Issuu on Google+

Revistă de atitudine împotriva corupţiei, abuzurilor şi apărare a istoriei, culturii, spiritualităţii româneşti

A DELLA V ER

GUR

ITA

B

C OC

UI A ADEVÃRUL

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 • GRATUIT • Ediţie specială

AVERTISMENT! Persoanele cu un coeficient de inteligenţă scăzut şi cele care cred fără discernământ tot ceea ce văd şi aud la televizor sunt rugate să nu citească „Justiţiarul”, fiindcă le poate dăuna grav propriilor convingeri formate de alţii !

1 DECEMBRIE 2009 LA MULŢI ANI ROMÂNIA! LA MULŢI ANI ROMÂNI, VIITORUL ŢĂRII DEPINDE DE VOTUL VOSTRU!

Balada Mioriţa şi strategiile crimei politice organizate

pag. 3

CINE SE ASEAMĂNĂ, SE ADUNĂ...

Geoană a furat şi vândut munţii României! ACTE DE CĂMĂTĂRIE, MARCA PSD

pag. 4

pag. 4

CINE SE ASEAMĂNĂ, SE ADUNĂ...

Iohannis a făcut avere la Sibiu cu tactică germană!

pag. 5-7

Interesele germane în România

Resuscitarea Coloanei a V-a Şantajiştii PSD-PNL şi maşinăria de propagandă tip “Goebbels” pag. 12

Mogulii au ieşit la drumul mare împotriva lui Băsescu pag. 13

Lăţosul şi Fălcosul pag. 14

www.justitiarul.ro

pag. 10-11


2

Opinii, comentarii

Editorial

Doi duplicitari, Mircea Geoană şi Klaus Iohannis După ce a înglodat Sibiul în datorii prin împrumuturi nesăbuite, urmând ca sibienii să plătească aceşti bani şi în generaţiile următoare, iată că se doreşte şi ruinarea României cu acelaşi Klaus Iohannis la conducere, ca premier! Spre deosebire de primarii altor mari oraşe, acesta nu a solicitat bani de la Uniunea Europeană, pe proiecte de dezvoltare, pentru simplul motiv că acele fonduri ar fi fost monitorizate, fiind imposibil de furat din ele. În cazul împrumuturilor, satrapul oraşului şi clica sa au putut vârî adânc mâinile în banii pe care-i vor achita sibienii şi nepoţii lor, fără să le ceară nimeni socoteală. Atâta s-a minţit în legătură cu ataşamentul localnicilor faţă de primarul Iohannis şi cu realegerea sa de 90% dintre sibieni, încât această intoxicare a devenit la fel de ridicolă ca şi „alegerea în unanimitate a celui mai iubit fiu al poporului” din perioada ceauşistă. Realitatea este cu totul alta! De exemplu, la alegerile locale de anul trecut, doar 42,56 % dintre cetăţenii cu drept de vot s-au prezentat la secţiile de votare, având ca rezultat direct reducerea procentuală a „turmei”, votanţii lui Iohannis scăzând de la 88 % (în 2004) la 83,26 % (în 2008), primarul fiind reales doar de către o treime din sibienii cu drept de vot. Aceste procente reale le găsiţi doar aici, deoarece mass-media a păstrat cifrele din sondajele mincinoase ale firmei „Sobis”, abonată la contracte pe bani publici şi condusă de agentul german Martin Muller - şi după alegeri! - iar publicul larg a fost intoxicat, în continuare, că primarul Klaus Iohannis ar fi fost reales cu aproape 90 % din voturi, pentru a se menţine legenda că sibienii l-ar idolatriza pe acest individ, cu toate că cifrele vorbesc de la sine despre declinul simpatiei populaţiei. O dovadă în plus, recentă, este chiar votul sibienilor acordat masiv lui Traian Băsescu, deşi acesta refuzase propunerea lui Klaus Iohannis ca premier! Mai mult, judeţul Sibiu s-a clasat pe locul II la nivel naţional în ceea ce priveşte voturile obţinute de Traian Băsescu, cu un procentaj de 44,45%. Suficiente argumente că sibienii s-au deşteptat şi au realizat impostura celui pe care l-au ales doar sub imboldul „mitului german”, care evidenţiază corectitudinea şi hărnicia nemţilor. Din păcate, Iohannis este departe de aceste trăsături, calitatea cea mai pregnantă la acesta fiind o lăcomie fără limite, susţinută de un caracter infect. Aşa cum Geoană, după opt ani ca ambasador în S.U.A., aparent face jocul americanilor, dar, în secret are întâlniri cu ruşii, la fel şi Iohannis a jucat în primul tur al alegerilor la două capete. Iată ce afirma primarul sibian, înainte de 22 noiembrie, ziua primului scrutin:,,Mircea Geoană are şanse bune să ajunga preşedinte, iar Crin Antonescu are şanse reale”. Lăsând deoparte vocabularul sărac al klausului, cu repetiţia stridentă a unui cuvânt într-o singură propoziţie, parcă am fi la o extragere loto sau la ruletă, cu şansele candidaţilor, că doar acolo, cică, ar avea şanse toţi participanţii. Multă făţărnicie la cei doi politicieni. Cu aceeaşi ipocrizie se afirmă că Iohannis este independent. Cum Dumnezeu, din moment ce este preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.)?! Această organizaţie este un fel de U.D.M.R. al saşilor şi şvabilor din ţara noastră. Deci, ar fi ca şi cum s-ar afirma că şi Markó Béla este independent! Acelaşi duplicitar Mircea Geoană a susţinut că s-a întâlnit cu Adrian Sârbu, cu domnul Patriciu, cu domnul Voiculescu şi cu domnul Vântu, în plină campanie electorală, cu care au discutat probleme economice, nu politică. Păi, tocmai asta e problema! Economia României a intrat în mâinile acestor personaje lipsite de scrupule

prin politicieni nepricepuţi, ca Mircea Geoană. De ce să abordeze ei probleme politice? Economia aduce bani şi tot ea, săraca, finanţează şi campaniile electorale! Cum s-au îmbogăţit cei cu care s-a întâlnit prezidenţiabilul P.S.D.-ului? Prin jefuirea economiei naţionale, care a fost iniţiată şi desăvârşită sub mandatele „săracului şi cinstitului” preşedinte Ion Iliescu. Atacurile asupra preşedintelui în funcţie, Traian Băsescu, cu care suntem asediaţi seară de seară de vreo şase luni încoace pe televiziunile lui Vântu şi Voiculescu, doi din aceia cu care se întâlneşte Geoană să discute „probleme economice”, au culminat cu atacul virulent al altui participant la agapele economice, Dinu Patriciu. Este vorba despre aşa-zisa lovire a unui puşti, la un miting electoral din anul 2004, de către Traian Băsescu, pe atunci candidat la funcţia pe care o ocupă acum. Atâta s-a bătut apa în piuă pe subiectul acesta, zile şi nopţi de-a rândul, încât efectiv ne este silă să mai comentăm şi noi. Copilul respectiv, care are acum 15 ani, a dezminţit public faptele, ceea ce denotă că am asistat la un trucaj video. Însă, alt aspect dorim să-l subliniem. De ce nu sunt prezentate, nu de sute şi mii de ori, ca imaginile cu Băsescu şi copilul, ci măcar o singură dată şi cele trei filmuleţe de pe You Tube, cu declaraţiile bunicuţei celor trei copii vânduţi de Iohannis în Canada. Copiii traficaţi de familia Iohannis au fost într-un număr mult mai mare, dar pentru aceştia trei, plus o fetiţă „din flori” a unei fete din Tălmaciu, adoptată împreună cu fraţii Iliuţ de aceeaşi familie de canadieni, există probe clare. Nici măcar Klaus Iohannis nu neagă implicarea sa şi a soţiei sale, aşa cum se vede chiar în primul filmuleţ. Unul dintre acele scurt-metraje este chiar un reportaj din anul 2000 al Antenei 1, post aparţinând magnatului şi politicianului Dan Voiculescu, zis şi Felix, după numele său de turnător la Securitate, care alături de suratele ei „antenuţe” (2 şi 3) îl ridică în slăvi pe „providenţialul Iohannis”, acest salvator al neamului românesc, care i-a scos pe românii sibieni din case prin retrocedări frauduloase! Această atitudine se numeşte tot duplicitate! În toate cele trei filmuleţe, ultimele două fiind părţi ale unui reportaj realizat chiar de noi, cei de la „Justiţiarul”, în urmă cu trei săptămâni, Maria Iliuţ, bunica din Răşinari a celor trei copii, traficaţi pe bani grei de Carmen şi Klaus Iohannis, se plânge că acesta din urmă a agresat-o fizic, dându-i un picior în şezut. Scena s-a petrecut pe coridoarele liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, la doi-trei ani după vânzarea celor trei copii către familia Lalande din Canada, tranzacţie încheiată de cei doi soţi Iohannis, profesori şi geambaşi de copii, în anul 1990. Lovirea de către un bărbat a unei femei în vârstă nu este o ticăloşie cel puţin la fel de mare ca şi lovirea unui copil? Dar vânzarea unor copii despre care nu se mai ştie nimic de 19 ani, nefiind exclus ca aceştia să fi fost sacrificaţi pentru bănci de organe, nu este o monstruozitate inimaginabilă pentru care autorii şi complicii ar merita puşi la zid şi executaţi prin împuşcare? Sau la Iohannis nu se pune, că-i „neamţ”… Justiţiarul P.S.: „Premierul” fantomă, desemnat de politicienii marionete şi rechinii din spatele lor, se ascunde în Germania. Fiind vulnerabil, datorită dosarelor sale penale şi şantajabil se teme că va fi folosit de alianţa „mogulo”-politică pe post de agent electoral şi va avea de suferit după ce Traian Băsescu va câştiga alegerile. Noi sperăm că, indiferent de rezultatul alegerilor , justiţia va face dreptate şi Klaus Iohannis o să plătească pentru toate fărădelegile comise.

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­

BLOCUL NAŢIONAL AL REVOLUŢIONARILOR COMUNICAT Referitor la declaraţia lui Ion Iliescu, prin care îi înfierează cu iz proletar şi îi cataloghează drept „impostori” pe revoluţionarii care îl susţin pe PREŞEDINTELE ROMÂNIEI – TRAIAN BĂSESCU . CONSTATĂM că Ion Iliescu nu poate, nu vrea şi nu este în stare să se adapteze societăţii româneşti democratice, în dezvoltare şi continuă transformare. Ion Iliescu şcolit de KGB şi instruit politic în doctrina mentorului Ilici continuă să acrediteze sau chiar să impună teoria turmei care este obligată să urmeze ciobanul … numit . BLOCUL NAŢIONAL AL REVOLUŢIONARILOR 1989 este o UNIUNE care, aşa cum Ion Iliescu recunoaşte, reprezintă peste 90% dintre revoluţionarii şi organizaţiile de revoluţionari din România. Aproape 100% dintre aceştia sunt membri ai organizaţiilor care susţin SCHIMBAREA DIN TEMELII a societăţii româneşti, sunt cei care în decembrie 2007 şi în aprilie 2009 au declanşat cele 2 (două) proteste extreme – GREVA FOAMEI. Dintre OBIECTIVELE protestului enumerăm : – AFLAREA ADEVĂRULUI despre Decembrie 1989 şi despre masacrarea a peste 1600 de cetăţeni români, – REFORMĂ CONSTITUŢIONALĂ PROFUNDA , – VOTUL UNINOMINAL , – LEGEA LUSTRAŢIEI , – REFORMAREA CLASEI POLITICA, etc. TOŢI aceştia au rămas şi sunt pentru realizarea INTEGRALĂ a acestor obiective. Faptul că a fost semnat un protocol de susţinere NU REPREZINTĂ ÎN REALITATE susţinerea clamată. ÎN INTERIORUL BLOCULUI NAŢIONAL AL REVOLUŢIONARILOR 1989 nu a avut loc o dezbatere, sau o şedinţă a unei cât de mici structuri de conducere care să hotărască „schimbarea macazului” şi susţinerea din protocolul invocat. REVOLUŢIONARII pe care îi reprezentăm NU AU NEVOIE DE PROTOCOL DE SUSŢINERE pentru a îşi păstra COLOANA VERTEBRALĂ, pentru a LUPTA PENTRU IDEALURILE LUI DECEMBRIE 1989. Dumneavoastră nu aveţi cum să cunoaşteţi aceste idealuri, pentru că atunci, în decembrie 1989, când aţi fost adus la REVOLUŢIA NOASTRĂ, ACEASTA ERA ÎNCHE-

IATĂ. NOI CEI CĂRORA dumneavoastră LE SPUNEŢI IMPOSTORI eram în stradă, iar dictatorii au fugit NUMAI datorită nouă. Dumneavoastră după ce aţi făcut un drum la M.Ap.N.,

în data de 22 decembrie 1989 orele 14.00 „pentru o discuţie informală” (!!!) aţi venit la fostul sediu al CC unde vă aşteptau trimişii ca să vină „preşedintele Iliescu”(parcă aşa vi s–au adresat vasalii când aţi intrat în CC). Cu toate că noi cei din stradă v–am huiduit şi v–am respins din primele momente, cu ajutorul diversiunii „teroriştii” aţi preluat puterea şi va–ţi consolidate–o cu bâtele minerilor, generând CRIMELE şi ATROCITĂŢILE comise împotriva a câtorva mii de români. Acum, dumneavoastră, cu ajutorul unor revoluţionari penali (finul susţinut şi înscăunat secretar de stat cu sprijinul total al dumneavoastră, condamnat apoi la 8 ani de puşcărie cu executare, este cel mai elocvent exemplu), aceeaşi care au fost printre iniţiatorii declanşării celor două proteste precizate mai sus dar care ulterior … au dezertat ruşinos, doriţi să introduceţi în sânul revoluţionarilor teoria comuniştilor prin care poporul român „trăia şi consuma NUMAI prin reprezentanţii săi”, respective C.C. şi Marea Adunare Naţională, a căror membru de cinste aţi fost . Peste 80% dintre ROMÂNII PREZENŢI LA REFERENDUMUL din 22 noiembrie 2009, prin VOTUL ACORDAT DORESC ceea ce noi am solicitat încă din 22 (ce coincidenţă!) DECEMBRIE 1989. Dumneavoastră, împreună cu cei „cu protocolul”, ignoraţi, încă o dată, această MARE MAJORITATE ! DUMNEZEU să vă ierte pentru că nu ştiţi ce faceţi! Pentru conformitate: Conducerea executivă rezultată la Congresul B.N.R.1989 din data de 12 martie 2006: Preşedinte executiv, George COSTIN Secretar General – Purtător de cuvânt Nicolae BĂNUŢOIU Vicepreşedinte Executiv (Primul Primar al Timişoarei Libere) arhitect Pompiliu ALĂMOREAN

®OSIM: 52175

Marcă înregistrată

ISSN: 1583-6142

Tel: 0744 355 389 O.P. 1, C.P. 66, 2400 - Sibiu

Director general al publicaţiilor „Justiţiarul“ : Marius Albin MARINESCU Redactor şef: Simona FICA

E-mail: contact@justitiarul.ro web: www.justitiarul.ro

Redacţia: • Investigaţii: George RONCEA, Marius OLA • Eveniment: Pompiliu COMŞA, Dan FLORESCU • Reporteri speciali: Silviu ALUPEI, Tudor BLAGA • Istorie: Dr. Mircea Dogaru • Corespondent SUA: Alexandra PARTIN • Dep. tehnic: Dragoş VÎLCU • Procesări foto: Hultanul şi Gugulanul

Nota redacţiei: Materialele din această publicaţie pot fi repro­duse numai cu acordul scris al directorului revistei. Pentru procesomani: Responsabilitatea publicării textelor re­vi­ne in­te­gral autorilor. Textele semnate cu pseu­donime, ca­ri­caturile şi fotogra­fii­le trucate sunt conside­rate pamflete. Artico­lele semnate în numele u­nor colective (re­dacţii, asociaţii, agenţii de pre­să, partide, societăţii comerciale, ONG-uri etc.) im­plică res­ponsabilitatea comitetelor de con­du­cere (executive) sau, după caz, li­de­rilor res­ pec­ti­velor organizaţii. Redacţia îşi re­zervă dreptul de a face publice eventualele procese de calomnie.


