Page 1

Actorii, fani ai Festivalului „Enescu“ Tudor Chiril` m`rturise[te c`, dac` la edi]ia 2007 a frecventat s`lile de concert mai pe s`rite, anul acesta [i-a luat din timp abonament ca s` nu rateze nimic. E uluit c` bucure[tenii nu sunt pe deplin con[tien]i de importan]a Festivalului „Enescu“ [i ar recomanda muzica drept terapie chiar [i toxicomanilor: ofer` pl`ceri garantate [i riscuri zero. ● 14

Enescu2009 FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL

EDI}IA A XIX-A

AGENDA FESTIVALULUI nr. 10 16 septembrie

Mandeal a ie[it \nving`tor din duelul cu Schubert

|NPAGINI ORA{UL INTERZIS, PREMIAT |N VARIANT~ MUZICAL~

DRAGO{ TOADER

Compozitoarea Lan-Chee Lam vorbe[te despre premiul \ntâi luat la „Enescu“ ● 9

ASISTEN}A MIXT~ |N FA}~ CU TALENTUL TÂN~R Pianistul Konstantin Lifschitz [i violonistul Eugene Ugorski s-au remarcat luni la Ateneu ● 2

Cel de-al doilea concert al orchestrei Maggio Musicale Fiorentino a oferit publicului o evolu]ie admirabil` sub bagheta dirijorului român Cristian Mandeal, care a avut o concep]ie stilistic` bine fundamentat`. Uvertura lui Schubert a fost spumoas` [i surprinz`toare, fermecând melomanii prin simplitate [i coeren]`. • 8 Societ`]ile „Enescu“ [i promovarea crea]iei enesciene \n lume ● 10-11

Muzicologie româneasc` disponibil` la standurile din foaierul S`lii Palatului ● 12-13

INTERVIU cu Murray Perahia

Muzica [i chipul lumii perfecte rezent cu dou` concerte \n aceast` edi]ie a P Festivalului, Perahia \[i aminte[te de prima dragoste – Schumann – [i vorbe[te despre mai recenta pasiune pentru

Bach. Programul adus la Bucure[ti a avut succes la Londra acum doi ani, spune Perahia, ad`ugând c` muzica lui Bach l-a salvat \n perioada când nu a putut cânta. • 7

INTERVIU cu Eugene Ugorski BALETUL IMAGINA}IEI {I CONDI}IA UMAN~ |n cea de-a doua sear` la „Enescu“, orchestra Philharmonia, condus` de Vladimir Ashkenazy, urc` pe scen` cu pianistul Dan Grigore ● 12-13

Mândrie de muzician rus ân`rul violonist Eugene Ugorski, care T are o agend` extrem de \nc`rcat` la numai 19 ani, vorbe[te despre admira]ia pentru virtuozii Yasha Heifetz [i David Oistrah, dar

[i despre rela]ia cu dirijorul Valery Gergiev, de la care a \nv`]at foarte mult. N`scut la Sankt Petersburg, Ugorski se declar` mândru de ]ara [i ora[ul s`u natal, un loc cu profunde semnifica]ii culturale. • 3


2

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Cronic` Asisten]a mixt` \n fa]` cu talentul tân`r Pianistul Konstantin Lifschitz (33 de ani) [i violonistul Eugene Ugorski (19 ani) au sus]inut luni, la Ateneu, un recital \n care s-au f`cut remarcate realizarea tehnic` [i sensibilitatea celor doi muzicieni

AGERPRES

Când am aflat (slav` internetului!), c` pianistul Konstantin Lifschitz a cântat la 17 ani varia]iunile compuse de Johann Sebastian Bach la comanda insomniacului domn Goldberg, am considerat c`, împreun` cu mine, to]i cei care vom fi în ziua de 14 septembrie sub cupola Ateneului Român vom fi noroco[i! Mai ales c` exigen]i critici au spus despre el c` a cântat acest opus cel mai bine dup` capodopera interpretativ` pe care a realizat-o celebrul american Glenn Gould, varianta Lifschitz a Varia]iunilor fiind propus` pentru premiul Grammy. Când am aflat c` împreun` cu Lifschitz, care acum are 33 de ani, va cânta Eugene Ugorski, care are doar 19 [i este unul dintre prefera]ii lui Valery Gergiev, bucuria a fost [i mai mare! Programul propus era [i el atractiv: George Enescu – Sonata I, op. 2 în Re major pentru pian [i vioar`, Maurice Ravel – suita pentru pian „Gaspard de la Nuit“ [i, dup` pauz`, Serghei Prokofiev – Sonata nr 2 în Re major pentru vioar` [i pian [i Ernest Chausson – Poemul op. 25 pentru vioar` [i pian.

E bine, e foarte bine c` se cânt` Enescu! Sonata aceasta se aude mult mai rar în concert decât celelalte dou`. A fost cântat` bine, ]inând seama c` este nou`, proasp`t`, în repertoriul celor doi muzicieni, care au aplicat spiritualitatea lor pe cea româneasc`, enescian`. Tehnic bine rezolvat`, Sonata a avut fluen]`, form`, contraste, sens – chiar dac` nu la parametrii ideali, spre care tind înc` [i interpre]ii români. |n Ravel, pianistul Konstantin Lifschitz, a fost foarte aproape de des`vâr[ire, profund, colorat. Frazele decupate cu ginga[` fermitate, tu[eul fie ferm, fie fragil, uneori precum aripa unei libelule, sau alt`dat` precum energia bine controlat` a unei cascade ce coboar` din înaltul luminii. Sarcasm, lini[te, lirism, inteligen]`, dramatism, în „Gaspard de la Nuit“, ce pare a fi piesa de rezisten]` în repertoriul lui Lifschitz. Sonata nr. 2 în Re Major pentru vioar` [i pian de Serghei Prokofiev a fost mai pe gustul celor doi. Ruseasc`, dansant`, [tiut` instinctiv ca grai sonor al patriei

mum`, a beneficiat de o t`lm`cire bine colorat` timbral, cu superbe [i inevitabile trimiteri spre personajele shakespeariene din muzica baletului „Romeo si Julieta“. {i, totu[i, redarea p`rea pu]in crud`, nerodat`, gândit` parc` separat [i nu împreun`. Poemul op. 25 pentru vioar` [i pian de Ernest Chausson a fost conceput destul de personal din punct de vedere al tempoului de început – tempo trenant, parc` prea lent, îns` tensionat [i dramatic. Punctul de vedere muzical exprimat de Lifschitz-Ugorski, chiar dac` discutabil, p`rea argumentat, gândit. A fost un recital bun, ale c`rui caren]e au ap`rut mai ales din inegalul nivel în care erau de „coapte“ sau nu lucr`rile. Realizarea tehnic`, sensibilitatea celor doi sunt remarcabile. Calitatea timbral` a lui Konstantin Lifschitz o dep`[e[te pe cea tehnic`, este colosal`, memorabil`. A fost un recital onorat de o asisten]` mixt`, alc`tuit` din cunosc`tori [i din „ceilal]i“, destul de mul]i, care au aplaudat între p`r]ile sonatelor de Enescu [i

Prokofiev; onorat cu multe interven]ii ale telefoanelor mobile, ce au sunat numai în timpul Poemului lui Chausson de trei ori. Categoric c` astfel de „contribu]ii“ atac` dur concentrarea oric`rui muzician, sp`rgând vraja creat` prin supliciul divin al compozitorului [i t`lm`citorului, vraj` ce îi este adresat` celui ce vine s` asculte muzica. Faptul c` educa]ia muzical` în [coala noastr` este din ce în ce mai rudimentar` se r`zbun` acum urât. Poate c` ar trebui scris urgent un ghid al melomanului încep`tor, pentru a fi la îndemâna celor care se afl` – [i asta e foarte bine – în s`lile de concert pentru prima oar`, dar poate nu [i pentru ultima. Ecaterina Stan P.S. Bis nu a fost, nu pentru c` cei din Ateneu nu ar fi fost dornici s`-l provoace, ci pentru c` era timpul s` înceap` dulcea [i obositoarea migra]ie spre Sala Mare a Palatului.


16 SEPTEMBRIE 2009

3

UN SUPLIMENT Cotidianul

Interviu „Sunt mândru c` m-am n`scut \n Sankt Petersburg“ EUGENE UGORSKI

Tân`rul violonist Eugene Ugorski poveste[te cât de mult a avut de \nv`]at de la Valery Gergiev, ce \i place la Sankt Petersburg-ul natal [i cum colaboreaz` cu colegul s`u de scen` de la „Enescu“, pianistul Konstatin Lifschitz Când [i în ce condi]ii a]i început s` studia]i vioara? Am început s` cânt la pian la vârsta de 4 ani, iar dup` un an si jum`tate am cunoscut-o pe aceea ce avea sa-mi devin` profesoar` pân` în ziua de azi, Vesna Grupmann. Ea a spus c` ar trebui s` încerc vioara, instrument de care m-am îndr`gostit. Este absolut extraordinar c` primul dumneavoastr` concert cu orchestra a avut loc pe când avea]i doar 8 ani. A]i cântat împreun` cu un ansamblu american. Ce amintiri p`stra]i acelui moment? A fost o experien]` cu totul special`, eram doar un b`ie]el în fa]a unor adul]i profesioni[ti. }in minte c` am cântat „Anotimpurile“ de Vivaldi. Iar dup` aceasta a urmat o serie întreag` de concerte în care am câ[tigat mult` experien]`. Cât de important a fost pentru evolu]ia dumneavoastr` muzical` dirijorul Valery Gergiev? Întâlnirea cu Valery Gergiev a fost f`r` îndoial` unul dintre punctele cele mai importante ale carierei mele. Mi-a d`ruit foarte mult, m-a ajutat \n multe feluri, este un dirijor remarcabil, iar ca muzi-

Violonist

Am cântat Concertul de Ceaikovski de multe ori \mpreun` cu Valery Gergiev [i nu cred c` exist` cineva care s` în]eleag` muzica ruseasc` mai bine decât el recitalurile vioar`-pian. A]i v`zut c` este un pianist fenomenal [i un muzician extraordinar.

AGERPRES

cian am \nv`]at multe lucruri de la el. Am cântat Concertul de Ceaikovski de multe ori \mpreun` [i nu cred c` exist` cineva care s` în]eleag` muzica ruseasc` mai bine decât el, a[a c` a fost o experien]` special` pentru mine. Ce înseamn` Valery Gergiev pentru ora[ul dumneavoastr` natal, Sankt Petersburg? Valery Gergiev este un simbol în Rusia [i în Sankt Petersburg, de asemenea. El conduce Orchestra Mariinsky, care are sediul acolo [i reprezint` un mare motiv de mândrie pentru mine. Desigur, sunt foarte mul]i muzicieni de valoare în Rusia, [i de asemenea în Sankt Petersburg, de pild` Yuri Temirkanov [i mul]i, mul]i al]ii. Bineîn]eles c` este un sentiment foarte interesant s` te fi n`scut într-un loc cu semnifica]ii culturale [i muzicale atât de profunde. Ave]i modele printre violoni[ti?

