Page 1


Cuprins

capitolul 1

Joaca de‑a pelerinii

7

capitolul 2

Un Crăciun fericit

13

capitolul 3

Băiatul familiei Laurence

21

capitolul 4

Griji

29

capitolul 5

Cum să fii un bun vecin

33

capitolul 6

Valea umilinţei lui Amy

47

capitolul 7

Jo întâlneşte un adversar pe măsură

57

capitolul 8

Meg şi bâlciul deşertăciunilor capitolul 9

Experimente

85

67


capitolul 10

Tabăra Laurence

93

capitolul 11

Visuri

102

capitolul 12

Secrete

109

capitolul 13

O telegramă

117

capitolul 14

Speranţă şi credinţă

123

capitolul 15

Zile negre

128

capitolul 16

Confidenţial

135

capitolul 17

Perspective frumoase

144

Tu ce părere ai? Întrebări pentru discuţii

153

Notă către părinţi şi educatori de Arthur Pober, doctor în educaţie

157


Capitolul 1

Joaca de‑a pelerinii 

Afară ningea liniştit, iar cele patru surori

March stăteau în casa lor din provincia Noua Anglie şi se încălzeau în jurul căminului, în salonul confortabil şi primitor. — Crăciunul nu va fi la fel fără cadouri, murmură Jo, stând întinsă pe covor. Jo împlinise 15 ani. Meg, sora sa mai mare, oftă uitându‑se la rochia ei veche. — Nu e deloc plăcut să fii sărac. — Nu e corect ca unele fete să aibă atât de multe lucruri drăguţe, iar altele să n‑aibă deloc, suspină şi Amy care, la cei 12 ani ai săi, era cea mai tânără dintre toate. — Dar avem nişte părinţi care ne iubesc foarte mult şi, în plus, întotdeauna ne vom avea 7


Micuţele doamne

una pe cealaltă, spuse bucuroasă, din colţul în care se cuibărise, Beth, care avea 13 ani. Cuvintele ei parcă le înveseliseră pe toate. — Tata e plecat de foarte mult timp şi nici măcar nu ştim când se va întoarce, zise Jo. — Va fi o iarnă grea pentru toată lumea, adăugă Meg. Nu se cuvine să dăm banii pe cado‑ uri în timp ce atâţia oameni suferă din cauza războiului. Şi noi ar trebui să facem sacrificii! Dar, spunând aceste cuvinte pline de bună‑ tate, Meg tânjea totuşi în sinea ei după darurile frumoase de Crăciun. — Avem doar câte un dolar de cheltuit şi mă tem că suma aceasta nu le va fi de prea mare ajutor soldaţilor, spuse Jo. Era şoarecele de bibliotecă al familiei şi voia să‑şi cumpere un nou roman. Beth ar fi vrut nişte partituri, iar Amy visa la un set de creioa‑ ne colorate cu care să deseneze. — Mama nu s‑ar supăra dacă am cheltui banii după pofta inimii şi ne‑am simţi şi noi bine. Pentru că muncim din greu în restul anului, continuă Jo. 8


Joaca de‑a pelerinii

Bătăile orologiului anunţară ora 18. Beth aduse repede o pereche de papuci de‑ai mamei şi‑i puse lângă foc să se încălzească. Jo obser‑ vă cât de vechi şi de ponosiţi erau şi se gândi imediat: —  Haideţi să‑i cumpărăm lui Marmee o pereche nouă de papuci! De îndată ce Beth a spus că ea voia să‑şi folo‑ sească dolarul pentru a lua papucii, Jo insis‑ tă că ea ar trebui să fie cea care să‑i cumpere, deoarece tatăl lor o rugase pe ea, în mod deo‑ sebit, să aibă grijă de mama cât timp era plecat. Meg era, la rândul ei, de părere că ea ar trebui să‑i cumpere, de vreme ce era cea mai mare. — Am o idee! zise Beth. Haideţi să cumpă‑ răm toate câte ceva pentru Marmee şi să renun‑ ţăm la lucrurile pentru noi. Surorile fură de acord că era o idee minuna‑ tă. Meg spuse că ea îi va dărui mamei o pere‑ che de mănuşi. — Papuci de satin! strigă Jo. Cei mai buni pe care‑o să‑i găsesc. — Batiste frumos brodate! adăugă şi Beth. 9


Micuţele doamne

Amy se gândi un minut, în timp ce se juca cu una dintre buclele ei blonde: — Eu o să‑i iau lui Marmee o sticluţă de parfum. În felul ăsta o să‑mi rămână bani să iau ceva şi pentru mine. Jo era încântată. — De‑abia aştept să‑i facem surpriza! Mâine mergem la cumpărături, zise către surorile ei. Şi nu uitaţi că trebuie să repetăm şi pentru sce‑ neta de Crăciun. Jo începu să mărşăluiască prin sufragerie. În câteva minute, fetele râdeau atât de tare, încât aproape că nu auziră când mama lor intră în casă. — Mă bucur să văd că fetele mele se distrea‑ ză aşa de bine, spuse Marmee. Aţi avut o zi bună? Marmee îşi scoase hainele ude, îşi încălţă papucii şi se aşeză în faţa focului, iar în timpul ăsta fetele se şi puseră pe treabă. Jo înteţea focul, Meg termina de pregătit cina, Beth o ajuta pe Meg, iar Amy le spunea tuturor ce şi cum să facă. 10


Joaca de‑a pelerinii

Când, în sfârşit, se aşezară toate cinci la masă, Marmee le anunţă: — Fetelor, după cină am o surpriză pentru voi. Zâmbetele se aşternură în scurt timp pe chipurile tuturor. Jo aruncă şervetul în aer, strigând: — E o scrisoare. De trei ori „ura“ pentru tata! — Da, e o scrisoare de la tatăl vostru, încu‑ viinţă Marmee. Este sănătos şi crede că iarna aceasta nu va fi atât de grea. Vă transmite toată dragostea lui de Crăciun şi are şi un mesaj spe‑ cial pentru voi, pe care însă vi‑l voi spune după cină. Fetele s‑au grăbit să termine de mâncat. De‑abia aşteptau să li se citească scrisoarea. Le era foarte dor de tatăl lor. După cină, surorile s‑au strâns în jurul mamei lor, lângă foc. Marmee citi: „Spune‑le fetelor că mă gândesc tot timpul la ele. Şi chiar dacă va mai trece o vreme până le voi vedea, ştiu că se vor purta cum se cuvine şi că nu‑şi vor pierde timpul cu prostii. Sunt sigur că 11


222617  
Advertisement
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you