142
Chivotul syncategorematelor şi Infinitul
SPAŢIO-TEMPORALITATEA LOGICĂ ŞI TERŢIUL INCLUS Această spaţio-temporalitate logică este şi ea o dualitate dialectică. Succesiunea nu exista decât în raport de simultaneitate şi viceversa; totuşi una se opune alteia, una încearcă să o excludă, să o suprime pe cealaltă. Timpul este solidar cu spaţiul şi reciproc, tocmai prin antagonism. Când un proces logic se actualizează iar procesul contradictoriu se potenţializează, disjuncţia de excluziune care este la baza acestei duble mişcări generează o temporalitate care este cu atât mai liberă şi mai pură, cu cât conjuncţia contradicţională care generează spaţialitatea, adică simultaneitatea, este mai potenţializată ea însăşi prin aceasta. Se poate spune astfel că stările T sunt, în anumite privinţe, mai spaţiale logic, decât stările A şi P, pentru că tocmai în aceste stări se găseşte conjuncţia contradicţională cea mai puternică.65 Insistăm cu acest prilej asupra unui punct. Simultaneitatea este întotdeauna o conjuncţie contradicţională: dacă două sau mai multe elemente sunt strict identice, se confundă într-o singură identitate, şi nu mai există simultaneitate, nici conjuncţie, pentru că nu mai există elemente ce coexistă; dacă ele sunt eterogenităţi sau diferenţe, se confundă, la rândul lor, într-o eterogenitate sau o diferenţă globală, şi nu mai există simultaneitate, nici conjuncţie. Pentru că există simultaneitate şi conjuncţie trebuie, în consecinţă, să existe elemente concomitent identice şi diverse, cu cât contradicţia dintre identitate şi diversitate va fi mai tare echilibrată, cu atât mai mult ele vor fi simultane, constituind tocmai această noţiune de ansamblu, despre care am vorbit. Căci, se înţelege lesne: cu cât unul dintre caracterele logice contradictorii va fi mai actualizat în dauna celuilalt, prin acesta el se potenţializează mai mult; deci cu cât va avea el mai multa identitate sau diversitate, simultaneitatea va tinde să dispară, să se diminueze, în folosul prezenţei non-contradictorii fie a unei identităţi, fie a unei eterogenităţi. Dar noi ştim că o asemenea limită este un ideal irealizabil al logicii clasice. Deci întotdeauna va exista o simultaneitate ireductibilă, cât de potenţială vrem. Dar important de reţinut este faptul că simultaneitatea nu poate fi decât o conjuncţie contradicţională, şi cu cât este mai
65
Apud Ştefan Lupaşcu, Principiul antagonismului şi logica energiei, Iaşi, Ed. Şt. Lupaşcu, 2002