Da. Yasha Heifetz [i to]i mae[trii de talia lui David Oistrah. Îns` în primul rând Yasha Heifetz. Ce sim]i]i atunci când v` întâlni]i cu publicul? V` place acest sentiment? Da, îmi place s` cânt pentru public. {i dac` pot s`-l emo]ionez, pentru mine este foarte important. Iubesc întâlnirea cu publicul, este foarte frumos s` cân]i în fa]a unei s`li pline, sim]i adrenalina [i este foarte special. Pe scena Festivalului „George Enescu“ a]i ap`rut împreun` cu pianistul Konstantin Lifschitz. Ce ne pute]i spune despre aceast` colaborare? Konstantin Lisfschitz este un pianist foarte, foarte talentat. A fost un copil minune. M` simt foarte norocos c` am putut intra în leg`tur` cu el. Am sus]inut foarte multe concerte împreun` [i pentru mine este unul dintre partenerii ideali de muzic` de camer`, mai ales în

În recitalul de la Bucure[ti a]i interpretat Sonata I de George Enescu. Care este opinia dumneavoastr` cu privire la aceast` lucrare? Este interesant, pentru c` aceast` Sonat` nu este cea mai celebr` dintre sonate [i spun c` este interesant pentru c`, de obicei, violoni[tii cânt` a II-a sau a III-a sonat`. Eu am interpretat-o pe prima [i îmi place „descoperirea“ aceasta. Am înv`]at-o recent [i de-abia a[teptam s` o cânt. Este o pies` foarte interesant`, cu multe tehnici [i elemente specifice lui Enescu. Este o pies` frumoas`. De asemenea, afi[ul recitalului sus]inut împreun` cu Konstantin Lifschitz cuprinde lucr`ri de Prokofiev, Ravel [i Chausson. De ce a]i optat pentru aceste opusuri? Pentru c` am alc`tuit un program „francez“, iar aceste piese merg foarte bine împreun`. Am cântat Poemul de Chausson, una dintre cele mai frumoase piese scrise vreodat` pentru vioar`. Este la fel de frumoas` [i cu acompaniament de pian, [i de orchestr`. Este melodioas`, are o tem` arhicunoscut`. Monica Is`cescu


4

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Program Un balet al imagina]iei construit Pe scena S`lii Palatului vor urca ast`zi, pentru a doua oar`, muzicienii din orchestra Philharmonia, condu[i de Vladimir Ashkenazy, pentru a interpreta, al`turi de pianistul Dan Grigore, dou` impresionante lucr`ri de Schumann [i {ostakovici

Miercuri, 16 septembrie 2009, ora 19.30

Sala Mare a Palatului

MARI ORCHESTRE ALE LUMII PHILHARMONIA ORCHESTRA Dirijor: Vladimir

ASHKENAZY Solist: Dan GRIGORE Program: Robert Schumann – Concertul în la minor pentru pian [i orchestr`, op. 54 Allegro affetuosso. Intermezzo (andante grazioso). Finale (allegro vivace) Dmitri {ostakovici – Simfonia a 8-a în do minor, op. 65, „Stalingrad“ Adagio – Allegro non tropo. Allegretto. Allegro non troppo. Largo. Allegretto

La scurt` vreme dup` finalizarea Simfoniei I (început de an 1841), Schumann scrie, în mai pu]in de o s`pt`mân`, Fantezia în la minor pentru pian [i orchestr`, dedicat` Clarei, viitoarea lui so]ie. Lucrarea va deveni prima parte a Concertului pentru pian [i orchestr`, des`vâr[it în

1845. Prima audi]ie a avut loc la Gewandhaus – Leipzig, pe 1 ianuarie 1846, interpreta fiind Clara Schumann. A fost un triumf în epoc`. Naturale]ea, splendoarea melodicit`]ii care traverseaz` întregul parcurs sonor stau m`rturie clipei de inspira]ie a geniului schumannian, electrizat [i de for]a iubirii, translat într-una dintre cele mai semnificative pagini ale crea]iei compozitorului, dar [i ale literaturii pianistice. Opusul se situeaz` între „concert, simfonie, marea form` de sonat`“ – afirm` însu[i Schumann. Este un poem muzical în care pianul dialogheaz` cu fiecare grup` de instrumente ale orchestrei, într-un climat de abunden]` spontan` a expresivit`]ii.

Vladimir Ashkenazy are dou` seri de spectacol la Festivalul „Enescu“

Tema primei p`r]i, emblematic` pentru cantilena schumannian`, este un motiv celebru... fredonabil. Fiind scris în preajma c`s`toriei cu Clara, se aseam`n` unui „microcosmos muzical împlinit“: cel al iubirii. Rafinatul joc ritmic, de

la allegro–ul ini]ial, la appasionatto, un andante episodic, din nou allegro, augmentat în final dup` spectaculoasa caden]`, transl`rile tonalit`]ii la din minor în major coaguleaz` înve[mântarea tematic` într-o form` echilibrant`. Partea a doua (fa major, ritm ternar) este conceput` în spiritul muzicii de camer`: form` de lied, orchestra]ie transparent`, dialoguri între coarde [i instrumentele de suflat; lirism, visare. Reluat`, tema mi[c`rii prime preg`te[te tematic finalul în care se trece f`r` pauz`. Forma de sonat` a ultimei p`r]i (do major, ritm ternar) recapituleaz` materialul sonor precedent, asigurând unitatea partiturii – celebrissim`! Scris` în vara lui 1943, Simfonia nr. 8 de {ostakovici a fost prezentat` în prim` audi]ie la 4 noiembrie, de Evgheni Mravinski, la pupitrul Orchestrei Filarmonice din Leningrad; lucrarea îi este, de altfel, dedicat`. A[adar, un opus înru-


16 SEPTEMBRIE 2009

UN SUPLIMENT Cotidianul

5

DMITRI {OSTAKOVICI, compozitor Am dorit s` recreez climatul interior al fiin]ei umane strivite sub giganticul ciocan al r`zboiului... Am c`utat s` redau temerile, suferin]ele, curajul, disperarea, speran]a: st`ri psihice cu intensitate aparte, augmentate de mecanismul opresiunii...

în jurul dramelor condi]iei umane normalitate, cople[ite îns` de groaz`, în interior. Energia brutal` se îngem`neaz` cu un umor strident, exprimat mai ales prin tema sarcastic expus` de flautul piccolo, reluat` de întreaga orchestr`. În continuare, discursul muzical se deruleaz` f`r` pauze.

dit cu Simfonia nr. 7, a „Leningradului“; ambele denumite „de r`zboi“, de[i, potrivit m`rturisirilor lui {ostakovici, f`cute doctorului s`u, în tain`, altfel l-ar fi costat via]a, din moment ce al [aptelea opus simfonic se dorise a fi un protest la adresa regimului sovietic. Despre al optulea, compozitorul declara: „Am dorit s` recreez climatul interior al fiin]ei umane strivite sub giganticul ciocan al r`zboiului... Am c`utat s` redau temerile, suferin]ele, curajul, disperarea, speran]a: st`ri psihice cu intensitate aparte, augmentate de mecanismul opresiunii...“.

În mi[carea a treia (dominat` de regularitatea ritmic` a unei toccate), gândul duce c`tre „strivirea eului în sistemul sovietic“ – potrivit concep]iei lui Kurt Sanderling. Asemeni tic-tacului unui ceasornic uria[, break-uri la tobe sus]in semnalele al`murilor, asemuite terifiantelor b`t`i în u[`, anun]ând posibila intruziune a aparatului represiv.

Exegeza muzicologic` atribuie lucr`rii, în ideea „triumfului asupra tragediei“, un statut apropiat cu cel al simfoniilor a V-a beethovenian`, a VIII-a de Bruckner, a II-a de Mahler; de[i r`mâne în disput` concluzia asupra a[a-zisei victorii, date fiind confuzia, caracterul ambiguu al unora dintre finalurile concluzive din numitele lucr`ri. Dup` audierea simfoniei au existat nemul]umiri: muzica nu avea menirea de a-i încuraja pe eroii lupt`tori. {ostakovici crease un „scenariu“ programatic, lesne de în]eles, în opozi]ie cu dorin]ele autorit`]ilor, dar cu subtitlu „salvator“. Prima mi[care a Simfoniei debuteaz` printr-o tem` a destinului, prezentat` fortissimo, în octave; urmat` de dou` motive lirice, ultimul – „diluat“ în sono-

Dan Grigore PIANIST

N`scut la Bucure[ti, Dan Grigore a debutat cu 3 piese de Enescu în prim` audi]ie mondial`: Burlesque, Choral [i Carillon Nocturne din Suita Inedit` [i de atunci cânt` Enescu în turneele sale din toat` lumea. Câ[tig`tor al Concursului Na]ional „George Enescu“ din 1960, laureat al Concursurilor Interna]ionale „George Enescu“ din 1961 [i 1967 [i Montreal – 1968, Dan Grigore a predat la Conservatorul din Bucure[ti între 1967 – 1979, revenind în 1990, la cererea studen]ilor, la cate-

Urm`toarea parte, Largo, reprezint` „miezul de ghea]`“ al simfoniei: static, tragic; tema cu ritm de mar[ funebru sugereaz` încarcerarea. Atmosfera final`, iluminat` printr-un acord perfect major, asigur` liantul c`tre ultima mi[care: Allegretto-ul alterneaz` serenitatea, melodiile pastorale cu accente violente, tragice. Simfonia se încheie într-o atmosfer` deta[at`, o lejeritate „sufocat`“. rit`]i de mar[uri militare, în reexpozi]ie, tema ini]ial` fiind prezentat` în versiune disonant`. Balansul între episoade înc`rcate de dureroas` melancolie (încredin]ate cornului englez) [i [ocuri de asemenea în fortissimo, pe ritmuri sacadate (la al`muri), transmite capacitant vâltoarea emo]ional`, turbulen]ele exis-

ten]iale specifice, impuse de starea conflictual` a r`zboiului. Cea de a doua mi[care a simfoniei, Allegretto, foarte scurt`, este numit` de compozitor un „mar[ cu elemente de scherzo“. Ofer` „imaginea“ unor fiin]emarionet` manipulate: aflate aparent în