Atitudini

Cer iertare Poporului român! În dimineaţa zilei de 20 martie 2005, la câteva săptămâni după ce Ion Iliescu îl gratulase cu apelativul “Prostănacul”, Mircea Geoană (la acea vreme senator de Dolj al PSD) îmi cerea disperat ajutorul: “Vino repede la sediul PSD Craiova, mă evacuează Călin din cabinet, ajută-mă, te rog!”. Călin era preşedintele PSD Dolj, Prioteasa era preşedinte (tot pesedist) al Consiliului Judeţean, iar ambii erau pupincuriştii de serviciu ai lui Iliescu şi Cozmâncă, în cel mai roşu judeţ al ţării. Mi-am lăsat deoparte treburile din redacţie şi am pornit către cabinetul senatorial al lui Geoană, aflat în sediul PSD Dolj. Palid şi tremurând, ditamai parlamentarul Geoană se milogea de un şefuleţ de filială: “Hai, măi Ioane, de ce mă dai afară, ce rău ţi-am făcut?”, în timp ce oamenii lui Călin îi aruncau afară biroul, scaunele, catrafusele… Mi s-a făcut milă de nefericit şi am luat atitudine, m-am luptat cu gorilele lui Iliescu şi în final am chemat

poliţia. Aşa a reuşit Geoană să rămână în sediul PSD din Bănie. Am văzut în ziua aceea lacrimi de recunoştiinţă în ochii bovini ai Prostănacului şi mi-am zis “săracul de el!” deşi ştiam foarte bine că nu e deloc sărac, decât doar cu duhul. În aprilie, cu două săptămâni înainte de alegerea preşedintelui PSD, când nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că îl poate înfrunta pe Iliescu, boşorogul a ţinut o conferinţa de presă la Craiova. De o parte el, cu Călin, Prioteasa şi alţi lingăi din PSD Dolj, de cealaltă parte, trist, singur, nebăgat în seamă nici măcar de către presa locală, Geoană contempla pereţii şi alunga muştele… Scena mi s-a părut atunci de o cruntă nedreptate şi, tot de milă, într-o fracţiune de secundă, am făcut cea mai mare tâmpenie din viaţa mea de jurnalist: am îndreptat microfonul către Iliescu şi i-am zis: “Ia lăsaţi-l, dom’ne, pe Geoană să conducă partidul, s-o mai împrospată aerul că prea miroase a cadavru prin PSD!”.

Balada Mioriţa şi strategiile crimei politice organizate În ultimele zile, după victoria obţinută de candidatul Traian Băsescu în turul I al alegerilor prezidenţiale, România traversează o perioadă de intoxicări media şi de diversiuni politicianiste – toate, fără precedent -,  organizate de forţele politice şi oligarhice ostile Preşedintelui ţării şi candidatului la Preşedinţie din partea PD-L. Care sunt aceste forţe ostile democraţiei şi modernizării României? Ele reprezintă un conglomerat bizar şi o alianţă sinistră şi conjuncturală a stângii tradiţionale cu dreapta liberală:  PSD, Ion Iliescu, Viorel Hrebenciuc, Adrian Năstase, Dan Mircea Geoană, PNL, Crin Antonescu, Dan Costache (alias Dinu) Patriciu, Călin Popescu Tăriceanu, Dan Voiculescu, Sorin Ovidiu Vântu, camarilele lor, media lor (Realitatea TV şi Antenele 1,2,3), într-un cuvânt, este vorba despre noua alianţă politică PSD-PNL susţinută de oligarhii aferenţi. Adică o fabrică de monstruozităţi politice şi un întreg arsenal al groazei, al negocierilor  antiromâneşti şi al atacului împotriva poporului român. La bază se află forţa subversivă reprezentată de monopolul asupra informaţiei publice. Atmosfera creată în ţară de strategiile oligarhilor şi grupului PSD-PNL reface în România atmosfera comunismului oligarhic, definit mai mult decât oricând drept sistem bazat pe minciună, creându-se astfel din nou la nivel naţional un sentiment generalizat de teamă faţă de sistem şi de oroare faţă de media. De altfel, cetăţeanul român este expus în aceste zile unui asalt mediatic continuu, menit să-l decupleze

de la încrederea manifestată faţă de statul de drept, a cărui reformare a început sub preşedinţia lui Traian Băsescu. Însăşi democraţia este suspendată de la o vreme în România, câtă vreme media au devenit în majoritate instituţii de atac şi de dezinformare, instituţii prin care informaţia publică este manipulată iar legătura dintre cetăţean, Stat şi Putere a fost, astfel,  tăiată şi scurtcircuitată de laboratoarele de intoxicare politic-oligarhice. Dar majoritatea românilor este formată dintr-o populaţie care încă se zbate în plasa societăţii de supravieţuire şi care, aşadar, nu cunoaşte foarte bine cine sunt cei cărora li  se spune  moguli şi oligarhi de presă, şi care au pus în mod dubios stăpânire şi control mafiot pe ţară şi pe resursele ei, smintind şi minţile oamenilor prin informaţia şi diversiunea ştirilor. Majoritatea românilor nu ştie cu precizie cine sunt Dan Voiculescu, Dan Costache Dinu Patriciu, Sorin Ovidiu Vântu, Sorin Roşca Stănescu etc. ;  majoritatea românilor nu ştiu cum au făcut avere fabuloasă rechinii actuali ai presei, din speculă şi din spoliere, din jaf şi din deturnare. Ei se află, astăzi, în rolul de principali sponsori,  plasaţi în spatele unor personaje politice care sunt actori în turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale: Mircea Geoană este candidatul PSD la preşedinţie, iar Crin Antonescu este învinsul din turul I,  preşedintele PNL şi susţinătorul lui Geoană. Toată această maşinărie politică mafiotă are o singură ţintă: distrugerea lui Traian Băsescu şi doborârea sa în alegeri, mai ales prin manipulare groso-

Ochii booveni ai Prostănacului s-au luminat şi – zbang, uite cum i-am dat ideea! – a prins curaj şi şi-a anunţat candidatura pentru postul de preşedinte al Partidului Social Democrat. Au trecut de atunci 4 ani, timp în care în PSD nu a mai mirosit a mort. Ci a PROSTIE! Venit la cârma PSD, Geoană este vinovat că a inoculat dobitocenia cu rang de politică de stat în PSD, iar eu sunt şi mai vinovată decât el pentru că i-am inoculat mojicului ideea că poate să conducă un partid. El, care nu fusese în stare să îşi gestioneze nici măcar un amărât de cabinet parlamentar, într-un judeţ oarecare… Acum, Prostănacul Geoană, sfătuit de Gogomanul Vanghelie, îşi imaginează că va conduce România! Şi asta doar pentru că un jurnalist oarecare, dintrun oraş oarecare, i-a întins, cândva, o mână de ajutor. Cer, asadar, iertare POPORULUI ROMÂN pentru că i-am creat lui Geoană (milogul care mai ieri îmi cerşea mie milă, iar acum le cerşeşte românilor voturile) conjuctura de a fi şi altceva decât un pârlit de băiat de bani gata al unui securist ce a omorât oameni la Revoluţie. Cer iertare POPORULUI ROMÂN pentru că, în loc să informez opinia publică despre modul în care clanul Geoană a pus mâna pe fosta Banca Agricolă, am lană, prin atacuri mediatice la persoană, prin linşaj public şi asasinat iconic. Ultimele săptămâni demonstrează o campanie electorală murdară din partea PSD-PNL, o lipsă crasă de respect al acestor partide şi al oligarhilor faţă de poporul român, o desconsiderare totală a bunei credinţe care ar trebui să inspire politicienii din PSD şi PNL faţă de electoratul român. Cele mai teribile fiare din politica românească a momentului, Ion Iliescu şi Dinu Patriciu, au format cuplul simbolic major de forţe şi de regizori care dirijează păpuşile politice de carton Mircea Geoană şi Crin Antonescu în lupta PSD-PNL împotriva lui Traian Băsescu, ce rămâne un lider autentic şi un luptător autentic pentru interesele României (cea mai recentă victorie a sa de partea României fiind chiar recenta numire a lui Dacian Cioloş în funcţia de comisar pentru Agricultură al Uniunii Europene). Triunghiul de război creat de Ion Iliescu şi Dinu Patriciu împotriva ţintei Traian Băsescu este reprezentat simbolic de o adevărată triadă a metafizicii româneşti universale: alianţa pentru uciderea celui mai bun, aşa cum o întâlnim magistral în balada românească Mioriţa. “Pe-un picior de plaiu, Pe-o gură de raiu, Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei Cu trei ciobănei Unu-i Moldovean Unu-i Ungurean Şi unu-i Vrâncean. Iar cel Ungurean, Şi cu cel Vrâncean, Mări se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l’apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel Moldovan… “ Nu este o exagerare şi poate că nici o întâmplare faptul că forţe obscure ale

3

preferat sa îl ajut să-şi care boarfele înapoi în cabinetul din care îl aruncaseră ciracii lui Iliescu! Cer iertare POPORULUI ROMÂN pentru că nu l-am informat când trebuia despre faptul că majoritatea tablourilor de patrimoniu şi alte obiecte de artă volatilizate din casa lui Nicolae Ceauşescu, se află acum la loc de cinste în casa Mihaelei Geoană, casă în care Mircea are statutul de măgar închiriat! Cer iertare că nu am prezentat până acum dovezile prin care românii să vadă cum au ajuns în proprietatea consoartei lui Geoană: zece haine de blană, două coliere de diamante (unul dintre ele daruit Elenei Ceauşescu de către Regina Angliei, in 1977) şi peste 7 kg de aur, furate de tatăl lui Mircea din aceeaşi locuinţa a familiei Ceauşescu! Cer iertare POPORULUI ROMÂN că nu i-am prezentat probele prin care tot tatăl lui Geoană, un securist criminal

care a ucis trei oameni nevinovaţi (dintre care un minor!) in 1989, i-a ascuns pe teroriştii lui Iliescu într-una din catacombele Bucureştiului! Cer iertare POPORULUI ROMÂN că nu am luptat suficient cu cenzura timpului şi că abia acum, în ceasul al doisprezecelea, anchetele şi investigaţiile mele referitoare la Geoană, Crin Antonescu, Vântu, Patriciu ori Voiculescu, au ieşit la lumină! Iar pentru a-mi răscumpara vina faţă de un popor pe care toţi cei enumeraţi mai sus l-au distrus în folos propriu, nu am altă cale decât să vă spun: Întoarceţi spatele criminalilor României! Spuneţi NU lui Mircea Geoană! Spuneţi NU intenţiei– manifestată atât de vizibil de către inchiziţia de la Antenă ori Realitatea TV – de a instaura, prin mocirloasa coaliţie PSDPNL, Statul MAFIOT! Români, ALEGEREA este a VOASTRĂ, nu a LOR! Simona FICA

crimei politice şi oligarhice organizate din spaţiul Estului şi-au dat mâna pentru doborârea liderului român care a înregistrat cele mai multe performanţe în condamnarea comunismului, în reformarea structurilor sistemului ticăloşit şi în modernizarea României, întru scoaterea acestei ţări din vadul derapajului totalitar şi punerea ei pe şinele durabile ale democraţiei şi evoluţiei economice moderne. Nu sunt vorbe mari. În faţa primejdiei reale ce ameninţă România şi deopotrivă fiecare cetăţean onest, e nevoie ca românii să se trezească. Nu numai Traian Băsescu este vizat de alianţa constituită în vederea distrugerii  democraţiei, ci fiecare cetăţean onest, care vrea o ţară liberă de minciună şi de totalitarism. Dar, la fel ca în balada populară Mioriţa, Traian Băsescu are nevoie acum de aliatul său cel mai fidel, poporul român, pentru a trece împreună primejdia cea mare ce vine dinspre monştrii politicoligarhici. Chestiunea în cauză este cât se poate de românească şi tocmai de aceea este descrisă atât de fidel de clasica baladă Mioriţă: “Drăguţule bace! Dă-ţi oile’ncoace La negru zăvoi, Că-i iarba de noi Şi umbra de voi. Stăpîne, stăpîne, Iţi cheamă ş’un cîne Cel mai bărbătesc Şi cel mai frăţesc,

Că l’apus de soare Vreau să mi te-omoare Baciul Ungurean Şi cu cel Vrâncean!” Dacă majoritatea românilor, popor în general modest şi înţelept, nu cunoaşte strategiile crimei politice organizate care au condus la formarea Cupolei antiromâneşti Iliescu-Patriciu ce încearcă să-l impună “preferinţelor” pe 6 decembrie pe Mircea Geoană (şi prin Crin Antonescu) împotriva lui Traian Băsescu, totuşi, românii cunosc bine simbolistica Mioriţei: baciul împotriva căruia complotează cei doi vecini este întotdeauna cel mai bun. Iar pentru că este cel mai bun, el trebuie asasinat mişeleşte. Suprimat. Logica lui Geoană (şi Antonescu) este alimentată de logica fiarelor politice numite  Iliescu şi Patriciu: adversarul trebuie eliminat din cursă prin orice mijloace, chiar şi prin minciună şi prin orice strategie a Răului. Această logică a mişeliei şi a ticăloşiei doreşte să fie deasupra legii şi încearcă să elimine din discursul public şansa ca Binele să triumfe pe cale onestă şi prin merite reale. Să sperăm că planul celor doi baci criminali din Mioriţa nu va reuşi, măcar de data aceasta. Ar fi păcat să sărbătorim 20 de ani de la căderea comunismului câştigând  în fruntea României un preşedinte de ţară vinovat de crimele comunismului şi care nu s-a dezis niciodată de ele… Angela FURTUNĂ 28 noiembrie 2009

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­


4

Anchetă

CINE SE ASEAMĂNĂ, SE ADUNĂ...

Geoană a furat şi vândut munţii României! Mircea Geoană (în complicitate cu alţi înalţi politicieni din arcul pesedisto-liberal: Radu Stroe, Ilie Morega – protectorul ex-comisarului penal Constantin Codiţă - şi Mihai Voicu, toţi de la PNL, alături de Vasile Lupu – exPNŢCD şi Istvan Toke - UDMR) este învinuit de punerea la cale şi săvârşirea celei mai şocante operaţiuni de jaf din istoria României. El a luat „cu japca”, în numele unor solicitanţi decedaţi de zeci de ani, întregi lanţuri muntoase din judeţele Alba, Gorj, Sibiu şi Vâlcea. „Alianţa liberal-pesedistă” a pus mâna, spun sursele noastre din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pe „20.000 de hectare de păduri şi goluri alpine din patru judeţe”, urmând ca în viitorul apropiat, dacă Geoană ar ajunge la cârma României, să-şi întindă tentaculele infracţionale şi in celelalte zone muntoase ale ţării. La propunerea lui Geoană, liberali cu funcţii-cheie în fostul Guvern Tăriceanu s-au organizat într-o aşa-zisă „obşte”, ce a revendicat, şi a şi obţinut, în baza legilor funciare, cea mai mare parte a munţilor şi pădurilor din judeţele Alba, Gorj, Vâlcea şi Sibiu, ajutaţi de primarii PSD din cele patru judeţe. Iniţial, ideea a fost pusă în practică, de către Mircea Geoană şi Ilie Morega, în staţiunea gorjeană Rânca. Ulterior, metoda a fost dezvoltată, iar grupul s-a mărit adăugându-i-se liberalul Mihai Voicu, ex-ţăranistul Vasile Lupu şi udemeristul Istvan Toke. Surse din cadrul DIICOT structura centrală, dar şi procurori DNA afirma că „acestora li s-au alăturat viceprimarul comunei gorjene Novaci, con-

silieri locali ai PSD din Tg. Jiu, directorul Arhivelor Statului Sibiu, Tatu Alexiu (asociat în mai multe ţepe imobiliare cu „Mafia caselor” condusă de traficantul internaţional de organe Klaus Iohannis, primarul Sibiului), directorul Romsilva Gorj, magistraţi din Alba, Gorj, Sibiu şi Vâlcea, consilieri locali PNL şi PSD din Vâlcea, precum şi presedinţii Comisiilor de Aplicare a Legilor Funciare din localităţi ale judeţului Alba, existând dovezi că, acum, Geoană şi senatorul liberal Radu Stroe vor să intre în posesia munţilor şi pădurilor din judeţul Maramureş, cu ajutorul primarului PNL din Baia Mare”. Pesedistul Mircea Geoană, senatorul Radu Stroe (ministeriabilul propus, anul trecut, de fostul premier Tăriceanu la Ministerul Apărării), liberalii Ilie Morega şi Mihai Voicu, alături de fostul ţărănist Vasile Lupu şi de fostul secretar de stat din Ministerul Agriculturii, udemeristul Istvan Toke, fac, spun surse din cadrul DIICOT şi DNA, „obiectul unor dosare penale complexe şi extrem de complicate, existând indicii clare ca au intrat fraudulos în posesia a aproximativ 20.000 de hectare de păduri şi goluri alpine, folosindu-se de acte false”. Schema infracţională a fost foarte simplă şi „eficientă” totodată. La propunerea lui Geoană, liberali cu funcţii-cheie în fostul Guvern Tăriceanu s-au organizat într-o aşa-zisă „obşte”, ce a revendicat, şi a şi obţinut, în baza legilor funciare, cea mai mare parte a munţilor şi pădurilor din judeţele Alba, Gorj, Vâlcea şi Sibiu, ajutaţi de primarii PSD din cele patru judeţe.

