Page 1

BO

GU

VE

TA

Revistă de atitudine împotriva corupţiei, abuzurilor şi apărare a istoriei, culturii, spiritualităţii româneşti

DELLA

RI

C

CA

RA

ADEVÃRU

I LU

Anul VII, nr. 3 (nr. 151) • 16 pagini • 24 iunie 2009 • 1 leu • Ediţie naţională • Apare lunar

Care europarlamentare, pentru cine am votat? pag. 2

Sibianul iulian Bogdan năstase, cel care şi-a însuşit sloganul Elenei Udrea, este profesionist în…infracţiuni pag. 3-4

INUTILA ŞI ABUZIVA

PoLiŢiE CoMUniTArĂ SiBiAnĂ pag. 5-7

Sediul şcolii de şoferi „Prima” din Sibiu, a familiei Năstase, la concurenţă cu imobile care adăpostesc firme multinaţionale.

Autonomia săsească în Transilvania pag. 10-11

românii din Basarabia

nu primesc

cetăţenia română, evreii da! pag. 8-9

Al naibii, hoţul de păgubaş! pag. 12

,,ocol” în jurul incompetenţei de la

ocolul silvic văratec pag. 12

vătaful imobiliarelor sau cine este, de fapt, prefect de Braşov... inSECUriTATEA SECUriTĂŢii nAŢionALE (vi)

pag. 13

pag. 14-15

www.justitiarul.ro


Opinii, Atitudini

2 Editorial

În direct cu NASA

Munţii noştri aur poartă… Asistăm în ultima vreme la o adevărată ofensivă mediatică - ziare, posturi de radio, dar mai ales clipuri la diverse televiziuni – care vrea să ne convingă să ne aplecăm şi să culegem miliardele de dolari pe care vrea să ni le ofere o companie, desigur, mare prietenă a României. Pe numele ei Gold Corporation, nume binecunoscut nouă dintr-o bătălie mediatică de acum şase ani privind exploatarea reziduurilor din haldele miniere de la Roşia Montana – rentabilă mai ales pentru noi, cetăţenii României, ne asigurau căutătorii de aur de atunci. În acea vreme, dacă vă amintiţi, Academia României s-a ridicat împotriva acţiunii. Acum însă generozitatea copleşitoare a căutătorilor de aur – „Nu vreţi 4 miliarde de dolari?” – vrea sa ne facă să privim cu mai multă bunăvoinţă aventura. Numai că, în ceea ce mă priveşte, eu sunt oltean-basarabean, şi în ambele ţinuturi româneşti bântuie ideea că atunci când cineva vrea neaparat să-ţi facă prea mult bine, trebuie să fii atent, foarte atent cu intenţiile lui. Acesta este doar preambulul articolului meu. Intru acum în pielea jurnalistului de ştiinţă care şi-a servit vocaţia şi ţara în care trăieşte şi voi continua rândurile mele cu o propunere care vine din mediul de cercetare ingineresc. Mai exact, de la una dintre rămăşiţele excelentului (pe vremea comunismului) Institut pentru Metrale Neferoase din Baia Mare, un SRL de cercetare ştiinţifică, numit SC Larechim. Din partea lor m-a vizitat un maramureşan pe care-l cunosc mai demult, dr. ing. Vasile Coman, un manager cum puţini există în România şi un om în al cărui cuvânt te poţi încrede. Or, prietenul Vasile Coman îmi spune că la SC Larechim, un grup de chimişti şi metalurgi lucrează, de câţiva ani, la o tehnologie de extragere a aurului şi argintului din reziduuri miniere, prin metode nepoluante, care au mai ales meritul că evită cumplitele tehnologii pe baza de cianuri. Cele pentru care, vă amintesc, Ungaria ne-a reclamat la Parlamentul European, atunci când am poluat criminal râul Tisa. Băimarenii din echipa SC Larechim-ului au descoperit însă un activator, o substanţă care are meritul că, într-un mediu alcalin amoniacal, să permită o reacţie cu cheltuială rezonabilă de energie. Şi au mai venit cu încă o invenţie privind extragerea arsenului din pirite aurifere (brevet RO 120980 / 28.08.2003). În laboratoarele şi atelierele răposatului Institut pentru Metale Neferoase au construit o instalaţie pilot pentru recuperarea aurului şi argintului, din piritele de la Şuior. Odată instalaţia pusă la punct, şi după un şir lung de experimente (24 şarje de câte 200 kg pirite), ei au ajuns să poată asigura un proces constant de recuperare. Pe care îl pot sintetiza în câteva propoziţii. Prin reactoare, vase de stocare şi uscătoarele instalaţiei s-au pompat 400 kg pirite aurifere (3 şarje au fost rebutate), tratate cu tiosulfat de sodiu în soluţie; în urma operaţiilor, chimiştii băimăreni au obţinut 43,97 g aur (cu un randament de 99,5% !) şi 165,7g argint (randament 91,4%), în 30 ore-manoperă, cu un consum de combustibili de 110 metri cubi de gaz metan, 500kwh energie electrică şi 3 metri cubi de apă. Dar din prelucrare rezultă şi un produs secundar de mare valoare, trisulfura de arsen,

despre care importatorii de tehnologii pe bază de arsen observ că n-au suflat nici un cuvânt. Pentru că, la o rejudecare a procesului tehnologic, iată ce rezultă: că din o tonă pirită auriferă se obţin 13,25 kg trisulfură de arsen, la un preţ de prelucrare de 1426,24 RON. Ceea ce înseamnă că această substanţă utilă în industria vopselurilor, pirotehnie, fibre optice, aliaje speciale, chiar în industria de armament (pe care personal o detest!) se obţine la noi cu doar 400 euro pe kg, dar se vinde pe piaţa mondială la preţuri mult mai mari, între 5000 euro-8000 euro, după cum variază bursa materiilor prime. Un calcul simplu ne arată că din cele 500.000 tone aflate în haldele de la Flotila centrală se pot obţine, doar prin valorificarea acestui produs secundar, sume ameţitoare – preiau cifra din raportul băimărean: 341.890 milioane de euro!!! Şi chiar dacă aurul şi argintul recuperate din haldele Maramureşului nu reprezintă decât 20% din această sumă, să recunoaştem că averea din deşeurile minelor aurifere este uriaşă, putând să acopere datoriile externe ale României - aşa cum s-a întâmplat, de pildă, cu celebrul zăcământ de la Comstock din Virginia City, Nevada, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, care a echilibrat balanţa comercială a SUA în acea vreme. Or, noi şi urmaşii noştri nu avem moştenire din istoria milenară a mineritului doar haldele maramureşene (cu 10-12 g aur per tonă şi 50 g argint per tonă), ci şi pe cele de la Roşia Montană (2 g aur şi 15 g argint per tonă), şi Certej – Deva (8-10 g aur şi 150 g argint per tonă). Adica: „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă.” Eroii cercetării ştiinţifice din Maramureş sunt dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, dr. ing. Corneliu Pop, ec. Loredana Năftănăilă şi neobositul meu prieten, dr. ing. Vasile Coman. Ei au adresat o scrisoare- manifest Academiei Române, preşedintelui ei, prof. univ. Ionel Haiduc, chimist de mare performanţă, cel care, de altfel, a condus echipa academică ce a stopat pericolul care pândea Roşia Montană în urmă cu cinci-şase ani. Au fost sesizate şi ministerul condus de domnul Adriean Videanu şi, fireşte, cel al Mediului înconjurător. Prin mine, acum, este sesizată şi mass media, după o primă relatare a problemei la postul educaţional TV România de Mâine. Fac fixarea temei – aşa cum am învăţat la cursurile de pedagogie – o fac pentru politicieni: Pentru 1 kg aur şi 5 kg argint extrase din haldele de pirite se consumă 0,7 t tiosulfat de sodiu, între 0,2 şi 0,9 t var, 0,02 t NaOH, 0,5 t sulfat de amoniu şi „activatori” circa 0,03 t. În total, de 1,5-2 ori mai mult cantitativ decât pentru tehnologiile pe bază de cianuri. Dar la preţuri de 2,5 ori mai mici! Adăugaţi câştigul enorm pe care îl aduce trisulfura de arsen – şi aveţi în faţă una dintre posibilele mari lovituri economice ale României. Pentru care mai este nevoie de o investiţie, fireşte. De circa 100.000 euro, care să ţină în viaţă grupul de chimişti băimăreni şi să permită apărarea bogăţiilor ţării şi curăţeniei ei. A ne preda fără luptă în faţa unor interese meschine mie personal mi se pare pur şi simplu dezgustător. Alexandru Mironov

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­

Care europarlamentare, pentru cine am votat? Sau, mai bine spus, cine este responsabil de situaţia catastrofală în care se zbate generaţia tânără actuală? Răspunsul este unul cât se poate de simplu: europarlamentarii români. În luna ianuarie 2009, Parlamentul European a aprobat o rezoluţie paradoxală. Este vorba despre garantarea accesului la „drepturile sexuale şi de reproducere“, demers iniţiat de comunistul italian Giusto Catania. Aceasta face referire la standardizarea statutului legal al căsătoriilor homosexuale în toate ţările membre ale Uniunii Europene ! Mai exact, dacă doi homosexuali români îşi vor uni destinele şi fecalele printr-o bodega din Spania, statul român este obligat să le recunoască această căsătorie. Pe lângă faptul că o uniune homosexuală nu are nici pe departe nici o legătură cu reproducerea, mai putem deduce din această rezoluţie că mai este doar un mic pas până când persoanele de acelaşi sex vor avea dreptul să adopte copii. Eurotrădătorii, „călăii“ spiritului românesc! După ce „rezoluţia Catania“ a fost supusă la vot, rezultatul a apărut pe pagina oficială a Parlamentului European, de unde putem observa şi cum a fost ea tratată de europarlamentarii români. Astfel, „ai noştri“ au adoptat un vot politic şi nu moral, iar rezultatul este următorul: 12 pentru şi 12 împotriva rezoluţiei, egalitatea nefiind una pur întâmplătoare! După o mică atenţie acordată rezultatului votului, este lesne de înţeles că delegaţii români au conspirat pentru a obţine acest deznodământ, una din dovezi fiind faptul că o serie de membri ai PD-L, singurii care au votat împotrivă, nu de dragul apartenenţei la idealurile partidului, şi-au luat liber exact în ziua votului. Printre cei care au votat „pentru“ se mai numără UDMR, motivaţi de unele prevederi la drepturile minorităţilor din rezoluţie, dar şi PSD, PNL şi PC. Ultimul partid a demonstrat încă o dată că valorile tradiţionale, morale şi conservatoare sunt concepte străine pentru membrii săi şi nu reprezintă altceva decât o adunătură de profitori pentru Internaţionala Socialistă, alături de „fratele mai mare“ de la PSD. Concluzia este că europarlamentarii români au dorit să ofere Bruxelles-ului imaginea unei Românii nu chiar atât de antihomosexuală pe cât pare, deşi ultimul sondaj a arătat că 74% dintre connaţionalii noştri nu sunt de acord cu această deviere psihică. Iată cum au votat europarlamentarii români: PDL (afiliat PPE) Adrian MANOLE - absent   Alexandru NAZARE împotrivă   Calin Catalin CHIRITA - absent   Constantin DUMITRIU împotrivaă  Daniel Petru FUNERIU împotrivă   Dragos Florin DAVID împotrivă   Flaviu Calin RUS abtinere   Ioan Lucian HAMBASAN - absent   Iosif MATULA împotrivă   Maria PETRE împotrivă  Marian-Jean MARINESCU împotrivă  Nicodim BULZESC împotrivă  Nicolae Vlad POPA împotrivă   Rares-Lucian NICULESCU împotrivă   Sebastian Valentin BODU împotrivă  Theodor Dumitru STOLOJAN împotrivă

PNL Adina-Ioana VALEAN - absent   Cristian Silviu BUSOI abtinere  

Daniel DĂIANU pentru Magor Imre CSIBI pentru   Ramona Nicole MĂNESCU pentru   Renate WEBER - absent PSD+PC   Adrian SEVERIN pentru   Alin Lucian ANTOCHI - absent   Corina CREŢU pentru   Daciana Octavia SÂRBU pentru   Gabriela CREŢU pentru   Ioan Mircea PAŞCU pentru   Rovana PLUMB - absent   Silvia-Adriana ŢICĂU pentru   Vasilica Viorica DĂNCILĂ - absent   Victor BOŞTINARU pentru UDMR   Csaba SÓGOR pentru   Iuliu WINKLER pentru Independent   László TOKÉS - absent Concluzia: europarlamentarii români care au votat ,,pentru”, au votat...profund! Tot la capitolul europarlamentari, trebuie ştiut faptul că 18 dintre aceştia vor primi salarii pentru ... stat degeaba! Nu este o glumă. Ei reprezintă diferenţa de număr de membri dintre cel specificat de Tratatul de la Nisa şi cel de la Lisabona. Pentru că piatra de temelie a statului Europa, anume Tratatul de la Lisabona, nu a intrat încă în vigoare, 18 europarlamentari vor primi salarii pe măsură, dar nu vor face nimic pentru cel puţin următorii doi ani. Aceştia nu vor avea dreptul să participe la vot, dar vor participa la admirat tavanul... pardon, la lucrările Parlamentului European şi vor stoarce din buzunarele noastre cam vreo 6,8 milioane de euro pe an. Consecinţele zilei de 7 iunie 2009 Euroalegerile nu au adus nimic bun, nu aduc şi nici nu vor aduce, indiferent cine candidează şi cine ajunge pe fotoliile confortabile de la Bruxelles. Toţi cei care devin europarlamentari nu vor acţiona niciodată în interesul naţional al României sau al cetăţenilor săi, ci se află la comanda afilierii europene, cum ar fi Internaţionala Socialistă sau Partidul Popular European. Astfel, pe viitor vor degenera actele şi scenele iraţionale pe care suntem nevoiţi să le suportăm de câţiva ani, cum ar fi paradele gay aprobate de primăria Capitalei, ori din reavoinţă, ori de teama de a nu fi etichetată ca fiind homofobă. Condamnată de religie şi definită de DEX ca perversitate, homosexualitatea nu poate fi demonstrată de nici un psiholog, psihiatru, sau orice alt fel de medic că este o trăsătură din naştere. Totuşi, nu sunt puţini reprezentanţii de pe tarlaua politică autohtonă care se zbat în fel şi chip să susţină activiştii homosexuali, deşi aceştia din urmă nu se sfiesc să se declare anticreştini şi, câteodată, ameninţă grupurile creştine că le vor boicota manifestaţiile prin atentate cu bombă, cum este cazul organizatorilor Marşului pentru Familie, care a avut loc la data de 22 mai 2009. Când va veni ziua în care europarlamentarii români nu vor mai susţine avorturile sau desfăşurările de forţă ale celor „pe invers“ cu picioare paroase în ciorapi de damă pe străzile Bucureştiului şi vor lua măsuri pentru tineretul căzut în patima beţiei, a industriei pornografice, a curentelor muzicale decadente, sau a dependenţei de droguri, atunci vom merge şi noi cei de la Justiţiarul la vot. Până atunci, le urăm candidaţilor şi viitorilor eurotrădători ... numai de bine! Marius Florian


Corupţie

3

Sibianul Iulian Bogdan Năstase, cel care şi-a însuşit sloganul Elenei Udrea, este profesionist în…infracţiuni Recent, mass-media din România a făcut mare caz de înregistrarea la OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci) a sloganului ,,Romania, the land of choice” –brand promovat de Ministerul Turismului – pe numele Bogdan Iulian Năstase, avocat provenit din Sibiu, dar cu activitate în Bucureşti. Unul din motivele care l-au determinat pe acest tânăr să se refugieze în capitală a constat în notorietatea căpătată ca spărgător de locuinţe, faimă câştigată pe vremea adolescenţei. Iată că acum, după mai bine de zece ani, acesta îndrăzneşte să scoată capul în public prin iniţiativa sa oneroasă, în ideea că la Sibiu a fost uitată adolescenţa sa zbuciumată, iar la Bucureşti nu se cunoaşte trecutul său. Mişcarea aceasta, cocteil de impostură şi intenţie de şantaj ulterior, care l-a propulsat pe prima pagină a ziarelor, considerăm că este inoportună. Mai mult, fapta devine chiar riscantă şi lipsită de inteligenţă, deoarece Bogdan Iulian Năstase este inculpat într-un dosar penal de mare anvergură, care are ca obiect însuşirea prin mijloace frauduloase a unui teren în valoare de 12 milioane de euro, lângă aeroportul Băneasa, aşa că nu avea nevoie de un scandal suplimentar. Dar, probabil că individul se crede infailibil şi invulnerabil, fiindcă are spatele asigurat de politicianul Miron Mitrea, ,,greul” din P.S.D. şi avocatul Arin Octav Stănescu (alias Arie Shalev), unul din păpuşarii care trag de aţele la capătul cărora se află marioneta Cătălin Marian Predoiu, ştersul ministru al Justiţiei. Cu tupeul specific unui escroc, Bogdan Iulian Năstase a declarat reprezentanţilor presei, referitor la ,,Romania, the land of choice”, următoarele: „Prin acest slogan nu s-au adus oameni în ţară, nu ne-am promovat cu nimic. Dacă eforturile vor fi susţinute şi îşi vor atinge ţinta, atunci putem spune că este o marcă valoroasă. Cât de valoroasă, nu pot spune acum. Probabil că valoarea ei va fi undeva între 50 şi 70 de procente din cât ar costa ca acest slogan să fie schimbat. Aici mă refer la costurile de producţie a spoturilor, dar şi banii care trebuiesc investiţi in promovarea lui” Şi pentru ca impertinenţa să fie deplină, avocatul sibian pozează în filantrop, afirmând în continuare: „Sincer, nu mă aşteptam să ma contacteze cineva, pentru că ar fi însemnat o nouă greşeală din partea lor. Oricum, poate că, dacă vom avea o discuţie, mă vor face să mă gândesc să donez marca către Ministerul Turismului. Nu pot spune că vreau să fac bani de pe urma acestei greşeli”. Ce spui, Franz, chiar aşa? Tu eşti ,,sincer”, taman tu, cel care ţi-ai clădit întrega viaţă pe minciuni şi potlogării? Tu nu vrei să faci bani din ,,greşelile” altora? Tocmai tu, care ai profitat de naivitate unor prieteni de familie ai părinţilor tăi, care te tratau ca pe copilul lor, pentru a le sparge casa şi a le fura agoniseala de-o viaţă?!

Adolescenţă sub semnul furturilor Iulian Bogdan Năstase s-a născut în Sibiu, la 30.07.1975, unde deţine mai multe locuinţe. În comuna Roşia din judeţul Sibiu are cabinet de avocatură pe numele soţiei sale, Camelia Năstase, avocată şi ea, chiar în sediul primăriei. Tot în zonă, mai precis pe Dealul Dăii, supranumit şi ,,cartierul poliţiştilor”, Bogdan Iulian Năstase posedă cea mai impozantă vilă. În timpul adolescenţei sale, perioada 1992 - 1993, Inspectoratul de Poliţie Judeţean (IPJ) Sibiu a consemnat două dosare penale pe numele lui Bogdan Iulian Năstase, ambele pentru furt din avutul privat. S-au muşamalizat, fiindcă tatăl său era şef chiar la ,,Cercetări penale”, taman în cadrul IPJ Sibiu, iar mama era grefieră la Tribunalul Sibiu, deci exact cele două instituţii care trebuiau să se pronunţe asupra culpabilităţii persoanei dovedite ca autor al celor două furturi. Prima sa victimă a fost Ioan Dobrotă, cunoscut ca "Dobrei", aşa cum se şi numeşte firma de transport din comuna Cristian, jud. Sibiu, a cărei patron este. Familia Năstase avea, la vremea respectivă, relaţii de prietenie cu cea a lui Dobrotă, aşa că Bogdan Iulian deţinea informaţii chiar de la victimă despre valorile aflate în casă şi despre perioadele în care Dobrotă lipseşte din ţară, deoarece acesta făcea deplasări frecvente în

o pungă de plastic, sub cada de baie, loc în care spărgătorii nu au căutat. A doua spargere a constat în pătrunderea prin efracţie la parterul casei din Sibiu, strada George Coşbuc, în care locuieşte fostul ministru de Interne, Gavril Dejeu şi unde nepotul acestuia amenajase, în garaj, un magazin de produse alimentare. De aici, Năstase a furat o însemnată cantitate de ţigări şi alcool. Cu toată muşamalizarea acestor infractiuni, cel care ,,a plătit” oarecum a fost tatăl hoţului, poliţistul Emil Nastase, mutat de la şefia serviciului ,,Cercetări penale” la Serviciul de cadre (Personal) – tot la IPJ Sibiu şi tot şef ! – pînă la data pensionării. Datorită ineficienţei justiţiei şi a corupţiei generalizate, micul borfaş a realizat că poate să fie mai mult decât un mic găinar şi autor de furturi prin efracţie, deoarece oricum va scăpa nepedepsit, aşa că a trecut la infracţiuni de mare amploare în compania unor ,,persoane selecte”. (Surse: exclusiv Departamentul de Investigaţii Justiţiarul) Din infractor a devenit avocat Iulian Bogdan Năstase este în acest moment avocat. Şi-a început cariera la Pricewaterhouse Coopers Romania, unde a înţeles avantajele pe care le poate avea de pe urma unor lichidări ilegale şi unde a putut avea contacte fructuoase cu alţi lichida-

Vila familiei de avocaţi Năstase din Dealul Dăii, lângă municipiul Sibiu.

Germania pentru achiziţionarea de autocamioane. A profitat de momentul în care acesta era plecat din ţară şi a pătruns în apartamentul lui din cartierul Ştrand, de pe acoperişul blocului cu ajutorul unei frânghii, apartamentul fiind situat la etajul trei, împreună cu încă un complice, minor şi el. Au sustras ,,doar” aparatură electronică, deoarece valuta (mărci germane) se afla ascunsă într-

tori, inclusiv cu Arin Octav Stanescu şi colaboratorii acestuia, parteneri de afaceri cu PwC în anumite speţe. Ceea ce se ştia dintotdeauna în mod neoficial, adică faptul că nimic nu mişcă în justiţia română fără directivele grupării Valeriu Stoica - Călin Andrei Zamfirescu - Arin Stănescu, s-a oficilializat prin decretul de numire a lui Cătălin Predoiu ca ministru al justiţiei, semnat de Traian Băsescu la 29 februarie 2008. De precizat că,

Sediul şcolii de şoferi „Prima” din Sibiu, la concurenţă cu imobile care adăpostesc firme multinaţionale. de facto, ministrul justiţiei este Călin Andrei Zamfirescu, ginerele acestuia, Cătălin Marian Predoiu, figurând ca ministru în decret, doar de ochii lumii. Aşa că, Ministerul Justiţiei este condus de Călin Andrei Zamfirescu, nu din sediul ministerului, de pe Bd-ul. Libertăţii, ci din str. Jean Louis Calderon nr. 38 (sediul Societăţii Civile de Avocaţi Zamfirescu-RacoţiPredoiu). Nu există cunoscător al culiselor care să creadă că Predoiu ar fi acela care să ia hotărâri în adminstrarea justiţiei române. Ca dovadă, ministrul Predoiu ,,s-a lepădat” apartenenţa sa la P.N.L., doar pentru a rămâne în continuare la cârma Ministerului Justiţiei şi după ce liberalii au ieşit de la guvernare, de unde face jocurile socrului său, Călin Andrei Zamfirescu şi ale grupurilor de interese pe care acesta le reprezintă! În fruntea, dar în umbra acestei caracatiţe, se afla iniţial Valeriu Stoica, încă de pe timpul mandatului său de ministru al Justiţiei, când împreună cu foştii săi colegi de grupă de facultate, Călin Andrei Zamfirescu şi Arin Stănescu – nume real Arie Shalev – s-au organizat şi au pus la punct cele mai mari „afaceri” fără să investească un leu . În grupare a fost atras apoi şi Flavius Baias, unul din finii lui Valeriu Stoica care îndeplinea funcţia de Secretar de stat la Justiţie – fiind adjunctul naşului său . De reamintit că Arin Stănescu, după terminarea facultăţii în 1976 a plecat în Israel, unde, înainte de a se reîntoarce în ţară, ocupa un post de jurist la primăria din Carmiel, fiind urmărit penal prin mai multe dosare. În România, Arin Stănescu s-a întors în 1992 când, împreună cu Neculaescu Toma înfiinţează societatea „All Kind of Buisiness Impex” SRL, înmatriculată sub nr. J40/18348/13 iulie1992 având sediul în Bucureşti str. Aviator St. Protopopescu, nr. 9, bloc C, parter, ap.1, sector 1. Atât Arin Stănescu (alias Arie Shalev), cât şi Bogdan Năs-

tase sunt implicaţi în scandalul terenurilor Aviaţiei Utilitare de la Băneasa. (Surse pe internet: http://justitiarul. ro/coruptie/204.html; http://aub.ro/ articole/1/1/presa-despre-aub/59/ hotii-de-aeroporturi ; http://www.necenzurat.ro/index.php?option=com_ co n te n t & v i e w = a r t i c l e & i d = 4 2 4 : ma fia-lichidator ilor-in-razb oicu- aviatia-utilitara-romana& catid=1:dezvaluiri&Itemid=7) Scandalul cu terenuri de la Băneasa Legatura lui Shalev - Stănescu cu falimentarea artificială a S.C. Aviaţia Utilitară Bucureşti (AUB) S.A. este tot atât de evidentă ca şi conexiunile dintre acest personaj cu două identităţi şi familia tinerilor avocaţi Năstase. Reamintim ca ,,Bankcoop”, banca lichidata de Moore Stephens RVA, societate al cărei administrator este Arin Octav Stanescu, s-a înscris la masa credală a S.C. AUB S.A. cu o creanţă inexistentă. Ţinta mafioţilor, în cazul de faţă: 2 hectare de teren, aflate chiar la şoseaua Bucureşti - Ploieşti (imediat dupa benzinăria Lukoil) a căror valoare este cotată pe piaţa imobiliară la 12 milioane de euro (600 euro/ m.p.) şi care aparţin Aviaţiei Utilitare. Atacul mafiei P.S.D. din transporturi s-a declanşat în septembrie 2004, imediat după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia nr. 6929 din 14 septembrie 2004 - decizie irevocabilă - a obligat Ministerul Transporturilor să emită pentru S.C. Aviaţia Utilitară S.A. certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 8,9 hectare. În această suprafaţă se includ şi cele 2 hectare ale societăţii, aflate chiar la şosea, pe care camarila P.S.D. le vâna de mai mulţi ani. continuare în pagina 4

