 Sade, marchizul de 142 Sai, Yôichi 179, 180 Saitô, Tatsuo 37 Sakamato, Junji 178 Sakamoto, Ryuichi 143 Sakamoto, Takeshi 38 Sartre, Jean-Paul 119 Sasaki, Yasushi 51 Satô, Junya 139, 156 Scorsese, Martin 161 Seazer, J. A. 144 Segawa, Hiroshi 134 Sento, Takenori 174 Shakespeare, William 74, 75, 161 Shibata, Tsukemichi 26 Shima, Kôji 110 Shimazaki, Toson 97 Shimazu, Yasujiro 33, 44, 46 Shimizu, Hiroshi 33, 44, 46 Shimizu, Masao 92 Shimizu, Takashi 167 Shimura, Takashi 61, 66, 72 Shindô, Kaneto 93, 100, 101, 102, 186 Shinoda, Masahiro 22, 117, 120, 126, 138, 195 Shiota, Akihiko 178

Shirato, Sampei 111 Silberman, Serge 161 Sômai, Shinji 23, 171, 180 Sone, Chûsei 146 Spielberg, Steven 160 Sternberg, J. von 33, 37 Stramigioli, Giuliana 67 Stroheim, E. von 33 Sturges, John 74 Sugawara, Bunta 111, 149 Sugimura, Haruko 88 Sugiyama, Kôhei 42 Suo, Masayuki 179 Suwa, Nobuhiro 172, 174, 175 Suzuki, Kôji 167 Suzuki, Seijun 111, 127, 130, 137, 183, 206 T Takabayashi, Yoichi 126 Takahata, Isao 112, 152, 153 Takakura, Ken 111, 149 Takamine, Hideko 61, 90, 91, 95 Takechi, Tetsuji 136 Takemitsu, Tôru 134 Takita, Yôjirô 179 Tamura, Masaki 174 Tanaka, Ezio 31


U Uchida, Hyakken 161

Uchida, Tomu 19, 33, 39, 43, 55, 106, 107, 183 Ueda, Akinari 79 Urayama, Kiriro 127 W Wada, Natto 97 Wakamatsu, Kôji 136 Wakao, Ayako 81, 88, 116, 132 Walsh, Raoul 33 Watanabe, Fumiki 126 Watanabe, Kanji 72 Watanabe, Kunio 27 Watari, Tetsuya 111 Welles, Orson 75 Wyler, William 157 Wynne Jones, Diana 153 Y Yabushita, Taiji 112 Yakusho, Kôji 159, 173 Yamada, Isuzu 35, 75, 82 Yamada, Yôji 150, 151 Yamamoto, Eiichi 112 Yamamoto, Fujiko 101 Yamamoto, Kajiro 33, 51, 52, 54 Yamamoto, Satsuo 52, 58, 100, 103, 111

213

Filmul japonez Index de nume

Tanaka, Hiroyuki (Sabu) 180 Tanaka, Kinuyo 45, 46, 55, 64, 78, 80, 90 Tanaka, Noboru 145, 146 Tanizaki, Junichirô 46, 64, 97, 132 Tasaka, Tomataka 33, 44, 51, 52 Tengan, Daisuke 159 Terayama, Shûji 22, 120, 133, 143, 144, 145 Teshigahara, Hiroshi 15, 22, 133, 134, 135, 157, 183 Tezuka, Osamu 112 Tolstoi, Lev 26 Tomio, Aoki 37 Toyoda, Shirô 33, 59, 109 Truffaut, François 116, 118, 175 Tsuburaya, Eiji 52, 109 Tsuchimoto, Noriaki 126 Tsuchiya, Matsunami 31 Tsukamoto, Shinya 166, 204 Tsukioka, Sadao 112 Tsuruta, Koji 111 Tsuruya, Namboku 109


Yamamoto, Sh没gor么 138 Yamamura, S么 50, 103 Yamanaka, Sadao 44, 46 Yanagi, Fumiko 82 Yanagimachi, Mitsuo 23, 162, 163 Yoda, Yoshikata 35, 78, 79, 81, 82, 200 Yokomitsu, Reiichi 42 Yokomizo, Seiishi 156