Schemă de jaf organizat „Prostănacul” Geoană – actual candidat la cea mai înaltă funcţie a Statului Român – s-a folosit atât de statutul unei obşti înfiinţate în anul 1903, cât şi de sute de liste de „revendicatori”, morţi cu mulţi ani înainte de „cererile funciare”. Astfel, Geoană (împreună cu Ilie Morega şi apoi cu celelalte personaje incriminate) a devenit membru al Consiliului de Administraţie al Obştii Banca Gilortul Novaci, o asociaţie constituită ilegal, din „cenuşa” unei obşti interbelice. Istoricul „poveştii” este următorul: în urmă cu 106 ani, în localitatea gorjeană Novaci a existat Cooperativa Banca Populară Gilortul, care avea „26 de membri şi 72 de lei capital”. Ulterior a mai apărut încă o cooperativă – „Sfântul Ioan Botezătorul” - care, cu un an înainte de colectivizare, a fuzionat cu prima, rezultând „Obştea Banca Gilortul Novaci”, exact denumirea folosită acum de oamenii lui Geoană pentru a pune mâna pe munţi şi păduri. In anul 2005, Mircea Geoană, ajutat de Ilie Morega, preşedintele PNL Gorj, prin avocatul Ioan Bogdan Tudor, solicitau Ministerului Justiţiei „dovada disponibilităţii denumirii Obştea Banca Gilortul Novaci” pentru o asociaţie pe care doreau s-o înfiinţeze la nivelul judeţului Gorj. Reprezentanţii ministerului, cu suspectă promptitudine, au acordat imediat denumirea cerută de Geoană, deşi adevărata Obşte (cea rezultată din fuziunea celor două înfiinţate în anii 1903-1907) nu a fost desfiinţată, nici după colectivizare şi nici până în ziua de azi, ea funcţionând legal sub denumirea

de SCC Consum Coop Novaci, şi fiind formată, în totalitate, din urmaşii reali ai membrilor fondatori ai Cooperativei B.P. Gilortul. Morţii băgaţi la înaintare După ce au constituit ilegal clona „O.B.P. Gilortul”, Geoană şi Morega au prezentat comisiilor de aplicare a legilor funciare cereri de retrocedare a mii de hectare de păduri şi goluri alpine, în baza unor liste ce conţineau peste 600 de persoane, despre care spuneau că sunt „moştenitorii membrilor fondatori ai Cooperativei B.P. Gilortul”, iar autorităţile locale PSD şi PNL ale localităţilor gorjene unde se solicitaseră munţii s-au şi grăbit să le aprobe cererile, iar fostul Prefect de Gorj să elibereze titlurile de proprietate pe... goluri alpine. Cu menţiunea că, în consiliul de administraţie al Obştei, nu figurează doar Geoană, Morega, Stroe, Lupu, Toke ori Voicu, ci şi viceprimari, primari, preşedinţi de comisii locale de aplicare a legilor funciare, pe de o parte, iar pe de altă parte, din cei 600 de „revendicatori”, aşa-zişi membrii ai Obştei Banca Gilortul, doar şase sunt în viaţă, restul fiind, conform certificatelor de deces intrate in posesia JUSTIŢIARUL, decedaţi cu mult timp înainte chiar de a se fi promulgat prima lege funciară din România! Acte false de vânzare-cumpărare! După ce a pus mâna, în modul prezentat mai sus, pe munţii României (împreună cu camarila sa), Geoană nu

s-a oprit aici. Ceea ce s-a întâmplat mai departe frizează nu numai penalul, dar şi absurdul: munţii au fost... „vânduţi”. Caz unic în lume, au fost întocmite sute de contracte de vânzare-cumpărare, evident false, prin care, bucată cu bucată, „stânci şi prăpastii, ori ziduri alpine” au fost „vândute” – pentru a se pierde urma jafului – către patru cetăţeni „italieni”. Astfel, prin contractele nr. 321, 322 şi 323 (dacă este să prezentăm doar câteva dovezi ale excrocheriei marca Geoană) întocmite de „notarul public” Ioan Bărzuţ în aceeaşi zi a aceluiaşi an (23 mai 2006), Obştea Banca Gilortul, „prin reprezentant legal Geoană Mircea Dan”, în calitate de vânzător, vinde numiţilor Ella Parcione, Fabricio Misane, Iulio Marco şi Alfredo Marco, cinci, trei şi respectiv 2,5 hectare stâncă în Sibiu, Vâlcea şi Gorj, contra sumei totale de 670 milioane euro. Într-unul dintre dosarele grele de la DIICOT, există câteva acte care i-au amuzat, în ciuda megainfracţiunii marca Geoană, până şi pe procurorii de caz: actele de vânzarecumpărare sunt însoţite de... cadastru. Doar în mintea netedă a lui Mircea Geoană se puteau întocmi acte cadastrale la stânci, râpe, pietroaie şi bolovanii muntoşi. Dincolo de aspectul ilar al „problemei”, din investigaţiile JUSTIŢIARUL, dar şi cu ajutorul anchetatorilor, al ambasadei Italiei la Bucureşti, al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România am mai descoperit încă o infracţiune a lui Mircea Geoană în acest caz: cei patru italieni NU EXISTĂ. La fel cum inexistent este şi „notarul” Ioan Bărzuţ. (Va urma!)

Geoană abrobă infracţiunile: „Sunt fireşti!”

ACTE DE CĂMĂTĂRIE, MARCA PSD

Profesorul universitar dr. Nicolae Toma, şeful Catedrei de Chimie Aplicată a Universităţii Bucureşti este victima Ecaterinei Andronescu şi a lui Mircea Geoană. Ajunsă, de pe statele de plată ale sistemului represiv securist - unde a avut gradul de maior şi a făcut la greu poliţie politică - Ecaterina Andronescu a ajuns, din actuala poziţie pe care o are în PSD, să facă şantaj şi cămătărie sub umbrela protectorului său Mircea Geoană, avându-l ca instrument în aceste infracţiuni pe fostul secretar de stat din MEC, Mihnea Costoiu. Intrebat de JUSTI”IARUL (ai cărui jurnalişti i-au arătat documentul de şantaj şi cămătărie, vezi facsimil) care este motivul pentru care nu o dă pe mâna procuraturii pe Andronescu, Geoană face o declaraţie-şoc: „Dar este firesc ceea ce a făcut d-na Ecaterina!” şi ameninţă: „Potoliţi-vă, nu ţine de voi conflictul dintre un pesedist valoros ca d-na Ecaterina şi acel profesoraş!”. Nu ştiam că o infractoare este atât de valoroasă pentru Geoană, dar e bine că am aflat chiar din gura lui că actualul candidat la Preşedinţie promovează şantajul şi cămătăria! Iată, in documentul pe care îl prezentăm în exclusivitate, de ce sunt în

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­

stare cuplul pesedist Andronescu – Costoiu, cu ştirea şi binecuvântarea şefului lor Mircea Geoană, pentru a cumpăra tăcerea unui ilustru cadru universitar şi care este PREŢUL pe care partidul condus de fiul unui alt securist notoriu crede de cuviinţă să îl pună pe capul unui român! Specificăm, de asemenea, că Prof. Univ. Dr. Nicolae Toma este cel care a descoperit că pesedista „valoroasă” a lui Geoană - Ecaterina Teodorescu - a lucrat ca ofiţer operativ în Securitate şi, pentru a-l determina să nu facă public adevărul, Toma a fost îndepărtat abuziv, printr-un Ordin emis chiar de Geoană (cu ce drept?) de la Catedra de Chimie Aplicată a UB şi este în permanenţă urmărit de persoane din anturajul triadei Geoană-Andronescu-Coşoiu, inclusiv de cămătarul bucureştean Florin Stănculescu (a cărui implicare şi chiar semnătura sa putând fi identificată şi pe actul de şantaj şi cămătărie). Aşa cum se poate observa în document (pe care redacţia noastră l-a pus deja pe masa procurorilor!), nu numai că i se impun lui Toma condiţii să nu mai pronunţe niciodată numele Ecaterinei Teodorescu, dar, în cazul în care le încalcă, acesta este

obligat să restituie dublu suma „primită” pentru tăcerea sa impusă. Ceea ce probează nu doar şantajul ordinar, dar şi cămătăria practicată, cu sârg, în PSD-ul lui Mircea Geoană. Într-o anchetă viitoare vom prezenta modul identic de activitate infracţională a însuşi preşedintelui PSD, chiar Geoană fiind acuzat de către un ilustru ambasador al României de aceleaşi infracţiuni! Revenind la „Prostănac”, ne-am pus întrebarea dacă Mircea Geoana are ceva de spus in acest incredibil caz şi, în spiritul deontologiei profesiei de jurnalist, l-am contactat pentru a ne lămuri – şi nu atât pe noi, cât mai ales pentru a lămuri electoratul pe care îl minte cu neruşinare. Răspunsul lui este şocant şi îl decalifică total: „Dar este firesc ceea ce a făcut d-na Ecaterina! Potoliţi-vă, nu ţine de voi conflictul dintre un pesedist valoros ca d-na Ecaterina şi acel profesoraş!”. Nu ştiam că o infractoare este atât de valoroasă pentru Geoană, dar e bine că am aflat chiar din gura lui că actualul candidat la Preşedinţie promovează şantajul şi cămătăria! Pagină realizată de Simona FICA


Investigaţii

5

CINE SE ASEAMĂNĂ, SE ADUNĂ...

Iohannis a făcut avere la Sibiu cu tactică germană!

Klaus Werner Iohannis, acesta este numele său, complet şi adevărat, nu cel de vedetă, scris cu ”J” (Johannis) ca să pară mai neamţ, că – vezi, Doamne! – s-a prins el, şi a fost sfătuit şi de serviciile secrete germane, că sibienii sunt xenofili, în general, şi germanofili, în special, aşa că doar pentru nume şi se vor găsi o grămadă de naivi cosmopoliţi să-l voteze. Sibienii ştiu că este cel mai bogat primar din Transilvania, bucureştenii au auzit că-i cel mai avut primar din România, iar saşii din Germania susţin că a ajuns cel mai bogat Bürgermeister din Europa! Nu vă rezumaţi să-i judecaţi averea doar după declaraţiile de pe site-ul Primăriei Sibiu, că greşiţi. Acolo nu sunt trecute conturile din Austria şi Elveţia şi nici viloiul pe care-l construieşte în Germania, pe numele tatălui său, „un biet pensionar”. Au dispărut de pe site-ul Primăriei Sibiu vechile declaraţii de avere ale preacinstitului „neamţ” ca să se piardă urma declaraţiilor de avere vechi, unde nu figura venitul din chiria de la Raiffeisen Bank (evaziunea fiscală ). Iohannis a dat ordin să fie şterse vechile declaraţii de pe

ment până şi statul german se va dezice de el, deoarece nu va dori compromiterea propriei naţiuni şi, oricum, a devenit deja o „marionetă” nu doar compromisă, ci şi uzată, care şi-a îndeplinit misiunea – de transformare a judeţului Sibiu în land german – iar acum poate să dispară, că-i prea riscant să fie „activat” ca premier în slujba „rechinilor” români, care au interese mai mult în zona rusă. Să nu uităm că nemţii, firi reci, pragmatice şi calculate,  l-au tras pe linie moartă până şi pe unificatorul Germaniei, Helmut Kohl, acuzându-l de acte de corupţie, fără să acorde prea mare importanţă rolului jucat de acesta în diplomaţia internaţională pentru revenirea la vechile frontiere prusace din perioada interbelică. Primarul Sibiului întreţinut de soţie? Cred că sunteţi de acord că nu oricine poate să achi­ziţio­neze, în câţiva ani, 6 case  – toate aflate în zone centrale. Mai mult, din „modestele” sa­larii ale unui funcţionar public şi ale unei profesoare, numai într-un

acest primar, care-i mai mult plecat lelea, în loc să vegheze la bunul mers al oraşului pe care trebuie să-l administreze, că de aia a fost ales de localnici? Anul acesta a fost plecat cu soţia, în februarie, la concediul anual. devenit banal şi de rutină pentru familia Iohannis, din Caraibe. Pe urmă, în luna mai, familia a fost plecată din nou peste ocean, în Florida. Oare cum poate să lipsească săptămâni întregi doamna Carmen Iohannis de la şcoală? Ea fiind profesoară de engleză şi în timpul liber traficantă de copii. După aceea, în august, cei doi soţi Iohannis au avut din nou concediu. Iar acum, la sfârşitul lui noiembrie a fost în Germania să se ascundă după fustele lui Frau Merkel şi să se milogească la susţinere pentru a-şi vedea visul de premier al României cu ochii. Presa sibiană a fost aburită cu destinaţia Paris, nu Berlin, că prea semăna a amestec al Germaniei în problemele interne ale României! În timp ce armata de rechini din spatele acestui individ se dădea de ceasul morţii ca să-l impună ca premier şi făcea déjà guverne în numele “neamţului”, acesta vegeta pe la Berlin! Revenind la

de regele Mihai. Decretul-Lege respectiv abroga Legea nr. 830 din 21 noiembrie 1940 prin care a fost constituit Grupul Etnic German (celebra Coloană a V-a, creată de Adolf Hitler) şi confisca bunurilor acestuia. Probabil că şi Herr Iohannis ar fi reuşit performanţa de a avea 7 case, dacă nu pierdea în instanţă imobilul de pe str. G-ral Magheru nr. 35, pentru ca­re s-a judecat ani de zile. Acest imobil a fost furat de familia Iohannis prin fals în declaraţii şi uz de fals, iar certificatul de moştenitor ob­ţinut prin vehicularea respec­ti­ve­lor documente mincinoase a fost anulat printr-o sentinţă de­finitivă şi irevocabilă a Curţi de Apel Braşov. Pentru lo­cuin­ ţa din str. N. Bălcescu nr. 29, obţinută în baza aceluiaşi certificat de moştenitor anulat de instanţa braşoveană, pro­ce­sele trenează, deşi pierderea acestui imobil de către pro­prietarulimpostor Iohannis este inevitabilă, dar mai este de muls chiria obţinută de la banca Raiffeisen! Apropos, cine şi când va recupera aceas­tă chirie obţinută timp de 8 ani de către falsul proprietar, din moment ce statul român a fost şi este proprietarul real

Imobilul din Sibiu, str. G-ral Magheru, nr. 35, pentru ca­re soţii Iohannis s-au judecat ani de zile. Acest imobil a fost furat de familia Iohannis prin fals în declaraţii şi uz de fals, iar certificatul de moştenitor ob­ţinut prin vehicularea respec­ti­ve­lor documente mincinoase a fost anulat printr-o sentinţă de­finitivă şi irevocabilă a Curţi de Apel Braşov. Şi în motivarea acestei decizii se recunoaşte că imobilul a fost “obţinut ilicit, prin fraudarea legii”.

Imobilul din Sibiu, str. N. Bălcescu, nr. 29 obţinut în baza aceluiaşi certificat de moştenitor anulat de instanţa braşoveană. Pro­ce­sele trenează, deşi pierderea acestui imobil de către pro­prietarulimpostor Iohannis este inevitabilă, dar mai este de muls chiria obţinută de la banca Raiffeisen! Apropos, cine şi când va recupera aceas­tă chirie obţinută timp de 8 ani de către falsul proprietar, din moment ce statul român a fost şi este proprietarul real al imobilului, iar bani din în­chi­riere i se cuvin lui, nu unor hoţi, care efectiv au furat aceas­tă casă? 

site-ul Primăriei, rămânând doar ultima declaraţie de venituri, cea din 2009. Acest aspect a fost sesizat şi de revista „Academia Caţavencu”. Am încadrat cuvântul neamţ intre ghilimele, deoarece, după lăcomie, trufie, viclenie şi acte de corupţie, Iohannis aduce, mai degrabă, a dictator balcanic, decât a Führer german! Aroganţa fără limite a acestui mic satrap local are la origini convingerea personală că este un personaj tabu. Deşi a fost asigurat de autorităţile germane, la cel mai înalt nivel, că nu va păţi nimic pentru toate infracţiunile comise pe teritoriul României, iar decorarea sa de către Traian Băsescu, probabil tot la ordinele Germaniei, cu cea mai importantă distincţie a statului român s-a dorit a fi o poliţă de asigurare în alb, iată că se apropie, cu paşi repezi, ziua scadenţei, când primarul sibian va trebui să dea socoteală pentru toate ticăloşiile comise. În acel mo-

an harnicul nos­­tru primar a reuşit să achi­zi­ţio­neze, pe strada Măgura, două imo­bile, la nr. 9 şi 11, în suprafaţă totală de 204,26 mp (conform declaraţiei de avere de pe site-ul Primăriei Sibiu). Paradoxal, din aceeaşi sursă aflăm că, pentru această achi­ ziţie, domnul primar a plătit „imensa” sumă de 32.000 euro (16.000 euro pentru fiecare din cele două imobile), apro­xima­tiv preţul unei garsoniere dintr-un cartier mai rezonabil din Sibiu. Dar, oricum ai aduna salariile declarate, plus ve­ni­turile obţinute din închirieri, nu rezultă nici măcar suma – sub­evaluată! – dată pe cele două case achiziţionate anul tre­cut! Başca faptul că cei doi soţi – copii nu au! – au trebuit să mănânce, să plătească  uti­lităţi (gaz, lumină, telefoane, etc.) şi au mai făcut, tot în anul cu pricina şi un con­cediu exotic în Caraibe, pe care îl bisează în fiecare an. Chiar aşa, oare câte concedii are

renţa de care dă dovadă dl.Iohannis, salariul soţiei sale – profesoară la Colegiul Na­ţional „Gheorghe Lazăr” din Sibiu – este confidenţial! Aflăm însă că toate bunurile primarului aparţin... soţiei! Trăiască matriarhatul! Mă duce gândul la miile de profesori şi la sindicatele din învăţământ: de ce mai au oa­me­nii ăştia nevoie de măriri salariale, dacă familia Ioha­nnis, dascăli la bază amândoi, au atâtea realizări certe? Recunoaşte domnul primar că vreo câteva mii de euro le ob­ţine prin închirierea spa­ţiului excedentar - că doar nu o să stea omul în toate 6 casele deodată?! Nu trebuie să fi profesor de matematică pentru a face nişte simple calcule. Iohannis Klaus Werner ,,a uitat” să menţioneze câştigu­rile obţinute din diferite tran­zac­ţii cu terenuri şi bunuri, care au fost repede revândute, în buzunarul său rămânând doar profitul. Substanţial! Cum ar fi terenul cumpărat de la Şelimbăr, de la alt primar cu dosare pe la D.N.A. pe nume Maricuţa , la preţ de dumping şi revândut la foarte scurt timp prietenului său Werner Keul la preţul real, ca