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­


Corupţie

4

Sibianul Iulian Bogdan Năstase, cel care şi-a însuşit sloganul Elenei Udrea, este profesionist în…infracţiuni urmare din pagina 2 Cu toate că a fost somat în repetate rânduri să emită titlul de proprietate, fostul ministru Miron Mitrea a refuzat să se conformeze, în pofida sentinţei judecătoreşti executorii! Rolul lui Bogan Iulian Năstase în această ,,inginerie imobiliară” pe bani grei, a fost următorul: contract de schimb, perfectat la data de 13 decembrie 2004, la notarul Marius Luca, din Bucureşti. Invocând o hotărâre AGA din 09.11.2004 a Aeroportului Internaţional Băneasa Bucureşti (AIBB), al cărui acţionar unic este Statul Roman, Sorinel Ciobanu, directorul aeroportului, a decis sa facă un schimb de terenuri. Să dea cele 2,3 hectare de la şosea, pe care refuza să le admită ca fiind ale Aviaţiei Utilitare (pe fondul refuzului Ministerului Transporturilor de a emite titlul de proprietate), la schimb cu un teren prăpădit din comuna Voluntari, aparţinând avocatului Bogdan Iulian Năstase, din Sibiu şi soţiei acestuia, Camelia Năstase (membră în societatea de avocaţi ,,Baias şi David”). Motivul declarat al schimbului: aeroportul îl prejudiciase pe ,,bietul” avocat Năstase, căruia îi tulburaseră liniştea şi proprietatea cu avioanele ce zburau razant peste aceasta şi pentru a stinge nişte drepturi litigioase izvorâte dintr-un litigiu aflat la Judecătoria Sectorului 1, în dosarul nr. 2215/2004, s-a decis să se facă schimbul de terenuri, în contrapartidă cu stingerea litigiului. Adică, o mare ,,abureală”! Tovărăşia dintre directorul aeroportului de stat şi avocatul Năstase a fost dovedită prin dosarul nr. 14.195/2004 al Judecătoriei Sectorului 1, în care inculpatul Sorinel Ciobanu fusese apărat de avocatul Bogdan Iulian Năstase. Falsurile din contractul de schimb autentificat sub nr. 3053 din 13.12.2004 la notarul Marius Luca reies chiar din actul în sine. Acesta a procedat la autentificarea documentului fără a ţine seama că parafează o ilegalitate, întrucat în momentul schimbului, soţii Năstase nu figurau la Cartea Funciară ca proprietari ai terenului din comuna Voluntari, cedat pentru cel al S.C. Aviaţia Utilitară Bucureşti (AUB) S.A. De asemenea, dupa cum arată însuşi documentul, contractul de vânzare-cumparare a terenului pe care persoanele fizice l-au cedat la schimb a fost autentificat în aceeaşi zi cu cel de schimb de terenuri, acest lucru demonstrând, din nou, premeditarea întregii acţiuni. Avocatul Bogdan Năstase a dobândit terenul de 2,5 hectare din comuna Voluntari chiar în data semnării contractului de schimb, prin contractul de vânzare-cumparare nr. 3043 din 13.12.2004 încheiat la acelaşi notar. Este evident că ,,prejudiciile” create de aeroport avocatului nu puteau fi reale, de vreme ce acesta dobândise terenul care a făcut obiectul schimbului chiar în data schimbului şi probabil că habar nu avea nici

măcar unde se află cu exactitate. De asemenea, hotărârea AGA a Aeroportului Internaţional Băneasa Bucureşti (AIBB) nr. 64 din 9.11.2004 prin care s-a decis ,,efectuarea schimbului de teren solicitat de Năstase Iulian” este frauduloasă, din moment ce terenul nici măcar nu aparţinea avocatului Năstase la data emiterii hotărârii AGA!!! Valoarea celor două terenuri schimbate între ele este subliniată de un Raport de evaluare extrajudiciar întocmit de către experţi autorizaţi, în luna august 2005, la cererea directorului de atunci al S.N. Aeroportul Internaţional Băneasa Bucureşti (AIBB) S.A., Valentin Grigoriu. Conform documentului, suprafaţa de teren care aparţine S.C. Aviaţia Utilitară Bucureşti S.A. valorează peste 11 milioane de euro, iar terenul din comuna Voluntari - 10.000 de euro, întrucât amplasarea acestuia în apropierea balizajului pistei AIBB îl face inutilizabil. Participanţii la această infracţiune în stil mafiot sunt următorii: fostul ministru al transporturilor, Miron Mitrea, întreaga conducere a S.N. AIBB S.A. şi directorul de atunci, Ciobanu Sorinel, Urse Dan, administratorul S.C. Mira Consulting S.R.L., persoanele fizice Năstase Camelia si Năstase Iulian Bogdan, precum si notarul public Luca Marius. Urse Dan şi S.C. Mira Consulting S.R.L., “administratorul judiciar” al S.C. Aviaţia Utilitară Bucureşti S.A., au avut un rol decisiv în acest schimb ilegal, societatea de administrare emiţând documente oficiale, către S.N. AIBB S.A., în care preciza fals faptul că S.C. AUB S.A. nu are nici o pretenţie asupra suprafeţelor pentru care Aviaţia Utilitară purtase o dispută în Justiţie. Camelia Năstase, soţia lui Iulian Bogdan Năstase, în calitate de titular secund al contractului de schimb de terenuri, completează reţeaua mafiotă condusă de Arin Octav Stănescu. Ea este tot avocat, membră a Baroului Sibiu, cu cabinet în comuna Roşia. Camelia Năstase are legături trainice cu branşa lichidatorilor, întrucât a fost angajată la firma de avocatură "David si Baias", cu sediul la Opera Center, acelaşi cu cel al Pricewaterhouse Coopers România, între ai cărei asociaţi îl regăsim pe Flavius Baias, partener de afaceri cu Arin Octav Stănescu şi naşul Valeriu Stoica. Flavius Baias a fost nominalizat şi el de către Fănel Păvălache, un cunoscator al reţelei, ca fiind unul dintre membrii de baza ai grupării mafiote de lichidatori. Aproape ,,epilog” la un caz din care, mai mult ca sigur, actualul avocat Năstase va scăpa basma curată, ca şi atunci când a fost dovedit ca hoţ prin efracţie: ,,Deşi terenul dat la schimb se afla într-o zonă cu o valoare de piaţă substanţial mai ridicată decât cel primit, cei cinci inculpaţi reprezentând SN AIBB nu au prevăzut în contract plata unei sulte (diferenţa dintre valoarea celor două terenuri) în sarcina inculpatului Năstase Iulian Bogdan, prejudiciind în acest fel so-

cietatea cu suma de 4.273.472 euro” se arată în comunicatul de presă al DNA, conform portalului de ştiri ,,Relitatea.Net”, care titra, în data de 13 august 2008: ,,DNA l-a trimis în judecată pe fostul director general şi preşedinte al Consiliului de Administraţie al Aeroportului Internaţional Băneasa, Sorinel Ciobanu, şi pe avocatul Bogdan Năstase, în legătură cu un schimb de terenuri, caz în care a fost vizat şi social-democratul Miron Mitrea”. (Surse: revistele ,,Justiţiarul”, februarie 2005 şi ,,Justiţiarul sibian”, martie şi aprilie 2005, indisponibile pe internet şi materiale de presă la următoarele adrese de internet:http://www.necenzurat.ro/index.php?option=com_ content&view=article&id=424:mafi a-lichidatorilor-in-razboi-cu-aviatiautilitara-romana&catid=1:dezvaluiri& Itemid=7). Sibiu, familia Năstase implicată în distrugerea unei clădiri de patrimoniu La începutul anului 2008, mai precis, pe data de 22 martie (într-o sâmbătă, zi aleasă cu premeditare, deoarece instituţiile statului nu lucrează!!!) cu un acompaniament de

und Nebel’’, în traducere „noapte şi ceaţă”, a fost executat cu precizie. Nimeni nu ştie nimic, nimeni n-a auzit nimic, nimeni n-a văzut nimic, nimeni n-a făcut nimic şi deci nu s-a întâmplat nimic! Tăcerea aceasta complice crează premisele ca, peste o bucată de vreme să nici nu mai ştim dacă clădirea morii a existat sau nu, dacă a fost importantă sau nu, căci totul va fi istorie, ba chiar mai mult decât atât, literatură. Iar literatura şi istoria pe cine interesează? Conform cotidianului ,,Sibiu Standard”, din 8 aprilie 2008,: ,, GRUPUL Brantner Romania Holding GmbH-Austria, SC Getesib SA, Primăria Municipiului Sibiu, Serviciul de urbanism şi amenajare a teritoriului, Serviciul autorizare, control şi disciplină în construcţii, Inspecţia în construcţii Sibiu şi Inspectoratul Judeţean de Poliţie - toate se fac vinovate în aceeaşi măsura ca şi firma care a demolat moara”. Părerea noastră este că, totuşi, principalii vinovaţi sunt vânzătorul avid după bani (SC Getesib SA, prin directorul Daniel Frunzescu) şi cumpărătorul – demolator (SC Prima Trans SRL, prin administrator Bogdan Iulian Năstase). SC PRIMA TRANS SRL ( o şcoală de şoferi!!!), care a cumpărat terenul, are sediul în Sibiu, iar proprie-

La umbra vilei lui Bogdan Iulian Năstase a crescut şi o „căsuţă” (în stânga fotografiei) pentru tatăl acestuia, Emil. scrâşnete şi zgomote de buldozer, de înjurături şi bancuri porcoase, clădirea celei mai vechi mori din Sibiu, situată pe şoseaua Alba Iulia nr.2 şi care avea faţada placată cu o stemă a oraşului datând din 1775, a fost rasă de pe faţa pământului cu atât de multă metodă şi aplicaţie cum numai pe vremuri regimurile totalitare, naziste sau comuniste, au fost în stare. Ce uimeşte mai mult este faptul că această acţiune a fost posibilă într-o ţară considerată democrată, în care există o legislaţie privitoare la protecţia monumentelor istorice, într-un oraş fost capitală culturală europeană, cu un primar superdemocrat de etnie germană, înconjurat de o mulţime de specialişti şi cozi de topor de etnie română. Şi totuşi a fost posibil! O tăcere groasă, ca o greaţă de primar de luni dimineaţa, învăluie totul. Ai senzaţia că celebrul ordin nazist,,Nacht

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­

tari sunt cei doi frati, Emil Dragos Năstase si Bogdan Iulian Năstase, asociaţi şi la firma Prima Imobiliare SRL. Singura firmă cu numele acesta, descoperită pe internet, are sediul în Bucureşti, Bulevardul Unirii nr.7, bl. 1C, sc. 2, ap.32 Sector 4. Bineînţeles că ,,expertul” în tunuri cu terenuri imobiliare, l-am numit astfel pe Bogdan Năstase ,,specializat” pe terenurile de la Băneasa de mentorul Arin Stănescu, nu a cumpărat cu scopul de a conserva acest obiectiv istoric sau de a-l restaura. Administratorul firmei, Bogdan Năstase, susţine că el a cumpărat un teren de construcţie nu o clădire monument istoric şi, atunci când a văzut că pe teren era o construcţie în stare avansată de degradare, s-a adresat imediat vânzătorului, cerându-i îndepărtarea imobilului, mai ales că acesta (imobilul) nu apărea în extrasul de Carte Funciară.

Nimeni nu recunoaşte că a demolat moara, de parcă ar fi vorba de un simplu castel de nisip spulberat de valurile mării, nu de ditamai clădirea situată în vecinătatea Prefecturii sibiene. Conducerea firmei ,,Prima Trans” admite că a contactat o societate, care în data de 29 martie (atenţie,tot într-o zi de sâmbătă!!!) a strâns rămăşiţele ultimei mori din istoria Sibiului. Tot ei mai menţionează că au apelat la această măsură, după ce au aflat, la rândul lor, că cineva a demolat moara. Din nou cităm din spusele domnului Bogdan Năstase: „Puteţi face anchete, instituţiile din Sibiu pot cerceta ce s-a întâmplat, însă nu noi am demolat moara, nu noi am comandat demolarea ei şi nu noi aveam interesul să fie demolată. Noi am constatat, undeva în săptămâna 22-29 martie, când un muncitor ne-a anunţat că moara nu mai e acolo, că nu a rămas decât moloz. Am contactat o societate şi au îndepărtat respectivul moloz.” Acesta a comentat, în continuare, că firma Prima Trans a intenţionat să ceară chirie de la Getesib, pentru clădire, o sumă în valoare de câteva zeci de mii de euro. „Pentru noi era extraordinar de bine. Mie mi-ar fi convenit ca acea clădire să rămână acolo pentru că aş fi putut să cer 20.000 de euro chirie pentru ea. Chiar am discutat această chirie. Dar când am solicitat 30.000 de euro pe lună ce credeţi că face Getesibul? Şi-au dat seama de greşeala făcută şi ne-am trezit cu clădirea demolată.” Hai zău, aşa să fie? Probabil domnul Năstase chiar ne crede idioţi pe toţi, la grămadă! (extrase din articolul ,,Venea o moară…pe Cibin”, revista ,,Justiţiarul sibian” din 24 mai 2008). Observaţi că răspunsurile domnului Bogdan Iulian Năstase sunt pe acelaşi calapod cu afirmaţiile sale referitoare la brand-ul Ministerului Turismului, adică - vezi, Doamne! – toţi sunt tâmpiţi şi nu ştiu să speculeze diverse avantaje sau nu cunosc legile, doar el, micul învăţăcel al marelui Shalev le ştie pe toate şi cade veşnic în picioare, ca Hopa-Mitică! Chiar aşa declara acest impostor ziarului ,,Monitorul de Sibiu” (27.05.2009): ,,Am speculat neglijenţa”, referindu-se la înregistrarea la OSIM a mărcii „Romania, the land of choice” pe numele său, deşi sloganul fusese lansat de Ministerul Turismului. Referitor la averea familie Năstase, proprietară a unor imobile şi terenuri deosebit de valoroase, aceasta nu poate fi justificată nicidecum de onorariile încasate ca avocaţi de către cei doi soţi şi nici de activitea şcolii de şoferi ,,Prima” din Sibiu, care are un sediu la fel de grandios ca al băncilor comerciale internaţionale. (Surse: ,,Justiţiarul sibian” din 24 mai 2008, 5 februarie 2009 şi 21 mai 2009, materiale disponibile pe site-ul revistei) Tudor BLAGA


Investigaţii

5

INUTILA ŞI ABUZIVA POLIŢIE COMUNITARĂ SIBIANĂ În slujba cetăţeanului sau doar a primarului? Poliţişti comunitari din Sibiu nu sunt vizibili decât în zona centrală, mai ales în jurul Primăriei, unde stau ciotcă, de parcă importantul Iohannis, zis Johannis, ar fi permanent ţinta unui complot mondial. Zilnic sunt cel puţin opt aşa-zişi „poliţişti” amplasaţi strategic pe toate laturile impozantei clădiri. Cu străşnicie este păzită mai ales intrarea pe care au voie doar slăvitul primar şi capetele încoronate sau încornorate care-l viziteză, muritorilor de rând fiindu-le interzis accesul la scările respective! Aici stau doi „vigilentes”, din aceştia în uniformă, nu doar pentru simplul motiv că unul ştie să scrie, iar celălalt să citească, ci ei au două misiuni foarte importante, în atribuţiile lor intrând: păzitul intrării exclusiviste destinate doar primarului şi supravegherea maşinii acestuia, parcată cu nesimţire în Piaţa Mare, deşi este interzis accesul auto în zonă. Legea este doar pentru sibienii umiliţi, pentru cei care răsplătesc infatuarea iohannisiană şi mania grandorii votându-l pe „slăvitul” din patru în patru ani, cu o consecvenţă demnă de o cauză mai bună! Până acum câţiva ani, mai toţi considerau că activităţile saşilor, în slujba comunităţii, sunt impecabile, iar corectitudinea acestei minorităţi devenise vestită în toată România. Acum, din ce în ce mai mulţi au început să realizeze că „se îmbătaseră cu apă rece” , iar respectivele aparenţe reprezentau doar „joc de glezne”, menit să păcălească un electorat naiv şi credincios legendei despre cinstea nemţească, virtute exportată şi ea odată cu cei care au optat pentru emigrarea în Germania. Probabil că mulţi dintre cetăţenii oraşului nostru au avut probleme cu Poliţia Comunitară sau cu cei de la Serviciul de Administrare a Domeniului Public şi Parcări, fie datorită amenzilor date abuziv, fie în urma unui contact direct cu comportamentul mitocănesc al acestora faţă de contribuabilii care le asigură salariile. A devenit o adevărată afacere folosirea poliţiştilor comunitari pe post de agenţi constatatori şi scribi de procese verbale aducătoare de amenzi, pe lângă alţi indivizi, care nu prea au legătură cu calitatea de funcţionar public, aşa cum o să vedeţi în continuare. Încă din anul 2008 se lansase noua „politică disperată” după încasări la buget a Primăriei Sibiu. Poliţia Comunitară, în primul raport tri­mestrial se lăuda cu aproape de 3 ori mai multe şi mai mari amenzi în 2008, decât în primele luni din 2007! Motivaţia acestei noi „poli­tici” la Sibiu este faptul că s-au fă­cut mult prea multe împrumuturi nerentabile, cât şi găurile

date la buget prin costurile uriaşe ale programului Sibiu Capitală Cul­turală Europeană. Sibiul mai are nevoie de mulţi bani, deci şi îm­prumuturi, pentru infrastructură şi dezvoltare. Problema este că s-a apropiat prea mult de plafo­nul maxim admis de îndatorare. De aceea, an de an, impozitele la Sibiu devin cele mai mari din ţară. Tot pentru a avea bani la buget, Primăria a impus Poliţiei Comuni­ tare şi inspectorilor din instituţie să dea cât mai multe amenzi sibi­ enilor. În loc să patruleze noaptea pe străzi, în cartierele de blocuri, pentru a asigura ordinea şi liniştea publică, „comunitarii” lui Iohannis au doar rol punitiv şi decorativ. Cât despre siguranţa sibienilor, nu poate fi vorba, din moment această „poliţie”, plătită din banii noştri, a devenit un fel de „gardă pretoriană” a Bürgermeister-ului! Singurele obiective demne de supravghere pentru aceşti inutili „poliţişti” sunt : primarul cel sacru, clădirea primăriei şi autoturismul primit, de acelaşi primar idolatrizat, ca şpagă mascată de la partenerul BMW din România, cică pentru imaginea firmei producătoare de autoturisme, de parcă Herr ar fi vedetă de cinema sau fotbalist renumit, nu doar un slujbaş al statului, fără drept de participare la campanii publicitare, deoarece este funcţionar public! În acest timp, Sibiul a devenit unul dintre cele mai periculoase oraşe din România, fiind pe primele locuri într-un top ad-hoc al criminalităţii, dar aceste statistici nu se fac publice, deoarece ar ştirbi din aureola creată în mod artificial în jurul primarului, la comandă, de către docila, corupta şi vânduta presă românească. Atât cât o mai fi ea autohtonă, deoarece majoritatea trusturilor au cam încăput pe mâna străinilor, conştienţi de războiul psihologic prin impact mass-media şi puterea manipulatoare a acesteia! Crime în plină stradă, persoane înjunghiate ziua, în amiaza mare, în plin centru turistic, răfuieli între găşti şi reglări de conturi la vedere, cu săbii ninja şi bâte de baseball, tâlhării asupra femeilor, tot în zona centrală şi tot ziua! Noaptea, a ajuns un mare risc să te aventurezi în deplasări, ca pieton, pe străzile altădată liniştite ale Sibiului. Nu suntem chiar singurii care vorbim despre creşterea criminalităţii la Sibiu, aspect ascuns cu mare grijă de ambele administaţii (municipală şi judeţeană) conduse de saşii din FDGR. Iată cum concluziona „Sibiu standard” în ediţia de luni, 15 iunie 2009, la două zile după crima celor doi ţigani de pe „drumul hoţilor”, dintre Sibiu şi Ocna, căreia i-a căzut victimă un tânăr de 26 de ani: „Doar în ultima lună, în judeţul Sibiu s-a înregistrat o crimă pe valea Prejbei,

un tânăr de 23 de ani a fost înjunghiat pe Bulevardul Bălcescu de un membru al grupului interlop tocmai reţinut. O fetiţă de 12 ani a fost şi ea la un pas de a fi violată de un bărbat de 39 de ani pe strada Ogorului, dar a scapat datorită intervenţiei mamei sale. Dovadă a faptului că Sibiul nu este oraşul liniştit cu care se laudă autorităţile.” Parcă încep şi aceşti „ziarişti” să-şi facă meseria cu care se laudă şi să-şi mai îndrepte, timid, coloana verticală, după ce, ani de zile, au făcut sluj în faţa sasului autocrat şi a „curtenilor” acestuia. Totuşi, în „bilanţul” ultimei luni au uitat să treacă şi crima din cartierul Ştrand, cu care s-a finalizat conflictul spontan dintre doi beţivi, izbucnit în apartamentul criminalului! Unde-i Sibiul civilizat de altădată? Asta-i apropierea de Occident pe care o pun unii pe seama primarului neamţ? Violenţa şi criminalitatea sporită? Dacă este aşa, atunci am depăşit Occidentul, am traversat şi Atlanticul, fiind la nivelul de neinvidiat al criminalităţii din Columbia! Sibiul, mai presus de legile României! Cei care obţin permisul de conducere au obligaţia de a cunoaşte codul rutier, regulament pe care trebuie să îl şi respecte cu stricteţe! Dar, ce se fac candidaţii la examenele pentru obţinere permiselor de conducători auto, care constată că printre întrebările din chestionar nu se aflau şi întrebări din Hotărârile Consiliului Local. Aceste hotărâri fac – doar la Sibiu! - obiectul legilor care trebuiesc, de fapt, respectate. Codul rutier este nul şi neavenit în faţa acestor hotărâri. Ceea ce nu vor să ştie trepăduşii şi executanţii din primărie este faptul că, dacă există o lege naţională, care reglementează acele lucruri sancţionate de primărie, atunci se respectă LEGEA, iar HCL-ul devine nul de drept! Am citit cu stupefacţie, în cotidianul „Tribuna” din data de 2 iunie 2009, despre „legislaţia Sibiului”!? Articolul se intitula „Excursia în Japonia, primită din mâna primarului” şi se referea la un concurs organizat de Poliţia Comunitară locală pentru elevi, care a fost botezat chiar „Siblegis” (?!), iar fraza din final este mai mult decât edificatoare: „Concursul organizat de Poliţia Comunitară a avut loc în perioada 24 - 25 aprilie şi a cuprins întrebări din legislaţia Sibiului.” Am crezut că este o interpretare proprie a ziarului respectiv, aşa că am căutat şi în „Sibiu standard”, fiindcă toată presa locală prezintă zilnic ştiri identice - la fel ca posturile de televiziune la nivel naţional, cu buletine de ştiri aidoma, de parcă ar fi mai multe instrumente la dispoziţia unui dirijor unic! -, dar am găsit aceeaşi aberaţie, cităm:

„Câştigătorii au fost aleşi în cadrul unui concurs de cultură generală (n.n.: halal „cultură generală”!), cu întrebări din legislaţia municipiului Sibiu.” De semnalat că în articolele despre concursul organizat de Poliţia Comunitară, din ambele publicaţii, se vorbea de siguranţa din oraşul nostru (?!), iar alăturat, în aceeaşi ediţie a ziarelor respective (!!!), erau două articole cu titluri asemănătoare: „Înjunghiat în centru, sub ochii trecătorilor” („Sibiu standard) şi „Înjunghiat în centrul oraşului” („Tribuna”). Trebuie să cauţi nod în papură, aşa ca noi, pentru a nu observa „siguranţa evidentă” din acest oraş la cheremul infractorilor, aşa cum o văzuse tuciuriul Săftoiu Claudiu Elwis (nu i-am pocit noi prenumele, aşa l-a botezat taică-său şi aşa este trecut în acte!), care afirma, cu numai două săptămâni înainte, la abureala desfăşurată la Sibiu şi numită „Siguranţa cetăţeanului, siguranţa comunităţii”, că Sibiul este un oraş sigur şi liniştit, iar Iohannis trebuie, musai!, să candideze la preşedenţia României! Vă daţi seama, aprecierile şi îndemnul veneau de la un „specialist”, dat afară din fruntea S.I.E. pentru incompetenţă şi prostie! Revenind la concursul organizat de Poliţia Comunitară Sibiu şi „legislaţia sibiană”, nu putem să nu remarcăm „generozitatea” acestei instituţii bugetare, care-şi permite, în timpul unei crize financiare mondiale, să-şi răsplătească participanţii la un concurs cu două excursii în Japonia, plus un laptop, o cameră video şi zece MP 3 player! Poate au fost şi ceva sponsori, dar nu avem de unde să ştim, deoarece în articolele pupincuriste nu se face referire la ei, „strălucitorul” Iohannis fiind singurul care merită atenţia aşa-zisei „prese independente”. La toate evenimentele din Sibiu, el apare în materialele obedientelor ziare locale aidoma partidului comunist din poezia lui George Lesnea, cităm: „Partidul e-n toate: e-n cele ce sunt/ şi-n cele ce mâine vor râde la soare,/ E-n holda întreagă şi bobul mărunt/ şi-n viaţa ce veşnic nu moare”. Înlocuiţi cuvântul „partidul” cu Iohannis sau Johannis, cum îl numeşte, în fals şi slugarnic, aceeaşi presă şi aveţi în faţa ochilor revista zilnică a presei sibiene, nu mai trebuie să irosiţi vreme cu cititul, doar dacă vă interesează decesele, accidentele rutiere sau circul şi pornografia prezentate drept „evenimente culturale”! Dar, să vedem cei cu „legislaţia Sibiului” şi cât de legală este ea! În primul rând, un oraş cu o legislaţie proprie te duce automat cu gândul la expresia paradoxală „stat în stat”! Să fie Sibiul la fel ca Vaticanul, să aibă oare acelaşi satut şi noi, proştii, nu ştim? Ce legi trebuie să respectăm, noi sibienii, legislaţia ţării sau pe cea a Sibiului?

