Page 1

LUCEAFĂRUL DIN VALE Revistă de cultură și artă Anul 1, nr.4-aprilie-2018 Apare lunar

ISSN-L 2606-2650 ISSN 2601-4637 1


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

LUCEAFĂRUL DIN VALE,fondată in ROMÂNIA – ianuarie 2018 Revistă de literatură, cultură şi artă Persoana iniţiatoare: Kessy Ellys Nycollas- Membră a Uniunii Artştilor Plastici-Sucursala Vâlcea Preşedinte onorific : PUIU RADUCAN- Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Președintele Uniunii artiştilor Plastici-Sucursala Vâlcea Colectivul de redacţie: Kessy Ellys Nycollas-Fondator, director, redactor șef Puiu Răducan-Președinte onorific Mugurel Pușcaș-redactor Val Răzeșu-redactor Colaboratori: *Angela Burtea – proză și poezie – colaborator corespondent – judeșul Brăila *I.D.Sicore - poezie şi proză – colaborator corespondent – județul Gorj *Liviu Brezeanu – sculptură – colaborator corespondent – judeșul Dâmbovița *Mugurel Puşcaş– poezie – redactor - colaborator corespondent – județul Mureș *Roberta Sandra Pilipăuţeanu – poezie – colaborator corespondent - Germaina *MariaTomița Corini– poezie – colaborator corespondent – Republica Moldova *Val Răzeșu – poezie – colaborator corespondent -județul Constanța *Dan Șalapa – poezie – colaborator corespondent – județul Mehedinți Tehnoredactare: Kessy Ellys Nycollas Coperta: Kessy Ellys Nycollas Date de contact: oelena29@gmail.com puiuraducan51@yahoo.ro Luceafarul din vale Telefon redacţie: 0761623572 Program: LUNI-VINERI - 8:30 - 12:30 Notă: Membrii colectivului de redacţie al revistei LUCEAFĂRUL DIN VALE îşi rezervă dreptul de a selecta materialele trimise înainte de a fi publicate. Obligaţiile autorilor: * Îşi asumă întreaga responsabilitate atât pentru originalitatea creaţiilor literare trimise, cât şi pentru corectitudinea lor. * Păstrează o exprimare decentă, fără referiri discriminatorii, mai ales în textele cu teme religioase, sociale, politice. *Scriu textele românește, corect, cu diacritice. Materialele vor fi transmise în format doc. Times New Roman 12 , pană la data de 10 a fiecărei luni. Ne asumăm toată responsabilitatea pentru materialele primite. Le vom folosi doar pentru publicare în revistă, nu în alte scopuri. Copyright 2017 - Utilizarea totală sau parţială a materialelor publicate este permisă numai cu acordul autorului.

2


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Ninge în aprilie Azi aș fi vrut să-mi fii alături.Măcar în spatele ferestrelor, dacă nu și în mijlocul naturii.Și știi de ce? Fiindcă ninge în aprilie! N-am apucat nici o dată să strângem între palmele noastre fulgii lui aprilie. Nu seamănă nici pe departe cu cei de la Crăciun.Sunt mai rari și mai pufoși, rari și ne uniformi, dar sunt mulți, mulți de tot.Nu, tu n-ai cum să-i vezi sau poate chiar stai la adăpostul lor.Cine știe?Nu mi-ai vorbit niciodată despre fulgii lui aprilie.Să nu fi știut că există?Tule știai pe toate! Îmi arătai doar bogăția florilor din toate livezile pământului.Mă duceai de fiecare dată acolo unde era floarea mai deasă și mai înmiresmată și mă lăsai să amețesc sub farmecul lor. Te îndepărtai, pretextând că nu știu ce ai uitat în mașină și mă priveai pe furiș să vezi cât sunt de copil în fața atâtor frumuseți, știute până atunci numai de tine. Alergam de fiecare dată și atingeam în goana mea crengile pomilor, iar floarea albă sau roz plutea deasupra capului meu. Albită de floare, îmi plăcea mângâierea lor, iar mirosul inconfundabil, mirosul acela de crud și de curat mă amețea. Mă lăsam ușor îmbătată, la poalele pomilor.Visam, zburam, iubeam! Te bucurai, fiindcă era preludiul oferit de natură, iar eu îi cădeam pradă.Ușoară pradă! Tu doar priveai! Zâmbeai și te încărcai de plăcerea plăcerii, privindu-mă. Nu cereai nimic în schimb.Era suficient.Și nu era bucurie mai mare ca aceea: să oferi omului iubit ceva din ceea ce n-a gustat niciodată până atunci, iar tu să nu ceri nimic în schimb. -Doruleț, întoarce-te, vino, unde pleci, nu te îndepărta! Pomii au înflorit și pentru tine! Îți mai aduci aminte, nu?Îți întorceai privirea, apoi, după alți câțiva pași, te întorceai. Părea că mergi greu, că pașii nu te mai ajută, dar tu, de fapt, voiai să mărești suspansul. -Ai crezut că te părăsesc? Mă întrebai într-o liniște amenințătoare, clipind rar din ochii încețoșați. N-a venit vremea!Azi am venit special, doar pentru a nu fi singură prin ploaia de petale albe și roz. Livada asta îmi aparține, acum e și a ta. -Și mâine?Mâine a cui va fi? -A mea și-a ta, a noastră!A acestor clipe, albe și roz,pline 3

pline de dor și de parfum numit ”April”. Știi, din livada aceea mi-ai adus primele cireșe, erau cireșe de mai.Mâncam lacom, cu sau fără sâmburi, iar tu priveai și râdeai. Cu gura până la urechi râdeai! Întotdeauna am iubit cireșele, dar nimeni n-a știut povestealor, doar tu și eu. Oare cum n-am știut atunci de ce ochii tăi erau plini de lacrimi? Stăteai culcat, cu capul în poala mea, iar lacrimile izvorau din ochii tăi așa cum ninge în aprilie. Ți le ștergeam ușor cu buzele fierbinți și înfometate de tine.Iar tu... Tu îmi luai mâinile unacâte una și mi le sărutai, de parcă ar fi fost ultimul sărut de pe lume.Așezai obrazul pe ele și iar le sărutai. -Mi-s dragi mâinile tale! așa mi-ai spus atunci. Știi, mâinile oamenilor nuseamănă între ele, iar ale tale sunt calde, blânde șitămăduitoare.


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Și cât le iubesc! Nu luam în seamă cuvintele tale, mi se păreau normale, firești, fiindcă eu eram îndrăgostită de mâinile tale.Le-am iubit din prima clipă, fiindcă sub vraja lor intram în mirajul iubirii.Erau frumoase, cu degete de pianist, cu unghii tăiate rotund și-ntotdeauna îngrijite. Îmi pare rău că niciazi nu ești lângă mine. Am fi ieșit afară amândoi, ne-am fi întâlnit la locul nostru de taină și ne-am fi lăsat ninși cu fulgii lui aprilie. Acum privesc doar de la fereastră minunea naturii, iar ochii mei se încarcă cu boabe de rouă. Și-mi este atâta dor... Acum înțeleg de ce plângeai atunci, fiindcă știai că vei pleca. De aceea îmi sărutai mâinile cu atâta ardoare, de aceea mă strângeai la piept cu atâta emoție, cu atâta drag, de aceea îți lipeai obrajii de obrajii mei! Doar tu știai! De n-ai fi plecat, azi am fi strigat amândoi: ninge atât de frumos în aprilie!

*** Viața nu ne permite să rămânem datori... Totul se întâmplă la schimb! Drept sau nedrept el se întâmplă... impus dacă de bună voie nu vrem! Întotdeauna ne va alege el pe noi, niciodată invers... *** Mi se pare incredibil să ajungi să nu mai ai pic de respect și valoare în faţa unei persoane pentru care până mai ieri erai un înger! ***Nu dispera. Toate trec! ***Întotdeauna Dumnezeu iți va trimite omul de care ai nevoie să reconstruiască cu migală ceea ce altcineva a dărâmat inconștient. *** Dragostea te înrobeşte. Este foarte important să te trezești la timp... înainte ca sufletul să fie făcut țăndări atât de mici încât să nu îl mai poți reconstrui. ***Nimic nu durează o veşnicie! Învaţă să trăieşti momentul. Azi, acum, aici. Ieri deja nu mai este... mâine nu poate şti nimeni dacă va veni. ***Nu îţi mai face iluzii gândindu-te că ceea ce trăieşti acum va dura toată viaţa... indiferent dacă este o bucurie s-au un necaz. Mâine nimic nu va mai fi ca azi.

***O iubire care nu suportă confruntarea cu realitatea nu-i iubire. Dar în acest caz, neputința de a iubi este privilegiul inimilor nobile. Albert Camus ***Nu trăim sentimente care ne transformă, ci sentimente care ne sugerează ideea de transformare. Depildă, iubirea nu ne purifică de ego-

***Iubirea este ca şi haina! Ceia ce ieri părea să îţi vină perfect... azi poate să îţi pară, ori prea strâmtă ori prea largă... Nu încerca s-o ajustezi... cârpelile se vor observa.

ism, dar ne face să-l simțim și naște in noi ideea unei părții indepartate, unde acest egoism nu șiar mai găsi locul. - Albert Camus

4


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

Marea vine din adâncuri... Marea vine din adâncuri Și întinde-ncet o mână Suflețelul mi-l cuprinde... Fiind un mugure spre floare, Fragedă în așteptare Mi se-nchise dulce ochii, Pleoapa se lăsase-n mare, Când, Lumina părăsise cerul, Zorii își luară carul, Soarele urcă pe munte I-auzeam inima trează, Nu știam, că dac'ajunge Sărătura sa profundă Peste o rană de așteptare Ce putea ca să devină Lacrimă usturătoare... Marea... Ea privește, e tăcută, Se bat valurile-n ea Spumele i se înalță Tot mai sus... Spectacol magic! N-a vrut marea ca să știe Cum respir și ce gândesc Șă-a rămas să fie trează... Marea stă fără cuvinte Și vibrațiile ei bat, Peste undele de gânduri Trec furtuni neîncetat!

Ploaia-i suflul meu

Ploaie, Te cuprind cu drag! Ești în visul meu. Te aștept în prag Tu să vii mereu! Ploaie, Lină și măruntă, În taină tu-mi vorbești. Vino! Mă sărută! Să nu mă ocolești! Ploaie... Mângâie-mi privirea Cu ochii tăi setoși! Dă-mi dragostea ta, ploaie Din stropii cei frumoși! Ploaie, Lasă-mi rătăcirea Să se-mpletească-n tine, Să-mbrățișez misterul Firelor divine!

5


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

Sărută-mă iubite! Sărută-mă iubite, Sărută-mă cu gândul, De știi că ești departe Sărută-mă cu cerul, Cu zarea și pământul! Sărută-mă cu iarna Și fă-o mai fierbinte! În tine e secretul. Sărută-mă cu ochii, Și caldele-ți cuvinte! Sărută-mă iubite Cu primăvara fină Cum n-a făcut-o altul Cu mugurii, narcisul, Laleaua din grădină!

Unde ești tu tinerețe? Anii trec, și trec la fugă Tinerețea zboară-n zare. Amintirea o sărută, Două inimi trec prin mare.

Sărută-mă cu vara Cu fluturi din câmpie Iubește-mă iubite! Sărută-mă cu iarba Cu verdele-i din ie!

Două inimi îngemănate Peste val acum pornesc, Se-ntâlnesc la mal de mare Și își spun că se iubesc!

Sărută-mă cu toamna Cu holdele-i bogate Doar tu ești îngerașul, Pe buze îmi așterne Parfumurile toate!

Se privesc, au iarna-n plete Și din ochi le cade rouă. Două inimi prea discrete Au de-a-ncepe viață nouă! Anii trec, fug nebunește Două inimi se aleg, Albatroșii dau târcoale Țipăt din iubiri culeg!

Sărută-mă iubite Cu viața, căci se știe Iubite tu ești totul! Rămâne-va cuvântul Un templu-n poezie!

Și le-adună-ntr-o icoană Unde anii stau smeriți Unde ești tu tinerețe? Te întreabă doi iubiți!

De: Maria Tomița Corini / Foto:internet

De: Maria Tomița Corini / Foto:internet

6


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

Cu dragostea nu se glumește, dar umoru-n ea trăiește! EPIgrame ! Licenţiată peste hotare Pe la turci şi ciprioţi Fata mamei, fată mare, Dacă stai şi mai socoţi, Are dreptul de-autoare. La libertate Bolnăvioara lui mătuşa, Pe la băi, la munte, mare Nu mai ţine-nchisă uşa, Căci e bună la curtare. Sufletistul Sunt un mare sufletist, Dau cămaşa de pe mine, Mai ales că nu rezist, Goală, când o văd cum vine.

Unui răsfăţat Plin în jur de secretare Şefu-i mare amoros Şi de atâta desfătare Vine acasă numai... os.

Destinaţie Multe mândre jucăuşe Pe ospeţe nvitate, La copii au fost mătuşe, Pentru tată doar păcate.

Avantaj la vârsta a treia Invitat fiind la cină, Am mers seara la vecină, Și, evident, că mult n-am stat, Dar cel puțin m-am mai plimbat.

Unei prostituate Desfrânata cea drăguţă Îmi provoacă-o întrebare: Ea se trage din maimuţă Ori se trage ... din născare?

La azilul de bătrâni Crezând în marea dragoste propusă, Și în promisiuni cu dulci cuvinte, „Mireasa” pentru-o nuntă e dispusă, Dar „mirele” deja nu ține minte.

Păgânii Se ceartă turcii cu islamul Şi văd că mulţi î-şi schimbă hramul, Dar crucea n-are nici o vină, Că ei româncelor se-nchină.

La vârsta a treia Mi-s dragi femeile frumoase, Și când le văd, tot le ador, Și-mi vin și gânduri amoroase, Dar teamă mi-i de-acceptul lor.

Epigrama Epigrama-i ca femeia, Când cu poftă se consumă La-nceput cu vorba ceea Mai apoi c-a fost o glumă. 7


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018 PĂDURE, VERDE PĂDURE M-am oprit la o margine de pădure, La mijlocul primăverii, Când totul în jur e verde și frumos, Pădure, verde pădure. Şi m-am uitat la ea Cât am cuprins cu ochii; Şi i-am mirosit prospeţimea aerului verde Şi-am ascultat ciripitul păsărilor Şi foşnetul frunzelor Şi-am mers desculţ, Călcând iarba proaspătă, Călcând vreascuri înţesate, Călcând peste muşuroaie de furnici Şi n-am simţit vreo durere. Am simţit doar confort şi plăcere Şi l-am invidiat pe pădurar, Şi-am invidiat vietăţile pădurii De aşa o viaţă, de aşa un rai. Şi de ce să nu invidiez, Căci pădurea ne aşteaptă. Pădurea ne vrea, Pădurea are nevoie de noi, Precum avem nevoie şi noi de ea. Şi dacă ne dorim unul pe altul, De ce să nu ne iubim? De ce să nu convieţuim? S-avem o viaţă de pădure, O viaţă de rai.