concediile lui Iohannis, putem spune că,,bravul” primar sibian are câte un concediu tot din două în două luni! Să tot ajungi primar, în condiţiile acestea. Politica P.S.D.-ului a fost pe deplin hulită de mai ma­rii conducători ai altor par­tide politice, iar P.S.D.-ul s-a simţit împroşcat de ruşine, când s-a vehiculat, în lung şi-n lat, lozinca „Năstase 7 case”. Uite că edilul sibian, prieten al pesedeilor, pare că se stră­ duieşte din răsputeri să-l ajun­gă din urmă pe fostul premier, pe cel cu care a semnat în 13 iunie 2002 un ,,Protocol” care avea menirea să-i alunge pe români din case prin retrocedări ilegale sub o falsă acoperire legală. Era vorba despre retrocedarea imobilelor luate de comunişti, doar că tovarăşii comunişti, inclusiv socrul lui Năstase, nu le luaseră nimic saşilor, ci ei doar puseseră în aplicare Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat

al imobilului, iar bani din în­chi­riere i se cuvin lui, nu unor hoţi, care efectiv au furat aceas­tă casă?  Mai mult, pe site-ul Primăriei Sibiu, spaţiul ocupat de banca menţionată mai sus şi încă un spaţiu lipit de aceasta, de unde Iohannis a evacuat abuziv singura biblio­tecă publică privată din Româ­ nia, figurează ca... un aparta­ment! Dovada că are aptitudini de  bun administrator este şi faptul că, deşi în perioada 1992-2001 a mai achiziţionat 3 apar­ta­men­te şi o casă (pe străzile N. Băl­­ces­cu nr.29, Someşului 13, Bâlea 29 şi Pedagogilor 14), nu a cheltuit nici un leu din ba­nii depuşi în conturi bancare!!! Nu ştim care dintre funcţii  i-a fost benefică domnului pri­mar:  cea de profesor la Ag­ni­ta (asta nu-i trecută în C.V. că nu suna prea bine!), in­s­pec­tor şcolar general sau totuşi ultima - cea de la Pri­mărie?!     Cu toată deschiderea şi transpa-

să mai justifice într-un fel purcoiul de bani care dospea ca un cozonac prin declaraţiile de avere de pe site-ul Primăriei Sibiu. Cele vechi, despre care vă spuneam că tocmai au dispărut. Keul pute să cumpere direct de la primarul Maricuţa că doar şi cu acesta-i prieten, de când i-a trântit un supermarket în bătătura comunei, după ce au mutat împreună placa indicatoare a municipiului Sibiu pentru ca magazinul să fie prins în intravilanul oraşului, chiar dacă aparţinea de Şelimbăr şi să poată fi semaforizată intersecţia de acces. Zi­ceam şi noi despre acel teren cumpărat şi vândut imediat de Klausi, aşa, mai ales că multe persoane s-au plâns că ele nu au putut cumpăra teren cu 1euro/mp, la fel ca domnul primar care a cumpărat la preţul acesta de la Şelimbăr... continuare în pagina 6

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­


6

Investigaţii

Iohannis a făcut avere la Sibiu cu tactică germană! urmare din pagina 5 Observăm, de asemenea, că domnului primar nu-i plac autovehiculele. Din 2000, de când este conducătorul Sibiului, domnia sa nu a trecut în declaraţia de avere nici o maşină. Cu toate că, în res­pectivul formular,  punctul IV prevede „cadouri, servicii sau avantaje primite gratuit sau subvenţionate faţă de valoarea de referinţă, din partea unor persoane, organizaţii etc.”, primarul Sibiului nu suflă nici un cuvinţel despre BMW-ul oferit de sponsorul Capitalei Culturale Europene. Pe lângă faptul că este pri­mar, domnul Iohannis este pre­şe­dintele Forumului Democrat al Germanilor din România, membru fondator al Fundaţiei „Samuel von Brukenthal”. În această calitate şi datorită in­fluenţei pe care o generează, Io­hannis nu s-a dat la o parte de la nimic, pentru a obţine, pentru etnicii germani reveniţi după ani buni în Sibiu, imobile şi bunuri la care aceştia  nu mai aveau dreptul.     Lipsa de cultură generală a multor sibieni şi-a spus cu­vân­tul. Altfel ar fi ştiut un vechi dicton, care spune că ,,nu ori­cine îşi dezveleşte dinţii, zâm­beşte”! Aşa, electoratul a fost indus în eroare de zâmbetul foto­genicului candidat. Nu-mi vine  să cred că poţi să rămâi cu zâmbetul pe buze, când dai familii afară din case, când evacuezi spitale, grădi­niţe, şcoli, aşezăminte cultu­ra­le sau, mai rău, când oamenii îşi dau foc în faţa Primăriei, de disperare, de sărăcie, de ne­dreptate! Şi dacă tot v-a votat elec­toratul, domnule primar, daţi-le o lecţie concitadinilor, învă­ţaţi-i şi pe ei cum să trăiască bine, cum să eludeze legea, sau cum să trăiască fără mâncare! Ori, cum să facă fel de fel de tranzacţii ,,profitabile”, pentru a-şi cumpăra şi ei o căsuţă măcar, nu mai multe! Pe această cale vă promitem că dacă ne veţi dezvălui se­cre­tul dumneavoastră de pros­pe­ritate, noi ne vom cumpăra ca­se numai în cartiere mărginaşe. Pe cele din centru, vi le lăsăm dumneavoastră şi etnicilor pe care-i reprezentaţi ca preşedinte al F.D.G.R.-ului! Furtul, de la ou... la bou! Despre câte afaceri necurate s-au facut la Sibiu pe parcursul a nouă ani, de când este primar Klaus Iohannis, idolul sibie­ni­lor, s-ar putea scrie cărţi de dimensiunile lucrărilor enci­clo­ pedice. Începând cu retro­ce­dările frauduloase, prin de­ci­zii ale Primăriei pe bază de do­sare incomplete sau chiar ine­xis­ tente, din care s-au înfruptat şi membrii familiei primarului, şi terminând cu lucrările pe ba­ni publici jonglate „în fa­mi­lie”, numărul activităţilor de tip mafiot este impresionant. Un exemplu de tentativă de fraudare a banului public, de­ju­cată parţial de materialul apărut în „Jur­nalul naţi-

onal” cu titlul su­ges­tiv: „Mangleală de 2.000.000 de euro” şi semnat de jur­na­ listul sibian Dan Tomozei - pe in­ternet la adresa http://old. jurnalul.ro/articol. php?id=49576 -, este povestea cortului sau, mai potrivit, deoarece este o mare porcărie, „Povestea por­cului”. Cine a trecut prin Si­biu, în 2007 , dar şi în 2008, a putut „ad­mira” un grotesc cort de circ tronând în mijlocul oraşului, pe locul fostei „Cazarme 90”. Pe scurt, Iohannis lansase in­ten­ţia de a cumpăra acel cort, numit pompos „multifunc­ţio­nal”, deşi era un banal şi chiar urât cort de circ, anunţând şi preţul viitoarei achizi­ţii: 2.000.000 de euro! Am dat acest exemplu, deoarece în aceeaşi perioadă Mi­nisterul Sănătăţii Publice tocmai achiziţionase un spital mobil la preţul de 320.000 de euro. În acest cost erau incluse: au­tospeciala, cortul, aparatura medicala pentru 50 de paturi, instrumente de interventie-des­carcerări ultramoderne, plus alte „mărunţişuri”. Pr­obabil că Herr Iohannis îi consideră pe sibieni naivi de tot. De fapt, nu probabil, ci sigur, deoarece înai­ntea alegerilor din 2004 a afirmat într-un cerc de apro­ pia­ţi că el poate să-şi ia con­ce­diu că „proştii de români ori­cum îl votează”. După cum spuneam, în urma articolului din cotidianul amintit, pri­ma­rul a renunţat la cumpărare, dar nu şi la escrocherie, pe ca­re a continuat-o prin închi­rie­rea cortului ţigănesc la fabu­ loasa sumă de 800.000 de euro pentru nouă luni de funcţio­nare efectivă. Neam interesat la o firmă din Germania care produce corturi moderne şi speciale pentru spectacole, nu corturi de circ, cum e cel de la Sibiu, şi am aflat că un astfel de cort, la cele mai mari di­ mensiuni, cu aer conditionat si toalete ecologice, costă - nou! - exact 800.000 de euro, deci tot atât cât s-a plătit chirie pentru un cort de circ vechi. Şi aceas­tă tentativă de deturnare a ba­ nilor publici a fost dezvăluită , de data aceasta de publicaţia noas­tră, „Justiţiarul sibian” din 19 aprilie 2007. Cităm un fra­g­ment din editorialul intitulat „A venit cir­cu­l!”: ,,Povestea porcului, pardon!, a cortului, poate să se substituie scenariului filmului “Cum să furi un milion”, în variantă ger­mană sau, mai bine spus, să­sească.Un milion de euro reprezintă, de fapt, chiar me­dia dintre cât s-a dorit iniţial să se fure - doar prin “metoda cortului”, ca la uşa cortului! din banii alocaţi de la bugetul de stat pentru evenimentul “Sibiu-Capitală culturală a Europei în anul 2007” şi cât se va “ciordi” în final.Anunţul fă­cut de Klaus Iohannis, pri­ma­rul Sibiului, anul trecut, că se va achiziţiona un cort pentru spec­tacole în valoare de 2 milioane de euro, a declanşat un scandal media datorită su­mei enorme. S-a invocat, com­ pa­rativ, până şi costul clădirii Vămii din Sibiu - cea mai mo­dernă din ţară - care a costat cu doar 500.000 de euro mai mult, dar este o construcţie definitivă, nu temporară! În realitate, cel mai mare şi mai mo­dern cort pentru spec­ta­cole,

dotat cu grupuri sanitare şi aer condiţionat, costă, exact în Germania, 800.000 de eu­ro. Diferenţa, de 1.200.000 de euro, ghiciţi în ce buzunare ar fi intrat? Proprietarul buzuna­re­lor, văzând că nu este plau­zi­bilă suma fabulosă avansată de el ca preţ al cortului, a găsit altă soluţie pentru „ciugu­lea­lă”, adică a oferit o chirie care valoreză cât costul de vânzare al cortului. Deci, cortul este a­chitat, deşi oficial este doar în­chiriat, iar în final, după ce se va termina anul cultural, va fi revândut, banii ajungând în aceleaşi buzunare nesăţioase!”. Într-un final, s-a şi anunţat oficial, de către Măria-Sa Io­ha­nnis I-ul, pe la jumătatea lunii octombrie 2007,că acel cort este foarte util şi s-ar putea să rămână la Sibiu (n.a.: ce să se mai

Este vorba despre o licitaţie mai mult decât dubioasă, care a fost pe punctul de a stârni chiar un scandal internaţional, având ecouri şi pe lungimile de undă ale Radio BBC. Totul pentru nemţi! La începutul anului 2006 Primăria Sibiu a organizat o li­citaţie pentru lucrări de reabi­litare în Piaţa Gării. Au parti­cipat trei firme, iar construc­torul austriac „Strabag” a fost preferat, în detrimentul socie­tăţii britanice „Scanmoor” deşi oferta acestora din urmă era de 11,2 milioane euro, în timp ce austriecii, în combinaţie cu firma „Search Corporation” (ca proiectant) a contro­ve­rsa­tu­lui om de afaceri Mi-

Pentru pavarea acestei zone s-au plătit 17,7 milioane de euro! Lucrarea a fost finalizată în august 2007, iar aceste fotografii sunt din data de 21 noiembrie 2009. Bătaie de joc pe bani publici! chinuie să-l vândă altora pentru a împărţi câştigul cu proprietarul, când pot lua tot din banii bugetului local?), fiind în tratative de cumpărare cu firma germană de la care a fost închiriat şi că s-ar putea să-l obţină chiar sub formă de cadou. Până la urmă ...cortul ţigănesc a fost ,,donat” şi acum naiba ştie pe unde zace! Câtă generozitate, după ce acel jaf de cort vechi şi uzat fusese oricum achitat la preţul unuia nou prin plata chiriei. Interesant este faptul că firma cu închiriatul cortului are sediul în Wei­terstadt, Germania, localitate unde, din informaţiile noastre, a crescut un viloi pe numele tatălui lui Iohannis, care-i…un biet pensionar. Poate cititorul va avea im­presia că am insistat prea mult pe un subiect aparent minor... Nu, nu-i minor deloc, ci de­mon­strează lăcomia şi mes­chi­ năria acestui personaj, care se pretează la cele mai josnice combinaţii în goana sa nes­fâr­şi­tă după bani murdari. Totuşi, nu dorim să rămâneţi cu impresia că ne ocupăm de „fleacuri” sau, mai grav, că primarul sibian este un găinar de duzină, aşa că vă pre­zen­tăm, în continuare, un caz  cu im­plicaţii financiare mult mai mari şi, bineînţeles şi cu câş­tiguri subterane pe măsură!

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­

chael Stan­ciu, şi-au estimat valoarea lucră­rilor la 15,7 milioane euro. Deci, surprinzător  – oare? – a fost preferat executantul cel mai scump, diferenţa fiind de 4,5 milioane de euro! Aici s-a implicat, contrar legii, Ioha­nnis per­ so­nal, acesta semnând în data de 27 ianuarie 2006 adresa prin care cele două fir­me con­cu­ren­te austriecilor erau înştiinţate că au pierdut licita­ţia, deşi tan­demul „Stra­bag”-„Search” fu­ se­se declarat învin­gător încă din 19 ianuarie. Este demn de menţionat că majori­tatea lu­cră­rilor de renovare din Sibiu s-au executat cu firme aus­trie­ce sau germane. Para­doxal, sibie­nii de rând sunt con­vinşi că cele două ţări ger­manice sprijină financiar ora­şul. În realitate, este exact in­vers, adică banii proveniţi din bugetul naţional, local sau din împrumuturile exagerate con­ trac­tate de Pri­măria Sibiu (aten­ţie! - tot de de la bănci austriece sau germane) se scurg înspre cele două ţări, care de altfel, prin intermediul aceluiaşi Klaus Iohannis, fac legea la Sibiu. Acest oraş nu mai aparţine României decât scriptic, iar când facem această afirmaţie ne asumăm respon­sabilitatea şi putem proba cu dovezi concrete. Probabil că pre­darea la cheie a oraşului Sibiu a constituit una din „clau­zele” secrete

ale accep­tării României în U.E. Aceasta este o supoziţie doar, însă este sigur că Iohannis este protejat de către conducătorii români, din or­di­nul autorităţilor germa­ne, deşi există mai multe dosa­re penale pe numele său . Cum să arestezi un individ care a pri­mit de la statul german, care conduce Europa aşa cum nici Hitler nu îndrăznise măcar să viseze, mai multe decoraţii şi premii decât toţi conducătorii României la un loc. Premiul Societăţii germane pentru anul 2007 i-a fost înmânat în ziua de 11 decem­brie a acelui an de fostul ministru de in­terne Otto Schily, cel care  ve­ nise, cu precizia unui crono­metru, cu o săptămână înaintea alegerilor locale din 2000, dar şi a celor din 2004, ca să se asigure că Sibiul îl va avea ca primar pe omul lor, adică Klaus Iohannis. Putem să vă po­vestim şi să vă argumentăm în mai multe feluri cum au mun­cit serviciile secrete ger­ma­ne, sprijinite şi de unele autohtone, pentru a-i crea aces­tui personaj o imagine pozitivă şi metodele persuasive prin care colectivitatea sibiană a fost determinată să-l aduleze pe acest individ fără scrupule şi să i se închine ca unui idol. Nu avem însă spaţiu tipografic suficient şi ar însemna să ne abatem de la subiectul propus în titlu. Cred că noi, românii, suntem cei mai vulnerabili în faţa tehnicilor de manipulare! Revenind la „meciul” An­glia-Austria, disputat pentru lu­crarea de la Sibiu,  unde bri­tanicii au fost învinşi la scor, că doar jucau în deplasare, trebuie spus că mânăriile financiare în care a fost di­rect implicat Ioha­nnis au continuat şi după lici­ta­­ţia scandaloasă. Consiliul Lo­cal Sibiu, compus în proporţie covârşitoare din saşi, membri ai F.D.G.R., a făcut încă odată dovada că nu este decât o „maşină de vot”, care „merge ceas” - ca să cităm, parţial, pro­priul lor slogan din cam­pa­nia electorală – şi a trecut pe şest un proiect, iniţiat bine­în­ţe­les de Iohannis, că doar „el cen­­trează, el dă cu capul şi tot el duce mingea la centrul terenului”, prin care se su­pli­men­ta suma acordată austrieci­lor de la„Strabag” cu încă două milioane de euro! De ce? Presupunem că nici consilierii nu ştiu, dar ei oricum sunt per­manent cu mâna pe sus , de par­că i-a prins îngheţul în po­ziţia aceasta! Le reamintim noi, motivarea de-a dreptul idioa­tă a constructorilor, că tre­buie adusă piatră din...China!!! Deşi lucrările trebuiau să se încheie în decembrie 2006, ele au fost finalizate, chinuit, doar la începutul lunii august 2007, cu 8 luni întârziere! Credeţi cum­ va că firma „Strabag” a fost penalizată, cum ar fi fost normal, pentru neseriozitatea ei şi nerespectarea termenului din contract? Aiurea, cum să-şi „faulteze” Iohannis coechipie­rii din acest joc murdar. Ne ce­rem scuze că folosim atâţia termeni fotbalistici, dar ne stă în gât şi felul în care Iohannis a pus pe butuci fotbalul sibian, după ce l-a folosit ca monedă electorală, împreună cu celălalt sas, pe nume Werner Keul,