Preşedintele României, Parlamentul şi Guvernul au luat la cunoştinţă despre iniţiativa şi privilegiul special al administraţiei locale de a-şi face legislaţie proprie? Înapoi, în Evul Mediu? Să analizăm la ce efecte de natură politico-administrativă poate duce aşa-zisa „legislaţie a Sibiului”. Pe vremuri exista Universitas Saxonum (Universitatea Săsească, Sächsische Nationsuniversität), care era tot un fel de for legislativ al Sibiului! Iată ce afirmă Sándor Vogel în studiul său intitulat „Autonomia săsească din Transilvania”, publicat în 2002, în revista „Provincia”, material pe care-l puteţi lectura integral în această ediţie a revistei noastre: „Universitatea avea competenţe administrative, juridice, legislative, economice ca şi de decizie politică.(...) Autonomia săsească a fost atît de puternică, încât legea preciza că în oraşele săseşti doar germanii aveau dreptul de a cumpăra case, astfel că doar ei puteau deveni cetăţeni. Un oraş săsesc putea să-şi permită să nu primeascã principele. În fruntea Universităţii stătea primarul Sibiului şi judele regal al scaunului Sibiului, formînd un duumvirat. Primarul era ales de consiliul exterior (centumvirat) pentru unul, cel mult doi ani. În acelaşi timp el funcţiona ca primar al provinciei Sibiului (Provinzialbürgermeister) şi era dregătorul cel mai înalt în rang al celor Şapte Scaune. Sfera de competenţă cuprindea, în primul rând, administraţia financiară, deci împărţirea şi perceperea dărilor, administraţia bunurilor celor Şapte Scaune şi judeca, în anumite cazuri în primă instanţă.” Atunci, mai poate surprinde pe cineva răspunsul dat, de către primarul Iohannis, locatarilor din imobilul alăturat sediului FDGR, de unde a fost evacuat şi PNŢCD, revoltaţi că le-a fost luat şi lor imobilul, deşi iniţial Forumul revendicase doar propria clădire, dar „s-a greşit” în Cartea Funciară – apropos, pe „celebrul” Laslea, autorul sutelor de mânării din respectiva Carte Funciară, nu-l ia chiar nimeni la întrebări? Revenind la replica iohannisiană, aceasta a fost: „Dacă nu vă convine noua întabulare, atunci o să vă judecăm noi, după legea săsească!” Adăugaţi la acest răspuns, obraznic şi plin de trufie, deviza GTZ-ului, o asociaţie germană apărută la Sibiu simultan cu prima „înscăunare” a lui Iohannis din anul 2000, de-a dreptul ameninţătoare la adresa românilor: „Să facem din trecutul Sibiului viitor!” şi intenţiile de neocolonizare sunt clare, dar doar pentru cei care îndrăznesc să judece cu propria minte! (continuare în pagina 6)

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­


6

Investigaţii

INUTILA ŞI ABUZIVA POLIŢIE COMUNITARĂ SIBIANĂ (urmare din pagina 5) NEOCOLONIALÍSM s.n.: Formă nouă a colonialismului care urmăreşte să domine din punct de vedere economic fostele colonii, declarate state independente (DEX online). Bineînţeles că vor apărea „’telectualii” prăfuiţi de provincie, acei „proşti profunzi”, fiindcă au şi ei o spoială de cultură şi titluri universitare cumpărate ca legătura de pătrunjel din piaţă, care vor contesta toată demonstraţia şi argumentele de mai sus! Aceştia vor emite pe un ton categoric şi infailibil că totul este o prostie şi că „ziarul lui Marinescu” s-a specializat în teorii ale unor conspiraţii ireale. Un om inteligent – nu este cazul contestatorilor realităţii şi a celor care acceptă doar ceea ce li se vâră pe gât, adică trucarea adevărului – analizând toate informaţiile primite pe această cale şi sintetizându-le, nu poate decât să ne dea dreptate! Putem să dezvoltăm subiectul, să arătăm din cine este format acest dubios GTZ şi cum a contribuit el la retrocedările ilegale către cetăţeni germani, alături de mafia imobiliară locală sau cum s-a infiltrat la Timişoara, după ce şi-a îndeplinit misiunea la Sibiu. De asemenea, putem să vorbim de masoneria germană, din care face parte şi onorabilul Iohannis şi obedienţele altor loji masonice raportate la cei care conduc Europa, dar ar însemna să deviem de la subiectul propus. Oricum, persoanele interesate găsesc, în arhiva electronică a revistelor „Justiţiarul” şi „Justiţiarul sibian”, materiale suficiente despre intenţiile statului german şi a celui austriac, a căror interese sunt reprezentate şi susţinute neoficial de primarul-făcătură Iohannis.Doar un orb nu observă că deja, la Sibiu, saşii au privilegii faţă de români, iar aceştia au devenit cetăţeni de rang inferior, persecutaţi şi prigoniţi în propria lor ţară! Amenzile pentru parcări, sursă permanentă de venituri la bugetul local Am urmărit cum funcţionează acest aparat de taxat în favoarea bugetului local. Nişte neica-nimeni, (vezi foto1 şi 2), fără a avea calitatea de funcţionari publici, sunt trimişi în teren cu aparatele de fotografiat şi „fluturaşi” gata semnaţi de un funcţionar public, fiţuicile trebuind doar completate cu numărul de înmatriculare al maşinii „contravenientului”. Aceşti trepăduşi pun în parbrize bileţelele prin care şoferii sunt somaţi să plătească amenda în termen de 48 de ore la casieria aflată la…Dacă s-ar purcede la identificare „fotoreporterilor” de ocazie, s-ar observa clar că nu au calitatea de funcţionari publici. Pe lângă trepăduşi apar - e drept, mai

rar! - şi bravi poliţişti comunitari, care se ocupă cu aceeaşi îndeletnicire, fotografiatul stradal... Dar, degeaba se plăteşte amenda, deoarece nu este legală plata! Aveţi obligaţia de plată, doar după întocmirea unui proces verbal de

Foto 1

de jefuire a cetăţenilor şi metodele necinstite folosite pentru atingerea acestor scopuri josnice. În foto 3 veţi vedea un proces verbal, încheiat în data de 23.03.09, cu poza aferentă având aceeaşi dată, iar în foto 4 alt proces verbal încheiat însă în data de 27.03.09, dar cu maşina pozată, din faţă, tot în data de 23.03.2009! Deci, ambele fotografii au fost realizate în aceeaşi zi, la un interval de şapte minute şi cincizeci de secunde – ştim cu atâta precizie chiar din imagini, deoarece lângă dată este trecută şi ora! – dar s-au dat două amenzi, pentru două zile diferite!!! Nu vă este ruşine, băi, ticăloşilor?! Încă un caz concret, cu implicarea justiţiei de data aceasta. Proces având ca obiect o contestaţie la o amendă care a fost plătită. Se emite un ordin de executare silită, care se contestă şi el. Judecătoarea nu ia în seamă că nu există vreun dosar de executare

Foto 2 contravenţie. De cele mai multe ori aceste procese verbale nici nu se mai completează sau, dacă totuşi se completează, această operaţiune se petrece după 4 sau 5 luni de la data comiterii contravenţiei. Aceste chitanţe nu fac referire la plata amenzii de pe procesul verbal cu numărul xxxx, iar mai apoi, cu toate că aţi plătit, o să vă treziţi cu mandat de executare silită. Încă o „ciudăţenie”: la martor, pe toate procesele verbale, alea pe care se chinuiesc totuşi să le scrie,veşnic va fi semnătura unui singur individ, care are aceeaşi veşnică adresă, anume: Piaţa Mică, nr 25, adică exact sediul Administraţiei Domeniului Public. Mai nou, se practică ,,refuză calitatea de martor”. Nu există „refuzul calităţii de martor” din punct de vedere legal. Legea spune că dacă datele scrise în procesul verbal nu corespund cu elementele de identificare, acesta este nul de drept. Am descris doar una din metodele de spoliere a cetăţeanului care, prin plata taxelor şi a impozitelor, oricum aduce bani la bugetul local al Primăriei, instituţie care de fapt trebuie să fie în slujba cetăţeanului, nu împotriva lui. Iată şi exemplul unui abuz flagrant, care demonstreză pur şi simplu intenţia angajaţilor Primăriei Sibiu

despre dânsa este vorba, probabil că şi-a urmat studiile de drept în aceleşi condiţii cum a făcut şi primarul „Piedone” şcoala de şoferi... la Piteşti! Cunoaşteţi, presupunem, cazul de la Piteşti care a făcut vâlvă în presă, cu poliţiştii corupţi ce emiteau permise de conducere pe şpagă şi fără prezentarea candidaţilor la examen. În baza de date a Primăriei Sibiu pozele se prelucrează şi se poate schimba data de pe fotografie după bunul plac al compartimentului care emite amenda. Atât Domeniul Public, cât şi Poliţia Comunitară, folosesc aceeaşi bază de date, lucru total ilegal. Aparatul cu care se face poza nu are setată data, iar dacă din greşeală o are setată, aceasta se poate schimba în funcţie de nevoile instituţiei care vă emite amenda. Nu orice angajat al primăriei, purtător de pix şi aparat foto, poate da amenzi, deşi o doamnă judecătoare în instanţă, se întreba cine îi împiedică. Nu putem crede că un magistrat poate termina cea mai înaltă şcoală juridică din România, fără a cunoaşte elementele fundamentale ale dreptului şi faptul că şefii instituţiilor publice nu sunt administratorii unui SRL, ca să fie strict problema lor personală pe cine investesc cu puterea de a aplica sancţionarea contravenţiilor! Altfel, se poate concluziona, nu fără lipsă de temei, că există o înţelegere secretă între Klaus Iohannis şi Marcel Rusu, preşedintele Tribunalului, mai ales că între cei doi există o trainică şi profundă prietenie, ca instanţele să dea

Foto 3

silită. Nu o interesează nici faptul că există o chitanţă, care atestă faptul că s-a plătit amenda în termen de o oră de la afişarea în parbriz a biletului de înştiinţare. Pur şi simplu respinge acţiunea de contestare la executare. Judecătoarea Andreea Dinescu, căci

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­

câştig de cauză Primăriei! În fond, de ce nu ar fi posibilă o astfel de variantă, din moment ce primarul tratează nu doar oraşul, ci întreg judeţul Sibiu ca pe propria moşie! Reamintim că notarul Bucşa Radu Gabriel, implicat în mafia imobiliară sibiană şi cercetat

de către DNA, cel care a împroprietărit fraudulos şi dintr-un simplu condei familia Iohannis pe bază de falsuri recunoscute ca atare de instanţe prin sentinţe definitive şi irevocabile – normal că alte instanţe decât cele sibiene! -, a devenit partenerul semioficial al Primăriei în legalizarea diverselor acte. La fel , doamna judecătoare Boca Elena a fost beneficiara unui schimb avantajos de terenuri cu Primăria Sibiu, tranzacţie prin care a primit şi 100 de metri pătraţi în plus, că doar nu dădea Klaus de la el, ci de la noi!, doar pentru că a dat, în urmă cu mai mulţi ani, o sentinţă în favoarea impostorului Iohannis, devenit proprietar graţie lui Bucşa şi a falsurilor utilizate de acesta! Atât Poliţia Comunitară, cât şi cei de la Domeniul Public, dau amenzi celor care parchează maşinile pe trotuar cu două sau cu patru roţi. Există în codul rutier o reglementare a staţionării, parcării şi opririi, care zice clar că este permisă parcarea pe trotuar, dar cu condiţia de a se lăsa un culoar de trecere de cel puţin un metru. Deşi pe strada Tipografilor există, pe o parte, semne rutiere care permit parcarea fără restricţionare, vine Primăria şi, sfidând codul rutier, instalează câte o pancartă de reglementare, care face referire la obligaţia de plată a parcării. Ce contează, Klaus boxează, bani să iasă! Să vă povestim, în cele ce urmeză, şi despre şmecheria cu automatele care eliberează tichete de parcare, că doar avem şi din acelea, din mo-

Foto 4

ment ce suntem oraş nemţesc, civilizat! Primăria pune un afiş deasupra „râşniţei” care scuipă tichetele de parcare, pentru că ea, instituţia care este permanent la dispoziţia cetăţenilor, se screme, sărăcuţa, să dea câtuşi de cât un aer aparent de lega-


Investigaţii Foto 5

că plătim o gloată de incompetenţi, cu salarii demne de Cartea Recordurilor, mai suntem şi furaţi pe faţă, fără drept de apel. Procesele verbale nu se întocmesc pe loc, cum este legal, dar se comunică la domiciliu cu motivarea ,, Contravenientul nu este de faţă” sau ,, Contravenientul refuză să semneze”, iar, ca tacâmul să fie complet, mai apare şi notificarea, la martor: ,,refuză să prezinte buletinul”. Nu cred că un cetăţean va refuza să le prezinte buletinul, mai ales că au obligaţia legală de a se legitima. Abuzurile celor care trebuie să vegheze la respectarea legii

litate, cum că, în cazul în care automatele nu funcţionează – iar ele nu funcţionează mai tot timpul! –, avem posibilitatea de a procura tichete de la chioşcurile de ziare (foto 5). Până te duci şi te întorci de la chioşcul de ziare, situat la „mama dracului”, trepăduşii primăriei îţi şi pun amenda în geamul maşinii! Astfel, s-a „brevetat” o nouă modalitate de jefuire a cetăţeanului, numită,,pânda la parcare”. Presupunem că aţi înţeles, din prima, cum funcţionează, dar repetăm, ca să înţeleagă şi electoratul lui Iohannis. Deci, trepăduşii pleacă din nou pe teren, dar de data aceasta la pândă. „Parcomatele”, care normal trebuiau să elibereze tichetele de parcare sunt setate în aşa fel încât să nu primească bancnotele de 1 leu (foto 6). Primăria sare cu afişul, pentru „acoperire”, ce ne adresează îndemnul de a procura tichete de la chioşcurile de ziare, dacă măgăoaia este defectă şi - credeţi-ne! - au ei grijă ca automatul să nu funcţioneze! Avem filmări cu acele aparate, care refuză să accepte bancnotele, indiferent de starea acestora. Cum pleci să cumperi tichet, pândarii primăriei sar din tufişuri şi repede pun bileţelele de amendă în parbrize. De asemenea, am filmat aceste pânde din locuri ferite de ochii trepăduşilor. În cazul în care am fost observaţi, au sărit pe noi zicându-ne că nu avem voie să filmăm. Săracii de ei! Nici nu ştiu că nu ne interzice nimeni acest lucru, mai ales atâta timp cât ei reprezintă o instituţie publică. Au ceva de ascuns, de nu le place să fie filmaţi? Oare cetăţeanului trebuie să-i placă fotografierea propriei maşini, în draci, de parcă ar avea lipit pe ea posterul împotriva fumatului cu nudul „vedetei” Mihaela Rădulescu, fostă Ţiganu şi viitoare Schwartzenberg? Codul rutier este singurul pe care conducătorii auto trebuie să-l respecte şi doar Poliţia Rutieră are competenţa de a da amenzi referitoare la aceste aşa-zise contravenţii. După toate informaţiile noastre, chiar şi cei de la poliţie primesc de la „comunitari” amenzi. După cum se vede, în Sibiu, Poliţia Comunitară şi cei de la Domeniul Public au legislaţie proprie şi sunt STAT ÎN STAT, aşa cum afirmam şi mai sus. Poliţia Comunitară bate cetăţeanul pe stradă, cum au chef gealaţii în uniformă care o reprezintă. Am prezentat un caz, exact în urmă cu

un an, imediat după alegerile locale, când doi tineri puţin chercheliţi au încasat-o de la Poliţia Comunitară pentru că au îndrăznit să-l felicite pe Iohannis pentru câştigarea alegerilor. Ori, lucrul acesta nu se face mirosind a alcool! Sau cel puţin aşa consideră garda personală a lui Iohannis, plătită din banii noştri! Put ca nişte dihori, nu doar bărbaţii, ci şi muierile în uniformă, iar dacă cineva are curajul să intre vara în sediul lor de pe B-dul Victoriei, riscă un leşin! Înjură ca birjarii şi aplică amenzi cu nemiluita tuturor celor care nu sunt de acord cu „politica” lor. Procesele intentate acestui departament, pentru abuzurile comise, sunt mai mult decât relevante, cu toate că cetăţeanul, de frică, din lipsă de bani,din motive multiple, de cele mai multe ori nu mai ajunge în instanţă să-şi ceară dreptul. Am numărat într-o zi la Judecătoria Sibiu: din 32 de cauze pe rol, 22 erau îndreptate împotriva Poliţiei Comunitare. Chiar neam mirat că din partea Primăriei nu s-a prezentat nimeni, deşi au o armată de jurişti. Ce rost avea ca jurista să piardă timpul prin Tribunal, din moment ce există „protocolul” de a pierde cetăţeanul, mai ales dacă acesta cere cheltuieli de judecată. În instanţă nu sunt acceptate probele tale vi-

Cei care se răzvrătesc, vor fi luaţi în ochi de răi şi vor primi amenzi chiar şi pentru viteza propagării strănutului, mai ales că acum este „pandemie” şi pericolul de a împrăştia virusul gripei porcine se pedepseşte, nu-i aşa, domnule Aldea, poliţai comunitar şef? Cred că la muncă vă simţiţi ca în familie, având-o pe verişoara Viorica Bândescu directoare economică a Primăriei. De fapt ea va şi adus pe post, nu competenţa, dar în rest ştim că sunteţi instruit şi vigilent! Nu ştim câtă şcoală aveţi dumneavoastră, la funcţia asta de Obergefreiter galonat, dar subalternii dumneavoastră sunt analfabeţi rău şi au creierele spălate. Mare păcat că nu se spală şi pe picioare...Agenţii comunitari completează procese verbale cu aşa multe greşeli de ortografie, încât e greu de crezut că au trecut cu brio de clasele primare, dar unii cică sunt chiar masteranzi! Cu cine naiba au făcut ăştia şcoală? Credem că sunt studenţi pe la facultatea aceea la care se dau licenţele pe două legături de ceapă sau pe concedii în Tanganica sau Bahamas. La facultatea aceea, unde am înţeles că predă chiar rechinul Poliţiei Comunitare. Cum ar avea rechinul tupeu să-şi pice peştişorii?! Există dovezi filmate, în care angajaţii primăriei afirmă că nici o lege nu e valabilă aici, la noi, în afară de Hotărârile Consiliului Local, adică „legislaţia sibiană”. Dovezi clare, unde

nu are obligaţia să se legitimeze oricui (vezi foto 8). Iată şi poziţia unei funcţionare în faţa unui contribuabil, sictirită că a fost deranjată din reverie! (foto 9) După cum aţi observat, primăria îşi rezervă dreptul de a lua din drumurile publice câte o bandă de mers, pentru a face spaţii de parcare amenajate. Ori termenul de parcare amenajată nu îl înţelegem noi, ori trebuie spus în germană, că poate aşa va fi înţeles mai „langsam”. Dacă este parcare amenajată, atunci cineva are

Foto 6 deo, audio sau poze. Astfel eşti lipsit de dreptul la apărare, pe care toţi ni l-am câştigat prin Constituţie! Motivul este pueril, adică se motivează că acele probe, sunt ilegale, fiind făcute cu aparatură neomologată. Păi, nici aparatura Poliţiei Comunitare şi a Administraţiei Domeniului Public nu este omologată! Da, dar asta nu mai contează pentru instanţă. Din nou este evidentă reaua credinţă şi corupţia din ambele instituţii. După ce

Un sibian cu simţul umorului a lăsat următorul mesaj pe un automat pentru tichete de parcare: „Nu vă stresaţi! Nu funcţionează, primăria nu are nevoie de bani!”. se poate vedea cum un cetăţean, care doreşte lămuriri cu privire la o ilegalitate comisă de aceste departamente ale primăriei, este pur şi simplu scos afară din instituţie. Atenţie, o instituţie publică nu moşia personală! Angajatul agresiv refuză să se legitimeze, răspunzînd nonşalant că

stituită în slujba cetăţeanului şi are ca atribuţii controlul şi supravegherea anumitor obiective, având obligaţia de a anunţa organele competente despre comiterea unor abateri sau contravenţii pentru sancţionarea celor implicaţi. Prin statutul lor au cu totul alte atribuţii, decât cele exercitate abuziv de aceştia. Nu vedem Poliţie Comunitară în şcoli, grădiniţe şi alte instituţii publice, dar îi vedem la vânătoare de amenzi pe unde nu te aştepţi. Instituţiile enumerate trebuie să apeleze la firme private de pază,

Foto 8

obligaţia de a asigura integritatea autoturismelor parcate în acele locuri. Nu se poate ca Primăria să aibă doar drepturi, iar obligaţii ba! Cheltuiţi banul public pentru aberaţii legate de legi şi hotărâri, doar pentru a transmite o imagine frumoasă Uniunii Europene, ca mai apoi să vă doară în spate de Tante Europa! Se vor comite abuzuri şi ilegalităţi, până va exista o lege care să tragă la răspundere magistraţii pentru sentinţele aberante şi aranjamentele comise zilnic. Până atunci, cetăţeanul va plăti oalele sparte de instituţiile statului, în procesele intentate la Comisia Europeană a Drepturilor Omului. România ocupă un loc fruntaş în procesele pe rol la C.E.D.O., majoritatea acestor procese fiind pierdute de Statul Român, dar de plătit plătim tot noi, pălmaşii contribuabili, nu judecătorii care au dat sentinţele pe lângă legi, din prostie sau corupţie, aducând prejudicii Statului Român. Ia să fie puşi să plătească ei daunele, în locul Statului Român, că doar ei sunt

cei care „au greşit” şi să vedeţi după aceea cum vor cântări de partea cui este dreptatea de zece ori, până să se pronunţe odată! Doar atunci se va termina cu traficul de influenţă şi cu corupţia, în general. În statutul Poliţiei Comunitare se spune că această instituţie este con-

7

Foto 9

cu plata banilor din contribuţiile părinţilor, în cazul şcolilor, nu din banii publici, cum ar fi normal. „Comunitarii” păzesc, „sub acoperire” probabil, unele case de schimb valutar, care aparţin tot unor protejaţi sau autoturismele ăstora. Nu veţi găsi agenţii comunitari nici în spitale, unde paza este asigurată de alţi incompetenţi, de la firme de pază. Cum ridici vocea, la intrarea în Spitalul Judeţean pentru vreo nedreptate, hop şi comunitarii să te amendeze, chemaţi bineînţeles de „coledzii” lor. Pentru conturbarea liniştii publice există vestita lege 61, prin care Poliţia trebuie să sancţioneze aceste abateri, dar aici se lărgeşte aria competenţei şi la Poliţia Comunitară prin HCL 210. Nu avea rost o altă reglementare, din moment ce există o lege, deci HCL-ul e inutil! Pe Protecţia Mediului există o multitudine de legi şi reglementări, dar vine si HCL-ul cu aceleaşi reglementări sau completări şi cu alt cuantum de amenzi. Total ilegal! Cu privire la oprire, staţionare şi parcare, există, cum am mai spus, reglementările codului rutier. Din nou HCL-ul este inutil. Primăria vine cu o motivare aberantă, şi anume: amenzile la codul rutier sunt cuantificate prin puncte amendă, iar HCL-ul vă altoieşte „doar cu amendă”. Legea spune clar că amenzile s-au stabilit prin calcul în puncte amendă, care se raportează la cei 10% din salariul minim pe economie. Trântorii pe bani publici nu sunt capabili nici măcar să facă diferenţa dintre punctele penalizare şi punctele amendă. Codul rutier stabileşte puncte amendă şi, ca măsură complementară, se sancţionează şi cu puncte penalizare. Cum naiba poţi afirma că punctele amendă nu sunt tot una cu amenda?! În funcţie de ce aţi stabilit cuantumul amenzii de la... până la...? Nu în funcţie de punctul amendă stabilit prin lege? Sau, conform orientării împământenite în Primărie, după orarul avioanelor pe ruta Hermannstadt - Berlin!? Marius Albin MARINESCU Iulian BĂLAN

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­


8

Suntem cu ochii pe voi!