Asemeni muzicii compuse de {ostakovici pentru teatru ori film, Simfonia nr. 8 contureaz` o inedit` modalitate de exprimare, str`b`tut` de „coduri“ (specifice compozitorului): este un balet al imagina]iei construit în jurul dramelor condi]iei umane. Daniela Caraman Fotea

dra de pian a Universit`]ii de Muzic` (pân` în 2001). Cariera sa, atât în ]ar` cât [i în str`in`tate, a fost sever afectat` în timpul regimului Ceau[escu. Totu[i, reputa]ia sa a fost în continu` cre[tere [i a primit numeroase invita]ii, fiind întâmpinat cu entuziasm atât de public, cât [i de presa de specialitate. Dan Grigore a cântat în s`li de concerte foarte importante, \ntre care Tonhalle – Zürich, Sala Conservatorului „Ceaikovski“ [i Sala de Concerte „Ceaikovski“ din Moscova, Marea Sal` a Filarmonicii din Sankt Petersburg, Palatul Rudolphinum din Praga, Sala Regina Elisabeta – Anvers, Palatul UNESCO – Paris, CBSO – Birmingham,

Auditorium Musical din Madrid, Gran Palau de Musica – Barcelona, Mozart Hall – Zaragoza, Gasteig – München, Schauspielhaus – Berlin, Bunka Haikan [i Casals Hall în Tokio, Chopin Hall în Jerusalim. Este binecunoscut interesul s`u pentru lansarea tinerilor muzicieni [i mul]i dintre fo[tii s`i studen]i au acum cariere interna]ionale de succes. A sus]inut masterclass-uri [i conferin]e în Marea Britanie, Japonia, Italia [i este frecvent invitat în jurii [i festivaluri interna]ionale de prestigiu. Are înregistr`ri în ]ar` [i str`in`tate; în ultimii ani au ap`rut primele cinci CD-uri din seria „Arta lui Dan Grigore“ [i sus]ine, totodat`, o activitate publicis-

tic` bogat` – articole, cronici, interviuri în jurnale [i publica]ii de cultur`, dar [i la radio [i TV. Repertoriul s`u este foarte vast [i acoper` întreaga scal` de stiluri. Înconjurat de o aur` misterioas`, abandonându-se complet pe sine atunci când cânt`, Dan Grigore este unanim recunoscut ca f`când parte din elita pianisticii interna]ionale. În 1999 Dan Grigore a fost decorat de Guvernul Francez cu Ordinul „Cavaler al Artelor [i Literelor“, iar în 2008, de Statul Român, cu Marea Cruce a Ordinului „Steaua României“. În iulie 2000, Dan Grigore a fost numit de Guvernul României membru în Consiliul Na]ional al Audiovizualului.


6

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Eseu Murray Perahia sau „floarea lui Dumnezeu“ Datorit` admira]iei pentru Enescu – ale c`rui înregistr`ri cu Partitele pentru vioar` solo de J.S. Bach constituie un ideal „de atins“ –, dar [i prieteniei [i colabor`rii cu Radu Lupu, Murray Perahia e din nou la Bucure[ti, pentru a ne împ`rt`[i, o dat` în plus, câte ceva din secretele prin care izbute[te „s` aduc` la lumin` sunetul pe care-l aude în interior“

rin]ei [i prilej de infinit` bucurie sufleteasc`. {i, dac` muzica lui Bach îi deschide perspectiva „iubirii intelectuale de Dumnezeu“, cea a lui Mozart îl ini]iaz` în „iertarea [i iubirea ce constituie cheia în]elegerii ei“, dar care-i între]ine [i o stare de mirare perpetu`: „Cum a fost posibil ca Mozart s` vad` întreaga pies` dintr-odat`, cu ochii min]ii?! E ceea ce doresc s` descop`r“. Cele dou` concerte, în care avem privilegiul s`-l ascult`m pe Murray Perahia în dubla sa calitate, de interpret [i dirijor al Academiei St. Martin in the Fields, penduleaz` în jurul acestor dou` entit`]i – esen]iale în devenirea lui spiritual`, tot a[a cum fuseser`, în anii adolescen]ei, întâlnirile cu personalit`]i cu aur` de legend` precum Vladimir Horowitz, Rudolf Serkin, Pablo Casals.

„Temperament vulcanic“, „virtuozitate sentimental`“, dar [i cu o „imens` implicare intelectual` în preg`tirea fiec`rui concert“, posedând [i o des`vâr[it` „[tiin]` a muzicii“, care ar consta, în opinia sa, tocmai în emo]ia pe care un interpret reu[e[te s-o transmit` auditorilor, restituind fiec`rui sunet „misterul [i miracolul“ lor primordial; lucid [i grav, chiar [i atunci când se las` absorbit de tendin]a ludic` a ritmurilor; dramatic [i impetuos, chiar [i atunci când mizeaz` pe sensibilitate [i lirism, [lefuind fraza muzical` cu infinit` delicate]e; de o energie inepuizabil`, pe care [tie s-o dozeze astfel încât nici unul dintre sunete s` nu fie privat de personalitate, chiar [i atunci când plonjeaz` în sfere transcendente sau când se integreaz` în fluxul unor perlaje, ca ni[te ghirlande ireale; volubil [i sever, excentric [i introspectiv, controlându-[i riguros efuziunile afective, dar mereu expresiv, incitant, spectaculos…

A[a mi-a ap`rut, cu doi ani în urm` – ascultându-l [i privindu-l oficiind pe podiumul Ateneului Român, în Bach, Beethoven, Brahms, Chopin –, Murray Perahia, pianistul american rezident la Londra, cu nume semnificând „floarea lui Dumnezeu“ – for]` demiurgic`, ce i s-a revelat cu mul]i ani în urm` (1992) prin „singura muzic`“ pe care o putea asculta, dup` interven]ia chirurgical` suferit` la degetul mare de la mâna stâng`. Cu ocazia acelei nefericite întâmpl`ri, Perahia descoper` – îmi m`rturisea în dialogul pe care mi-l acorda în 2007, înaintea recitalului de la Ateneu – cât de „consolatoare“ era muzica bachian` [i c`, „dincolo de sunete, se ascunde întotdeauna un spirit puternic, care duce la Dumnezeu“. Din acel moment, Bach a devenit obiect de studiu [i medita]ie filozofic` al pianistului Perahia, antidotul sufe-

„Horowitz m-a influen]at puternic în exprimarea inten]iilor mele pianistice, Serkin mi-a atras aten]ia asupra seriozit`]ii/responsabilit`]ii cu care trebuie abordat` muzica lui Mozart, iar Casals mi-a relevat umanismul întregii muzici [i în special al muzicii lui Bach, stimulându-m` s` caut autenticul în interpretare“, \mi m`rturisea Perahia \n aceea[i discu]ie de acum doi ani. Împreun` cu Academia St. Martin in the Fields, ansamblu pe care-l conduce din 2002, Perahia a înregistrat o parte din Concertele brandenburgice, Concertele pentru clavecin [i orchestr`, Concertul italian, Concertul pentru flaut, vioar`, pian [i orchestr` etc. de J.S. Bach, integrala Concertelor pentru pian [i orchestr` de Mozart, pe lâng` Simfonii de Haydn [i chiar Beethoven [i o serie de pagini romantice, muzicianul dând curs în felul acesta aspira]iei din copil`rie de a face muzic` de camer` [i dirijat. Despina Petecel-Theodoru


16 SEPTEMBRIE 2009

UN SUPLIMENT Cotidianul

7

Interviu „Armonia muzicii este imaginea unei lumi perfecte“ Prezent cu dou` concerte \n edi]ia 2009 a Festivalului „Enescu“, Murray Perahia \[i aminte[te de prima dragoste – Schumann – [i de actuala pasiune pentru Bach, din crea]ia c`ruia va prezenta o lucrare la Ateneu, \n postur` de solist [i dirijor al Academiei Saint Martin in the Fields |n ultimii ani v-a]i sim]it atras de universul bachian. Ce a]i descoperit în acest univers? M` aflu înc` în plin proces de descoperire [i sunt uimit de acest impresionant univers. El a reunit tot ceea ce se afla înaintea lui, to]i compozitorii, toate diferitele stiluri [i a prezis tot ceea ce avea s` se întâmple în anii urm`tori. To]i creatorii de la Mozart, Beethoven încoace îi sunt datori într-un fel sau altul. Ceea ce se poate spune despre acest univers… înc` nu pot s`-l definesc bine, dar fiecare not` este important`, fiecare sunet face parte din marea construc]ie. Exist` întotdeauna un plan dramaturgic al fiec`rui opus. În esen]` se merge în planul profund al crea]iei, pe care J.S. Bach îl în]elegea la cel mai înalt nivel, [i aceasta se simte în muzica sa. J.S. Bach se afla sub semnul credin]ei, al unei foarte bune rela]ii cu Divinitatea. Exact, [i aceasta se percepe [i ast`zi, cu toate c`, în zilele noastre, religia pare un lucru greu de p`truns. În universul lui J.S. Bach, ea se constituie într-un fapt real ce determin` ca muzica lui s` ne înal]e. Pentru noi, ast`zi, este un fapt benefic existen]a crea]iei bachiene în lumea real`. |ntreaga dvs. carier` se afl` sub semnul miracolului, al fantasticului. A]i putea s` ne dezv`lui]i câteva dintre secretele cu care a]i construit acest miracol?

Încerc s` aflu [i s` dezv`lui asta. Cred c` ceea ce \mi domin` gândurile este esen]a muzicii [i nu armonia sau contrapunctul. Sunt foarte implicat în aceast` prospectare [i m` intereseaz` mai ales r`d`cinile muzicii – de ce un sunet îl precede pe cel`lalt, de ce aceast` succesiune ne surprinde mereu la marii creatori, care este concep]ia fundamental` a unei compozi]ii. Toate acestea m` preocup` foarte mult. La Bucure[ti interpreta]i lucr`ri semnate de J.Ch. Bach, J.S. Bach [i Mozart în alternan]`. A fost ideea dvs s` structura]i astfel programul? Da. Îmi place programul. Cu doi ani în urm` l-am sus]inut la Londra [i a fost apreciat. Au fost toate concertele de Bach împreun` cu Academia St. Martin in the Fields. Revenind la primii ani ai carierei dvs: nu a]i fost atât de legat de J.S. Bach, ci mai degrab` de romantici [i de clasici – partituri semnate de Beethoven, Schumann, Schubert. Cum a]i defini acest univers al romanticilor? Primul meu impuls muzical a fost c`tre Schumann – l-am iubit [i continuu s-o fac [i ast`zi, dar alte lucruri m` preocup` acum. Schumann a fost prima mea dragoste [i m-a atras nu numai de muzica, dar [i de cronicile sale, unele dintre ele m-au inspirat. Spiritul lui Schumann este aventuros, romantic, creând noul [i reevaluând trecutul în acela[i timp.