BEŢII MIROSITOARE Îmi place să mă-mbăt, În plină primăvară; De mirosul nucului. Îmi place să mă-mbăt, De mirosul florilor de tei. Îmi place să mă-mbăt, De mirosul petalelor de mentă. Îmi place să mă-mbăt, De mirosul florilor de liliac, Florilor de iasomie, florilor de crin. Prefer să fiu mahmur, De mirosul bujorilor şi-al trandafirilor, De mirosul lăcrimioarelor şi ghioceilor. Nu m-aş sfii să dorm într-un lan cu pelin, Să-mi petrec zilele într-o poiană cu maci roşii, Să şed culcat pe florile de câmp, Să fiu străpuns de mirosul lor îmbătător, Să mi se aromatizeze sângele şi creierul, Să mi se împrospăteze porii corpului. Aş prefera şi-mi place, Căci totul este natural, Ţâşnit din ţărâna străbună. Aş prefera, mai mult ce pot să fac, Trăind într-un oraş asfixiat, Lipsit de un aer natural, De-un nuc, de-un tei, de liliac, De florile de câmp Cu miros îmbătător, De primăvară-înfloritor!

8


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

În aşteptare Din vol. „Egofantezii” Îţi privesc umbra ce se-ndepărtează pe drumul cu pietre scumpe spălate cu dor şi mă gândesc: Oare când vei veni?

Oraşului natal Din vol. „De trei ori treizeci şi trei” Oraşul meu mic, prăfuit Ce-n vis mi-aduce amintiri Poartă pe cap cununi de miri Şi-un gând, adesea, de suit. Dorul de el a biruit Inima-mi plină de iubiri, Oraşul meu mic, prăfuit Ce-n vis mi-aduce amintiri. Din sufletul meu arcuit El îşi culege împliniri Şi albi sau roşii trandafiri Viaţa mea toat-a jefuit. Oraşul meu mic, prăfuit…

Mă voi transforma într-un val şi scăldând malurile mă voi usca de atâta aşteptare. Voi privi soarele printr-o perdea cu lacrimi şi nori, până când el se va volatiliza într-o bomboană fondantă şi-ţi va arăta ea, ce ai pierdut, plecând. Voi plânge până mă voi topi ca o lumânare la altarul icoanei ce face minuni, într-o marţi oarecare. Voi ofta până când munţii se vor transforma în deşert cu nisip rozaliu şi copt sub copita cămilei ce cară poveri. Voi trece prin timp ca o lebădă neagră până când tu vei prinde o pană şi-mi vei scrie cu ea când vei veni sau dacă vei mai veni…

9


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

Îndemn Stai lângă mine preţ de un poem, să împletim degete într-o împreunare sălbatică. Să facem schimb între singurătăţi de ieri până azi, de azi până mâine şi să ridicăm privirile până la amfiteatrul atârnat de cer. Stai lângă mine preţ de o clipă, să fim amândoi într-o gondolă ce zboară pe fire-mpletite între nori. Să rupem metafore cu trocuri între litere înroşite de foc – Şi să punem, împreună, preţ pe frânturi de timp.

Pagină:Aura Dan/

Promenadă… de iubire Într-un cer violet, înconjurând rotundul soarelui fluid sub melodia îngerilor, şoaptă de violă cu miros de scrum şi păpădie, un eu şi un tu într-o promenadă… de iubire. Un tu… pentru mine… un eu dansezi pe flăcările din soba roşcată cântându-mi o simfonie trosnind odată cu lemnul uscat şi ignorând melodia din fundal. Un tu… pe mine… un eu îmi mângâi inima cu focul, sufletul cu o felie de ger. Gândul cu lalele creţe şi visele cu umbre de chitară. Un tu… mie… un eu îmi sorbi cuvintele şchioape rostite cu naivitatea porţilor deschise. Îmi frângi un vers din Shakespeare şi-mi faci din cerneala luicunună cu boabe albastre. Îmi săruţi valsul şi pluta ce zboară prin cer de lăptucă. Îmi îmbrăţişezi picurii de iubire şi tot ce-s un eu, pe covor de noapte, lângă un tu. Într-un cer violet, înconjurând rotundul fierbinte al soarelui fluid sub melodia îngerilor, şoaptă de violă cu miros de scrum şi păpădie un eu şi un tu într-o promenadă… de iubire.

10


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

EA

maiestuoasă trecea, cu timpul agățat pe umăr, trăgea, mitraliind da-uri. în carnea mea nu mai era loc de niciun mormânt, nici printre cruci nu mai era loc de pus vreo tresărire. eu refuzam bibliile care îmi țineau scut și în piept îmi intrau toate viețile femeilor care fusesem, toate coastele, tot lutul. vreau nu, am strigat, vreau nu, eu nu trăiesc, mint între a fi și a nu muri, fug pe cai care plâng, pe goana lor aruncată din ochi sunt un aproape orb nenăscut.

MOTTO totul e atât de simplu, încât mă întreb de ce nu ne-am găsit înainte de a ne naște.

gloanțele își desfăceau gurile, mușcau din începuturi să se sfârșească mai repede ceea ce nu avea să se întâmple. ea trecea imperial mai departe, în urma ei îmi creșteau întrebări lângă cruce.

ca și când locuim în smarald, ne iubim în iarba crudă a ochiului. pune privirea ta frumoasă între cămașa mea de dragoste și piele, pe unde se ascund clipe de azi încă neiubite, ne dezbrăcăm din același înger. buzele tale, într-o plimbare de seară pe buzele mele, trezesc păduri sălbatice, din palmele mele izbucnește cerul, din pieptul tău crește un munte. arată-mi pe harta trupului meu care e țara în care vrei să rămâi. 11


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

Între cuvinte Între cuvinte am trăit dramele nespusei iubiri. Viața ca o pradă m-a pândit încercând să mă devore . Eu, cu fiecare secundă , am ieșit biruitor asemeni unui vânător iscusit. Trăiesc într-un perpetum mobile...

Doar tu

Singura avere

Doar tu singură și pură, ca o fecioară a șoaptelor inocente, ai rămas cu mine.

Nu mă laud cu averi nemăsurate: cu imperii, armate, cu un harem de sclave.

Într-o noapte, obosit de neodihna ideilor, nu puteam să adorm.

Îndrăgostit de cuvânt mă simt fericit, atât de fericit, încât îmi vine să dansez în ploaie.

Atunci am chemat toate prietenele mele dar m-au refuzat.

Singura mea avere ești tu Poezie!

Fericirea era plecată afară, Bucuria mă părăsise...

Poezia este căsătoria realităţii cu idealul, în sufletul poetului. definiţie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu

Doar tu Poezie, pură, stingheră și inefabilă ai venit. De atunci nu m-ai părăsit niciodată.

12


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

Finul Pepelei, cel isteţ ca un proverb, Anton Pann In 1831 unele dintre creaţiile sale apar în volumul „Poezii deosebite sau cântece de lume” în care Anton Pann prezintă culegeri de poezii devenite mai apoi cântece, din care, unele sunt culese de alţii, iar altele originale de Anton Pann. „Crez că la mulţi va aduce mirare pornirea mea spre a da prin tipar la lumină nişte poezii ca acestea. Ştiutfiind însă la cei mai mulţi din obşte că aceste poezii de multă vreme avându-le manuscrise, unele adunate de la alii şi altele chiar de mine compuse, mai totdeauna aveam silă de către prieteni, a le da izvoade, şi cu aciasta mi se pricinuia zăticnire de la alte lucruri mai folositoare. Pentru uşurarea mea dar, şi pentru a prietenilor mulţumire m-am îndemnat a le tipări. Primească, mă rog deocamdată aceste şi văzând că sunt primite cu dragoste mă voiu îndemna a le da şi altele.” — Anton Pann „Poezii deosebite sau cântece de lume”. Mama autorului, Tomaida, va muri în 1838. În „Istoria literaturii române“ de George Călinescu găsim notat, probabil dintr-o regretabilă inversare a cifrelor, ca an al decesului, anul 1883. Cel mai pitoresc personaj al epocii paşoptiste a fost, Anton Pann. Cu o puternică influenţă asupra publicului larg, este legat simultan atât de lumea veche, fanariotă, cât şi de cea nouă, romantică. Anul revoluţionar 1848 se regăseşte ca realizare muzicală în imnul Deşteaptă-te române care are la baza melodia romanţei „Din sânul maicii mele ”, a cărei notaţie psaltică a făcut-o Anton Pann încă din 1839 şi versurile poeziei „Un răsunet”, compusă de Andrei Mureşan în 1842. Modul în care s-a petrecut simbioza dintre cântec şi versuri se găseşte în amintirile lui Gheorghe Ucenescu, elev al lui Anton Pann şi unul din admiratorii acestuia. Acesta relatează: „Am cântat multe cântece de probă, iar sosind la următorul cânt, «Din sânul maicii mele» şi cântându-l, a rămas poetul (ANDREI MURESAN) pe lângă această melodie, obligându-mă ca, pe Duminica viitoare, să mă aflu şi eu împreună cu oaspeţii invitaţi la grădină ca să cânt după melodia aleasă poezia ce o va compune până atunci. În Duminică hotărâtă, iată că vine poetul împreună cu 4 Domni români şi şezând cu toţii pe iarbă verde şi cu ceraşe înainte — îmi dete D. Andrei Mureşan poezia făcută «Deşteaptă-te Române», îi probăm puţine rânduri şi văzând în tot melosul este de minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără şi puternică până la fine. Mai repetându-l odată, toţi Domnii învăţând melodia din auz, cântau împreună, mulţămind şi urând multă viaţă şi sănătate marelui poet. Din ziua aceia cântul «Deşteaptă-te Române» s-a făcut cel mai plăcut şi familiar, iar eu eram poftit în toate părţile ca să-l cânt şi să învăţ tinerimea a-l cânta mai bine şi regulat” Anul 1848 l-a găsit pe Anton Pann la Râmnicu Vâlcea. Părăsise Bucureşţii din pricina molimei de holeră. Gheorghe Dem Theodorescu scrie în legătură cu acest eveniment că:: „Anton Pann lucra peste Olt pentru realizarea ideilor naţionale şi cânta triumful revoluţiunii printr-un imn, de care s-a vorbit în organele de publicitate ale epocii” .Este vorba de un document, Nr. 1184 din 30 iulie 1848 şi publicat înMonitorul Român” Nr. 14 din 26 august 1848,, în care, la 30 iulie 1848,comisarul de 13


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

propagandă al districtului Vâlcea, Dumitru Zăgănescu, raporta Ministrului Treburilor din Lăuntrul Ţării Româneşti, cadrul în care fusese sărbătorită revoluţia în oraşul Râmnicu-Vâlcea şi care menţionează şi participarea lui Anton Pann: „Într-acest pompos constituţiu, aflându-se şi d-lui Anton Pann, profesor de muzică, împreună cu câţiva cântăreţi de aceeaşi profesie, au alcătuit o musică vocală cu nişce versuri prea frumoase puse pe un ton naţional plin de armonie şi triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetăţenilor”. Evenimentul se petrecea joi, 29 iulie 1848, „într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este la marginea cetăţii”, adică actualul parc Zăvoi, prilej cu care s-a depus jurământul pe Constituţie, s-au sfinţit steagurile revoluţiei şi s-a cântat pentru prima dată în Ţara Românească, „Deşteaptă-te, române!” Tot în anul 1848 Anton Pann cumpără pe numele celei de a treia consoarte o casă pe strada Taurului nr 12 din mahalaua Lucaci, unde mută şi tipografia. Două momente foarte importante pentru opera sa literară se disting. Primul, în 1847, este apariţia lucrării Povestea Vorbei aceasta fiind capodopera sa, continuată în 1852 cu volumul al doilea, ulterior reeditată. Al doilea moment marcant se produs în 1850 când se tipareste primul volum din culegerea Spitalul amorului, ce se compune din şaşe broşuri care contin 293 cântece si 167 melodii. Majoritatea textelor nu aparţin lui Anton Pann, însă melodiile sunt adaptate sau compuse de el. Această mare lucrare reprezintă prima antologie a cântecului de lume de la noi. Cântecul de lume stă la baza romanţei, îndrăgită de mari poeti precum Mihai Eminescu. Anton Pann moare la 2 noiembrie 1854, de tifos, în casa sa din Bucuresti, de pe strada Taurului, numărul 12 (azi strada Anton Pann, numărul 20). Dorinta lui a fost să fie înmormântat la mănăstirea Viforâta, însă a fost îngropat în curtea Bisericii Lucaci, din apropierea locuinţei sale, din Bucureşti. După moartea sa, văduva Tinca devine soţia lui Oprea Dumitrescu, ucenic apropiat autorului, care mută tipografia la Râmnicu Vâlcea si preia restul manuscriselor, publicând postum Paraclisul comun . G. Călinescu apreciază la Anton Pann originalitatea lingvistică în culegerea şi prelucrarea textelor populare, care reprezintă o împletire de occident cu orient, de fabulaţie populară şi imaginaţie a autorului. El este primul culegător autentic de folclor, la care puternica educaţie muzicală a fost sprijinită de inteligenţă şi rafina-ment. La Anton Pann literatura naşte istorie, iar istoria face literatură. In epitaful compus de autor pentru crucea sa ne spune: "Aici s-a mutat cu jale/În cel din urmă an/Care în cărţile sale/Se citeşte Anton Pann./Acum mâna-i încetează,/La lumină cărţi să dea./Împlinindu-şi datoria/Şi talantul ne-ngropând,/S-a făcut călătoria,/Dând în lume altor rând”

5

Pann , Anton: Poezii deosebite sau cantece de lume Ucenescu , Gh.: Memorii Teodorescu, G. D. : Biografie Mohanu Constantin : Cronologie bio-bibliografică (SFÂRȘIT)

14


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018 UNDE-S COPIII...? Visasem că eram cu mieii la pășune, Pe dealul lui Băltoi, unde-am crescut, Și mă-nțepase-n talpă un mărăcine... Nici buruienile nu m-au recunoscut...! Unde-s copiii ce mergeau cu mine? Urcam cu mieii și de erau ploi, Nu-i mai aștept... niciunul nu mai vine, S-au dus departe,nu se întorc 'napoi...! Din varf de deal, priveam către pădure, În cozi am maci, și cu rochița floare, Cu ochii-mi de copil și gânduri pure, Realizez cât sunt de trecătoare ! Dar unde-s mieii mei, unde-au plecat? I-a luat copilăria și i-a ascuns cu ea, Tot căutănd prin vis,m-am deșteptat.. Doar lacrima-mi pe față mai sclipea...!