Yoshida, Yoshishige (Kiju) 22, 23, 26, 49, 117, 119, 120, 124, 125, 126, 127, 136, 138, 141, 157, 183, 185, 195 Yoshimura, Jitsuko 128 Yoshimura, Kozaburo (sau Kimisaburo) 55, 81, 100, 101


Cuprins

Prefaţă: În umbra lui Kurosawa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7

Cuvânt înainte la ediţia din 2008. . . . . . . . . . . . . . . . . 15 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 O industrie precoce . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Un cinematograf de autor și de gen . . . . . . . . . 20 „Noile valuri“ și declinul marilor studiouri . . 21 Un cinematograf în plină mutaţie . . . . . . . . . . . 23 I. 1896-1920: De la origini la arta filmului mut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25

215

Filmul japonez Cuprins

Mulţumiri. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13


II. 1920-1935: Vârsta de aur a filmului mut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 1. Dictatura benshi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 31 2. Prima vârstă de aur a cinematografului japonez . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 32 3. Alţi mari cineaști ai filmului mut . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 4. Bâlbâielile filmului vorbit . . . . . . . . . . . . . . . . . . 44

Filmul japonez Cuprins

III. 1936-1945: Perioada „naţionalistă“ și militaristă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 49 1. Un cinematograf ţinut sub control . . . . . . . . . . 49 2. Rezistenţa pasivă a unor cineaști. . . . . . . . . . . . 53

216

IV. 1945-1950: Renașterea postbelică. . . . . . . . . . 57 1. Ocupaţia americană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 2. Grevele de la Toho . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59 3. Apariţii și afirmări . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60 V. 1. 2. 3. 4.

1950-1959: A doua vârstă de aur a cinematografului japonez . . . . . . . . . . . . . . . 65 Descoperirea de către Occident . . . . . . . . . . . . 65 Akira Kurosawa: de la umanism la apogeul eroului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71 Kenji Mizoguchi: destine de femei. . . . . . . . . . 77 Yasujiro Ozu și Mikio Naruse: un univers apropiat, dar stiluri diferite . . . . . . 82


5. 6.

Triumful genurilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91 Filmul popular . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104

VII. 1973-1980: Sfârșitul experimentelor și apariţia noilor independenţi . . . . . . . . . . . . . 141 1. Epuizarea „Noului Val“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 141 2. Ultimele cartușe ale marilor studiouri. . . . . . 144 3. Triumful animaţiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152 VIII. 1980-1997: Criza artistică. . . . . . . . . . . . . . . 155 1. Un sistem aflat în pană . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155 2. Ultimele filme ale „Împăratului“ . . . . . . . . . . . 160 3. Speranţele și deziluziile noilor independenţi . . 162 4. Reînnoirea fantasticului. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166 IX. Anii 2000 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171 1. Noii „autori“ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171

217

Filmul japonez Cuprins

VI. 1960-1973: „Noile valuri“ și declinul marilor studiouri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 1. Revoluţie la Shochiku: Ôshima, Yoshida, Shinoda . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117 2. Imamura și Suzuki la Nikkatsu. . . . . . . . . . . . . 127 3. Masumura la Daiei și independenţii. . . . . . . . 131 4. Revoluţia sexuală pe ecran . . . . . . . . . . . . . . . . 135 5. Uniunea celor patru veterani . . . . . . . . . . . . . . 137


2.

Festivalurile: un joc al oglinzilor deformante . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182 Filmul japonez văzut de către critica franceză. . . . . . . . . . . . . . 184

Anexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189 1. Câteva statistici esenţiale. . . . . . . . . . . . . . . . . . 189 Producţia anuală începând cu 1946 (lungmetraje de ficţiune) . . . . . . . . . . . . . . . . . 189 Totalul filmelor japonze distribuite în Japonia din 1997 . . . . . . . . . . . . 191 Numărul sălilor de cinema, numărul spectatorilor și preţul mediu al unui bilet . . . 192 2. Principalele companii. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193 Bibliografie selectivă . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197 Index . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 207


filmuljapo