Ast`zi, când a]i redescoperit [i lumea bachian`, ne-a]i putea dezv`lui tr`s`turile comune, precum [i diferen]ele dintre universul bachian [i cel schumanian? Este interesant, deoarece Schumann îi sugera so]iei sale mereu s` studieze Bach. El f`cea aceasta când se sim]ea deprimat. {i pentru mine J.S. Bach este foarte important. A fost o perioad` când nu am putut cânta [i l-am avut al`turi pe Bach. Într-un fel, acela[i lucru este relevant [i pentru Beethoven, care avea atâta for]` de expresie [i care c`uta un nou drum… Cred c` [i el s-a inspirat de la Bach. Romanticii precum Chopin, Mendelssohn, Schumann au creat mai ales piese de mici dimensiuni – Schumann a compus [i lucr`ri mai ample precum Sonatele, dar to]i s-au inspirat de la Bach. Cred c` fiecare genera]ie se inspir` mult din trecut, [i mai ales din universul bachian. Crede]i c` ast`zi, când haosul, dezordinea domin` lumea noastr`,

ne putem oare baza pe Bach? Este o întrebare bun`. Cu cât haosul ne înconjoar`, cu atât avem nevoie de o lume mai echilibrat`. Cred c` aceast` lume exist` în muzic`. Fiecare opus muzical reprezint` în fond un drum ce trebuie s` te duc` în final c`tre un climax. Cheia major` a acestei c`l`torii o reprezint` dialogul contrastant între sec]iunile unui opus. Armonia muzicii este imaginea unei lumi perfecte care se opune intens acestui univers al tulbur`rilor. Câteva cuvinte despre programul pe care-l ve]i interpreta la Bucure[ti. Într-un fel, muzica vorbe[te prin ea îns`[i, a[a c` nu a[ avea prea multe de ad`ugat. Sunt foarte apropiat de to]i creatorii pe care-i interpretez [i mai ales de J.S. Bach. Pentru finalul concertului am ales Simfonia nr. 38 de Mozart: este o capodoper`, autorul deschide prin ea o cale direct` c`tre Simfonia a III-a de Beethoven. Toate lucr`rile incluse în program sunt binecuvântate de geniu. Irina Hasna[


8

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Cronic` Maggio Musicale, dep`[it de Cristian Mandeal Orchestra „Maiului muzical florentin“ a cântat duminic`, 13 [i luni 14 septembrie, propunând în ambele seri programe interesante [i ambi]ioase, a c`ror reu[it` e \ns` discutabil`, \n ciuda eforturilor din a doua sear` ale dirijorului Cristian Mandeal [i ale solistului Nikolai Lugansky În primul concert, cel de duminic`, au fost Simfoniile a II-a de George Enescu [i Prima de Gustav Mahler, sub bagheta lui Roberto Abbado, în al doilea, sub cea a lui Cristian Mandeal: „Uvertura în stil italian“ în Do major de Franz Schubert, Concertul nr. 4 în Sol major pentru pian [i orchestr` op. 58 de Ludwig van Beethoven, solist Nikolai Lugansky [i poemul simfonic „A[a gr`it-a Zarathustra“ op. 30 de Richard Strauss. E de lucrat serios [i mult la aceste capodopere, a[a c` de la început am a[teptat cu mare emo]ie rezultatul muzical. Despre primul concert, a[ remarca doar c` a dep`[it m`sura dirijorului, care a fost un Abbado, dar nu… Claudio, astfel c` nici orchestra, de mare tradi]ie [i având o vârst` venerabil`, 81 de ani, nu a avut mentorul capabil s` traduc` în mod fluent imaginile complexe cerute de Enescu [i Mahler. Despre al doilea concert, teoretic valabil [i atractiv, subliniez mai întâi faptul

DRAGO{ TOADER

c` a beneficiat de str`daniile eroice ale dirijorului Cristian Mandeal, subliniere pe care o fac nu din obedie]` patriotard` fa]` de dirijorul roman, ci pentru c` eu cred cu t`rie c` este realmente [i în mod peren valoros, talentat [i serios. Cristian Mandeal a avut o concep]ie clar`, pe care a demonstrat-o prin gesturi elocvente, [i o concep]ie stilistic` bine fundamentat`, îndemnându-i insistent pe instrumenti[ti s` r`spund` solicit`rilor sale. Efortul s`u îns` nu a urnit orchestra pân` la performan]a a[teptat` [i dorit`. Uvertura vienezului Schubert a fost destul de spumoas` [i agreabil` [i a ajuns pân` la melomani simplu [i coerent. Concertul de Beethoven a fost, se pare, ales de orchestr`. De ce oare forma]ia i-a cerut lui Nikolai Lugansky s` cânte acest opus, pianistul fiind cunoscut drept un t`lm`citor consacrat al opusurilor lui Rahmaninov? Mai ales c` Lugansky era pentru prima oar` în România [i putea evident s` cânte ceea ce i se potrivea ca o m`nu[`? Lugansky nu

a fost „dep`[it“ de Beethoven, el este un pianist „solid“ din punct de vedere tehnic [i a avut o concep]ie bun` – de[i poate pu]in cam „potolit`“ – asupra partiturii, bine [tiute de noi to]i. Acompaniamentul coordonat de Cristian Mandeal l-a sus]inut bine pe solist. Finalul, parc` mai avântat ca tempo, n-a fost r`u. În bis am ascultat Rahmaninov, excelent cântat: Preludiul opus 32, nr. 12, în sol minor, ce a prilejuit o incursiune minunat` \n lumea în care pianistul se simte poate cel mai confortabil. Poemul simfonic „A[a gr`it-a Zarathustra“ op. 30 de Richard Strauss a dep`[it îns` posibilit`]ile orchestrei, c`reia îi trebuiau mult mai multe repeti]ii pentru a ne „povesti“ cum se cuvine ce anume a „gr`it“… Zarathustra! Sufl`torii au „chixat“ str`lucitorul mesaj de debut al lui Richard Strauss. Poemul, lipsit de un început perfect, a provocat o auzibil` nervozitate [i nelini[te. A urmat suita de imagini, unele coerent [i fluent legate, altele asamblate cu mai pu]in efect. Nesiguran-

]ele sufl`torilor, superficialitea în acurate]ea sunetului, ap`rut` uneori la coarde, au ar`tat c` italienii nu au mai avut puterea de a sus]ine cum se cuvine complexa partitur`, în ciuda efortului neobosit al lui Cristian Mandeal de a-i coagula. Publicul a cerut un supliment [i a primit Intermezzo din opera „Cavalleria rusticana“ de Pietro Mascagni. Bisul a reabilitat concertul, c`ci e bine când totul se termin` cu bine, dar ar fi fost [i mai bine dac` inconvenien]ele întâmplate nu ar fi existat… Categoric, Cristian Mandeal merita o orchestr` pe m`sura lui! Ecaterina Stan

P.S. Acei neferici]i care au obiceiul de a aplauda când nu trebuie au fost [i ei în sal` [i [i-au f`cut cu succes datoria de a ie[i în eviden]`.


16 SEPTEMBRIE 2009

UN SUPLIMENT Cotidianul

9

Interviu Ora[ul Interzis, premiat \n variant` muzical` Lan-Chee Lam, câ[tig`toarea premiului I la sec]iunea simfonic` a Concursului Interna]ional de Compozi]ie „George Enescu“, vorbe[te despre sursele sale de inspira]ie, despre carier` [i piesa premiat` la Bucure[ti

N`scut` \n Hong Kong, Lan-Chee Lam a studiat compozi]ia cu Chan Wing Wah la Universitatea din Hong Kong, pe care a absolvit-o cu merite. {i-a continuat studiile în Canada, unde a terminat masteratul. Acum urmeaz` un doctorat tot în cadrul Universit`]ii din Toronto. A studiat în particular cu compozitorii James Macmillan, Alejandro Viñao, Murray Schafer, George Tsontakis, Alberto Grau [i Zhou Wen-chung. În timpul studiilor la Universitatea din Hong Kong, a primit numeroase premii [i burse, precum bursa Lo Kui Chuen, bursa Jackie Chan, bursa Societ`]ii Compozitorilor [i Autorilor din Hong Kong (CASH), premiile Academic de Creativitate [i de compozi]ie Doming Lam. De asemenea, a ob]inut premii la concursuri de compozi]ie precum Concursul Interna]ional de la Luxembourg, concursul „Con Vivo“, Concursul „Generation“, Concursul „Theodore Front“ [i Concursurile coral [i pentru ansamblu de sufl`tori organizate de Universitatea din Toronto.

Ce v-a atras c`tre cariera de compozitor? Cred c` este o carier` foarte provocatoare pentru mine, din moment ce presupune crearea [i dezvoltarea. Este de asemenea foarte interesant s` înv`] despre metodele de compozi]ie ale diferi]ilor compozitori. Matematica a fost întotdeauna materia mea preferat` în [coal` [i, în mod surprinz`tor, are o puternic` leg`tur` cu compozi]ia, deoarece pune accent pe organizare. Asta m-a ajutat s` îmi dezvolt gândirea pe parcursul anilor trecu]i. Compozi]iile dumneavoastr` sunt în general bazate pe muzica tradi]ional` chinezeasc` în îmbinare cu muzica actual` cult`. Ce v` determin` s` folosi]i elemente din muzica tradi]ional`? Percep]ia timpului în cultura tradi]ional` chinezeasc` este foarte important` pentru mine [i se reflect` în concep]ia compozi]iei. De asemenea, am scris ceva muzic` pentru ambele tipuri de instrumente, chineze[ti tradi]ionale [i europene, ceea ce m-a ajutat s` creez sonorit`]i [i texturi muzicale foarte interesante. Adesea încerc s` imit sunetele instrumentelor chineze[ti prin intermediul celor europene. Ce importan]` are premiul de la Concursul „Enescu“ în cariera dumneavoastr`? Cred c` recunoa[terea meritelor este foarte important` pentru to]i compozitorii, îi încurajeaz` s` continue s` creeze muzic`, sau s` încerce s` scrie folosind instrumenta]ii neconven]ionale. Lucrarea câ[tig`toare este intitulat` „Palatul Misterios“ [i este scris` pentru orchestr` mare. Dup` cum poate fi citit pe pagina dumneavoastr` de web, aceast` pies` a fost deja cântat` în octombrie anul trecut la Universitatea din Toronto. Spune]i-ne mai multe despre aceast` lucrare. De fapt, piesa „Palatul Misterios“ nu a fost înc` interpretat` în concert, dar am avut [ansa de a fi citit` de or-

Finalul este reprezentat de un pasaj calm [i lini[tit, în memoria tuturor oamenilor din ]ar`.

chestra studen]ilor de la Universitate. Muzicienii au fost foarte entuziasma]i în ceea ce prive[te noile tehnici de interpretare [i nota]ie din partitur`. De asemenea am revizuit [i am f`cut multe schimb`ri dup` aceast` citire. Vorbi]i-ne pu]in despre ideea care st` la baza acestei lucr`ri. De ce se nume[te „Palatul Misterios“ [i cum este structurat`? „Palatul Misterios“ face referire la Ora[ul Interzis, pe care l-am v`zut în vara lui 2008, în timpul unei vizite la Beijing. Acest complex a fost palatul chinez imperial de la jum`tatea dinastiei Ming pân` la sfâr[itul dinastiei Qing. Arhitectura este de-a dreptul impresionant`. Fiecare col] al cl`dirilor este decorat cu migal`. Acest lucru este simbolizat de c`tre coarde la începutul piesei mele. Acum, palatul a devenit muzeu na]ional, dar multe colec]ii au fost distruse în timpul r`zboaielor din secolul trecut, sau mutate în alte palate . De aceea încerc s` explorez sonorit`]i misterioase cu ajutorul orchestrei, folosind, în deschidere, gongul cu ap` (n.r., gong ce se introduce par]ial în ap` dup` producerea sunetului prin metoda obi[nuit` – lovire cu o baghet`) ca o referire la istorie. Muzica evolueaz` treptat spre un punct culminant ce descrie r`zboaiele prin care a trecut acest palat.