Românii din Basarabia nu primesc cetăţenia română, evreii da! Organizaţia Studenţilor Basarabeni din Constanţa a scos la iveală faptul că 95% din cererile pentru dobândirea cetăţeniei române sunt depuse de israelieni. Mai mult de atât, în luna mai, nici un basarabean nu a primit cetăţenia din partea statului român. Rana nevindecată a celui de-al Doilea Război Mondial nu primeşte leac nici măcar la scurt timp după gravele incidente de la Chişinău şi în ciuda faptului că preşedintele Traian Băsescu a cerut o Ordonanţă de Urgenţă privind cetăţeniile românilor din Basarabia şi Bucovina. Astfel, în Monitorul Oficial nr. 335 din 20.05.2009, a apărut lista şocantă cu cererile pentru cetăţenie din luna mai. Toţi cei aproximativ 300 de solicitanţi sunt evrei ! Afirmaţiile profesorului Ion Coja prind contur real, dovedind încă o dată că acuzaţiile unor jurnalişti în disperare de subiecte sunt nefondate. Nu degeaba Coja a declarat că România a devenit un „stat înrobit capitalului mafiot internaţional, majoritar evreiesc“ şi a tras nu puţine semnale de alarmă de-a lungul timpului. Un material bine argumentat, despre intenţiile evreimii mondiale de înlocuire a populaţiei băştinaşe din România cu coreligionarii lor şi ridicarea unui ,,nou Israel” pe un teritoriu evident mai bogat şi mai bine amplasat, intitulat ,,Apelul românilor”, a apărut şi în ,,Justiţiarul”. Autorităţile statului român nu se mai pot ascunde dupa deget, situaţia este destul de clară: în Ro-

antisemitismul! Spre exemplu, Nati Meir, care şi-a anunţat oficial candidatura pentru postul de preşedinte al României, a declarat de curând pentru mass-media israeliană că antisemitismul este în creştere alarmantă în ţara noastră, că se teme pentru viaţa sa, nu doreşte ca evreii

Ce este de făcut? Activităţile „Biroului Cetăţenie“ din cadrul Ministerului Justiţiei demonstrează ura şi dispreţul faţă de fraţii de peste Prut, acceptand fără rezerve o altă invazie a unui popor străin în ţara pe care nu o cunosc, nu o respectă şi

LISTA persoanelor care au solicitat redobandirea cetateniei romane, cu stabilirea domiciliului in Romania 1. Bozgan Viorica-Nicoleta, fiica lui Mican Ionel si Viorica, nascuta la data de 29 noiembrie 1967 in localitatea Arad, judetul Arad, Romania, cetatean austriac, cu domiciliul actual in Romania, municipiul Arad, Str. Trotusului nr. 53, judetul Arad. (141/2007) 2. Vlad Igor, fiul lui Grigore si Vera, nascut la data de 23 decembrie 1938 in localitatea Iasi, judetul Iasi, Romania, cetatean moldovean, cu domiciliul actual in Chisinau, str. Cetatea Alba nr. 97A, ap. 11-12. (363/2007) LISTA persoanelor care au solicitat redobandirea cetateniei romane,cu stabilirea domiciliului in Romania

să vină în România din motive greu de imaginat. Acesta a menţionat că ... Partidul Naţionalist(?!) dansează în sângele evreilor pe străzile oraşelor noastre. Pentru ca situaţia să fie şi mai amuzantă, aceeaşi mass-media israeliană îl cotează pe cel-ce-sevrea-viitor-preşedinte, Nati Meir, cu 20% în sondajele pentru postul de preşedinte al României!

nu au nici un interes benefic pentru noi. Astfel, toţi cei care sunt îngrijoraţi de situaţia delicată în care se află ţara noastră pot cere lămuriri la Ministerul Afacerilor Externe (MAE), unde senatorul PD-L de Ilfov, Iulian Urban, a acţionat deja. Senatorul a cerut explicaţii oficiale faţă de M.O. nr. 335 din 20.05.2009, cu privire la faptul că nici un basarabean nu a primit cetăţenia română. Mai mult,

1. Dumitrache Mugur, fiul lui Dumitrache Ion si Grosu Maria, nascut la data de 26 februarie 1963 in localitatea Constanta, judetul Constanta, Romania, cetatean belgian, cu domiciliul actual in Bucuresti, Str. Apusului nr. 37, bl. D2, ap. 23, sectorul 6. (2.230/2007) 2. Dumitrescu Marius Petre, fiul lui Petre si Ionita, nascut la data de 5 decembrie 1947 in Bucuresti, Romania, cetatean suedez, cu domiciliul actual in Suedia, Satra Torg 12, 5 tr, 127 38 Skarholmen. (1.924/2007) Monitorul Oficial Nr 280 Din 29/04/2009 Anexa 2 LISTA persoanelor pentru care Comisia pentru cetatenie a avizat favorabil cererile de redobandire a cetateniei romane, cu stabilirea domiciliului in Romania, conform art. 10 alin. 1 din Legea cetateniei romane nr. 21/1991, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare

mânia are loc o nouă colonizare cu evrei! Deşi mass-media autohtonă se chinuie din răsputeri să atribuie profesorului eticheta de extremist şi să ascundă numărul real al evreilor care locuiesc pe teritoriul ţării noastre sau dimensiunile suprafeţelor de teren cumpărate de aceştia la preţ de nimic, inventând cifre cât mai mici posibile, adevărul este că din ce în ce mai mulţi israelieni părăsesc „Ţara Făgăduinţei“şi se îndreaptă spre România. Situaţia este alarmantă din mai multe motive şi nu are nici în clinci nici în mânecă cu

Totuşi, în ciuda crizei financiare, se pare că evreii nu trăiesc chiar aşa rău în România. Ca un alt exemplu, aceştia construiesc blocuri la Constanţa, vestitele blocuri promise în campania electorală de primarul Radu Mazare. Acelaşi primar care a lăsat celebrul Cazinou din oraş, pentru renovare, pe mâna unui alt evreu, Fredy Robinson. Bineînţeles, nu a avut loc nici o renovare, iar Cazinoul, clădirea emblematică a litoralului românesc, se află în paragină.

Urban a cerut partidului său, dar şi altor membrii din Parlament, să lupte pentru simplificarea procedurilor de reacordare a cetăţeniei române pentru românii din Republica Moldova. Redactorii revistei „Justiţiarul“ au constatat cu stupoare ignoranţa şi atitudinile jignitoare şi antiromâneşti ale unor astfel de,,autorităţi”, care se joacă cu destinul României şi cu soarta generaţiilor care vin după noi. Susţinem demersurile senatorului de Ilfov şi aşteptăm lămuriri din partea MAE.

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­

Marius Florian

1. Betz Liliana, fiica lui Soalca Gheorghe si Elisabeta, nascuta la data de 14 mai 1956 in Bucuresti, Romania, cetatean german, cu domiciliul actual in Bucuresti, Calea Mosilor nr. 310, bl. 58-bis, sc. A, et. 4, ap. 18, sectorul 2. (2.958/2007) 2. Broos Benhard-Iulius, fiul lui Iuliu-Gheorghe si Ileana, nascut la data de 6 septembrie 1951 in localitatea Zarnesti, judetul Brasov, Romania, cetatean german, cu domiciliul actual in Germania, Aschheim, Aschheim Dornach, str. Schmidweg nr. 22. (1.390/2008) 3. Caldaras Brancu, fiul lui Caldaras Iuliana, nascut la data de 17 decembrie 1943 in localitatea Lugoj, judetul Timis, Romania, apatrid, cu domiciliul actual in Romania, localitatea Recas, Str. Principala nr. 19, judetul Timis. (41/2007) 4. Cirpaci Cristian, fiul lui Covaci si Polixenia, nascut la data de 29 noiem-

brie 1984 in localitatea Timisoara, judetul Timis, Romania, apatrid, cu domiciliul actual in Germania, Frankfurt, str. Antoneta 18 65929. (1.190/2007) 5. Cirpaci Cristian, fiul lui Nicolae si Ghizela, nascut la data de 5 noiembrie 1978 in localitatea Gataia, judetul Timis, Romania, apatrid, cu domiciliul actual in Romania, localitatea Timisoara, str. Luiggi Galvani nr. 5, judetul Timis. (1.997/2007). 6. Cirpaci David, fiul lui Toni si Marioara, nascut la data de 19 august 1989 in localitatea Boulevard Doctor Chantenesse, Franta, cu domiciliul actual in Romania, localitatea Timisoara, str. Brasov nr. 2, ap. 3, judetul Timis. (1.315 bis/2007) 7. Cocos Ioana, fiica lui Brigle Ioan si Elena, nascuta la data de 25 ianuarie 1977 in localitatea Baia Mare, judetul Maramures, Romania, cetatean german, cu domiciliul actual in Germania, Mainz 55116, Bilhildisstrabetae nr. 12. (3.136/2007) Copii minori: Cocos Maya, nascuta la data de 7 aprilie 1999. 8. Demeter Jolan, fiica lui Gheorghe si Irma, nascuta la data de 28 iunie 1939 in localitatea Halmeag, judetul Brasov, Romania, cetatean american, cu domiciliul actual in S.U.A., Detroit, str. 9145 Homer. (2.239RD/2006) 9. Eremenco Marina, fiica lui Grigorie Dumitru si Floarea, nascuta la data de 10 noiembrie 1932 in localitatea Dozesti, judetul Valcea, Romania, cetatean american, cu domiciliul actual in S.U.A., 1577 Meridian Avenue, apt.11, Miami Beach, Florida 331339. (73/2008) 10. Mihaila Kristina, fiica lui Groza Todor si Gabriela (nascuta la data de 25 ianuarie 1952 in localitatea Brasov), nascuta la data de 31 mai 1979 in localitatea Vrsac, Serbia, cetatean sarb, cu domiciliul actual in localitatea Timisoara, str. Paris nr. 7-9, ap. 20, judetul Timis. (2.669/2005) 11. Muntean Aurel, fiul lui Ilie si Maria, nascut la data de 21 octombrie 1971 in localitatea Arad, judetul Arad, Romania, apatrid, cu domiciliul actual in Belgia, Tournai, str. Blandinoise nr. 32. (312/2008) 12. Stamatiu Mihai-Florin, fiul lui Mihail si Zoe, nascut la data de 28 septembrie 1946 in Bucuresti, Romania, cetatean austriac, cu domiciliul actual in Austria, 1220 Wien, Ambergl 2, Haus 2. (1.987/2004) 13. Tonsmann Rodica, fiica lui Mihai Constantin si Ana, nascuta la data de 30 martie 1952 in localitatea Brasov, judetul Brasov, Romania, cu domiciliul actual in Germania, Idar-Oberstein Rollschied 10. (2.210/2007) 14. Tudor-Bergman Eugen, fiul lui Tudor Savu si Elena, nascut la data de 22 iunie 1955 in localitatea Timisoara, judetul Timis, Romania, cetatean german, cu domiciliul actual in Germania, Goethestr. 33 75038 Oberderdingen. (2.646/2007)


Suntem cu ochii pe voi! Monitorul Oficial Nr. 335 Din 20/05/2009 Anexa 1 A Ordin nr. 1405 din 12/05/2009 (Ordin 1405/2009) privind redobândirea cetăţeniei române de către unele persoane Publicat in Monitorul Oficial nr. 335 din 20/05/2009 LISTA persoanelor care au solicitat redobandirea cetateniei romane, cu mentinerea domiciliului in strainatate 1. Abramovici Shoshana, fiica lui Vainstoc David si Brana, nascuta la data de 22 aprilie 1937 in localitatea Iasi, judetul Iasi, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Haifa, str. Miftza Ionatan 4. (1.592/2007) 2. Abramovitz Zeev, fiul lui Brunu si Hilda, nascut la data de 7 ianuarie 1958 in Bucuresti, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Hod Hasharon, str. Meital nr. 3. (1.454/2007) Copii minori: Abramovitz Omer, nascut la data de 22 noiembrie 1999. 3. Abramovitz Manor, fiul lui Zeev si Zehava, nascut la data de 31 octombrie 1989 in localitatea Tel Aviv-Yafo, Israel, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Hod Hasharon, str. Meital nr. 3. (1.454/2007) 4. Adler Benyamin Zeev, fiul lui Adalbert si Lenche, nascut la data de 21 martie 1948 in localitatea Valea lui Mihai, judetul Bihor, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Bnei Brak, str. Daniel nr. 30. (1.591/2007) 5. Adlersberg Simona, fiica lui Dragonisteanu Beno si Mina, nascuta la data de 17 noiembrie 1958 in localitatea Iasi, judetul Iasi, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Rehovot, str. Hankin nr. 3/3. (887/2007) 6. Aldema Jacob, fiul lui Alterescu Simon si Masie, nascut la data de 21 februarie 1932 in localitatea Iasi, judetul Iasi, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Petah-Tikva, str. Alter Miand nr. 8. (768/2007) 7. Anavi Sonnenklar Varda, fiica lui Sonnenklar Zoltan si Terezia, nascuta la data de 19 februarie 1954 in localitatea Cluj-Napoca, judetul Cluj, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Netanya, str. Smilansky nr. 75. (880/2007) 8. Arad Jehudith, fiica lui Sanie Marcu si Frima, nascuta la data de 24 aprilie 1946 in localitatea Iasi, judetul Iasi, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Ra’ Anana, str. Ha’ Arava nr. 12. (883/2007) 9. Ariely-Tal Netania, fiica lui Leonescu-Buda Nicolae si Tonea, nascuta la data de 19 iulie 1954 in Bucuresti, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Herzeliya, str. Olei Babel nr. 8. (54/2007) 10. Avisar Judith, fiica lui Hirschhorn Ernest si Olga, nascuta la data de 28 iulie 1946 in localitatea Targu Mures, judetul Mures, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Ierusalim, str. Ihil Haim nr. 8. (898/2007) 11. Avrahami Gad, fiul lui Avram Iancu si Rifca, nascut la data de 26 septembrie 1934 in localitatea Piatra-Neamt, judetul Neamt, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Petach Tikva, str. Hamginim nr. 16. (20/2007) 12. Bar Dov Dan, fiul lui Zinger Francisc si Lea, nascut la data de 13 martie 1958 in localitatea Cluj-Napoca, judetul Cluj, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Tel Aviv, str. Shoham nr. 10. (1.446/2007) Copii minori: Bar Dov Lior, nascut la data de 9 ianuarie 1999.

13. Bar Dov Idan, fiul lui Dan si Ariella, nascut la data de 3 septembrie 1989 in localitatea Holon, Israel, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Tel Aviv, str. Shoham nr. 10. (1.446/2007) 14. Bar On Aliza, fiica lui Barsan Izu si Henriette, nascuta la data de 1 ianuarie 1945 in Bucuresti, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Beer Sheva, str. Haroed nr. 10. (884/2007) 15. Baratz Albert, fiul lui Hugo si Mimi, nascut la data de 7 aprilie 1969 in localitatea Iasi, judetul Iasi, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Tel Mond, str. Hamango nr. 8. (1.207/2007). Copii minori: Baratz Omri. nascut la data de 12 noiembrie 1998, Baratz Amitai, nascut la data de 15 ianuarie 2006, si Baratz Shiri, nascuta la data de 7 august 1995. 16. Barel Brucha, fiica lui Cojocariu Simon si Maria, nascuta la data de 5 martie 1927 in localitatea Buhusi, judetul Bacau, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Khiriat Motzkin, str. Hertok nr. 3. (1.451/2007) 17. Barel Sergio Israel, fiul lui Procupet Solomon si Brucha, nascut la data de 12 martie 1955 in Bucuresti, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Kiriat Motzkin, str. Vaitzman nr. 64. (1.449/2007) 18. Barel Shlomo, fiul lui Procupet Leizer si Fani, nascut la data de 24 aprilie 1927 in localitatea comuna Dranceni, judetul Vaslui, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Haifa, Khiriat Motzkin, str. Hertok nr. 3. (1.450/2007) 19. Beer Rashel Debora, fiica lui Smaier Mendel si HantaGhinndla, nascuta la data de 26 septembrie 1937 in localitatea Bacau, judetul Bacau, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Kiriat Motkin, str. Ben Gurion nr. 73/7. (1.461/2007) 20. Bejenariu Teodor-Iulian, fiul lui Virgiliu si Ileana, nascut la data de 16 noiembrie 1968 in Bucuresti, Romania, cetatean australian, cu domiciliul in 12 Frederick Street, Windsor, Victoria, 3181, Australia. (557/2007) 21. Ben Zvi Dan, fiul lui Herscovici Simon si Sabina, nascut la data de 17 iunie 1947 in localitatea Braila, judetul Braila, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Tel Aviv, str. Rekanati nr. 15. (831/2007) 22. Benedek Paul, fiul lui Matei si Eva, nascut la data de 22 noiembrie 1947 in localitatea Carei, judetul Satu Mare, Romania, cu domiciliul actual in Israel, Kiriat Onu, str. Jasotinchy nr. 4. (1.597/2007) 23. Berger Mira, fiica lui Spiegel Meyer-Lupu si Adela, nascuta la data de 1 septembrie 1947 in Bucuresti, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Ierusalim. (1.201/2007) 24. Berl Miriam, fiica lui Iakab si Elvira, nascuta la data de 13 octombrie 1955 in localitatea Baia Sprie, judetul Maramures, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Haifa, Tel Mane nr. 14. (1.447/2007) 25. Bernstein Iuliana, fiica lui Pollak Gheorghe si Edita, nascuta la data de 7 martie 1955 in localitatea Cluj-Napoca, judetul Cluj, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Ierusalim, str. Klozner Yosef nr. 3, ap. 4. (868/2007) Copii minori: Bernstein Elia, nascuta la data de 10 iulie 1996. 26. Brauch Andrei-Ignatz, fiul lui Brauch Iuliu si Marta, nascut la data de 29 aprilie 1945 in Bucuresti, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Petach Tikva, str. Ben Zvi Itzhak nr. 14. (870/2007) 27. Brauch Felicia, fiica lui Datz Wolf si Datz-Hollinger Mina, nascuta la data de 18 iulie 1947 in Bucuresti, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Petach Tikva, str. Ben Rvi Itzhak nr. 14. (869/2007) 28. Bruss Maria, fiica lui Coseriu Sever si Elena, nascuta la data de 1 ianuarie

1952 in comuna Barabant, judetul Alba, Romania, cetatean german, cu domiciliul actual in Germania, 53925 Kall, Koln, str. Nussbenden nr. 11. (1.471/2007) 29. Bukai Sima, fiica lui Ferencz Martin si Caila, nascuta la data de 14 septembrie 1951 in localitatea Dej, judetul Cluj, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Haifa, str. Gilboa 55. (1.196/2007) 30. Calbeaza Ovidiu-Marius, fiul lui Cornel si Lidiea, nascut la data de 7 noiembrie 1966 in localitatea Fagaras, judetul Brasov, Romania, apatrid, cu domiciliul actual in Canada, Quebec, Westmount, str. Ste. Catherine W nr. 4560, ap. 008, H3Z1S2. (10/2007) 31. Ceausu Emanuel, fiul lui Vasile si Alexandrina, nascut la data de 22 martie 1975 in Bucuresti, Romania, cetatean american, cu domiciliul actual in SUA, Los Angeles, California, 11717 Goldendale Dr. La Mirada, CA 90638. (555/2007) 32. Chelaru Itzhak, fiul lui Chelariu Haim si Seina, nascut la data de 16 martie 1927 in localitatea Targu-Neamt, judetul Neamt, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Herzlia, Borohov nr. 26. (859/2007) 33. Cooper Mordechai, fiul lui Cuper Zisu si Ana, nascut la data de 4 august

cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Rishon Lezion, Haiizmoret 10/17. (1.469/2007) 37. David Moshe, fiul lui David si Tabia, nascut la data de 16 ianuarie 1965 in localitatea Roman, judetul Neamt, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Binyamina, str. Hayain nr. 18. (22/2007) 38. Diaconescu-Butta Mihaela, fiica lui Diaconescu Paul si Georgeta, nascuta la data de 24 mai 1947 in Bucuresti, Romania, cetatean canadian, cu domiciliul actual in Canada, Quebec, Montreal, McLynn, nr. 5667, H3X-2P9. (9/2007) 39. Dondoe Stefan, fiul lui Gheorghe si Mareza, nascut la data de 15 iunie 1938 in localitatea Craiova, judetul Dolj, Romania, cetatean american, cu domiciliul actual in SUA, 2430 25 th st., Santa Monica, CA 90405. (1.180/2007) 40. Dorobantu Constantin, fiul lui Anghel si Floarea, nascut la data de 22 iulie 1958 in localitatea Crovu, judetul Giurgiu, Romania, apatrid, cu domiciliul actual in Franta, 48 Rue des Sources, 95200, Sarcelles. (78/2007) 41. Druker Strul Iancu, fiul lui Drukur Avram-Moise si Dina, nascut la data de 9 iunie 1951 in localitatea Botosani, judetul Botosani, Romania, cetatean israelian, cu

1929 in localitatea Buhusi, judetul Bacau, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, TelAviv, str. Mizan nr. 26. (1.205/2007) 34. Cremer Lucian, fiul lui Ioluis si Ciorna, nascut la data de 13 septembrie 1947 in Bucuresti, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Haifa, str. Hagdud Haivri nr. 68. (761/2007) 35. Dascal Maria, fiica lui Nicolae si Anica, nascuta la data de 16 noiembrie 1951 in localitatea Cluj-Napoca, judetul Cluj, Romania, cetatean australian, cu domiciliul actual in Australia, Melbourne, str. 2/17 Arden Drive Noble Park 3174. (1.194/2007) 36. David Lior Liviu Marius, fiul lui Marcu si Eva Marta, nascut la data de 27 octombrie 1966 in Bucuresti, Romania,

domiciliul actual in Israel, St. Ester Hamalka, 10/1, Maalot, P.O. 3255. (1.146/2007) 42. Elron Lidia, fiica lui Galperin Moise si Liusia, nascuta la data de 17 aprilie 1941 in localitatea Cernauti, Ucraina, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Tel Aviv, Bev Chen nr. 34. (1.464/2007) 43. Epstein Shulamit, fiica lui Matyas Iacob si Mira, nascuta la data de 6 iunie 1947 in localitatea Dej, judetul Cluj, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Rehovot, str. Hasavion nr. 28.(885/2007) 44. Feuer Moshe, fiul lui Abraham si Regina, nascut la data de 26 mai 1938 in localitatea Campulung Moldovenesc, judetul Suceava, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Holon. (838/2007)

9

45. Frender Yacov, fiul lui Lazar si Etty, nascut la data de 13 mai 1959 in localitatea Iasi, judetul Iasi, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Hod-Hasharon, str. Nalhiely nr. 34. (1.198/2007) 46. Friedman Joachim Lior, fiul lui Fridman Iosef si Thea, nascut la data de 10 mai 1958 in Bucuresti, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Tel Aviv, P.O.B. 10099, 61100. (1.596/2007). Copii minori: Friedman Arbel, nascuta la data de 22 iunie 1992. 47. Friedman Assif, fiul lui Joachim Lior si Zika, nascut la data de 20 iulie 1989 in localitatea Ramat Gan, Israel, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Tel Aviv, P.O.B. 10099, 61100. (1.596/2007) 48. Friedmann Henriette, fiica lui Haimsohn Leon si Hana, nascuta la data de 6 mai 1940 in localitatea Bacau, judetul Bacau, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Ierusalim, str. Shahrai nr. 2A. (47/2007) 49. Gabe Hana, fiica lui Bendit Osias si Perla-Bertha, nascuta la data de 22 iulie 1932 in localitatea Siret, judetul Suceava, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Holon, str. Ierusalim nr. 28/1. (893/2007) 50. Gill Tom, fiul lui Gilbert Beno si Diana, nascut la data de 16 iunie 1946 in Bucuresti, Romania, ceratean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Givatayim, str. Faynberg 5/4. (860/2007) 51. Gladkvist Doina Rodica, fiica lui Motiu Gheorghe si Viorica, nascuta la data de 19 mai 1943 in localitatea Arad, judetul Arad, Romania, cetatean suedez, cu domiciliul actual in Suedia, Vaxjo, str. Naktergalsv 5. (1.184/2007) 52. Goldman Yeshayahu, fiul lui Natan si Rozan-Feiga, nascuta la data de 8 iulie 1951 in localitatea Bacau, judetul Bacau, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Raanana, str. Haeshed nr. 9. (219/2007) 53. Goldstein Hava Eva, fiica lui Klein Erno si Klein-Diner Betia-Beatrice-Tony, nascuta la data de 30 martie 1960 in Bucuresti, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Tel Aviv, str. Bar-Eli nr. 16. (1.202/2007) Copii minori: Goldstein Nimrod, nascut la data de 7 noiembrie 1995. 54. Gottlieb Arie, fiul lui Isac si Dorotea-Dora, nascut la data de 4 decembrie 1954 in localitatea Brasov, judetul Brasov, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Haifa, str. Giborei Goto Warsha. (1.456/2007) 55. Gottlieb Matan, fiul lui Arie si Hagit, nascut la data de 28 iunie 1989 in localitatea Haifa, Israel, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Haifa, str. Giborei Goto Warsha. (1.456/2007) 56. Gutman Arnon, fiul lui Copel si Rosa, nascut la data de 16 septembrie 1947 in Bucuresti, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Rishon Le Zion, str. Smilanski nr. 27. (1.462/2007) 57. Haier Avraham, fiul lui Itcu si Blima, nascut la data de 5 noiembrie 1926 in localitatea Mihaileni, judetul Botosani, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Haifa, str. Elisha nr. 3, ap. 1. (872/2007) 58. Herman Abraham, fiul lui Moisa si Cecilia, nascut la data de 4 octombrie 1925 in localitatea Falticeni, judetul Suceava, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Haifa, str. Hana Senesh nr. 17/4. (1.452/2007) 59. Herman Henrietta Ruthi, fiica lui Elman Samuil si Martha, nascuta la data de 19 iunie 1944 in localitatea Suceava, judetul Suceava, Romania, cetatean israelian, cu domiciliul actual in Israel, Haifa, str. Hana Senesh 17/4. (1.453/2007)

şi lista continuă...

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­


10

Istorie

Autonomia săsească în Transilvania Convieţuirea comunităţilor cu statut juridic diferit a caracterizat societatea medievală din Europa. Ulterior, aceste practici juridice au fost codificate iar pe baza lor comunităţile delimitate teritorial au dispus de privilegii şi au format corpuri juridice unitare. O caracteristică deosebită a Regatului Ungariei a fost acordarea de privilegii anumitor grupuri etnice, cum ar fi secuii, iazigii, cumanii, saşii din Zips (Spis) şi Ardeal. Toate acestea stau în legătură cu activitatea de consolidare statală dusă de regii maghiari, al căror interes primordial a fost popularea ţării, exploatarea resurselor ei economice şi apărarea militară. În Transilvania, saşii au beneficiat de cel mai complet şi mai durabil sistem de privilegii. Acest grup etnic redus numeric, colonizat în mai multe valuri de către regii maghiari în secolele 12-13, a devenit, datorită privilegiilor sale, un important factor economic, cultural şi chiar politic. Deoarece poporul săsesc s-a menţinut în primul rînd datorită privilegiilor sale, este de înţeles ca pentru cercetările privind Transilvania şi cu precădere pentru istoriografia săsească acest sistem de privilegii sau, folosind un termen modern, autonomia să devină unul din subiectele cele mai importante de cercetare. Începuturile sistemului privilegiilor săseşti Pe baza documentelor istorice, se poate stabili că primii colonişti au venit în Ardeal în timpul lui Géza al II-lea (1141-1162). Din documentele păstrate, se poate deduce că primele privilegii au fost acordate tot de acest rege. Chiar dacă cea mai mare parte a «oaspeţilor regali» au venit de pe teritoriul Imperiului German, printre ei se aflau şi flamanzi, valoni şi chiar italieni. Fapt este că, coloniştii n-au sosit într-un singur grup unitar, nici dintr-un singur teritoriu, şi nici în acelaşi timp, dar s-au constituit într-un grup etnic în Transilvania. Un proces asemănător la cunoscut şi limba vorbită de ei, o limbă care s-a structurat de asemenea în timp. Primul act privitor la «oaspeţii regali» aşezaţi în Ardeal datează din 1168. Potrivit lui, regele Bela al III-lea (1162-1196) primea de la «oaspeţii regelui» din teritoriul «de dincolo de păduri» un venit anual de 15 000 de mărci. Primul teritoriu mai mare populat de colonişti a fost provincia Sibiului. Documentul care menţionează acest teritoriu datează din 1192-1196. Conform acestuia, pentru colonişti a fost întemeiată prepozitura Sibiului subordonată nemijlocit arhiepiscopiei de Strigoniu, ca unitate a administraţiei ecleziastice ale cărei subdiviziuni au fost decanatele de Sibiu, Nocrich şi Cincu. În documentul care delimitează acest teritoriu, coloniştii sînt numiţi „Flandrenses”, în timp ce, în 1191, este menţionată Ecclesia Theutonicorum Ultrasilvanorum. Denumirea de „saşi” (Saxones) dată coloniştilor este atestată documentar doar în 1206, cînd regele Andrei al II-lea (1205-1235) a conferit privilegii «primilor oaspeţi regali» (primi hospites regni) dinCricău (Krakau), Ighiu (Krapundorf) şi Romos (Rumes) şi le-a asigurat un statut juridic propriu. Deoarece în cancelaria regală s-a încetăţenit denumirea de „ sas”, germanii din Ardeal au fost denumiţi în mod unitar saşi.