Investigaţii de care v-am mai povestit înainte, un aşa-zis om de afaceri revenit din Germania pentru „muls” pe meleagurile natale, în par­te­ne­riat cu primarul. Să ne întoarcem la bolovanii noştri, care pentru zona gării a fost musai să fie aduşi din China şi pentru că vorbim de bolovani şi „bolovani”, să nu uităm să vă spunem că deţinem infor­ma­ţia referitoare la vechea pia­tră cubică din granit, de o ca­li­tate excelentă, extrasă din pa­va­jul atâtor străzi sibiene, care a luat drumul Germaniei şi al Austriei prin in­termediul lui Herr Keul, unde a fost vândută cu un euro/ bucată. Se spune că o întreagă piaţă din Viena este pavată cu piatra sustrasă de la Sibiu! La fel s-a intâmplat şi cu ţiglele de pe acoperişurile imobilelor din centrul istoric al Sibiului, cu ocazia aşa-zisei re­novări – în fond o spoială a faţadelor pentru a lua ochii turiştilor – prilejuite de eve­nimen­tul „Sibiu, capitală cul­tu­ rală europeană în anul 2007”. Primăria Sibiu nu a înaintat proiecte de dezvoltare pentru a obţine fonduri europene. De ce? Simplu! În cazul că s-ar fi obţinut acei bani, urma ca folosirea lor să fie monitorizată drastic şi nu ar fi fost loc de întors pentru furat. În schimb, este mai simplu să împrumuţi cu dobânzi exagerate pe sistemul „para-ndărăt” (diferenţa până la dobânda reală se împarte între bancher şi solicitantul creditului), că doar sibienii sunt cei care plătesc şi...nepoţii lor, în viitor. Culmea , Primăria Râmnicu Vâlcea a împrumutat de la una din băncile austriece de la care s-a îndatorat şi Sibiul, dar cu o dobândă mult mai mică, deşi primarul de acolo nu este etnic german! Nu se vede clar că ceva putred este putred? Nu în Danemarca lui Hamlet, ci în Sibiul lui Iohannis! Pentru ce s-au făcut împrumuturi enorme? Fiindcă mari transformări în oraş, în afară de spoiala de faţadă a caselor de pe Corso (a început să cadă deja tencuiala!) şi trei-patru fântâni arteziene de un gust îndoielnic, nu am prea văzut altceva care să justifice destinaţia banilor împrumutaţi cu nemiluita. Ba da, ar mai fi şi deşertul de piatră din Piaţa Gării, despre care v-am spus în ce condiţii a fost realizat. În prezent, tocmai se lucrează pe banii primăriei, la nici doi ani de la „recepţie”, deoarece constructorul austriac, „Strabag”, a făcut lucru de mântuială şi ies din pavaj bolovanii aduşi tocmai din China - „La 2 ani de la finalizare. Pavajul din Piaţa Gării trebuie deja reparat”, ziarul „Tribuna” din 6 noiembrie 2009 şi săptămânalul „Turnul Sfatului” din aceeaşi dată: „Extrem de scumpa lucrare a celor de la Strabag şi Search Corporation în Piaţa Gării a ţinut exact cât garanţia - doi ani.” - http://www.turnulsfatului.ro/1069/ dpc-repar%C4%83-dup%C4%83strabag-%C3%AEn-pia%C5%A3ag%C4%83rii.html?sst=piata%20garii - pe internet. Garanţia a ţinut exact cât si lucrarea: doi ani! Nici austriecii nu mai sunt ce au fost odată, ca seriozitate şi corectitudine. În urmă cu doi ani făcea mare vâlvă la Sibiu o adresă de la Viena prin care autorităţile locale erau anunţate că podul metalic de la Piaţa Cibin, de peste râul cu acelaşi nume, a ieşit din garanţia de 100 de ani (!!!), lucrare fiind executată în perioada când Ardealul era parte din Imperiul Austro-Ungar.

Bugetivorii Iată că am ajuns, din şme­cherie în şmecherie, la potul cel mare. Aici s-au deturnat bani la greu de către Klaus Wer­ner Iohannis şi complicii săi. Metodele au fost multiple, iar un control adevărat executat de experţi financiari în cola­bo­ra­re cu procurori şi poliţişti ar scoate multe fapte necurate la lumină! De departe, cel mai uzitat mijloc de deturnare a fondurilor a fost  cel „bre­vetat” şi testat de Constantin Chi­ riac, directorul teatrului si­bian „Radu Stanca” şi care nici mă­car „inginerie

publici, activitatea aces­tora încadrându-se în cate­goria crimă organizată. De ce tace Curtea de Conturi Sibiu? Director al Curţii de Conturi Sibiu este un anume domn Citrea Emil, un cetăţean care are ca obiectiv prioritar parve­ni­rea propriei familii, nu ocro­ tirea banului public. Vigilenţa acestui domn dispare ca prin far­mec atunci când interesul personal primează. Din gaşca de „sugative” bugetare des­cri­ să anterior, doar Con­stan­tin Chi­­riac a avut parte de un control mai serios, pe vremea când era directorul Casei de

Aşa arată Piaţa Gării din Sibiu. Un deşert de piatră înconjurat de garduri şi piloni, ca platoul unui lagăr de exterminare. Este cea mai urâtă zonă din proximitatea unei gări, care există în România, chiar dacă este pavată cu piatră adusă din China. După cum se vede în fotografie, bolovanii „se încăpăţânează” să părăsească solul pentru a se urca în tren şi să se întoarcă în ţara de origine. UN FIASCO TOTAL, PE BANI MULŢI! finan­cia­ră” nu poate fi numit, deoarece se re­duce la o banală „căpu­şa­re” a unei instituţii publice prin in­ter­­mediul unui O.N.G. cu ac­ti­vitate identică. Sponsorizările aducătoare de bani mai mult sau mai puţini albi, unii chiar trebuind să fie „spălaţi” de-a dreptul, sunt dirijate spre „că­pu­şa” O.N.G., care face o con­cu­renţă paralelă şi total ne­lo­ia­lă instituţiei de stat, condusă „întâmplător” de aceeaşi per­soa­nă! Chiriac avea experienţa atâtor festivaluri de teatru or­ga­nizate atât de teatrul unde era director, cât şi de asociaţia sa „Democraţie prin cultură”, care a luat „caimacul” de fie­care dată. După modelul paten­ tat de Chiriac a fost făurită şi asociaţia „Sibiu-Capitală Cul­tu­rală Europeană 2007”, unde Io­hannis s-a înscăunat preşe­dinte. Unii dintre fondatorii asociaţiei lui Chiriac, în frunte cu acesta, se regă­sesc şi în asociaţia condusă de primar. Dacă se poate suge de la două oi, de ce nu? La fel a procedat şi directorul Casei se Cultură a municipiului Sibiu, Ovidiu Dragoman, alt acolit deal „Führer-ului”, care s-a spe­cializat pe „căpuşarea” fes­ti­valului Medieval de la Sibiucu propriul O.N.G. numit „Asociatia Ordinul Cavalerilor de Sibiu”, iar în anul de graţie 2007 , când cu manifestările artistice oca­zio­nate de „Capitala culturală a Europei – Sibiu”, a dat lo­vi­tura, la fel ca şi ceilalţi asociaţi în O.N.G.-urile menţionate. Prin constituirea acestor O.N.G.-uri culturale , s-a rea­li­zat o adevărat cârdăşie care a avut ca unic scop deturnarea ba­nilor proveniţi de la buget, dar şi din alte surse, cum ar fi sponsorizările. Grupurile res­pec­tive de persoane s-au aso­ciat pentru comiterea de infrac­ţiuni financiare în scopul pro­ priei îmbogăţiri prin fraudarea ba­nilor

Cultură a Studenţilor din Sibiu, atunci experimentând „în premieră” – că tot vorbim de un actor, „celebru” prin inter­pre­tarea lui Nilă din „Mo­ro­meţii” – bene­fi­ciile pe care le poate aduce un O.N.G. propriu pentru buzu­narele personale, în de­tri­men­tul Statului. Dat fiind faptul că potlogăriile erau prea evidente, Curtea de Conturi a declanşat un control, care a scos la iveală delapidarea su­mei de 95.000.000 de lei şi 23.000 de dolari S.U.A.. Ulte­rior s-a mai „dres busuiocul” şi, prin Sentinţa nr. 8 din 1 martie 2001, suma imputabilă s-a redus la 28.000.000 de lei şi „doar” 10.531 de dolari. A urmat o condamnare sim­bo­lică, iar aceste antecedente au constituit taman referinţele de „corectitudine”, care l-au re­co­mandat pentru promovarea în funcţia de manager al teatrului naţional „Radu Stanca” din Sibiu. Astfel, Constantin Chi­riac a ajuns să-şi desfăşoare activitatea sub înaltul patronaj al Kaiser-ului Iohannis I, tea­ trul fiind subordonat, din punct de vedere financiar, Primăriei Si­biu. Cu alte cuvinte: „Cine se aseamănă se adună” sau „A tunat şi i-a adunat!”. Probabil că cei fără scrupule se de­tec­teză reciproc, datorită unor „unde” emise de lăcomie, im­per­ceptibile pentru oamenii oneşti. Această constatare este valabilă şi pentru cei care l-au propus peKlaus Iohannis pentru funcţia de premier al României şi-l susţin cu îndârjire în continuare, deşi au început „să transpire” şi în presa naţională parte din potlogăriile „neamţului cel cinstit şi capabil”! Deşi la teatrul „Radu Stan­ca” a izbucnit în anul 2007 un scan­dal declanşat de directoarea eco­­nomică Florentina Albu, ca­re nu a dorit să fie complice la deturnările colosale de bani publici, nu s-a întîmplat nimic, cu toate că, în condiţii normale, atât Parchetul, Poli-

ţia, cât şi Curtea de Conturi Sibiu ar fi trebuit să se autosesizeze. Directoarea s-a adresat primarului Iohannis, crezând cu adevărat în cinstea lui, la fel ca şi electoratul care l-a votat în proporţie de aproa­pe 90%, pe considerentul „ale­gem un sas, că aceştia sunt cin­ stiţi”, fără să conştientizeze că se plânge exact unui complice. Urmarea a fost cea previzibilă. Directoarea a fost forţată să demisioneze, deşi dreptatea era de partea ei, şi a devenit, astfel, o victimă a sistemului mafiot şi a propriei corectitudini. De ce este pasiv sau de-a drep­tul indiferent domnul di­rector al Curţii de Conturi, Emil Citrea, deşi are obligaţia profesională de a cerceta des­ti­naţia banilor de la buget, care în niciun caz nu au ca punct ter­minus conturile bancare ale unor escroci? Răspundem tot noi, în locul domnului director, care este o persoană foarte ocu­pată cu afacerile familiei sale. Datorită favorurilor pe care i le-a făcut primarul Klaus Werner Iohannis, în schimbul tăcerii! Astfel, fiica domnului Emil Citrea, pe nume Ianina Mihaela Roberts, măritată cu un cetăţean american, a obţinut prin intermediul tatălui un parc de pe domeniul public, pe care l-a distrus, construind pe locul respectiv un hotel, botezat, bine­înţeles, „Roberts”. Deja a de­venit simptomatică lipsa de imaginaţie a „şmecherilor”, aceasta devenind brusc de­bor­dantă doar când e vorba de fen­tat legile. Parcul de pe strada C. Darwin a fost atracţia mai multor generaţii de copii, care au locuit în zona mărginită de şo­seaua Alba Iulia şi râul Cibin. Unii dintre aceşti copii au devenit oameni în toată firea, care, locuind în con­ti­nuare în vecinătatea acestui parc, s-au opus din răsputeri sa­crificării spaţiului verde. Vână­toarea pentru însuşirea do­me­niului public a fost de­ clan­şată de Emil Citrea din anul 2004, având concursul –şi ter­menul de „complicitate” este potrivit! – proaspătului primar reales, la vremea aceea, Klaus Ioha­nnis. Acesta din urmă a pre­gă­tit terenul pentru ,,mânăria imo­biliară” ce urma să vină prin emiterea Hotărârii Con­siliului Local nr. 103/ 25.03.2004, iniţiată chiar de el, al cărei articol unic prevede: „Se aprobă scoaterea din in­ ven­tarul public al municipiului Sibiu şi trecerea în domeniul privat al municipiului Sibiu a unui imobil-teren cu destinaţia zonă verde, în suparafaţă de 1133 m.p., situat în Sibiu, la intersecţia străzilor Onisifor Ghibu şi C. Darwin”. De re­marcat că, premeditat, nu s-a fă­ cut o identificare precisă a te­re­nului, s-a eludat faptul că terenul are destinaţia parc (aşa cum apare în Monitorul Oficial nr. 689 bis/19.09.2002  la Ane­xa nr. 2 – „Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al municipiului Sibiu”, poziţia 161 : „parc C. Darwin”) şi fără să existe o justificare reală a acestei măsuri. Rolul acestei „hotărâri” era crearea con­di­ţii­lor pentru  ocolirea  legii! Lege pe care domnul Emil Citrea are obligaţia să o apere, mai ales când este vorba de bunuri pu­blice, care aparţin Statului Ro­mân. Dar prin toate maşina­ ţiu­nile care au urmat pentru a pu­ne mâna pe terenul  acelui parc, cu sprijinul complice al pri­marului, directorul Citrea a demonstrat că prin funcţia pe care o ocupă nu este altceva decât ”un lup pus paznic la oi”. Cronologia malversaţiunilor este foarte stufoasă, fiind im­pli­cate mai multe instituţii bu­ge­

7

tare, sensibile şi vulnerabile la funcţia de director al Curţii de Conturi pe care o deţine ta­tăl hotelului „Roberts” (Pri­ mă­ria, Agenţia de Protecţia Me­diu­lui Sibiu, Judecătoria şi Tri­bunalul Sibiu), dar o avem şi o putem pune la dispoziţia ori­că­rui organ real de control, nu ca cel reprezentat de directorul co­rupt Citrea! Această preluare abuzivă a domeniului public nu ar fi fost posibilă fără sprijinul direct al primarului municipiului Sibiu. Aşa se explică de ce con­ troa­le­le Curţii de Conturi la Primărie sunt formale sau cum organul de control nu observă modul to­tal nelegal de acordare a lu­crărilor publice, licitaţiile aran­ja­te şi costurile exagerate , mult supraevaluate, ale lu­cră­rilor sau achiziţiilor pe bani publici. Probe pentru afir­ ma­ţiile noastre sunt nenumărate, dar o să ne limităm prin a da doar câteva exemple de costuri su­­portate din banii publici, deci ai noştri, ai tuturor ce­ tă­ţenilor cinstiţi, care contribuim prin impozite şi taxe atât la bu­getul naţional, cât şi la cel lo­cal. Sunt preţuri care sfidează ade­vărul şi bunul simţ. În pe­ rioada când Citrea declanşase „Afacerea Parcul”, deci prin 2002, primăria Sibiu a plătit pentru renovarea W.C.-ului pu­blic din parcul „Astra” suma de 3 miliarde lei!!! Un confrate din presa bucureşteană m-a în­trebat: „Dacă la voi costă 3 mi­liarde ca să renovezi o toaletă, fie ea şi publică, atunci cât Dum­­nezeu poate costa con­strui­rea unei case?” Este vorba de bani vechi, având în vedere anul „investiţiei”, dar să ve­nim, în timp, mai aproape şi să constatăm că o bancă stradală, din cinci şipci, a costat 2.260 de lei(!) – în bani noi! -fără T.V.A., iar un coş de gunoi 480 de lei (!) tot fără T.V.A.!!! După cursul valutar din oc­ tom­brie 2007, cînd au fost cum­părate „giuvaerurile”, rezultă că Primăria Sibiu a plătit fir­mei „Rud Florian Rieger” S.R.L., de la care a făcut achiziţia, peste 800 de euro pentru o bancă şi un coş de gunoi!!!  S-au cumpărat 55 de bănci şi 200 de coşuri de gu­noi. Prezentăm, tot ca exemplu recent, şi preţul unei fântâni arteziene de piatră, de tot kitsch-ul, care a costat 60.000 de euro. Vă aduceţi aminte, când presa prezenta devizele escrocului Mihai Nicolaiciuc, fostul director de la C.F.R.  (despre care noi am scris primii), în prezent fugit din ţară, cum toa­tă lumea era stu­pefiată aflând că o centură de sigu­ran­ţă costa 585 de euro, iar o pernă era evaluată la 5.000.000 lei? Frauda finală a fost estimată la un miliard de euro ! Să nu vă surprindă coin­ci­denţa cu suma deturnată cu ocazia evenimentelor „cul­tu­ rale”, dar şi a lucrărilor edi­li­tare, generate de titlul onorific „Sibiu – Capitală Culturală a Eu­ropei – 2007”. Din infor­ ma­ţiile primite de noi, suma frau­da­tă sub pretext cultural şi „de imagine” se cifrează tot la un mi­liard de euro! Aceste exemple sunt relativ minore faţă de marile afaceri care s-au derulat sub privirea în­găduitoare a directorului Cur­ţii de Conturi Sibiu, fără ca acesta să se arate intrigat de costurile enorme care apar în documentele justificative ale Primăriei. Parafrazând, putem spune despre relaţia Klaus Wer­ ner Iohannis – Emil Citrea, că: „o mână spală pe alta” şi... amândouă nu spală obra­zul, ci iau la palme con­tri­bua­bi­lul ro­mân! Marius Albin MARINESCU

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­


8

Suntem cu ochii pe voi!