DESCHIDE FEREASTRA ! Iubite, deschide fereastra, E soare-n privirea ochilor mei, Te mai rog, toată vara aceasta, Păstreză-mi parfumul de crini și de tei...! Iubite, chiar dacă plouă întruna, Fereastra de suflet deschide-mi usor, Peste pervaz o să-ți întind mâna, Udă de ploaie, tremurândă de dor !

***Când simt că sufletul mi-e bolnav de emoție,inima-mi strigă ”hei,, vindecă-l cu poezie, e eficace...!

Iubite, în toate visele tale, Prezentă-s cu suflet cu tot, Aș vrea ca toți teii din cale, În suflet să-i țin, dar nu pot...!

***Timpul meu... ”moneda mea de schimb”! Voi avea grijă cum o voi cheltui, dar mai ales pe cine, pe ce...!

Păstrează-mi iubite parfumul, De trandafiri , crini și de tei, Presară-l diseară pe drumul, Ce zilnic îl străbat ochii mei...!

CORNELIA DIȚĂ 15


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

STII TU OARE..?

INGERI DESENATI Aș cere iertare, și nu îndraznesc, că-n visele mele desenez îngeri albi, fără să-i numar, un cor îngeresc...! Aș cere iertare, și nu stiu cui, în vis sunt ai mei, nu-i dau nimănui, și-i mângâi pe aripi de lumină, până dimineața o sa vină... și vor zbura spre înaltul unei alte zi! Se întorc iar și iar, în suflet stingher, suflet-altar, și desenez când visez... dacă n-as visa, aș muri !

Știi tu oare câte doruri, Zboară făr' să-ncetinească? Păsări albe strânse-n stoluri, Și continuuă să crească...! Știi tu oare cum sunt eu? Fir de iederă-n răscruce, Ce s-agață cănd i-e greu, De oricine, de orice... și continuuă să urce! Dor și iedera si floare, Zboară, urcă neîncetat, Vor s-ajungă pân' la soare, Neștiind că... s-au uscat !

RĂTĂCITĂ IMPRUMUT

M-am rătăcit în gândul ce venea spre tine, De multă vreme,la drum nu mai plecasem, Știam să vin dar nu mai încercasem, Doar așteptasem să-ți amintești de mine.

Cine vrea să-mi împrumute Zâmbet cald cu gust de vară, Sau de vreo cireașă amară...? Declar visele pierdute !

Din ce în ce mai rar, îmi este dor, Iar vara e aproape, ceva nu se mai leagă, Eu îți spusesem că totu-i trecător, Și cine ar mai putea să ne-nțeleagă..?

Cine-mi dă cu imprumut, Vreo iluzie mai nouă, Flori de tei si stropi de rouă...? Eu, pe toate le-am pierdut...!

Rătăcită-n trecut și viitor...găsește-mă, nu-i greu, Dar poate m-ai văzut în sufletu-ți pe undeva, Mă caut pe un drum ce il stiam doar eu, Găsește-mă, n-abandona, iubirea mea...!

Aș vrea doar cu imprumut, Vis frumos ca un sărut, Înapoi, îi dau mai mult, De-aș găsi ce am pierdut...!

Pagină:Cornelia Diță / Foto:internet 16


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018 ÎNTOARCEREA O! Ce drumuri line ni se deschid în faţă! Iubim, trăim, ne bucurăm de viaţă, însă, întodeauna drumul, brusc, coteşte cu realitatea, în cap loveşte și ne aduce negreşit înapoi, în locul de unde am pornit! Drumurile toate se întorc în noi, bătrâni şi bolnavi, şi plini de nevoi! Citeşte atent, nu eşti ocolit, dacă vrei să vezi, “Scrie pe nisip!”

NOAPTEA Senină şi cu lună plină, printre copaci și frunze adormite, se strecoară ajungând în pragul casei unde firea predica tăcând o rugăciune, care poate fi şi ultima.

CÂND IUBESC Când iubesc, trăiesc ca şi cum toată lumea îmi aparţine, cum tabloul aparţine culorilor care-l fac viu.

Zorii nu sunt o certitudine nici pentru cel tânăr și nici pentru cel ce pare uitat de Dumnezeu!

Când iubesc, ceasornicul timpului se opreşte în loc şi joacă poker cu norocul frumos.

Închină-te și aşează-te tăcut, cu gânduri bune în pat, mulţumind pentru tot.

Când iubesc simt cum inima pictează muzica iubirii apuse, spălată de ploaia din ziua primei întâlniri.

Mâine, nu se ştie de nu se va rătăci pân’ să ajungă în paginile calendarului tău...

Când iubesc, trăiesc, sunt ca un combustibil explodând prin aortele lui!

17


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

TRANDAFIRII

CUM ŞI CÂT

Poetul cântă-n limba lui de dragoste, de dor, și de durere, stând seara, resemnat, într-un vechi pridvor.

Cât şi cum te iubesc? Nu pot să îmi găsesc cuvintele cu care să pot explica. Prefer ca între noi să troneze liniştea, care să creeze un răgaz în care sufletele noastre să îşi poată vorbi în voie!

În curte, trandafirii îşi ascut auzul vrând parcă să înţeleagă ce vrea să le spună poetul cel trist cu a lui rimă!

Pot, însă, să las ochii liberi să îţi zâmbească, mâinile să te simtă şi să te descopere, dorinţele să se aprindă şi să te încălzească, buzele să te sărute, iar sufletul să adoarmă alintat, lângă al tău!

El îşi cântă-n suspine vremea trecută, trandafirii-l ascultă, dar, oricâtă dorinţă-ar avea, ei nu-l pot înflori...

Eu nu pot urla iubirea! Eu pot doar să tac, refuzând să joc, la scenă deschisă, pentruun public orb.

ECOUL ÎNTOARCERII Viaţa - ecouri care se întorc către noi asemeni unui bumerang!

SINGURĂTATEA

Atenţi, putem observa: ce oferim, primim înapoi, ce gândim, ni se îndeplineşte ce semănăm, vom culege...

Nu m-am obişnuit să iubesc singurătatea, am învăţat să o iubesc. Trăind lângă umbre care-şi ziceau raze, am învăţat căurmele paşilor mei sunt mai calde când sunt singure pe drumul cel drept, că razele negre sunt doar sirene ce mă vor un Ulisse atras în adâncuri…

Dăruind dragoste, vom primi dragoste. Vom judeca - vom fi lapidaţi! Urâm - vom fi alungaţi. Totul se întâmplă. Viaţa ni se întâmplă.

Pictura în acrilic - K.E.Nycollas

Pagina:K.E.Nycollas / foto: internet 18


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

AU ÎNFLORIT CAIȘII… În satul meu, caişii stau în floare. Aroma lor pluteşte prin grădini, Se tot desfac, sub razele de soare, Petale noi, roz-albe-n pomi lumini. Cuprins de gânduri bune, de iubire, Ţăranul în aprilie păşeşte. Speranţa la mai bine, fericire, După grea iarnă, -n suflet, i-ncolţeşte. Frumos e pomul – gingaşă mireasă, Ce va aduce roadă nouă, bună Şi dărui-va omului, la masă, Mustoase fructe, dulci, cu-obraji de lună. E mândru satu-n strai de sărbătoare! A-nvins în bătălia sa cu gerul Şi a ajuns în altă primăvară, Ca să-i admire pomii albi, misterul. Să dăinuiască! Mii de ani să fie Pământul nostru, unic printre astre, Şi-această ROZ-ALBIE-MPĂRĂŢIE, Ce-ncântă ochii, inimile noastre!

VERDE- ALB DE PRIMĂVARĂ… Flori mărunte, frunză rară – Verde-alb de primăvară… Pomul darnic înfloreşte – Sufletul întinereşte. Pomu-n haină albă, fină, Sufletul – plin de lumină, De iubire, de visare, De gând bun la roadă mare. O ninsoare de petale Spală sufletul de jale, Fulgi curaţi pe iarba verde – Inima tristeţea-şi pierde,

Foto:internet

Căci o-ncântă, o-nfioară Şi o face mai uşoară Cel ce azi domneşte-n ţară – VERDE-ALB DE PRIMĂVARĂ… 19


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4 - aprilie 2018

FLORII

LA MĂNĂSTIREA SAHARNA. FLORII

(Sărbătoare creștină fără dată exactă,

Azi, la Saharna. - Lume adunată Din sate şi oraşe -ndepărtate. Smeriţi, cu rămurele verzi în mâini, Se roagă - aici şi tineri, şi Bătrâni. Pe locuri sfinte vin enoriaşii, Spre mănăstire îşi îndreaptă paşii, Ca să asculte Liturghia Sfântă, Ce despre jertfa Domnului cuvântă: "Osana!" toţi strigau când a intrat În Ierusalim, dar L-au trădat! Tot ei cereau apoi să-L răstignească. Ce scurtă -a fost viaţa-I pământească! Ştia că-L vor trăda şi trist era. Mulţimea. - N cor, "Osana!"Îi striga. Cu ramuri verzi, cu flori ieşeau în cale Toţi cei ce n-au avut pe urmă jale. Azi, la Florii, un preot povesteşte Despre curajul Lui şi ne-aminteşte Ce rătăcită -i lumea uneori, Când una zice seara, alta-n zori. E-o veselă şi tristă sărbătoare. Cu ramuri verzi, în miez de primăvară, Ea sufletul purifică şi gândul, Pe om, curat, de Domnu -apropiindu - l. Să fim cu Iisus în suferinţă, Ne -'ndeamnă preotul, s-avem credinţă, Să -'mpărtăşim cu El a Sa durere, S-ajungem demni în Ziua Învierii... ... Cu rămurele verzi, încet, cobor Spre un izvor de viaţă dătător, Ud palma -n apa rece, cristalină, Simt forţa ei intrând în corp, prin mână. Îmi spăl obrajii... Câtă uşurare! Mult pătimitul suflet nu mă doare Şi simt că dragă mi-i întreaga fire, Că-mi dăruieşte Domnul izbăvire Şi linişte, aici, la mănăstire! (Ala Mîrza-Turbal. Imagine - Internet. 13.04. 2014. Florii.)

comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui) De Florii, în case vin Binele și Fericirea, Strâns, de mână, astăzi, țin Bucuria și Iubirea, Soră dreaptă cu Iertarea... Împreună, fac mai bună Și mai caldă sărbătoarea Care neamu-ntreg adună... Fug din inimi și din casă Orice Rău, Necaz, Tristețe, Astăzi, locu' - Și au la masă Numai Sfintele Povețe, Împăcarea și Credința, Dragostea, Prietenia... Răul tot și Suferința Să dispară pe vecie! (Ala Mîrza-Turbal. Imagine - Internet.)

"Pastele ne invata ca poti sa asezi adevarul chiar si intr-un mormant, dar acesta nu va ramane acolo." Clarence W. Hall http://sumo.ly/UwYT via @DianeP

"Paștele ne învață că poți să așezi adevarul chiar și într-un mormânt, dar acesta nu va rămâne acolo." Clarence W. Hall

20


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

LUMINA ÎNVIERII Peste Mormântul lui Hristos, LUMINA Sfântă se coboară, Un Patriarh evlavios, Din Cripta Sacră. – O scoate - afară. Cucernici, mulţi au aşteptat Această clipă minunată Şi-acum, cu suflet uşurat, Împart LUMINA ei curată. Şi-ating, cu flăcăruia albă, Obrajii, fruntea, pleoapa, mâna Şi duc, cu grijă, ca pe-o salbă Fără de preţ, cu drag, LUMINA. Veniţi ca să primiţi LUMINĂ, În suflete s-aveţi credinţă, Căci Ea, LUMINA cea divină, Vesteşte astăzi Biruinţa! Vesteşte lumii Biruinţa Asupra morţii pe pământ! După cumplită suferinţă, A demonstrat-o Fiul Sfânt. În noaptea plină de LUMINI. – HRISTOS A ÎNVIAT! Răsună, LUMINĂ-n mii de ochi senini, Un cor de mii de voci se-adună. Din mii de locuri îşi înalţă, Spre Ceruri Sfinte, glas curat, Creştini cu zâmbete pe faţă: – ADEVĂRAT A ÎNVIAT! Cu lumânări, ajunge-n case LUMINA Paştelui cea vie, Aduce-n dar beluga pe masă, În suflet - pace, bucurie! (Ala Mîrza-Turbal. Imagine - Internet)

PAȘTELE BLAJINILOR E dimineaţa de Blajini, Un Paşte Sfânt pentru - adormiţi. Cu flori şi coşuleţe -n mâini, Din sat, de prin străini veniţi, Spre cimitir, în zi de luni, Pornesc urmaşii la străbuni. Lângă morminte - liliac, Frumoase tufe, date -n floare, Cu frunza -i rară, un copac Vrea să ne apere de soare. Stând lângă cruci, în zi de luni, Vorbim de bine pe străbuni. Cu ouă roşii, cozonac, Îl pomenim pe fiecare, De-a fost bogat, de-a fost sărac, Sub cruce -i arde-o lumânare. Plin de lumini, în zi de luni, E dealul nostru cu străbuni. Sunt mai cuminţi copiii mici. Ce cuvioși spre Cer privesc! Să-nveţe au venit aici Cum pe străbuni îi pomenesc, Căci va sosi o zi de luni, Când fi-vom noi, sub cruci,... străbuni... (Ala Mîrza-Turbal. Imagine internet)

21


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018 Vise târzii, Limba noastră Eminească, Culegereantologică de poezie contemporană,Suflet Nemuritor, Nemuritorii Cuvintelor, Iubirea dincolo de vis,Antologia cenaclului poetic Schenk, şi în Așii Cuvântului 50+5 , Caravana Prieteniei,Antologia Poetică Vâlceană, Antologia Societății Anton Pann, Ochi de lumină. Cărţi personale, lansate şi prezentate la Târgurile Internaționale de carte BOOKFEST 2014, BOOKFEST 2015, și la GAUDEAMUS 2014,2015,2016 și la târgurile din țară și străinătate! Volumul de versuri SCRISORI CĂTRE EVA, Editura SINGUR, 2014, volum premiat de editura SINGUR, de Societatea Culturală Anton Pann şi de Radio Unirea din Diaspora românească;SRISORI CĂTRE EVA,2015; ÎNGERUL TIMPULUI, Editura SINGUR, 2015; BALEIAJUL VIEȚII SAU IMPEDANȚA SPAIMEI, 2016; IUBIRE CU GUST DE MARSALA în 2016. În curs de apariție volumul de versuri DINCOLO DE ÎNTUNERIC şi ELEFANTUL DIN VITRINA DE CRISTAL. Iniţiază şi participă în anii 2016 şi 2017 la proiectul Caravana Culturii, întâlniri cu scriitorii în 12 orașe din țară. Promovează scriitori la început de drum și scriitori consacrați în mediile literare pe care le frecventează! A primit premiul de excelență Ecreator, şi este laureat pentru poezie cu mențiunea specială la Festivalul Ecreator, ediția a-II-a. Referințe critice a membrilor USR de la Mihai Antonescu, Doru Dăncuș Cornel Udrea, Florian Copcea, Ilorian Păunoiu etc. Referințe critice de la o serie de critici literari, cronicile lor au apărut în revistele enumerate mai sus! Este participant activ şi invitat la lansări şi târguri de carte locale, naţionale şi internaţionale.. Participant la Ediţia a I-a Tabăra de Creaţie

S-a născut pe 24 martie 1958 , în comuna Mihăeşti,Judeţul Vâlcea. A lucrat în calitate de hidroenergetician la Hidroelectrica. Este unul din membri fondatori ai Societăţii Culturale Anton Pann. Membru al Uniunii Scriitorilor Europeni din Moldova. După anul 1989 a editat şi a colaborat la publicaţiile: săptămânalul 7 zile şi Cotitdianul Actualitatea vâlceană. Numeroase participări la emisiuni TV şi Radio, locale și naționale. În prezent are colaborări cu: revistele: Singur, PopasuriCulturale Româneşti, Poezia din Iași, Povestea vorbei, Qpoem, Confluențe literare, Ecreator, Poeții noștri, Rusidava Culturală, Creneluri Sighişorene, Revista Cenaclul de la Păltiniş, Revistainternațională Cervantes, Sintagme literare. Revista Nouă.