Muzica dumneavoastr` a fost interpretat` nu doar la Hong Kong [i în Canada dar [i în Olanda, Statele Unite ale Americii, Spania [i Coreea. Peste doi ani ve]i avea ocazia s` c`l`tori]i în România, unde v` ve]i auzi aceast` nou` crea]ie. Cum v` sim]i]i în leg`tur` cu aceast` nou` oportunitate? Din câte [tiu, România este o ]ar` foarte frumoas`, sunt aici multe activit`]i muzicale. Festivalul Interna]ional „George Enescu“ este cel mai important eveniment muzical din România. E o onoare pentru mine faptul c` muzica mea va fi interpretat` acolo. Sunt ner`bd`toare s` vin la Festival în 2011 [i s`-mi ascult piesa în premier`. Poate este o întrebare pu]in indiscret`, dar ne pute]i spune ce pl`nui]i s` face]i cu banii de premiu? Cred c` o voi l`sa pe mama mea s` fac` ceva investi]ii cu banii câ[tiga]i. Spune]i-ne v` rog despre planurile dvs. de viitor. Care este urm`torul pas în cariera dumneavoastr` dup` terminarea doctoratului la Toronto? Sper c` voi putea preda compozi]ie [i s` continuu s` scriu muzic` în paralel, dup` ce îmi voi termina studiile. Lucian Zbarcea


10

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Interna]ional Accesul la crea]ia enescian`, dificil \n str`in`tate care [i pachetul de muzica clasic` – a fost achizi]ionat` de editura „Universal“. Muzeul Na]ional „George Enescu“ (MNGE), care posed` [i el o parte din lucr`ri, ar fi dornic s` ob]in` drepturile la întreaga oper` a lui George Enescu pentru Patrimoniul Na]ional al României. Drept care ne-am decis (MNGE, IES [i departamentul de copyright management de la Boosey and Hawkes) s` dezvolt`m o strategie care ar putea aduce drepturile de editare [i distribu]ie pentru întreaga oper` a lui George Enescu înapoi în România, de preferin]` în acord cu urma[ii legali a compozitorului.

Ruxandra Ilea, director executiv al Societ`]ii Interna]ionale „Enescu“, vorbe[te despre fondarea institu]iei, eforturile de promovare a crea]iei enesciene [i problemele puse de accesul dificil la resurse

Recapitulez: problema în sine nu este c` aceste drepturi apar]in pe moment firmei Universal, ci faptul c` nici una din editurile ce au de]inut sau de]in drepturile la aceste lucr`ri nu s-au ocupat a le asigura un loc în repertoriul institu]iilor de muzic` pe plan interna]ional. R`mâne, evident, deschis` problema difuz`rii partiturilor prin internet.

The International Enescu Society (IES) s-a fondat la Berlin în 2005, în urma succesului berlinez al primei edi]ii a „Zilelor Enescu“ realizate cu colaborarea Institutului Cultural Român (ICR), a ICR „Titu Maiorescu“ [i Universit`]ii de Art`, ambele din Berlin, sub patronajul Ambasadei României [i cu sponzorizare substan]ial` din partea firmei Wingas Handelshaus Zug AG. Patru concerte exclusiv cu muzica lui Enescu [i un simpozion de dou` zile s-au bucurat de un mare succes la public. Societatea înfiin]at` în urma acestei prime încerc`ri e condus` în prezent de un colectiv format din C`t`lin Ilea – pre[edinte de onoare, Jörg Siepermann – pre[edinte, eu îns`mi sunt director executiv, Liana Römer – secretar, Mircea Roseanu de la Banca de Stat a landului Berlin – trezorier. Manifest`rile din 2005 au fost continuate în anii urm`tori (2006-2008) de serii de concerte [i de simpozioane la Berlin [i Oldenburg, majoritatea în cadrul noilor edi]ii ale „Zilelor Enescu“. Trebuie s` m`rturisesc c` interesul publicului, al presei [i al arti[tilor de aici a fost de-a dreptul

cople[itor, ceea ce faciliteaz` oarecum lucrurile, îng`duind strategia de a prezenta muzicieni români mai pu]in cunoscu]i în Germania interpretând piese din marele repertoriu, dar [i arti[ti foarte cunoscu]i interpretând muzic` româneasc`. Am ajuns astfel s` afl`m [i problemele care frâneaz` r`spândirea muzicii compozitorilor români în general [i a celei enesciene în particular: 1) Partiturile sunt pur [i simplu foarte greu de ob]inut; 2) Sursele [i literatura despre Enescu sunt greu de g`sit, adesea inaccesibile (limb`, disponibilitate etc.). S`ptamânal primim mail-uri cu rug`min]i de ajutor din toat` lumea, din Noua Zeeland` pân` în Caraibe, din partea unor muzicieni sau muzicologi dornici de a ob]ine materialul necesar pentru a cânta muzica lui Enescu sau a scrie despre ea. Ceea ce ne duce direct la problema editorial`. O parte din opera enescian` s-a aflat la Enoch, o alta la Salabert, c`reia mai târziu i-au revenit [i lucr`rile de la Enoch. Salabert a fost cump`rat` de Ricordi, iar Ricordi de Bertelsmann, care a dat faliment în 2007. Din masa de concurs, partea leului – printre

Pentru a remedia lipsa literaturii de specialitate despre Enescu în limba german` (sau englez`), IES a încheiat un contract cu editura Peter Lang, care prevede publicarea unui volum referitor la Enescu pe an sub titlul „Enescu-Schriften“. În acest context se prevede editarea materialelor prezentate la simpozioanele „Enescu“ (pentru 2010) precum [i „Amintirile lui George Enescu“ consemnate de B. Gavoty (2011), interviurile [i articolele ap`rute în presa român` [i editate de Laura Manolache (2012) sau lucrarea lui Cornel }`ranu „Enescu în con[tiin]a prezentului“ (2013). Bineîn]eles c` se impune [i editarea monografiei „Capodopere Enesciene“ de Pascal Bentoiu, a c`r]ii lui Noel Malcolm, dar cum acestea exist` sau vor exista în curând în limba englez`, ele sunt deja accesibile publicului german. Dar asta nu înseamn` c`, în anii ce vor urma, nu vor fi [i ele incluse în programul de publica]ii. În plus, IES a început s` arhiveze din 2008 toate articolele [i c`r]ile de specialitate despre George Enescu, ap`rute în lume dup` 1955, pentru ca, în colaborare cu MNGE (pentru perioada de pân` în 1955) s` se realizeze o bibliografie enescian` complet`. În 2011 va avea loc a treia edi]ie a Zilelor Enescu la Berlin, iar pân` atunci exist` \nc` multe proiecte de concerte, publica]ii, înregistr`ri etc.


16 SEPTEMBRIE 2009

11

UN SUPLIMENT Cotidianul

GABRIELA MASSACI, membru fondator al Societ`]ii „Enescu“ – Londra Începem s` primim oferte de recitaluri, acum suntem în discu]ii cu Philippe Graffin, care este interesat s` concerteze la noi, am avut-o ca oaspete pe Yuko Inoue [i pe Katerine Sturrock…

Enescu la Londra, \ntre concerte, filme [i recenzii tagonistul unui documentar realizat de BBC timp de 6 ani, ca jurnal al devenirii sale artistice. Acest pianist a debutat la 8 ani la Bucure[ti, când a [i câ[tigat un concurs de tineret. O coinciden]` care ne-a încântat de-a dreptul! Said va fi cu siguran]` un mare promotor al lui Enescu în mediul britanic.

Gabriela Massaci, director al ICR Londra [i membru fondator al Societ`]ii „Enescu“ din capitala britanic`, vorbe[te despre \nfiin]area institu]iei, despre parteneriatele care-i asigur` existen]a [i vizibilitatea [i despre evenimentele preg`tite pentru viitor

Sunt, împreun` cu un grup inimos, membru fondator al Societ`]ii ENESCU ce a luat fiin]` în anul 2007 la Londra. Istoria acestei asocia]ii se leag` strâns de activitatea Institutului Cultural Roman din capitala Marii Britanii care este promotorul, finan]atorul [i organizatorul programelor pe care le derul`m. Inten]ia noastr` a fost simpl` [i clar` [i o consider`m vital necesar` în contextul dat: printr-un program finan]at de ICR dorim s` promov`m în Marea Britanie personalitatea [i crea]ia lui George Enescu, despre care suntem convin[i c` englezii – spre deosebire de francezi sau de americani – [tiu prea pu]in sau aproape deloc. Am ob]inut ini]ial patronajul Alte]ei Sale Regale principesa Margareta, datorit` c`ruia am avut o u[` deschis` spre societatea Casei Regale Britanice, care ne-a sus]inut [i ne sus]ine. Concertul nostru inaugural a avut loc în iunie 2007. În cei doi ani care au trecut, am pornit o stagiune de concerte camerale în sediul ICR Londra pe un tipar classic, primul concert al stagiunii în octombrie [i ultimul, în iunie.