O importanţă fundamentală în crearea autonomiei săseşti a avut-o Diploma andreană din 1224, Andreanum, numită de istoriografia săsească şi hrisovul de aur (Goldener Freibrief). Libertăţile asigurate prin acest act se referă la provincia Sibiului şi i-au unit juridic pe saşii aşezaţi aici. Astfel, privilegiile acordate acestei provincii şi locuitorilor acesteia au devenit punctul de plecare al unităţii juridice săseşti pe ceea ce, mai tîrziu, se va numi Pămîntul Crăiesc (Fundus Regius, Königsboden) şi vor duce la o evoluţie care a asigurat timp de 800 de ani supravieţuirea poporului săsesc. Textul diplomei începe astfel: «Venind aşadar toţi credincioşii noştri oaspeţi teutoni din Transilvania şi căzînd cu umilinţă la picioarele majestăţii noastre şi plîngîndu-se ne-au arătat că ar fi căzut cutotul din libertatea cu care au fost chemaţi de prea-evlaviosul rege Géza, bunicul nostru şi dacă majestatea noastră regală nu deschide spre dînşii ochii cu obişnuita sa bunătate, aflîndu-se cu totul săraci, nuar putea face majestăţii regale nici o slujbă. Aşadar noi, plecîndu-ne urechile cu obişnuita bunătate spre plîngerile lor drepte, vrem să se facă cunoscut celor de faţă şi celor viitori că noi, călcînd pe cucernicele urme ale înaintaşilor noştri şi mişcaţi fiind din adîncul inimii, le-am înnoit libertatea de mai înainte. Însă în aşa fel ca tot poporul (...) să fie un popor şi să se socotească sub un jude, desfîinţîndu-se din rădăcină toate comitatele, afară de cel de Sibiu. Iar comitele Sibiului, oricine va fi, să nu cuteze a orîndui dregător în sus-zisele comitate, decît numai dintre cei ce locuiesc între dînşii; şi poporul să-l aleagă pe acela care va putea mai potrivit. (...) Iar pentru folosul cămării noastre să fie datori a plăti pe an cinci sute de mărci de argint. Vrem ca nici un stăpîn predial sau oricine altul, care se află între hotarele lor, să nu fie scutit de această dare, afară de cei care se vor bucura de un privilegiu deosebit pentru aceasta. (...) Vor trimite cinci sute de ostaşi în expediţiile regale în cuprinsul graniţelor regatului şi peste graniţă o sută, dacă regele va merge în persoană; iar dacă el va trimite pe un iobag al său în afara regatului, sau spre ajutorul unui prieten al său, sau în treburile sale proprii, ei vor fi datori a-i trimite numai cincizeci de ostaşi. Nici regele nu va putea să ceară mai mulţi, nici ei nu vor fi datori a trimite. Pe preoţii lor să şi-i aleagă liber, pe cei aleşi să-i înfăţişeze spre întărire şi să le plătească dijmele şi în toate drepturile bisericeşti să răspundă faţă de ei după vechiul obicei. Voim şi poruncim cu tărie, ca pe dînşii să nu-i judece nimeni, decît noi sau comitele de Sibiu, pe care îl vom aşeza noi la locul şi la timpul său. Dar sub orice jude se vor afla, să fie judecaţi numai după dreptul obişnuielnic şi nimeni să nu cuteze a-i chema înaintea noastră, afară de atunci cînd pricina lor nu s-a putea hotărî în faţa judelui lor. Iar afară de cele mai sus zise, le-am dat pădurea vlahilor şi a pecenegilor, dimpreună cu apele, ca să le folosească împreună cu sus-numiţii B1ac i şi pecenegi şi să nu fie datori a face nici o slujbă pentru aceasta, bucurîndu-se de mai sus zisa libertate. Apoi le-am mai îngăduit ca să aibă o singură pecete, care să fie cunoscută de noi şi de magnaţii noştri în chip lămurit. Iar dacă vreunul dintre dînşii ar vrea să se judece cu cineva în vreo pricină bănească, să nu poată întrebuinţa alţi

martori înanintea judelui, decît oameni care se află între hotarele lor, noi scutindu-i pe ei de orice jurisdicţie străină. (...) Tot aşa le dăm dreptul, afară de cele mai sus zise, ca nici un vameş să nu cuteze a-i împiedica nici la dus, nici la întors (...) Voim însă şi poruncim cu puterea noastră regală ca nimeni dintre iobagii noştri să nu cuteze a cere de la majestatea regală vreun sat sau vreun prediu; iar dacă ar cere cineva, ei să se poată împotrivi în temeiul libertăţii ce le-am hă-răzit-o. Am mai poruncit pomeniţilor noştri credincioşi că, dacă se va întîmpla ca să venim noi în expediţie la dînşii, ei să fie datori a da numai trei găzduiri pentru noi, iar dacă se va trimite, în treburile regelui, voievodul la dînşii sau prin ţara lor, să nu lipsească a da două găzduiri, una cînd va intra şi alta cînd va ieşi. Mai adăugăm la sus numitele drepturi, ca negustorii lor să poată merge şi să se poată întoarce liberi şi fără vamă oriunde în regatul nostru, folosindu-se cu adevărat de dreptul lor, în faţa majestăţi regale.» (Pentru textul românesc a fost folosită culegerea Documente privind Istoria României, seria C. Transilvania, vol. I., p. 208-210 - n. trad.) Andreanum-ul a fost rezultatul unei evoluţii juridice mai înde-lungate, care începe odată cu colonizarea. Pentru a-i convinge pe «oaspeţi» să vină şi să se aşeze, regele trebuia să ofere mai multe drepturi decît dispuneau aceştia în ţara lor de baştină. Codificarea privilegiilor a fost posibilă doar prin discuţii purtate cu reprezentanţii coloniştilor (locatori). La discuţii au luat parte persoane care cunoşteau atît dreptul consuetudinar german cît şi dreptul maghiar al oaspeţilor, care puteau oferi o anumită protecţie militară pentru drumul lung şi puteau şi să organizeze apărarea graniţelor ţării gazdă. Rezultatul a fost fixarea în scris a dreptului coloniştilor (Siedlerrecht), care corespundea în aceeaşi măsură intereselor regelui, ca reprezentant al puterii de stat, cît şi ale coloniştilor. Pornind de la prevederile Andreanumului, saşii puteau deci să formeze o unitate politică, aveau propria administraţie, îşi alegeau juzii, jurisdicţia se desfăşura potrivit cutumei. Pămîntul dăruit de rege era considerat inalienabil. Obligaţiile (darea, ridicarea la oaste, găzduirea regelui) au fost reglementate strict şi nu se putea abuza de ele. Dreptul de a avea pecete însemna că aveau personalitate juridică. Scutirea de vamă şi dreptul de a ţine tîrguri a fost de importanţă fundamentală pentru dezvoltarea lor economică. Teritoriul privilegiat a fost considerat de rege ca proprietate comună a coloniştilor, unde privilegiile nobiliare nu puteau fi exercitate, iar regele a renunţat şi la dreptul său de a dona pământul rămas fără proprietar în urma trădării sau a stingerii familiei. Andreanum-ul a creat un sistem juridic unic în regiune, stabilind în detaliu relaţiile dintre suveran şi colonişti. Astfel, Diploma a cuprins dreptul de colonizare cel mai bine elaborat şi cel mai larg care le-a fost acordat vreodată coloniştilor occidentali în Europa Centrală şi Orientală. Privilegiile garantate au făcut parte integrantă de-a lungul secolelor din dreptul maghiar şi transilvan. Universitatea Săsească sau Naţională De-a lungul istoriei lor, saşii au ţinut cu îndîrjire la privilegiile lor, ceea ce poa-

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­

te fi dovedit prin faptul că regii ungari şi principii ardeleni au întărit de 22 de ori privilegiile săseşti. Privilegiile asigurate de Diploma andreană pentru provincia Sibiului au exercitat o atracţie puternică asupra celorlalte teritorii locuite de saşi, care s-au străduit să ajungă în posesia acestor privilegii. Deoarece şi regii aveau interesul de a asigura stabilitatea comunităţii săseşti care plătea dări substanţiale şi ju-ca un rol important în apărarea graniţei de sud a Transilvaniei, drepturile lor au fost treptat extinse. Ca rezultat al acestui proces, ia naştere Universitatea Săsească (Universitas Saxonum, Sächsische Nationsuniversität). În sec. al 14-lea începe un proces de emancipare. În 1324, Carol Robert a împărţit provincia Sibiului în scaune, ai căror juzi regali erau numiţi încă de rege. În 1402, Mediaşul şi Şeica au primit dreptul de a-şi alege juzii regali. În 1464, acest drept a fost acordat scaunului Sibiu, iar în 1469 şi celelorlalte scaune săseşti. Formarea autonomiei săseşti s-a desfăşurat paralel cu cea a stărilor ardelene, respectiv cu crearea autoadministraţiei comitatelor nobiliare şi a scaunelor secuieşti. În 1437, stările privilegiate au încheiat fraterna unio, au creat deci cunoscuta alianţă Unio Trium Nationum, îndreptată împotriva ţăranilor răsculaţi şi a turcilor. Uniunea a fost reînnoită în 1459 şi 1506, în primul rînd împotriva otomanilor. Patriciatul oraşelor săseşti, care între timp s-a consolidat, a încercat să obţină o nouă întărire şi extindere a privilegiilor sale, pentru a avea opoziţie dominantă în cadrul Uniunii. În 1480, unităţile teritoriale săseşti au înaintat regelui o petiţie în numele oraşelor şi tuturor saşilor. În 6 februarie 1486, Thomas Altenberger, primarul Sibiului între 1473-1490, a primit de la regele Matia diploma care întărea privilegiile Diplomei andreene pentru toţi saşii trăitori în părţile ardelene ale regatului (universorum Saxonum nostrorum partium regni nostri Transsilvanorum) şi le-a extins asupra întregului Pămînt Crăiesc. Regele Matia a creat astfel Universitatea Săsească sau Naţională, care a stabilit pentru cîteva secole cadrele vieţii saşilor de pe teritoriile privilegiate, unindu-i într-o singură unitate juridică şi administrativă. Jurisdicţia Universităţii s-a extins asupra celor Şapte Scaune [de fapt opt - Sibiu (Hermannstadt), Nocrich (Löschkirch), Sebeş (Mühlbach), Cincu (Schenk), Sighişoara (Schassburg), Orăştie (Broos), Miercurea (Reussmarkt) şi Rupea (Reps)], asupra celor Două Scaune [Mediaş (Mediasch), Şeica (Schelk)], ca şi asupra Districtului Braşov (Kronstadter Distrikt) şi Districtului Bistriţa (Bistritzer Distrikt). Privilegiile se refereau exclusiv la saşii de pe teritoriile sus-menţionate. Astfel, au existat saşi (de exemplu, cele 13 sate săseşti de pe teritoriul comitatului Tîrnava) care nu se bucurau de privilegiile cuprinse în Diploma andreană şi erau ţărani iobagi. Universitatea avea competenţe administrative, juridice, legislative, economice ca şi de decizie politică. Corpul reprezentativ era format din adunarea Universităţii, care se întrunea de două ori pe an, de Sf. Gheorghe (23 aprilie) şi Sfînta Ecaterina (25 noiembrie). În caz de nevoie se convocau adunări extraordinare. Membrii erau dregătorii scaunelor şi ai celor două districte, ca şi unul sau doi reprezentanţi din partea fiecărui scaun şi district. În perioada dintre adu-

nări, problemele curente erau rezolvate de sfatul Sibiului, care, în acelaşi timp, convoca adunările. Cazurile de judecată privitoare la saşii de pe Pămîntul Crăiesc ţineau de competenţa Universităţii, aceasta dînd şi sentinţele. Sentinţele nu puteau fi contestate decît de rege şi, mai tîrziu, de principe. Printre atribuţiile sale se număra şi stabilirea părţii de dare pe care trebuiau s-o plătească scaunele şi districtele. Fondarea breslelor pe Pămîntul Crăiesc ţinea tot de Universitate şi tot ea reglementa preţurile şi unităţile de măsură, dar a reglementat şi viaţa cotidiană. Autonomia săsească a fost atît de puternică, încît legea preciza că în oraşele săseşti doar germanii aveau dreptul de a cumpăra case, astfel că doar ei puteau deveni cetăţeni. Un oraş săsesc putea săşi permită să nu primească principele. În fruntea Uni-verstăţii stătea primarul Sibiului şi judele regal al scaunului Sibiului, formînd un duumvirat. Primarul era ales de consiliul exterior (cen-tumvirat) pentru unul, cel mult doi ani. În acelaşi timp el funcţiona ca primar al provinciei Sibiului {Provinzialbürgermeister) şi era dregătorul cel mai înalt în rang al celor Şapte Scaune. Sfera de competenţă cuprindea, în primul rînd, administraţia financiară, deci împărţirea şi perceperea dărilor, administraţia bunurilor celor Şapte Scaune şi judeca, în anumite cazuri în primă instanţă. Judele regal, care era în aceeaşi persoană şi cornitele saşilor (comes Saxonum), era ales, începînd din 1464, pe viaţă tot de consiliul exterior, fiind însă nevoie de acceptul regelui şi, mai tîrziu, al principelui. El se ocupa, în primul rînd, de probleme juridice şi era judele suprem în instanţele superioare. În chestiunile litigioase hotăra singur şi foarte rar se întîmpla ca un caz să ajungă în faţa regelui sau a principelui. El reprezenta naţiunea în afară, iar în epoca principatului a fost membru în consiulul princiar, îndeplinea deci una din funcţiile politice cele mai înalte din stat. Termenul de Universitate avea mai multe sensuri şi corespundea următoarelor organe: - totalitatea saşilor de pe Pămîntul Crăiesc precum şi teritoriul privilegiat; - adunarea reprezentanţilor întregii comunităţi, deci adunarea generală (conflux) c are se întrunea de două ori pe an; -consiliul Sibiului şi demnitarii de frunte, «Universitatea delegată» (delegierte Universität), care se ocupa de probleme în perioada dintre adunări; - mai ales în perioada modernă, însemna un corp politic înzestrat cu mandatul de a purta negocieri, în funtea căruia stătea un comite; Este necesar să se sublinieze că Universitatea şi naţiunea săsească reprezentată de ea nu se referă la naţiunea modernă, ci corespunde unei stări din societatea feudală şi nu desemnează apartenenţa etnică, ci totalitatea privilegiaţilor. Unificarea acestora a fost rezultatul unui proces conştient, al cărui scop a fost apărarea statutului juridic al grupului privilegiat. Paralel cu Universitatea laică, trebuie amintită Universitatea ecle-ziastiă. Baza acesteia a fost subordonarea nemijlocită a saşilor arhiepiscopiei Strigoniului şi nu episcopiei de Alba Iulia. Importanţa Universităţii ecleziastice a crescut după Reformă, cînd Universitatea laică a acceptat Regulamentul ecleziastic


Istorie al germanilor din Transilvania (Kirchenordnung aller Deutschen in Siebenburgen), impunîndu-l pentru saşii din Ardeal. Astfel s-a născut biserica evanghelică săsească, care a devenit biserica naţională a saşilor (Volkskirche), jucînd un rol important în păstrarea identităţii lor. Universitatea ecleziastică s-a extins şi în afara Pămîntului Crăiesc, înglobînd şi satele aservite. Astfel, a depăşit limitele instituţiei de stare şi se îndrepta spre solidarita-tea etnică. Organul de conducere a fost sinodul, în fruntea căruia stătea superintendentul sau episcopul. Universitatea laică şi cea ecleziastică îşi ţineau în acelaşi timp adunările. În relaţia celor două Universităţi, rolul decisiv la jucat cea laică, aceasta subordonîndu-şi, în spiritul principiul cuius regio eius religio, Universitatea ecleziastică. În acelaşi timp, saşii s-au străduit să creeze un sistem juridic unitar valabil pentru întregul Pămînt Crăiesc. Dreptul consuetudinar a fost adunat în codicele Altemberger. Această carte scrisă cu caractere gotice pe pergament şi decorată cu miniaturi se afla de acum încolo în faţa fiecărui demnitar sas, cînd acesta depunea jurămîntul la preluarea funcţiei. În 1544, Johannes Honterus (14981549) a întocmit o culegere de norme de drept. Din însărcinarea Universităţii, Thomas Bomelius (?-1592) şi Matthias Fronius (1537-1606) au cules atît cutumele săseşti bazate pe dreptul de la Magdeburg, cît şi jurisprudenţa iustiniană. Matthias Fronius a creat un cod juridic, Eigenlandrecht der Siebenbiirger Sachsen. Albert Huet (1537-l606), cornitele saşilor, s-a dus în fruntea unei delegaţii la Cracovia, unde Ştefan Báthory, principele Transilvaniei (1571-1586) şi rege al Poloniei (1576-1586) a confirmat culegerea delegi ca un sistem de norme juridice veşnic valabile. Eigenlan-drecbtanmas aproape 300 de ani în vigoare, pînă în 1853, cînd a fost introdus Codul juridic austriac. Pe baza Eigenlandrechtm fost judecate procesele pe Pămîntul Crăiesc. Forul chestiunilor litigioase a fost Universitatea Săsească. Odată cu autonomia teritorial-administrativă şi juridică, în primele decenii ale principatului s-a format şi identitatea săsească de stare, a cărei formulare cea mai completă în scris o găsim în cuvîntarea comitelui Albert Huet rostită în faţa principelui Sigismund Báthory (15811597, 1598-1599, 1601-1602). Potrivit cuvîntării, saşii de obîr-şie germană fac parte dintr-o stare privilegiată, formează bastionul creştinătăţii occidentale, iar ţăranii liberi, meşteşugarii şi negustorii saşi sînt cei mai buni contribuabili. «Regele Géza ne-a chemat şi de aceea nu sîntem străini, ci locuitori cu drepturi depline ai ţării; nu sîntem iobagi, ci supuşi dragi şi credincioşi. Aceasta se vede nu doar din privilegiile noastre, ci şi din alte înscrisuri regeşti, cu care am umplut lăzi întregi, pentru a le păstra în onoarea noastră şi în amintirea urmaşilor noştri. (...) Voi spuneţi că noi am fi doar oaspeţi, venetici şi străini, şi nu oşteni, apărători ai ţării. La acestea vă răspund: este drept că sîntem oaspeţi, dar pentru noi chiar în aceasta stă onoarea noastră.» Cuvîntarea lui Huet şi-a atins scopul: a reuşit să apere privilegiile săseşti, spre deosebire de secui, care n-au reuşit să le apere pe ale lor. Este important de subliniat că, în epoca principatului, saşii au fost parte a puterii de stat, fiind un factor constitutiv al statului. Au participat la lucrările Dietei conform articolelor Dietei de la Turda din 1542, iar cornitele saşilor a fost, aşa cum am mai amintit, membru al consiliului princiar. Hotărîrile dietale căpătau putere de lege doar prin aplicarea pe-ceţilor

celor trei naţiuni, deci şi ale saşilor. Astfel, oricare dintre stări putea supune oricare hotărîre veto-ului. Pentru alegerea principelui era în aceeaşi măsură nevoie de votul saşilor ca şi de cel al nobililor maghiari şi al secuilor. Recunoaşterea acestui statut a fost rezultatul eforturilor depuse de Peter Haller (1500-1570), care a fost, între 1543-1557, primar al Sibiului, iar între 1557-1569 jude regal al Sibiului şi comite al saşilor, stînd astfel în fruntea „naţiunii” săseşti. Privilegiile săseşti au fost ameninţate în sec. 16-17 din mai multe părţi. Pe de o parte, dinspre puterea centrală, deoarece anumiţi principi au desconsiderat sistemul juridic al statului şi privilegiile stărilor. Cazul cel mai flagrant a fost cel al lui Gabriel Báthory, care în 1610 a ocupat prin vicleşug oraşul de scaun al saşilor, Sibiul, a confiscat bunurile orăşenilor, iar membrii consiliului au fost întemniţaţi. Ca răspuns, oraşele şi scaunele săseşti au încheiat o alianţă de atac şi apărare : «Noi, primarii, juzii regali şi juraţii oraşelor şi scaunelor săseşti (..) ne unim pe vecie (...) pentru a apăra frumoasa noastră libertate, privilegiile, cutumele, buna şi folositoarea rînduială, să păstrăm averea locurilor noastre, pe care regii de bună amintire le-au dat naţiunii săseşti pentru vitejia şi purtarea cavalerească a înaintaşilor noştri (...) Acestea le făgăduim pe mărturisirea de credinţă augustană (...) sub povara pierderii onoarei săseşti şi a libertăţilor noastre.» Sibiul şi privilegiile săseşti au fost redate de Gabriel Bethlen care - aşa cum a notat cronicarul contemporan Georg Kraus în limba maghiară - a spus saşilor următoarele: «Eu, Gabriel Bethlen, principele ales al Transilvaniei, stăpînul părţilor ungurene, comitele secuilor şi părintele saşilor, începînd cu această zi vă dau oraşul (înapoi) cu toată dreptatea şi privilegiile sale. Fiţi cuvioşi şi credincioşi. Dumnezeu să fie cu voi.” Privilegiile au fost contestate adeseori şi de celelalte două stări. Cele mai multe dispute le-a stîrnit privilegiul conform căruia doar germanii puteau avea case în oraşele săseşti. În 1625, nobilii şi secuii au votat articolul pe baza căruia şi ei puteau cumpăra case în oraşele săseşti. Drept răspuns, saşii au mers într-un alai de 20 de căruţe la Alba Iulia în faţa lui Gabriel Bethlen, care a abrogat articolul şi a restabilit privilegiile săseşti. În sec. 16-17, «naţiunea» săsească acţiona în faţa principelui şi a celorlalte două stări ca persoană juridică. Însă societatea săsească n-a fost nici unitară şi nici democratică, aşa cum şi-a imaginat istoriografia săsească romantică din sec. al 19-lea. Deşi dregătorii de frunte au fost aleşi, aceasta n-a fost o alegere în sensul democraţiei contemporane, iar funcţiile au fost ocupate de membrii patriciatului. În oraşul Sibiu, cei patru dregători, judele regal, care era şi cornitele saşilor, primarul, judele scăunal precum şi vilicul (Stadthanri), care se ocupa de problemele economice, puteau fi aleşi doar din rîndul membrilor consiliului oraşului sau «consiliului intern» format din 12 membri, iar urmaşii lor în funcţie doar din rîndul centumviratului sau a «consiliului extern». Membrii acestui din urmă organ au fost numiţi de consiliul intern». Astfel, funcţiile au fost ocupate, de regulă, de membrii aceloraşi familii. Acest sistem s-a anchilozat în sec. al 17-lea, astfel că puterea a fost exercitată de o oligarhie patriciană formată din 180-200 de familii. Plebea s-a răsculat de mai multe ori împotriva stăpînirii acesteia. Asemenea răscoale au izbucnit în 1514 la Sighişoara, în 1645 la Sibiu, în 1658-1659 din nou la Sighişoara, iar în 1688 la Braşov. Situaţia a fost îngreunată şi de contradicţiile

dintre oraşele săseşti. Mai ales Sibiul şi Braşovul concurau. Deoarece Universitatea nu avea un organ executiv care să fi impus hotărîrile adunărilor generale pe întreg teritoriul Pămîntului Crăiesc, s-a întîmplat ca Braşovul să nu le respecte sau, pur şi simplu, să nici nu apară la lucrările Universităţii. Privilegiile săseşti în timpul stâpînirii habsburgice Fundamentul juridic al guvernării habsburgice a Transilvaniei a fost Diploma Leopoldină din 1691, care cuprindea următoarele: -în ceea ce priveşte religiile recepte, bisericile, şcolile, parohiile, totul rămîne neschimbat şi nici nu se vor introduce modificări; - suveranul habsburgic a reconfirmat pentru stări toate daniile, funcţiile şi demnităţile, veniturile şi averile; - Approbatele şi Compilatele ca legi ale ţării precum şi Tripartitum-ul lui Werbőczi şi sistemul juridic al naţiunii săseşti rămîn neatinse; - fiecare funcţie, fie aceasta politică, juridică sau economică, va fi ocupată de ardeleni, deci de unguri, secui sau saşi; - suveranul garantează toate acestea cu amendamentul ca cei propuşi din rîndul stărilor să fie prezentaţi domnitorului în scopul confirmării lor; însă în ceea ce priveşte celelalte demnităţi, juzii regali ai saşilor şi secuilor, comiţii nobililor, juzii şi primarii, care fuseseră aleşi pînă atunci, vor fi aleşi în continuare potrivit libertăţii şi cutumei lor. Diploma leopodină a păstrat deci în continuare sistemul celor trei naţiuni şi patru religii recepte. Înaintea emiterii diplomei, sub conducerea comitelui Valentin Franck (1643-1697), saşii au purtat discuţii cu administraţia habsburgică, avînd mare grijă să-şi păstreze privilegiile, libertatea religioasă, valabilitatea Eigenlandrecht-ului şi libera alegere a judelui. Au reuşit chiar să împiedice ca nobilii să capete dreptul de a se aşeza în oraşele săseşti. Privilegiile săseşti precum şi ale celorlalte stări au fost periclitate de reformele lui Iosif al II-lea, care voia să zdrobească fundamentele particularismelor de stare. Iosif al II-lea a abrogat Diploma leopoldină. În 1781, a introdus concivilitatea şi a abolit dreptul exclusiv de proprietate şi cetăţenie al saşilor, astfel că de acum încolo se puteau aşeza ungurii şi românii în oraşele săseşti. În 1784, a desfiinţat Uni-versitatea Naţională şi i-a confiscat averea pentru Fisc. A desfiinţat sistemul scaunelor şi provinciilor, iar unităţile administrative săseşti au fost integrate comitatelor nou create. Ca urmare a reformelor iosefine, saşii şi-au pierdut rolul în stat. Impunerea reformelor n-a putut fi împiedicată nici de Samuel Bruckenthal (1721-1803); datorită opoziţiei sale a fost depus din funcţia de guvernator. Ca şi celelalte două stări, saşii au protestat într-un memorand împotriva reformelor. Universitatea şi privilegiile săseşti au fost repuse în drepturi doar în 1790, cînd Iosif al II-lea şi-a retras reformele. Însă sistemul privilegilor săseşti nu mai putea fi susţinut în întregime. Dieta din 1791 a votat concivilitatea, cu toate că a legat dreptul de cetăţenie de anumite condiţii ca averea, instruirea, calitatea de membru într-o breaslă. Dieta din 1792 de la Cluj a desfiinţat sistemul de vot pe stări, drept care saşii au ajuns în minoritate faţă de voturile ungurilor şi secuilor. Universitatea Naţională şi sistemul ei administrativ şi juridic s-a menţinut însă cu mici întreruperi (1848-1849, 1849-1860) pînă în 1876.