Publică cotidian în multe reviste online dar şi pe grupurile literare de prestigiu! Apariţii în Proiectul de critică literară FILOVERBA I, II, III şi FILOVERBA MAGNA, și în antologiile:

ECREATOR Călinești-Maramureș 2017.

22


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

CĂLĂTORUL ÎNDRĂGOSTIT Poate o să plângi când voi sosi din lumi uitate Unde ascuns am fost o vreme în târgul din cetate, Cu fete răcorindu-şi nurii în ploi răzleţe. Poate ai să râzi, dar nu mai sunt cel uitat de tristeţe, Port costume scumpe obosite prin teatre, şi am alte păreri Despre ascunsa carte în care parcă ai zăbovit doar ieri. Poate ai să rămai uimită ce timpul face din visele plecate Şi cum au devenit scrum istoriile tăinuite în păcate. Poveştile iubitelor devin basme şi ne duc spre hău. Îmi este dor de odaia cu miros de cărţi, de trupul tău, De floare crudă şi zilele continuu fără de sfârşit, O, femeie, dulce ispită, cât te-am iubit! Nu te-am uitat şi umbra ta-n mine se mai ascunde, O, femeie, unde-mi sunt anii rătăciţi, unde?

CALEAȘCA DIN NOAPTE Este prea frig în astă toamnă, prea plâng cuvintele în cer care te caută pe tine în pâlpâiri de stele care pier… Orașul acesta ce nu doarme de multă ploaie care doare, luminile ce duc însingurarea să lase urme pe trotuare și cum tac miei ascunși în locuri sfinte, în crucile de la hotar și ce mai strigă disperarea în vocea falsă de samsar… Se aude zgomot de caleașcă ascunsă în vremurile trecute, privesc pe stradă, nu te văd, doar umbre triste și trecute… Văd casnicele ce se plâng de trecuta viață irosită, tu ești departe și nu văd de prea mult cer trecut prin sită. Ce pot să am în acest burg decât o amintire îngropată cum ochii tăi ce se ascund în ademeniri de altă fată și trupul tău ascuns în piatră nemișcătoare și tăcută mă cheamă să cad în păcat în astă lume netrecută. Trec suflete pe lângă mine cu flori mirositoare spre mormânt și trupul meu încet mă doare, mă pipăi și parcă numai sunt… Este prea frig în astă toamnă, până și pietrele șoptesc despre caleașca părăsită trasă de caii albaștri ce au coborât din cer, pe pământ!

23


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018 STROFA Striviți între versuri; ne-nvață ochii ațintiți fix pe ideea Lui. Un dor de violete trist ne ninge iar pentru doi, locuind în Poem ,, nu va veni nimeni, niciodată nimeni" Desenam cai pe pereți şi, mirosind a nalbă, pregătim un examen dar iată e august şi punem de-o grevă. Opreşte-te! Nu mai cita din antici! E tăcerea preludiu al vrajbei ce va să fie vârtej în timp ce Doi rămân striviți între versuri cu ochii ațintiți...

Născut noiembrie 1967. Săgetator, “decretel”, funny.

PLAGIAT

Din Vulcan- Hunedoara. Albe coli îmi trec prin fața ochilor, poruncindu-mi: Scrie! Refuz, dar literele, nătângele, trăsnesc din cerneala stiloului aşezându-se cuminți în pagină în chip de cuvinte. Îndărătnice, cuvintele se aleargă unele după altele dezvăluind imagini absurde ilustrate de pe-o altă planetă. În final apar şi virgulele, punctele, semnele de întrebare şi alte cele rugându-mă să le rânduiesc după toate regulile gramaticii şi ortografiei. Îmi rămâne doar să pun degetul; dar cum să semnez o poezie ce nu-mi aparține?

Membru al cenaclurilor literare din Valea Jiului (Panait Istrati, devenit apoi, după 1990 Boema), publică in 2006 volumul de poezii “La anii treizeci”. Apare si in volumul colectiv “Valea Scrierii” cu un fragment de proza-“Apararea KaroKan”. Poezia lui Stelian Ologu are o anumită candoare, un anumit romantism pentru care îl invidiez. Pentru anul 2006 să fii romantic este un lucru rar întâlnit ( Marian Boboc 2006) “Fiecare om este liber de la Dumnezeu să işi găseasca propria sa cale spre Fericire. Eu am ales sa cred în iubire, in frumusețea semenilor, în Dumnezeire. In Poezie.” Stelian Ologu

24


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

DRUM

Voi mai câştiga şi un concurs de recitări din Coşbuc ( pentru că voi şti cele mai multe versuri)

Mi-am imaginat viața ca pe un drum făcut de-a-ndoaselea: întâi am să mor; apoi, îmi voi legăna nepoțeii, povestindu-le întâmplări din viitoarea mea tinerețe, din îndepărtata mea copilărie. Continuând, voi câştiga câteva premii literare şi voi primi şi ceva bani, drepturi de autor, cu care nu voi avea ce să fac. Mai târziu voi publica şi Cartea. Soția mea şi copiii mei mă vor ajuta s-o scriu, dăruindu-mi iubirea Ei şi tinerețea Lor. Peste câțiva ani buni se va naşte Ea, fetița mea, pe care o voi iubi dinainte.

am să ajung primul într-o cursă fantastică de triciclete ca în final luînd-o astfel de la capăt, am să mă nasc. Întâia dată. ☆☆ Mi-am imaginat uneori viața ca pe un drum făcut de-a-ndoaselea. Un drum făcut în sens invers venind dinspre clipa unică, prima şi ultima a trecerii Styxului; şi chipul unui Charon obligat a conduce o luntre ce va merge doar înapoi, în ciuda vâslaşului de a vâsli înainte O Passacaglia ce se va încheia cu uvertura. Cu clipa sublimă a naşterii sau chiar cu frumusețea şi tristețea orgasmului din clipa procreării. Cu primul sărut, prima strângere de mână a părinților, şi tot aşa, într-un ,, l'eterne retour" până când...

Nu va trece mult timp şi am să mă însor, după care voi mai publica, versuri, fără împortanță, apoi am să fiu fericit. Întâia dată.

până când... ... nu mai e nimeni să-mi umble prin gânduri, nimeni să-mi scârțâie poarta; eu însumi am plecat şi m-am lăsat singur. Voi citi prin ziare ce-am făcut, ce mai fac, ei ştiu tot... Destinul şi-a pus ochelari de cal şi a uitat să-mi lase cartea de vizită, să văd, să ştiu ce mi se întâmplă; dac-o să prind tramvaiul, dacă nu cumva o să mor de inaniție. Mai bine mă făceam scriitor. Ei cel puțin se mănâncă între ei.

Îmi voi termina armata, liceul, îmi voi trăi tinerețea curat şi sincer şi frumos. Trecând înainte ( sau de fapt înapoi) prin adolescența trăită la maximum, cu nopți albe şi zile negre, am să mă îndrăgostesc prima dată, după care am să aştept timid, clipa aceasta. Copil când voi fi cuminte şi ascultător, am să învăț, am să citesc mult, ştiind că toate acestea îmi vor fi trebuit cândva. ( pentru că voi şti cele mai multe versuri)

25


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Balada sufletului Suflete ce ştii să-mi fii Te-aş robi...precum o ştii Ţi-aş da viaţă nesfârşită Şi o inimă rănită. Ţi-aş da visele lucide Să nu poţi a mă ucide Te-aş aduce înapoi Să rămânem amândoi. Ţi-aş da tristul adevăr Că acum nu vreau să mor Te-aş trimite printre lunci Să-mi aduci câteva cruci. Ţi-aş da clipele eterne Să te ştiu aici o vreme Te-aş întinde pe pământ Chiar în locul cel mai sfânt.

Ţi-aş da luna la culcare Să n-ai visele amare Te-aş trimite până la soare Să înveţi să-mi fii culoare.

Ţi-aş da lumea la picioare Să cuprinzi eterna mare Te-aş trimite peste veacuri Să te am în loc de leacuri.

Ţi-aş da scrieri printre rânduri Să te am în loc de gânduri Te-aş trimite printre ceruri Să te am în mii de feluri.

Ţi-aş da zilele senine Să îmi cânţi la pianine Te-aş trimite peste clipe Să îţi crească trei aripe.

Ţi-aş da apa din izvoare Să înveți să-mi fii răcoare Te-aş aşterne pe-o hârtie Să te am o veşnicie.

Ţi-aş da toate nopţile Să îmi cânţi cântările Te-aş trimite prin lumină Să te-ntorci cu a sa cunună.

Ţi-aş da întregul meu destin Să te am şi să mă închin Te-aş trimite printre doruri Să mă împodobeşti cu zboruri.

Ţi-aş da munţii cei mai-nalţi Să îi ştiu pe toţi curaţi Te-aş trimite peste flori Să-mi aduci mireasma lor. Ţi-aş da marea înmiresmată Să te am încă o dată Te-aş trimite după sfinţi Să-i platesc cu mulţi arginţi. 26


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

April Te uită cum plouă-n April Cu petale de flori sângerii Şi stau şi-ascult un copil Cum visează, dar nu jucării... A dor şi-a copilarie uitată A cântec lipsit deseori Vocea ce-i cânta în surdină... A mamei. E, totuşi, luna April! Când înfloreşte un cântec Sub cerul albastru-nstelat Când păsări încep ca să zboare Sub curcubeu frumos colorat. Un pictor îşi salvează penelul De alb, de albul cel alb În culori se-nvârte caruselul Pe pânză ia fiinţă un mac.

Amintiri de salcâmi Ne-am căutat demult prin mări de călimări Pe valuri învolburate am naufragiat Târziu ne-am regăsit, albastre amintiri Pe două rânduri de cerneală ne-am aflat.

Râurile susură din izvoare Copacii înalţă privirea spre cer Albinuţa zăreşte o floare Se-apropie...Da, există polen!

Toate culorile din lume ni le-am povestit Și ce frumos să ne amintim ca doi adolescenți De toți salcâmii îndragostiţi şi scrijeliţi Cu inimi şi cuvinte oprite în faţa morţii.

E primăvară, e luna April Soarele zâmbeşte, a răsărit Şi stau şi privesc un copil.... Mama îi cântă. E fericit!

La o răscruce a vieţii, cred că-ți aminteşti M-ai intrebat, demult a fost, aşa într-o doară: ”Tu ştii că florile frumoase niciodată nu miros?” Nu, nu ştiam ceva ce nu voiam să moară! Mă tot intreb de-atâta timp trecut Cum a ajuns o floare care trist lăsase În urmă, în tot acest răstimp tăcut Un Zeu...Te uită, o lalea miroase! . Ne-am regăsit pe-aripi de albatros Între două versuri scrise-ntr-o scrisoare Da, florile frumoase au miros De Dumnezeu, salcâmi, și-a poezie.

27


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

CRUCEA (pascale...) Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate, E ostenit, e singur, e pribeag, Înconjuraţi de vină şi păcate, Mereu îl răstignim pe Cel mai Drag. Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate, Iar dragostea nemărginit-a Lui O răsplătim punând de spini cunună, Rănindu-I mâna sfântă cu un cui. Când poarta noastră e mereu închisă Pentru Cel Bun şi veşnic pământean, Să-L aşteptăm, creştinilor, în uşă, Să-I ridicăm povara de alean. Când poarta noastră e mereu închisă, Suntem avizi, avem doar de luat, Mă-nchin la Dumnezeu cu umilinţă... Ce-a devenit divinul aluat ?

Lucretia Nedelcea Să luăm aminte la versurile frumoase! Să ne- nchinăm la Dumnezeu cu umilință! Ce pentru noi a îndurat chiar chinuri dureroase, Mai avem timp înca pentru căință!

Păşeşte Dumnezeu cu crucea-n spate, La suferinţa Lui smerit mă-nchin, Purificat voi cerne-a mele fapte, Gustând din trupu-I pâine, vers şi vin. (vol. " Catarge peste timp ")

Iți multumim poete pentru această evocare! Deschidem poarta sufletului cu drag Cu dragoste si considerare Să il primim pe Domnul nostru ostenit , pribeag !

Mugurel Puşcaş (Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română)

Comentariu la poezia ,,CRUCEA’’

28


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

ÎNTOARCERE

CĂLĂTORUL

( pascale... )

( Lumină din Lumină )

Mă' nalţ înspre-nceputuri Te văd pe Tine, Doamne, Nu-mi amintesc de chipuri Să-Ţi semene-n icoane.

Mă-nvăluie trecutul cu umbre de lumină, Îl simt pe Cel ce Vine din neguri spre-nceput, Îngemănarea clipei cu-a spaţiului dospire, Creează universuri sau le îngroapă-n lut.

Mă' nalţ înspre adâncuri, Tristeţea Ta, divină, Cu aripi largi, de fluturi, Mă mângâie-n lumină.