În organizarea activit`]ii Societ`]ii „Enescu“ de la Londra se implic`, desigur, benevol, o echip` din care fac parte muzicianul Remus Azoi]ei, binecunoscut \n România, prin]ul Sherban Cantacuzino, care este architect dar [i un mare meloman, Evan Dickerson, compozitor britanic [i critic muzical care ne-a asigurat o rezonan]` foarte bun` în domeniul presei de specialitate, Christopher Eimer, istoric [i critic de art`, membru în Societatea „Chopin“, de care ne leag` acum deja o prietenie foarte solid`, Sherban Lupu este de asemenea membru în bordul nostru, apoi dr. Noel Malcom care este autorul unei prestigioase biografii în limba englez` a lui George Enescu, care se afl` acum în traducere la Editura Humanitas, [i Andrew Popper, tot un mare iubitor de art` care ne poate sus]ine. Pentru stagiunea de concerte pot s` dau dou` repere: unul ar fi prozaic, dar important – pentru cele 100 de locuri ale

s`lii noastre avem list` de a[teptare, este mereu plin – am avut „ilegal“ [i contra voin]ei pompierilor chiar [i 150 de scaune înghesuite – chiar dac` suntem într-o Londr` extrem de generoas` în evenimente artistice. Cel de al doilea reper este cel al recenziilor critice care ne înso]esc activitatea [i prin care numele lui Enescu ajunge din ce în ce mai des la urechile melomanilor. Un proiect care se afl` întro stare destul de avansat` este cel ce vizeaz` un film Enescu în Marea Britanie, pe care îl facem împreun` cu Noel Malcom la Oxford [i la Bucure[ti. Un proiect paralel cu stagiunea de concerte, proiect început anul trecut [i finalizat acum, este bursa Enescu pe care am înfiin]at-o în parteneriat cu Royal Academy of Music. Primul câ[tig`tor a fost un tân`r [i foarte talentat pianist – Karim Said, „protejat“ al lui Barenboim, un artist la început de drum, dar de mare for]` si care este pro-

{tim c` este nevoie [i în limba englez` de material publicat, material critic, partituri, îns` limitele financiare ne \mpiedic` deocamdat` s` fim mai activi în acest sens. Parteneriatul cu Royal Academy of Music nu va fi singurul, vrem s` mergem [i în Sco]ia, [i în alte regiunii ale regatului. Reamintesc parteneriatul cu Societatea „Chopin“, suntem acum în negocieri [i sper s` îl avem ca oaspete în stagiunea viitoare pe pianistul Pascal Roger cu un recital. Am l`sat la sfar[it cel mai recent partener, Muzeul Na]ional „George Enescu“ din Bucure[ti – Laura Manolache, directorul institu]iei, ne-a propus ca fiecare câ[tig`tor al bursei Enescu s` primeasc` un „supliment de premiu“ sub forma unui stagiu de reziden]` la Tescani, stagiu finan]at de Muzeu. Astfel, substan]a bursei se împline[te frumos, iar acest stagiu la propriu pe plaiuri enesciene se adaug` bursei pe care noi, la Londra, o acord`m câ[tig`torului [i care este destinat` acoperirii studiilor academice la Royal Academy of Music pentru un an de zile. În tot ce face Societatea „Enescu“ la Londra, arti[tii români ne-au fost de mare [i real ajutor. De la Remus Azoi]ei, care este director artistic al Societ`]ii, [i pân` la Mihaela Ursuleasa sau Laura Buruian`, Ansamblul Raro, Trio Pro Arte, Alexandru Tomescu…. Începem s` primim oferte de recitaluri, acum suntem în discu]ii cu Philippe Graffin, care este interesat s` concerteze la noi, am avut-o ca oaspete pe Yuko Inoue [i pe Katerine Sturrock…. Putem spune c` suntem pe drumul cel bun.

Pagini realizate de Cristina Sârbu


12

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Carte Muzicologie româneasc` disponibil` Viorel Cosma, „Lexiconul compozitorilor [i muzicologilor români“

Început în urm` cu 16 ani, „Lexiconul“ este ast`zi o permanen]` pe masa de lucru a profesioni[tilor [i, foarte important, un argument imbatabil în evaluarea dimensiunii operei, a valorii creatorilor români. Peste 3000 de nume explicate, sus]inute prin discografii, bibliografie, date ale primelor audi]ii, men]ionarea lucr`rilor teoretice, atest` seriozitatea demersului, bog`]ia vie]ii noastre muzicale, creatoare de istorie. Este o suprafa]` onomastic` revelatoare. Opera lui Viorel Cosma are merit major: lexiconul s`u adun` toate vârstele [i genurile muzicii române[ti; este rezultatul contopirii unui rol cultural cu cel social [i istoric; în ultim` instan]`, o revendicare intelectual`, profesionist` asupra timpului, proprie muzicienilor. În întregul s`u, proiecteaz` aceast` esen]`. Are [i aroma unicit`]ii: lexicoane na]ionale în 8 volume nu [tiu a exista prin lume. În urma lor, istoria muzicii române[ti trebuie rescris`. S`-i fim recunosc`tori maestrului Viorel Cosma, un gnostic cu voin]` de muzic` ce trece dincolo de simpla preocupare a meseriei. Am mai spus-o, dac` nu ar fi existat, maestrul Cosma trebuia inventat. „Lexiconul“, o opera magna! Vasile Tomescu, „Muzica Rena[terii \n spa]iul spiritual românesc“, vol. II Oper` de mare amploare, pe m`sura personalit`]ii plurisemantice a autorului, volumul continu` minu]ioasa panora-

mare a activit`]ii muzicale din spa]iul transilvan; unde, ca [i în celelalte provincii române[ti, ni s-a constituit istoria, „procesul de sintez` a valorilor spirituale daco-romane, premis` a culturii românilor“. Dac` primul volum punea în valoare mai ales personalit`]ile, activitatea creativ` consemnat` în biblioteci, arhive [.a., cel de-al doilea prezint` în detaliu ample colec]ii de manuscrise, tip`rituri cercetate de autor cu acribia descifr`rii [i, în continuare, catalogarea tuturor m`rturiilor – adeseori copiate manu propria, în latin`, greac`, scriere gotic`, nota]ie muzical` de epoc`. A[adar, prezent`ri de muzicieni (cu grija fa]` de cei autohtoni, afirma]i în aria culturii europene), de muzic` in extenso, de la Psaltirea scheian`, la multiple forme de manifestare scrise ale artei sonore în Bra[ov, Sibiu, Media[, Alba Iulia, fondul de carte de la Aiud, Hunedoara, Cluj, Bistri]a, Harghita, Mure[, Sighi[oara, Tg. Mure[, S`laj, Arad, Oradea, Banatul fiind de asemenea reprezentat prin incursiuni în

{coala de la Morisena-Cenad, la Caransebe[ [i Lugoj. Chiar [i enumerarea locurilor cercet`rii e cople[itoare. Importan]a [i valoarea contribu]iei savantului-muzician Vasile Tomescu m` trimit cu gândul la temerarii care au eliminat de pe hart` spa]iile albe ale terrei deserta. Lumini]a Vartolomei, „Ghidul cititorului despre muzic`“ Fanilor Euterpei li s-a oferit o nou` [i binevenit` ocazie de a-[i îmbog`]i universul cuno[tiin]elor muzicale. Terminologia de profil, reunit` în publica]ia Lumini]ei Vartolomei, aduce l`muriri,

explica]ii, posibilitatea de a în]elege [i aprofunda limbajul programelor de concert, al emisiunilor specializate. A[adar, celor care citesc despre muzic` li se deschide un drum foarte lesnicios c`tre sensurile artei sunetelor. Trecând prin cuprins (foarte potrivit` optarea pentru ordinea alfabetic`), disting mecanismul conceptului, construit pe trei idei (categorii): termeni familiari (larg cunoscu]i), eronat în]ele[i, rar accesibili în afara profesiei. De fapt, ghidul nu este o reuniune de termeni ci de articole în afara defini]iilor de tip enciclopedic, scolastic ori academic: ele au, pe lâng` teorie muzical`, deschideri c`tre istoria muzicii, estetic`, instrumenta]ie, genuri [i forme muzicale, chiar elemente din pop [i jazz. Sunt ni[te microeseuri prezentate în limbajul elegant, specific autoarei, care reu[e[te, prin acest valoros compendiu, performan]a îngem`n`rii accesibilului cu esen]a. Remus Manoleanu, „Muzica sub semn ludic“ Nea[teptat` apari]ie! Subiect inedit, surprinz`tor, venit unui pianist (cu excelen]` în arta sa) [i filozof (diplomat în specialitate): pentru c`, spune domnia sa, a cânta la un instrument înseamn` în multe limbi, „a juca“! Argumenta]ia, bogat`, abund` în idei originale, explicative pentru demers: jocul este libertate, este ordine; are apartenen]` la frumos, leag` [i dezleag`, înseamn` ritm [i armonie – coordonate definitorii ale muzicii. Concluziv: cultura apare ca structur` ludic`, este Joc, iar muzica prin natura ei, plute[te la margi-

nea no]iunii pure de joc. A[adar, o pledoarie pro-muzic`, sus]inut` prin erudite deschideri c`tre teorii, concepte, demonstra]ii selectate din elitiste discipline: filosofia, fenomenologia. Sunt comentate: frumosul, urâtul („frumos negativ“), sublimul, euforia, eroicul, tragicul, grotesc-absurdul, comicul – suit` complex` de valori din câmpul estetic, cu prelungiri „poten]atoare“ c`tre opere semnificative din istoria artelor, a muzicii (inclusiv cele na]ionale). Demersul este fluent în armonia mânuirii cuvântului, f`r` apel (tentant, de altfel), la împodobirea exagerat` în metafor`. Ca atare, credibil, conving`tor. E o carte de colec]ie, \n care Remus Manoleanu a oferit, cu rafinament, teme pentru medita]ie. Smaranda O]eanu Bunea, „File de ziar“ Întâmpl`rile (fie ele [i muzicale), intereseaz` atât timp cât dureaz`. Pentru c` demersul cronicarului se opune uit`rii, colec]ia exerci]iilor sale incomodeaz` timpul, omagiaz` actul artistic, oferindu-i materialitate. Prin titlul atât de explicit, Smaranda O]eanu Bunea puncteaz` [i p`streaz` evenimente petrecute între 1976-1981, 2000-2004, \n 180 de eseuri. În toate genurile, de la Amália Rodrigues ori serialul folcloric „Nunta la români“, la cronici (bloc) de Festival „Enescu“, c`r]i despre rock sau balet, de la actualitatea momentului românesc, la cea japonez`, indian`, vienez`, german` [.a. Toate, o lectur` cu deliciu intelectual, pentru c`, f`r` excep]ie, cuvintele autoarei nu se degradeaz` în vorbe. „Comparat cu efemeridele elitelor autoproclamate din domeniul criticii muzicale, jurnalismul ei se distinge prin concizie [i gust...“ scrie Al. Gavrilescu. „O impresionant` cultur` muzical` sus]ine o publicistic` rar întâlnit` în zilele noastre, f`r` aglomer`ri lexicografice, teoretiz`ri somnolente sau didacticism pedagogic“. Pentru c` nu depinde emo]ional de nimeni, autoarea are acurate]ea rar` a opiniei condus` exclusiv de argumentul profesional peren, „ferit de surogate [i substitute culturale“. Pentru meloman, tân`r cronicar, confrate, poate fi una dintre c`r]ile de pe noptier`.