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­


Suntem cu ochii pe voi!

9

MIRCEA GEAONĂ un preşedinte pentru liniştea lor

VREŢI CA ROMÂNIA SĂ FIE ÎNVINSĂ DE EI?!

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­


10

Remember

Interesele germane în România

Resuscitarea Coloanei a V-a Traian Băsescu, preşedintele României, condamna comunismul, în timp ce Justiţia retroceda imobile urmaşilor partidului nazist! s La Sibiu, românii sunt persecutaţi etnic în propria ţară de o mâna de clerici străini de religia noastră ortodoxă, biserica evanghelică încălcând toate canoanele creştinismului. s Oamenii au fost aruncaţi în stradă din propriile locuinţe pe nedrept şi pe baza unor neadevăruri de către o Justiţie aparţinând unui guvern ajuns la putere printr-o alianţă numită paradoxal şi demagogic „Dreptate şi Adevăr” s Corupţie, incompetenţă, prostie, servilism în faţa Germaniei, stăpâna Europei, sau câte puţin din fiecare?

zut imediat după acest act samavolnic, în data de 6 septembrie 1940, fiind instaurat altul, condus de generalul Ion Antonescu. Sub presiunea Germaniei naziste, la 21 noiembrie 1940, în România a fost emis Decretul-Lege nr. 830 pentru constituirea Grupului Etnic German din România. Acest grup etnic a fost o organizaţie cu statut de persoană juridică, subordonată direct capitalei celui de-al treilea Reich. „Cetăţenii germani ai ţării (România – n.n), înmănunchiaţi în Grupul Etnic German, constituiau o corporaţie de drept public, pusă sub protec-

constatăm că în data de 11 august 1942 se semnează. Convenţia Generală privind Reglementarea Relaţiei dintre Biserica Evanghelică de Confesiune Augsburgiană şi Etnicii Germani din România (facsimil 1), prin care s-a hotărât trecerea averii fostei „Universităţi săseşti” la Grupul Etnic German. „Convenţia” este semnată de episcopul Bisericii Evanghelice C.A., Wilhelm Stäedel şi Andreas Sckunidt, liderul Grupului Etnic German (facsimil 2). Iată ce cuvântau cei doi „camarazi” hitlerişti în 31 martie 1941, la Braşov! ,,Locul Bisericii Evanghelice în organizarea comunitară a Grupului Etnic German“ ,,În data de 31 Martie (1941), noul Episcop Wilhelm Staedel împreună cu o delegaţie a Consistoriului Bisericii Evanghelice (Andreas Scheiner, preot din Merghindeal; Dr. Helmut Wolff, referent pentru probleme bisericeşti; Dr. Hermann Schoepp, membru Consistoriului Bisericii Evanghelice), au efectuat o vizită oficială în Braşov la sediul conducerii Grupului Etnic German.

ta doar vocea sentimentul patriotic, al simţului datoriei respectiv al inimii mele şi convingerii mele bazată pe Luteranism de existenţă a bisericii, pentru ca în acest fel doresc să evidenţiez, faptul că mă ştiu obligat pentru toate îndatoririle promise, cele publice şi bisericeşti, ca german şi Episcop al poporului meu în mod voluntar, deasupra tuturor angajamentelor şi jurămintelor faţă de stat şi Biserică [...] aş dori, din partea mea, să spun tot aşa de hotărât şi fără de tăgadă: nu vine biserica la conducerea politic-naţională şi nici la conducerea reconstrucţiei orânduirii comunităţii germane aşa cum începe să se structureze evident deja din începuturile existenţei noastre. Rămâne într-adevăr ca şi înainte cerinţa de căpătâi a Bisericii; să facem cunoscut cuvântul şi adevărul Domnului, de unde a rămas păstrat cuvântul profund: “Împărăţia mea nu este

noastră să fie protejat. Faptul că de acum înainte colaborarea nu se refuză nici unui paroh sau altor angajaţi parohiali de asemenea şi pentru misiuni populare, iar importanţa acestora, în cadrul popular este în afara oricărei îndoieli [...] Volksgruppenfuhrer!1 Vin astăzi la dvs. ca un camarad mai vechi, care, cu mare mândrie şi bucurie şi, să speram, fără a fi înţeles greşit, poate să arate deschis aici faptul ca a participat activ în calitate de lider al unui important sector al frontului2 însă deseori şi în calitate de soldat politic la întreruperea mişcării de înnoire naţionalistă aici în ţară, poate spera într-adevăr ca şi în noua sa calitate să fie privit ca un camarad cu depline drepturi şi de aceea se aşteaptă într-adevăr să fie privit şi în noua sa poziţie ca un camarad cu drepturi depline [...]. [...] vin la dvs. într-un moment istoric important, căci la chema-

de pe lumea aceasta”; şi faptul că atât libertatea conştiinţei cât şi a confesiunii creştine germanice – servesc poporului nostru şi a sufletului acestuia iar cu acest adevăr divin, fără a cădea din nou într-o gândire şi un stil de viaţa liberal, periculos comunităţii, pentru ca focul sfânt din inima

rea măreaţă a destinului, poporul nostru sub conducerea lui Adolf Hitler are de trecut o proba de tărie fără egal şi că sub forţa evenimentelor actuale contradicţiile vechi trec înapoi şi că întregul popor german va fi unitar ca într-o continuă camaraderie de lupta; [...]. Din cuvântul lui Andreas

Cuvântarea episcopului Wilhelm Staedel [...]

Scurtă retrospectivă istorică în Europa anilor 1940-1944 În data de 30 august 1940, la palatul Belvedere din capitala Austriei, România a fost obligată să cedeze Ungariei 43.492 km2 locuiţi de 2.609.000 locuitori (Maramureşul, Crişana, Nordul Transilvaniei). Acest aşa-zis „tratat” a fost impus ţării noastre ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov. În 5 septembrie armata ungară a intrat pe teritoriul României şi a comis masacre inimaginabile, cărora le-au căzut victime cetăţenii români. Crimele horthyste de la Moisei, Trăznea, Ip şi alte localităţi transilvănene au constituit un adevarat genocid îndreptat împotriva poporului român. Guvernul român, căruia i-a fost impus Diktatul de la Viena, a că-

ţia Germaniei de care era direct şi în primul rând dependentă” (c.f. Michael Kroner, Horst Göbbelc, „Vor 50 Jahren. Flucht-Deportation-Enteignuug-Entrechtung”, pag. 54, Nüruberg, 1994) Este de prisos să adăugăm că saşii transilvăneni şi şvabii bănăţeni şi-au întărit privilegiile pe care le-au avut de-a lungul secolelor în aceste regiuni, chiar şi după Marea Unire din 1 Decembrie 1918. Aici trebuie să răsfoim nişte file de istorie înapoi pentru a constata că prin Legea 124 din 01.06.1924, Carol al II-lea a desfiinţat „Universitatea săsească şi a celor 7 juzi”, care era o instituţie cu puteri legislative, executive şi judecătoreşti, fiind practic un „stat în stat”, în inima României. Revenim la perioada nefastă României, de după anul 1940, şi

Germanii din patria noastră, care sub uriaşa influenţă a mişcării naţional-socialiste a lui Adolf Hitler aspira la o nouă şi puternică unitate, sunt divizaţi din punctul de vedere al credinţei religioase în cel puţin două mari grupuri - Conştiinţa naţională a germanilor şi credinţa religioasă nu se mai suprapun. De aceea conducerii Grupului Etnic German îi revine azi o mai mare importanţă în comparaţie cu trecutul. [...] Acum însă după ce Grupul nostru Etnic German este recunoscut în România prin decretul lege din data de 20 noiembrie 1940 ca personalitate juridică şi este înzestrată cu certe competenţe în cadrul comunităţii, misiunea Bisericii noastre, de conducere politică a poporului, necesară în trecut se sfârşeşte, iar conducerea populară revine iarăşi în drepturile sale. [...] Toate acestea condiţionează însă un nou raport între Biserică şi popor precum şi o nouă bază pentru colaborarea acestora. Aceasta explicaţie importantă pentru viitor trebuie să servească şi intervenţiei mele personale de astăzi. Desigur nu există vreo lege scrisă, care să mă determine să apar împreună cu unii colegi din Consistoriul Evanghelic înaintea dumneavoastră, Conducătorul Grupului Etnic, ci dimpotrivă eu urmez prin aceas-

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­


Remember Schmidt – liderul Grupului Etnic German (Volksgruppenfuhrer!) [...] Stimate Domnule Episcop şi dragă camarade, vă mulţumesc dumneavoastră care aţi intrat în rândurile mişcării naţional-socialiste ca unul dintre cei mai buni pentru disponibilitatea dumneavoastră la colaborare şi entru înţelegerea dumneavoastră pentru noile vremuri şi noile sarcini al Grupului nostru Etnic” (Suedostdeutsche Tageszeitung, Nr 15, 2. Aprilie 1941, pag.3)3 . Volksgruppenfuhrer = Conducător al Grupului Etnic German. 1

Minorităţile entice germane din ţările din Europa centrală şi de Sud-Est (Cehia, Polonia, România) au fost organizate în aşa numite Volksgruppen (Grupuri Entice). Saşii din Transilvania îl aveau conducător pe Andreas Schmidt, fost Obergruppenfuehrer SS.(N. Trad.) 2 În mod figurat. Propaganda nazistă se referea deseori la populaţia civilă ca făcând parte din “Frontul de acasă”(N. Trad.) 3 Ca sursă de documentare a servit în principal ziarul “Suedostdeutsche Tageszeitung” (SODTZ), organ al Grupului Etnic care până în 15. Martie 1941 se numea “Siebenbuergisch-Deutsches Tageblatt” (SDT) (N. Trad.) După 21 noiembrie 1940, „Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe) a căpătat un statut de semi-autonomie în cadrul statului român, iar o organizaţie a sa şi-a schimbat numele în <<N.S.D.A.P.

der Deutchen Volksgruppe în Rumaniein>> (Partidul Naţional Socialist al Grupului Etnic German din României). Acesta şi-a creat şi o organizaţie de tineret, <<Deutsche Jungend in Romanien>> (Tineretul german din România) (c.f. „Armata română 1941-1945, Cornel Scates, Horia Şerbănescu, Cap. „Cetăţeni români în armate străine” şi „Magazin istoric” nr. 5/2001, dr. M. Tejchunean „Voluntari români în Waffen SS”). Conform aceloraşi surse: „au fost înfiinţate, de asemenea, o serie de organizaţii paramilitare (în România – n.n.) după modelul celor

deja existente în Reich: <<Einsatz Stafflen>> şi <<Deutsche Mannschaft>>, care erau echivalentul germano-român al lui <<Allgemeine SS>> şi <<SA>> şi cuprindeau 31.000 de persoane.” În iarna 1940-1941, prin operaţiunea „1000 Mann Aktion” s-a realizat încorporarea primului lot de etnici germani de cetăţenie română (saşi şi şvabi) în unităţi Waffen SS. Majoritatea acestor voluntari au fost înrolaţi în Divizia SS „Das Reich”. În 22 iunie 1941, România intră în război alături de Germania, iar la 29 iulie, din raţiuni politicomilitare, generalul Ion Antonescu decide continuarea operaţiunilor militare dincolo de Nistru. În urma actului de la 23 august 1944, când armata română a întors armele împotriva hitleriştilor, a fost emis Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, semnat de regele Mihai (facsimil 3), care abroga Legea nr. 830 din 21 noiembrie 1940 prin care a fost consti-

tuit Grupul Etnic German. Cităm din art. 1 al acestei Legi: „Statul Român devine pe data prezentei legi proprietar al bunurilor aparţinând Grupului Etnic German din România”

11

ca nefondate. Deosebirea dintre Justiţia de atunci şi cea actuală constă în perceperea noţiunii de stat. Dacă, înainte, Statul Român era apărat cinstit, acum a ajuns să

noi “există” o astfel de instituţie, cel puţin scriptic sau formal, dar ce folos dacă singurele aspecte vizibile sunt protecţia mafiei şi subordonarea politică în funcţie

fie spoliat tocmai prin intermediul Justiţiei. Putem liniştiţi să afirmăm că expresia “sat fără câini” este sinonimă cu “stat fără justiţie”. La

de alternanţa la putere! Revenind la organizaţia hitleristă Grupul Etnic German, constatăm că ea are urmaşi, din moment ce-i sunt revendicate proprietăţile!!! Sub denumirea “democratică” F.D.G.R. (Forumul Democrat al Germanilor din România) se află camuflat fostul Grup Etnic German mai ales că şi acestă “organizaţie nonguvernamentală” (O.N.G.), apărută imediat după revoluţia din decembrie 1989 – la care şi-au adus aportul şi serviciile secrete germane! – a fost creată pe criterii etnice, fiind astfel un soi de “club exclusivist”. Ca orice grupare etnică sau “club exclusivist” este logic că F.D.G.R. vânează aceleaşi privilegii pe care saşii le aveau în Evul Mediu în detrimentul populaţiei majoritare româneşti din Transilvania. La fel ca şi în anul 1942, alianţa dintre biserica evanghelică şi organizaţia politică a minorităţii germane funcţionează chiar dacă aceasta din urmă se autodeclară ONG. Din moment ce participă la alegeri, F.D.G.R. are rolul politic al unui partid! Sloganul politic “Pentru ca treaba sa meargă ceas”, cel care, împreună cu ajutoarele de rigoare din Germania şi Austria, au sucit minţile românilor la alegerile local din judeţul Sibiu în anul 2004, este subtil, deoarece aici, “ora exactă” nu se mai dă de la Bucureşti, ci de la Berlin şi Viena!

Minciunile susţinute de actualii reprezentanţi ai minorităţii germane din România: „confiscările comuniştilor”! În data de 13 iunie 2002, premierul de atunci al României, Adrian Năstase, a semnat, în calitate de preşedinte al P.S.D.-ului, un Protocol cu primarul Sibiului, Klaus Werner Iohannis, acesta din urmă având şi calitatea de preşedinte F.D.G.R. Prin acest Protocol, PSDul aflat la guvernare s-a angajat să retrocedeze saşilor toate imobilele pe care aceştia le vor revendica, clădiri care, chipurile!, le-au fost naţionalizate şi confiscate de comunişti. Aiurea! Am arătat mai sus în ce condiţii au fost preluate de Statul Român imobilele în cauză, iar Decretul-Lege nr. 485 din 7 octombrie 1944, când nu erau comuniştii încă la putere, nu a fost abrogat!!! Alianţa D.A. („Dreptate şi Adevăr”, oare?) a continuat politica P.S.D.-istă a retrocedărilor către saşi TOTAL NELEGALE ŞI IMORALE!!! „Bomboana pe colivă”, din punct de vedere al românilor sau „cireaşa de pe tort”, în opinia saşilor, a constituit-o retrocedarea muzeului Brukenthal către aceeaşi rapace Biserică Evanghelică. Faptul că pretenţiile Bisericii Evanghelice C.A. sunt total nelegale este relevat şi de Decizia Civilă nr. 87/1947 a Curţii de Apel Sibiu (facsimil 4), care le respinge

Marius Albin MARINESCU

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­


12

Lichele

Şantajiştii PSD-PNL şi maşinăria de propagandă tip “Goebbels” Cotidianul “Curentul” a publicat, săptămâna trecută, stenogramele înregistrării audio a unei încercări nereuşite de şantajare a şefului Agenţiei

ment din care rezultă că ar fi girat, cu semnătura, un împrumut luat de un prieten de la un “cămătar” şi apoi, afirma şantajistul, ar fi împărţit banii cu amicul său fără să-i mai returneze. În timpul discuţiilor, Roşca s-a arătat dispus să “închidă ochii” asupra existenţei documentului invocat, cu condiţia ca şeful ANI să-i dea informaţii despre conturile din străinătate ale lui Vasile Blaga, dar şi despre ceilalţi doi ministri Şantajul face parte din strategia de campanie a mafiei PSD-PNL

Naţionale de Integritate, Cătălin Macovei. Şantajiştii sunt doi dalmaţieni ai presei care şi-au făcut din meseria de jurnalist un mijloc de trai pe picior mare. Este vorba despre Sorin Roşca Stănescu şi Bogdan Chirieac, doi veritabili “derbedei cu ştaif”  ai presei care au devenit multimilionari în euro ascunşi sub pălăria de jurnalist. Despre Roşca Stănescu, inculpat în dosarul Rompetrol, se şopteşte de multă vreme că e un şantajist profesionist, dar nu s-a putut proba această acuzaţie până când n-a fost înregistrat chiar în timpul derulării acţiunii de şantaj.