Lumina ce străbate din zori spre asfinţituri, Călătoreşte paşnic din vremi spre nicăieri, Nu are opintire sau clipe de odihnă, Constantă şi divină, în ierni sau calde veri.

M-ai modelat din humă, Din apă, vers şi stele, Să-Ţi calc, mereu, pe urmă, În timpul vieţii mele.

Simt, undeva, departe, atomul se sfărâmă, Se înconvoaie timpul, materia e vis, Păşesc spre nemurire în propria-mi nefiinţă, Structuri atemporale de amalgam încins.

Mi-ai dat a Ta suflare Să pot râde şi plânge, Să-mi izbăvesc păcatul Gustându-Ţi trup şi sânge.

Cosmogonia minţii nu-i pură întâmplare, În noi sunt universuri, lumini sau umbre reci, Iubiri incandescente, resentimente, ură ?... Doar amăgiri perene în temporale teci.

Dar, vai... Eu, păcătosul, Ţi-am încălcat porunca, Nu Ţi-am făcut prinosul, Nu Ţi-am meritat munca.

Religii, ştiinţe, dogme păşesc pe-aceeaşi Cale, Fiinţă sau nefiinţă... Paleativ fictiv! Când totu-i transformare, în noi, dinspre adâncuri Vom retrăi ce nu e... Placidul relativ!

M-am depărtat de Tine Prin necurat şi ură, Mă-ntorc din pribegie... Iartă-mă... Te îndură...

Îl simt pe Cel ce Vine... A fost dintodeauna! Mă mângâie, mă-ndrumă cu aripi largi spre zbor, E Demiurgul - Faur al vieţii şi nevieţii... Lumină din Lumină! El, veşnic călător.

Îndepărtează timpul Trecut, din a mea viaţă, Când nu am fost ca Tine, Când nu mi-ai fost speranţă.

( din viitorul volum, " Călătorul " )

Tu... Iartă-mă, Părinte, Când nu Te simt în mine, Îndepărtează Răul... Întoarce-Te, Sublime!

Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română )

Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni de Limbă Română ) 29


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018 să scurgă viaţa-n nicăieri, era… în Joia Mare! Păgâni cu săbiile-n dinți, veneau să ni-L omoare L-au răstignit pe cuie-n cruce, cerul s-a-ndoliat! vândut pe bani şi omorât, Iisus a înviat! În sângele din ochiul plâns, sânge nevinovat, a treia zi după Scripturi Hristos a Înviat!

Verde crud Mi-a spălat ploaia grădina. Plină-i azi cu verde crud. Ciocnesc ades în poarta norului, și-un pui de vânt se zbenguie în dud. Vin ploile tăcerii cu misterul Floriilor de gând topite-n iris, o strig pe mama, se clatină cerul, mă simt ca-n lanul de cannabis…

În preajmă de sfinte Paște Cu iarna spânzurată-n dud şi scursă de pe glii, păşesc acum pe verde crud în preajmă de Florii.

Mierea se furișează în salcâmi, iar țuica urcă-n floarea prunului. Un val se cațără mereu pe diguri, iar luna pribegește-n dealul cucului.

Trosneşte lemnu-n şemineu, mugurii fug afară, verdele pur, verdele meu, m-aruncă-n primăvară.

Limba de ceas devine imobilă. Mă pierd mereu prin pulbere de șoapte. Tu, Primăvară, cu rochiță verde! Rămâi aici, nu merge mai departe,

Marea se şterge lin de ţărm, să-l guste, să-l adape. Veacul mă latră şi nu dorm, frumosul... nu-i pe-aproape.

căci mieii dulci cu pohtele de lupi, doresc să se răsfețe pe grătare ! Moare mirarea-n chipul pietrei, că-n viața verde este sărbătoare.

Afară-i totul nins cu verde, iarba-i verde pe dinţi, iar pe Iisus doreau să-l vândă, pe-o mână de arginți…

30


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Vioară

Rătăciri

Sunt vioară fără glas, Rătăcit în crâng de maluri, Sunt arcușul răsfățat ruginit de-a vremii valuri.

După atât și-atâta rătăcire, printre secunde și minute, printre zăpezile… albastre, uite-un apus pe nesimțite!

Plouă-mă, Doamne! Udă-mi grădina! Iartă-mă, Doamne! Bată-mă vina!

Cu iubirea strajă la durere, de suferință, zău, nu plâng, ‘mi alintă-n sân singurătatea, … sunt unde trebuia s-ajung.

Sunt pianul fără clape, în deruta fără margini, unduiesc pe-a vremii ape, tot pictând prin viață pagini.

M-am suit în cârca vieții, călare pe suferință, mă-mpiedicam de necazuri, când făceam rost de-o dorință.

Plouă-mă, Doamne! Udă-mi grădina! Iartă-mă, Doamne! Bată-mă vina!

Călărind prin anotimpuri, când la deal și când la vale, în desaga din spinare, am strâns ani cu... zecimale.

Oglinda din retină În oglinda din retină ți-am făcut culcuș ca să pun mâna ades pe-un suflet încins, te-adorm pe pragul dintre gene-acuș, doar mi-ești limanul furtunilor din vis.

Muguri Îți torn pe sâni muguri de-alint. Gândului (ne)născut îi pun parfum. Cu ger și arșiță…, nu te mai mint! Cât mi-aști de dragă…, of, acum!...

Plină-i sufrageria de zâmbete-arhivate, ce-n furtuna timpului sunt vraiște. În căușul palmelor sânii îți fac popas, hai, vino, vino-odată, vino, liniște!

Ce fragedă-i aducerea aminte! Vai, timpul se retrage-ades din rod. Câte-anotimpuri s-au petrecut ‘nainte, când Domnul desfăcea grinda la pod?!

Domnul mi-a spus că viața e sublimă, doar dacă dăruiesc tot ce iubesc. Sunt părticica universului infimă, în vitrina second hand-ului lumesc.

N-am mers acolo! Dulce-i… aiureala! Te odihneai pe pragul dintre gene. Vârtejul vieții ne-a luat… amăreala și-acum apusul ne mângâie alene...

31


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018 Precum o floare ce o prinde gerul, la vestea că te-ai stins, am înghețat, s-a prăbuşit pe fruntea mea tot cerul, pământul, tot, sub tălpi s-a sfărâmat. Şi-am alergat din alt capăt de lume la căpătâiul tău încremenit, şi m-a strigat tăcerea ta pe nume de sufletul în mine a albit. ( Nu-mi voi ierta că nu am fost aproape de tine nici în ceasul cel mai greu, să însoțească tainica ta noapte, ca o făclie albă, dorul meu...). ... Mi-era atât de dor să-mi ieşi în prag cu pas uşor, de zână fermecată, cu cerul în priviri de-atâta drag şi în surâs cu veşnicia toată. De toate cele să îmi povesteşti atâta de duioasă şi cuminte... să mă strecor tiptil printre poveşti, să redevin copilul dinainte.

UN ÎNGER S-A ÎNTORS ÎN CER

ți-a fost sortit să nu prinzi rădăcină în țarina în care te-ai născut, să ne ridici pe noi către lumină, în lumea asta largă te-ai pierdut.

Val Răzeşu Atât de trist ... că rătăcesc în mine şi rătăcesc năuc în jurul meu, măicuța mea, din lacrimă când vine şi mă sărută ca un curcubeu.

Te-ai împărțit pe tine pentru toți, ai fost cuminicătura tuturora... te-am părăsit, pe rând, copii, nepoți, şi-am mai venit din an în paşti, cu ora.

Citesc acum pe ultima scrisoare care ai scris-o pe acest pământ şi fiece silabă plânsă doare, plânge în hohot fiece cuvânt.

Te măcina tăcerea ca o moară, dureau în oase anii adunați, doar amintirea-ți murmura, vioară, bunici, părinți, surori şi frați.

De unde ai ştiut, cine ți-a spus să-ți iei ,, adio" de la toate cele? ori, a venit, surâzător, Iisus şi te-a chemat Lumină între stele?

Of! mama mea, străină şi bolnavă, se prăvăleau pereții de pustiu... te văd acum privighetoare-n slavă cântând de leagăn lacrimii de fiu.

Se refuzau cuvintele rostite, cum picurau ca sângele din rană, cadelnița din clipe părăsite un suflet trist ce se-nălța icoană. 32


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Tu ne-ai iubit pe toti fără măsură, şi coborând, pe noi ne-ai tot urcat, îți înfloreau cuvintele pe gură de câte ori pe nume ne-ai chemat,

Se scutura un cal de umbra lui, înaripat şi înşeuat de-a gata, zbura pe pleoape-n 'naltul cerului încălecat pe crucea lui, de tata.

Şi înfrunzeau obrajii tăi bătrâni udați de la izvoare sfinte şi apa vie şiroia pe mâini... m-aş fi-nchinat icoanei dinainte.

îl lua pe Moşul Ene de pe un nor şi-l aducea pe gene să-mi descânte, şi o lua pe mama-Cosânzeana-n zbor, ca ,, nani,pui" tăriile să cânte.

Azi nu-nțeleg de ce n-am îndrăznit să-ngenunchez, mamă-icoană, să te sărut pe creştetul albit, pe inima deschisă ca o rană.

S-a dus copilăria fericită, e smulsă rădăcina timpului, şi am rămas din tot doar o clipită, să rătăcesc băiatul nimănui.

În tot, în toate tu erai măsura, doar în privirea ta eram acasă, cum te înalță cuminecătura şi te aşează cu Iisus la masă.

Nu îmi aduc aminte să-mi fi dat măcar aşa, o palmă părintească, cu lacrimi uneori m-ai fulgerat de îmi doream un nor să mă trăsnească.

Era destul să-mi treci prin păr o mână şi albul de pe tâmple, ruşinat, se înegrea sub ochii tăi de zână ce-atâtea veşnicii a colindat.

E fără margini Timpul, nevăzut... Tu l-ai adus la noi în bătătură, fără de veste parcă, am crescut sub ochii tăi de veşnicie pură.

Se săvârşea cu noi o taină sfântă, părinte de copii, treceam de hău unde tăcerea lucrurilor cântă şi mă năşteam din nou copilul tău.

Nu am crezut în viață niciodată că pot muri cât încă n-am murit, că fluieră pe linia ferată un tren ce niciodată n-a venit...

....Deşi albeam la tâmple a târziu, ştiam că-n lumea asta, undeva, mă legăna o mamă tot ca fiu cu dorul ei curat ca lacrima.

E plin pământul de copii orfani ce-şi poartă viața, inima în dinți... Copiii cresc...dar ce sărmani sunt cei părinți fără părinți!

Că viața ei a fost ca o livadă bogată şi frumos mirositoare şi, chiar acoperită de zăpadă, sfințea în ea copilării în floare.

Copiii pot spera, cinstit, să-şi afle mamă, frate, tată... din neființă n-au venit părinții de părinți vreodată.

Cu Făt Frumos în suflet, de pe gură, cuvintele vrăjite lunecau ca din potir de cuminicătură, în herghelii de aur nechezau.

Măicuța mea de lacrimă curată, îți luminează tata ca o stea, urcând către lumină te faci fată şi eu doar visul lui pe fruntea ta.

33


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Nu înțeleg cum te-ai încumetat, după atâta stat după perdele, străină să te urci la semănat pe drumul către noua casă stele.

şi legănat de şoapta ta blajină ca o părere dusă de zefir, sărută-i ochii, maică de lumină, povestea mea de-anafură şi mir.

Eu cred că te aşteaptă cineva la capătul de lacrimă uscată, precum o ploaie caldă mama ta şi ca surâsul, curcubeul tată.

De-atât urât aş coborî în groapă, te-ai răsucit, Pământule, eşti şui! ... Mă uit la băiețelul meu de-o şchioapă, şi trebuie să stau în lumea lui.

Azi înțeleg ce ieri n-am înțeles: Tu, stând în casa lumii, ani în şir şi grâul de neghină l-ai ales şi-ai zugrăvit şi aerul cu mir.

Mă uit fetițele cum înfloresc ca nişte zâne vii, adevărate, şi trebuie să mai călătoresc, să caut calea lor cu nestemate.

Doar la biserică te mai duceai, încet, precum o umbră obosită, aveai cu tine cheia de la rai şi inima frumos împodobită.

Femeia mea, străina mea străină, nu mă privi ca pe un plecat deja, cât pot să fiu o rază de lumină, îmi port pe crucea lumii lacrima.

Mergeai să şuşoteşti cu Dumnezeu, să pui la cale tainice izvoare, să răsădeşti în ceruri neamul meu, livada ta, cu floare lângă floare.

Habar n-aveți pe cine am pierdut... Dar veți afla la clipa potrivită, când eu la sânul ei am să mă mut, va plânge plânsul casa părăsită.

Îmi eşti departe anii cei mai grei, în vis trăiesc povestea fermecată, ca o icoană sfântă tu mă iei, mă naşti copil de fiecare dată.

Atunci când s-a milostivit Iisus să o ridice din durere-n slavă, cu Cântecul şi Zborul mi s-a dus şi am rămas o pasăre bolnavă.

Mă uit că este toamnă şi mă plouă şi din senin în fiecare ceas, tăcerea mă împarte, pe dindouă, în cel plecat şi cel ce a rămas.

N-aş pregeta să îi urmez cărarea, dar am copiii tare singurei, şi n-are cine straşnic certa marea când se reped furtunile la ei.

ce te-ai grăbit să pleci, măicuța mea, din ochii noştri către nevăzut? Când va-ntreba, am să-i arăt o stea nepotului ce nu te-a cunoscut.

şi cine i-ar iubi fără măsură, e doar pustiu mascat printre străini, de se întorc cuvintele în gură că nu au unde prinde rădăcini.

Când va voi să te îmbrățişeze, îi voi aduce-o floare de salcâm, visând la tine, să îl furişeze mireasma ei, pe celălalt tărâm.

Femeia mea, iubirea mea târzie, parcă nu vezi, nu vezi, mă sting uşor, şi, lacrima neplânsă mă sfâşie, de dragul lor nu mă îndur să mor.

34


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Femeia mea, fetele mele, fiul meu, să mă iertați, am obosit de viață, că beau din ea precum un curcubeu, şi-ncet mă bea un vălătuc de ceață.

Azi, taina cea mai mare înțeleg: - La Temelia Lumii v-ați zidit să luminați un Univers întreg când Dumnezeu e tare obosit...

Măicuță bună, te aştept în vis, în lacrima ce picură pe coală, cu sufletul cât cerul de deschis când de-ntuneric stelele îl spală.

...În jurul tău, un milion de uşi, un fel de aer plin de lumi ciudate cu cei ce nu-s' şi vin, şi cu cei duşi să învelească ceru-n nestemate.