16 SEPTEMBRIE 2009

UN SUPLIMENT Cotidianul

13

la standurile din foaierul S`lii Palatului Ada Brumaru, „|nsemn`ri r`zle]e“

Lumini]ei Vartolomei îi apar]ine gestul-ofrand` datorit` c`ruia cronicile de peste timp ale Adei Brumaru, adunate minu]ios, cu devo]iune, au devenit volum tip`rit: oglinda unei personalit`]i ale c`rei „carate“ muzicologice-literare î[i reiau sclipirea, desprinse din uitare. M`rturiile l`sate de distinsa Doamn` sunt pre]ioase pentru breasl`, meloman, om de cultur`: „...iradiaz` îngem`narea profesionalismului s`u muzical cu inser]iile interdisciplinare; conex`rile cu filozofia, literatura, artele, fiind prezente la tot pasul, înve[mântate într-o poetic` a frazelor care fascina...“ (Costin Popa). În Radio, Adei Brumaru i s-au dat – pentru erudi]ie, gust des`vâr[it, „cheile împ`r`]iei“: veghea calitatea demersului jurnalistic. De neuitat „delicate]ea cu care î[i exprima sugestiile, mai ales fa]` de comentariile redactorilor debutan]i în radiofonie“ (Despina Petecel Teodoru). Aceast` carte nu trebuie r`sfoit`. Citirea ei în detaliu, pagin` de pagin`, aduce nostalgia timpului în care „simfoniile erau cântate de interpre]i“, opera era o „misiune captivant`“, Irinel Liciu vorbea „prin simbolul gestului“, Sergiu Celibidache „în`l]a ame]itor jeturi de sonorit`]i“... Ana Buga, Octavia Galescu, Cristina Sârbu, „Ghid de operet`, musical, zarzuela“ Volumul, structurat pe spa]ii – german, francez, român, spaniol, maghiar, englez, american, este amplu (aproape 500 de pagini) [i reprezint` o investiga]ie

laborioas`, f`r` precedent, asupra repertoriului nominalizat. Cercetarea a cuprins aproape 200 de lucr`ri. Fiecare capitol este prefa]at de o introducere în care sunt prezentate istoria, evolu]ia, caracteristicile crea]iei generate, urmând prezentarea extins` a compozitorilor, cu date biografice, principalele lucr`ri, cele mai cunoscute titluri (dar [i cele inedite), cu referiri la premiere, stil, numerele de relief din dramaturgie. Se consemneaz` discografii [i filmografii (ecraniz`ri) selective, detalii asupra înregistr`rilor de integrale sau selec]ii mai ample, existente în fonoteca Societ`]ii Române de Radiodifuziune. De asemenea, datele premierelor române[ti ale unor lucr`ri. Capitolul rezervat crea]iei na]ionale intereseaz` în mod deosebit. Sunt elemente care pledeaz` pentru seriozitatea [i calitatea demersului autoarelor, care este în ansamblu o premier` pentru tiparul românesc. Pove[tile operetei, dulci [i alin`toare „istorii cu zâne“, poart` în universul nicicând uitat al copil`riei, al unor vremuri de vis, idilice, jinduite în vacarmul contemporan. Parcurgerea acestui volum (util profesioni[tilor, melomanilor), este o lectur` pl`cut` [i instructiv`, iar apari]ia sa – un gest necesar în contextul valorilor promovate în cultura româneasc`. Valentina Sandu-Dediu, „Ludwig van Beethoven“ O nou` monografie a titanului... îndr`zne] demers! Chiar [i pentru un autor premiat de Academia de [tiin]e din Berlin-Brandemburg (2008)... Muziciana a demonstrat îns`, în timp, rara calitate a originalit`]ii. Ce-i iese din mân` – pe hârtie, pe clapele pianului, nu cunoa[te locul comun. Volumul de fa]` nu face excep]ie. Biografia beethovenian` este accesat` prin succinte repere. Împreun` cu principale evenimente istorice, muzicale interpuse, configureaz`, sinoptic-pictural, tabloul epocii clasicismului. „Miezul“ lucr`rii abordeaz` crea]ia beethovenian`, precedat` de un capitol semnificativ, prezentând abord`ri speciale: întrep`trunderi conceptuale aplicate la termeni, genuri, stiluri, demontarea etichetelor prin explicarea posibilei lor aplicatibilit`]i în parcursuri temporale, al-

tele decât cele împ`mântenite (e.g.: [i Mozart [i Schönberg sunt clasici...). Ele sunt un preambul la analiza operelor beethoveniene în interdependen]` cu cele similare ale epocii, dar [i fa]` de evolu]ia crea]iei muzicale în timp. Autoarea are idei aparte, gândirea ei dep`[e[te norme, precepte pân` nu de mult feti[izate. Muzician cu perspectiva imagina]iei vizionare, monolit profesional, este din punctul meu de vedere liantul între muzicologia de tip clasic [i cea de secol XXI. Liviu D`nceanu, „Jurnal par]ial sonor“ Volumele de eseuri ale autorului izvor`sc din alchimia numit` de Smaranda O]eanu Bunea – o voluptate a scrisului; r`sfrânt` [i asupra cititorului, încântat, fermecat, cucerit de metafor`, ineditul rela]ion`rilor tematice, judec`]i de valoare, analize pertinente, tangen]e la fenomenul ori realitatea muzical`, surprinse în nea[teptate ipostaze. Epic (îl asem`n lui I. Teodoreanu), acid, cu umor imbatabil, de sorginte britanic` („Dan Brothers = Buciu [i Dediu), dramatic (îndurerarea cuvântului este sim]it` aproape concret), admirativ f`r` grandilocven]e, deci credibil (despre Sherban Lupu), f`r` infatu`ri (evocare respectuoas` a lui Sile Dinicu, laudatio mai tân`rului confrate Sebastian Cr`ciun), necru]`tor (revista „Actualitatea muzical`“ – un pepene cu semin]e indigeste). Multe imagini referen]iale sunt încredin]ate jurnalului, majoritar conceput la Sl`nic Moldova (1 ianuarie 2008 – 1 ianuarie 2009). Reîntoarcerea ar face oare, posibil`, apari]ia unei continu`ri? Mi-a[ dori-o. Chiar dac` este numit „par]ial sonor“, jurnalul are

ecouri paradisiace. (re)Citindu-l, timpul „devine imperceptibil“. Vasile Tomescu, „Muzica secolului luminilor în spa]iul spiritual românesc“

Fascinanta oper` a lui Vasile Tomescu continu` s` îmbog`]easc` cercetarea muzicologic` na]ional`. Cel mai recent volum panorameaz` tabloul creativ de secol XVIII, pe teritoriile Transilvaniei, }`rii Române[ti, Banatului, Moldovei; în Europa, este epoca unor Vivaldi, Rameau, Bach, Haendel, Haydn, Mozart, corifei a c`ror gândire muzical` a reverberat, la un anume moment [i în spa]iul muzical, cultural românesc. În care, autorul identific` existen]a a trei direc]ii de manifestare esen]iale: muzica folcloric`, cea eclesiastic`, opusurile laice (corale, camerale, simfonice, de oper`). Începuturile perioadei sunt ilustrate prin personalit`]i asemeni lui Antim Ivireanu, Constantin Brâncoveanu, Dimitrie Cantemir. Sunt consemna]i [i oameni de cultur` pasiona]i ai valorilor muzicale române[ti (F.J. Sulzer), Petrus Schimerus (la Sibiu); este detaliat` activitatea lui Michael Haydn, Dittersdorf, tr`itori [i în aria transilvan`. Sunt catalogate Antologii muzicale de elaborare autohton`, cânt`ri sacre (1697- 1795), valori muzicale în patrimoniul sibian, repertoriul universal în s`lile de concert ale epocii, documente în fonduri timi[orene de partituri [.a. Însumate, alc`tuiesc o pre]ioas` colec]ie documentar`, istoric`, [tiin]ific`, realizat` într-un gest de sintez`, în spiritul personalit`]ii renascentiste, cu vast` acoperire intelectual`, specific` maestrului Vasile Tomescu, european de referin]`.

Pagini realizate de Daniela Caraman Fotea


14

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Opinii Actorii, fani \nr`i]i ai Festivalului „Enescu“ Sear` de sear`, în s`lile de concerte au putut fi v`zu]i în calitate de spectatori, de aceast` dat`, o serie de nume grele din lumea teatrului. Mai tineri sau mai în vârst`, îmbr`ca]i elegan]i sau casual, venind în goan` de la câte o repeti]ie sau a[teptând lini[ti]i la o cafea în pia]a Festivalului s` înceap` concertele, actorii [i-au pus la b`taie salariile de bugetari [i [i-au cump`rat bilete [i abonamente la Enescu. Pentru c` merit`.a

Emilia Dobrin: „Cred c` sunt oameni care nu apuc` s` vad` într-o via]` întreag` atâtea concerte excep]ionale câte vedem noi în trei s`pt`mâni la Festivalul «Enescu». Nici m`car nu visam s` v`d vreodat` live Il Giardino Armonico pe care \i iubesc de mor de când au ap`rut. De câte ori am fost «dincolo» [i am vrut s` intru la un concert de-al lor, pre]urile erau absolut prohibitive, 200-300 de euro. La noi este aproape gratis. E p`cat s` ratezi o astfel de [ans` s` vezi mari orchestre [i mari muzicieni la un pre] pe care, deocamdat`, ni-l putem permite. Nu am ratat aproape nici un concert, pentru c` nu [tii când te mai po]i întâlni cu o asemenea bucurie. Am strâns din pumni [i mi-am cump`rat bilete cam la toate. Pân` acum, preferatele mele sunt concertele de muzic` baroc` de la Ateneu. Il Giardino Armonico [i Les Arts Florissants mi-au luat min]ile pur [i simplu. Sigur c` mi-au pl`cut [i marile orchestre, numai c`, s` spunem cinstit, Sala Palatului este totu[i improprie pentru astfel de manifest`ri. Acustica e foarte proast`. M-am mutat din col] în col] [i din nici o parte nu se aude bine. E p`cat“.