Complicele său, Bogdan Chirieac, este şi el cunoscut ca agent de influenţă folosit, pentru manipularea opiniei publice, de către oameni de afaceri sau politicieni. Chirieac a făcut şi el milioane din afaceri cu instituţii ale statului, îndeosebi cu Serviciul de Telecomunicaţii Speciale, el câştigând însă destul şi din combinaţii de afaceri cu CT Popescu, Adrian Ursu sau Lelia Munteanu. Conform dezvăluirii de presă, cei doi aşa-zişi jurnalişti au avut, la sfârşitul lunii septembrie, o întâlnire cu şeful ANI în scopul de a obţine de la acesta date compromiţătoare despre trei importanţi politicieni PDL, date pe care urmau să le folosească împotriva “şefului lor”, Preşedintele Traian Băsescu. Politicienii vizaţi de şantajişti sunt miniştrii Vasile Blaga, Radu Berceanu şi Adriean Videanu. Pentru a-l forţa pe înaltul funcţionar de stat din fruntea ANI să colaboreze, şantajistul Roşca Stănescu l-a ameninţat cu publicarea unui docu-

Cazul prezentat este unul extrem de grav pentru mass-media româ-

neşti iar “presa ticăloşită” a încercat să-l ignore la început, principalele posturi de televiziune, cu excepţia B1TV, refuzând abordarea lui în prima zi a lansării pe piaţă. Motivul boicotării acestor informaţii, de către presa cartelată a mogulilor Vîntu, Voiculescu şi Patriciu, este extrem de simplu: şantajiştii serveau interesele acestora, iar toţi pe ale mafiei PSDPNL. Cum să spui că Roşca Stănescu este un şantajist profesionist când el consiliază şi coordonează discret maşinăria de presă a lui Sorin Vîntu, aliat, la rândul lui, cu Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu în războiul anti-Băsescu? La fel şi în cazul lui Chirieac, un negrişor umil al aceluiaşi Sorin Vîntu dar care a fost, în plus, infiltrat pe linie PSD în Televiziunea Română condusă de Alexandru Sassu? Dacă, iniţial, tonomatele lui Vîntu de la Realitatatea TV au evitat subiectul, ulterior l-au preluat respectând însă principiile învăţate la şcoala de dezinformare a lui Sorin Roşca Stănescu:   negarea faptelor (nu este adevărat că a fost şantaj), inversarea faptelor (nu Roşca Stănescu l-a şantajat pe Macovei, ci acesta din urmă a oferit informaţii din interior, despre existenţa unor conturi secrete în străinătate ale miniştrilor vizaţi), amestecul dintre adevăr şi minciu-

nă (este adevărat că s-au cerut informaţii de la şeful ANI, dar asta face parte din strategia jurnalistului de investigaţii), modificarea motivului (nu s-a urmărit obţinerea de informaţii pentru a fi folosite la decredibilizarea miniştrilor PDL şi atacul asupra lui Traian Băsescu, ci informarea corectă a opiniei publice). Aşa se face că tonomatele lui Vîntu şi Voiculescu au mutat complet accentul de pe şantaj pe schimbarea din funcţie a lui Cătălin Macovei deoarece, spun “deontologii” plătiţi să mintă, acesta nu avea ce să caute la o întâlnire cu cei doi “jurnalişti “, nu trebuia să discute despre cei aflaţi în atenţia ANI şi nu e normal să-i apară semnătura,

nici chiar ca martor, pe un act de împrumut. Manipularea funcţionează, aşadar, din plin.

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­

ONG-urile de serviciu sar în apărarea şantajiştilor La fel cum au fost folosite şi în operaţiunea “Opriţi codurile”, sau “Anulaţi referendumul”, câteva ONGuri de casă ale mafiei PSD-PNL au primit şi de această dată ordinul de a interveni pentru a abate atenţia de la şantaj. Asociaţiile diversioniste, unite ad-hoc sub sigla Alianţa pentru Statul de Drept sunt Active WatchAgenţia de Monitorizare a Presei (condusă de nudistul Mircea Toma), Asociaţia Pro-Democraţia a pnl-istului de serviciu Cristian Pârvulescu, Centrul de Resurse Juridice condus de veşnicul contestatar al lui Traian Băsescu, Valerian Stan, Transparency International România dirijată de pnl-istul Victor Alistar şi Alianţa Civică, feuda unor frustraţi cu pretenţii intelectuale. Alianţa de mai sus şi-a propus aşadar să ceară, la iniţiativa unui membru al Consiliului Naţional de Integritate (CNI) cu nume de păsărică, Codru Vrabie, convocarea acestui for pentru a discuta schimbarea din funcţie a lui Cătălin Macovei.

Iată cum, la ordinele celor care controlează presa, orice informaţie care nu convine cartelului instituit de moguli este fie ascunsă, fie folosită conform intereselor de tip mafiot ale acestora. Justificarea acestei atitudini este evidentă: orice apare pe micul ecran sau în presa scrisă trebuie folosit împotriva preşedintelui Traian Băsescu. În cazul minciunilor dovedite, cum sunt cele lansate continuu de Sorin Roşca Stănescu -  acest derbedeu care a încercat să-l compromită pe plan internaţional pe Preşedintele României, cu invenţia lui legată de arme şi terorişti - ele au rostul

lor bine definit de Goebbels (foto dreapta): “o minciună repetată de o mie de ori ramâne o minciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr”. Dan Badea

Dacă în România legile ţării ar fi respectate şi aplicate...


Colimator

13

Mogulii au ieşit la drumul mare împotriva lui Băsescu Miercuri seara a avut loc adevărata dezbatere electorală, cea mult aşteptată de toată lumea - Băsescu contra Patriciu şi Sorin Ovidiu Vîntu. Mogulii au boxat însă cu umbra, Traian Bă-

sescu nefiind invitat, ci doar invocat şi atacat în fel şi chip, la nivel aproape visceral de Patriciu. Vîntu s-a mulţumit să precizeze că Iliescu şi Năstase au reprezentat şi reprezintă febleţea Domniei Sale. Ieşirea publică a acestora a fost însă unul dintre cele mai nefericite excerciţii de PR, virilitatea mentală a mogulilor împreună adunaţi dezamăgind până la lehamite. Singura pată de culoare a emisiunii a fost Andreea Pora, care le-a ţinut piept bărbăteşte mogulilor lu’ peşte, cu o admirabilă stăpânire de sine. Mogulii au clacat, intrând într-un discurs vituperant, acru, şi inspirând de la un punct încolo amuzament. Amuzament maxim după ce o fătucă de Trust tare-n clanţă şi-a înghiţit clanţa când Vîntu i-a zis în direct că tocmai i-a tăiat 50 la sută din salariu. Dacă ăştia sunt marii moguli în faţa cărora tremură sutele de securişti şi miile de lătrăi din presă şi de aiurea, atunci putem să ne spălăm pe cap cu ei. S-au dovedit a fi un fel de tigri de hârtie, nişte neni cu un limbaj incoerent, un accent, la Vîntu, pe alocuri ridicol, fraze gongorice şi răsuflate, gargară propagandistică şi isteroidă de nivel Roxana Iordache, pe scurt - penibil. Ieşirea intempestivă a mogulimii pe Realitatea TV arată mai degrabă că li se strânge funia de par. De ce fac efortul de a amplifica mesajul plăpând al lui Geoană mogulii? Deoarece nu au reuşit, în pofida uriaşei logistici şi a avalanşei mediatice, să influenţeze cu adevărat românii pentru a le acorda credit „reformatorilor“ lui Ion Iliescu. „Mişcarea de rezistenţă“ a informatorului Voiculescu s-a întâlnit cu „Revoluţia bunului-simţ“ a rusofilului Patriciu şi cu „Noi vrem respect“ a ex-puşcăriaşului şi ex-crocului Vîntu. Ce a ieşit? Un fâs. Sloganul lor „Jos cu tiranul care distruge sistemul «democratic» al lor, pentru ei şi (doar) în folosul lor“ n-a prins la popor. Referendumul iniţiat de Traian Băsescu a adus peste nouă milioane de

români la vot, deşi maşina de tocat mediatică a mogulimii s-a dat peste cap încercând să blocheze participarea oamenilor la vot. Şi ceata mogulimii, şi Iliescu au încercat disperaţi

să descurajeze prezentarea la vot la Referendum. Un oengist de stat, ca Pârvulescu, la RealitateaTV, a lansat ideea dragă lui Iliescu că, oricum, referendumul (prefraudarea, cum îi zicea el) chiar dacă trece, nu produce niciun efect, ceva de genul“ staţi acasă, că mergeţi degeaba la vot. Dar dacă nu produce niciun efect, de ce era atât de disperat să ne convingă să stăm acasă, s-au întrebat probabil mulţi dintre cei care l-au auzit. Românii i-au umplut de respect cu un vot de blam peste ochi. Prezenţa la vot a fost o înfrångere usturătoare pentru Trusturile mogulifere, Intact şi Realitatea-Caţavencu. Trompetiştii care anunţau victorioşi un absenteism masiv la alegeri şi-au înghiţit muştiucurile şi s-au ascuns în galeriile şobolanului rozaliu, pe unde se tot cotzăiesc şobolanii lui Ilici. Antonescu, liberal cum e Patriarhul Ciobotea reper moral (desigur nu se pune Geoană, cel mai fără de repere morale dintre ambasadorii României la Washington), deşi a avut suportul personal al lui Vîntu, n-a făcut nicio brânză. După cât i-au mai suflat în fund lui Crin Vîntu şi Voiculescu, acesta a ieşit imediat după vot să acuze cârdăşia lor în fraudarea alegerilor... plângându-se de manipularea de la Antene şi Realitatea.

vind alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului. Acest lucru se întâmplă după ce referendumul este validat de prezenţa la vot a cel puţin jumătate plus unu din numărul persoanelor înscrise în listele electorale permanente. Astfel, pentru ca opinia majorităţii alegătorilor să fie luată în considerare şi referendumul să fie validat de către Curtea Constituţională, trebuiau să se prezinte la urne şi să voteze în cadrul referendumului un număr de 9.173.699 persoane din cei 18.347.397 alegători înscrişi în listele electorale. Potrivit legii, devine obligatorie opţiunea electoratului care va întruni cel puţin 4.586.849 de voturi, respectiv majoritatea voturilor valabil exprimate în cadrul consultării populare. În cazul propunerii de trecere de la parlament bicameral, cum este în prezent, la parlament unicameral, aceasta nu poate deveni obligatorie indiferent dacă pragul de voturi favorabile este atins, deoarece vizează modificarea Constituţiei, pentru care

este prevăzută o altfel de procedură. Pentru modificarea Constituţiei trebuie să fie organizat un „referendum naţional pentru revizuirea Constituţiei“, consultarea populară care a avut loc duminică, 22 noiembrie, fiind doar un „referendum naţional referitor la probleme de interes naţional“. Potrivit legii, în România, suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative şi prin referendum, iar referendumul naţional constituie forma şi mijlocul de consultare directă şi de exprimare a voinţei suverane a poporului român. Ideea Referendumului în ziua alegerilor, inspirată de Părintele Justin Pârvu Ideea organizării unui Referendum în ziua alegerilor i-a fost insuflată, să zicem, preşedintelui de către Părintele Justin Pârvu, arhimandritul din Codrii Neamţului, cel duşmănit de moarte de patriarhul-simbol

moral al lui Geoană. Părintele Justin Pârvu, în urmă cu patru luni, s-a adresat preşedintelui, rugându-l să organizeze un Referendum pentru Libertate, respectiv pentru libertatea românilor de a decide dacă vor să fie urmăriţi şi însemnaţi ca oile cu sisteme de supraveghere biometrice, introduse în documentele personale, idee care i-ar fi fost dragă lui Stalin. Inspirată de noii bolşevici (dacă avem în vedere că şefa diplomaţiei Uniunii Europene, Catherine Ashton, este fostă colaboratoare a frontului invizibil sovietic, iar cel care era cât p’aci să ajungă preşedintele Uniunii Europene, Vaclav Klaus, era un fost kaghebist) de la cârma noii uniuni sovietice a Europei de vest. Traian Băsescu a preluat ideea, „a prelucrat-o“ puţin şi astfel ne-am ales cu un Referendum de toată frumuseţea în ziua votului. Suveran, poporul a dat cu tifla cârmacilor celor dibaci ai naţiunii, mogulii cu gârbaciul, şi 80% dintre electori au votat pentru parlament unicameral. George RONCEA

HULTANUL

Adevărata Revoluţie a bunului-simţ a fost votul pentru Referendum Faptul că a trecut referendumul este încă un semn că Băsescu are suport mai mare decât gaşca IliescuGeoană. Poporul a punctat, iar acum crapă fierea de ciudă în bătrânul bolşevic Iliescu-KGB. Adevărata revoluţie a bunului-simţ a fost la votul pentru referendum. Pentru reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane, validarea referendumului înseamnă modificarea ulterioară, de către Parlament, a Legii 35/2008 pri-

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­


14

Observator

Lăţosul şi Fălcosul Un individ cu frunte lată, păr slinos şi accent alterat a prezentat zilele trecute, alături de un fost procuror fălcos şi incompetent, o carte între coperţile căreia a adunat frustrările

unor persoane cu grave probleme para-psihice. Lăţosul se numeşte Victor Găetan, iar Fălcosul, Ciprian Nastasiu. Cartea, numită “Prădarea României”, a cărei temă centrală este cazul Hayssam, reprezintă o însăilare de acuzaţii fără acoperire la adresa preşedintelui Traian Băsescu, într-o încercare disperată a autorilor de a influenţa votul popular din 22 noiembrie/6 decembrie. Acesta este motivul pentru care se poate afirma că Lăţosul şi Fălcosul nu sunt decât doi impostori (şarlatani, mincinoşi etc., vezi DEX) de duzină. Fălcosul (foto 1), care a fost procuror în câteva speţe extrem de sensibile (dosarul spionilor din energie, dosarul Hayssam etc.), este cel care a cerut şi a obţinut, în 2006, punerea în libertate a teroristului PSD Omar Hayssam. Mai mult, pentru ca Hayssam să poată părăsi nestingherit România, Fălcosul n-a instituit măsurile obligatorii de monitorizare a româno-sirianului, fapt care îl face complice la fuga infractorului. Ulterior, tocmai din acest motiv, el a fost sancţionat de CSM, revocat din funcţie şi trimis acasă, după o lungă campanie de presă dusă de tonomatele lui Sorin Vîntu. Un an mai târziu, în final de campanie electorală, Fălcosul revine în atenţia opiniei publice româneşti cu acuzaţii aberante la adresa lui Traian Băsescu. El spune că punerea în libertate a lui Hayssam s-a făcut la “ordin de sus”, adică de la Preşedinte, că pentru eliberarea jurnaliştilor români răpiţi în Irak s-au achitat nouă milioane de dolari, iar alte 3-4 milioane de dolari ar fi fost sustraşi de cei care au coordonat operaţiunea de eliberare, şi alte afirmaţii fără acoperire de acelaşi tip. Televiziunile şi jurnalele mogulilor au preluat toate aceste afirmaţii care i-au costat, probabil, alte milioane de euro, pe principiul că nimeni nu spune atâtea idioţenii fără să fie foarte bine plătit pentru asta. Lăţosul (foto 2, pierdut în zona crepusculară), la rândul său, a făcut toţi banii! Deşi, iniţial, asociam numele Gaetan cu al unui vechi absolvent de Sorbona, când l-am auzit vorbind mi-am dat seama ca am în faţă fie un escroc, fie un imbecil, fie un parano-

ic. În timpul conferinţei de presă, prin care şi-a prezentat rahatul electoral adus tocmai de la mama lui din Statele Unite, am trecut prin toate stările specifice unuia care nu ştie ce să mai creada. Dacă la început părea un extraterestru care întreba, într-o românească spurcată, cine sunt cei care pun întrebări, (ţine suntâţi şi de undă?), iar apoi s-a lansat în acuzaţii imbecile la adresa “ţintei Băsescu” pe care, probabil, i-o fixaseră şefii lui, la plecarea din SUA sau la sosirea în România, era cât pe ce să cred că este un escroc ordinar în momentul în care a atras atenţia că Băsescu cere încă un mandat de cinci ani deşi nu merită pentru că (urmează aberaţii...). Miam zis că doar un escroc poate să vină în ultima săptămână de campanie electorală şi să se alăture corului înjurătorilor de serviciu plătiţi de mafioţii care controlează de patru ani majoritatea din parlamentul României. Numai că, în momentul în care am vrut să schimb canalul tv,

încă o pistă de investigare...Relaţia lui Albert Ignatenko, general sovietic, cu marinarul Basescu la Anvers şi continuarea relaţiei până în octombrie 2004, când Ignatenko a petrecut mai multe săptămâni la sediul PD, în Modrogan, inclusiv în ziua căderii formidabile a lui The-

Foto 1

Lăţosul a mai făcut o afirmaţie care l-a teleportat instantaneu din starea de escroc ordinar în aceea de paranoic. El a spus, nici mai mult nici mai puţin că “Basescu” s-a folosit de tehnicile paranormale ale generalului

odor Stolojan. Ignatenko este cunoscut ca o mare autoritate, cu puteri deosebite de a ridica şi scădea pulsul unei persoane de la

Foto 2

kaghebist Albert Ignatenko pentru a-i scădea pulsul lui Stolojan şi a-l determina să renunţe la a mai candida la Preşedinţia României. Bizonul lăţos Găetan a indicat chiar, ca pistă de investigare, această poveste. “Metodele paranormale,

mare distanţă. Puteţi face investigaţia foarte uşor, folosind Google.” a spus Lăţosul în limba lui stâlcită. E paranoic, mi-am zis, te pui cu nebunul?