În fiecare zi e tot mai greu, mi-e viața mohorâtă colivie, mai pot zbura doar împrejurul meu, plecarea ta în două mă sfâşie.

... Şi cum să uit că veghea ți-a fost soarta, nesomnul tău pe somnul nostru dulce? - Deschide-i, Doamne, maicii mele, poarta, a obosit, şi vine să se culce...

Nesomnul îmi măsoară lipsa ta, prin vene curg lacrimi adevărate, ca la altar le-adună inima şi a pustiu şi întuneric bate.

Ca să ne vezi sătui de toate cele, din lacrimi ai zâmbit adeseori... - Deschide, Doamne, uşi împodobite, a flămânzit călătorind pe nori...

Şe duce parcă viața mea de-a dura, s-a risipit livada cu trecut, o lumânare-mi va închide gura, dacă nu eşti, eu unde să mă mut?

Tu ai purtat şi zile ponosite, să-mbraci frumos copilăria mea.. - Deschide, Doamne, uşi împodobite cu haine de lumină pentru ea!

De te găseşti cu tata, să îi spui că l-am iubit, şi nu i-am spus vreodată, îngenunchez acum în fața lui ca un fecior ce-i spun copiii ,,tată".

Şi nu ai fost la mare sau la munte... Bijuterii? Zâmbeai că ai... - Tu, pune-i, Doamne, stelele pe frunte, şi o să fie mai frumos în rai!

Surorii, fraților plecați, la fel, sunt tare supărat de-a lor plecare, că s-au grăbit cu toții către El şi m-au lăsat străin pe țărm de mare.

Un adevăr mă-năbuşă şi-l strig: căldura inimii ne-ai dat-o toată... - Măicuța mea ce rătăceşte-n frig, să o primeşti la Tine-n casă, Tată!

Dar pentru că acum sunt mai străini decât străinii lumii fără țară, pe nesimțite urc către lumini, deja mi-am dus bagajele la gară.

... Şi când mi-o fi de tine aşa de dor de n-o să-ncapă viața mea în mine, eu voi pleca spre ceruri călător, ca un hoinar spre casa lui când vine.

... Îi mulțumesc lui Dumnezeu cel sfânt, că m-a trimis la sânul tău la şcoală, azi ştiu că Raiul este pe pământ, când te ridică mama ta în poală.

În lumea nouă-n care ai plecat, te-aşteaptă tata să îi fii mireasă... Când voi sosi la uşă şi-am să bat, să-mi spui, ,,Copile, bun venit acasă!"... VAL RĂZEŞU

35


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018 HRISTOS A ÎNVIAT! . . E grea și azi crucea ta Doamne golgotele se-nșiră-n zare . . . sunt răstigniri și neprihane și-n razele ce cad pe floare, și-n vorbele ce stârnesc toane – Hristoase și credința doare ; . . . Cântăm prohoade la orice uităm de reînvieri știute ( ne paște ura-n fiece) strigăm la cer vrute-nevrute, că Doamne sincer, un “nu-știu-ce” parcă din Iad, iar ne asmute!. . „ HRISTOS A ÎNVIAT !” – răsună (din vremuri cum un vis sublim ) întinde Doamne a ta mână și peste noi că te iubim, chiar dacă Sfinte mai greșim. . . orbiți de vină fara vină –

PREA MULTE SEMNE DE ÎNFRÎNGERI

. . . ce ne-ngenunche-n vechiul chin, de-a crede-n umbre nu-n lumină! . . ...Prea multe îs cuvintele nespuse prea multe guri se-ncleaștă încremenite, destule Troi rămân necunoscute – Ithăci și ele-s multe necuprinse, de dor de-ntoarcere, cum la Ulise!..

I.D. SICORE/ 10.03.2012

Noianul de izbânzi și de înfrângeri descumpănase și temeri și-ndrăzneli, născând și reprimând atâtea îndoieli, că și la sfinți , ba vezi chiar și la îngeri, destule ezitări, de sincere convingeri!.. -

I.D.SICORE/26.04.2012

36


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

JUDECATA DE APOI Se aud pe crengi mugurii plesnind ( liniștea din jur e apăsătoare ) scrie iar natura pe răboj un gând, apelând prin raze la altă chemare… …Tăcerea din seve e o suferință ( minciuna-i răbdare pentru suferind ) potolirea foamei n-o faci cu credință ceru-i salvator, doar ceva mâncând!... Te poți tortura și cu tine însuți ( de ți-ai ales masca robului supus ) lipsa de-ndrăzneală cu ea nu te-ajuți reproșul e vechi, l-a zis și Iisus…

ÎN ACEST CONCEPT CAUT ÎNĂLȚARE... “ Nimic nu e bun sau rău,

Te desfid memorie c-ai ajuns bandaj la răni sângerânde ce se cască-n noi, nu iau Sfinte Doamne,asta avantaj… nici la judecata, zisă de apoi – . să venim la tine, tot sărmani și goi!...

ci doar gândirea le face astfel” -SAKESPEARE

…ROMÂNIA nu-i un teritoriu și-atât ( e limba și sufletul nostru întreg )

ciuntită, împărțită – nu contează cât, sufletul ne fi-va veșnic în priveg – Doamne ne ferește de-acest gând urât !...

-I.D.SICORE/28.03.2012

…Ne ești PATRIE vis și-nbărbătare (fără-acest crez sfânt nici eu nu exist) în acest concept caut înălțare… din ce văd în jur și-i destul de trist, că peste simboluri s-așterne uitare!... …Alungă din noi gândul defetist (cum te rog Prea Inalte și-n această clipă) nu-i timp pentru-a plânge și de acatist, când în jur ce vezi iadul întruchipăDoamne devenirăm iarăși cum un chist, pe a noastră vrere de măreață stirpă!...

***Profeţiile sunt cea mai mare dovadă despre Iisus Hristos. -Blaise Pascal

-I.D.SICORE/26.03.2012

***Nu există fericire adevărată decât în Iisus Hristos. - Valeriu Gafencu

***Iubirea este principiul vieţii şi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne revelează

***Iisus Hristos este eternitatea care

iubirea şi viaţa în iubire, de la obârşia ei

punctează istoria. - Petre Ţuţea

divină. - Constantin Galeriu 37


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Eu n-am să-ți spun te iubesc Eu n-am să-ți spun te iubesc, dar am să-ți mângâi uneori tăcerea, la ceas de seară, când pleoapele se frâng sub povara dorită a visului și am să-ți scriu neștiute poeme, pentru atunci când ai să-ți lași gândul în grădina albastră a ploilor care ne știu povestea. Eu n-am să-ți spun te iubesc, dar am să te desenez în lacrima unui dor să te privesc în amurg când am să-ți simt privirea căutându-mă printre umbre, să-mi sărute rana însângerată a sufletului ce n-a știut să te găsească în aerul greu al întrebărilor fără răspuns.

M-am născut în anul 1957, la mijloc de septembrie, la Pitești. Sunt medic și îmi plac deopotrivă pictura, muzica și patinajul, dar din postura de privitor și ascultator cuminte, pentru că m-am convins repede că e mult mai bine așa. Cât despre poezie, o iubesc de când mă știu. Am început să scriu după ce am învațat alfabetul și am înțeles că literele pot forma cuvinte care să spună celorlati cât de minunate sunt lucrurile văzute de tine. Probabil mi s-a părut ușor să o fac în versuri, pentru că la 7 ani scriam prima mea poezie Scrisul este pentru mine mai mult decat o stare, e un mod de a ma simti implinita, dar prin poezie simt ca se inchide un cerc in care sufletul meu se simte cumva acasa. Chiar dacă o bună perioadă de timp am pus într-un sertar caietele de încercări literare, nu am putut rămâne deoparte și de câțiva ani am reluat joaca mea cu cuvintele. Și poate într-o zi am să le adun într-un volum pentru sufletul meu si nu numai.

Eu n-am să-ți spun te iubesc…

Perpetuum mobile Rotund ca o lună plină, visul se rostogolește prin ferestrele colorate ale unui timp in care am închis amintirile cu tine, în timp ce eu, învăluită în aerul moale al dimineților de primăvară, alerg pe petale de gând rotindu-mă în cercuri de dor, fără să știu că în absența ta totul e doar un perpetuum mobile, simplu și perfect dar absolut inutil.

38


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Tristeți de primăvară

Dintr-o mie de cuvinte

Uneori mă mai bântuie ploi, alteori mă mai nasc muguri când, adormită în îmbrățișarea caldă a firului de iarbă ce îmi recită poeme de verde crud, aștept o primăvară uitată de timp.

La început, totul a fost doar un joc de cuvinte. Mă roteam printre ele, atingându-le, mângâindu-le, mai întâi uşor, apoi tot mai grăbit, încercând să recuperez timpul când nu te ştiam, temându-mă că într-o zi voi uita cum să le adun în poveşti pe care să ţi le spun cuibărită cuminte în căldura unui zâmbet. Şi tot aşa, primind şi dăruind, încercând să uit că eu nu sunt tu iar tu niciodată nu vei fi eu, m-am trezit repetând la nesfârşit, ca într-o litanie, numele tău.

Uneori mă îmbraci în albastru, alteori te mai caut în tăceri și aștept nescrise scrisori în care cuvintele dansează stângace, ca un puf de păpădie ce învață să zboare. Uneori mi-e dor și te dor, alteori îmi rătăcești prin vise rugând vântul să-mi mângâie durerea zdrențuită de colții stelelor înnebunite de parfumul livezilor ce-au înflorit fără noi. În acest du-te vino absurd și stingher, eu te-aștept dar nu știi, tu mă chemi dar naud, și, ca intr-un vechi fantomatic blestem, tot mai des plouă în mine cu muguri, tot mai rar plouă în tine cu flori.

De dor ...

Fluturi

aș fi putut să te caut, dar ce rost ar fi avut când tu ești în mine, în azi și în mâine, bucată de lut în mâinile mele de tine prea pline?

Am să ning cu fluturi peste sufletul tău ca o poveste în alb rătăcită între două anotimpuri. Nu-i așa că primăvara e frumoasă când aleargă pe străzi cu mine de mână în căutarea zăpezilor logodite cu soarele din privirea ta? Am să ning cu fluturi peste sufletul tău și totul va fi alb și totul va fi poveste

Pagina : Cristina Marian Cristea/ foto :internet 39


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018 Împrumută-mi umbra ta -

Mi-au crescut aripi din tâmple Mi-au crescut aripi din tâmple, astfel, gândul poate zbura mereu la tine, cum aș putea eu, să-l opresc, când fiecare literă are parfumul tău, când fiecare cuvânt poartă urma palmelor tale, când fără tine, gândul mi-ar fi o coală albă. Dintr-o secundă trăită, jumătate ești tu, chiar mă întreb, voi putea cândva să mai fiu eu?

Împrumută-mi umbra ta, iubito, vreau să plâng pe umărul ei, să te învălui cu lacrimile netrăirii de tine, să te umplu cu bătăile inimii mele, să o simți cum bate cu aripi de fluturi îndrăgostiți, fluturi scăpați din ieslea dorului şi care zboară spre cerul înfinitului din noi. împrumută-mi umbra ta să ne contopim într-un sărut orb, sărut inocent, să ne iubim adolescentin, eu îți sunt ultima iubire, tu fecioara azurului meu, să stingem cu noi, flacăra ce arde mocnit în trupurile noastre tomnatice, Împrumută-mi umbra ta, ca să îmbrățişez cel mai frumos răsărit, zâmbetul tău iubito, diamantul unui chip angelic, zâmbet care scaldă cu razele lui nisipul din clepsidra unui timp pierdut, nisip ce ne acoperă urmele să nu ne mai găsim pe noi. Împrumută-mi umbra ta, să o prind de mână să alerg braț la braț cu fericirea din noi, cu întrebările tale, cu neliniştea mea, cu poezia ce se naşte din chemările unui trup dornic de păcat, împrumută-mi umbra ta ca să te desenez cu linii senzuale, să te caligrafiez cu cerneală invizibilă să te pot citi doar eu, împrumută-mi umbra ta ca să-mi dorm în brațele ei cealaltă eternitate.

40


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Pot să te sărut

Sărutul, poezia tăcută a buzelor

pot să te sărut? te-aș lua în brațe și te-aș învârti până când timpul s-ar opri în râsul tău... atunci lumea toată ar fi a noastră, ne-am juca cu ea, i-am dezbrăca pe toți de prejudecăți și i-am obliga să se iubească cu dragostea din noi, goi, tăvălind infinitul cu trupurile lor amorțite de neiubire, să se iubească cu ochii, cu mâinile, cu paşii, să se iubească şi în lipsă.

Te-am iubit doar o secundă, dar cât îmi ia de mult ca să te uit, or sa treacă eternități că să pot șterge urmele sărutului, poate nici nu l-ai simțit, am împărțit acea secundă, că să am timp să te ating, să te desenez în suflet și să te sărut, să fac tot ceea ce ai așteptat să ți se întâmple într-o viață. Sărutul, a fost poezia tăcută a buzelor noastre. În suflet a rămas focul, căci te-am desenat în culorile flăcărilor, să arzi mereu, că o torță olimpică. Cine zicea că o secundă nu e de ajuns ca să iubești? În acea secundă ți-am sărutat toate rănile sufletului, am vindecat lacrimile uscate, zăceau pe pereții ochilor, de acum poți plânge din nou, ai lacrimi noi. Eu voi fi trecut de mult în amintire, când tu ai să-ți revii din somnul rațiunii, păcat că nu avem două inimii, una să iubească și alta să poată gândi.

pot să te sărut? să te răpesc atunci când gardianul nopții doarme, să-mi înham sufletul la trăsura visurilor tale și să te duc acolo unde infinitul se sfârșește... să ne iubim pe dorințele ascunse în lacrimile ultimei virgine, să fiu cel care îți va păzi sufletul de valul de lavă ce izvorăste din visele tale inocente. pot să te sărut? te-aș lua în brațe și te-aș strânge atât de tare, până când buzele mele s-ar topi în tine! când în loc de sânge, prin noi ar curge toate iubirile lumii, tot ce ne-a fost interzis, să te strâng atât de tare încât tu să devii o prelungire a ceea ce nu am putut visa, să fii clepsidra unde-mi curge fiecare firicel de tine. pot să te sărut?