Tudor Chiril`: „Acum doi ani am participat la festival mai pe s`rite, intrând «studen]e[te», pe u[a din spate, dar acum m-am preg`tit din timp, mi-am f`cut abonament [i nu am de gând s` ratez nimic pentru c`, pân` la urm`, este o investi]ie în mine. {ti]i vorba aceea, c` dac` vrei s` scrii trebuie mai întâi s` cite[ti, la fel [i eu, dac` vreau s` fac muzic`, chiar a[a, la nivelul nostru, mai micu], trebuie s` ascult marea muzic` a lumii. Iar eu am impresia c` noi nici nu realiz`m dimensiunile [i importan]a acestui eveniment. S`-l vezi pe Vengerov, apoi pe Joshua Bell [i pe Nigel Kennedy [i s` a[tep]i s` vin` Ashkenazy, aici, acas` la tine, e uluitor. {i nu o spun doar ca s` ne d`m noi rotunzi. Am stat într-o pauz` dintre concerte la un bar de lâng` Ateneu [i am fost întrebat de un tip de unde atâta entuziasm în România pentru muzica clasic`. I-am explicat c` festivalul e o dat` la doi ani [i c` între timp nu se petrece mare lucru. Tipul era [eful de partid` de la trombon din orchestra de la Floren]a. {i l-am întrebat [i eu atunci cum vede el festivalul. Au început s`-i sclipeasc` ochii [i mi-a vorbit o gr`mad` despre cât de mare [i cât de important` este aceast` manifestare pentru muzicieni. Iar noi nici nu realiz`m acest lucru. Eu chem pe toat` lumea la «Enescu». Fiecare bucure[tean ar trebui s` vad` m`car un concert. A[ recomanda aceast` terapie în special toxicomanilor de la spitalul Bagdasar. Cu aceste concerte po]i s` faci un «trip» de zile mari [i unde mai pui c` e [i perfectly safe. Eu m-am trezit la un moment dat la Stravinski, la concertul sus]inut de Orchestra Radio France, c` nu mai [tiu pe ce lume tr`iesc.{i ce bine era!“

Marius Manole: „Încerc s`-mi rup din timpul de repeti]ii [i s` vin la festival, iar când nu pot veni, m`car urm`resc la televizor concertele de la miezul nop]ii de la Ateneu, transmise de TVR Cultural. E un excelent mod de a-]i încheia ziua. Am fost onorat s` particip [i ca artist în Pia]a Festivalului, unde am jucat într-un spectacol-eseu numit «Eu, Eugen Ionescu», în regia lui Mihai Lungeanu, al`turi de Marel Iure[, Rodica Mandache [i Alexandru Repan. Cred c` Festivalul «Enescu» este unul dintre cele mai mari din lume, iar faptul c` Bucure[tiul este gazda unei manifest`ri de o asemena amploare mi se pare extraordinar. În condi]iile în care Capitala noastr` e în via]a de zi cu zi un ora[ gri, iar în materie de cultur` înalt` st`m foarte prost, mi se pare c` Festivalul «Enescu» e o [ans` nesperat` pentru s`n`tatea noastr` sufleteasc`.“

Pagin` realizat` de Gabriela Lupu.


16 SEPTEMBRIE 2009

15

UN SUPLIMENT Cotidianul

Fotofest Ion Iliescu nu a ratat concertul Maggio Musicale Fiorentino, dirijat de Mandeal, luni sear`

Publica]ie editat` de

Cotidianul [i ARTEXIM •

DIRECTOR EDITORIAL Cristina SÂRBU EDITOR COORDONATOR Cristiana VI{AN COLABORATORI Anca Ioana ANDRIESCU, Ligia ARDELEAN, Ruxandra ARZOIU, Loredana BALTAZAR, Mioara BÂSC~, Sorina BOBEICO, Irina BOGA, Maria Monica BOJIN, Ana BUGA, Corina BURA, Daniela CARAMAN FOTEA, Monica CENGHER, Petre CODREANU, Mihai COJOCARU, Lavinia COMAN, Grigore CONSTANTINESCU, {tefan COSTACHE, Sebastian CR~CIUN, Anca FLOREA, Olga GRIGORESCU, Monica IS~CESCU, Irina HASNAS, Cristina LASCU, Gabriela LUPU, Alice MAVRODIN, Daniela NICOLAE, Smaranda O}EANU, Despina PETECEL, Liliana PISPIRIS, Costin POPA, Corina RADOI, Michaela RO{U, Vivia S~NDULESCU, Cristina SÂRBU, Ecaterina STAN, Mirela STOENESCU TOLLEA, Alexandru {IPA, Irina Cristina VASILESCU, Cristiana VI{AN, Lucian ZBÂRCEA, Elena ZOTTOVICEANU

Agenda Festivalului a devenit o lectur` foarte c`utat` \nainte de concerte [i \n pauze

CONCEPT GRAFIC Marius MATIE{ SECRETAR GENERAL DE REDAC}IE Marilena R~DUCU TEHNOREDACTARE Monica }|NCU CORECTUR~ Ecaterina DERZSI, Marilena PODARU, Elena Z~INESCU, Elena T~TARU, Oana POSD~RESCU REVIZIE DE SPECIALITATE Alice MAVRODIN Cotidianul este o marc` a grupului •

DIRECTOR EDITORIAL Cornel NISTORESCU REDACTOR {EF Oana ST~NCIULESCU

Cristian Mandeal [i Maggio Musicale Fiorentino au umplut Sala Palatului \nc` de la \nceput de s`pt`mân`

PUBLISHER Livia MOISII

La „Enescu“, politica trece uneori pe planul doi, \n favoarea muzicii

DIRECTOR EDITORIAL GRUP Doru BU{CU DIRECTOR DIVIZIE QUALITY MEDIA Mihnea VASILIU CONSILIUL DIRECTOR AL GRUPULUI REALITATEA-CA}AVENCU Emil HUREZEANU – Pre[edinte, Sergiu TOADER, Sorin ENACHE, Mihnea VASILIU, Drago[ STANCA, Sorin VULPE, Doru BU{CU, Cosmin POPA, Sorin FRECIU © 2009 Reproducerea oric`rui material sau ilustra]ii din aceast` publica]ie, f`r` acordul prealabil al editorului, este strict interzis` [i va fi pedepsit` conform legii.

Theodor Paleologu, \n loja oficial` de la Sala Palatului, al`turi de Madeleine Voicu Melomanii Valeriu Stoica [i Gabriel Liiceanu au discutat \ndelung dup` concertul de luni sear`

Pagin` realizat` de Cristiana Vi[an. Fotografii Drago[ Toader.


16

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Selec]ii „ZILELE BUCURE{TIULUI“ PIA}A FESTIVALULUI INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ Organizatori: FUNDA}IA „ART PRODUCTION“ / FUNDA}IA CULTURAL~ „REMEMBER ENESCU“ ARCUB MIERCURI, 16.09.2009, Ora 16.30 Liviu Scripcaru vioar`, Alaxandra Stan pian, Iarina Margarit pian, Iulian Balutel vioar`, Alexandru Semeniuc vioar`, Elena Rusu pian, M`lina Ciobanu vioar`, Andrei Aiord`chioei corn, Andrei Petrache pian, Alla Petrichei vioar`, Alice Muller vioar`, Raul Stanulescu vioar` La pian: Smaranda Acatrinei, Olga Babadjan, Lucica Nicolae Program: Ch. Dancla, C. Dimitrescu, D. Sostakovici, M. Marbe, L. van Beethoven, F. Chopin, Gh. P`unescu, H. Jerea, N. Paganini, J. S. Bach, W.A. Mozart, B.Bartok Profesori îndrum`tori: Calistrat Catargiu, Crinela Gorg`neanu, Francisca Lupu, Mihaela Tomescu, Domnica Pepelea, Constantin P`un`, Ileana Busuioc Ora 18.30 Daniel Dasc`lu pian, Duo Adriana V`caru oboi Doris Iorga oboi, Radu Dunca vioar`, Cipriana Gavrisiu pian La pian: prof. Mihaela Spiridon Program: G. Enescu, A. Vivaldi, F. Liszt Profesori îndrum`tori: Eliza Barzescu, Delia Pan`, Adrian Cardan

Ora 20.30 Prelucr`ri de muzic` clasic` pentru nai Cornelia Tihon nai, Cristina Denise Pasa vioar`, Alexandru Virgil Raileanu pian JOI, 17. 09. 2009, Ora 16.30 Ioana Tudor vioar`, Estera Racz vioar`, Mihaela Manea pian, Alexandra Bobeico vioar`, Alexandru Bisoc vioar`, Marius Dene[ pian, {tefan Ro[u vioar`, Marius Groza pian, Eliza Puchianu pian, Maria Col]atu viol` La pian: Olga Babadjan, Oana Nica [i Adriana Maier Program: A. Seybold, G. Enescu, N. Paganini, F. Chopin, H, Wieniawski, Ch. Dancla, W. A. Mozart, S. Rachmaninov, M. Glinka, F. Bridge Profesori îndrum`tori: Alina Ghiugan, Mariana Varga, Lumini]a Procopciu, Mihaela Tomescu, Veronica Rotar, Ligia Pop, Florian Neme[, Olga Szel, Leona Varvarichi Ora 18.30 Mihaela Mitrofan Mircea Dumitrescu Maria Petrache Angela Turchetta Aron Cavassi Georgiana Pletea Mihail Sili[teanu Sânziana Mircea

vioar`, vioar`, pian, vioar`, vioar`, pian, vioar`, pian,

Marius Georgescu pian, Vivianne Caragea flaut, Alexandru Triscariu fagot, Eduard Leata chitar`, {tefan Cazacu violoncel, Vlad Robu canto, Trio: Iosua Galev pian, Ana Popescu-Deutsch vioar`, Gh. {tef`nica violoncel, Trio: Alexandra Mihaescu pian, Cristian Roibu vioar`, Alexandru Totan violoncel La pian: prof. Smaranda Ilea, prof. Verona Maier, Marta B`ceanu Program: H. Wieniawski, P. Sarasate, Cl. Debussy, N. Paganini, F. Liszt, G. Enescu, S. Rachmaninov, S. Prokofiev, J. Massenet, E. Bozza, S. Assad, D. Popper, W.A. Mozart Profesori îndrum`tori: Olivia Papa, Ileana Busuioc, Cezar Marin, Carmen Runceanu, Elisa Barzescu, Mihaela Mailat, Olga Szel, Andrei Podlacha, Cristian Vasile, Mugurel Trosca, Liviu Georgescu, Anca Vartolomei, Claudia Deleanu, Ana Maria Cretan Ora 19.30 Programul TVR Cultural Talk-show: Cornel Todea, invitat special al TVR Cultural Ora 20.00 Gala de teatru scurt – la scen` deschis`, premian]ii Galei HOP a Tân`rului Actor, Edi]ia Mangalia 2009, [i momente muzicale sus]inute de Irina Sarbu & Jazz Band

ENESCU2009 nr10  

ORA{UL INTERZIS, PREMIAT |N VARIANT~ MUZICAL~ BALETUL IMAGINA}IEI {I CONDI}IA UMAN~ FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL INTERVIU cu Eugene...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you