Sfîrşitul autonomiei teritoriale săseşti Saşii s-au scindat după compromisul din 1867 în două partide în funcţie de atitudinea faţă de noua ordine statală. «Saşii bătrîni», reprezen-tînd funcţionarii şi elita clericală, s-au exprimat pentru păstrarea autonomiei teritoriale a saşilor. «Saşii tineri», reprezentînd mica burghezie şi meşteşugărimea, priveau cu simpatie Ungaria liberală. Ei erau de părere că Universitatea Săsească nu mai era o instituţie corespunzătoare cerinţelor epocii şi sub lozinca «comunităţii libere într-un stat liber» au militat pentru o mai mare autonomie a unităţilor administrative. În adunarea săsească din 1872 de la Mediaş, saşii au luat cunoştinţă de dualism, dar au menţinut revendicarea păstrării autonomiei teritoriale. Guvernul ungar însă considera că autonomia teritorială săsească nu este compatibilă cu principiile statului naţional maghiar şi cu liberalismul burghez. În 1876, Parlamentul Ungariei a aprobat articolul XII privind Pămîntul Crăiesc, organizarea Universităţii Săseşti, precum şi averea Universităţii, respectiva aşa-numiţilor Şapte Juzi. Pentru interpretarea corectă a acestei legi, ea trebuie aşezată în contextul epocii şi luate în calcul consecinţele. Cele mai importante paragrafe sînt: -în ceea ce priveşte reglementarea teritoriilor municipale, care va cădea sub incidenţa unei legi speciale, Pămîntul Crăiesc şi teritoriile în-vecinate vor fi supuse aceleaşi autorităţi. În ceea ce priveşte Pămîntul Crăiesc, diferenţele existente pînă acum în administraţie vor dispărea (1§); -funcţia de comite al saşilor se aboleşte, iar titlul va trece asupra preşedintelui adunării generale, comitele comitatului Sibiu (2 §); - universitatea Săsească va deveni o autoritate culturală şi va avea în continuare competenţe în a dispune asupra averii Universităţii, în executarea folosirii fundaţiilor administrate conform destinaţiei acesto ra, precum şi exercitarea controlului (3 §); - averea Universităţi Săseşti va putea fi folosită doar în scopuri culturale (4 §); - dreptul proprietăţii privind averea Universităţii Săseşti rămîne neatins de legea în vigoare (5 §); - veniturile din averea Universităţii se află sub incidenţa liberei dispoziţii şi trebuie folosite spre beneficiul întregii populaţii proprietare fă-ră deosebire de religie şi limbă (6 §); - averea Universităţii se află la dispoziţia adunării generale a Universităţii în accepţiunea şi între limitele fundaţiilor, precum şi a dreptului de control al statului (7 §); - asupra averii aşa-numiţilor Şapte Juzi (...) dispun sub preşedinţia comitelui comitatului Sibiu acei membrii ai adunării generale care reprezintă acele oraşe şi districte ale Pămîntului Crăiesc care formează împreună proprietarii bunurilor celor Şapte Juzi (17 §). Împotriva aprobării legii, «bătrînii saşi» au protestat vehement, însă cîţiva deputaţi parlamentari din rîndul «tinerilor saşi» au votat-o. Desigur, pierderea autonomiei teritoriale a atins în mod sensibil comunitatea săsească şi atitudinea afectivă se poate regăsi şi în acele lucrări istoriografice săseşti care, de altfel, încearcă să atingă dezideratul obiectivităţii ştiinţifice. Dacă luăm în considerare condiţiile politice ale epocii, ne dăm seama că Universitatea Săsească nu mai era viabilă în forma ei medievală. În Europa sec. al 19-lea, tendinţa spre impunerea statului naţional şi egalitatea dreptu-rilordevenise generală, iar elita

11

politică maghiară şi-a propus atingerea acestui ţel. În statul naţional maghiar, care dispunea de o administraţie unitară, autonomia teritorială săsească nu-şi mai avea locul, chiar şi pentru faptul că majoritatea populaţiei Pămîntului Crăiesc o formau deja românii şi exista şi o populaţie maghiară redusă numericeşte. În interpretarea legii, trebuie să avem în vedere ce s-a desfiinţat şi ce s-a păstrat din Universitatea Săsească: au fost abolite competenţele politice, administrative şi juridice ale Universităţii, deci esenţa privilegiilor moştenite din Evul Mediu. Scaunele şi districtele săseşti au fost integrate în nou createle comitate. Legea a respectat în mare măsura principiul egalităţii civile cînd a prescris ca întreaga avere a Universităţii Săseşti trebuie întrebuinţată în folosul întregii populaţii, fără deosebire de religie şi limbă, deci nu puteau fi excluşi românii şi maghiarii. Noma juridică s-a bazat pe inviolabilitatea proprietăţii private şi a păstrat întreaga avere a Universităţii Săseşti. A avut în vedere şi anumite considerente teritoriale, atunci cînd a stabilit competenţa lor în alegerea adunării generale a Universităţii sau în administrarea averii celor Şapte Juzi. Hotărîrile Universităţii au fost luate de adunarea generală aleasă, dar pentru validarea lor era necesară aprobarea Ministerului de Interne sau a celui al Cultelor şi Educaţiei. Universitatea funcţiona deci în forma unei enorme fundaţii culturale, însă sub controlul statului, pe baza dreptului de intervenţie, numind şi preşedintele, cornitele comitatului Sibiu, aceşti comiţi fiind, de regulă, saşi. Statul maghiar n-a desfiinţat deci Universitatea, ci a restructurat-o şi a integrat-o în statul naţional unitar maghiar. Organizaţia a rămas în continuare o corporaţie de mare putere, a cărei datorie a fost sprijinirea vieţii culturale şi a sistemului şcolar săsesc. Prin aprobarea legii, «naţiunea» săsească de stare s-a desfiinţat, iar saşii au devenit una din naţionalităţile moderne ale Ungariei, a cărei coeziune o reprezenta etnia. În această situaţie, Biserica evanghelică a saşilor a căpătat un rol important. Aceasta, la fel ca şi celelalte biserici din Ungaria, dispunea de autonomie, era susţinută din bugetul de stat şi a devenit pilonul cel mai important al identităţii naţionale. Universitatea Săsească a pierdut cea mai mare parte a averii sale în România interbelică. Reforma agrară din 1921 a fost astfel înfăptuită încît biserica evanghelică săsească, respectiv Universitatea Săsească, a pierdut 55% din avere. În 1937, fundaţia Universitatea Săsească a fost desfiinţată, iar averea ei împărţită între biserica evanghelică săsească şi societatea culturală română Aşezămîntul Cultural Mihai Viteazul. Sistemul privilegiilor săseşti ca şi autonomia săsească ţin, prin urmare, de istorie; în Transilvania însă este o tradiţie vie. Studierea ei ca şi învăţămintele ei sînt însă, în contextul actual al formării mişcărilor regionale şi de autonomie, de revigorare a specificului local în Europa, mai importante ca niciodată. Sándor VOGEL („Provincia”, nr.2, februarie 2002) Traducere de Edit SZEGEDI N.R.: Finalul este pe calapodul revizionismului maghiar, susţinut de UDMR şi Budapesta, cu temele arhicunoscute deja: „autonomie” şi „regiuni”. Alte comentarii sunt de prisos.

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­


12

Colimator

Al naibii, hoţul de păgubaş! Furtul există, păgubaşul pierde 35.000 euro, indică procurorilor hoţul, dar aceştia îl apără ca pe cloşca cu pui de aur Gălăţeanul VASILE GHEOCA, fiul lui AUREL şi ELENA, ne-a scris şi vizitat la redacţie pentru a ne povesti marele necaz prin care trece. Omul a participat la revoluţia din decembrie 1989, posedă şi Certificat de revoluţionar cu merite deosebite. Cu atât mai mult este revoltat de nedreptăţile la care este supus, conform declaraţiilor proprii. El ne-a spus, că de circa un an şi jumătate îl cunoaşte, prin intermediul unor prieteni, pe un anume JENICĂ CODREANU, domiciliat în municipiul Galaţi, str. Lozoveni 32 A, Barieră, cu care de la început a discutat probleme de afaceri, inclusiv cea cu fierul vechi de la halda de zgură a fostului Sidex şi actual Arcelor Mittal. Individul îi spusese că acolo sora lui, ANGELA BURUIANĂ, are în lucru 5 vole, iar în vecinătatea haldei, deţine şi un parc auto îngrădit cu tablă. Povestea a aflat-o şi asociatul italian al revoluţionarului amintit, mai ales că acesta putea aduce din peninsulă vole. Imediat, Jenică a aranjat o întâlnire cu sora lui în casa acesteia, unde s-a discutat eventualitatea aducerii din Italia a unor vole, în schimbul promisiunii de a intra fără probleme la haldă, ba chiar le-a propus celor doi şi o eventuală colaborare. S-a mai stabilit ca în luna februarie 2008 să se plece în Italia pentru a se cumpăra volele. Banii pentru acestea i-am pus Gheoca şi asociatul Damiano. S-au cumpărat de acolo o volă Fiat Alis 200 cu 4 cauciucuri de rezervă şi una tip Hanomag 55 cu 2 cauciucuri de rezervă. S-a mai închiriat de la o societate italiană alte două vole, una Fiat Alis 220 şi una Hanomag 55 D, plus un buldoexcavator Fiat Alis şi 4 cauciucuri de rezervă. La tranzacţie a asistat numitul Jenică Codreanu, fără a pune însă bani, doar promiţând că după vânzarea unui autoturism propriu, marca Audi, va cumpăra şi el o volă, lucru care până astăzi nu s-a întâmplat. Din Italia, volele au fost îmbarcate în TIR-uri. Ajunşi la Galaţi, conform înţelegerii prealabile, au fost descărcate 2 vole în parcul Angelei Buruiană, iar celelalte maşini, datorită faptului că s-a ajuns în miez de noapte, au fost descărcate la un parc auto de lângă Tirighina, la operaţiune asistând însă şi Jenică Codreanu. Cu cele trei vole s-au mai adus alte 4 cauciucuri de rezervă pentru Fiat Alis 220. Două vole cu 2 cauciucuri le-a ridicat a doua zi Codreanu şi le-a dus la parcul lor auto de lângă haldă. S-a făcut o revizie tehnică la toate, trei dintre cele patru vole fiind apte de muncă, iar un Hanomag 55 D, care avea toate piesele, dar era demontată, a rămas în parcul auto. Personalul pentru condus volele l-a găsit Jenică Codreanu şi sora lui. Gheoca ne spune sincer că n-a participat când s-a început excavatul, dar ulterior a aflat

că Buruiană le-ar fi refuzat colaborarea din motive necunoscute. De toate volele se ocupa Codreanu care a început săparea unei gropi separate, banii pentru motorină şi plata personalului fiind suportaţi de el. După 2-3 luni s-a oprit munca la haldă, iar cele patru vole au rămas în parcul auto al sorei lui Codreanu. Ulterior, un Hanomag 55 D şi un Fiat Alis 2000, au fost luate de Gheoca şi asociatul italian pentru lucrări în alte locaţii pentru diferite societăţi. În parcul auto au rămas un Fiat Alis 220 şi un Hanomag

a plângerii pe care o formulase împotriva soluţiei dispuse în dosarul cu nr.556/P/2008 a acestei instituţii. Prin rezoluţia cu pricina se confirmase propunerea de neîncepere a urmării penale faţă de făptuitoarea Angela Sica Buruiană pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.208 al.1 Cod Penal, în conformitate cu dispoziţiile art.228 al.6 în referinţă la art.10 al.1 lit.c Cod procedură penală. S-a motivat, mai pe înţelesul cititorilor noştri, că probele administrate în cauză au făcut dovada că nu aceasta

Hanomag 55 D, utilajul dispărut din „ograda” Angelei Buruiană, aidoma unui ac în carul cu fân. 55 D, ultima având partea motor şi cupa, restul fiind demontat, plus 6 cauciucuri pentru Fiat Alis 200-220. După alte două săptămâni în care eroii noştri au fost ocupaţi cu alte lucrări, i-a chemat Angela Buruiană săşi ridice volele. Ajunşi la parcul auto, aveau însă să constate dispariţia unei vole Hanomag 55 D, a 6 cauciucuri de rezervă, plus a pompei hidraulice centrale şi distribuitorului pentru direcţie de la vola Fiat Alis 220. De menţionat că accesul în parc se făcea doar cu permisiunea Angelei Buruiană. Normal, furtul a fost reclamat şefului de post BABEN de la Poliţia Şendreni, dar de atunci nu se vede nici un rezultat. I s-a comunicat doar că dosarul s-ar fi înaintat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi cu numărul 3516/P/2008. Asta deşi obiectele furate aveau o greutate de circa 10-12 tone, iar valoarea totală a prejudiciului este de 35.000 euro, o grămadă de bani prin a căror lipsă, firesc, nu?, a fost dezechilibrat, pur şi simplu, financiar. Un munte de om, aşa cum este Vasile Gheoca, se află în situaţia că nu ştie cui trebuie să se adreseze, de aceea a bătut la uşa redacţiei noastre. O soluţie aberantă Pe 9 aprilie anul acesta Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi îi trimite o adresă cu nr. 871/II/2/2008, sub semnătura Veronicăi Dumitrache, prim- procuror, prin care i se comunică o rezoluţie de respingere

este autoarea infracţiunii de furt, pe care o reclama Gheoca. Prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus ca un exemplar al soluţiei împreună cu copie de pe declaraţia şi plângerea lui să fi trimise la Parchetul de pe lângă Judecătoria Galaţi în vederea continuării cercetărilor pentru identificarea autorilor şi tragerea lor la răspundere penală. Împotriva acestei soluţii, în termen legal, Gheoca a formulat plângere cerând anularea rezoluţiei motivând ca - să vedeţi care e culmea absurdului în justiţia noastră – să i se răspundă cam aşa: fapta de furt există, că prejudiciul care i s-a cauzat în valoare de 35.000 euro este extrem de mare pentru bugetul familiei sale şi că principalul suspect în comiterea furtului este Sica Buruiană, dar „în raport de probele administrate în cauză reţinem că plângerea formulată de Gheoca Vasile împotriva soluţiei din dosarul nr. 556/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Galaţi este nefondată’’. Citiţi şi cruciţi-vă, oameni buni! Veronica Dumitrache respinge ca nefondată plângerea, făcându-i pe mulţi să bănuiască oarecare legături ale madamei Sica cu oamenii legii, evident, contra unor beneficii. Deocamdată, până la confirmarea sau infirmarea rezoluţiei, reporterul consemnează doar faptele, în urma studierii unui dosar destul de gros care are toate şansele să ajungă, printre multe altele, la CEDO…şi iar să ne facem de râs.

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­

Pompiliu COMŞA

,,Ocol” în jurul incompetenţei de la Ocolul silvic Văratec O dată la patru ani se schimbă conducerea, atât la nivel naţional, cât şi la instituţiile statului, că aşa-i politica şi rezultatul ei din alegeri! Aşa se face că ne-au ajuns la urechi nişte vorbe grele despre şeful Ocolului Silvic Văratec de la Neamţ,inginer Ioaniche Eugen, despre care se spune că a ajuns în funcţie doar pe criterii politice şi cu susţinerea unor oameni influenţi din RNP cum ar fi : fostul director al Directie Silvice, Ovidiu Marcuţeanu, acum senator de Neamţ, depre care se aude că şi-ar fi făcut campania electorală din banii RNP (bani alocaţi pentru îmbunătăţirea calităţii muncii, nu pentru campanie!) plus şpăgile primite de la diverşi angajaţi şi pe deasupra , cică, el ar fi principalul vinovat de aglomerarea nejustificată a schemei cu angajaţi, ,,oameni de bine”, care acum sunt nevoiţi să-şi caute un alt loc de muncă dat fiind faptul că la nivelul RNP, se fac disponibilizari. Iar ce-i mai fabulous, cică, domnul senator, a pornit o mare investiţie tocmai la acest Ocol, despre care vreau să vă povestesc cele auzite, ca să vă uimiţi şi dumneavoastră de câte măgării sunt în stare unii oameni, pe care în naivitatea noastră îi considerăm oameni de bine. Deci, investiţia constă în ridicarea unui nou sediu pentru Ocolul Silvic Văratec, dar nu oricum, ci cu nişte costuri enorme. Se spune că nişte uşi de garaj, de la noua clădire ar fi costat 700 de milioane, (oauu, trebuie să fie din aur!?), fapt ce a atras, evident, atenţia Curţii de Conturi Neamţ. Aceasta a constatat că scripticul nu coincidea cu fapticul, adică firma contractuală factura mai mult decât se construia, iar presiunea pentru plăţi către doamna Grapinoiu (patroana firmei contractuale), venea de la nimeni altul, decît domnul senator Marcuţeanu! ,,Normal” că a marşat şi domnul Ioaniche, şeful Ocolului Văratec, că doar toate favorurile trebuiau îndeplinite. Ei, uite aşa, a devenit Ovidiu Mărcuţeanu senator pe la televizor! Să revenim la domnul Ioaniche,despre care se spune că ar fi bun prieten şi cu actualul cap de la Direcţia Silvică NeamţMaftei Simion şi mulţi alţi oameni influenţi, care îl susţin într-o funcţie pe care nu o merită. Acum, să fim oameni cinstiţi , nu-i bai să ai prieteni de nădejde, nu? Dar, totuşi, să te susţină cu orice preţ? Despre Ioniche Eugen, se spune că este de-o incompetenţă rar întâlnită în istoria Direcţiei Silvice şi a Ocolului Silvic Văratec! Un Ocol care, până la venirea lui Ioaniche în fruntea conducerii, era unul din cele mai profitabile ocoale silvice din judeţ şi care, acum, se pare că este printre ultimile ocoale, cu profit aproape de zero! Este greu de crezut, având în vedere vremurile în care competenţa e cerută chiar şi la instituţiile de stat, sau cel puţin aşa ar trebui !? Ei bine, pentru domnul Ioaniche, sef al Ocolului Silvic Văratec din judeţul Neamţ, se pare că sintagma: competenţă profesională este total străină de domnia sa şi din păcate şi de superiorii lui. Se aude despre domnul Ioaniche, că, deşi a lucrat timp de 10 ani în cadrul compartimentului Fond Forestier, nu ştie nici măcar câteva lucruri elementare cum ar fi: să facă o adresă despre munca sa în teren şi să o trimită superiorilor ( lucru făcut, cică, de subalternii săi de la birouri), nu ştie să citească şi/sau să analizeze o partidă de masă lemnoasă sau cică nu ştie să lucreze cu programul de pe calculator, cu care se presupune că a lucrat 10 ani în compartimentul Fond Forestier. Şi trista poveste continuă...şi nimeni nu se sesizează. Angajaţii, deşi nemultumiţi de şeful lor, de modul de lucru şi mai ales de incompetenţa domniei sale, nu au curajul să-l reclame pentru că le este frică să nu-şi

piardă locurile de muncă, aşa cum s-a mai practicat şi se practică încă, din nefericire, la Direcţia Silvică Neamt. Se spune, că acest Ioniche Eugen, este avarul tipic al lui Moliere, creează noi partide de masă lemnoasă, cu doar câţiva copaci acolo, doar pentru a-i da unui pădurar o partidă, din care să-i iasă şi lui ceva, fapt care atrage după sine o serie de ilegalităţi, că doar ca să faci bani dintr-o partidă de padure, trebuie să tai lemn , pe care să-l valorifici apoi în bani.Se spune că pădurarii din cadrul acestui Ocol, sunt oripilaţi de acest tip de om, care zilnic face teren la exploatări, doar cu gândul de a cere parale, şi culmea, cică, timp de 2 ani , în care mergea zilnic pe teren, inginerul sef, Ioaniche Eugen, nu a găsit nicio neregulă în teren şi nici nu a scris vreun avertisment, deşi ocolul este într-o situaţie gravă din punct de vedere al profitului, deci ar trebui să înţelegem din atitudinea şi munca prestată de şef, că totul este foarte roz , la Ocolul Silvic Văratec! Tot în scopul de a face bani , se aude că domnul Ioaniche, trimite camionul ocolului, în rampă zilnic să care lemn pentru diverse obligaţii. Tot despre domnia sa, se spune că şedinţele de luni le face doar cu şefii de districte, fară inginerii de birou, care au dreptul să ştie ce se întamplă pe teren, ba chiar trebuie să ştie ce se întâmplă pentru că ei ,cică, sunt cei care întocmesc hârtiile cu situaţii despre activitatea ocolului, însă ei, nu sunt poftiţi la aceste şedinţe! Şeful lor nu poate să divulge tuturor angajaţilor diversele sale maşinaţii şi obligaţii, aşa că totul e rezolvat doar cu cei care trebuie şi pot să-l satisfacă pe avarul lui Moliere - poreclă dată de angajaţi! Se spune că , despre incompetenţa domnului Ioaniche Eugen, conducerea Direcţiei Silvice Neamţ a fost cândva sesizată, aşa neoficial, chiar din primele luni de la instalarea lui în funcţia de şef de Ocol, însă a rămas fără ecou. Şi , cică, nici măcar liderul de Sindicat nu are vreun cuvânt de spus în faţa şefilor unşi de domnul Ioaniche cu tot felul de servicii, ba mai mult, gurile rele spun că şi liderul lor e, de fapt, unul dintre cei unşi. Şi ce credeţi că e mai rău… se pare că toată acestă situaţie nefericită în care incompetenţa unui om se răsfrânge direct asupra angajaţilor, nevoiţi să-şi bată capul , ca măcar pe hârtie , situaţia Ocolului Silvic Văratec să pară mai bună. Şi dacă e să vă dezvălui caracterizarea auzită despre Ioaniche Eugen, aceasta ar fi: incompetent, avar, iresponsabil. Iar, ca ultimă informaţie: au început, de luna trecută, să se facă iarăşi schimbări în cadrul instituţiei conduse de domnul Maftei Simion , dar cu cine credeţi că va începe reorganizarea? Păi, cu cine decât cu cei care nu au pile, relaţii sau bani, dar care din punct de vedere profesional sunt foarte buni, că doar aşa cum se aude cei din fruntea Direcţiei Silvice Neamţ iubesc mai mult banii decât pădurile şi oamenii capabili! Şi tot despre Direcţia Silvică Neamţ, am auzit că ar fi plină de angajaţi care sunt rude între ei, adică acolo lucreză câte o familie întregă: mama, tata şi copilul.De fapt cică aşa este peste tot în RNP. Parcă poţi să fi sigur de ce se vorbeşte_ Poate sunt vorbe de clacă, vorbe scoase de invidioşi şi cârcotaşi. Totuşi poate se găseşte cineva din conducerea Romsilva să verifice dacă nu cumva există foarte mult adevăr, mai mult decât ,,un sâmbure”, în toate aceste ,,vorbe”, care circulă, circulă…Dacă se va dovedi totul adevărat, va mai avea rost să ne mirăm că lucrurile sunt aşa cum sunt, iar pădurile nu mai sunt! Bianca TĂNASE


Investigaţii

13

Vătaful imobiliarelor sau cine este, de fapt, prefect de Braşov... Avem un nou prefect la Braşov. Vestea a venit ca o uşurare. Pentru cine, este stabilit, pe(ste) cine, rămâne de văzut. Până una alta, există o certitudine: celebrul notar public Ion Gonţea (PD-L) a fost uns prefect interimar al Braşovului, în dauna, tot temporară, a activistului pesedist Emil Niţă. Re-

deoparte, că nu ne caracterizează, şi să lăsăm istoria să ne elucideze...