Pagina:Mihail Coandă-Rîpa 41


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018 Prețuiește Prețuiește cât încă tu mai poţi, Un gând frumos şi dacă mai socoți, Şi sufletul ce-l ai în tine, Şi tot ce eu ţi-am dăruit, din mine. Gândeşte că... nu mi-a fost uşor, Să fiu în mintea ta, să zbor, Să - ti pot cunoaşte sufletul, Şi să-ţi pot întâlni... gândul, Gândul tău ce aleargă hai-hui În mintea mea sau a nu ştiu cui, Şi nu pot mereu să ţi-l ghicesc, Sunt doar un om şi eu, şi obosesc. Şi încearcă să preţuieşti şi tu acum, Tot ce-i frumos şi tot ce-i bun, Şi să nu uiţi să preţuieşti, Pe cel de lângă tine, cel ce îl iubeşti.

Nu știu, Nu știu un timp anume Pentru-a putea iubi, Nu știu nici visul dacă, L-aș mai putea simți.

Preţuieşte viaţa, pe care tu o ai, Şi mintea şi gândul şi dorul ce îl vrei, Preţuieşte acum cât încă mai socoți, Căci mâine, va fi târziu şi nu ai să mai poţi.

Nu știu un timp în care, Vom fi iar amândoi, Gândesc doar la speranța Prezentului din noi.

Şi... preţuieşte-mă pe mine, Cel care îţi scriu acum un gând, Căci eu nu-ţi vreau, decât doar bine, Şi-o viaţa mai frumoasă, să ai pe-acest pământ...

Nu știu câte cuvinte, Mai pot rosti în timp, Și nici câte fioruri Mai pot să mai cuprind. Nu știu nici, cât inima Mai poate ca să spere, Și nici timpul, cât timp Mai poate să-mi ofere. Am ajuns la răscrucea Unui timp în timp... Iubirea noastră va povesti, În fiecare anotimp!

42


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Atinge-mi... Atinge-mi sufletul cu gândul tău, Să mă poarte-n noapte-albastră, Ce-mi zâmbește la fereastră... Atinge-mi iubirea cu sărutul tău, Șoapta buzelor tale, rodii parfumate, Să-mi fie nectarul iubirii visate...

Privește Privește viața, ca și cum N-ai mai avea, nimic de-acum. Privește steaua ce răsare, Și întreabă-te, de va mai fi Un soare... Privește izvorul cristalin, Întreabă-te de vei vedea Un cer senin. Privește ghiocelul cel plăpând, Și caută în minte, De vei găsi un gând. Privește în firul ierbii, verde Și întreabă-te: ce nu se vede... Privește roua lăcrimând, Și întreabă-ți inima, Mai este timp ? Și până când ?! Privește aripa în zbor, A pescărușului, Ce zboară lin, până la nori. Privește valul ce se sparge, În boabe de mărgăritar, Și întreabă-te, până când Îți vei mai da sufletul în dar... Privește marea liniștită, În verdele-i smarald, adânc, Și întreabă-ți inima, de poate Să mai aștepte iar, plângând. Privește perla sidefată, Și...întreabă-te încă odată, De vrei să mai asculți povestea, Ce ai trăit-o altădată...

Atinge-mi ochii cu privirea ta, Lacrimi de rouă sa-mi aline inima, Ce-așteaptă destinul împlinirii din ea... Atinge-mi fiorul dragostei ce simt, Tulburător miraj, înălțat în Olimp, Aripi de fluturi valsând și iubind !

Eu... Merg printre oameni, neobservat, Urc și cobor într-un timp imaginat, Îmi întâlnesc gândul plin de iluzii, Încerc să citesc printre stări și confuzii. Alerg împiedicându-mă în cuvinte și lacrimi, Sufletul îmi este cuprins de patimi, Neliniștea timpului mă înconjoară, Între noapte și zi teama mă împresoară, Îmi caut pașii pierduți pe pământ, Urme impregnate purtate de vânt, Lacrimi de ploaie acoperă abstract, Imaginea unui EU, în timpuri uitat!

Privește la tot ce te-nconjoară, Și întreabă-ți inima, și gândul De mai poți avea răgaz un pic, Să vezi de poți...și mai ai ...timp. 43


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

De primavară Contaminat de verde,aerul dimineții Ne mângâie pe suflet,precum bunici nepoții Şi-mi râde pe retină, crescută-n fața porții Galbena păpădie, la începutul vieții... E-un bâzâit în fire...şi verdele din aer Amor în iarbă face cu picurii de rouă Și gazele se plimbă tot două cate două Visându-şi nemurirea-n al vremurilor caier Azi sufletul mi-e cantec! Orchestră mi-e pădurea Tu...dirijor! Bagheta-ți e dragostea din noi ! Ce muzică divină se naşte - acum în doi... Compozitor rămâne, Măria Sa....natura !

Gabriel Feresuaru, născut la Bucureşti la 5 martie 1960.

Aş vrea... Aş vrea la poartă brad să-ți fiu Cu trupul drept si aerul regesc Iar pe zăpadă "te iubesc" să-ți scriu... Numai aşa mai pot să-ntineresc !

De la vârsta de trei ani... la Braşov. Mă consider un braşovean autentic cu origini bucovinene.

Aş vrea să-ți fiu la poartă falnic fag Şi ramul meu, inmugurit firesc Să-ți cânte seara de-i ieşi in prag... Numai aşa vei şti cât te iubesc...

Părinţii sunt din Fălticeni – Suceava. Locuiesc de douazeci și cinci de ani în Germania, primii douazeci și trei de ani la München şi de doi ani la Frankfurt am Main.

Chiar şi stejar mi-ar conveni să-ți fiu Desi aş plange că nu-ți ning petale... Când seara luna-ți va ieşi in cale, Seva-mi va fi precum argintul viu...

Am publicat prima dată la șaisprezece ani în revista liceului, ÎNMUGURIRI... apoi la nouăsprezece ani în revistă Flacăra - rubrica Debut literar - poezia "Aş vrea" - sub îngrijirea lui Darie Novăceanu.

Iar de-o să pleci fără vre-o sărutare Pe frunzele ce freamată de dor, Aş vrea să mă prefac in lemnul care Te va-ncălzi ...şi-n flăcări vreau să mor!

Ulterior au mai apărut şi alte poeme în Flacără... periodic 44


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Aş vrea...

Mărturie

Aş vrea la poarta brad să-ţi fiu Cu trupul drept şi aerul regesc Iar pe zăpadă "te iubesc" să-ţi scriu... Numai aşa mai pot întineresc!

Te-am iubit...cum iubeşte un delfin Pruncul născut la tainic ceas, între mări... Te-am iubit...cum iubeşte un beduin Stropul de apă din oaza rătăcită Sub stelele deşertului necuprins... Te-am iubit...cum iubeşte un roi de albine Nemărginitul lan de floarea soarelui... Te-am iubit... cum iubeşte leoaica Puiul născut în savană, atacat de hiene... Te-am iubit... cum iubeşte somonul Izvoarele de munte, cristaline... Te-am iubit... cum iubeşte condamnatul la moarte Graţierea venită la timp... Te-am iubit... Omeneşte!

Aş vrea să-ţi fiu la poarta falnic fag Şi ramul meu, înmugurit firesc Să-ţi cânte seara de-i ieşi în prag... Numai aşa vei şti cât te iubesc... Chiar şi stejar mi-ar conveni să-ţi fiu Deşi aş plânge că nu-ţi ning petale... Când seara luna - ţi va ieşi în cale, Seva-mi va fi precum argintul viu... Iar de-o să pleci fără vreo sărutare Pe frunzele ce freamătă de dor, Aş vrea să mă prefac în lemnul care Te va încălzi... şi-n flăcări vreau să mor!

Meditând Rup din corola timpului, petale Şi-ntreb destinul de vei reveni... Dacă... privind în ochii mei albaştri Iubirea noastră sacră-o dăinui...?

Duminicală Azi muza-i beată sau e undeva cu vaca Zadarnic o tot chem... Nu vine! Repar şi pun la nesfârşit tot placa De gramofon, cu-aceleaşi lungi suspine...

Rup din corola timpului petale... Şi-ntreb destinul:" Cine m-o iubi?" De ne vom pierde-n drumuri paralele Vom dăinui în timp? Ne-om regăsi?

E goală tolba cu iubiri divine... Cotrobăi disperat după o poveste Cu tractorişti şi gureşe neveste Caut povestea undeva în mine...

Rup din corola timpului petale... Nu timpului-i fur clipa ci...chiar mie! Vreau să păstrez secundă de magie Cu dor să mai sărut... buzele tale!

M-am hotărât! Voi povesti destinul Defunctelor iubiri... Sublime Înşiruiri de vorbe ca pelinul Ce vinul amărește-n nopţi senine... Şi-oi împărţi iubirea mea cu tine Cinstit, la cunoscutul doi Tu verbul... eu metaforă... ştii bine Tu fapta, iar eu visele din noi...

45


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Timpul… ce ticăie! Timpul îmi ticăie a mirare, Tu ești aici sau nicăieri, Vreau să culeg acele licăriri, Când foșnetul Lunii dispare, Imi ticăie timpul a uimire, Soarele apune în mine, Inchid pleoapele-mi grele, Vise îmi mângâie gene… Timpul se oprește înlemnit, Șoapte prin noi s-au rostogolit, Priviri, de tristeți, s-au golit, Sufletele noastre s-au liniștit… Trăim în timp o minune, Pe buzele noastre ard jucăușe, Flăcări ce nu se vor stinse, Sclipiri aprinse-n dorințe…

– născută în anul 1964, martie, 15, în localitatea Vulcan, Jud. Hunedoara, cu domiciliul in Petrosani, căsătorită, am 2 băieţi, inginer, economist...de profesie..., şi scriu... poeme, în care versurile scrise înfloresc şi răspândesc mireasma simţurilor mele...

Zori de zi

Mă recreez cu frumosul, scriu poezie de puţin timp, mi-am regăsit liniştea, starea, o stare de relaxare, de visare, având acces la un sine profund, necenzurat... undeva în afara timpului, un mod eficient de a face faţă problematicii noastre existenţiale, ce nu ocoleşte nici o fiinţă omenească, m-am regăsit pe mine altfel, am prins aripi... să zbor... un zbor lin, uşor... într-un neant de mine creat!

Lumina ce renvii, In zorii mei de zi, Visul meu de cu seară, Cortina își ridică iară… Licăriri de fericire mă cuprind, Iubiri presar prin gând, Răsăritul se scaldă-n rouă, Îmi regăsesc lumină nouă! Intreaga viața e luminată, De un surâs discret pe faţă, Zorii acum se ivesc, Iubirii mele îi mulţumesc… Picături de rouă se-ating, Lumina ce sclipește-o alint, Privirile noastre în gând, Pe rând se răsfrâng… Zori de rouă se scurg, În lacrimi ce curg, Din ochii mei, Din ochii tăi,

Poezia este cea mai subtilă formă de instrumentutil în a ne dezvolta inteligenţa comunicarea emoţiilor, un emoţională, un instrument terapeutic de a ne vindeca sufletul prin visare, înălţare...! ...scriind mă redescopăr, mă identific prin creaţiile mele, trăirile mele, dau aripi şi sens... visurilor mele!

46


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Aștept

Melancolie...

Îmi sprijin tâmpla de inima ta, Să curgă șoapte, Aștept, în noapte, Când inima bate, În ritmuri răzbate… Aștept să plutești, Vis rătăcit în al tau Eu, Deasupra sufletului meu, Să fii zeu, Să fii zeul meu… Aștept să înceapă o ploaie, Cu aripi, vioaie, Să întind peste zări, sub ceruri, Multe misteruri… O aripă curge, O alta, tiptil, se scurge, Plouă cu focuri, Se aprind multe doruri, Lăcrimează din nouri, Urme cu rouri…!

Un ochi melancolic, Mi-ai fost, Te-am iubit, Te iubesc, Ca pe-un soare verzui, Răsărit, din cerul nimănui… Lacrimă ai fost, mi-ai căzut, Pe umărul stâng, de obraz, Mi-ai brăzdat, din senin, câte-un iaz, Să m-adăp, Cu iubiri, fără cap… Razele tale, Se desprind pe rând, cu miresme, Din ceruri aprinse, mirese. Prin nouri subțiri, Tu curgi, involburat, râuri… Te beau neâncetat! A mea umbră cu tine o împart, Sunt o mirare de tine, Mi-adun vesmânt cu iubire! Dorm un somn orb, Intunecoasă e noaptea, te sorb!

Primavara sufletului meu! Mi-a inmugurit, Primăvara, un zâmbet, L-am stropit, Cu picătura unui infinit… Răscolind dimineți, Timpurii… Mi-a înflorit, Primăvara surâs, Pe chip, Ochi de curcubeu au strălucit, Rascolind veșnicii, În priviri… Primăvara sufletului meu, A înmugurit, A înflorit, În dimineți, Parfumul unei vieți, Arome de clipe fericite, Tăceri amorțite, Versuri înlănțuite…! Flori de izvor, Parfum cu mult dor!

Iubesc Iubesc, așa îmi stă în fire, Înșir trăiri pe-al vieții fir, Îngenunchez de dor, Pășesc în al vieții decor, Urmele lăsate, Universul le’împarte, Într-o eternitate, Cu umbre parfumate, Într-un orizont, Mirare că … sunt! Iubirea mi se frange, Cu picuri de rouă îmi plânge, Izvor se prelinge, Într-un potir cu mir, Sorb dulce elixir…

47


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

TE AȘTEPT… Te aştept Cu gândurile îmbrăcate în dantelă, Cu dorințele, înmiresmate Cu parfum de roze... Te aştept Să-mi priveşti ochii În care vei găsi Tot seninul zorilor, Liniştea inserărilor, Tumultul visărilor... Te aştept Să călătorim împreună Spre centrul vieții Să descoperim farmecul Unei flori Ce îşi înviorează petalele Cu boabe de rouă... Să respirăm briza mării rebele, Să ascultăm cântecul seducător Al sirenelor din adâncuri de ape, Să ne contopim cu lumina tăcută a lunii, Şi cupa fericirii..! Te aştept cu inima plină de Stele, Curcubeie, să sorbim nectarul iubirii Din culori... Te aştept cu toate ferestrele sufletului Deschise spre răsărit...!!

Numele meu este Mariana Nistor (Mariuca Miriam este pseudonimul meu de pe facebook). M-am născut in data de 22 noiembrie 1962 in Craiova, sunt căsătorită din anul 1986. Pasiunea mea de a scrie poezie s-a născut din adolescență si declar ca sunt o romantică incurabilă. Imi place să scriu poezii despre trăirile mele interioare, despre iubire. Nu am publicat nimic pana acum, şi vă mulțumesc ca imi oferiți oportunitatea să public cateva din poeziile mele in Antologia ,,Columna Iubirii ".

48


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

LÂNGĂ TINE...

MI-E SETE DE TINE

Lângă tine iubire, mereu Mi-e primăvară crudă în privire, Mi-e cer senin zâmbetul tău, Aripă-n zbor spre fericire...