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­

Am aşteptat apoi ca vreo autoritate să-l traga uşor de o parte, să-i pună cămaşa de forţă şi să-l arunce, dracului, într-un ospiciu sau într-un avion cu destinaţia Washington DC

unde zicea el că are intrări şi surse. Am aşteptat degeaba. Au trecut trei zile şi nimeni nu l-a zburătăcit pe paranoic. Dimpotrivă, el a fost invitat la televiziunile mogulilor şi pus să repete chestia cu Basescu, Hayssam şi Ignatenko. Trei zile. A repetat ca papagalul toate frazele învăţate pe de rost, s-a mai şi răţoit la invitaţii care nu erau de acord cu prostiile scoase de el pe gură, dar nu a sărit la bătaie, ceea ce înseamnă că a mai păstrat ceva din preocuparea lui de odinioară, aceea de intelectual. Ca să fiu, totuşi, sigur că nu greşesc în aprecierile mele, am luat legătura cu un vechi amic de-al Lăţosului şi am fost şocat să aflu că, în SUA, paparuda asta trece drept om serios. Adică nu e nebun. Ca să aflu această informaţie m-am certat serios cu amicul meu, care m-a şi trimis de câteva ori la culcare pe motiv că aş fi “obosit”. Am mai aflat, însă, ceva. Lăţosul nu are mandat şi nici informaţii sau probe, aşa cum a lăsat să se înţeleagă, de la CIA sau Departamentul de Stat. Nici el, nici Fălcosul. La câteva ore de la discuţia cu amicul meu, ambasadorul american Mark Gitenstein a declarat oficial că nici CIA nici FBI nu se află în spatele acestor adevăraţi “Lolek şi Bolek” ai PSD. “Guvernul SUA nu susţine vreun candidat anume pentru funcţia de preşedinte al României şi nicio agenţie a Guvernului SUA nu desfăşoară acţiuni care să influenţeze cursa prezidenţială” a declarat americanul. Evident, chiar dacă eu, personal, nu dau doi bani pe declaraţia lui Gitenstein, după ce a afirmat fără jenă că presa din România este liberă, ea are totuşi o anume responsabilitate. Asta înseamnă că putem fi siguri că Lăţosul şi Fălcosul sunt, vorba milioanarului Bogdan Chirieac, “pielea pulii”. Cum CIA i-a lăsat din braţe, rămâne ca SVR-ul să decidă ce face cu ei. Şi ca pamfletul să fie complet, reproduc aici un document extrem de intersant postat de I.T Morar pe blogul său. Este vorba despre o scrisoare pe care Eugen Ionescu i-a trimis-o, în 1982, lui Mircea Eliade şi care, la Post Scriptum, are o precizarea extrem de interesantă cu privire la Lăţos: “Feriţi-vă de Găetan care se prezintă la toţi în numele meu. Vrea să facă o “biografie”. I-am interzis s-o scrie, iar el umblă pe la toţi prietenii şi cunoscuţii mei, din partea mea. Este un tip periculos, insinuant şi, cred, spion” (facsimil dreapta). Aşadar, în urmă cu 27 de ani, Eugen Ionescu îl califica pe Lăţos drept impostor. Cât priveşte calitatea lui de spion, nu am eu căderea să-l contrazic pe Eugen Ionescu. Dan Badea


Lichele

15

Emil Hurezeanu şi inactualitatea românească (Hotnews.Ro, un comentariu de Mihail Neamţu) Poet echinoxist, jurnalist poliglot, comentator acerb şi politolog fin, laureatul prestigioasei burse Herder şi voce inconfundabilă a postului de radio „Europa liberă”, participant la fenomenul „Piaţa Universităţii” şi important om de televiziune – portretul oficial al lui Emil Hurezeanu impresionează pe oricine. Personaj capabil de interogaţii dezarmante şi surâzătoare ambiguităţi, mânuind verbul cu precizie chirurgicală, deopotrivă articulat şi suculent, geometric dar lipsit de reflexe contondente, dl Hurezeanu părea până mai ieri garantul profesionalismului gazetăresc din ţara noastră.

tări deontologice chiar în ultimele şase luni de când Emil Hurezeanu şi-a însuşit postura de preşedinte al consiliului director al TRC. Mai întâi, Cotidianul şi-a schimbat trapul iresponsabil într-un galop sinucigaş, având ca ţintă înstrăinarea ultimelor fragmente de public („cititorii de elită”) atras

la foarte multe mile distanţă de standardele excelenţei occidentale (Frankfurter Allgemeine Zeitung sau Daily Telegraph). Blocând libera investigaţie şi acceptând degradarea comentariului politico-social în can-can şi tacla, gazeta tolerează numai discursul impresionist, idiosincrasiile personale şi, mai ales, capriciile bine calculate ale redac-

Toate textele sale scrise în ultimele trei decenii au respirat prospeţimea selectă şi informaţia bogată, însoţite de-o perfectă civilitate central-europeană. Radiofonic, Emil Hurezeanu era magnetizant. Aflat în vizorul camerelor, el impune astăzi prin ştiinţă de carte şi prestanţă. Rara avis, spun câţiva optimişti despre o asemenea apariţie. „Floarea cu care nu se face primăvară”, vor bombăni fataliştii. Un lucru este cert. Inteligent, sofisticat şi conectat la dezbaterile euroatlantice, dl Hurezeanu poate întreţine oricând un dialog cu politicieni de prim rang ai lumii. Dovadă sunt interviurile memoriale cu Helmut Kohl sau Henry Kissinger ori confruntările electorale cu preşedintele Traian Băsescu (pentru a nu menţiona şi dezbaterile tehnologic-climaterice cu diverşi ambasadori sau diplomaţi). Spre deosebire de atâţia articlieri improvizaţi pe malurile Dâmboviţei, domnia sa cunoaşte istoria poporului român şi înţelege marile conflicte geopolitice ale secolului XX. Proximitatea vulgară a unui Cristian Tudor-Popescu, clovneria lui Mircea Dinescu, aura de nulitate a lui Cornel Nistorescu sau vecinătatea casantă a lui Adrian Ursu rezultă parcă din strategia de reliefare a calităţilor lui Emil Hurezeanu în contrast absolut cu decorul. Sub raport personal, el degajă o afabilă politeţe. Dintr-un unghi profesional, străluceşte prin merit şi reputaţie. Cine ne-ar mai împiedica, atunci, să-l celebrăm pe Emil Hurezeanu drept un „David Frost al României post-decembriste”? Un ipotetic răspuns, chiar dacă simplist, ar fi: „banii”. Într-o versiune avocăţească, această formulare de forum necezurat capătă calificări suplimentare: ne referim la condiţia recent asumată de Emil Hurezeanu ca director al Trustului Realitatea-Caţavencu. Întâmplător sau nu, produsele fanion ale acestei companii private – Realitatea TV pe sticlă şi ziarul Cotidianul pe hârtie – au atins pragul maximei dezorien-

iniţial prin promisiunea quality. Titlurile tabloide, textele cu franjuri, exaltarea juvenilă şi strigătul de precupeaţă s-au înmulţit. Jurnalişti de investigaţie au fost invitaţi să renunţe la subiectele care atingeau firele ascunse din urzeala marii corupţii. Pierderea unor comentatori talentaţi precum Cătălin Avramescu, Sever Voinescu, Traian Ungureanu sau Devis Grebu n-a fost cu nimic compensată. Certurile din redacţie au transpirat dizgraţios pe bloguri iar limba română s-a trezit abandonată prin frecvente neglijenţe de serviciu. Rareori mai sesizezi la Cotidianul diferenţa între bârfa de bodegă şi relatarea obiectivă, între intervenţia pe chat şi redactarea unui editorial compact. În contextul crizei economice, ziarul fondat de Ion Raţiu a ajuns cvasi-falimentar,

torilor protejaţi prin legături directe sau indirecte cu patronatul. Acelaşi fenomen de prăbuşire a calităţii actului jurnalistic s-a înregistrat, cu pierderi financiare sporite, şi la Realitatea TV. Nu este zi în care telespectatorul să nu descopere reportaje tendenţioase sau măcar schiţa unei apocalipse pe marginea temelor minore şi a nonsubiectelor în absolut. De ce spun asta? Pentru că suntem la două decenii după revoluţiile democratice din 1989, când polonezii aniversează „mişcarea Solidaritatea”, est-germanii discută victimele Stasi iar ungurii îşi amintesc dizidenţa lui Imre Nagy. La Realitatea TV, în schimb, comunismul pare un subiect datat, memoria închisorilor irită, evocarea dizidenţei este intreruptă de stupide breaking news iar lansările de carte privind trecutul totalitar trec

neobservate. Cu ce ochi, mă întreb, ar fi privit regretatul Vlad Georgescu (pentru a nu spune Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca) această recentă metamorfoză a jurnalismului practicat prin delegaţie şi ocrotit nemijlocit de curajosul, à l’époque, Emil Hurezeanu? Cum se justifică tăcerile sale pe marginea Raportului Final? De ce foşti nomenclaturişti au acces la imagine mai mult decât victimele poliţiei politice? Să acceptăm pentru o secundă că Realitatea TV nu şi-a propus promovarea unor programe de tipul ARTE, Radio Vaticana sau History Channel. Să credem că preocuparea pentru actualitate justifică interesul scăzut pentru memoria recentă. Trasând însă paralela cu Occidentul, vom vedea îndată cezura. Lipsiţi de trauma Gulagului, englezii de la BBC caută să limiteze efectele gripei porcine prin emisiuni documentate medical; Realitatea TV, în schimb, ne răsfaţă cu vocea şi chipul lui Adrian Păunescu – versificatorul onctuos, liderul de cenaclu şi debitorul de platitudini, niciodată prost remunerat. Să poposim apoi la Strasbourg, unde în cabinetele oficialilor europeni se dezbate criza locurilor de muncă. Studiourile din „Piaţa Presei Libere” vor discuta, la aceeaşi oră, fantomele palatului lui Michael Jackson. Un deputat oarecare adoptă un limbaj plastic pe Aleea Modrogan pentru ca, după numai zece minute, Cosmin Prelipceanu şi Laura Chiriac să declare patetic producerea unui implacabil „seism politic.” Jurnaliştii americanii dezbat criza sistemului de sănătate, sursele dezordinii bancare, războiul din Afganistan sau ameninţarea nucleară asupra Israelului pentru ca, la noi, maestrul Tănase şi poetul Dinescu să-şi transfere atenţia, fără alte reţineri academice sau pudori culturale, asupra coafurii Elenei Băsescu. Băşcălie ieftină, intrigi de mahala, vorbe din talcioc… Nici trecutul fetid-abisal al experimentului comunist, nici prezentul justelor îngrijorări nu se mai vede la capătul exilului dinspre München către Bucureşti. Actualitatea internaţională este înghiţită de irealitatea românească. Îngrijorări periferice plutesc balonate peste vraiştea nepăsării faţă de orice dezbatere presantă: reforma justiţiei, migraţia forţei de muncă, proiectul de societate pentru România anului 2030, familia şi criza demografică, mutaţiile sociale într-o Europă multiculturală, educaţia universitară şi piaţa bancară globală, ştiinţa şi cercetarea, conflictele doctrinare,

valorile culturale, dilemele bioeticii, Islamul radical, relaţia între religie şi societate, ş.a.m.d. Sunt oare toate acestea nişte mofturi? Până să primim un răspuns constatăm faptul că invazia formelor fără fond şi inflaţia discursului tautologic au atins un nou record estival. Emisiunea „Altfel” regizată de Gabriel Liiceanu şi Andrei Pleşu s-a defectat cu rapiditate iar apariţia unor cărturari fără agendă anti-prezidenţială reprezintă o excepţie. Reţeta pentru imbecilizare pare foarte simplă: se exclude reflecţia sobră ori discursul comparativ; se interzic ideile proaspete şi statisticile mondiale; nu sunt invitaţi comentatorii imprevizibili; trebuie blocate relatările informate. Onoarea ne plictiseşte iar exactitatea nu face rating. Ne răzbună, în schimb, bolboroseala leneşă de tip Sergiu Andon, pledoaria diversionistă à la Cozmin Guşă, plezirismul levantin al domnului Mădălin Voicu, agramatismele lui Marian Vanghelie, neantul soundbyte emis de Lucian Bolcaş şi, la nevoie, arguţia obraznică moderată de Cristina Şincai sau Răzvan Dumitrescu. Cu acest meniu, orice om normal va găsi motive arhi-suficiente pentru a face ţăndări telecomanda, fără complexe sau remuşcări. Ar câştiga, pe termen lung, biblioteca. Nu ne miră neapărat faptul că o altă televiziune abdică de la slujirea cetăţeanului sau că un ziar quality abandonează meritocraţia şi criteriul performanţei. Trăim, la urma urmei, într-o epocă marcată de nihilismul vesel şi consumerismul global. Mai greu de înţeles rămâne îndepărtarea standardelor lui Emil Hurezeanu de vechile exigenţe ale breslei. Dacă şase luni în preajma lui Adrian Năstase au copt, în 2003, o demisie onorabilă, tot jumătate de an la timona Trustului Realitatea-Caţavencu ar fi putut produce patru-cinci mustrări de conştiinţă. Nu voi lansa supoziţii cu privire la cauzele din spatele transformării conduitei unor canale mass-media cu realizări notabile sau chiar respectabile, acum doar câţiva ani buni. Nu am acces la „cutia neagră” a acestui vehicul naugrafiat în oceanul derizoriului. Atunci însă când se va scrie istoria compromisurilor între oligarhii impenitenţi, politicienii venali şi oamenii de presă, numele lui Emil Hurezeanu va fi plasat măcar sub două-trei semne de întrebare. Mihail NEAMTU, Hotnews.Ro (27 iulie 2009)

Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­


16

Semnal

Marius Albin Marinescu, director al reţelei de publicaţii „JUSTIŢIARUL” Sunt membru al P.N.ŢC.D. din februarie 1990. În anul 1997, când partidul era la putere, mi-am dat demisia scârbit de incompetenţa lui Ion Diaconescu şi de mafioţii cu care acesta se înconjurase. Fostul ministru Gavril Dejeu a compromis şi el acest partid, distrugând filiala Sibiu, deşi aici era unul din nucleele partidului, la nivel naţional. În anul 2008 am revenit în P.N.Ţ.C.D., pentru că aceşti „dinozauri”, care au distrus partidul din interior, dispăruseră. În acest moment sunt preşedintele interimar al Organizaţiei Judeţene P.N.Ţ.C.D. Sibiu. Nu pot vota cu Mircea Geoană şi adunătura de partide care-l susţin, tot aşa cum nu pot vota cu indivizii veroşi care se află în spatele acestei marionete, cu cei care au distrus economia naţională şi au fraudat, la greu, statul român. Este vorba de Voiculescu, Patriciu şi Vântu. Datorită acestor indivizi trăim noi, românii, rău, în timp ce ei , aceşti îmbuibaţi din banii noştri, se lăfăiesc în lux şi huzuresc, în loc să fie la puşcărie, acolo unde le este locul! În schimb, tatăl domnului Mircea Geoană , în calitatea sa de general de Securitate, a băgat în închisori pe seniorii ţărănişti şi liberali. Da, taman pe predecesorii acelor liberali pe care azi trădătorul Crin Antonescu îi îndeamnă să voteze cu urmaşii comuniştilor. Acest Mircea Geoană şi colegii lui, Ion Iliescu sau Adrian Năstase, au făcut parte din protipendada comunistă. Aşa că mi s-ar usca mâna dacă voi acorda votul meu acestor neocomunişti. Consider că aşa trebuie să gândească nu doar ţărăniştii, ci şi liberalii adevăraţi, cei cărora le repugnă gestul făcut de trădătorul Crin Antonescu! Sunt unul dintre participanţii la revoluţia din decembrie 1989, care nu poate fi contestat de nimeni, deoarece am realizat fotografii în acele momente tragice de la Sibiu. Nu pot accepta ca Ion Iliescu, cel care-i are pe conştiinţă pe camarazii mei ucişi în acele zile, în urmă cu douăzeci de ani, să ajungă din nou la putere împreună cu clica lui de comunişti fardaţi. Aşa că nu pot să-i dau votul meu lui Mircea Geoană şi mentorului său Ion Iliescu! Sunt jurnalist de investigaţii şi am scris ani de zile despre toate ticăloşiile şi jafurile guvernelor P.S.D.-iste, indiferent de denumirile pe care le-au tot schimbat, precum lupul blana, fără să-şi schimbe şi năravurile. Am scris despre modurile mârşave prin care s-au înstrăinat Petrom, Sidex sau B.C.R. de către guvernul condus de Adrian Năstase. Pentru aceste devalizări ale economiei naţionale şi atentate la siguranţa statului trebuia judecat Bombonel, nu pentru nişte fleacuri de termopane. Aşa că, fiind în cunoştinţă de cauză, nu pot vota cu jefuitorii neamului românesc pentru că ar însemna să devin complice!

Iată de ce Anul VII, nr. 8 (nr. 155) • 16 pagini • 1 Decembrie 2009 ­­


justitiarul natinal nr. 8 din 1 decembrie 2009