Râşnov. Nimic mai neadevărat, dar să începem cu începutul…

Om al locului

De la primar la prejedinte de CJ

“Sunt din Bran, am muncit la Zărneşti şi la Râşnov şi am o parte a familiei la Tohan”, îşi începe pledoaria

În anul 1991, Ion Gonţea, proţăpit interimar în scaunul de primar al Braşovului, şi-a alocat un teren în centrul Braşovului, unde îşi începe construcţia casei (vilei - n.a.) de pe Crişan nr.5B. Tot în 1991 este implicat într-o afacere intens mediatizată în ziarele vremii, “Afacerea Autocamionul”, Gonţea achiziţionând trei camioane de la uzina Roman, care au fost facturate, dar nu au fost plătite. A doua zi, preţul autoutilitarelor se majorează, iar Ion Gonţea le vinde la preţul majorat unor persoane ce se aflau pe lista de aşteptare şi care plătiseră avans către fabrică. Abia după ce încasează banii, Gonţea catadicseşte să plătească uzinei banii pe autocamioane, dar la preţul facturat, respectiv cel vechi. Ridicarea propriei case de pe strada braşoveană Crişan este efectuată taman în acelaşi timp în care societatea Instalaţii Trust 21 SRL efectua lucrările de aducţiune de apă de la Bran şi Sâmpetru, lucrări pe care le-a intermediat. Imediat ce şi-a început mandatul de preşedinte al Consiliului Judeţean Braşov (1992-1996), o explozie de prosperitate năpădeşte viaţa şi buzunarele lui Ion Gonţea. Îşi construieşte o pensiune la Bran, dar are grijă şi de familie, unde sora acestuia se “porcopseşte” cu două noi construcţii în Râşnov şi Tohanul Nou.

implică în deturnarea procesului de privatizare al societăţii Condor SA

(fosta ICS Alimentara), despre care “Justiţiarul” a scris, ceea ce îl aduce în atenţia mărită a DNA şi DIICOT.

al Guvernului în teritoriu veghează de legalitate lucrurile ce se defăşoară prin Braşov. De altfel, acelaşi Gonţea este implicat în mai toate afacerile cu teren din Zărneşti, Braşov şi Predeal. Practic, majoritate vânzărilor de proprietăţi din Predeal şi cele ale lui Gheorghe Lupu (fostul primar al Zărneştiului) au fost autentificate de Ion Gonţea. Aşadar, 80 la sută dintre tranzacţiile de la Mesteceni, Tabără, Brebina, Lunca Taurilor, Bârsa lui Bucur, Valea Tămaşului, Tohăniţa şi Plaiu` Foii ale fostului primar din Zărneşti, efectuate prin încălcarea gravă a legii, fiind vorba de vânzarea proprietăţilor altora s-au autentificat prin biroul notarial al lui Ion Gonţea. Loturile veteranilor de război din Zărneşti, păcăliţi de Lupu, respectiv

Consilier local - mană cerească! trogradat la funcţia de subprefect. De altfel, numirea lui Gonţea a fost “bătută în cuie” încă din decembrie 2008, ulterior negocierilor de la Bucuresti, unde PD-L si-a adjudecat funcţia de prefect al Brasovului, iar PSD cele doua de subprefect. Însă, cum legislaţia în vigoare prevede ca prefectul trebuie să fie înalt funcţionar public, iar Ion Gonţea nu prea indeplinea acest criteriu, a fost nevoie de un stand-by până la reglemnatarea situaţiei. Adică, Gonţea a trebuit să de-a concurs, nu de limba română, cum s-ar fi aşteptat, ci pentru a deveni înalt functionar public. Ceea ce i-a reuşit, în ciuda părerilor răutăcioase ale gurii târgului, acesta a fost declarat promovat şi confirmat ca având acest statut. Dar, nu răfuielile personajului Ion Gonţea cu gramatica limbii române fac obiectul analizei noastre, ci CV-ul bogat al omului Gonţea, care este departe de a fi unul oarecare. Asta pentru că funcţia de prefect se potriveşte ca o mânuşă peste pretenţiile omului politic şi de stat Ion Goneţa. Este tocmai ce îi lipsea din portofiul său bogat. Dar să lăsăm afirmaţiile răutăcioase

Ion Gonţea, în prezentarea sa pentru candidatura la un nou mandat de deputat. Apoi, acest vechi muşteriu politic şi, ulterior, vătaf al imobiliarelor îşi expune CV-ul “maiestuos”, iar, printre picături, spune că legăturile sale cu zona şi cu oamenii de aici sunt foarte strânse, câtă vreme naşterea sa, copilăria, tinereţea, maturitatea, familia, prietenii şi proprietăţile sale sunt legate de zona Zărneşti-Bran-Fundata-

În perioada 2000-2004 devine membru al Consiliului Local Braşov şi membru în comisia de vânzare a spaţiilor cu altă destinaţie din municipiul Braşov. O adevărată mană cerească pentru notarul Ion Gonţea, având în vedere că toate tranzacţiile sunt autentificate prin biroul său notarial. Tot în “cooperativa” consiliului local este implicat şi în retrocedarea caselor naţionalizate către… morţi şi vânzarea lor către mandatari închipuiţi. În aceiaşi perioadă se Părtaş la „afacerea” Tohan Gonţea se implică şi obţine avantaje materiale şi din constituirea Parcului Industrial Zărneşti şi în devalizarea patrimoniului Tohan SA, prin intermediul societăţii Brem Company, administratorul parcului. Prejudiciul se situează la peste 1,8 milioane de euro, distrugerea a mii de locuri de muncă, beneficiile notarului ajungând la peste 3,620 de miliarde de lei vechi de aici. Asocierea în participaţiune cu Brem Company şi evaluarea patrimoniului de la UM Tohan, dar şi vânzarea pe şest al acestuia, s-a făcut cu acordul notarului Ion Gonţea, care acum, ca dealer

45 de hectare, au fost şi ele vândute tot prin intermediul lui Gonţea. De altfel, aproape orice tranzacţie din municipiul Braşov şi din judeţ are ştampila notarială a acestuia. Epilog Cam astea ar fi legăturile reale, dovedite cu documente, ale implicării lui Ion Gonţea în viaţa comunităţii. Cât despre mandatul de parlamentar 2004-2008 nimic de spus, în afară de somn, mult şi plăcut. Încheiem printr-un citat al lui Gonţea: “Am rămas în viaţa publică tocmai pentru a ajuta oamenii”. Mulţumim mult, domnule Gonţea! Marius OLA

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­


14

Puncte de vedere

INSECURITATEA SECURITĂŢII NAŢIONALE (VI) 3.4. Afacerile bănoase ale Serviciilor Secrete Într-adevăr, practica fusese patentată şi era aplicată pe plan mondial. Astfel, după ce a relevat acţiunea corupătoare a firmei franceze de stat ELF, Pierre Abramovici mai precizează: „Lockheed a mituit funcţionari, partide şi lideri din Olanda, Japonia, R.F.G. şi Italia. (…) În octombrie 1999, O.C.D.E. a publicat un clasament al Ţărilor corupătoare. Franţa ocupă un loc «fruntaş», iar alte state europene, la fel“83. În România, pe fondul anterioarei izolări ideologice, culturale şi turistice impuse de regimul totalitar, şi, apoi, în contextul actualei sărăciri accelerate a României, prin distrugerea deliberată a economiei naţionale, provocate de guvernările postdecembriste la comanda unor cercuri externe de putere, pentru o corporaţie străină devenise mult mai eficient să dea câteva milioane sau chiar zeci de milioane de dolari mită câtorva înalţi demnitari de stat pentru a deveni proprietara unei întreprinderi româneşti de câteva miliarde de dolari, cum a fost cazul cu I.M.G.B., ROMTELECOM, ROMCIM, TEPRO84 etc., iar, ulterior, cu Staţiunea Sovata, vândută firmei Salina Invest, subvenţionată de Ungaria – în mod indirect, prin serviciile sale secrete, care acţionează pe teritoriul României –, care a făcut din Sovata „regiune autonomă maghiară“85, în încercarea de a reînfiinţa regiunea omonimă din timpul ocupaţiei iudeo-staliniste. Nu-i mai puţin adevărat că se poate întâmpla la fel ca în vânzarea combinatului SIDEX către o firmă indiană, vânzare calificată de premierul de atunci al României, Adrian Năstase, într-o frază lapidară: „Noi nu am ştiut ce vindem, iar ei nu au ştiut ce cumpără!“86. Oare chiar aşa să fi fost?! Nu culegea nimeni informaţii din SIDEX şi nu era nimeni informat despre ce se petrecea acolo?! SIDEX reprezintă o întreprindere naţională strategică. Aşadar, ce păzeau Serviciile de Informaţii ale Ţării?! Pe P.K.K., ca să nu facă trafic de ţigări?! Se pare că presa britanică ştie mai multe decât S.I.E. şi S.R.I. şi, fireşte, are altă opinie: „Potrivit săptămânalului Sunday Telegraph, magnatul indian Lakshmi Mittal ar fi donat Partidului Laburist, în schimbul intervenţiei, 125.000 lire sterline“, iar Christopher Claire, în The Scotsman (din 10 febr. 2002), „dezvăluie relaţiile laburiştilor cu marile afaceri“, printre care şi aceasta cu SIDEX, din România87! Altfel spus, coruperea înalţilor funcţionari ai statului şi transformarea României într-o ţară bananieră, furnizoare doar de materii prime şi forţă de muncă ieftină este dirijată, cu eficienţă, de cercurile oculte din afară! Dar corupţia politică este întreţinută şi de modul cum se realizează

finanţarea partidelor politice. Portughezul Antonio Lobo Xavier, referindu-se la această situaţie, similară cu cea din România, opinează: „O adevărată reformă a sistemului implică adoptarea unor măsură care să evite corupţia şi posibilitatea ca partidele să rămână la cheremul unor puternice interese economice, prin acordarea de fonduri care nu provin din buget şi care să constituie, în stadiul actual al legilor, un fel de «finanţare paralelă», necontrolată şi necontrolabilă“. În mod similar se exprimă Rui Rio: „Consider extrem de important ca statul să fie cel care să garanteze această funcţionare prin subsidii publice care, în fond, nu reprezintă decât o atitudine de apărare a regimului democratic. Dacă subsidiile publice sunt reduse, atunci partidele se văd obligate să accepte contribuţii private importante, fiind sigure că cei care au mulţi bani vor oferi mai mult. Aceasta este formula ideală prin care se poate asigura nu numai o adevărată preponderenţă a celor mari faţă de cei mai mici, ci şi o formă de condiţionare a acţiunii partidelor în exercitarea puterii politice, fie aceasta centrală sau locală“88. Ca atare, revenind la noi, se poate spune că, atâta vreme „cât România nu va avea o legislaţie care să prevadă o finanţare transparentă a partidelor, corupţia din sistemul politic va bloca reformele în economie“89. Coruperea este expresia faptică şi consecinţa devalorizării anterioare realizate prin diverse forme de propagandă. Costul acţiunilor realizate prin extinderea corupţiei, de către vectori externi, în cadrul războiului axiologic, într-un stat sărăcit în mod deliberat şi planificat – cum se întâmplă de 19 ani în România – este mai mic şi chiar mai „moral“ decât costul acţiunilor care ar fi fost îndeplinite prin războiul fierbinte, gen Iugoslavia, Afganistan, Irak sau Liban. Unul din obstacolele majore ale corupătorilor îl constituie Serviciile Secrete. De aceea, desfiinţarea sau, cel puţin, minimalizarea rolului lor şi coruperea unora dintre cadrele acestora a constituit şi constituie tot timpul un obiectiv prioritar al celor interesaţi, din Ţară şi din afara ei. Robert Dreyfuss recunoaşte cu dezinvoltură, în Courrier International, că „agenţii C.I.A. din străinătate sunt din ce în ce mai des oameni de afaceri. În regiunea San Diego, care adăposteşte întreprinderi specializate în apărare, electronică şi biotehnologie, Qualcomm nu este decât una din numeroasele companii cu care serviciul local al C.I.A. a intensificat contactele. (…) Mai nou, prin programul NOC (Acoperire neoficială), o companie poate chiar să permită Agenţiei Centrale de Informaţii să trimită în străinătate un agent permanent care să treacă drept un angajat al filialei din străinătate a firmei. (…) Din rândul

conducătorilor de întreprinderi puţini sunt, însă, aceia care se arată indignaţi de actualele practici. Este adevărat că unii dintre aceştia sunt principalii beneficiari“90. Or, cum poate un om de afaceri, care este, totodată, şi un agent acoperit al C.I.A., să facă spionaj economic în modul cel mai facil, întro Ţară sărăcită, decât corupându-l pe omul de afaceri indigen, cu „un pumn de dolari“, cum spunea titlul unui western, ba chiar cu un pumn de „mărgele“, cum procedaseră conchistadorii spanioli cu amerindienii?! Mai mult: „…C.I.A. a înfiinţat firma In-Q-It, specializată în spionajul hightech. (…) In-Q-It poate acţiona în afara ierarhiei rigide a C.I.A. Congresul a aprobat, deja, un fond de 28 milioane de dolari. «Interesele firmelor şi al C.I.A. se intersectează, în ultimul timp, tot mai mult», se precizează într-un comunicat de presă, pe pagina Internet a C.I.A. (www.cia.gov/cia/ciahome. html). Şeful In-Q-It, Gilman G. Lovie, poate dispune de birouri din Washington şi Silicon Valley. (…) «Faptul că C.I.A. se concentrează, acum, mai mult pe sectorul Internet şi pe noile tehnologii nu este decât o consecinţă, deoarece acestea sunt domeniile cele mai importante, cu ratele cele mai mari de dezvoltare, deosebit de relevante pentru spionajul industrial», este de părere Philip Knightley, specialist britanic în Servicii Secrete, autorul cărţii Istoria spionajului în Secolul XX. În opinia sa, statele europene trebuie să se obişnuiască cu ideea că un serviciu ca C.I.A. se interesează şi de cele mai moderne tehnologii ale statelor prietene. «Pur şi simplu nu mai există prieteni», afirmă Knightley. «Americanii îi spionează pe japonezi, britanicii spionează firmele germane. Şi Serviciul Secret britanic a recunoscut, acum, oficial, că spionajul industrial este sarcina sa prioritară. Iar acesta spionează şi Ţările occidentale prietene»“91. În schimb, în România cvasitotalitatea presei a dus o campanie concertată de a sili S.R.I.-ul să renunţe la firma Pelendava şi la altele; la fel s-au petrecut lucrurile când Ministerul de Interne şi Ministerul Apărării Naţionale şi-au anunţat intenţia de a-şi deschide firme. La fel, recent, când s-a hotărât, prin lege, ca S.I.E. să aibă firme de acoperire, aşa cum are C.I.A. Dar ceea ce este valabil pentru C.I.A., din S.U.A., nu mai este valabil şi pentru S.I.E., din România. D-l general de divizie (r) Decebal Ilina, pe când era şeful Direcţiei de Informaţii Militare, releva, într-o conferinţă de presă: „Toţi analiştii politici consideră că nu există nici un risc, nici o ameninţare şi nici o agresiune la adresa României. Noi ne confruntăm, în prezent, cu agresiuni atipice, care presupun angajări militare tot atipice“92. De fapt, în mod subtil, dădea de înţeles că publiciştii (căci,

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­

îndeosebi, ei sunt „analişti politici“) nu ştiu să distingă agresiunile informaţionale şi, deci, sunt cam inocenţi – ca să ne exprimăm eufemistic. Dacă le-ar fi spus, mai direct, că sunt, pur şi simplu, proşti, dacă nu doar manevraţi ca nişte marionete, sau chiar cumpăraţi, i-ar fi trezit la realitate şi s-ar fi îndreptat mai repede. Una dintre consecinţele inconştienţei lor a fost, de exemplu, campania privind exportul de arme al României, în cadrul căreia presa mercenară vorbea, din auzite, de presupusul export de arme către Ossama ben Laden. Dar, în definitiv, ce ar fi fost grav dacă i-ar fi vândut arme lui ben Laden, evident, până la atacul „9/11“ (căci, după aceea, nu mai era posibil)?! În fond, ben Laden este o creaţie a C.I.A., iar România nu poate fi făcută răspunzătoare pentru faptul că acesta şi-a schimbat opiniile politice, iar sentimentele proamericane le-a înlocuit cu cele antiamericane. Totuşi, trebuie să remarcăm că scandalul „arme pentru ben Laden“ ne aminteşte de o anecdotă cunoscută: Un arab, Hassan, şi un izraelit, Iţic, trăgeau unul asupra altuia, ascunşi printre stâncile de pe Înălţimile Golan. La un moment dat, Hassan încetează tragerea. Strigând din ascunzătoare, Iţic îl întreabă: „ — De ce nu mai tragi, Hassan?!“. „— Nu mai am cartuşe!“, se văită acesta. „— Nu-i nimic, vino încoace să îţi vând eu!“ îi răspunse, binevoitor, jidanul. Se pare că e vorba nu doar de o anecdotă, căci, în presă, s-a vorbit, odată, despre faptul că Israelul a vândut arme Iranului, în timpul războiului cu Irakul. Şi nu ne-ar mira să aflăm, mai târziu, că incidentul cu vasul cu arme pentru palestinieni, sechestrat de Israel, să fie o înscenare a jidanului ucrainean Simion Moghilovici, „naşul“ mafiei ruse. Oare Parchetul General nu se putea sesiza pe el, în cazul „Arme româneşti pentru ben Laden“, pentru un caz de difuzare de informaţii false, prin care se submina Securitatea Naţională a României, pentru că i se afecta imaginea?! Când un ziar a spus despre un premier al Marii Britanii că ar avea o amantă, acesta a dat în judecată publicaţia şi a câştigat procesul. În România, în numele unei aşa-zise libertăţi a presei, prost înţeleasă, se poate tolera orice, de parcă România a ajuns o casă de toleranţă! Oricum, războiul axiologic, dus îndeosebi prin mass media, este redutabil, după cum releva contele Alexandre de Marenches, unul dintre legendarii şefi ai spionajului francez. Ca atare, România riscă să devină victima propriei sale prese mercenare, dacă nu o lichidează. De fapt, cunoscuta „Coloană a V-a“ acţionează inclusiv prin presa mercenară (internă şi internaţională) şi, totodată, această presă manevrează aşa-numita „Coloana a VI-a“. „Coloana a şasea este masa din interior care colaborează cu agresorul

din exterior (sau din interior), în mod involuntar şi în necunoştinţă de cauză. Este masa manipulabilă, extrem de eterogenă (de la academicieni la infractori de drept comun), care poate fi folosită ca forţă de lovire, de manevră, de mascare, ca generatoare de haos, ca declanşatoare sau temporizatoare a acţiunilor etc. Fiind compusă din oameni şterşi, debusolaţi, refulaţi, fără iniţiativă, creduli, posedă întotdeauna impulsuri neconsumate şi abia aşteaptă să dea cineva un semnal pentru a se elibera de tensiune. Armele ei principale sunt ignoranţa (chiar şi la oamenii culţi), ura, viclenia, perseverenţa, spiritul gregar, dispreţul, insulta“93. Manipularea opiniei publice şi, în genere, a oamenilor, îndeosebi prin presă, este demonstrată, odată în plus, de autoatacul din 11 septembrie 2001, relevat, treptat, de tot mai mulţi autori şi, îndeosebi, de Thierry Meyssan, prin cartea sa, deja celebră, 11 septembre 2001 L’EFFROYABLE IMPOSTURE, apărută în martie 2002, la Paris94. 4. Magistratura + inflaţia = corupţia95 Unul dintre cele mai dezastruoase efecte ale războiului axiologic dus contra României se manifestă în Justiţie, deoarece compromiterea valorilor acestui domeniu subminează întregul proces de reconstrucţie politică în vederea democratizării ţării. 4.1. Primordialitatea Magistraturii Magistratura a reprezentat, de la înfiinţarea societăţii în forma sa de colectivitate organizată, principala instituţie, deoarece a constituit instituţionalizarea moralei de bază: Decalogul. De aceea s-a şi spus, de fapt: Iustitia domina et regina omnium virtutum – „Justiţia este stăpâna şi regina tuturor virtuţilor“. Dreapta judecată a fost speranţa tuturora, iar când nu s-a realizat, a constituit, dimpotrivă, motiv de mânie a tuturora – adică a celor nedreptăţiţi în mod direct, dar şi a acelora care ajungeau să cunoască aceste ilegalităţi şi să fie revoltaţi de ele, cuprinşi de teama că oricând pot nimeri sub ghilotina fărădelegii. De aceea, dictonul latin citat are şi reversul său: corupţia în domeniul Justiţiei determină subminarea tuturor valorilor, pregătind terenul pentru coruperea tuturor indivizilor. Dintre acele graffiti apărute în decembrie 1989, una, memorabilă, a fost pusă pe frontispiciul său, multă vreme, de România liberă: „Dreptate, ochii plânşi cer să te vadă!“. Între timp, fără-de-legile epocii de tranziţie au devenit atât de mari, de numeroase şi de bine protejate de unii magistraţi încât există, din păcate, riscul ca „Epoca de aur“ să rămână în istoria noastră ca Epoca de aur veritabilă şi nu doar ca aceea dezavuată, o


Puncte de vedere dovadă în pus fiind şi faptul că ziarul a abandonat respectiva apoftegmă pentru că ar fi fost ridicol să o mai afişeze în plin marş al „democraţiei“. Magistratura este instituţia esenţială a statului de drept. Dar, se poate spune cu deplin temei că, în România aflată în tranziţie, dominant este statul de drept-curmeziş. Esenţa acestui tip de stat este dată de ecuaţia din titlu: magistratura care evoluează în condiţiile unei inflaţii galopante este echivalentă cu corupţia instituţionalizată. Toate guvernele postdecembriste au promis că vor înlătura atât corupţia în masă, cât şi crima organizată, iar unii chiar s-au lăudat că ar fi eradicat-o în totalitate. Dar nici unul nu a luat vreo măsură cât de cât serioasă, tocmai pentru că, sub paravanul privatizării şi al schimbării legilor subsumate lozincii diabolice numite restitutio in integrum, apăruseră condiţiile îmbogăţirii rapide şi fără just temei: adică prin jefuirea patrimoniului naţional „cu iuţeala de mână (de condei)“ a magistraţilor „şi nebăgarea de seamă“ a păgubiţilor – cazuistica oferită de restituirea prin diverse escrocherii judecătoreşti a caselor naţionalizate fiind, în acest sens, emblematică pentru epoca tranziţiei şi, îndeosebi, pentru regimul Constantinescu. Nu este o întâmplare că „emanaţii Revoluţiei“ au început prin a decreta două lucruri esenţiale care le înlesnea jaful: deschiderea graniţelor şi abrogarea Legii patrimoniului naţional – căreia nu i s-a pus nimic în loc, în mod deliberat, nici până acum! După care a urmat introducerea în mod organizat a haosului în domeniul legislativ. Tocmai din această cauză, după cum se poate constata, lipseşte voinţa politică a de a se întreprinde măsurile necesare diminuării inflaţiei – în primul rând prin stoparea devalorizării deliberate, sistematice a monedei naţionale în funcţie de cursul leu/dolar şi, apoi, prin alte măsuri elementare de organizare socială: pentru că inflaţia este folosită drept scuză pentru a „justifica“ inacţiunea guvernanţilor în eradicarea fenomenului corupţiei. De aceea, singura „reconciliere naţională“ s-a realizat în protejarea reciprocă a corupţilor: corupţii Puterii erau la fel de buni şi de necesari ca şi corupţii Opoziţiei. Şi tot de acea unii dintre respectivii corupţi erau un veritabil passe-partout: rezistau sub toate guvernele, căci erau preluaţi de la unii la alţii. Un exemplu devenit antologic: atunci când a ajuns premier, Mugur Isărescu a vrut să scape de Minodora Ilie, o consilieră pe care o moştenise de la Radu Vasile; dar, cât a fost el de tehnocrat, i-a fost imposibil s-o dea afară, căci a fost pus la punct de P.N.Ţ.C.D., care i-a luat apărarea, deşi acesta o moştenise de la duşmanul său politic, P.D.S.R.-ul, care o moştenise de la F.S.N. – fiindcă individa, în ultimii 11 ani, fusese – simultan – prietenă şi cu nevasta lui cutare, de la Putere, dar şi cu nevasta lui cutare din Opoziţie! Iar banii au curs din toate „privatizările“, cazul „privatizării frauduloase“ a întreprinderii CI-CO96 fiind doar una din nenumăratele „vaci“ ale tranziţiei de la care s-au muls „bani pentru partid“. După cum şi invers: există numeroşi corupţi care au cotizat la toate partidele care s-au perindat pe la Putere, „ca românul imparţial!“ De aceea, pe lângă similitudinea dintre „corupţii noştri“ şi „corupţii lor“ – similitudine

care a constituit motivul pentru care a trebuit să li se asigure protecţie în mod solidar de cei care au deţinut, succesiv, Puterea –, s-a format grupul de presiune care reprezintă grupul de „corupţi comuni“ tuturor partidelor care s-au înfruptat din binefacerile Puterii, grup care este cel mai puternic, fiind, cel puţin, deocamdată, practic, intangibil – adică, în exprimarea d-nei prof. univ. dr. Mihaela Rodica Stănoiu, ex-ministru al Justiţiei, „acel nucleu dur care trece de la o administraţie la alta“97. Tot acest joc al Puterii nu ar fi fost posibil fără complicitatea directă şi indirectă, dar tacită, a majorităţii magistraţilor. De aceea, este necesar să subliniem că într-un singur domeniu s-a manifestat perseverenţă şi claritate legislativă: în problema măririi masive şi continue a salariilor magistraţilor! Pentru că ei trebuiau mituiţi, trebuia să li se închidă gura şi, prin asta, să fie făcuţi complici. Să ne amintim că, încă din 1991, judecătorii şi procurorii au cerut mărirea salariilor pentru că, din cauza inflaţiei declanşate în noiembrie 1990, lefurile lor rămăseseră în urmă. Şi, pentru a nu cădea în plasa corupţiei, salariile lor trebuiau ajustate. Dar acesta a fost şi a rămas un veritabil şantaj, care s-a iterat în fiecare an, căci inflaţia abia se declanşase şi a acţionat în creştere accelerată, ca şi acum. Aşadar, deşi li s-au dublat sau chiar triplat anual salariile, ei rămâneau mereu coruptibili, căci inflaţia se adâncea şi, pe cale de consecinţă logică şi faptică, ei ajungeau să fie, realmente, corupţi. Putem, deci, formula prima lege sociologică a tranziţiei: accentuarea inflaţiei induce corupţie în mediul magistraţilor în proporţie geometrică. Întrucât procurorii sunt cei care controlează aplicarea legilor de către judecători, poliţişti şi ofiţeri ai Serviciilor Secrete, ei sunt deasupra tuturor. Rezultă corolarul: asupra procurorilor inducerea corupţiei este exponenţială. De fapt, instituţia Procuraturii (acum denumită Parchet), în actuala formă de organizare judecătorească, este de origine sovietică şi, de aceea, reforma în Justiţie trebuia să înceapă cu desfiinţarea Procuraturii în actuala ei formă. Continuăm să-i spunem „Procuratură“ şi nu „Parchet“, ca să ne înţeleagă toţi cititorii, mai ales că procurorii nu au fost redenumiţi „parchetari“, cum era normal, ci li se spune tot procurori. Oricum, însă, ţinând cont că principalul argument în mărirea salariilor magistraţilor a fost faptul că ei trebuie feriţi, prin respectiva mărire, de a fi corupţi, iar inflaţia continua să se adâncească pe măsura devalorizării deliberate a leului în funcţie de dolar, pe cale de necesitate trebuie să formulăm a doua axiomă a sociologiei juridice: în privinţa magistraţilor şi, îndeosebi, a procurorilor, trebuie pornit de la prezumţia de vinovĂŢie – după care trebuie să demonstreze fiecare că, în fiecare dosar anchetat şi judecat, nu a fost corupt. Expresia concentrată a corupţiei din Magistratură a fost încercarea de înfiinţare a Asociaţiei Victimelor Magistraturii, iar recunoaşterea implicită a respectivei densităţi a corupţiei este tocmai refuzul Tribunalului Municipiului Bucureşti de a aproba înfiinţarea Asociaţiei. În fond, dacă erau oneşti cum le cere deontologia, judecătorii

respectivi nu aveau de ce să se teamă. Prin acest refuz tocmai au atestat a doua axiomă, propusă de mine, anume că, în ceea ce priveşte magistraţii, trebuie pornit de la prezumţia de VINOVĂŢIE a lor. 4.2. Procuratura – exponent al corupţiei În socialism, sistemul autoritarrepresiv era structurat, ierarhic crescător, astfel: la bază era Miliţia, urma Securitatea, apoi Judecătoria şi, deasupra acestora, trona Procuratura, care îi controla pe toţi cu privire la modul cum erau aplicate legile socialiste. Deasupra sa, Procuratura avea P.C.R.ul, care era puterea conducătoare; şi, fiind sub umbrela protectoare a Partidului, dovedea cel mai mare zel în apărarea establishment-ului. Dar P.C.R.-ul a căzut, iar succesoarele lui, P.D.S.R.-ul şi P.D.-ul – ca descendente din F.D.S.N. (ex-F.S.N.) – nu mai au puterea P.C.R.ului, fiindcă se împotmolesc din cauza beţelor-în-roate puse de făcăturile istorice numite P.N.Ţ-uri şi P.N.L.-uri. Aşadar, Procuratura a rămas singura stăpână peste controlarea aplicării legilor, cu gândirea sa „suverană“ – mai „suverană“ decât a corpului judecătoresc. Oricum, presa relevă că magistraţii au avut o contribuţie majoră la deteriorarea calităţii vieţii, în general, prin muşamalizarea privatizărilor frauduloase, şi, îndeosebi, la înlocuirea legii cu fărădelegea, la transformarea statului de drept într-un stat de drept-curmeziş. Pentru că acum e epoca inversiunilor de toate felurile: a valorilor din toate domeniile socialului, a concepţiilor, a poziţiilor politice şi chiar sexuale etc. De aici rezultă, cu necesitate, a treia axiomă: în această etapă de tranziţie, trebuie pornit de la CERTITUDINEA că magistraţii – îndeosebi procurorii – determină, în mod esenţial, accelerarea corupţiei şi incită la comiterea infracţiunilor. Desigur, există şi excepţii, unii rămânând integri, dar, pentru că magistraţi cinstiţi reprezintă un pericol pentru clanul mafioţilor inamovibili, aceştia sfârşesc prin a fi daţi afară, în cazul când, scârbiţi şi revoltaţi, nu pleacă ei singuri, în avocatură cel mai adesea. Cazul procurorului Marian Nazat este cel mai cunoscut, fiindcă scrie eseuri la ziar (strânse, ulterior, într-o carte), dar mai sunt numeroşi alţii. Totodată, ameninţarea implicită a magistraţilor cum că, dacă nu li se vor mări salariile, atunci se vor lăsa mituiţi pentru a-şi rotunji veniturile la atâta cât ar vrea şi ar putea ei să agonisească din mita care li se va da, reprezintă un şantaj care constituie o veritabilă instigare a populaţiei la comiterea de infracţiuni, pentru că fiecare este prejudiciat de inflaţie şi ar vrea să trăiască mai bine sub aspect material, măcar la nivelul de dinainte de 1989. Cel puţin bugetarii – dacă nu toţi cei nemulţumiţi de leafa lor – sunt „îndreptăţiţi“ de comportamentul economic al magistraţilor să pretindă şi să dea mită, să traficheze dosare şi/sau informaţii de la locul de muncă, să falsifice bancnote, documente etc., etc. Parchetul General este locul de concentrare a presiunilor politice făcute la nivel înalt în vederea muşamalizărilor. Prin extrapolare, putem