Mi-e sete de tine iubire, Tânjesc după apa izvorului tău, Mi-e arid cerul inimii, știi bine Vreau să te sorb cu nesaț, mereu...

Cu tine fiecare clipa-i vis, Culori de curcubeu se-aprind, Glasul tău drag mi-e paradis, Când îl aud simt inima vibrând...

Mi-e foame de tine, iubire De pâinea ta rumenă, cu gust de dorință De sărutul cu maci și verbine De parfumul cu-alint de lămâiță...

Fără tine mi-e gândul stingher, Diminețile-mi plâng cu boabe de rouă, Pe câmpia din suflet păpădiile -mi mor, În torente de dor, viața îmi plouă...

Mi-e frig fără focul tău de iubire, aprins Și sclipirea din ochii ce în verde sescaldă, Mă învăluie cu șoapte de vis, Scrie-mi poeme de dor pe a nopții năframă...

În tine, iubire, găsesc alinare În nopți fără stele și lună, Tu -mi ești totdeauna rază de Soare, Lumină, speranță, visare...

Mi-e totul lumină și zâmbet cu tine, Și dulce -nflorire răsare-n priviri, Rămâi pentru totdeauna în mine, Iubire țesută cu nemuritoare trăiri...

NUMAI EU...

TE VOI IUBI...

Cred că ştii: Numai eu te înţeleg! Numai eu Iți pot citi sufletul, Ca pe o carte Cu capitole multe, Unele scrise cu dor, Altele cu tristețe, Altele cu nemărginirea iubirii... Tot eu iți descifrez Şi, eratele"...toate... Şi lacrimile ascunse, cu grijă, Printre rânduri... Am pus un semn De aducere aminte La paginile pline de iubire Care mi-au făcut inima Să zâmbească, Să înflorească Într-o implozie de... fericire! Cred că ştii: Numai eu... Te iubesc!

Te voi iubi mereu, ca-ntâia oară, Cu șoapte in privirea de mătase, Cu dulci suspine in glasul de vioară, Cu vis de catifea in nopți albastre... Imi ești mereu divină armonie, Lumină vie printre umbre triste, In fiecare clipă imi ești fericire, Ocean de dor cu valuri simfonie... Povestea noastră este scrisă-n stele De-o pană iscusită de poet, Ești primăvară-n toamna vieții mele Iar eu iți sunt cel mai frumos sonet... Inima mea in fiecare zi iți aparține, Pentru eternitate iubire -ți dăruiesc, Să știe luna și strălucitoare nove, Că te iubesc și pentru tine doar, trăiesc!

49


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

ÎN TALAZURILE IUBIRII Sirena din spumele mării Te cheamă, iubire, întruna... Mă scufund în golul tăcerii Spre tine, căci nu mi-e tot una... M-arunc furioasă-n talazuri, Sfidându-le fața albastră, Azi marea întreagă e-n nazuri Nu-i pasă de dragostea noastră... M-adâncesc în vârtejul de ape, Scotocesc prin adâncurile ei, Dacă simt că ești foarte aproape, Marea -'ndată se-'mbracă -n scântei... Țipă jalnic din înalt pescărușii. Vor în leagănul ei să se dea, Dar talazurile jucăușe Piedici pun în calea lor și a mea... Mă îndrept înspre tine, iubire, Mă -'nvelesc cu al mării izvor. Mândrul astru de sus mă susține, Alinându -mi în suflet un dor...

M-am născut la 3 iulie 1974, satul Hârbovăț, raionul Anenii Noi, Republica Moldova. Mi-am petrecut copilăria în satul natal.

VREAU Eu nu știu, iubire, ce astăzi aș vrea... Nu vreau să te-'ncânt cu vorba duioasă, Își culcă pe umăru -mi geana o stea, Iar luna privirea mi-o vrea luminoasă... Aș vrea să te-alint cu șoapte de- amor Și vise frumoase să-ți pun la fereastră, Să poată intra în ea doar al meu dor Un leagăn să fie dragostea noastră. Vreau norilor tăi să le schimb azi nuanța În mii de culori să-i împrăştii pe cer, Din mugurii lor să pornească speranța În multe direcții ascunse -n mister. Vreau gândul să-ți fie un suflu de pace, Însetat de frumos pe-o rază de stea... Înviată să fie așa cum îți place... Să știi, nu ești singur, dragostea mea!

Am absolvit în anul 1996 Cursurile Facultății de Litere din cadrul Universității de Stat din Moldova. Acum patru ani m-am stabilit împreună cu familia în orașul Sankt Peterburg din Federația Rusă. Am început să scriu versuri în toamna anului 2017. Am publicat poezii în revistele online Poezii Diaspora, eCreator și PARNAS XXI.

50


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

DOR CĂLĂTOR

ACOLO...

Mă leagănă a brizei cântare Iar vocea ta -mi răsună în gând Te-ai rătăcit în a mea visare Purtat fiind pe aripi de vânt...

Acolo, undeva în umbră, Lângă o margine de cer, Mai plânge încă zarea sumbră Când visele se sparg și pier...

Între noi atâtea vorbe ne spuse Pierdute într-un capăt de vis Suave diamante ascunse Atâta pân-acum ne-am permis...

Acolo, unde ceru'-albastru Se odihnea pe geana mea, Mă-mbie astăzi mândrul astru Să gust din feeria sa...

Un dor tăinuit în liniştea serii Se tânguie că-i este prea greu O rugă la lumina lumânării Înlăcrimată-n sufletul meu...

Acolo sus, în miez de noapte, Ne-'ndeamnă luna cu-al ei dor Să întețim a noastre șoapte Sub focul cel mistuitor...

Deznodământu'-mi pare feeric Și vraja nopții mă-mbie ușor Să mă avânt în necuprinsul himeric Îmbrățișată de-un dor călător

Acolo, unde ești, iubire, Mi-e liniște în amintiri, Zvâcnesc scântei -n a ta privire Ca rouă de pe trandafiri...

TE AȘTEPT...

SUFLET ZBURĂTOR

Dinspre nori spre-a mea fereastră Luna privi-'ngândurată... Îmi trimise -o stea albastră Pe-o cărare luminată. Mi-a pătruns în vis prin șoapte De iubire... de la tine Văpăi dulci în miez de noapte, Binecuvântări divine.

S - aprinde azi în ochi -mi o sclipire, Surprinsă -n primăvara-'nmiresmată. Floare de dor țesută-n rătăcire O lacrimă din marea înspumată... Prin umbra anilor s-au revărsat din mine Ca un vulcan erupt oprite gânduri, Croindu-și calea către zări senine, Prin muzică, prin vers și printre rânduri...

Cu sclipiri de diamante Doru'-și poartă - a sa aripă Printre vise exaltante... Să te întâlnesc pe-o clipă...

M-am renăscut timid dintr-o scânteie Când flacăra din lavă se încinse, Un visător cu zâmbet de femeie Suflet pribeag cu tâmple puțin ninse...

Te aștept mereu, iubire, Prin frânturi de nori și stele Chiar de-o dulce tânguire Suflă-n gândurile mele...

Un zburător sunt, renăscut din soare Ce razele - i îmi sunt alint și vers. Amestec smirnă cu parfum din floare, Înmiresmând întregul Univers!

51


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Un cântec în doi Un duet, ... într-un amurg, Așterne-'ncet cărări bătătorite, A unui psalm, slăvit, ... numai de noi doi, Cu miere amestec cu venin, Cuvinte împroșcate, Pe-ale rândurilor file, În umbra literelor pitite, ... ne-'mpresoară norii, Culeși într-o cântare, Într-o culoare a macilor, Dintr-o holdă cu spice coapte, În inimă purtând, ... veșnicii, Din înmugurire născând, Iubiri în doruri ascultând!

10.04.1967 M-am născut într-o zi de 10 aprilie,într-o dimineață plină de parfumul florilor de cireș,atunci când plezneau înveselia soarelui răsare,așa cum mama mi-a spus mult mai târziu,bucurându-se de frumusețea unui copil vesel,care s-a adeverit că zâmbetul este punctul ei forte….asta sunt eu…necunoscuta care cu un semn

Să zâmbesc!? Așa aș vrea, Zâmbetul să ți-l pot împrumuta, Să te bucuri cât poți de el, Știi, ar trebui să prefacem, Secundele în minute, Minutele în ore, Orele în zile, Zilele în eternitate... Și totuși există iubire! Poate ar trebui să descoperi, Începutul și sfârșitul, Bucuriile și tristețile, Uitările și aducerile aminte, Ai putea să mă cauți, Pe mine... Și să mă găsești, Ca eu să-ți dăruiesc, Ce am, ... zâmbetul!!!

solemn îșiîmbracă fața de veseliatreceriiprinviață,un madrigal de gânduriplăsmuite de nebuniaiubirilortrăite.

52


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

Sfatul florilor Îngrădina mea cu flori, Taifas mare se încinge, Timpul parcă stă-n loc, De-abia reușind să termine, Ale vorbelor atingeri, Răzvrătite și nedrepte, Stau la sfadă și pereche, Garofițe și crăițe, chiar bujorii, ... falnici stâlpi, Se socoate că e vremea, Dansului împerechere, Vin bondari, chiar și albine, Un zumzet, ... toată mi-i grădina, În a soarelui lucire, Mii de gânduri în cristale, Parfum de dive se -'mprăștie, În neantul vremii, dară, Joc în fâlfâit de raze, Se adună, se revarsă, În a primăveri timp, Renăscând grădina toată, Bucurie împrăștiind, Toate gâzele, ... ferice sunt, De conturul dulce, Al tabloului creat, Acuarelă vie, Etalată pe o scenă vie...

Culorile sufletului Pierdută în culorile serii, .. albastru indigo, Punându-și amprenta, Colorând al nostru suflet, Din al galbenului pai, În culoarea sincerității, Pierzând acea decepție, În speranța unui nou început, ... întrebare îmi pun. - În câte culori aș colora sufletul? ... în terminații de gânduri, Agățate de un cuvânt, Pierdut și regăsit În marginile unui țărm de mare, În valurile zbuciumate Din vâltoarea dispusă Să ne -'mpresoare, ... ținându-le strâns, În priviri țintuite pe culmi de munte, Redând libertatea unei trăiri, ... dorite de mult, De a te regăsi în ferestre de timp, În a fi bun sau rău, În a dărui și a primi, Clipele pierdute și regăsite, În sărutări pe clape de pian, În abisul sufletelor noastre, De a găsi un alt amurg, O altă glorie... 53


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018 ÎNCHIS!!! Ssttt!! Mi-ai ciocănit cumva la ușa sufletului? Azi nu deschid! Sunt tristă ca un dor ce tulbură culorile toamnei Și mă-nfior la gândul Că te-ai putea strecura Pe furiș! Cum să-îndrăznesc să-ți întâlnesc privirea Când focuri ca-n iad, Mă ard? Și dacă cer îndurare Cine m-aude, Cine m-ascultă? Ieri, sau într-o altă viață, M-aş fi dăruit ție Cum se dăruieşte pământul arid, ploii - Avid, cu sete, cu dorinţă Azi, nu deschid nici o ușă! Nu-mi pasă că pleci De ce mi-ar păsa? Ești doar un gol... și-atât! Mi-e toamnă și plouă Ca-n poeziile lui Bacovia ... dă-mi voie Să-mi urlu tăcerea! NelyBădica 29.09.2017

DREPTUL LA IUBIRE Spune-mi să plec Mă voi obișnui cu asta... Mai mult decât orice, însă, Mi-e teamă de umilință. Da!... mi-e teamă! Simt ca și cum mi-ai răstigni Sufletul între două toamne. Când mă alungi, Să nu uiți: Nici o femeie nu te va iubi Așa cum te-am iubit eu Dar nu îți vei da seama de asta Decât atunci când, În loc să dormi Gândul tău nu se va dezlipi de mine! Poate într-o zi mă vei uita Până atunci, Mai lasă-mă să locuiesc o vreme În inima ta... Iar dacă nu-ți e bine, Renunț la dreptul meu de-a te iubi! Renunț! 54


LUCEAFĂRUL DIN VALE

Anul 1, Nr:4-aprilie 2018

PREA DOR! Tocmai am aflat cum e să fii Gol pe din lăntru! Mâini fără control Umblă în gol, Vor să te mângâie! Dacă n-aș ști, aș zice că Dorul nu doare... Tu ce simți când îți e dor? Ești ca toți oamenii Plângi, Suferi, Gemi, Te rogi, Te încovoi??! Ești și tu ca toți oamenii Cărora le este dor?! ... nu-mi cere socoteală pentru gânduri! Doar... Iartă-mă! Iartă-mă pentru păcatul

Tablou quilling / Kessy Ellys Nycollas

FĂRĂ HARTĂ Viața se derulează rapid Fără hartă... Ca un labirint fără instrucțiuni de folosire Ca un cerc fără centru, Cu drumuri ce par că aleargă în întuneric Până la punctul când O liniște ca o amorțeală, Va astupa gura hâdă a tăcerii, Iar tu Nu vei mai rupe aripi de îngeri! ... degetele, Vor scrie azi alte povești Iar eu, De voi avea timp, Te voi iubi! (când pleacă, timpul, nu se mai întoarce!)

de-a te iubi! ... mi-e prea dor!

Pagină: Nely Bădica. Foto: internet ***Dorul este un organ cunoaştere a infinitului.

de

Lucian Blaga ***Sunt doar un dor care trăieşte cu doruri.

Alexandra Mihalache

55


OCHII TĂI Când cu ochii blânzi, albaştri, Plini de dragoste, priveai, În lumina lor de aştri, Mă scăldai şi mă topeai. Înfloream, uitam de toate Când mă-nvăluiau, cu dor, Raze vii, de nestemate, Izvorând din focul lor. Glasul îmi pierdeam, sfioasă, Chipul meu zărind în ei, Chiar când ne lăsau, în casă, Copilaşii, singurei… Fiul, fiica, mari deja, Mă privesc cu ochii tăi… Ah, de-ai şti ce mult aş vrea Să mă-nec din nou în ei… (Ala Mîrza -Turbal. Imagine - Internet)

Editura PROȘCOALA, Râmnicu Vâlcea, Str. Ion Referendaru, nr. 4, Bl. A18, Sc. A, ap. 2 Web: www.proscoala.ro E-mail: mitica­_ciobanu@yahoo. com Telefon: 0 748873966

15 LEI

56

4 - LUCEAFĂRUL DIN VALE- Revista 4,aprilie 2018  

Revistă de literatură, cultură și artă

4 - LUCEAFĂRUL DIN VALE- Revista 4,aprilie 2018  

Revistă de literatură, cultură și artă

Advertisement