15

lesne să înţelegem ce au putut face procurorii, care nu sunt supuşi – ca ofiţerii – exigenţelor regulamentelor şi legilor militare, extrem de dure (pentru că ei nu au asemenea legi), care sunt deasupra tuturor – şi, întrun anumit sens, ei sunt însăşi Legea –, care, mai ales, sunt inamovibili, dintr-o eroare politico-istorică pe cât de evidentă, pe atât de regretabilă: regretatul senator Neculai Cerveni îl criticase pe d-l Ion Iliescu, la începutul mandatului de preşedinte al României, pentru că nu acorda tuturor magistraţilor inamovibilitatea, iar, apoi, ca şi d-l Emil Constantinescu, succesorul său la preşedinţia ţării, şi-a exprimat regretul că respectiva inamovibilitate s-a dat prea pripit –

dar la presiunea politică a unora ca ei! Or, „dacă avem conducătorii pe care-i merităm“, dacă „Statul nu este mai bun decât societatea pe care o reprezintă“, dacă aşa sunt procurorii, practic, în marea, imensa lor majoritate – corupţi şi/sau coruptibili –, atunci este evident că Procuratura, ca instituţie, nu poate fi mai bună decât oamenii care o formează şi o deformează! Dimpotrivă, este cu mult mai rea, căci acumulează puterea malefică a organizaţiei. O dovadă irefutabilă a indiferenţei Parchetului faţă de societatea pe a cărei spinare huzureşte este faptul că instituţia – în sens organizatoric-funcţional – „sesizării din oficiu“ a ajuns un pium desiderium.

83) Pierre Abramovici, „Corupţie şi clientelism“, în Lumea – Magazin, nr. 12(92)/2000, pag. 47. 84) Gabriela Doboş, „De după gratii/ Fostul director general al S.C. Tepro Iaşi, Victor Bălan, îl acuză pe procurorul Ioan Ciofu că a «mistificat» dosarul Tepro“, în Adevărul, nr. 3287, 9 ianuarie 2001, pag. 12; V.B., „Asasinarea liderului de sindicat, Virgil Săhleanu, negociată la Hilton-Bucureşti“, în Cotidianul, nr. 110 (2968), 14 mai 2001, pag. 5. 85) Gabriela Ştefan, „După scandalul declanşat de vânzarea în rate a staţiunii Călimăneşti-Căciulata/Legalitatea privatizării staţiunii Sovata va fi decisă de Curtea Supremă de Justiţie“, în Adevărul, nr. 3413, 7 iunie 2001, pag. 16; Mihnea-Petre Pârvu, „În vreme ce comisia senatorială îşi lălăie ancheta luni de zile/Salina Invest face din Sovata «regiune autonomă maghiar㻓, în Adevărul, nr. 3621, 11 februarie 2002, pag. 9. 86) Cf. România liberă, 8 ianuarie 2002, pag. 1. 87) Romulus Căplescu, „Premierul britanic Tony Blair – acuzat că ar fi intervenit pe lângă Adrian Năstase în privatizarea SIDEX“, în Adevărul, nr. 3621, 11 februarie 2002, pag. 1 şi 14. Christopher Claire, „Dacă Tony Blair a încasat 250.000 de dolari, atunci ce mită a primit Adrian Năstase?“, în The Scotsman (Marea Britanie), preluat de România Mare, nr. 606, 22 februarie 2002, pag. 16. 88) Antonio Lobo Xavier, „Evitarea corupţiei şi a puterii economice“; Rui Rio, „O mai mare contribuţie a statului ar oferi independenţa“, în Diario de Noticias (Portugalia), nr. 46199, 18 septembrie 1995, pag. 5. 89) Gh. Cercelescu, „Corupţia blochează reformele“, în Adevărul, nr. 3623, 13 februarie 2002, pag. 1. 90) Robert Dreyfuss, „Oameni de afaceri în serviciul C.I.A.“, în Courrier International, 12-18 martie 1998, pag. 20. Vezi şi: David Hoffman, „Ruşii eliberează un american acuzat de spionaj, însă nu îi permit să părăsească Ţara“, în International Herald Tribune, 8 dec. 1997, pag. 7; Udo Ulfkotte, „Spionaj între prieteni“, în Frankfürter Allgemeine Zeitung, nr. 9, 12 ian. 1998, pag. 14; E. C., „Firmele subapreciază pericolul acţiunilor de spionaj“, în Frankfürter Allgemeine Zeitung, nr. 44, 21 febr. 1998, pag. 11; etc. 91) Naţional, 23 iulie 1997, pag. 3. 92) Peter Munder, „C.I.A. navighează pe Internet“, în Suddeutsche Zeitung, nr. 236, 12 oct. 1999, pag. V2/13. 93) Cf. Gândirea Militară Românească, nr. 1, 1997, pag. 119-120, apud Stan Petrescu, Informaţiile, a patra armă. Editura Militară, Bucureşti, 1999, pag. 117. 94) Thierry Meyssan, 11 septembre 2001 L’EFFROYABLE IMPOSTURE, Carnot, Paris, 2002, www.carnot.fr. Între timp, au apărut şi alte lucrări care relevă că atacul 9/11 a fost provocat de chiar S.U.A., ca pretext

pentru a declanşa „războiul global contra terorismului“ şi, astfel, să atace orice ţară spre a-i urmări pe „terorişti“. În acest sens, vezi: Miguel Pedrero, Corupţia marilor puteri. Strategii şi minciuni în politica mondială, Editura Litera Internaţional, Bucureşti, 2008, pag. 68-72, cu trimitere la „o operă documentară“, cartea lui Bruno Cardeñosa, 9-11, Istoria unei ticăloşii; vezi, de asemenea, ultima carte a lui James Bamford, A Pretext for War: 9/11, Iraq, and the Abuse of America’s Intelligence Agencies, semnalată pe linkul http://www. amazon.com/Pretext-War-Americas-Intelligence-Agencies/dp/B000C25WQS/ ref=pd_sim_b_title_2 95) Cf. Vasile I. Zărnescu, „Magistratura + inflaţia = corupţia“, în In Justiţie injustiţie, de la nr. 19, 26 iulie 2001, pag. 13, la nr. 21 bis, noiembrie 2001, pag. 13. 96) „Cic-o să mai auzim de CI-CO“, în Academia Caţavencu, nr. 19(494), 15-21 mai 2001, pag. 8; Edward Pastia, „«Afacerea CI-CO», un şir de scandaluri“, în Jurnalul Naţional, nr. 2427, 11 mai 2001, pag. 3; Dan Constantin, „Banda celor 4+1“, în Jurnalul Naţional, nr. 2427, 11 mai 2001, pag. 4; Nicolae Cristache, „Frecţii la un picior de piramidă. Despre directorii F.P.S., nevertebrate şi autoconservare“, în Ora, nr. 57, 11 mai 2001, pag. 1; Vali Roşoga, „Arestarea fostului director al F.P.S., Alin Giurgiu, scoate la iveală fraude imense / Milioane de dolari de la CI-CO în conturile lui Beraru“ în Cotidianul, nr. 2967, 12 mai 2001, pag. 2; Bogdan Adam, „CI-CO. Radiografia unei inginerii financiare caracteristice clanului Beraru“, în România liberă, nr. 3387, 12 mai 2001, pag. 15; „Conflict de interese în A.P.A.P.S.“, în Jurnalul Naţional, nr. 2428, 12 mai 2001, pag. 3;** „O altă faţetă a «afacerii» CI-CO / Sindicatele societăţii bucureştene denunţă dispariţia din cont a şase milioane de dolari“, în Curierul Naţional, nr. 3097, 12 mai 2001, pag. 9; Sorin Matei, „Afacerea CI-CO îi prinde în vârtej pe liderii ţărănişti“, în Jurnalul Naţional, nr. 2429, 14 mai 2001, pag. 1 şi 3; Dan Constantin, „Partidul banilor“, în Jurnalul Naţional, nr. 2430, 15 mai 2001, pag. 4; Dan Constantin, „Sorin Beraru a cumpărat acţiunile CI-CO cu funcţionari cu tot“, în Jurnalul Naţional, nr. 2432, 17 mai 2001, pag. 3; Ion Marin „Hoţia pe faţă“, în Ultima oră, nr. 648, 16 mai 2001, pag. 1; Leonard Munteanu, „Omul care a adus la Parchetul General dosarul CI-CO acuză: «S-au spălat bani murdari şi s-a cumpărat avuţia naţional㻓, în Naţional, nr. 1207, 23 mai 2001, pag. 8; Dan Constantin, „Un raport intern al S.I.F. Muntenia, ţinut secret 2 ani, arată capii «afacerii» CI-CO“, în Jurnalul Naţional, nr. 2432, 17 mai 2001, pag. 1 şi 3; etc. 97) Gabriela Ştefan, interviu cu ministrul Justiţiei, prof. univ. dr. Mihaela Rodica Stănoiu: „Nu am de gând să servesc interesele obscure ale acelui nucleu dur care trece de la o administraţie la alta“, în Adevărul, nr. 3448, 18 iulie 2001, pag. 1 şi 14.

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­


16

Internet

PROFEŢIA MAYA

Ce spuneţi despre aceste ipoteze?

Maya rămâne o civilizaţie misterioasă, apărută din neant si cu o origine încă nedesluşită, la fel ca in cazul Sumerului, Indului sau Egiptului Antic. O civilizaţie cu un calendar inexplicabil de asemănător cu cel al dacilor, cu date cosmice calculate până la milioane de ani în trecut, deci având cunoştiinţe astronomice extraordinar de avansate. O dovadă în acest sens este si calendarul, de o exactitate demnă de secolul XX. Anul mayaş avea 365,242129 zile, în condiţiile în care actualele calcule dimensionează anul la 356,242198 zile. Pentru comparative, să reţinem un amănunt: calendarul Gregorian indica 365,2425 zile. Deşi extraordinar de exact, calendarul mayas se opreşte in 22 decembrie 2012 ! Această dată obsedează omenirea de câteva secole şi i s-au căutat diverse explicaţii, majoritatea de esenţă religioasă, mai ales că unele pasaje oferă argumente in acest sens. Vom vedea, însă, că Sfârşitul Timpului nu este şi Sfârşitul Lumii, cum greşit s-a înţeles şi transmis prin Biblie. Schimbările care se aşteaptă in 2012 vor modifica total viaţa pe Terra şi omenirea însăşi. - Alexei Dimitrov, un cercetător rus, a constatat că Luna îşi fabrică atmosfera proprie, una alcătuită din compuşi ai sodiului, care acum se întinde pe o suprafată de 6000 kmp. - Atmosfera lui Marte creşte rapid şi se crede că ar fi dus la defectarea lui Mars Observer, în 1997. - Atmosfera Terrei este şi ea în schimbare, în straturile superioare formandu-se un nou gaz, care nu exista pâna acum iar activitatea vulcanică a crescut de 5 ori din 1875 încoace. - Venus suferă o creştere vizibilă a intensităţii luminoase. - Câmpul magnetic al lui Jupiter s-a dublat iar între planetă si unul dintre sateliţi s-a format un tub de radiaţie ionizată. - Uranus si Neptun au suferit recente inversări de poli, işi măresc câmpul magnetic şi devin tot mai strălucitoare. - Câmpul magnetic al Soarelui a crescut şi el cu 230% din 1901 încoace. Academia Naţionala de Ştiinţe din Siberia anunţă că aceste multiple schimbări din sistemul solar se datorează intrării acestuia in Centura Fotonică, o zonă cosmică cu o energie mult mai intensă. Această energie este preluată de Soare si apoi raspândită în intreg sistemul solar. Centura Fotonica este formată din mai multe benzi fotonice care emană din centrul Galaxiei şi sunt asociate cu spiralele Caii Lactee. Centrul Galaxiei se află in Constelaţia Pleiadelor, fiind marcat de steaua Alciona, Soarele central al Pleiadelor, aflat la 400 de ani lumină fat de noi. Centura Fotonica incercuieşte Constelaţia Pleiadelor. Sistemul nostru solar trece prin aceasta Centură de doua ori in 25.920 ani, perioada considerată Anul Galactic (numit de antici Anul Mare), iar trecerea Centurii dureaza 2000 de ani. Se crede ca Soarele nostru a intrat deja in Centura, incă din 1998, si se estimează că Terra va intra in 2012. Intâlnirea cu Centura Fotonica pare să ducă la transformarea omului profeţită de Biblie, la o teribilă experienţă spirituală. Se presupune că oamenii cu un comportament egoist şi, deci, cu vibraţii scăzute în aura energetică nu vor supravieţui

radiaţiei de înaltă frecvenţă existentă in Centura Fotonică. Cu alte cuvinte, va avea loc o mare selecţie naturală pe baza spirituală amintită.

covery” TV, teoria lor fiind cu adevărat revoluţionară. Conform acestora, la 180-200 milioane ani, Galaxia noastră suferă, permanent, transformări radicale iar sistemul solar de trei ori în acest interval. O data la 60-70 milioane de ani, modificările de pe Terra sunt atât de radicale încât, spun cei doi, „până şi istoria nu poate fi considerată o observaţie continuă”. Toate aceste modificări sunt ciclice şi... obligatorii şi se datorează permanentei mişcări a galaxiei şi sistemului solar. Doar izvoarele de energie pozitivă par a avea o anumita stabilitate. 2012 pe Terra ?!

Calendarul mayaş Orice fiinţă este alcătuită în primul rând din energie. Iar energia este informaţie, si invers. Corpul material este doar invelişul altor corpuri energetice.Omul se încadrează şi el, fireşte, in organizarea universală. „Animal cu (oaresce) raţiune”, fiinţa umană a fost inzestrată cu capacitatea de a avea o paleta largă de trăiri, sentimente si gânduri. Dovada ca acestea sunt energii in stare pură ne este oferită de constatările de-a lungul timpului si cercetările stiinţifice din ultimile două secole. Trăirile şi sentimentele negative creează energia negativă, nefastă, iar gândurile se pot chiar şi materializa, după cum s-a reuşit in proiectul Montauk. Ca orice energie, sentimentele, trairile şi gândurile umane au o anumită vibraţie. O energie negativă nu poate avea, evident, decât o vibraţie joasă, pe principiul universal al evoluţiei. În Univers, nimic nu este întâmplător iar totul este subordonat unui singur scop: perpetuarea si evoluţia vieţii. Materia insăşi este inzestrată cu o inexplicabilă capacitate de a creea viaţa! Există legi universale chimice, fizice,astronomice şi chiar juridice. Ele nu sunt însă stricte,pentru că Universul nu este Armata Poporului iar cuvântul de ordine este diversitatea. Viaţa trebuie să evolueze prin forţe proprii, fără dirijări cazone, să se confrunte cu cele mai dificile situaţii. Cine invinge merită să meargă mai departe . Chiar si razboaiele au rolul lor in programul universal. Nu sunt de dorit, în general, dar determină unitatea unei naţii, planete sau chiar unei galaxii (?) si evoluţia ştiinţifică, aducând o presiune şi o urgentare sporită în acest sens. Tot ele, aduc un examen energetic major, o separare între „baieţii buni şi baieţii răi” - după gândirea simplistă americană . Fiindcă totul este energie, nici Universul nu face excepţie de la regulă. Aşa cum el a fost creat prin explozia colosală a unui... atom, tot aşa există surse de energie pozitivă ce alimentează galaxiile iar de la acestea, prin sori,sistemele solare. Aceste energii sunt de frecventa foarte inalta, pentru a putea străbate distaneţele imense, până la sorii captatori. Pe de altă parte , planetele, sistemele solare şi galaxiile se afla într-o continua mişcare, parcă pentru a beneficia toate de aceste izvoare de energie a evoluţiei. Mişcarea are insă şi un reflux: catastrofismul... periodic. Nu întâmplător, gălăţenii Ioan Farcas si Ilie Gheţu au devenit subiect pentru „Dis-

Am tot menţionat că trecerea prin Centura Fotonică duce la o schimbare radicală a vieţii pe Terra. Ce inseamnă insă aceasta, concret? Centurile de sigurantă, vă rog! Centura Fotonică atât de imensă, incât trebuie străbătută timp de 2000 ani, emite o intensă radiaţie electromagnetică, atât în spectrul vizibil, cât şi în cel invizibil, de înaltă frecvenţă (inclusiv raze X). Fotonii Centurii vor exercita o multiplă şi şocantă influenţă asupra materiei terestre. În primul rând, se va constata fluorescenţa tuturor corpurilor iar ca rezultat... nu va mai exista noapte timp de 2000 de ani!!! Corpurile vor emite o lumina fără temperatură şi nu vor avea umbra. Întregul sistem solar işi va schimba structurile moleculare ale materiei iar energia fotonica nu va mai da dureri de cap la NASA, va deveni sursa majoră de energie liberă şi nepoluantă (gândită de Tesla). Planeta va suferi o scădere progresivă a densitaţii şi îşi va schimba „bătaia inimii”. Dupa ce a avut o valoare constantă timp de milenii, „rezonanţa Schumann” a Terrei a început să crească, din 1980, de la 7,8Hz, apoi să se accelereze, ajungând la 12 Hz, nivelul de astăzi.

Anul VII, nr. 3 (nr. 151 • 16 pagini • 24 iunie 2009 ­­

Aceasta inseamnă că, dată fiind creşterea frecvenţei vibratorii a Pământului, cele 24 de ore de viaţa ale unei zile sunt... doar 16 ore reale! Deocamdată este încă bine şi acceptabil, deşi explică de ce nu mai avem suficient timp, suntem tot mai grăbiţi şi mai obosiţi. Ce se va întâmpla în momentul intrării în Centura Fotonică, în 2012 sau în alt an, este pur şi simplu de neînchipuit : întreaga planetă, inclusiv omenirea, va trece intr-o altă dimensiune ! INCĂ NECLAR? Mai concret: 24 de ore vor fi... 0 ore efective, deci timpul terestru nu va mai exista ! ! ! Iar pentru că o nenorocire nu vine niciodata singură, in acel „Punct Zero” se vor inversa si Polii Magnetici ai Pământului. Veste bună este, repet, că Sfârşitul Timpului nu înseamnă Sfarşitul Lumii Semn că momentul este relativ aproape, intensitatea plasmei strălucitoare de la marginea sistemului solar a crescut recent de 10 ori. Prin intermediul Soarelui, planetele au primit si ele o energie sporita. Mayasii ne retransmit şi ei informaţiile primite de la zei despre schimbările ce vor urma: - întregul sistem solar se va sincroniza cu Galaxia si întregul Univers, cu efecte benefice; - vom depaşi tehnologia actuală şi ce cunoaştem despre Timp si Spatiu; - banii vor dispărea ca necesitate; - vom intra în Dimensiunea a 5-a; - ADN-ul uman va fi reprogramat, ajungând la 12 spirale, de la 2 in prezent. În ce priveşte fiinţa umană, schimbările vor fi deci, colosale in sens pozitiv. Insoţite totuşi de simptome neplăcute (incă o veste buna - este semnul că organismul se purifică): - migrene, dureri de cap, oboseală, ameteală sau palpitaţii;

- simptome specifice racelii (febra, transpiraţie, dureri osoase etc.) ce nu pot fi tratate prin tratamente clasice; - slabiciune musculară, respiraţie greoaie, oboseală nejustificată; - modificări în sistemul limfatic şi imunitar, nelinişte, depresii, stres şi fascinaţia trecutului. În momentul intrării în Centura Fotonica se va produce un amplu proces de rearmonizare, de recalibrare a frecvenţelor propriului corp uman cu cele de referinţa din Univers, ducând la o creştere a celor umane. Este aşa-numita „înalţare”, „ridicare la Cer”, despre care vorbesc si vechile scrieri. „Inalţarea” fiind bruscă şi puternică, cei cu vibraţii joase, negative (răutate, egoism etc.) nu vor rezista transformării. Frecvenţele genomului uman si ale ADN-ului sunt foarte înalte, vibraţiile foarte fine. Sunt in fapt lumina, ceea ce explica vizibilitatea aurei la zei si sfinţi. Dr. Berrende Fox a constatat că, de 20 de ani, oamenii au început să se schimbe la nivel celular iar unii chiar şi-au dezvoltat noi lanţuri in structura ADN-ului,fapt observat prin teste de sânge. Bine, bine, vor întreba oamenii de afaceri, si eu ce caştig de aici?! Să vedem dacă le place: - intuiţia si capacităţile paranormale se dezvolta mai repede; - folosirea unei parţi mai mari din creier, peste 10-15% cât in prezent; - toate bolile incurabile vor disparea, inclusiv SIDA şi cancerul; - se vor inmulţi bioterapeuţii şi telepaţii; - corpul fizic va incepe să se schimbe şi probabil vom vedea (cei care scapă!) o aura de lumina ca sfintii de pe pereţii bisericilor. Ideea este că 2012 este foarte aproape de noi şi majoritatea vor ajunge cu siguranţă să vadă dacă această profeţie este reală sau falsă. Acest material circulă anonim pe internet)

®OSIM: 52175

Marcă înregistrată

ISSN: 1583-6142

Tel: 0744 355 389 O.P. 1, C.P. 66, 2400 - Sibiu

Director general al publicaţiilor „Justiţiarul“ : Marius Albin MARINESCU Director onorific: dr. Radu Ştefan Vergatti Redactor-şef: Vasile ZĂRNESCU

E-mail: contact@justitiarul.ro web: www.justitiarul.ro

Redacţia: • Investigaţii: Liliana Delia MORARIU, Marius OLA • Eveniment: Pompiliu COMŞA, Marius Florian • Reporteri speciali: Silviu ALUPEI • Istorie: Dr. Mircea Dogaru • Corespondent Spania: Liliana MÂNZAT • Dep. tehnic: Dragoş VÎLCU • Caricaturi:

Nota redacţiei: Materialele din această publicaţie pot fi repro­duse numai cu acordul scris al directorului revistei. Pentru procesomani: Responsabilitatea publicării textelor re­vi­ne in­te­gral autorilor. Textele semnate cu pseu­donime, ca­ri­ caturile şi fotogra­fii­le trucate sunt conside­rate pamflete. Artico­lele semnate în numele u­nor colective (re­ dacţii, asociaţii, agenţii de pre­să, partide, societăţii comerciale, ONG-uri etc.) im­plică res­ponsabilitatea comitetelor de con­du­cere (executive) sau, după caz, li­de­rilor res­pec­ti­velor organizaţii. Redacţia îşi re­ zervă dreptul de a face publice eventualele procese de calomnie.

Justitiarul nr.3 - 2009  

Justitiarul - revista de investigatii si atitudine impotriva coruptiei si a abuzurilor